Jocuri de cuvinte - sat

Geografie lingvistică

Sat

Moto: „Azi, ţăranul de la noi/ Nu mai are car cu boi,/ Dar, în frunte
cu primarul,/ Satul are boi cu carul!” (Rustică, antimetabolă epigramatică
de Corneliu Berbente, din „Pledoarie pentru epigramă”, 2007)

Născut și crescut la sat, ar fi păcat să nu despic firul în patru despre

această unitate administrativ-teritorială cunoscută din cele mai vechi
timpuri. Am scris noi și despre cătun, o subdiviziune a satului (vezi „Jocuri
de cuvinte – Hamlet”, hamlet în engleză fiind cătun în limba română).
Am scris și despre țăran („Jocuri de cuvinte – țăran”), după ce
scrisesem succesiv de țară („Jocuri de cuvinte – Țară”), apoi despre
națiune („Jocuri de cuvinte – națiune”) și popor („Jocuri de cuvinte -
popor”). Anterior scrisesem undeva („Dor de acasă”) că doar nu mi-e
rușine să recunosc că sunt fiu de țăran.
Satul este o așezare rurală a cărei populație se ocupa în cea mai mare
parte cu agricultura, că pe la noi unii nu prea se ocupă... Ba mai mult, sat
se spune locuitorilor dintr-un sat, prin sat înțelegându-se și sătenii, țăranii,
țărănimea, cu specificul ei de viață economică și culturală.
Dar un orășan, colegul Stoian, mi-a zis în primul an de liceu la
Câmpulung Muscel („Jocuri de cuvinte - muscel”), „Băi, sat!” Dar i-am
tras doi ghionți și s-a răzbunat pe mine șmecherește.
La început de octombrie, clasa a VIII-a de liceu, primul an, eu la
internat, el câmpulungean, mi-a spus că știe un nuc pe Flămânda, lângă
liceul pedagogic, de unde să luăm oarece nuci. Am mers, m-am urcat în
nuc, i-am scuturat niște nuci, a început să vorbească tare și din casă a ieșit
proprietarul – profesorul nostru de matematică, Poșoiu. El a fugit, dar
profesorul îl văzuse. Că erau despărțiți de două case.
Profesorul mi-a cerut să cobor, m-a invitat în casă, m-a prezentat
soției, doamna Adela Poșoiu m-a servit cu o dulceață și cu un pahar cu apă
rece și mi-a zis să-mi aleg bine prietenii, că Stoian e înclinat spre cele rele.
Mi-a dat și nuci și am plecat la internat.
Noroc că fiul de țăran era primul din clasă la matematică. A doua zi
profesorul a povestit clasei întâmplarea și i-a spus lui Stoian că îl spune și
părinților! De atunci Stoian mi-a zis mereu „- Băi, agricultură!”
 DEX '09 (2009) precizează etimologia: „lat. Fossatum”. Dar de fapt
se trage din vechiul cuvânt românesc fsat, aceste moștenit probabil din
cuvântul albanez fshat, „sat” sau din cuvântul grec bizantin phoussáton -
φουσσάτον, „cetate”, acesta din latinul târziu fossātum, „îngrădire, loc
închis de un șanț”, din latinul fossa, „şanţ”, existând și posibilitatea din
dicționar, de a fi derivat direct din latină, ce e mai puțin probabilă.

În alte limbi satului i se spune:

         ► aal - аал în hakasă și în tofalară, aul - аул în rusă, avyl – авыл în
nogaï, awïl - ауыл în bașchiră, awıl - авыл în tătară, awıl - ауыл în
cazahă, ayıl - айыл în chirghiză, ial - ял în ciuvașă, âl - ял în mari de
mijloc, el - эл în karatchaï-balkară ([tip de sat în Caucaz, din vestturcicele
(kypchak) awul, awïl, „rudă” cu turcicul otoman ‫آغل‬,, „împrejmuire”];
         ► abúlé în joruba;
         ► akyta - ақыҭа în abhază;
َّ ‫ اَل‬în arabă, aldea în spaniolă, galiciană, bască și
         ► aḍ-ḍayʿa – ‫ض ْيعَة‬
asturiană, aldeia în portugheză (atestat local încă din secolul al XIII-lea,
dar mai puțin frecvent înainte de al XIV-lea; din vechele galiciene și
vechea portugheze aldea, aldeia, din arabicul aḍ-ḍayʿa – ‫ض ْيعَة‬ َّ ‫اَل‬, , „sat”);

Aldea (sat) în Galiția

         ► baan - ບ້ ານ, muu baan - ໝູ ່ ບ້ ານ în laoțiană;

         ► balley beg în manx;
         ► bidda în sardă;
         ► bourcʼh, gwig, kêriadenn, pennkêr în bretonă;
         ► by în suedeză, bygd în daneză și norvegiană, bygd, bøur în
feroeză (din vechiul nordic byggð, derivare din vechile nordice byggva,
byggja, „a construi, a locui”);
         ► canada în laurentiană;
         ► chorió - χωριό în greacă;
         ► ciems în letonă (din protoindoeuropeanul *ḱeym-, „sat, casă”, de
unde și saime, „familie, gospodărie”, din *ḱey-, *ḱoy-, „a fi localizat;
tabără; locuință”);
         ► clachan în galică scoțiană;
         ► cūn - 村 în chineză;
         ► dědina în cehă, dedina în slovacă (din děd + -ina, din proto-
slavicul *dědъ, „bunic, literar bărbat”);
         ► deh - деҳ, deha – деҳа în tadjică, deh - ‫ ده‬în persană, dew în
zazaki;
         ► derevnja - деревня în rusă, derevnya - деревня în chirghiză (din
protoslavicul *dьrvьňa, din proto-indo-europeanul *dr̥Hweh₂);
         ► désa în javai;
         ► doarp în frizonă, Dorf (din medievalul german dorf, din vechile
germane dorf, thorph, din proto-germanicul *þurpą), Feriendorf, vechedorf
în germană, Dorf în șvabă, dorf - ‫ דאָ רף‬în idiș, dorf în plodarisch, dorp în
olandeză și în afrikaans, Dörp în germană de jos (niederdeutsch), Duerf în
luxemburgheză;
         ► dugu în bambara;
         ► ɗago, dago în shimaoré;
         ► falu în maghiară (din protougricul *palɣɜ, „sat”; cognate sunt
pāvèl - па̄вэл în mansi, pugəł - пугәӆ în khanty; a fost propusă și relația
cu verbele finlandeze palvella, „a sluji”, palvoa, „a se închina”);
         ► fshat în albaneză (vezi vechiul fsat în română; din greceștile
bizantine phossâton – φοσσᾶτον, phoussâton - φουσσᾶτον, „tabără”, din
latinescul târziu fossātum, „înrădăcinare, loc închis de un șanț”);
         ► gaav - गाव în marathi, gānv - ‫ گانو‬în urdu, gãü - গাঁও în assameză,
gā̃v - गांव în hindi, gáv, gav, gau în țigănească, gram - গ্রাম în bengali,
grāma - ग्राम în sanscrită, grāma - ಗ್ರಾ ಮ în kannada, grāmaṃ – గ్రామం în
telugu; (din sanscritul grāma - ग्राम);
         ► gama - ගම în singaleză;
         ► gilli, gávpogaš în sami de nord, gilli, girkogilli, márkan în sami
de est;
         ► gund - ‫گوند‬, dê - ‫ دێ‬în kurdă;
         ► gurt - гурт în udmurtă, iurt - юрт în cumucă:
         ► gwig în corni;
         ► gyuġ, gyuł - գյուղ în armeană;
         ► hamlet (sătuc, cătun) în engleză („Jocuri de cuvinte - hamlet”);
         ► herrixka în bască;
         ► hoarã, hore, vlahuhoară în aromână;
         ► illoqarfik în groenlandeză;
         ► (ja.na.pud) în burmai;
         ► kaimas în lituaniană [din proto-balto-slavicul *káimas, din proto-
indo-europeanul *ḱóymos, „sat, casă”, de unde se trag și letonul ciems,
proto-germanicul *haimaz, „sat”, goticul haims - 𐌷𐌰𐌹𐌼𐍃, „sat”,
englezeștile home, ham (învechit cu excepția denumirilor de sate)];
         ► kāinga în maori;
         ► kampung în indoneziană și în malai;
         ► katund în albaneză (vezi cătun în română; din grecescul bizantin
katoûna - κατοῦνα, „cortul soldaților, tabăra de corturi”; Orel îl derivă ca
fiind compus din ka, „în afară, din”, și tund, „a scutura, a legăna”,
presupus un calc al slavicului de sud *kolyba, „colibă”, etimologic popular
din *kolybati, „a scutura”, dar cuvântul slavic este de fapt un împrumut din
grecescul antic kalúbē - καλύβη);
         ► kəlai - ‫ كلى‬în paștună;
         ► kənd în azeră (în final din sogdian kand, „așezare”; cognat cu
vechiul turcic kend, „oraș, așezare”, turcicul kent, „așezare; oraș” etc.);
         ► kfar, koper - ‫ כפר‬în ebraică;
         ► khede - खेडेîn marathi;
         ► kijiji, mji în swahili;
         ► kirāmam – கிராமம் în tamilă,
         ► kitzę în chatino de Zenzontepec;
         ► kıştak - кыштак în chirghiză;
         ► kkaayeh în koyukon;
         ► kolo în tongai;
         ► kṓmē - κώμη în greacă antică;
         ► köy în turcă și în tătară crimeană (vezi Băicoi, „satul beiului”),
köy - кӧй în urum, koyrakamboo în songhaï koyraboro senni;
         ► küla în estonă, kylä, kirkonkylä în finlandeză;
         ► küü în găgăuză;
         ► kʷ’ɨʃetɨ - ቍሸት în tigrinya;
         ► kъuadj - къуадж în adige;
         ► ƙauye în hausa;
         ► láithikh în tsolyáni;
         ► landsby în daneză și în norvegiană (dib land, „țară”, + -s- + by
„așezare”);
         ► làng în vietnameză;
         ► ˈlɛtu în damară de est;
         ► llan, pentref în velșă;
         ► llaqta în qechua;
         ► ma-eul - 마을 în coreană;
         ► mändär - መንደር în amhară;
         ► mbanj în suang;
         ► mdji în shingazidja;
         ► mətə în asiriană neoaramaică;
         ► mura - 村, むら, inaka - 田舎 (いなか,) în japoneză;
         ► nayon în tagalogă,
         ► oba în turcmenă;

Cuvântul „sat” în diferite limbi

        ► Ort în germană (din medievalul german ort, „punct (al unei unealte
sau arme), colț, punct final, împrejmuire, loc”), fdin vechiul german ort,
„punct, tip, colț” (secolul al VIII-lea), din proto-germanicul *uzdaz,
„„punct” etc.);
         ► paèse în corsicană, paisi în siciliană, paîs în friuliană;
         ► phuum – ភូ មិ în kmeră;
         ► poble, població în catalană, povoado în portugheză, pueblo în
spaniolă și în papiamento;
         ► qaryah - ‫ قرية‬în arabă;
         ► qešlâq - ‫ قشالق‬în persană, qishloq în uzbecă, qišloq - қишлоқ în
tadjică;
         ► qıstaw - қыстау în cazahă;
         ► rustā - ‫ روستا‬în persană, rusto - русто în tadjică;
         ► sat în română;
         ► seljani - сељани, seljaci - сељаци în sârbocroată, selo - село în
rusă, sârbocroată și ucraineană, sélo - село în bulgară și în macedoneană,
selo în croată și în bosniacă, sjaló - сяло în bielorusă;
         ► šen - շեն în armeană;
         ► sikt - сикт în komi de vest;
         ► sopeli - სოფელი, šeni - შენი în gruzină;
         ► sráidbhaile, gráigbhaile în irlandeză;
         ► suur - суур în tuvenă;
         ► taba în tupi;
         ► tadart în kabylă;
         ► tadcirt în chaoui;
         ► tosgon - тосгон, gatsaa - гацаа în mongolă;
         ► tungg în wipi;
         ► umuzi în zulu,
         ► vas în slovenă, ves, vesnice în cehă;
         ► vele - веле în erza;
         ► vicus în latină;
         ► vila, vilatge în catalană, vilag în volapük, vilaĝo în esperanto,
vilaje în novială, vilajo în ido, vilatge în provensală, vilatge, vila în
occitană, vilèïj în velșă, villache în picardă, village în franceză, engleză și
interlingua, villaġġ în malteză, villaggio în italiană, villaggiu în siciliană
(ân final din latinescul villaticus, din villa, „casă la țară, gospodărie,
fermă”, din proto-italicul *weikslā, din proto-indo-europeanul *weyḱ-,
„așezare”, rudă cu vīcus, „șir de case; sat”, vīcīnus, „vecin”);
         ► vioska - вёска în bielorusă;
         ► vischnanca în retoromană;
         ► viyaedje în valonă;
         ► wida în kotava;
         ► wieś, wioska în poloneză, wīh în germană, wjas în sorabă de sus,
wjes în sorabă de jos,
         ► þorp în islandeză, þorp, wīċ în engleză veche,
         ► ˀapʰan’iš în barbareño, ˀapʰanïš, ˀapʰanïšmu în ventureño;
         ► ǃ’hara în nlu;
         ► หมูบ
่ า้ น în thai.

Satul în expresii

Moto: „

„Satul lui Cremene” sau „sat fără câini” e un loc fără stăpân, fără
control, în care oricine poate face orice dorește, cam ca România cândva,
condusă de USR și Câțu, ajutați de UDMR, cu poliția și spitalele amputate
de Traian Petrov, turnătorul.
Noi cu un președinte de bloc care „se supără pe pesediștii de la scara
2” ca văcarul pe sat, adică se supără fără motiv, după ce l-a băgat după
gratii pe D. Ragnea și justiția refuza să-l elibereze, după ce își îndeplinise
toate sarcinile, dar a refuzat să pupe poala popii. Zic judecătorii că n-a
dovedit că s-a cumințit. Președintele îi chemă la guvernare pe cei de la
scara 2....
„Știe tot satul ce nu știe bărbatul” i se potrivea lui Nuți, cea care
făcea vizite pe la ora 1 din noapte la Cotroceni, desigur pentru a se ruga
Sfintei Fecioare Maria pe la biserica de acolo sau mai bine făcând ofrande
lui Zeus. Udrea nu știa? Ba știa, dar nu-l interesa ce zice satul, ci doar
interesul banilor.
„A face sat undeva sau cu cineva” înseamnă a rămâne mult (undeva
sau cu cineva, cam cum fac sat PNL cu PSD, că simțea președintele de
bloc că țara se duce naibii cu Cîțu sau cu Orban, ăla cu „cine este
generalul”... Avea PNL nevoie de respirație bușon la bușon.
Există țn lume și „sat-pilót” sau „sat model”. Chiar și în socialism
România liberă ne transmitea că „Președintele H.B. a inaugurat un nou
sat-pilot algerian [...] Zeci de alte așezări rurale de acest fel, moderne, sunt
în curs de amenajare.”, asta deoarece „Oficiul general pentru locuințe al
Libiei a semnat cu o întreprindere de construcții un contract [...] privind
construcția unor sate-pilot.” [R.l. 19 VIII 73 p. 5]. Eu știu că este o
„comună-model” acum în România, numită Ciugud (județul Alba).
 Na, că există și „sat de vacanță”. Prin aceste sate își organiza MISA
lui Bivolaru îngrămădirile la care participa și alde Cioloș, dar și alți viitori
politicieni și juriști care vor să dezvolte România. Oare educația aia cât pe
ce sexuală nu e rodul activității MISA?
Știm că uneori „satul arde și baba se piaptănă”, care se spune când
cineva, în împrejurări grave, se preocupă de mărunțișuri. E ca președintele
meu de bloc, omul fu la piramide când în blocul meu era ditamai
pandemia! Noroc că în blocul meu nu există lipitoare a blocului, așa cum
în multe sate există „lipitoarea satului”, adică un cămătar, un exploatator
al sătenilor. Dar lasă că și din blocul meu a aruncat o mamă în vârstă
10.000 de lei ca să-și salveze fiul un fost om de televiziune militară...
Uneori președintele PNL, fie Orban, fie Cîțu, „se mânia ca văcarul pe
sat”, dar supărarea nu fu în propria lor pagubă, ci a noastră. Că Cîțu
(cacofonie intenționată) parcă era „poșta satului”, că umbla cu bârfeli de la
unul la altul, cum că mulți români o duc bine, având peste 3.000 de lei pe
lună... Asta după ce PNL a „eliberat” prețurile energiei! Și Putin e de vină!
Noroc că Cîțu „nu făcu sat la guvern”, că i-a dat cineva ordin să
elimine miniștrii useriști, mai ales pe ăla de la justiție care încasa mii de lei
(10.000 ca parlamentar, 13.000 ca sinistru și 24.000 ca membru CSM), dar
voia să numească el procurorii-șefi! L-o fi citit Cîțu pe Pann („Încalecă,
du-te,/ Sat nu face.”)?

Satul în viață și în (c)arte

Moto: „Au crezut atâţia ani/ Că a ţării talpă sunt!/ Azi pământu-i la
ţărani,/ Iar ţăranii... la pământ.” (Reforma agrară, antimetabolă
epigramatică de Teodor Capotă, din „Antologia epigramei româneşti”)

Scriitorii români au descris pe larg viața satului, cu cele bune și cele

rele. Pe când se lumina cu lampa, martotul Popescu observa că satul e în
întuneric (În tot satul numai la casa lui moș Gheorghe se vede lumină).
Coșbuc amintește de o reîntoarcere în sat (Tu vei vedea iar satul tău/ Și
casa voastră-n vale,/ Și biata mamă-ți va ieși/ Plângând în cale).
Tot Creangă amintește de mai multe ori de sat, fie la un deces al
soacrei cu mulți feciori (Nurorile despletite o boceau de vuia satul), fie la
un sat fără câini („Sat fără câini... Dacă nu eram eu să-i deschid, pleca.”
sau „Găsise un sat fără câni și se primblă fără băț.”).
Fiindcă satul e format din ulițe și case, nu se putea descrie mai
frumos o iarnă pe uliță decât a făcut-o Creangă, că de, nu putea descrie
povestitorul o iarnă la bloc. Doar el putea descrie începerea ninsorii (A-
nceput de ieri să cadă/ Câte-un fulg, acum a stat,/ Norii s-au mai răzbunat/
Spre apus, dar stau grămadă,/ Peste sat). Dar mai bine citiți poezia în web
(https://www.povesti-pentru-copii.com/poezii-pentru-copii/george-
cosbuc/iarna-pe-ulita.html), în liniște, dar mai bine ascultați-o din aceeași
rețea (https://www.youtube.com/watch?v=pgsGlRFPNws).

Satul Livezeni (comună până în 1950), județul Muscel

De frumoasele uliți din satul și comuna Livezeni (până în 1950) m-

am bucurat eu! Mă despărțrau doar două case de marginea satului și de
drumul în pantă spre „Dealul lui Vlad” și spre pădurea de la 700 de metri
depărtare. Dacă îți dădeai drumul cu sania sau cu bobul alunecai până la
șoeaua Pitești – Câmpulung Muscel. Noroc că atunci erau puține mașini.
Azi strada e asfaltată.
Toții gospodarii aveau păsări care ieșeau și afară din curți să
ciugulească oarece iarbă pe marginile șanțurilor. Treceau rar doar căruțe pe
drum. Având gospodarii vrednici multe gâște, porecla uliței a fost „Ulița
Gâștii”, neinteresându-l pe botezător că ar fi fost corect „Ulița Gâștei”!
De sate diferite au scris proletcultistul Sahia (Se strîngea tot satul. Și
Gherlaș, în fața unui public atât de avid de spectacol, își începea
scamatoriile.), Bujor (Tot satul vorbea în bine de dragostea lui Dinu și a
Floricăi), din nou Creangă (Satul, văzând că acest om nu se dă la muncă
nici în ruptul capului, hotărî să-l spînzure pentru a nu mai da pildă de
lenevire și altora.). Lucian Blaga a caracterizat sintetic satul prin versul
„Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”.

Ulița copilăriei nu se uită (acum stradă asfaltată)

Satul era un ansamblu în care oamenii se cunoșteau, unde se salutau,

își dădeau binețe, copiii salutau pe cei mai în vârstă, intelectualii satului
erau respectați. Oamenii erau ierarhizați și fiecare își cunoștea locul și
rolul în acest ansamblu. Se ajutau reciproc la arat, la prășit, la cosit, la
recoltat.
Cu câtva timp în urmă, erau aproape de mine o domniță blondă
frumușică ce discuta cu năpârstocul ei din clasele primare. Puștiul i-a
comunicat mamei că a fost muștruluit de învățătoare. Mămicuța nu l-a
întrebat motivul, ci i-a comunicat scurt: „Lasă că vin eu mâine la școală și
să vezi ce-i fac!”
Păi îndrăzneam noi, care ne știam vinovați sau poate nu, să
comunicăm părinților așa ceva? Eu unul aș fi încasat-o, că învățătorul „era
zeu”um îmi spunea tata. Consoarta Viorica mi-a amintit că noi, pe holul
școlii, ne lipeam de perete când trecea un profesor.
 Pe ulița copilăriei, acum asfaltată

Unde este satul de altădată?

Viața minunată a copilăriei („Jocuri de cuvinte – copilărie””) s-a

desfășurat la țară, confirmându-mă și Andrei Pleșu de acest avantaj, cel
care a spus într-un interviu că „... este de dorit ca majoritatea copiilor să
urmeze clasele primare la țară, pentru că acolo se pot conecta mai ușor cu
misterul neprihănit al naturii, cu animalele, cu simplitatea, cu ei înșiși”.
Nici lui Theo Rose nu îi e rușine că a copilărit la țară, ba se și mândtrește
cu asta!
Am scris undeva că în călătoriile mele geodezice am vizitat un
muzeu al satului al vlahilor din Cehia (Moravia). Am făcut acolo o scurtă
comparație cu Muzeul Satului din București, reliefând avantajul situării pe
un deal cu un curs de apă a muzeului morav, cu existența inclusiv a unui
cătun locuit al muzeului parc.
Muzeele existente în România, ca de exemplu la București, Sibiu,
Baia Nare ș. a. (https://hailaplimbare.ro/2017/11/09/muzee-ale-satului-din-romania/), sunt
enumerate și indicate pe o hartă cu My Google Maps.
Dacă la noi, ca și în Franța, satele au devenit compacte, dintr-un
jurnal al istoricului francez Albert Vandal aflăm de tendințele de case
izolate din țările nordice: „În Dalarna, ca și în Norvegia și ca în tot nordul
Scandinaviei, nu există sat: în loc să se aglomereze, locuințele sunt
împrăștiate, izolate, dispuse pe întinderi imense de pajiști și păduri. [...] În
terenurile noastre, casele se înghesuie, se dispun la umbra clopotniţei, ca
sub o aripă protectoare. În Suedia, par să fugă una de alta. Fiecare familie
trăiește izolată la ferma sa.”
Ca să nu se supere Cioloș, Andreea Esca și Macron, dăm și originalul
în franceză (En Dalécarlie, comme en Norwége et comme dans toute la
Scandinavie septentrionale, point de village : au lieu de s'agglomérer, les
habitations se dispersent, s'isolent, s'égrènent sur d'immenses étendues de
prairies et de forêts. [...] Dans nos campagnes, les maisons se pressent, se
pelotonnent à l'ombre du clocher, comme sous une aile protectrice. En
Suède, elles ont l'air de se fuir. Chaque famille vit isolée dans sa ferme.
[Albert Vandal, En karriole à travers la Suède et la Norwége, „În diligență,
traversând Suedia și Norvegia”, 1876]).
Popoarele au creat și proverbe referitoare la sat, noi reținând: „nu
putem fi frumoși și să rămânem în sat” (francez: „on ne peut pas être beau
et rester au village”), „Pentru ca un copil să crească este nevoie de un sat
întreg” (african), „Decăt codaș la oraș, mai bine-n satul tău fruntaș”
(românesc), „Părăşeste satul tău, dar nu te lăsa părăsit de sat” (australian),
„În satul fără păsări, liliacul e considerat pasăre” (japonez, dar cu covidul
mai bine era chinez), „Nu e sat fără câini” (românesc), păcat că acum ar
putea fi modificat în „e vreun sat fără câini vagabonzi?”
 Satul, ulițele și casele sale au constituit deseori tema predilectă a
pictorilor (https://g1b2i3.wordpress.com/alexandru-ciucurencu-pictor-roman/casa-si-satul-in-
pictura-romaneasca/). Puteți vedea pe site câteva picturi mai vechi sau mai noi
și cu ce mai știți și domniile voastre, cu ce vă mai amintiți, puteți medita
asupra liniștii sau vuietului satului.
Muzica a fost mereu prezentă în sat, amintind oamenilor de toate
evenimentele vieții sau sentimentrele omului. Ascultați Țărăncuță,
țărăncuță (https://www.youtube.com/watch?v=FFduSaFmiwc), Satule, vatră frumoasă
(https://www.youtube.com/watch?v=Cu-y82fe_vI), sau (https://www.youtube.com/watch?
v=BrA8PpSQYa4) Satule, păgân mai ești.
De acasă știu melodiile populare pe care le cântau Ion Dolănescu
(https://www.youtube.com/watch?v=503IoRVZ6e4, cel „născut lângă Carpați”, Tudor
Gheorghe, cel care ne aduce aminte colindele de Crăciun
(https://www.youtube.com/watch?v=6AoqXlRVQZo), Benone Sinulescu și tot așa
(https://www.youtube.com/watch?v=lzdKhLx2qIU).
Că prin sate au avut loc și răscoale cu victime ne-au amintit Zorina
Bălan (https://www.youtube.com/watch?v=8dvcAeqZkU4) și Iasmina Carmen
Cojocaru (https://www.youtube.com/watch?v=ndiwcyUC1xA), dar ne amintea și Octav
Băncilă, pictorul răscoalelor de la 1907.

1907, de Octav Băncilă

 Atașat celor mulți și exploatați, pictorul a avut patru mari tematici cu
care a făcut epocă în pictura românească, respectiv: tematica
proletariatului, tematica țărănească, tematica evreiască și tematica
țigănească. La toate acestea se mai adaugă tematica militară. Băncilă a fost
unul dintre primii artiști plastici români care au criticat prin opera lor,
starea materială precară a armatei române la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Oare stăm amu mai bine? Putin ne amenință. Cine ne apără? Colonelul
Adrian Năstase, colonelul Duda, colonelul Turcescu, generalul Oprea,
generalul Onțanu? Generalii Năstase, Iordănescu sau Turda?
Compoziția 1907 a fost cunoscută pe vremuri ca făcând parte, ca un
fragment, dintr-o compoziție monumentală intitulată de către Octav
Băncilă sub numele Pe valea Oltului. Astăzi, tabloul se află la Galeria
Muzeului Național de Artă al României.
Iubitori sau nu ai satului, să fiți iubiți!

NC