ARGOUL

Cuvintele argotice din dicționarul lui V. Cota intitulat Argot-ul apașilor, Dicționarul
limbii șmecherilor, care se mai folosesc și astăzi sunt:
A
-a agăța= a se lega(de cineva), a acosta o persoană de sex opus
-a abona= a se înscrie la rând la fumatul unei țigări
-aiurea= zăpăcit, nebun
-apă de ploaie= vorbe goale
-a arde(pe cineva)= a-l băga în necazuri
-asigură-te!= păzește-te!

B
-bancuri= glume ieftine
-barosan= boier
-biștari= bani
-boieri(interlop)= judecători
-bombă= știre/veste senzațională
-bulan= (om) ipocrit
-bulcă(regionalism din Moldova)= pâinișoară
-a bunghi= a supraviețui

C
-a cafti= a lovi(pe cineva)
-caiafă= ipocrit, fățarnic
-a merge călare= a călători fără bilet
-a căpia= a înnebuni
-a se căra= a pleca, a dispărea 1
-ciorap(expres. a pune bani la ciorap= a economisi bani)
-a ciordi= a fura
-clănțău( de la a clănțăni)= vorbăreț, guraliv
-clift= haină, manta
-a cobzări= a păcăli
-coțcar= șarlatan, (om) necinstit

D
-a da o dumă= a face o glumă proastă
-diblă(pop. în Muntenia și Oltenia)= vioară
-a dili= a înnebuni
-a duce cu preșul= a păcăli, a minți

F
-a prinde în fapt= a prinde în flagrant delict
-fartiție= moft, capriciu
-fraier= naiv
-foi= frunze
-figură, pl.figuri(a face figuri)= a se da în spectacol
-a se da la fund= a se cufunda

G
-gabor= polițist
-gagică= amantă, iubită
-găină(expr. de râsul găinilor)= penibil, ridicol
găina bătrână face ciorbă bună
-găleată(expr. a ploua cu găleata)= a ploua torențial
-galerie(expr. a face galerie)= a susține echipa sportivă/ formația prin încurajări zgomotoase
-gaură= spargere, pagubă
2
-a gini= a observa
-ginitor= denunțător
-glaje= geamuri
-goană(expr. a fi pus în goană)= a fi urmărit
H
-haleală= mâncare
-husăn= naiv/ fraier, prost

I
-ia-o din loc= pleacă
-a încuia(pe cineva)= a face pe cineva să tacă
-înțolit= îmbrăcat elegant
-a fi înăuntru= a fi în pușcărie
-iordan= minciună, truc
-iudă= cămătar

L
-labă(expr. a-i da o labă cuiva)= a-i da o palmă
-a pune laba(pe cineva/ceva)= a pune mâna pe cineva/ceva
-lovele= bani
-loz= bani; bilet de lotărie
-lingabăr= polițist

M
-magazie= stomac, burtă
-mahoarcă= tutun
-a mânca: -bătaie= a fi bătut
-ca un spart= a mânca cu lăcomie, poftă
-cât doi= a mânca foarte mult
-papară= a fi bătut
-ca câinii= a se dușmăni3
-te mănâncă spatele?= vrei bătaie?
-a-i mânca coliva= a ucide, a omorî
 -a-l mânca în fund= a fi agitat, a fi imprudent
-maimuță= persoană foarte urâtă
-mahăr= om deștept, om important
-mardeală= bătaie zdravănă
-mangări= bani, franc
-material= ban, gologan
-matol= amețit, beat
-mișto= bun, super
-a lua la mișto= a batjocori, a lua peste picior
-a mierli= a omorî, a muri
-muie= gură
-moară stricată= persoană guralivă
-a lăsa pe cineva în moara lui= a lăsa pe cineva în pace
-mol= vin roșu din struguri nealtoiți, vin de casă
-a muta(pe cineva)= a omorî
-a-i face cuiva muzică= a-i face cuiva scandal, gălăgie

N
-nasol= urât, nașpa
-nasulie= situație nedorită, încurcătură
-nene(pop., fam.)= apelativ adresat unui bărbat mai în vârstă
-a umbla cu „ ia-mă, nene!”= a face autostopul
-nichita(limbajul deținuților)= păduche

O
-oagăr= militar
-ogeac de la hogeac(reg. în Moldova)= coș(la o casă), horn, fumar
-a face oblonul= a face cu ochiul
4
-otravă= persoană rea și insuportabilă

P
-paradeală= uzură, degradare
-pârnaie= pușcărie
-pileală= băutură alcoolică
-ploscă= vas mic(din lemn, sticlă) unde se ține băutura
-a prădui= a denunța
-s-a prins(fraierul)= a căzut în plasă
-puriu(reg.)= cărunt, bătrân

R
-a rade= a distruge, a nimici
-râșniță= aparat de măcinat

S
-zgardă= curea(pentru câini)
-stachie= mână, palmă
-soileală= somn
-cu sacul= din belșug
-șubă= haină bărbătească
-șucar(despre oameni)= bine, frumos

T
-țoală= haină
-trăgaci= cel care trage cu pistolul/arcul
-a trânti= a lovi
- trăznaie= poznă
-trăznitor= poznaș
-a turna pe cineva= a pârî, a denunța pe cineva

5
V
-vast= buzunar cu bani
-a vrăji= a minți, a păcăli
-zurliu= nebun
-a zuli= a fura
-zotcă= bot, gură
-zmucit(smucit)= nebun, trăznit

RECENZIE

La editura Humanitas a fost publicată în colecția „Viața cuvintelor” o lucrare demnă de

avut în colecție, și anume cartea 101 cuvinte argotice a Rodicăi Zafiu. Autoarea cărții este
prof.univ.dr. la Universitatea din București și cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu
Iordan-Al. Rosetti”.
Lucrarea 101 cuvinte argotice are calitatea esențială de a se adresa unui public larg,
specialiștilor și nespecialiștilor, iar studiul introductiv lămurește cu claritate, câteva dintre
problemele fundamentale ale argoului românesc: geneza, sursele și mijloacele de formare
lexicală, randamentul discursiv ale acestui limbaj. În cele 101 cuvinte argotice, unele cuvinte mai
vechi(cuvinte precum lovele= bani sau a vrăji= a duce cu vorba) sunt atestate încă de pe la 1860,
altele sunt mai noi(cocalar și pițipoanca), toate investigate intens. În această lucrare, autoarea a
realizat o listă de termeni considerați cei mai reprezentativi și mai frecvent utilizați. Alături de
acești termeni, aceasta include pe lista sa și unele elemente ieșite din uz(ex. spală-varză) sau mai
puțin frecvente, dar utilizate în discursul publicistic și politic(ex. licurici, ciocoflender); lista
Rodicăi Zafiu mai cuprinde doar două verbe polisemantice(a arde și a fura) și un singur nume
propriu de persoană(Berilă). Un alt aspect important este faptul că aceasta a încercat să păstreze
echilibrul între terminologia lumii interlope(tiră, tuflă) și argoul comun, reprezentat de cuvinte
din fondul de bază al argoului(caterincă) sau limbajul tinerilor(bazat, nașpa); între cuvinte
vechi(pârnaie) și cuvinte relativ recente(penal, impresii).
În ceea ce privește modul de realizare a lucrării, autoarea a pornit de la explicațiile
6
etimologice(care vizează sursa externă sau internă a cuvintelor argotice, împrumut) și plasarea în
câmpul lexical al termenilor. În această lucrare, argoul românesc preia multe cuvinte din fondul
comun pe care le transformă în elemente argotice. Avem ca exemple: bulion(sânge), mălai(bani),
parașută(prostituată). Unele cuvinte și expresii argotice provin din diferite limbaje de
specialitate: termeni marinărești(bord, covertă), termeni medicali(streptomicină= băutură
alcoolică, a lua grupa sanguină= a înjunghia). Într-un capitol intitulat „Descrierea argoului
actual”, analizează problema poreclelor care sunt la origine cuvinte sau expresii argotice(ex.
Curcanu’, Greblă, Costache-șapte degete) și a toponimiei urbane argotice reprezentată de
denumiri glumețe de localități sau de monumente: Bucale(București), Piatra Crăcănată(Arcul de
Triumf), Năsturele(Crucea Secolului).
Într-un alt capitol, vizează sursele lexicului argotic, un lexic care are la bază limba
comună, dar conține și numeroase împrumuturi din alte limbi, între care sunt amintite:
împrumuturi din limba romani(biștari, dumă, bulan, benga, gagică), din limba turcă(cacealma,
bairam), din greaca modernă(matracucă), din limba idiș(cușer, blat), din limba germană(șmecher,
chix), din slavă(șmotru, șest, mahoarcă). Aici intră și elementele romanice(solo, grande, tiră),
elemente englezești(șatap<engl. shut-up, cool, party, trendy). Avem de-a face și cu problema
abrevierilor: orale(prof., bac, dirig, homo), abrevieri grafice(ex. mdr<mor de râs, vb<vorbesc;
folosirea „rebusistică” a literelor: d= de, k= ca, rpd= repede, imd= imediat, npc= nu ai pentru ce.
De altfel, „Jocurile de cuvinte”, care constituie ultimul capitol dedicat argoului românesc, pune
în discuție niște aspecte: pseudo-numele proprii(vinuleanu, blătescu), calamburul(budist= cel
care spală wc-urile, presar= polițist, sticleu= bețiv.
Așadar, putem spune că lucrarea dnei prof.univ.dr. Rodica Zafiu este una dintre cele mai
complexe analize a argoului românesc realizate până acum.