Jocuri de cuvinte – tomată

Geografie lingvistică

(postarea precedentă)

Tomată

Moto: „Nu o să murim de foame/ Că avem în ţară poame/

Multe în agricultură,/ Dar şi multe pe centură.” („Recoltă
variată”, de Stelică Romaniuc)

Două lucruri m-au frapat: bâlbâiala liberalilor cu

programul Tomata și declararea tomatei ca fruct creștin de
către niște musulmani! Tomată scrisei? Da, tomata este planta
pătlăgea roșie (Lycopersicum esculentum), dar și fructul
tomatei, cunoscut de noi ca roșie.

Un fruct al tomatei („o tomate”, respect spaniolilor, „tomatl”,

respect aztecilor, populațiilor nahua!)

MDA2 (2010) e indecis cu etimologia: „E: ger. Tomate, fr.

tomate, bg. домат”. De fapt l-am fi moștenit din cuvântul
francez tomate, atestat în 1598, acesta din spaniolele tomate
sau tomatá, ambele scrise pentru prima dată în 1532,
moștenite din cuvântul tomatl în nahuatl clasic. Așa că de unde
veni tomata, veni și cuvântul, de la populațiile mezoamericane
Nahua!
 În diferite limbi tomnatei i se spune:

Convenții internaționale: Solanum lycopersicum

(wikispecies), Lycopersicum esculentum (wikispecies)

 bacan în kurdă;
 badrajan - бадражан în nogaï;
 cà chua în vietnameză;
 domat - домат în bulgară și în macedoneană, domáta -
ντομάταv în greacă, domate în albaneză, domates în turcă (e
ușor de bănuit că provin tot din tomate);
 goje farangi - ‫ گوجه فرنگی‬în persană;
 hapanchokko în alabama (limbă muskogenă vorbită în
rezervația de amerindieni din Alabama-Coushatta, aproape de
Livingston, din Texas, vorbită originar în regiunea căreia i-a dat
numele, statul Alabama, alabama însemnând „culegătorii de
căpșune”);
 inyanya în kinyarwanda yanya;
 jitomate în spaniolă (Mexic, tot din tomatl în nahuatl);
 kamates în abaknon;
 lolik – լոլիկ în armeană;
 love apple în engleză (arhaism, inspirat de expresia
franceză „pomme d`amour”)
 makheụxthe ṣ - มะเขขอเทศ în thaï,
 mxi² în chatino de Nopala;
 nkwīxí în chatino de Zenzontepec;
 nyanya în swahili;
 ohiakháhon în mohawk;
 p’aak în Maya yucatèque,
 p’omidori - პომიდორი în gruzină, pamidor - памідор în
bielorusă, poma d'amor în occitană, pomme d'amour (1549) în
franceză (arhaism), pomme d’or (1672) în franceză, pomidor -
помідор în ucraineană, pomidor - պոմիդոր în armeană,
pomidor - помидор în rusă, pomidor – ‫ פאמידאר‬în idiș, pomidor
în azeră și în poloneză, pomidoras în lituaniană, pomodoro în
friuliană și în italiană (toate din arhaicul francez „pomme
d`or”);
 Cuvântul tomată în diferite limbi

 páhat în arikara;
 paradajka în slovacă, paradajz - парадајз în sârbă,
paradajz în bosniacă, paradicsom în maghiară (din expresia
compusă paradicsom, „paradis, rai”, + alma, „măr”, după
germanul Paradiesapfel), paradižnik în slovenă, părădaică în
română (toate de fapt din arhaicul german Paradiesapfel,
„mărul paradisului”, adică „tomată”);
 patyldjan - патылджан în urum;
 pomate (1718) în franceză (arhaism), pumata în
corsicană;
 qızanaq - қызанақ în cazahă;
 rajče, rajské jablko în cehă, rajčiak, rajčina în slovacă,
rajčica în croată;
 roșie în română (pătlăgea roșie, din roșu după [NODEX
(2002)], pătlăgea roșie, dumadă după [Scriban (1939)]);
 solana lycopersica în latină [numele științific al plantei,
lycopersicum, semnifică „piersică-lup", conform lyco - lup și
persicum - piersic(ă)];
 tadama în malteză;
 takkāḷi – தகககளள în tamilă;
 tamati (1743) în franceză (arhaism), tamatie în
afrikaans, tmatem în chaoui, toma în suedeză, tomaat în
olandeză, tomaatti în finlandeză, tomaca în catalană, tomáhtta
în sami de nord, tomàquet în catalană, Tomat în
luxemburgheză, tomat - томат în rusă, tomat în daneză,
estonă, feroeză, norvegiană și suedeză, tomata în catalană,
occitană și retoroman(ș)ă, tomată în română, Tomate în
germană, tomate în ftanceză, bască, galiciană, nterlingua,
portugheză și spaniolă, tomati în groenlandeză și în
papiamento, tomàtiga în catalană, tomatl în nahuatl clasică,
tomato - ト マ ト în japonezxă, tomato - 토마토 în coreană,
tomato în engleză, esperanto, galeză, galică scoțiană, ido și
manx, tōmato în maori, tomāts în letonă, tómatur în
islandeză, tomât în friuliană, xitomatl în nahuatl clasică;
 trátaí în irlandeză,
 ṭamāṭar - टममटर în hindi, ṭamāṭim - ‫اطمم‬++‫ طاما‬în arabă,
ṭamāṭim - ‫ طماطم‬în arabă égipteană, ṭūmāṭīš - ‫ ماطيشية‬în arabă
marocană, ṭūmāṭīša - ‫ طوماطيشة‬în arabă algeriană;
 ulaan loli - улаан лоль în mongolă;
 utamatisi în zulu;
 voataby în malgașă;
 xīhóngshì - 西红柿 (西紅柿), fānqié - 番茄 în chineză;
 ‫ עגבנייה‬în ebraică;
 वमररकक în sanscrită;
 ལལལལལལལལལལལ în tibetană.

Tomata în viață și în (c)arte

Moto: „Cu priceperea şi treaba,/ De ne-ai lua-o înainte,/

Ţi s-ar înţelege graba./Dar te-nghesui la plăcinte.” (Cu
priceperea, de Tudor Arghezi)

Luată de la populațiile mezoamericane nahua, s-a ajuns ca

planta tomată sau roșie să fie cultivată de oamenii harnici care
nu se-nghesuiau întâi la plăcinte, la aproape toate latitudinile,
ocupând o suprafață de aproximativ 3 milioane de hectare,
adică o treime din terenul consacrat legumelor.
Recapitulând, cuvântul este atestat în scris în franceză în
1598, din spaniolele tomate sau tomatá, ambele scrise pentru
prima dată în 1532, „împrumutate” din aztecul (nahuatl)
tomatl.
Cuvântul a fost implementat „cătinel”, progresiv, ca măr
peruvian în Spania și Portugalia, apoi în Franța ca pomme
d’amour („mărul iubirii”, 1549), pomme d’or („mărul de aur”,
1672), pomate (1718) și tamati (1743), pe la nemți ca
Paradiesapfel („mărul raiului”). Din acest „pomme d’or” a
apărut „pomidor” pentru roșie în unele limbi! Din Paradiesapfel
s-au inspirat și ungurii și vecinii lor slavi.
Și ca să nu rămânem în ceață, limba nahuatl clasică, limba
aztecă sau simplu nahuatl în mai multe variante se vorbea de
către populațiile mezoamericane nahua în bazinul hidrografic al
fluviului Mexico și în partea centrală a Mexicului prin secolul al
XVI-lea, când Spania a cucerit Imperiul Aztec! Dar se pare că
înainte de actualul Mexic se cultivau în teritoriile Perului și
Ecuadorului.
Aduse de spanioli, roșiile s-au cultivat mai întâi în Spania,
în Portugalia și apoi în Italia, fiind denumite mere peruviene.
Cât de populare sunt roșiile în Spania este și existența unui
festival al roșiilor, despre care am scris și noi (vezi articolele
legate începând de la „Călătorii geodezice Barcelona 1995”)
În secolele care au urmat limbile nahua au fost influențate
de limba spaniolă, rezultând limbi „nahua” moderne folosite
astăzi, existând și dialecte din vechea limbă aztecă! Așa că în
clasificarea actuală există „limba nahuatl clasică”, limbă care a
supraviețuit printr-o multitude de surse scrise, rezultate din
transcrierea de către unii membri „spaniolizați” ai populațiilor
nahua cu scrierea cu alfabetul latin [cod „ISO 639-3: nci”, vezi
"Ethnologue summary for Classical Nahuatl"].
Mai e o întrebare dilemă: roșia sau tomata este fruct sau
legumă? Și se intervine politic! Din punct de vedere botanic
roșia este un fruct. În anul 1893 Curtea Supremă a Statelor
Unite ale Americii a decis în unanimitate că la colectarea
taxelor vamale roșiile trebuie considerate legume (deși curtea a
trecut în revistă faptul că din punct de vedere botanic, roșiile
sunt fructe). Ca Europa să nu rămână mai prejos, în anul 2001
Uniunea Europeană a decis oficial că roșia este fruct, și nu
legumă!
Cum începutul cultivării roșiilor a avut loc în Spania,
această țară acordă o importanță mare cultivării în sere, care
se întind „cât vezi cu ochii”. Imaginea de mai jos e sugestivă.

Sere cât vezi cu ochii (vă dați seama ce ar însemna să arate

Bărăganul așa?)

Tomatina

Moto: „Un tablou pictat şi o bătălie sunt două lucruri ce

trebuie văzute de departe.” (proverb spaniol)

Asta da agricultură intensivă! Așa că au unde lucra

românii culegători! Ați văzut mai sus un câmp de sere în
Almeria. Acum ne referim la festivalul roșiilor. Spui Tomatina şi
de gândeşti la mii de oameni care aleargă râzând pe străzile
oraşului Bunol, „înarmaţi“ cu roşii coapte.
Scenariul se repetă în fiecare an. Aproximativ 20.000 de
„luptători“ acceptă invitaţia autorităţilor spaniole şi participă la
„războiul roşu”. La Festivalul Tomatina vin oameni din toate
„colţurile” planetei „rotunde”. În piaţa din Bunol aşteptă
anunţul oficial de start al primăriei.
Pentru a acoperi costurile festivalului, administraţia
oraşului, puternic îndatorată a impus pentru prima dată în
2015 o taxă de participare de 10 euro, care nu se aplică însă şi
localnicilor. Pentru „Războiul Roşu” sunt aduse peste 100 de
tone de tomate coapte şi sunt instalate duşuri portabile. Viorica
ar protesta și ar face un suc pe cinste!

Totul e roșu (a nu se rupe tricourile)!

Bunol, gazda Tomatinei, în provincia Valencia

Tomatina a fost inițiată în 1945, când tinerii care

participau la o paradă tradiţională în Piaţa Poporului (Plaça del
Pueblo) au început o încăierare, care s-a transformat într-o
luptă cu roşiile de pe tarabele din apropiere. Poliţia a trebuit să
intervină şi să îi pună pe responsabili să plătească daunele.
În următorii ani, tinerii s-au luptat în acelaş loc, în aceeaşi
zi de miercuri din luna august, dar cu roşiile aduse de acasă. În
anii '50 ai secolului trecut festivalul a fost interzis. Însă, după
ce tinerii au început să organizeze „funeraliile roşiilor“,
sărbătoarea a fost reluată.
În pofida debandadei aparente, „Războiul Roşu” are
regulile lui impuse de Consiliul Local pentru siguranţa
participanţilor şi a festivalului. Printre acestea: roşiile trebuie
strivite înainte de a fi aruncate, nu sunt acceptate alte
proiectile în afară de tomate, nu este permisă ruperea
tricourilor (am fi vrut pentru cine știm noi. Ăștia majoritari), iar
după semnalul de sfârşit nimeni nu mai are voie să arunce cu
tomate! Dar să trecem la lucruri serioase!

Programul Tomata

Moto: „Vine-o iarnă cu mult ger,/ A sărăcie bate-un vânt,/

Agricultura e în cer,/ Economia-i... la pământ!” (Profeţie, de
Valentin Groza, din „Printre epigramiştii olteni”, 2008)

Importanța tomatei la români o cunoașteți. În orice pivniță

de român gospodar sucul de roșii și roșiile consevate,
„zarzavatul” mixt de ardei și roșii pentru mâncăruri și ciorbe
erau la loc de cinste, chiar și în cămara Vioricăi (eu fiind doar
„prizonier”, dar participând la acțiune).
Guvernarea PSD a inițiat un program de intensificare a
cultivării roșiilor în România, acordând subvenții cultivatorilor.
Programul „Tomata”, promovat asiduu de Liviu Dragnea, a fost
gândit cu scopul ca în România să fie pe piață tomate
românești, exact în perioada în care acestea nu se găsesc.
Multă lume face tomate în câmp deschis, dar primăvara
devreme sau toamna târziu acestea sunt de import. Liviu
afirma prin aprilie 2019, pe la Iași, că subvenţiile pentru
tomate vor creşte, dar şi că vor fi create scheme de ajutor
pentru producătorii altor tipuri de legume.
 Subvenții am scris? Astea sunt pentru agricultorii harnici,
nu la cei cu jalba în proţap pe care îi reclama Ica Ungureanu în
concursul naţional „Pe aripi de măr domnesc", Domneşti 2012
(Cred că vă lipseşte-o doagă,/ Ni la voi, pretenţii!/ Gliile vă
sunt pârloagă/ Şi doriţi subvenţii?”

Roșii (astea din semințele de la Buzău)

Și tot Dragnea afirma: „Râdeau de noi când am vorbit de

programul cu roşia, cu tomata. 90.000 de tone roşii în plus au
apărut pe piaţă prin acest program. Ce înseamnă 90.000 de
tone de roşii în plus? Înseamnă 90.000 de tone de roşii în
minus din ceea ce venea în această ţară. Şi ştiţi bine că nu au
niciun gust.
În acelaşi timp, nu ştim foarte bine cât de mult rău ne fac
şi nu numai roşiile, toate legumele. Programul va continua.
Vom mări subvenţia pentru cei care produc tomate, vom
extinde subvenţia şi pentru celelalte legume, vom extinde
subvenţia pentru a avea sere încălzite şi solare încălzite pentru
a încerca să acoperim şi celelalte cinci luni de iarnă, unde
magazinele noastre sunt pline de produse proaste"
Dar a venit guvernul PNL și apoi guvernul Cîțu și totul se
duce pe apa sâmbetei. Că liberalii susțin că ministerul
agriculturii a cheltuit în 2017-2020 circa 172 de milioane de
euro pentru programul „Tomate”, „fără ca în piață să apară
vreun efect pozitiv”.
Se zice că programul nu și-a demonstrat valoarea macro-
economică, întrucât importurile au crescut de la an la an, iar în
ultima perioadă s-ar fi descoperit și fraude, existând 417
dosare de cercetare, multe prin județul Olt. Ați auzit de vreo
condamnare în patru ani? Eu nu!
Poate pe la oltenii din Dolj nu s-a fraudat nimic datorită
acatistelor și afuriseniei, că pe acolo, după spusele martorului
A.C. Calotescu-Neicu, din dosarul DNA „Printre epigramiştii
olteni”, judecat în 2008, cum că un preot a fost numit la
Camera de agricultură Dolj (La Camera de-agricultură/ Atât de
grea a fost sincopa/ Încât, nemaigăsind remediu,/ Au trebuit să
cheme... popa.”).
Revenind la zi, ministrul de resort, Adrian Oros, a anunțat
că în 2021 s-au depus 18.000 de dosare pentru acest program,
dar el ar vrea să continue programul, dar sub altă formă,
incluzând și alte legume, zice-se cu programul ce va apărea,
„legume în spații protejate”. Îl copiază pe Dragnea!
Se referă oare și la praz, pentru care opta Georgeta
Tretelniţchi încă din 2007, când milita pentru agricultura
noastră la nivel european, în „Pledoarie pentru epigramă”
(Aşteptăm astă minune,/ Arză-i pe alţii necazul,/ Că oltenii-n
Uniune/ Sigur vor intra cu… prazul!). Ăia cu popă la
agricultură?
Dar îmi revin repede, că nu ai cu cine face agricultură,
mărturie făcută încă din 2010 de reclamantul Constantin
Enescu prin poligrama „Evoluţie în agricultură” (În holul casei,
numit „tindă",/ Avea bunic-un ciob de-oglindă,/ Să vadă-n el
cum e ogorul/ Trudit cu greu... aduce sporul?// Nepoţii lui stau
la şuetă,/ Cu mâna-ntinsă stau la „chetă",/ Ca bunăstarea să o
dreagă.../ Ogorul stă... uitat „pârloagă"...).

Tomata, fruct creștin

Moto: „Trăiau cu sutele de ani/ Bărbaţii-n Galileea:/ Cum

nu erau mahomedani,/ Când îşi schimbau femeia?” (Enigmele
Bibliei, de Valentin David)

Înțelegător al istoriei spirituale a lumii și al diversității,

poate că unii își amintesc că am scris despre religie (vezi
„Jocuri de cuvinte – religie”), despre biserici (vezi „Jocuri de
cuvinte – biserică”) sau chiar despre Dumnezeu (vezi „Jocuri
de cuvinte – Dumnezeu”).
Despre islam voi scrie în curând, dar mi-au luat-o înainte
Ion Diviza prin 2007 în „Antologia epigramei româneşti”, cu
definirea plăcerii musulmane (Sanda, fată de codrean,/ S-a
luat c-un musulman/ Şi le-a fost o mângâiere.../ Semiluna lor
de miere), Gheorghe Enăchescu cu definiția convertirii (Cu
criza asta, fără bani,/ Ne facem toţi mahomedani/ C-am
început, încă mai an,/ Celebrul post de Ramadan), Dan
Căpruciu prin 2005 în „Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de
cerneală”, cu a sa mare tentaţie (Mă iartă, Doamne, de
cinism,/ Dar trec la mahomedanism/ Căci pot, după a lor
"scriptură"/ Nevasta să o leg la gură) și mulți alții.
Redevenind serioși, pe când mă străduiam eu să mă
documentez despre roșie sau tomată, am primit de la prietenul
Nicu Birceanu, colonel și scriitor, adică mâzgălitor de file și de
memorii de computer, un mesaj nașpa.
Acum, când se contestă totul, statui, cărți, filme și ce mai
vreți, o știre m-a bulversat, cum că este contestat și
nevinovatul fruct aztec tomatl, adică tomată sau roșie! Un ziar
turcesc anglofon Hurriyet Daily News, a produs o bulversare
publicând din partea unui grup de salafiști, membri
ai Asociatiei populare islamice din Egipt, într-un mesaj din
Facebook, un apel de boicotare a tomatei, ca fiind un fruct sau
aliment creștin!
Salafist scrisei? Să ne explicăm. Mișcarea Salafi sau
salafistă, salafiya și salafismul, este o ramură reformistă a
islamului sunit. Numele derivă de la reîntoarcerea la tadițiile
predecesorilor (salaf), primelor trei generații de musulmani cu
forma nealterată, pură a islamului.
Aceste trei generații îl includ pe profetul islamic Mahomed
și pe tovarășii săi (Sahabah), predecesorii lor (Tabi‘un)
succesorii succesorilor (aba Tabi‘in). Practic, salafii susțin că
musulmanii ar trebui să se bazeze doar pe Coran, Sunnah și
consensul salafilor, ignorând restul învățăturilor hermeneutice
islamice.
Mișcarea s-a dezvoltat în Egipt la sfârșitul secolului al XIX-
lea ca răspuns la imperialismul colonialist vesteuropean,
avându-și rădăcinile în mișcarea Wahhabi din secolul al XVIII-
lea, cu origini în regiunea Najd dun actuala Arabia Saudită.
Apelul adresat tuturor islamiștilor depășește orice
ințelegere și bun simț. Cu ce să fie vinovată biata gogonea care
prin coacere, primind energia de la măritul Soare, devine
roșie? Dar mai bine citiți mesajul difuzat pe Facebook:
„Este interzis a mânca tomate (roșii, n.n) pentru că ele
sunt alimente creștine! Tomata (biata roșie, n.n.) conține în
interiorul ei crucea, iar Allah nu acceptă crucea și sfânta
treime.

Tomata incriminată

Vă rugăm sub jurământ, faceți să circule această

fotografie! După cum susține o soră din Palestina, ea a avut o
viziune cu profetul lui Allah, Mahomed. In viziunea femeii
(preaacoperite, n.n.), Profetul plângea si avertiza națiunea sa
să nu consume tomate!"
 Tomate din programul „Dacă muncești la Stâlpeni, ai!”

Vedeți în imaginea de mai sus biata roșie scoasă vinovată

de delictul crucii, dar și de delirul religios al unor islamiști de
aceeași religie cu șeicul care a concesionat pentru zeci de ani
Insula Mare a Brăilei, despre care noi am tot scris (vezi „Jocuri
de cuvinte - socoteli funciare”). Deoarece unii nu au citit, redau
cele scrise acolo.
Fiindcă am pomenit de Insula Mare a Brăilei, dracul (PSD)
și-a băgat coada și aici. Aceasta are, în medie, 60 km lungime
și 20 km lățime, cu o suprafață totală de 710 km². Și iată că
un şeic arab controlează Insula Mare a Brăilei, cea mai mare
fermă din România, pentru 200 de milioane de euro!
Pachetul majoritar de acţiuni al companiei Agricost, care
administrează Insula Mare a Brăilei, a fost vândut de Constatin
Duluţe (care preluase afacerea de la pesedistul Culiţă Tărâţă),
cumpărător fiind compania Al Dahra din Emiratele Arabe Unite,
deţinută de şeicul Hamdan Bin Zayed Al Nahyan. Și statul
român i-a concesionat rapid terenul pe zeci de ani!
Este vorba despre Insula Mare a Brăilei, acolo unde
statul român deţine 56.000 de hectare de teren arabil de primă
calitate, care este concesionat integral amintitei firme, aceasta
plătind anual o arendă de circa 5 milioane de euro (echivalentul
a 600 de kilograme de grâu pe hectar, cât ia și Viorica cu
întârziere de un an pentru fiecare din cele două hectare de
lângă aeroportul din Arad). Va da șeicul o ordonanță să nu
cumva să se cultive acolo tomate?
Revenind la fanaticii islamici din Egipt, dacă lucrurile merg
in acest ritm în mintea lor, nimic nu ne mai poate surprinde!
Oricum, la așa ceva nu s-ar fi asteptat niciun om normal!
Dar în contextul negării mondiale, când nimic nu mai e
bun, e posibil orice. Renunțăm la Shakespeare, renunțăm la
filme ca „Pe aripile vântului”, renunțăm la Antonescu, la Țuțea,
la Nicolae Militaru. Dacă unii au propus să renunțăm și la
Eminescu, de ce n-am renunța și la „creștina roșie”? Poate îi
scoatem vinovați pe nemți și pe unguri, pe vecinii ungurilor, cei
care îi zic tomatei „mărul raiuli”!
Închin cu „un suc de roșii”, dorindu-vă „să fiți iubiți!”

(continuare)

Nitu Constantin