Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Geografie lingvistică
Iarnă
Moto: „Mi s-a spart, Doamne, liniștea-n bucăți/ Și mi-a rămas doar
umbra ei în mână,/ Pleacă toamna peste alte hărți,/ Pleacă toamna, nu vrea să
rămână...” (Nicolae Nicioară-Horia, „Pleacă toamna...”)
Din DEX '09 (2009) aflăm că iarnă s. f., ierni pl., este anotimpul cel mai
friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între
solstițiul (din francez solstice, din latinescul solstitium) de la 22 decembrie și
echinocțiul (din francezul équinoxe, din vechiul francez equinoce, din latinul
medieval equinoxium, din latinescul aequinoctium, din aequus, „egal” + nox,
„noapte”, când ziua este egală cu noaptea) de la 21 martie. Este moștenit din
latinul hiberna [tempora], din hībernum, din hībernus, din proto-indo-
europeanul * ǵʰey-m-r-ino-, din * ǵʰey-, echivalent cu hiems, „iarnă, frig, ger”, +
-rnus, sufix.
În alte limbi iarnă se traduce prin:
Iarna în (c)arte
A căzut zăpada...
Kuppenheim, 3 Dcembrie 2019
Nicolae Nicoară-Horia
Constantin Nițu