Codrea Florin

Istorie, anul 2

Biserica franciscană
Istoricul bisericii
Inițial pe acest loc a existat o mai veche biserică romano-catolică, prima din Cluj,
ridicată în sec. XI-XII, dar distrusă în timpul marii invazii a tătarilor (1241). După distrugerea
acesteia, pe locul ei a fost ridicată în perioada 1260-1290 actuala biserică.
Se presupune că la început ea a fost o parohie mică, primită în folosință de călugării
romano-catolici dominicani în 1390. În 1442 dominicanii au inițiat o serie de măsuri de
dezvoltare a parohiei: biserica a fost lărgită (lucrări în stil gotic) și a fost ridicată o mănăstire
lângă biserică, cu sprijinul guvernatorului Ioan de Hunedoara.
Odată cu alungarea ordinelor religioase catolice de către protestanți în martie 1556,
clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios. Până în 1557 în clădire a locuit
regina Ungariei Izabella, după care lăcașul a fost transformat în școală. Din 1609, conform cu
dorința principelui Gabriel Báthory, clădirea a fost donată cultului reformat-calvin.
În 1693 biserica și mănăstirea au fost retrocedată Bisericii Romano-Catolice, ele fiind
folosite de iezuiți. Aceștia vor înființa în clădire o școală proprie. Școala iezuiților a funcționat
aici până în anul 1725, când franciscanii revin în oraș.
Odată cu anul 1728 franciscanii inițiază o campanie de restaurare a bisericii în care
construiesc turnul din fațada vestică în stil baroc și refac interiorul prin boltiri tipice. Din
literatura de specialitate rezultă că pe șantierul bisericii a lucrat o perioadă îndelungată
meșterul Konrad Hammer, căruia i se atribuie -construirea turnului monumental.
Din 1898 în fața bisericii se află amplasat Obeliscul Carolina, după mutarea sa din Piața
Unirii.
Ultimele restaurări ale edificiului au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi
de altele în 1980-1986. Cu aceste ocazii au fost redescoperite o serie de elemente gotice ale
lăcașului. În 1949 lăcașul a devenit biserică parohială, după ce autoritățile comuniste au decis
să dizolve ordinul franciscanilor în România. Doar după 1990 biserica a redevenit biserică de
mănăstire. După ce autoritățile comuniste au desființat ordinele religioase, clădirea mănăstirii a
adăpostit „Școala de Muzică”, devenită ulterior „Liceul de Muzică Sigismund Toduță”, care
există și astăzi.
Descrierea bisericii
Lăcașul de cult a fost proiectat într-un stil romanic târziu. Deasupra intrării în lăcaș se
află statuia Fecioarei Maria, protectoare a bisericii. Pe frontispiciu sunt amplasate 2 opere ale
sculptorului Johannes Nachtigall: statuia Sfântului Francisc și statuia Sfântului Anton.

În interior se poate admira amvonul, o altă lucrare a lui Johannes Nachtigall. Amvonul a
fost decorat cu o reprezentare a lui Isus înconjurat de cei patru evangheliști. Pe coroana
amvonului este înfățișată urcarea la cer a lui Isus, iar pe altarul principal este o reproducere
făcută în 1730 după un tablou din biserica „Santa Maria Maggiore”, din Roma, care o
reprezintă pe Sf. Maria.

Pe partea din sud a bisericii sunt trei capele, fiecare dintre ele având dedesubt
înmormântate diferite personalități. Cea estică a fost destinată familiei guvernatorului
Sigismund Kornis (care a donat bisericii o reprezentare a Mântuitorului răstignit pe cruce), al
cărei autor nu este cunoscut. Celelalte două capele au fost denumite Sf. Ștefan, respectiv Sf.
Iosif.

Mănăstirea
Lipită de biserică, se află clădirea care a servit multă vreme ca mănăstire a
franciscanilor. Aceasta păstrează înfăţişarea gotică, originală, avînd două etaje, în jurul unei
curţi interioare, cu foişor deschis cu arcade gotice.
În zidul sălii se află nişa amvonului, frumos decorat cu ornamente gotice, la care se
ajungea printr-un mic tunel în trepte, construit în perete. La etaj se află o altă sală gotică,
despre care se presupune că ar fi fost biblioteca mănăstirii.
Ca şi biserica, mănăstirea franciscanilor a cunoscut o evoluţie interesantă, influenţată
de evenimentele interne, politice şi confesionale. În 1557, Dieta Transilvaniei a conferit clădirii
rolul de instituţie de învăţământ, calitate ce s-a păstrat până în anul 2011. De-a lungul timpului,
însă, şcolile au avut diferite orientări confesionale, date de conjuncturile istorice şi de evoluţiile
politice: şcoală unitariană -1568, calvină -1609, iezuită -1693.
Clădirea mănăstirii a adăpostit arhiva şi biblioteca franciscanilor, fiind, totodată, şi sediul
tipografiei Sfântul Bonaventura si a mai multor redacţii de reviste catolice. Ordinul franciscan a
fost desfinţat în 1949, clădirea devenind şcoală de muzică, deservind până de curînd (2011)
Liceul de Muzică Sigismund Toduţă.