NUMERALUL

Def. Este partea de vorbire flexibilă care indică numărul obiectelor sau ordinea acestora prin numărare.
Doi aleargă. (numeral cardinal)
Al doilea citește. (numeral ordinal)

Numeralul cardinal
DEFINIȚIE:  Numeralul cardinal arată un număr dau determină numeric anumite obiecte.
Numeralul cardinal propriu-zis se împarte în două mari categorii:
1. simple – unu, doi, trei, patru, zece, sută, mie, milion, miliard etc.
2. compuse – doisprezece, treizeci și patru etc.
Uneori însoțește un substantiv, având valoare adjectivală. Deseori se folosește singur cu
valoare de substantiv.
Doi băieți merg la școală. – valoare de adjectiv
Trei vor să asculte muzică – valoare de substantiv
Numeralele cardinale au valoare de substantive și atunci când sunt însoțite
de articolul demonstrativ (adjectival).
Cei doi, care tocmai au cântat, sunt prietenii noștri.

OBSERVAȚIE  Se scriu într-un cuvânt numeralele de la unsprezece la nouăsprezece și cele

care exprimă numărul zecilor.
Restul se scriu separat: douăzeci și unu, cinci sute douăzeci și nouă, trei mii patruzeci etc.

Numeralul cardinal de la 1 la 19 se leagă diferit de substantivul pe care-l însoțește: șase elevi,

douăsprezece cărți și se comportă ca un adjectiv.
De la douăzeci în sus el se comportă ca un substantiv și se leagă de substantivele pe care le
însoțește prin prepoziția de: douăzeci de lei.
NUMERALUL poate avea valoare:

-adjectivală (când însoțește un substantiv) – Patru copii se jucau în parc.

-pronominală (când înlocuiește un substantiv) – Doar patru din cei zece copii se jucau în parc.
-substantivală (în structuri de tipul substantiv + numeral sau în operații matematice) – Suntem
în data de patru. La kilometrul patru am făcut pană. 4:2=2
ATENȚIE – numeralul cu valoare substantivală nu se acordă în gen cu substantivul pe care îl
însoțește !
La camera doi becul este ars.
Ți-am dat nota unu.
DECLINAREA NUMERALULUI CARDINAL
Dintre numeralele cardinale se declină în întregime sau parțial
doar: unu, doi, zece, sută, mie, bilion, milion, miliard
Numeralul  unu  are forme deosebite după gen și caz. El poate avea valoare de adjectiv,  de
substantiv sau de pronume.
  cu valoare de adjectiv                             cu valoare substantiv/ pronume
       M                      F                                    M                            F
N, Ac         un           o                                    unu(l)               una
G, D           unui        unei                                unuia               uneia
ATENȚIE: Unu (un) și una (o) sunt numerale atunci când servesc la numărare și se opun altor numerale (doi,
trei, patru etc.), răspunzând la întrebările: cât?; câtă?; câți?; câte?
În celelalte cazuri ele sunt folosite ca articole nehotărâte.
Era odată un împărat căruia îi murise soția.