Jocuri de cuvinte - piele

Geografie lingvistică

Piele

Moto: „În punga făurită din piele de balaur/ Şi care, mângâiată de

degetul roz-pal,/ Se cuvenea să fie într-însa numai aur,/ Am pus numai
arama acestui madrigal.” (D-nei N. Titulescu care m-a rugat să-i aduc de la
Paris o poşetă din piele de şarpe, madrigal de Cincinat Pavelescu)

Văd eu acum „cât vă poate pielea”, dacă reușiți să citiți ce scrisei eu

despre ambalajul piele. Ați învățat to(n)ți că pielea este acel țesut
conjunctiv-epitelial care acoperă întreaga suprafață a corpului animalelor
vertebrate și a celor mai multe dintre nevertebrate. DEX '09 (2009) ne
prezintă etimologia: „lat. pellis, -em”.
Așadar, am moștenit cuvântul din cuvântul latin pellis, pellem, în
cele din urmă din proto-indo-europeanul *pel-, „a acoperi, a înfășura;
piele, ascunde; acoperământ, pânză, haină”.

În diferite limbi pielii i se spune:

► (a.re) - အရေ în burmai;

► āda în letonă, oda în lituaniană;
► ajuba în kogui;
► ameq în groenlandeză;
► api în guarani;
► arʹs - арьс în mongolă;
► arhan - арhан în buriată;
► arsn - арсн în kalmükă;
► aylim în chaoui;
► azal în bască (din proto-bascul *azal);
► balat în tagalogă;
► bašra - ‫جلد‬, ‫ برش ة‬în arabă;
► bőr în maghiară (din proto-uralicul *pere, „piele, scoarță”);
► carm - царм în osetă, carmamu - చర్మ ము în telugu, cârma -
ಚರ್ಮ în kannada, çerm în kurdă și în zazaki;
► cheali în aromână (vezi piele în română);
 ْ
► cilt în turcă (din turcicul otoman cild - ‫جلد‬, din arabicul jild – ‫جلد‬,ِ
„piele etc.”);
► cᵒá în ubică;
► c̣ oka - цӏока în cecenă;
► corium în latină;
► crackan în manx, craiceann în galică scoțiană și în irlandeză,
croen în velșă, kroc'hen în bretonă, kroghen în corni;
► cutis în latină;
► da în vietnameză;
► deri în turcă și în turcmenă, dəri în azeră (din turcicul otoman diri
- ‫دری‬, din vechiul turcic teri, din proto-turcicul *tẹri, „piele”);
► dérma - δέρμα în greacă, dérma – δέρμα în greacă antică (din dérō
- δέρω, „eu jupoi”, -ma + -μᾰ; și vă mirați de ce unii medici dermatologi
„vă jupoaie”!);
ٌْ
► d͡ʒild(un) , jilda- ‫ ِجلد‬în arabă, ġilda în málteză (din arabicul jilda
َْ
- ‫;)جلدة‬
ِ
► ham în norvegiană (din vechiul norvegian hamr, „piele, nămol”,
din proto-germanicul *hamô);
► hama - හම în singaleză;
► Haut în germană și în luxemburgheză (din medievalul german hūt,
din vechiul german hūt, din proto-germanicul *hūdiz, din proto-indo-
european *(s)kewH-), haŭto în esperanto, hoyt - ‫ הויט‬în idiș, hūt în
germană veche, Hut în plautdietsch;
► hifu - 皮膚 (ひふ), hada - 肌 (はだ) în japoneză;
► hörund în islandeză, hud în daneză, húð în islandeză și în feroeză,
hûd în frizonă, hud în norvegiană și în suedeză, huid în neerlandeză, hy în
suedeză, hȳd în engleză veche (din vechiul norvegian húð, „piele”, din
proto-germanicul *hūdiz, „piele”, din proto-indo-europeanul *kéwHtis,
„îmbrăcăminte, piele”), posibil din *(s)kewH-, „a acoperi, a ascunde”);
► iho în finlandeză (din proto-finicul *iho, posibil din proto-uralicul
*jiša);
► ʻili în hawaiiană;
► isikhumba, inyama în zulu;
► jalúdakh, ssungútlikh în tsolyáni;
► ḳani - კანი în gruzină;
► kedʹ - кедь în erza;
► keș - кеш în tuvenă;
► kiri în maori;
 ► kóža - ко́жа în bulgară, macedoneană, sârbă, sârbocroată, slavă
veche și rusă, koža în bosniacă, croată, slovacă, slovenă, sorabă de jos și
sorabă de sus, kůže în cehă, pokožka în slovacă (în final toate din proto-
slavicul *koža, „piele, coajă”, din *koza, „capră”, + *-ja.);
► ku - ку în komi și în udmurtă, kuxuo - кухуо în nganassan;
► kulit în indoneziană , malai și sundaneză;
► kеъș - кеъш în tofalară;
► lëkurë în albaneză (din proto-albanezul * ̊kurā, din proto-indo-
europeanul *(s)keuh₁-, „a acoperi, a înveli”);
► liiki în sami de nord;
► lomposo, monkandá în lingala;
► mašk - մաշկ în armeană;
► míɛ́ʔ în kendem;
► morchi în țigănească;
► nahk în estonă, nahka în finlandeză, náhki în sami de nord (din
proto-finicul *nahka, moștetit din proto-germanicului *naskiz, *naskaz,
„piele moale”, de unde derivă vechiul englez næsc, „piele moale; piele de
căprioară”);
► nang - ຫນັງ, phiu nang - ຜິວຫນັງ în laoțiană;
► ngozi în swahili;
► ngwezi în shimaoré;
► o`ng - оьнг în kumükă;
► ‘or - ‫ עור‬în ebraică;
► ocakai în atikamekw;
► panit în sebuano;
► pea în valonă, peau în franceză, peddi în siciliană, pedhe în sardă,
pel în galiciană și în romanșă, pèl în occitană sau provensală, pele în
novială și portugheză, pełe în valenciană, pell în catalană, pélla - πέλλα în
greacă antică, pelle în interlingua, corsicană și italiană, pelleyu în
asturiană, pelo în ido, piel în asturiană, friuliană și spaniolă, piele în
română, po în haitiană kreolă;
► pêst - ‫پێست‬, pîst în kurdă, püst - пӯст în tadjică, pust - ‫ پوست‬în
persană;
► pífū - 皮膚, 皮肤, pí - 皮 în chineză;
► qara în quechua;
► qecik în yupik central;
► sal - ছাল în assameză;
► salgat - 살갗, pibu - 피부, (皮膚) în coreană;
► sbaek - ស្ក în khmeră;
 Cuvântul piele în diferite limbi

► scortum în latină;
► skin în engleză (din medievalele engleze skyn, skinn, din vechil
englez scinn, din vechiul norvegiana skinn, „pielea de animal", din proto-
germanicul *skinþą, „piele de animal”), tok pisină și volapük, skinn în
islandeză, norvegiană și suedeză;
► škíra - шкíра în ucraineană, skóra în poloneză, skura - скура în
bielorusă, škúra - шку́ра în rusă (din proto-slavicul *skora, „piele”, din
proto-indo-europeanul *(s)ker-, „a tăia”);
► tbôkô - ত্বক în bengaleză;
► tëre - ‫ ترې ە‬în uigură, teri - тери în chirghiză, karatchaï-balkară,
kumükă și nogaï, teri - тері în cazahă, teri în tătară crimeană și în uzbecă,
tir - тир în ciuvașă, tire - тире în bașchiră și în tătară, tirii - тирии în iakută
(din proto-turcicul *tẹri, „piele”);
► thoe în idi;
► tōl - தோல் în tamilă;
 ► toli - തൊലി, car‍mmaṃ - ചര്‍മ്മം în malaialam;
► ṭom - тӏом, q̄al - хъал în avară;
► tvacā - त्वचा în hindusă, tvacā – ‫ توچا‬în urdu;
► uli‘tianno în damară de est;
► vel în neerlandeză și în afrikaans (din medievalul olandez vel, din
vechiul olandez *fel, din proto-vest-germanicul *fell, din proto-germanicul
*fellą, din proto-indo-europeanul *pello-, *pelno-, de la *pel-, „a acoperi,
înfășura; piele, „ ascunde; pânză”; din din proto-indo-europeanul *pello-
au derivat pellis în latină, pella – πέλλα în greacă etc.);
► ผิวหนัง, หนัง în thai.

Pielea în viață și în (a)rte (pamflet)

Moto: „Scumpirile la benzină/ Efecte stranii-ncep s-aducă/ La unii...

piele de găină/ La alţii păru'-n cap... măciucă!” (Preţuri exagerate, de
David Boia, 2011)

Pielea asta a intrat în destule expresii, valabile și azi. Cu politicienii

ăștia, după pandemie, după distrugerea industriei, după vânzarea
pământului și după autorestricții, că sunt pentru noi și nu pentru slavi,
rămânem „în pielea goală”, adică la propriu fără țoale Versace sau
Botezatu, sanchi, iar la figurat cu puține achiziții, adică sărăciți.
Că veni și seceta și cu toate că jumătății nu-i place dansul cântând în
ploaie ci zăpada, cred că eu, fiu de țăran, dar și ministrul Daea, criticat de
nepremianți, amenințat de reziști și procurori, am fi stat în ploaie „să ne
ude până la piele”. Ce bune ar fi fost acum sistemele de irigații, distruse
de români, nu de ruși, care și-au luat dalele, țevile și aspersoarele acasă,
dar, vorba președintelui meu de bloc, „rușii sunt de vină”.
Cu canalul Siret – Bărăgan am lăsat-o moartă. Ba cu doi mari
specialiști, un președinte pro-Gorbaciov, care între funcțiile politice a
condus și „Apele Române”, cu Petre Romam prim-ministru, ditamai
conferențiarul universtar la politehnică, specialist în „scurgeri”, s-a
renunțat și la canalul București – Dunăre, realizat în proporție de 75 %.
Noi am scris despre canale (vezi, taică, cam ope la adresa aia lungă web
https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-canal-1?
edited=1, în „Jocuri de cuvinte – canal”).
 Ne-am dat seama după, am văzut „cât le poate pielea” tuturor
politicienilor, din toate partidele, senatori, președinți, deputați,
(n)europarlamentari, primari, președinți de consilii județene, care și-au tras
și pensii speciale, bașca de cele normale, adică în plus, denumite la mișto
îndemnizații!
Ba președintele de bloc ni l-a impus președinte de partid și prim-
ministru pe șomerul (atunci) Orban, ca recompensă pentru întrebarea „cine
este generalul?” din campania electorală, schimbându-l ca la schimbarea
gărzii cu renumitul matrafoxat Cîțu, „penalul” din SUA, Iowa, deși știa că
ambilor „nu le face pielea doi bani sau două parale”, adică „nu valorează
nici cât o ceapă degerată”.
Iar acum, schiorul iubitor de golf „nu-și mai încape în piele”, care a
desemnat prim-ministru și președinte de partid un general erou schimbător
de gardă prin Irac, decorat de yanchei, cu promisiunea șoptită de la ureche
la ureche că va fi numit secretar general al organizației politico-militare
NATO, chiar acum, după întâlnirea de la Madrid, când, ce să vezi, China a
devenit un pericol pentru NATO! Și dolarul crește.....
Păi nu vă amintiți de deciziile de a interzice cumpărarea de
componente pentru rețeaua 5G din „motive de siguranță națională”? Dar
de inițierea construirii unui reactor nuclear cu China? Nein! Și s-a ordonat
imediat construirea unor minireactoare nucleare, fără licitații, după
modelul celor de pe portavioanele anericane.
Se vorbește prin târgurile americane că sunt netestate pe uscat,
interzise pe acolo, că sunt probleme, mai ales în zone cu cutrenure
frecvente, precum România. Și ca să fie totul „bine”, desfășoară
„cercetări”, dâmd de milă 18 milioane dolari. Poate se întâmplă cam ca cu
drona căzută de 16 milioane de dolari, care tot înregistra imagini cu
teritoriul românesc! Pentru CIA!
Și, fiți atenți, primul reactor experimnental se montează nu pe un teren
proprietate de stat, ci pe o proprietate particulară de prin Dâmbovița. E ca
la autostrada București – Ploiești, când alde Udrea și alții au cumpărat pe
mai nimic terenuri pe traseul deconspirat al autostrăzii și apoi fură
recompensați gras de către stat! Fură! Aici vine „nucleara”! Proprietarilor
terenului cu microreactorul li se va plăti „chirie mare” pe termen lung!
Chestia e că politicienilor ăstora „li s-au băgat pe sub piele” mulți
lipitori de afișe, mulți „nepoți”, multe fâțe care se plimbă prin Dubai și
postează pe Instagram, și hop se trezesc consilieri bine plătiți la agenții
guvernamentale, la ministere, la consilii județene, la primării, la TAROM
și pe unde mai știți.
 Că de, „ni se face pielea de găină” cu inflația asta, cu creșterea
zilnică nesimțită a prețului tuturor alimentelor, medicamentelor, seviciilor
etc., cu 3-75% și ei ne trombonesc cu inflația „15%”! Statistic! Și ne tot
trombonesc cu „analiza perpetuă a creșterii pensiilor” și cu tratative de
corectare a barenului din PIB a volumului pensiilor, după ce Ghinea a
introdus în PNLR niște cifre din burta lui, dar aprobate atunci de aliații
peneliști întru guvernare.

Analiști a de toate

Nu vă mirați dacă după succesle astea și după promovarea unora la

NATO (Nothing After Two O`clock, cum m-a învățat colegul francez,
atunci cpt. Boileau, la un curs la Hamburg în 1978, adică „lucrăm până la
ora două”, iar apoi roiul în St. Pauli, despre care am tăt scris), „vom fi
numai piele și os”.
Mai e și expresia „mamă, ce i-aș frânge pielea”, cu gândul la
președintele de o noapte, pierzător în fața actualului (n)europarlamentar
Petrov, tată de fiice și de Nuți „puse bine”. Vă dați seama ce țară a
reprezentat Mircică cât fu ambasador prin state, dacă fu recompensat cu
funcție babană la NATO?
E ăla pe care Băsescu, în conferința de presă de dinainte de alegeri, l-
a dat în gât că a fost noaptea la curve, pardon, la Vântu, gândindu-se
Traian, prieten cu anumiți intelectuali, că se oftica Dinescu că nu e și
mnealui chemat, la celebrul vers „prin vulturi VÂNTUl viu vuia”, dar nu
știe ăsta autorul, că are doar lecția vieții, adică a trădării colegilor! „Mi se
face părul măciucă” și „pielea găinii” când mă gândesc ce președinți am
avut!
 Dacă am scris cele de mai sus, poate vor ăștia amintiți „să plătesc cu
pielea”, „să-mi las pielea pe undeva” sau „să dau pielea popii” (să o
mierlesc), dar eu „îmi pun pielea în saramură”, adică risc, mă expun, cum
mă critică Viorica. Că avem democrație! Criticăm și o-ncasăm! Că și-au
tras pe genunchi și o lege că orice pamflet e atac la siguranța națională.
Eu așa am fost educat în armată, „să-mi pun pielea pentru popor”, că
lui i-am jurat, nu unui vremelnic aventurier ajuns din întâmplare unde e, nu
„pas cu pas” cum se laudă unii. Să îmi zică unii din colegii sau studenții
mei dacă nu am procedat așa și dacă am favorizat vreun fiu sau prieten de
politician. Criteriul fu „știi, love story”, „nu știi I`m sorry”!
Sper că n-o „să-mi iasă prin piele” acest simplu joc de cuvinte din
geografiea mea lingvistică. Unii mă vor critica că nu știu „să-mi vând
scump pielea”, dar cu inflația asta ce rost mai are? Chiar dacă „voi rămâne
numai cu pielea”, adică foarte sărac, înseamnă că redevin ce am fost când
m-a născut mama, Maria, nu părinte 2. Că era în octombrie 1941 și părinte
1 era în război, pe la Taraclia.

Vai de pielea noastră!

Reîntorcându-mă la Petrov turnătorul, care și-a turnat colegii de

școală militară, dacă ar fi știut cei „turnați, „i-ar fi făcut pielea burduf”, că
prea „a avut pielea groasă”, adică a fost lipsit de bun-simț! A declanșat
tocmai el lupta împotriva comunismului, el, al cărui tată a fost ofițer
politic, propagantist al unui batalion al regimentului de tancuri de la
Babadag. Și ne-a păcălit 10 ani, când s-a distrus totul pe aici, adică două
cincinale, de care făceați bășcălie, când se cam făcea ce s-a distrus după!
Și cu operațiunea asta poreclită specială a rușilor, „n-aș vrea să fiu în
pielea” oamenilor de rând din Ucraina. Ei suferă și din cauza unor derapaje
ale conducerii ucrainene. Că am cam scris înainte despre această țară (vezi
la https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-ucraina),
dar și despre posibila invazie („Jocuri de cuvinte - invazie posibilă”),
despre fenomenul maidan („Jocuri de cuvinte – maidan”) și despre multe
altele...
Și yancheii, care și-au făcut un stat cu pistolul în mână, de au scris în
constituție dreptul oricărui american de a purta armă, de se împușcă prin
școli și universități, cei care au decimat „pieile-roșii”, populația indiană
aborigenă din America de Nord (amerindieni), și-au băgat coada și în
Ucraina, doar trei firme americane deținând acolo peste 17 milioane
hectare, mai mult ca suprafața agricolă a României, de peste 16 milioane
hectare. Și exportă grăul care nu prea mai e ucrainean...
Așa am scris că de fapt Ucraina e doar un poligon de testare a tuturor
armamentelor moderne ale marilor puteri, mai ale rachete. La adresa web
(https://cronopedia.ning.com/profiles/blogs/jocuri-de-cuvinte-razboiul-
ucraina-rusia-partea-intai, în trei postări am scris despre război cu o trecere
ușoară de la o postare la alta! Cineva mi-a și zis: „ - Costică, iar îți bagi
pielea la saramură? Iar te iei de Biden? Că doar n-ai piele de drac!”
(țesătură deasă de bumbac, foarte rezistentă, cu o parte pufoasă, imitând
antilopa).

Vin „președinte)!

Scriitorii s-au cam referit și ei la pielea de orice fel. Vă aminteți de

Ivan Turbincă, eroul lui Creangă, cel cu ranița sau traista din pânză sau
piele („Atunci Ivan dezleagă turbinca în fața tuturor, numai cât poate să
încapă mâna, și luând câte pe un drăcușor de cornițe, mi ți-l ardea cu
palcele, de-i crăpa pielea.”).
Cuplul folcloristic ceho-român, Jarnik-Bărseanu, observa fetele
frumoase de prin Ardeal („Bat-o cruciulița lele,/ N-avu cum să nu mă-
nșele,/ C-o văzui albă la piele/ Și la grumaz cu mărgele.”). Beniuc folosea
expresia „piele de găină” când scria despre Horia („A fost pe-aici odată
unul Horea... Vi se face pielea de găină? De ce?”). I-a inaugurat Ion de
Sibiu sau UDMR vreo statuie lui Horia? Nem!
După o vizită prin Africa, Petrescu i-a văzut pe băștinași „în pielea
goală” („Odraslele șefilor de trib african... se închină la pietroaie și idoli de
lemn, și dezbrăcați la piele... prezidează festinurile cu dans, tam-tam și
torțe de rășină.”). Creangă rămâne pe tărâmul basmului, îndemnându-i
cineva eroul („Mai rabdă Harap- Alb, căci cu răbdarea îi frigi pielea.”).
Acțiunea o știți sau dacă nu, v-o retrăiește povestitorul Florin Piersic
(https://www.youtube.com/watch?v=9FHj8NHMotA).
Ion Pop-Reteganul (1853-1905), în poveștile sale ardelenești
amintește de piele („Când îl vede norocul apropiindu-se de pădure tot
numai cu toporul pe umăr și mai zdrențos decât în celelalte zile și tot
zgâriat, sta să-și iasă din piele.”). Davidoglu pomenește de o confruntare
cu jandarmii („Luați seama, jandarmii! Ne-au ajuns din urmă. Acuma să
vedem ce ne poate pielea.”). Dacă haiducii au învins, documentați-vă!
În lumea basmelor rămâne și Ispirescu („Stăi – măi tu, că ți-o fac eu
ție pe piele, femeie fără de inimă ce mi-ai fost.”). Anton Pann se dovedește
un bun narator („S-a mâniat rău pe sat/ Și trei zile n-a mâncat,/ Și le-a
făcut-o pe piele.”). Dacă ați uitat de Pann, ascultați muzica ansamblului
cu același nume (https://www.youtube.com/watch?v=JwNiW8vQbJs), care
îi reevaluează talentul, aici cu „Până când nu te iubeam”. Că cu
Eurovision-ul....
Creangă revine cu o amenințare („De-oi veni pe-acolo și n-oi găsi
trebile făcute după plac, vai de pielea ta are să fie.”) și cu lauda unei fete
răbdătoare („Era o fată robace și răbdătoare; căci altfel ar fi fost vai ș-amar
de pielea ei.”), că și pe-atunci erau obiceiuri proaste prin Moldova. Un
erou al lui Alecsandri nu voia să o mierlească („Te poftesc să nu cumva să
mă lași la o adică. Eu am venit cu d-ta precum m-ai rugat iar apoi n-am
gust să-mi dau pielea popii.”).
Primul președinte al țării după războiul al doilea mondial, Mihail
Sadoveanu, mare boier și el, a început lupta cu moșierii și cu burghezii
(„Moșierii și capitaliștii fac război pe pielea norodului, râvnind să distrugă
revoluția rusă ca să spargă amenințarea ce venea și asupra lor.”). L-au
prelucrat bine cei ce l-au folosit, că a scris romanul Mitrea Cocor!
Șăineanu ne amintea în 1929 ce este pielea („membrană ce înfășură
corpul omului și al animalelor”), dând și etimologia – latinescul pellem
[Șăineanu, ed. VI (1929)], continuat și de Scriban peste un deceniu,
extinzând etimologia (lat. pĕllis, pele; vgr. pélla, germ. fell; it. pelle, pv.
pel, fr. peau, sp. piel, pg. Pelle) [Scriban (1939)].
 Prelucrarea pieilor

Moto: „După ce-a dispărut lent/ Platforma industrială,/ Acum,

studiem atent/ Platforma electorală.” (În compensare, de Mircea Rămoiu,
din revista Cugetul)

În România, bogată în animale domestice și sălbatice, pielea a

început a fi prelucrată de multe secole, produsele fiind folosite de către
om. Nu facem o prezentare a industriei pielăriei și a produselor rezultatte.
Prezint doar situația unei fabrici din Bacău, orice asemănare cu situațiile
din alte orașe ale țării nefiind deloc întâmplătoare. Cele scrise sunt luate
dintr-un mesaj, nefiind specificat autorul.
A fost odată în Bacău o fabrică de încălțăminte si pielărie, cea mai
mare din zona Moldovei respectiv fabrica ,,Partizanul“ care a fost
înființată în anul 1876 ca proprietate particulară a unui evreu, Samuel
Filderman, care urcă de la Focşani la Bacău şi încropeşte un atelier de
tăbăcărie.
În a II-a jumătate a secolului al XIX-lea au fost puse bazele
dezvoltării industriei tăbăcăritului la Bacău. Apariţia primelor ateliere de
tăbăcărie în Bacău este legată de numele Samuel Filderman. În anul 1876,
atras de posibilităţile găsirii unei mâini de lucru ieftine, fiind un cunoscător
al meseriei pe care o învăţase de la tatăl şi bunicul său, nu părinte 1 și
părinte 1 al părintelui 1, că USR și UE nu existau și nici vreun Cioloș,
Samuel Filderman a venit la Bacău şi a înfiinţat un atelier în partea de nord
a oraşului, pe malul drept al râului Bistriţa.
Tăbăcăria în sensul de fabrică a fost organizată în anul 1884, iar
construcţia ei a fost ridicată la 1886. La cererea lui S. Filderman,
Tribunalul Bacău prin jurnalul nr. 4945 din 30 iulie 1884 înscria în
registrul firmelor individuale „Întreprinderile S. Filderman”, cu obiect de
activitate „comerţul de pielărie şi toate obiectele necesare pentru
ciubotărie”.
S. Filderman, împreună cu ginerele său dr. N. Perlbergher, s-au
asociat în anul 1908 întemeind prima fabrică pe sistem crom din România.
În timp ce prima fabrică producea piele necesară pentru încălţăminte
ţărănească (vestitele opinci și vbocanci), cea de a doua a fost întemeiată în
scopul de a produce şi a fabrica pentru prima dată în ţară piele fină, fiind în
concurenţă cu cele mai bune produse din străinătate. Calitatea produselor a
fost recunoscută la expoziţiile internaţionale de la Paris din anul 1900 şi de
la Bucureşti din anul 1906. La ambele expoziţii produsele au fost distinse
cu „medalia de aur”, ceea ce a contribuit la ridicarea prestigiului industriei
româneşti în străinătate.
Zece ani mai târziu, atelierul devine fabrica Filderman. Livrările de
bocanci şi harnaşament din primul război mondial au făcut ca încasările
fabricii să explodeze. Întreprinderile S. Filderman au fost singurele, de
acest fel din ţară, care au aprovizionat armata cu piele şi talpă, introducând
în fabricaţie cizme, articole de harnaşament şi cojocărie.
În anul 1922, fabrica e mistuită de un incendiu şi reclădită din
temelii. Trece greu prin criza anilor '30, iar la izbucnirea celui de-al doilea
război mondial, întreprinderea e militarizată. Prin actul constitutiv
autentificat la Tribunalul Bacău sub nr. 31 din 12 octombrie 1923, firma
individuală „Întreprinderile S. Filderman” se transformase în societate în
nume colectiv. Scopul societăţii era „industria pielăriei şi morăritului,
desfacerea tuturor produselor obţinute”.
Durata societăţii era stabilită la „20 de ani, de la data autentificării
actului constitutiv de către tribunal”. Declanşarea celui de al II-lea război
mondial, a găsit întreprinderea în plină dezvoltare şi principala furnizoare
din ţară pentru aprovizionarea armatei. În baza Decretului nr. 151 din 21
ianuarie 1941 Întreprinderile „S. Filderman" au fost militarizate.
Conform certificatului nr. 5992 din 23.12.1945, emis de Camera de
Comerţ şi Industrie Bacău, rezulta că fabricile întreprinderilor „S.
Filderman" şi-au început activitatea astfel: - Moara de la 1 ianuarie 1923; -
Fabrica de Postav, din luna august 1929; - Fabrica de Pielărie, din martie
1884; - Fabrica de Încălţăminte, din anul 1931; - Fabrica de harnaşament,
din anul 1931.
Prin naţionalizarea principalelor mijloace de producţie din 11 iunie
1948, Întreprinderile „S. Filderman” treceau în proprietatea statului,
primind denumirea de „Fabrica de Pielărie şi Încălţăminte Partizanul
Bacău". În anul 1970, fabrica avea peste 2.000 de salariaţi şi livra 2,6
milioane de perechi de încălţăminte anual. Socialism!
Peste 400.000 de perechi mergeau către stocul de bocanci al Armatei
Române, din care am primit și eu, dar „Partizanul" exporta pantofi şi cizme
în Franţa, Olanda, Belgia, RFG, URSS sau Islanda. Departamentul de
creaţie primea reviste de modă din Uniunea Sovietică şi din Occident,
încercând să ţină pasul cu tendinţele. Socialism!
 Numărul de muncitori a crescut concomitent cu cererile din
străinătate. „Partizanul" a cusut milioanele de bocanci cu care ostaşii din
Orientul Mijlociu au trecut prin războaiele anilor '80. La apogeu, fabrica
băcăuană avea peste 5.000 de angajaţi, iar după îngrămădeala din
decembrie 1989 și lovitura de stat, fabrica de încălţăminte „Partizanul",
redenumită „Cotidian", s-a stins ţinându-se de mână cu Armata Română,
anesteziată și ea. Capitalism!
Oastea ţării s-a diminuat, şi, odată cu ea, şi nevoia de bocanci.
Cererea din partea populaţiei civile a dispărut când piaţa a fost invadată de
încălţăminte din China. Exportul către Occident a sucombat prin dispariţia
întreprinderilor de comerţ exterior. Capitalism! După Revoluție, Beno
Goldstein, urmașul familiei Filderman și moștenitorul fostei fabrici
Partizanul s-a întors în Bacău și a solicitat retrocedarea fabricii, dar, să vezi
drăcie până unde s-a mers, deoarece avocatul a vărsat cafeaua pe actele
originale, ștampilele nu au mai putut fi recunoscute și a pierdut totul.
Capitalism!
Soarta fabricii a fost pecetluită în anul 1999, când a fost cumpărată
mintenaș şi ieftin de un controversat om de afaceri. In anul 1999, la
fabrica băcăuană de încălţăminte mai lucrau 855 de oameni. Numărul a tot
scăzut până în anul 2005 când a fost demolată, iar noul investitor a
construit în locul ei un complex comercial și un mall. Ca peste tot în țară!
Capitalism!

Pielea corpului uman

Moto: „Corpul uman a fost proiectat de un inginer în construcţii.

Cine altcineva ar trânti o ţeavă de evacuare a deşeurilor toxice printr-o
zonă recreaţională?” (Robin Williams)

Pielea corpului uman (cutis) constituie un înveliș neîntrerupt care se

continuă la nivelul marilor orificii (gură, nas, etc.) cu o semimucoasă
(parțial cheratinizată) și care, în interiorul cavităților respective, devine o
mucoasă propriu-zisă.
Pielea reprezintă o suprafață receptorie extrem de vastă, care asigură
o sensibilitate diversă, protejează corpul de leziuni mecanice (răni) și
microorganisme, participă la secretarea unor produse finale ale
metabolismului și îndeplinește și un important rol de termoreglare, execută
funcțiile de respirație, conține rezerve energetice, leagă mediul
înconjurător cu tot organismul. Libertate!

Pielea corpului uman

Suprafața pielii, la un om matur și cu talie mijlocie, e de 1,5-2 m2, cu

grosimea de 1-3 mm. Greutatea ei totală corespunde la circa 20% din
greutatea corpului (în medie 14–16 kg), din care circa 15% reprezintă
hipoderma sau stratul interior (cu variații largi în raport cu corpolența),
circa 5% stratul mijlociu și sub 1% epiderma sau stratul exterior.
Au ajuns inculții să se certe pe culoarea pielii, să facă manifestații, să
distrugă statui, să excludă cuvntul negru din vocabularele limbilor, culoare
care depinde de cantitatea de pigment melanic care conferă nuanțe de la
pielea albă (lipsa pigmentului), până la cea neagră (excesul de melanină).
Cantitatea de melanină este determinată genetic, dar variațiile culorii pielii,
după latitudinea geografică (de la pol la ecuator), arată și o adaptare.
Melanina variază între anumite limite și în funcție de expunerea la razele
ultraviolete. Dermatologia este specialitatea medicală care tratează bolile
pielii, unde activează medicul dermatolog.
 În loc de încheiere

Moto 1: „Corpul energetic sau corpul «subtil» are în structura sa

energii nebănuite. Legătura dintre corpul energetic şi cel fizic se face prin
cele aproximativ 72.000 de canale numite de chinezi meridiane.” (Ştefan
Marinescu, în Rezonanţe, 2008)
Moto 2: „Va face oare cibernetica din creierul uman un organ
rudimentar?” (aforism de Valeriu Butulescu, din Stepa memoriei)

Uite-așa am ajuns să scriem despre corpul uman, cel care eliberează

în 30 de minute destulă energie cât să încălzești un litru de apă. Cea mai
mare celulă a corpului este ovulul (în figură de la părinte 2 din stânga), iar
cea mai mică șturlubaticul spermatozoid campion la cros (de la părinte 1
din dreapta).
Dacă nu știați, ambalat în piele, corpul uman are destul potasiu
pentru a provoca explozia unui tun de jucărie, destul zahăr pentru a umple
un borcan, destulă grăsime pentru a face șapte bucăți de săpun, destul fier
pentru a face un cui, destul sulf pentru a deparazita un câine. Și toate aste
sub piele și în piele.
Cum corpul e format din miliarde de celule, fiindcă fu vorba despre
piele, o celulă din piele trăiește 4 săptămâni, pe când o celulă nervoasă,
norocul nostru, că în ea e informație, poate trăi până la 60 de ani,
neapucând anii de pensie de pe oriunde. Bacterii pe piele? Sunt! Muică,
peste un miliard de bacterii sunt doar pe pielea fiecărei labe a piciorului!
Uite că, la unii, pe pielea capului este și păr. Și are omul ăsta
aproximativ 76.000 de fire de păr pe pielea capului. Știe și Cabral, că le
explică românilor! Și să mai știți că doar într-un centimetru pătrat de piele
se află aproximativ șase milioane de celule, 5.000 de receptori, 15 glande
sebacee, 200 fibre nociceptive (pentru durere), 10-25 receptori tactili și
corpusculi termosensibili, patru metri de fibre nervoase, un metru de vase
sanguine, și peste 100 de glande sudoripare.

Tratament: doar zâmbet, fără încruntări!

 Rețineți că neavând ce face, au calculat unii că orice corp al
unei persoane adulte, inclusiv frumoasă sau sexi este alcătuit din
7.000.000.000.000.000.000.000.000.000 de atomi. Circa 1,26 de
miliarde celule din scârbavnicul viitor cadavru, apoi pământ, mor şi
sunt înlocuite în doar cinci minute. Nu mai ești tu, ești renovat,
deoarece celulele din corp se schimbă atât de des încât în trei luni
ai practic un schelet nou şi într-o lună altă... piele. Fir-ar a naibii de
trebă, forma ambalajului rămâne aceeași, ridurile rămân!
Chiar dacă n-ați studiat chimia, ați avut corijență sau ca
proamericani regretați că Mendeleev a fost rus, pe total, în corpul
nostru există peste 60 de elemente chimice, majoritatea lor fiind
în cantități mici. Ați putea fi surprinși de cât de puțin este nevoie
de unele dintre ele pentru a susține viața.
Un exemplu bun în acest sens este fierul, care, dragi adami
(adam – om, mascul, în vechea ebraică), nu se duce unde ați
vrea sau ar vrea (Ev)ele (tare ca fierul iute ca oțelul). Chiar dacă
este indispensabil atât pentru transportul oxigenului către
trilioanele de celule ale corpului, acesta nu constituie decât 0,006
la sută din compoziția noastră chimică. Dar de un cui avem!

Sărutuul franțuzesc, bușon la bușon

Revenind la riduri și piele, vedeți, înotătorilor, că are loc

încrețirea pielii când (adă)stați în apă. Ridurile care apar pe pielea
mâinilor atunci când stai mai mult in H2O joacă un rol important.
Acest fenomen este cauzat de faptul că atunci când organismul se
confruntă cu o cantitate mai mare de umiditate înțelege sau „se
prinde” că mediul poate fi alunecos. Așa că pielea de pe mâini
începe imediat să se schimbe, să aibă încrețituri, pentru a-ți fi mai
ușor să te prinzi de suprafețele netede.
Despre expresia piele de găină scriserăm. Pielea de găină
se formează atunci când mușchii mici de la baza fiecărui fir
de păr se contractă. Ba fără ore de pregătire sexuală prin
școli, fără cursuri MISA ca Cioloș, fără a fi membri USR,
știți ce e sărutul, pe care prima dată vi l-a dat mama și nu
părimtele 2.
Dar sărutul are efect analgezic! Neavând de lucru,
cercetătorii au arătat că sărutul îmbunătățeste aspectul
pielii, ajută circulația, previne cariile (dacă e bușon la
bușon și nu se schimbă bușoanele) și alină durerile de cap.
Așa că, fetelor, nu mai simulați durerile de cap! Sau poate
preludiul a exclus sărutul?

„Sărutul” lui Brâncuși (1907-1908, în piatră dde Marna)

Fiindcă scriserăm de centimetri de piele se spune că dacă ai

atige-o pe Loredana Groza pe orice centimetri de piele, ar țipa și ar
zice: „Au, mă doare operația!” Ți-e rușine de aspectul pielii tale?
Stai calm (https://www.youtube.com/watch?v=KMRePMc01LM)!
 Este bine ca periodic să-ți analizezi corpul în oglindă pentru a
constata din timp apariția unor modificări la nivelul pielii. Ia
măsurile necesare. Fă mai mult sport, fetele să meargă la
cosmetică și la sală, băieții în grădină cu hârlețul, în poligon și în
sala de forță. Am glumit! Viorica îmi tot zice: „De ce te tot iei de ei?
Te mănâncă pielea?”
Cu sau fără riduri, să fiți iubiți! Să știți că ridurile apar doar
acolo unde a fost zâmbet!

NC