Foto: Liceul Ortodox Pedagogic „Anastasia Popescu”

Despre prietenie în „Regatul Cărților”

Biblioteca este un spațiu important al oricărei școli, aici elevii se împrietenesc cu cărțile,
învață să viseze și să construiască lumi posibile pentru un viitor mai bun. Iar un
bibliotecar de vocație poate câștiga întru lectură copiii, care altfel s-ar putea pierde în
lumea de lângă ei plină de tentații superficiale.

Ștefania Coșuleanu
Am pășit cu sfială în biblioteca Liceului Ortodox Pedagogic „Anastasia Popescu” din
București, o bibliotecă cât o întreagă școală, căci cărțile te întâmpină încă de la intrare și te
conduc prin toate sălile de clasă și chiar pe coridoare. Ca întotdeauna aici e agitație: unii elevi
citesc, alții discută pe marginea cărților, iar o parte dintre ei vorbesc despre ultimile volume
propuse spre lectură de domnul profesor Adrian Țiglea, coordonatorul bibliotecii.
„«Regatul Cărților» e un spațiu al libertății culturale. Aici purtăm discuții libere despre cărți,
scriitori și evenimente culturale. Încerc să găsesc pentru ficare elev cartea potrivită, acest
lucru mi se pare cel mai dificil, pentru că fiecare lucrare are specificul ei, care ar fi bine să se
potrivească personalității copilului. Lectura este o călătorie către tine însuți prin mijlocirea
cărților”, ne spune prof. Adrian Țiglea, în timp ce răspunde și întrebărilor copiilor.
Cu o bogată experiență culturală, autor al lucrărilor: „Rostiri spirituale: însemnări despre
Părintele Dumitru Stăniloae, Lucian Blaga și Mircea Eliade, în zarea tradiției mistice a
Răsăritului Creștin”; „Cultură și mentaliăți în epoca Marii Uniri: o perspectivă asupra
modernității românești”; „Leon Kalusian: cavaler al libertății”; „Memorator de Filozofie
pentru liceu” și „Memorator de Sociologie pentru liceu”, prof. Adrian Tiglea numește spațiul
bibliotecii, în care se simte în largul său, drept „Regat al Cărților”, în care poveștile din cărți
prind viață. Biblioteca se îngemănează cu capela Liceului și astfel orizontul cultural se
împletește cu cel spiritual și creează o atmosferă pe care copiii nu o găsesc ușor în viața de zi
cu zi. Coordonator a două cluburi de lectură, Adrian Țiglea este conștient că: „lectura are un
concurent destul de serios în lumea virtuală și internet, dar în același timp se bucură să vadă
că sufletul știe să-și găsească cele mai bune drumuri către el însuși prin intermediul lecturii și
al cărților. Eu cred în lectura care pe de o parte zidește cultural și spiritual, dar pe de altă parte
ne ajută practic în viața de zi cu zi”.

1
„Prietenie întru lectură”

Primul pas către lectură este împrietenirea celor care se adună pentru lectură și aceasta se
întâmplă cu elevii în biblioteca liceului. Despre acest meșteșug al prieteniei întru lectură, prof.
Adrian Țiglea ne-a mărturisit: „Am constatat în formare mea de-a lungul timpului, prin
participarea la diverse cercuri de lectură, că un bun coordonator, cum a fost Corneliu Fotea de
la Focșani, mi-a devenit și un bun prieten. Și datorită acestui mentor m-am obișnuit să citesc
și să scriu sistematic. Am preluat acest model al prieteniei întru lectură, pe care acum îl cultiv
în întâlnirile cu acești copiii, care, la rândul lor, își caută propriul drum în viață. Și apoi în
această prietenie nu se știe cine oferă și cine primește, de fapt evoluăm frumos împreună”.
În arta împrietenirii copiilor cu cartea, prof. Adrian Țiglea își găsește sensul și rostul vieții lui.
Zâmbește cald tuturor copiilor, se apleacă ușor către ei să-i audă mai bine în zumzetul produs
de bucuria trăirii unei prietenii vii cu cartea. În plus, e bucuros că poate împărtăși din
cunoașterea și experiența acumulate în timp: „Există în noi, întotdeauna, bogății care așteaptă
să fie aduse la suprafață și aceasta fac prin intermediul cărților, zi de zi, cu elevii care vin la
bibliotecă și la cenaclul de literatură. Copiii au nevoie de modele vii, au nevoie să ne vadă că
citim, că muncim cu perseverență pentru un ideal sau un scop”, a completat prof. Țiglea.

„E necesar să citești împreună cu copilul”

În spațiul bibliotecii elevii citesc, discută, fac temele și inventează jocuri pe tema cărților.
Din această atmosferă caldă, ei vor păstra în memorie, peste timp, gesturile fundamentale pe
care le fac aici, care se vor întipări în sufletul lor și care, mai târziu, din această joacă
frumoasă vor naște acte fundamentale constructive pentru viața lor.
Lectura nu se poate impune cu forța, ea trebuie să fie un act educativ atent adresat copiilor,
prin care îi atragi în jocul serios al unei activități de lectură susținută și prin exemplul viu al
omului matur din preajma lui, după cum ne-a relatat prof. Adrian Țiglea: „Nu este suficient
să-i pui o carte în mână și să-l îndemni să citească. E necesar să citești împreună cu copilul.
La cercurile noastre de lectură, citim 1-2 paragrafe, apoi le discutăm, punem întrebări, căutăm
răspunsuri, facem conexiuni cu viața reală. Și în săptămâna următoare continuăm cu altă carte
sau alt autor, care răspunde întrebărilor noastre”.
Actul de a lectura poate avea un început, dar nu și un sfârșit asemenea sufletului uman, care
prin cunoaștere nu face decât să adâncească și mai mult misterul din univers, după cum
spunea poetul și filosoful Lucian Blaga.

„Un spațiu protejat pentru elevi și viitorul lor”

2
Profesorul Adrian Țiglea lucrează atât cu elevii de ciclul primar, cât și gimnazil și liceal. Cu
fiecare categorie de elevi folosește alte metode și strategii, astfel încât e mereu înconjurat de
copii și întrebările lor, după cum ne-a mărturisit: „Se întâmplă o poveste magică greu de
exprimat în cuvinte. Dacă pe un om l-ai câștigat sufletește cu deschidere și iubire,
autenticitatea trăirilor și acțiunilor tale îl pot convinge mai mult decât mesajul transmis prin
cuvinte. Magistrul autentic, din cărți și din viață, deschide un orizont nou copiilor. E șansa
noastră să facem din carte și din autori modele vii și modelul acesta viu se întâmplă atunci
când lectorul se identifică cu ideea și trăirea autorului respectiv”.
În finalul discuției noastre, prof. Adrian Țiglea a mai menționat că oricât de insensibil ar fi
cineva, atunci când intră în „Regatul Cărților” nu se poate să nu fie atins de o ideee, de un
gând sau sentiment: „Urmăresc, adesea, copiii și adolescenții care intră în bibliotecă și nu am
văzut niciunul care să nu deschidă o carte. Îi văd cum iau cartea în mână, o răsfoiesc, citesc și,
apoi, mă întreabă dacă se poate să o împrumute. Amintirea acestui gest rămâne în suflet și,
dacă nu imediat, mai târziu poate vor produce roade frumoase. Aici în spațiul bibliotecii, se
întorc mereu ca într-un spațiu protejat pentru elevi și viitorul lor. Încerc să mă mișc cu grație
între autoritate și prietenie, încerc să fiu un prieten pentru copii și adolescenți și un om deschis
pentru colegii mei, profesori. Cred foarte mult în paideia, în devenirea intelectuală și mai cred
că acești copii vor descoperi ceea ce, deja, există în ei și așteaptă să se ivească, să răsară, dacă
le oferim un cadru portivit cum este acesta al școlii noastre și al bibliotecii”.