GHIDUL ROMANIEI

INTREPRINZATOARE
2017

BUCURESTI 2017
Cuvant inainte
avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

În 2017, legile se modifică în fiecare lună, după cum a anunțat deja noul Guvern.
Zeci de modificări fiscale au intrat deja în vigoare, iar nerespectarea lor poate atrage
amenzi substanțiale din partea Fiscului și a celorlalte autorități de control

 Detineti o firma sau sunteti asociat la vreo firma in Romania?

Cititi cu atentie acesta carte online gratuita!

Procedurile sunt actualizate la data de 01.02.2017

Avocat COLTUC MARIUS VICENTIU

www.coltuc.ro
avocat@coltuc.ro

STRUCTURA CARTE
I Financiar – Contabil

1.1 Obligații de plată și obligații declarative;

1.2 Termene limită pentru depunerea declarațiilor și a raportărilor financiare către stat;
1.3 Modificări legislative care țin de taxe, impozite, controale, formulare;
1.4 Sancțiuni aplicabile în acest domeniu;
1.5 Accesarea de fonduri europene

II. Resurse umane

2.1 Relații de muncă cu angajații și obligații legale din acest domeniu;

2.2 Drepturi și obligații impuse de lege pentru angajatori și salariați;
2.3 Contracte de muncă – întocmire și raportarea în Revisal;
2.4 Contribuții sociale, concedii, indemnizații obligatorii;

III Juridic – Administrativ

3.1 Probleme juridice de afaceri;

3.2 Proceduri noi în relația cu statul și obligații legale noi ale companiilor;
3.3 Problemele cu dreptul în toate formele sale
3. 4 Proceduri judiciare, drepturile, taxele și obligațiile unei persoane implicate într-un proces;
 
 Înregistrări fiscale obligatorii pentru firme 2017: Ce declari
la Fisc la început de an?

În funcție de situația financiară și indicatorii obținuți în 2016, firmele trebuie să raporteze

la Fisc, la începutul anului, o serie întreagă de informații. Indiferent că este vorba, de exemplu,
de schimbarea perioadei fiscale sau de aplicarea sistemului de TVA la încasare, contribuabilii au
anumite formulare de depus. Din acest motiv, astăzi prezentăm o listă completă a obligațiilor
declarative pentru începutul anului 2017 și informații utile despre când și dacă trebuie să le depui
și tu pentru afacerea ta.

1. Pentru TVA

A) Pentru declararea perioadei fiscale

Reguli generale:

 cei care în 2016 au avut perioada fiscală trimestrială și până la 31.12.2016 au o cifră de
afaceri de sub 454.110 lei și n-au făcut nici o achiziţe intracomunitară (AIC) de bunuri în
2016 rămân cu perioada fiscală trimestrială => depun declarația 094 (noul Cod Fiscal, art.
322 alin. 16);
 cei care în 2016 au avut perioada fiscală trimestrială și până la 31.12.2016 au o cifră de
afaceri peste 454.110 lei trec la perioada fiscală lunară => depun declarația 010;
 cei care în 2016 au avut perioada fiscală lunară și până la 31.12.2016 au o cifră de afaceri
sub 454.110 lei trec la perioada fiscală trimestrială => depun declarația 010;
 cei care în 2016 au avut perioada fiscală lunară și până la 31.12.2016 au o cifră de afaceri
peste 454.110 lei nu depun nimic.
 Observația 1: Prin cifra de afaceri (CA) se înțelege "o cifră de afaceri din operaţiuni taxabile
şi/sau scutite cu drept de deducere şi/sau neimpozabile în România conform art. 275 şi 278, dar
care dau drept de deducere conform art. 297 alin. (4) lit. b)", adică total livrări/prestări din
deconturile de TVA (inclusiv intracomunitarele, exporturile, scutitele etc.), NU doar sumele
cuprinse în clasa 70 din balanța contabilă.

Observația 2: Legea stabilește că plafonul pentru încadrare în TVA trimestrial/lunar este de

100.000 de euro și că "echivalentul în lei al plafonului de 100.000 euro, prevăzut la art. 322 alin.
(2) din Codul fiscal, în orice situaţie, se determină pe baza cursului de schimb comunicat de
Banca Naţională a României valabil pentru data de 31 decembrie a anului precedent".

Declarația 094: Până la 25.01.2017, de către cei ce au avut perioada fiscală trimestrială în 2016
și rămân cu perioada fiscală trimestrială.

Declarația 010: Până la 15.01.2017, de către cei ce au avut perioada fiscală trimestrială în 2016
și trec la perioada fiscală lunară SAU cei care au avut perioada fiscală lunară și trec la perioada
fiscală trimestrială.

B) Pentru sistemul de TVA la încasare

Reguli generale:

 cei care au aplicat TVA la încasare în 2016 trebuie să urmărească:

o dacă la 31.12.2016 au CA > 2.250.000 de lei, trebuie să treacă obligatoriu la TVA
normal și să depună 097 (observație: dacă plafonul se depășea în cursul anului,
D097 trebuia depusă până pe data de 25 a lunii următoare celei în care s-a depășit
plafonul);
o dacă la 31.12.2016 au CA < 2.250.000 de lei, atunci ei pot:
 fie să continue aplicarea sistemului de TVA la încasare și nu trebuie să
depună nimic;
 fie să solicite scoaterea din aplicarea sistemului de TVA la încasare (în
orice lună între zilele de 1-25 ale lunii);
 cei care nu au aplicat TVA la încasare în 2016 trebuie să urmărească:
 o dacă la 31.12.2016 au CA > 2.250.000 de lei, atunci rămân cu TVA normal și nu
trebuie să depună nimic;
o dacă la 31.12.2016 au CA < 2.250.000 de lei, atunci ei pot:
 fie să opteze pentru aplicarea sistemului de TVA la încasare și trebuie să
depună 097 (opțiunea se poate face numai la începutul anului, până la 25
ianuarie, și e obligatorie până la sfârșitul anului în care s-a optat, dacă nu
se depășește plafonul);
 fie să continue aplicarea sistemului normal și nu depun nimic.

Observația 1:  Prin CA înțelegem "o cifră de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite
cu drept de deducere şi/sau neimpozabile în România conform art. 275 şi 278, dar care dau
drept de deducere conform art. 297 alin. (4) lit. b)", adică total livrări/prestări din deconturile de
TVA (inclusiv intracomunitarele, exporturile, scutitele etc.), nu cls 70 din balanța contabilă.

Observația 2: Sucursalele NU intră în sfera de aplicare a sistemului de TVA la încasare.

Declarația 097: Obligatorie până la 25.01.2017 de către cei care nu au aplicat TVA la încasare și
vor să-l aplice în 2017.

Declaratia 097: Între zilele de 1-25 ale lunii, în orice lună, de cei care au aplicat TVA la
încasare în 2016 și nu vor să-l mai aplice în 2017.

Declarația 097: Până pe data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale în care s-a depășit
plafonul, de cei care aplică TVA la încasare și depășesc plafonul.

C) Pentru diverse date informative

Observație: Conform art. VI din OUG nr. 84/2016, depunerea D392A și D392B se

suspendă până la 31.12.2019.
2. Pentru impozit pe dividende

Cei care au distribuit în 2016 dividende (adică le-au mutat din 117 în 457 în baza unei
decizii de distribuire) și nu le-au ridicat trebuie să plătească impozitul aferent acestora până pe
25.01.2017 cel târziu și să și declare acest impozit în declarația 100.

Declarația 100: Până la 25.01.2017 - impozit pe dividende pentru dividendele distribuite în

2016 și neridicate până la 31.12.2016.

Observația 1: Pentru dividendele distribuite începând cu 01.01.2016, cota de impozit pe

dividende este 5%, indiferent de ce an aparțin acele dividende. Important este ca decizia de
distribuire (mutare din 117 în 457) să fie emisă în 2016.

Observația 2: Pentru dividende nu se datorează deloc contribuția la sănătate, nici în 2016,

nici în 2017 și nici în anii următori, dacă cel care primește veniturile din dividende are și venituri
din salarii, persoană fizică autorizată etc.

3. Pentru impozite cu reținere la sursă

Cei care au reținut la sursă diverse impozite și le-au plătit (dividende, drepturi autor etc.)
trebuie să depună declarația 205 până în ultima zi a lunii februarie.

Declarația 205: Până la 28.02.2016 de cei care au reținut la sursă diverse impozite și le-au plătit
(dividende, drepturi autor etc.).

4. Pentru impozite nerezidenți

Cei care au plătit diverse sume către nerezidenți, sume supuse impozitului pe veniturile
nerezidenților, trebuie să depună o declarație informativă privind aceste venituri, chiar și în cazul
în care ele au fost scutite, pânî în ultima zi a lunii februarie.
Declaraţia 207: Până la 29.02.2016 de cei care au plătit sume supuse impozitului pe veniturile
nerezidenților. Este declarație nouă, aprobată prin Ordinul Fiscului nr. 2.695/2016.

Atenție! Pentru a putea depune declarația, nerezidentul trebuie să aibă cod de

identificare fiscală în România.

5. Pentru impozit micro

Pentru cei care erau micro la 30.09.2016, se verifică dacă nu cumva au depășit până la
31.12.2016 pragul de 100.000 de euro (la cursul publicat în 31.12.2015, adica 1 euro = 4.5245
lei), deci 452.450 lei SAU dacă au obținut venituri din consultanță mai mari de 20% din totalul
veniturilor. Dacă da, atunci ei trec la impozit pe profit chiar din trimestrul IV din 2016 și trebuie
să depună 010 până pe 15.01.2017.

Atenție! Nu se depune declarația 100 la trimestru, ci numai declarația 101 la 25.03.2017 pe

tot anul.

Declarația 010: Până la 15.01.2017, că au trecut la impozit pe profit de la 01.10.2016, calculul

de impozit pe profit făcându-se strict începând cu trimestrul din care au trecut la impozit pe
profit.

Pentru cei care rămân micro conform regulii de mai sus, înseamnă că vor fi micro și în
2017 și nu se depune nimic.

Pentru cei care sunt plătitori de impozit pe profit la 31.12.2016 (inclusiv cei care au trecut
la impozit pe profit conform regulii de mai sus în trimestrul IV din 2016), se verifică dacă la
31.12.2016 nu depășesc pragul de 100.000 de euro (la cursul publicat în 31.12.2016, adica 1 euro
= 4.5411 lei), deci 454.110 lei și nici nu au avut venituri din consultanță în 2016 mai mari de
20% din totalul veniturilor. Dacă se îndeplinesc ambele condiții, atunci ei trec obligatoriu la
micro de la 01.01.2017 și depun 010 până la 31.03.2017.
Declarația 010: Până la 31.03.2017, că au trecut de la impozit pe profit la impozit pe veniturile
microîntreprinderilor de la 01.01.2017.

Pentru cei care sunt plătitori de impozit pe profit în ianuarie 2017 (inclusiv cei care abia
au trecut la 01.01.2017, dar și cei ce erau mai de mult timp și au rămas plătitori de impozit pe
profit și în 2017), se verifică dacă la 31.12.2016 nu depășesc suma veniturilor de 500.000 de euro
= 2.270.550 lei (cu cursul publicat în 31.12.2016, adică 1 euro = 4.5411), și nici nu au avut
venituri din consultanță în 2016 mai mari de 20% din totalul veniturilor. Dacă se îndeplinesc
ambele condiții, atunci ei trec obligatoriu la micro de la 01.02.2017 și se depune D010 și D101
pe luna ianuarie 2017 până la 25.02.2017.

Declaratia 010: Până la 25.02.2017, că au trecut de la impozit pe profit la impozit pe veniturile

microîntreprinderilor de la 01.02.2017.

Mare atenție la cum calculați veniturile pentru încadrarea în plafon: conform art. 53 din
Codul fiscal (atenție la reduceri comerciale, diferențe de curs etc.).

Observația 1: Cei care au obligația să aplice impozit pe venit micro de la 01.01.2017 pot
opta pentru impozit pe profit, dacă au capitalul social de minimum 45.000 de lei. Opțiunea este
definitivă și se menține atâta timp cât capitalul social este de minimum 45.000 de lei.

Observația 2: Cei care au obligația să aplice impozit pe venit micro nu intră în aria de
aplicare a impozitului specific pentru restaurante, hoteluri etc.

6. Pentru impozit profit

Pentru cei care plătesc impozitul cu calcul trimestrial: Dacă îndeplinesc condițiile (s-au
înființat înainte de 2016, n-au pierdere fiscală la 2016, n-au fost în inactivitate temporară în
2016, n-au fost plătitori de impozit micro în 2016), atunci pot opta pentru plata impozitului cu
plăți anticipate. Dacă optează, se depune declaraţia 012.
Declarația 012: Până la 30.01.2017, că vor să treacă la sistemul de plăți anticipate de la
01.01.2017.

Pentru cei care plătesc impozitul cu plăți anticipate: Dacă au trecut cel puțin doi ani de
când îl aplică, pot opta să nu-l mai aplice. Dacă optează să nu-l mai aplice, trebuie să depună
012.

Declarația 012: Până la 30.01.2017, că vor să iasă din sistemul de plăți anticipate de la

01.01.2017.

Pentru cei care desfășoară activitate conform codurilor CAEN 5510 - "Hoteluri şi alte
facilităţi de cazare similare", 5520 - "Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă
durată", 5530 - "Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere", 5590 - "Alte servicii de cazare",
5610 - "Restaurante", 5621 - "Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente", 5629 -
"Alte servicii de alimentaţie n.c.a.", 5630 - "Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor", de la
01.01.2017 aplică impozitul specific aprobat prin Legea nr. 170/2016 => ar tebui să depună 010
până la 15.01.2017, însă nu există încă formular 010 care să cuprindă acest impozit.

7. Pentru salarii

Pentru declararea perioadei de depunere a 112 și plata impozitului și contribuțiilor.

Condițiile ca depunerea 112 și plata să fie trimestriale sunt:

 ONG-uri cu până în trei salariați în 2016;

 plătitori de impozit venit micro cu până în trei salariați în 2016;
 plătitori de impozit pe profit cu venituri până în 100.000 de euro și până în trei salariați în
2016;
 PFA-uri și persoane fizice angajatori.
Cei care în 2016 au avut perioada fiscală trimestrială: Dacă la 31.12.2016 nu mai îndeplinesc
condițiile pentru perioada trimestrială trebuie să treacă la perioada lunară și să depună 010. De
asemenea, dacă vor să opteze pentru perioada lunară, trebuie să depună 010.

Declarația 010: Până la 15.01.2017, că au trecut la plătitor lunar de la 01.01.2017.

Cei care în 2016 au avut perioada fiscală lunară: Dacă la 31.12.2016 îndeplinesc condițiile pentru
perioada trimestrială și vor să aplice perioada trimestrială trebuie să depună 010. Dacă vor să
rămână la perioada lunară, nu depun nimic.

Declarația 010: Până la 15.01.2017, că au trecut la plătitor trimestrial de la 01.01.2017.

8. Pentru impozite și taxe locale

Declararea clădirilor, terenurilor și mașinilor la direcțiile de impozite locale se face în

termen de 30 de zile de la dobândire și impozitul se va datora începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor. Apoi, tot în termen de 30 de zile trebuie declarată orice modificare aferentă
datelor (de exemplu: modificare date proprietate, vânzare, extindere, îmbunătăţire, desfiinţare
parţială sau al altor modificări aduse unei clădiri existente, inclusiv schimbarea integrală sau
parţială a folosinţei, precum şi în cazul reevaluării unei clădiri).

Cei care au făcut modificări de folosință sau de valoare asupra clădirilor trebuie să le
declare la DITL. Exemplu: Persoana fizică ce deține o clădire și și-a înființat o firmă cu sediul în
acea clădire în 2016 trebuie să depună declarație la DITL pentru calculul impozitului, având în
vedere folosința mixtă a acesteia.

9. Pentru impozitul pe construcții

De la 01.01.2017 NU se mai datorează => trebuie scos din vectorul fiscal al celor care îl aveau.

Declarația 010: Până la 15.01.2017, că nu mai sunt plătitori de impozit pe construcții de la

01.01.2017.
 Înregistrări fiscale obligatorii PFA 2017: Ce ai de
declarat Fiscului în acest început de an?

Persoanele fizice autorizate (PFA) trebuie să transmită la Fisc, la începutul anului, mai
multe informații. În acest scop, contribuabilii au anumite formulare de depus atunci când vine
vorba despre impozitul pe venit sau contribuțiile de asigurări sociale. În acest articol, prezentăm
obligațiile declarative pentru începutul lui 2017, dar și informații utile despre când și dacă
trebuie să depui și tu formularele, dacă ești PFA.

1. Impozitul pe venit

Trebuie depusă declarația de impozit pe venit (D200) aferentă anului 2016 până la

25.05.2017. Dacă se dorește ca în 2016 plățile anticipate să nu se calculeze în funcție de venitul
realizat în 2016, ci în funcție de un venit declarat în 2017, atunci trebuie depusă, împreună cu
D200, și declarația estimativă de venit pe 2017 + Memoriu justificativ. Pentru a se lua în calcul
de către Fisc, acestea trebuie depuse cât mai repede. 

Atenție! Declarația D200 s-a modificat prin Ordinul Fiscului nr. 3.695/2016.

2. Contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate (CASS)

Pentru CASS nu se depune nimic în mod special. La fel ca în anii trecuți, se vor face plăți
anticipate în funcție de venitul estimat pe 2017 (care va fi egal cu cel realizat în 2016, dacă nu se
depune D220 împreună cu D200) și se vor regulariza cu CASS final în funcție de venitul realizat
la sfârșitul anului. Din 2017, baza de calcul lunar a CASS se va limita la cinci salarii medii pe
economie.
 Contribuția de asigurări sociale (CAS)

Trebuie verificată condiția: venitul net din 2016/12 < 35% * 2.681. Dacă condiția se
îndeplinește => nu se va mai datora CAS în 2017 => nu se depune D600 și nu vor plăti CAS în
2017, dar nici nu vor avea stagiu la pensie.

Dacă condiția nu se îndeplineste => se va datora CAS în 2017 => se depune D600
(model nou aprobat prin Ordinul Fiscului nr. 3.696/2016).

Cota standard de CAS este 10,5%. 

Notă: Prin opțiune, PFA pot alege ca în loc de cota de 10,5% să platească 26,5%.

Opțiunea este posibilă pentru că prin plata cotei de 10,5% nu se va asigura stagiul integral la
pensie. Alegerea se face prin Declarația 600, care trebuie depusă la Fisc până la 31.01.2017.

Declarația 600: Până la 31.01.2017 pentru toate PFA, altele decât cele care sunt avocați
asigurați la Casa de pensii a avocaților și pensionari.
 Calendarul obligațiilor fiscale pe 2017

În prima lună din 2017, contribuabilii au avut deja drum la ANAF pentru depunerea
anumitor formulare. În continuare, vă prezentăm lista formularelor şi data limită până la care
acestea trebuiau să fie depuse:

15 ianuarie termenul-limită pentru depunerea:

1. Declarației pe propria răspundere privind producția de bere pentru anul

2016. Se depune de către antrepozitarii autorizaţi ca mici producători de bere.

2. Declarației privind informațiile necesare analizei nivelului garanției pentru plata

accizelor care pot deveni exigibile. Se depune de către antrepozitarul
autorizat/destinatarul înregistrat/expeditorul înregistrat la autoritatea vamală
teritorială.

3. Declarației privind producția de vinuri liniștite realizată și comercializată în

calitate de mic producător aferentă semestrului precedent - formular anexă nr.
8. Se depune de către micii producători de vinuri liniştite.

4. Declarației privind achizițiile/livrările intracomunitare de vinuri liniștite

efectuate în calitate de mic producător aferentă semestrului trecut- formular
anexă nr. 9. Se depune de micul producător de vinuri aflat în cazul prevăzut la pct.21
alin. (23), precum și destinatarul din România prevăzut la pct.21 alin. (25) din HG
nr.1/2016 (normele de aplicare la Codul fiscal). 
5. Situaţiei eliberărilor pentru consum de ţigarete/ţigări şi ţigări de foi în luna ...
anul .... Se depune de către antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi sau
importatorii autorizaţi pentru produse din grupa tutunului prelucrat.

6. Situaţiei eliberărilor pentru consum de tutun fin tăiat, destinat rulării în

ţigarete/alte tutunuri de fumat în luna ... anul .... Se depune de către antrepozitarii
autorizaţi, destinatarii înregistraţi sau importatorii autorizaţi pentru produse din grupa
tutunului prelucrat.

7. Situației centralizatoare privind achizițiile/utilizările de produse accizabile și

livrările de produse finite rezultate în luna ... anul ..., pentru luna precedentă. Se
depune de către operatorii economici care dețin autorizații de utilizator final (produse
energetice, alcool etilic şi produse alcoolice). 

8. Situației centralizatoare privind achizițiile și livrările de produse accizabile

pentru luna precedentă. Se depune de către destinatarii înregistraţi şi reprezentanţii
fiscali pentru achiziţiile şi livrările de produse accizabile.

9. Situației privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de producție de

alcool și băuturi spirtoase pentru luna precedentă. Se depune de către
antrepozitarii autorizaţi pentru producţie produse accizabile. 

10. Situației privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de producție de

vinuri/bauturi fermentate/produse intermediare pentru luna precedentă. Se
depune de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie produse accizabile.

11. Situației privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de producție de

bere pentru luna precedentă. Se depune de către antrepozitarii autorizaţi pentru
producţie produse accizabile.

12. Situației privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de producție

tutunuri prelucrate pentru luna precedentă. Se depune de către antrepozitarii
autorizaţi pentru producţie produse accizabile.
 13. Situației privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de producție de
produse energetice pentru luna precedentă. Se depune de către antrepozitarii
autorizaţi pentru producţie produse accizabile.

14. Situației privind operațiunile desfășurate în antrepozitul fiscal de depozitare

pentru luna precedentă. Se depune de către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie
produse accizabile.

15. Jurnalelor pentru luna precedentă privind livrările de combustibil destinat

utilizării exclusiv pentru aviație sau navigaţie. Trebuie depuse de
către antrepozitarii autorizaţi pentru producţie/ depozitare.

16. Jurnalelor pentru luna precedentă privind achizițiile/ livrările de combustibil

destinat utilizării exclusiv pentru aviație sau navigaţie. Se depun de către
antrepozitarii autorizați pentru depozitare.

17. Situației privind privind livrările de produse accizabile în luna ... anul ... pentru
luna precedentă. Se depune de către operatorii economici care deţin autorizaţii de
expeditor înregistrat.

18. Evidenței achiziționării, utilizării și returnării marcajelor pentru luna

precedentă. Se depune de către antrepozitarii autorizaţi, destinatarii înregistraţi şi
importatorii autorizaţi de produse supuse marcării.

Important!  Cu toate că nu este declarație fiscal, până pe 15 ianuarie, trebuie

depusă declarația INTRASTAT, al cărei prag valoric este în 2017 de 900.000 de lei, atât pentru
introducerile intracomunitare de bunuri, cât şi pentru expedierile intracomunitare de bunuri.
Termenul-limită de transmitere a acestei declarații îl reprezintă întotdeauna data de 15 a lunii
următoare celei de referință, chiar dacă într-o lună aceasta este o zi liberă, precum sâmbăta sau
duminica. Totuși, declarația poate fi depusă online şi în prima zi lucrătoare care urmeaza datei de
15 (cum a fost cazul în acest an când ziua de 15 a fost într-o duminică), fără penalităţi.
20 ianuarie, termenul pentru formularul 089

20 ianuarie este ultima zi în care poate fi depusă Declaraţia pe propria răspundere

pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute la art.331 alin.(2) lit.e) pct.2 din Codul
fiscal, Formular 089. Se depune de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA,
conform art. 316 din Codul fiscal stabilite în România, conform art. 266 alin.(2), care au obținut
licență de furnizare a energiei electrice în perioada 1 - 31 decembrie și care au activitate
principală revânzarea energiei electrice, iar consumul propriu din energia electrică cumpărată
este neglijabil.

Declaraţiile cu termenul în 25 ianuarie

1. Declaraţia privind cifra de afaceri în cazul persoanelor impozabile pentru care

perioada fiscală este trimestrul calendaristic şi care nu au efectuat achiziţii
intracomunitare de bunuri în anul precedent, Formular 094. Se depune de către
persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Legea
227/2015, care au utilizat trimestrul ca perioadă fiscală în anul precedent, care nu au
efectuat achiziții intracomunitare de bunuri și care nu au depășit plafonul de 100.000
euro.

2. Notificarea pentru încetarea aplicării sistemului TVA la încasare, Formular 097.

Se depune de către persoanele impozabile care depășesc plafonul de 2.250.000 lei, de
persoanele impozabile care renunță la aplicarea sistemului TVA la încasare. În ceea
ce priveşte persoanele impozabile care aplică sistemul TVA la încasare şi care nu
depăşesc în cursul unui an plafonul de 2.250.000 lei, dar care renunţă la aplicarea
sistemului respectiv, prin opţiune, depun notificarea pentru ieşirea din sistem între
data de 1 şi 25 ale oricărei luni.

3. Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, Formular 100. Se

completează de plătitorii de impozite, taxe și contribuții sociale cărora le revin
obligații de plată la bugetul stat. Declaraţia se depune în format electronic sau pe
hârtie prin codificarea informaţiilor sub formă de cod de bare. Potrivit normelor în
vigoare, contribuabilii mari şi contribuabilii mijlocii, precum şi sediile secundare ale
 acestora, au obligaţia depunerii prin mijloace electronice de transmitere la distanţă,
prin accesarea site-ului www.e-guvernare.ro.

4. Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe

venit si evidenţa nominală a persoanelor asigurate, Formularul 112. Aceasta se
depune pentru luna precedentă de către:

 persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
instituțiile prevăzute la art.136 lit. d) - f) din noul Cod  fiscal, precum și persoanele fizice
care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din
state care nu intră sub incidența legislației europene aplicabile în domeniul securității
sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România
este parte.
 persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori, precum și entitățile asimilate
angajatorului, care au calitatea de plătitori de venituri din activități dependente,
instituțiile publice care calculează, rețin, plătesc și suportă contribuții sociale obligatorii
în numele asiguratului, precum și orice plătitor de venituri de natură salarială sau
asimilate salariilor.

De asemenea, formularul 112 se depune pentru trimestrul precedent (al patrulea din 2016) de
către contribuabilii prevăzuți la art. 80 alin. (2) din Codul fiscal. Formularul 112 se completează
cu programului de asistenţă ANAF și se transmite prin portalul e-guvernare.ro.

5. Declaraţia informativă privind impozitul pe veniturile din transferul

proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, aferente semestrului
precedent - Formular 208. Se depune de către notarii publici.

6. Declaraţia privind veniturile sub formă de salarii din străinătate obţinute de

către persoanele fizice care desfşoară activitate în România şi de către
persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi posturilor
consulare acreditate în România pentru luna precedentă - Formular 224. Se
depune de către persoanele fizice care obţin salarii din străinătate pentru activităţi în
 România şi persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice şi posturilor
consulare acreditate în România.

7. Decontul de taxă pe valoarea adăugată - Formular 300. Se depune lunar,

trimestrial, semestrial sau anual de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de
TVA conform art. 316 din noul Cod fiscal. Formularul se completează electronic cu
ajutorul programului ANAF. 

8. Decontul special de taxă pe valoarea adăugată pentru luna precedentă,

Formular 301. Se completează de persoanele menționate în instrucțiunile de
completare a formularului, pentru fiecare secțiune şi se întocmeşte în două exemplare,
semnate şi ştampilate. Formularul se completează cu ajutorul programului de
asistenţă pus la dispoziţie de MFP.

9. Declarația privind sumele rezultate din ajustarea taxei pe valoarea adăugată,

Formular 307. Se depune de persoanele impozabile prevăzute la art. 280 alin. (6),
art. 270 alin. (7), art.310 alin. (7), art.316 alin. (11) lit. a) - e) și g) din noul Cod
fiscal. Declaraţia se depune la organul fiscal în a cărui evidenţă persoana impozabilă
este înregistrată ca plătitor de impozite şi taxe, direct sau prin împuternicit, la
registratură sau la poştă, prin scrisoare recomandată.

10. Declarația privind taxa pe valoarea adăugată colectată datorată de către

persoanele impozabile al căror cod de înregistrare în scopuri de taxă pe valoarea
adăugată a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a) - e), lit. g) sau lit.h) din
Codul fiscal, Formularul 311. Se depune de persoanele impozabile al căror cod de
TVA a fost anulat conform art. 316 alin. (11) lit. a) - e), lit. g) sau lit. h) din Codul
fiscal și care efectuează în perioada în care nu au cod valid de TVA, livrări și/sau
achiziții /prestări de bunuri/ servicii care sunt obligate la plata TVA. Declaraţia se
depune, la organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana impozabilă îşi are
domiciliul fiscal sau în a cărui evidenţă aceasta se află înregistrată ca plătitor de
impozite şi taxe.
 11. Declarația recapitulativă privind livrările/achizițiile/prestările intracomunitare
de bunuri pentru luna trecută, Formular 390 VIES. Se depune de către
contribuabilii înregistrați în scopuri de TVA conform art. 316 sau art. 317 din
Codul fiscal. Declaraţiile recapitulative se depun lunar numai pentru perioadele în
care ia naştere exigibilitatea taxei pentru operaţiunile menţionate la art. 325 alin. (1)
din Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare acesteia.

12. Cererea de restituire a accizelor în cazul vânzărilor la distanţă, pe trimestrul

precedent - Formular (anexa nr. 39). Se depune de către vânzători pentru livrările
efectuate în cadrul vânzării la distanţă.

Ce taxe şi impozite trebuie plătite până pe 25 ianuarie

Potrivit calendarului fiscal al ANAF, până pe 25 ianuarie trebuie comunicată pro-rata

provizorie care se va aplica în 2017 și modul de determinare a acesteia. Au această obligație
persoanele impozabile cu regim mixt pentru care ponderea operaţiunilor cu drept de deducere în
totalul operaţiunilor se modifică în anul curent faţă de anul precedent.

De asemenea, tot până pe 25 ianuarie se solicită pro-rata specială sau se comunică

decizia de renunțare la aplicarea pro-ratei speciale aprobate anterior de către persoana
impozabilă cu regim mixt, care, în situaţii speciale, solicită MFP aprobarea aplicării unei pro-rate
speciale.

Totodată, 25 ianuarie este termenul-limită pentru următoarele taxe și impozite:

 Plata impozitului reținut la sursă în luna precedentă - se plătește de către

contribuabilii care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din premii și
jocuri de noroc, obținute de nerezidenți sau din alte surse;
 Plata impozitului pe dividende în cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost
plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-au aprobat
situațiile financiare anuale. Se plătește de către persoanele juridice care plătesc
dividende către acţionari sau asociaţi și de către persoanele juridice române care
 distribuie/plătesc dividende către o persoană juridică română conform art. 43 alin.(1) din
Codul fiscal;
 Plata taxei anuale pentru autorizația de exploatare a jocurilor de noroc (sumele care
rezultă din aplicarea procentelor prevăzute în anexă la veniturile estimate de operatorul
economic, dar nu mai puțin decât taxa anuală minimală - până la data de 25 inclusiv a
lunii următoare celei în care documentația a fost aprobată; în cazul în care, în cursul
anului de autorizare, încasările efective depășesc încasările estimate prin documentația
prezentată la data autorizării, taxa se va recalcula prin aplicarea cotei procentuale asupra
încasărilor efective cumulate de la începutul perioadei de autorizare. Recalcularea se va
efectua lunar, începând cu prima lună în care se înregistrează depășirea rezultatelor
estimate. Încasările efective cumulate și taxa plătită de la începutul perioadei de
autorizare până la finele lunii precedente celei pentru care se face regularizarea se va
declara și plăti până la data de 25 a lunii următoare).Se plătește de către organizatorii de
jocuri de tip pariu, jocuri de noroc, bingo organizate prin TV, pariuri on-line, jocuri bingo
prin internet, sisteme de telefonie fixă sau mobilă, jocuri de noroc on-line;
 Accize;
 TVA;
 Impozite datorate bugetului de stat:
o Impozit pe țițeiul și gazele naturale din producția internă;
o Impozit pe veniturile nerezidenților;
o Impozit pe salarii (OP separat pentru Sediu Social și fiecare sediu secundar, dacă
este cazul);
o Impozit pe veniturile din activități independente, cu regim de reținere la sursă;
o Impozit pe veniturile din dividende plătite în luna precedentă;
o Impozit pe veniturile din dobânzi;
o Impozit pe alte venituri din investiții;
o Impozit pe veniturile din pensii;
o Impozit pe veniturile din premii și din jocuri de noroc;
o Impozit pe veniturile din alte surse.
30 ianuarie, termenul pentru depunerea declaraţiei 394 aferente lunii decembrie

Declaraţia informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul

național aferente perioadei de raportare precedente, formular 394, aferentă lunii decembrie,
trebuie depusă la organele fiscale competente până cel târziu pe 30 ianuarie. 

În noul format al formularului 394 trebuie cuprinse toate operaţiunile de livrări sau
achiziţii de bunuri efectuate către, dar şi de la contribuabili, fie ei plătitori sau neplătitori de TVA
(persoane fizice şi persoane juridice). Potrivit normelor în vigoare, documentul amintit se depune
până pe data de 30 a lunii următoare încheierii perioadei de raportare declarate pentru depunerea
decontului (luna, trimestrul etc.), inclusiv dacă în această perioadă nu au fost realizate operaţiuni
de natura celor care fac obiectul declaraţiei. Obligaţia transmiterii formularului revine:

 persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, conform art. 316 din
Codul fiscal, obligate la plata taxei conform art. 307 alin. (1), (2), (6) și (7) din Codul
fiscal, pentru operațiuni impozabile în România conform art. 268 alin.(1) din Codul
fiscal;
 persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA în România, conform art. 316 din
Codul fiscal, care realizează în România, de la persoanele impozabile înregistrate în
scopuri de TVA în România, achiziții de bunuri sau servicii taxabile.

Declaraţii ce trebuie depuse până în ultima zi a lunii

Ultima zi a lunii în curs, respectiv 31 ianuarie, va aduce contribuabililor următoarele

obligaţii fiscale:

1. Depunerea Declarației de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru

persoane juridice, asocieri și alte entități fără personalitate juridică, Formular
010. Acesta se depune de către persoanele şi entităţile care doresc să opteze pentru
schimbarea perioadei fiscale de la trimestru la lună.

2. Depunerea Declarației privind venitul estimat/norma de venit, Formular 220.

Acesta se depune, după cum urmează:
A. Pentru schimbarea, prin opțiune, în condițiile legii, a sistemului de impunere pentru
persoanele fizice (de la impunere în sistem real la normă de venit sau invers) de către:

 contribuabilii care obțin venituri din activități independente, impuși pe bază de norme de
venit, și care doresc, prin opțiune, să treacă la impunere în sistem real;
 contribuabilii care obțin venituri din activități independente, impuși în sistem real și care
doresc, prin opțiune, să treacă la impunere la normă de venit;
 contribuabilii care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală și doresc să
treacă la impunere în sistem real;
 contribuabilii care obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor (sub 5 contracte de
închiriere) impuse în sistem forfetar, și doresc să treacă la impunere în sistem real.

B. Contribuabilii persoane fizice pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit
și care în anul fiscal anterior (2016) au înregistrat un venit brut anual mai mare decât
echivalentul în lei al sumei de 100.000 euro; aceștia au obligația determinării venitului net anual
în sistem real începând cu 2017.

C. Contribuabilii care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în
locuințe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între una și cinci camere
inclusiv. 

3. Depunerea Cererii de restituire a accizelor în baza prevederilor art.395 din Codul

fiscal. Se depune de către beneficiarii scutirilor de accize (instituţii, organizaţii).

4. Depunerea Notificării privind modificarea sistemului anual/ trimestrial de

declarare și plată a impozitului pe profit, Formular 012. Se depune de către
contribuabilii plătitori de impozit pe profit, alții decât cei prevăzuți la art.41 alin.(4) și
(5) din Legea 227/2015, care doresc să schimbe sistemul de declarare și plată.

5. Depunerea Declarației privind îndeplinirea condițiilor de încadrare în categoria

persoanelor asigurate obligatoriu în sistemul public de pensii - Formular 600.
Potrivit legislaţiei în vigoare, formularul 600 se completează, şi în 2017, de către
persoanele fizice care:
  realizează venituri din activități independente și determină venitul net anual în sistem real
sau pe baza normelor anuale de venit;
 îndeplinesc următoarele condiții, după caz:
o venitul realizat în anul precedent, rămas după scăderea din venitul brut a
cheltuielilor efectuate în scopul desfăşurării activităţii independente, exclusiv
cheltuielile reprezentând contribuţia de asigurări sociale, raportat la numărul
lunilor de activitate din cursul anului, depăşeşte 35% din câştigul salarial mediu
brut, în cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi impuse în sistem real;
o venitul lunar estimat a se realiza depăşeşte 35% din câştigul salarial mediu brut, în
cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi impuse în sistem real şi îşi încep
activitatea în cursul anului fiscal sau în cazul celor care trec de la determinarea
venitului net anual pe baza normelor anuale de venit la impozitarea în sistem real;
o valoarea lunară a normelor de venit obţinută prin raportarea normelor anuale de
venit la numărul lunilor de activitate din cursul anului după aplicarea corecţiilor
depăşeşte 35% din câştigul salarial mediu brut, în cazul contribuabililor care în
anul fiscal în curs desfăşoară activităţi impuse pe bază de norme de venit.

Inspecţia fiscală în 2017 la persoanele fizice: Când

şi cum te poate controla Fiscul?

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) are dreptul, în baza prevederilor

legale, de a verifica situaţia fiscală a persoanelor fizice supuse impozitului pe venit. Astfel, la
solicitarea Fiscului, persoanele verificate au obligaţia de a depune o declaraţie de patrimoniu şi
de venituri, prin care să declare anumite elemente. Şi cum despre verificarea firmelor în 2017 am
scris deja, cine poate verifica veniturile persoanelor fizice, cum stabileşte instituţia dacă aveţi
venituri nedeclarate, ce documente trebuie să prezinte inspectorii pentru a vă putea verifica, dar
şi ce drepturi şi obligaţii aveţi în timpul unui control al Fiscului.

Inspecția fiscală este, conform Codului de procedură fiscală, activitatea care are ca
obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității
îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor,
respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a
bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor de obligații fiscale
principale.

Practic, controlul poate fi exercitat atât asupra persoanelor juridice (detalii, aici), cât şi

asupra persoanelor fizice care au obligația să stabilească, să rețină sau să plătească obligațiile
fiscale prevăzute de lege.

Prin urmare, organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscală a ansamblului
situației fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit. Aceasta
verificare are ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială,
a fluxurilor de trezorerie şi a oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale
reale a persoanei fizice verificate.

Cum verifică Fiscul dacă ai venituri nedeclarate?

Dispoziţiile în vigoare stabilesc că inspecţia fiscală în cazul persoanelor fizice supuse

impozitului pe venit este efectuată, pe întreg teritoriul ţării, de Direcţia verificări fiscale,
structura competentă din cadrul ANAF. 

Codul de procedură fiscală stabileşte, la al patrulea capitol din Titlul VI, că organul fiscal
are dreptul de a controla dacă o persoană are venituri nedeclarate printr-o verificare fiscală
prealabilă documentară a ansamblului situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire
la impozitul pe venit.
 Pentru verificarea situaţiei fiscale personale a persoanei fizice, organul fiscal central
efectuează câteva activităţi preliminare, prevăzute expres în Ordinul ANAF nr.
3733/2015. Concret, acestea sunt: 

 analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice sau
pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituţii ori autorităţi publice;
 selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificării fiscale prealabile
documentare;
 verificarea fiscală prealabilă documentară.

În acest scop, inspectorii fiscali procedează la analiza tuturor informaţiilor, documentelor

şi a altor mijloace de probă referitoare la situaţia fiscală a persoanei fizice verificate, obţinute
inclusiv prin solicitarea de informaţii, de la terţi sau autorităţi şi instituţii publice deţinătoare, atât
din ţară cât şi din străinătate, în baza convenţiilor internaţionale de schimb de informaţii sau, în
lipsa acestora, pe bază de reciprocitate.

Orice venituri constatate de organele fiscale, a căror sursă nu este identificată, se impun
cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate pe baza procedurilor și metodelor
indirect de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor. Prin decizia de impunere organele fiscale
vor stabili cuantumul impozitului și al accesoriilor.

Organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscală prealabilă documentară a

ansamblului situației fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit.
Verificarea constă în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili
sau de plătitorii de venit și, pe de altă parte, situația fiscală personală a
contribuabilului. Această verificare se efectuează având în vedere documentele şi informaţiile
deţinute/obţinute de organul fiscal central care au relevanţă pentru determinarea situaţiei fiscale,
cu notificarea persoanei fizice.

Dacă organul fiscal constată o diferență semnificativă între, pe de o parte, veniturile

declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit și, pe de altă parte, situația fiscală personală,
acesta continuă verificarea prin comunicarea avizului de verificare și stabilește baza impozabila
ajustată prin utilizarea metodelor indirecte.
 Diferența este semnificativă dacă între veniturile estimate calculate în bază situației
fiscale personale și veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit este o diferență
mai mare de 10%, dar nu mai puțin de 50.000 lei, aşa cum Codul de procedură fiscală stabileşte
la art. 138 alin. (6).

În situația în care organul fiscal constată diferențe semnificative, acesta solicită

contribuabilului prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de
verificare, sub sancțiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante
pentru situația sa fiscală.

 
Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a
contribuabilului, cu acordul organului fiscal.

 Metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt prevăzute în cuprinsul

documentului amintit anterior, după cum urmează: 

 metoda sursei și utilizării fondului -  constă în compararea cheltuielilor efectuate cu

veniturile declarate în perioada supusă verificării;
 metoda fluxurilor de trezorerie - constă în analiza conturilor bancare și a fluxurilor de
numerar pentru a stabili mișcările de disponibilități bănești și asocierea acestora cu
sursele de venit și utilizarea lor;
 metoda patrimoniului net - constă în determinarea venitului impozabil pe baza creșterii
valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Creșterea sau
descreșterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniului
net la începutul perioadei cu cea de la sfârșitul perioadei.


Când se depune declaraţia de venituri?

 Contribuabilii supuşi verificărilor fiscale prealabile trebuie să prezinte, la solicitarea
organelor fiscale, o declaraţie de patrimoniu şi venituri.

Elementele de patrimoniu şi de venituri ce trebuie declarate de persoana fizică supusă

verificării situației fiscale personale, precum și a modelului declarației aferente, au fost stabilite
prin Ordinul preşedintelui ANAF nr. 3704/2015, act normativ publicat la final de 2015 în
Monitorul Oficial şi aflat încă în vigoare. 

Concret, elementele de patrimoniu care se declară de către persoana fizică supusă

verificării situației fiscale personale sunt următoarele:

1. Bunuri imobile: terenuri, clădiri, alte bunuri imobile;

2. Bunuri mobile:

 mijloace de transport (terestre/navale/aeriene) înmatriculate/înregistrate, potrivit legii;

 bunuri sub formă de metale preţioase, bijuterii, obiecte de artă şi de cult, colecţii de artă
şi numismatică, antichităţi, obiecte care fac parte din patrimoniul cultural naţional sau
universal, a căror valoare de achiziţie însumată depăşeşte 15.000 lei;
 animale, inclusiv animale de rasă sau care participă la competiţii/curse, a căror valoare
însumată depăşeşte 15.000 lei;
 active financiare: conturi şi depozite bancare, fonduri de investiţii, forme echivalente de
economisire şi investire, dar şi plasamente, investiţii directe şi împrumuturi acordate;
 alte bunuri, titluri şi/sau deţineri a căror valoare individuală depăşeşte 10.000 lei;
 poliţe de asigurare, cu excepţia asigurărilor de răspundere civilă auto;
 cheltuieli: cheltuieli personale; cheltuieli cu persoanele aflate în întreţinere;
 datorii.

Atentie! Conform reglementărilor în vigoare, elementele de patrimoniu se declară pe

fiecare categorie, indiferent de locul situării sau realizării, în ţară sau în străinătate.

De asemenea, persoanele fizice supuse verificărilor fiscale vor trebui să raporteze şi mai multe
categorii de venituri, şi anume:
  venituri realizate pentru care se aplică regimul de reţinere la sursă a impozitului;
 venituri realizate care nu sunt impozabile;
 venituri scutite de impozit, potrivit legii. 

Important! Nedepunerea declaraţiei de patrimoniu în termenul prevăzut de Codul de procedură

fiscală (15 zile, dacă solicitarea declaraţiei are loc în perioada verificării sau în 60 de zile, în
cazul în care solicitarea documentului de catre autorităţi are loc odată cu comunicarea avizului de
verificare) constituie contravenţie şi se sancţionează cu o amenda cuprinsă între 10.000 şi 50.000
de lei.

Ce documente trebuie să prezinte inspectorul înainte de verificare?

Inspectorii care efectuează verificări fiscale sunt obligaţi să deţină o legitimaţie specială,
nominală, pentru a putea face aceste controale, dar şi un ordin de serviciu, fără de care
legitimaţia nu este valabilă.

Legitimaţia de verificare fiscală atestă împuternicirea specială a titularului în faţa

contribuabilului, ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Documentul este eliberat inspectorilor cu atribuţii de verificare fiscală pentru

desfăşurareaverificării fiscale şi a inspecţiei fiscale parţiale privind obligaţia de stabilire, reţinere
şi plată a impozitului pe venit asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare.

Legitimaţiile de verificare fiscală au regim special, sunt nominale, netransmisibile şi

trebuie semnate de preşedintele ANAF.

Pe langa legitimaţie, inspectorii care efectuează verificări fiscale trebuie să deţină şi

un ordin de serviciu semnat de conducătorul structurii cu atribuţii de verificare fiscală, fără de
care legitimaţia nu este valabilă.

Ordinul de serviciu este documentul prin care organele fiscale sunt împuternicite să

efectueze verificarea fiscala sau verificarea fiscala prealabilă documentară la o persoana fizica.
 Documentul se întocmeşte într-un exemplar pentru echipa care va efectua verificările fiscale
şi trebuie să conţină neapărat:

 numărul ordinului de serviciu;

 numele şi prenumele persoanei/persoanelor desemnate pentru efectuarea verificării
fiscale/verificării fiscale prealabile documentare pentru care s-a întocmit ordinul de
serviciu;
 funcţia persoanei/persoanelor desemnate pentru efectuarea verificării fiscale/verificarii
fiscale prealabile documentare;
 denumirea structurii fiscale din care face/fac parte persoana/persoanele desemnata(e)
pentru efectuarea verificării fiscale/verificării fiscale prealabile documentare;
 tipul de verificare: verificare fiscală sau verificare fiscală prealabila documentară;
 numele şi prenumele persoanei verificate;
 codul numeric personal (CNP) sau numărul de identificare fiscala (NIF - pentru
persoanele care nu deţin CNP) al persoanei verificate;
 adresa de domiciliu a persoanei verificate;
 data începerii verificării fiscale/verificării fiscale prealabile documentare;
 numărul legitimaţiei persoanei/persoanelor desemnate pentru efectuarea verificării
fiscale/verificării fiscale prealabile documentare;
 data emiterii ordinului de serviciu.

Ce drepturi au persoanele fizice supuse verificării fiscal?

Organele fiscale au dreptul să cerceteze modul în care persoanele fizice declară şi plătesc
impozitul asupra veniturilor realizate, procedura fiind reglementată de Codul de procedură
fiscală. La rândul lor, şi contribuabilii verificaţi au anumite drepturi si obligaţii, acestea fiind
cuprinse în "Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale", în care
se evidenţiază în mod clar ce poate şi ce nu poate face o persoană fizică pe parcursul verificării
fiscale.
 Înaintea desfăşurării verificării fiscale, contribuabilul va fi înştiinţat despre această
acţiune printr-un aviz de verificare, care va fi transmis, în scris, de organul fiscal cu cel puţin 15
zile înainte de data începerii verificării fiscale.

Avizul de verificare trebuie să cuprindă:

 temeiul juridic al verificării;

 data de începere a verificării;
 perioada ce urmează a fi supusă verificării;
 posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării;
 locul desfăşurării verificării şi persoana de contact la care se va prezenta contribuabilul;
 informaţiile şi înscrisurile relevante pentru verificare.

De la data comunicării avizului, contribuabilul are la dispoziţie 60 de zile, sub sancţiunea

decăderii, să prezinte documentele justificative în vederea clarificării situaţiei fiscale personale.

În plus, perioada de 60 de zile de la primirea avizului de verificare, prevăzută pentru

prezentarea de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia fiscală, poate
fi prelungită cu 30 de zile, o singură dată, pentru motive justificate.

Pe lângă obligaţiile menţionate mai sus, Carta conţine şi o serie de drepturi pe care
contribuabilii le pot exercita pe tot parcursul controlului fiscal. Unul dintre acestea este dreptul
de a solicita amânarea datei de începere a verificării situaţiei fiscale personale. Concret,
amânarea se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă, şi doar pentru motive justificate. În
acest caz, contribuabilului i se va comunica data la care a fost reprogramată acţiunea de
verificare fiscală.

Totodată, persoana fizica verificată are dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau
juridică, pe toata durata verificării fiscale, precum şi de a fi protejată pe linia secretului fiscal.

De asemenea, contribuabilii pot solicita, printr-o cerere scrisă, schimbarea locului de

desfăşurare a verificării fiscale, care poate avea loc şi la:

 domiciliu, în caz de imposibilitate fizică de deplasare;

  domiciliul/sediul persoanei care va acorda asistenţa de specialitate sau juridică, daca
domiciliul acestei persoane reprezintă şi sediul său profesional.

În plus, persoana fizică poate colabora la constatarea stărilor de fapt fiscale, da informaţii,
prezenta înscrisuri relevante pentru verificarea fiscală, precum şi orice alte date necesare
clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal. Totodată, la începerea
verificării, poate fi numită o persoană care să dea aceste informaţii.

De asemenea, perioada supusă verificarii fiscale este una impozabilă, definită de Codul

fiscal cu respectarea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligatii
fiscale. Astfel, contribuabilul are dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele si taxele aflate
în cadrul termenului de prescripţie.

Un alt drept al contribuabilului este acela de a fi informat pe parcursul desfăşurării verificării

fiscale asupra constatărilor rezultate. De asemenea, la finalizarea verificării fiscale, organul
fiscal prezintă constatările şi consecinţele lor, acordând celui verificat posibilitatea de a-şi
exprima, în scris, punctul de vedere.

În cazul în care contribuabilul se simte lezat de rezultatul verificării fiscale, el poate contesta

decizia de impunere emisă cu această ocazie de organul de verificare fiscală. Conform
dispoziţiilor, contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:

 datele de identificare ale contribuabilului;

 obiectul contestaţiei;
 motivele de fapt şi de drept;
 dovezile pe care se întemeiază;
 semnătura contribuabilului.

Contestaţia se depune în scris, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de

impunere emisă în urma controlului, la organul fiscal emitent al actului atacat.

Obligaţiile contribuabililor pe parcursul controlului

 Pe timpul desfăşurării verificării fiscale, contribuabilii persoane fizice trebuie să se
prezinte la locul, data şi ora precizate în avizul de verificare şi să furnizeze toate informaţiile
necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. De asemenea, persoanele verificate vor pune
la dispoziţia inspectorilor fiscali registrele, evidenţele, documentele de afaceri, precum şi
orice alte înscrisuri relevante pentru clarificarea stării de fapt fiscale.

În plus, contribuabilii au obligaţia inclusiv de a permite efectuarea cercetărilor la faţa

locului. Mai exact, indiferent de locul unde se desfăşoară controlul, aceştia trebuie să permită
inspectorilor fiscali, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune, să efectueze
o cercetare la faţa locului. Astfel, funcţionarii şi experţii pot intra pe terenuri, în încăperi şi în
orice alte incinte, dacă este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.

În schimb, contribuabilii pot refuza intrarea în domiciliu sau în reşedinţă. În acest

caz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţă se va face doar cu autorizarea instanţei judecătoreşti
competente.

Inspecţia fiscală în 2017: Cum se desfăşoară

controalele Fiscului la firme anul acesta?

Inspecţia fiscală este, potrivit normelor în vigoare, activitatea ce are ca obiect verificarea

legalității și conformității declarațiilor fiscale, precum şi a respectării prevederilor legislației
fiscale și contabile, printre altele. Regulile de desfăşurare a inspecţiei fiscale au cunoscut mai
multe modificări în ultima perioadă, astfel că astăzi vă explicăm, pas cu pas, ce presupune
verificarea şi cum se face aceasta, în 2017, în cazul firmelor. 
 Inspecţiile fiscale sunt desfăşurate în baza prevederilor din Codul de procedură fiscală şi
reprezintă, potrivit definiţiei oferite de actul normativ, activitatea ce are ca obiect verificarea
legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii
obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către
contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, 
verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente,
precum şi stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. Practic, pot fi verificate
atât persoanele fizice, cât şi firmele, iar astăzi ne vom axa pe controalele ce le vizează pe
acestea din urmă. Şi în 2017, inspecţia fiscală poate fi de două tipuri, astfel:

 inspecţie fiscală generală - reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a

tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce
revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;
 inspecţie fiscală parţială - reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a
uneia sau mai multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia
fiscală şi contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp
determinată.

De altfel, organul fiscal competent decide asupra efectuării unei inspecții fiscale, generale
sau parțiale, pe baza analizei de risc.

În ceea ce priveşte perioada supusă inspecţiei fiscale, aceasta începe de la sfârșitul

perioadei controlate anterior. De asemenea, inspecția fiscală are loc în cadrul termenului de
prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.

De la 1 ianuarie, regulile de desfășurare a unei inspecții

fiscale au suferit modificări
 Inspecția fiscală se poate exercita asupra persoanelor și entităților, indiferent de forma de
organizare, care au obligația să stabilească, să rețină sau să plătească obligațiile fiscale prevăzute
de lege.

Noul Cod de procedură fiscală, care tocmai a intrat în vigoare, prevede extinderea

aplicabilității inspecției fiscale. Cu alte cuvinte, măsura poate fi aplicată, din 2016,
atât contribuabilului, la fel ca până acum, cât și plătitorului, adică acelei persoane care, în
numele contribuabilului, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și
plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. De asemenea, plătitor este considerat
și sediul secundar obligat să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate
salariilor, fapt care nu a fost specificat până acum în Codul de procedură fiscală.

Ca și până acum, inspecția fiscală poate fi de două feluri: generală și parțială.

 inspecţia fiscală generală - reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a

tuturor obligaţiilor fiscale şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală şi contabilă ce
revin unui contribuabil/plătitor, pentru o perioadă de timp determinată;
 inspecţia fiscală parţială - reprezintă activitatea de verificare a modului de îndeplinire a
uneia sau mai multor obligaţii fiscale, precum şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia
fiscală şi contabilă, ce revin unui contribuabil/plătitor pentru o perioadă de timp
determinată.

Organul de inspecție fiscală poate decide să efectueze o inspecție generală sau parțială numai
după realizarea unei analize de risc.

A apărut o nouă metodă de control

De la 1 ianuarie 2016, pentru efectuarea inspecției fiscale vor fi folosite trei metode de
control, dintre care doar ultima este nouă, și anume:

 verificarea prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor

şi operaţiunilor semnificative, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de
plată a obligaţiilor fiscale;
  controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor
acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare
asistate de instrumente informatice specializate;
 verificarea exhaustivă, care constă în activitatea de verificare a tuturor documentelor şi
operaţiunilor, care stau la baza modului de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor
fiscale.

Ce perioadă poate fi supusă inspecției fiscal?

Noul Cod de procedură fiscală prevede faptul că perioada supusă inspecției fiscale
începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior. De asemenea, inspecția fiscală are loc în
cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.

Anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură fiscală, legislația stipula că, în
funcție de categoriile de contribuabili, puteau fi stabilite perioade diferite supuse inspecției
fiscale. Mai exact, la contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începea de la sfârșitul
perioadei controlate anterior, iar la celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectua
asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care exista obligația depunerii
declarațiilor fiscale. În Noul Cod de procedură fiscală, în vigoare de la 1 ianuarie, nu se mai
regăsesc aceste mențiuni.

De asemenea, noul Cod de procedură fiscală prevede că activitatea de inspecție fiscală

se desfășoară în baza unor programe anuale, trimestriale și lunare, iar selectarea
contribuabililor/plătitorilor care urmează să fie supuși inspecției fiscale este efectuată de către
organul de inspecție fiscală competent, în funcție de nivelul riscului, stabilit la rândul său pe baza
analizei de risc.

Mai multe documente folosite în cadrul inspecției fiscale au fost modificate

La finalul anului trecut, Fiscul a publicat două Ordine prin care a adus modificări
formularelor folosite în activitatea de inspecție fiscală, respectiv raportului de inspecție fiscală
întocmit la persoane juridice.
 Astfel, Ordinul ANAF nr. 3711/2015 privind modelul și conținutul formularelor și
documentelor utilizate în activitatea de inspecție fiscală a fost publicat în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 965 din 28 decembrie 2015 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016.

Mai precis, Ordinul Fiscului cuprinde o serie de modificări aduse unui număr de nouă
documente, în timp ce al zecelea reprezintă o noutate în domeniu. Cu alte cuvinte, au fost
modificate formularele  „aviz de inspecție fiscală”, „ordin de serviciu nr.”, „notă
explicativă”, „invitație”, „proces-verbal”, „proces-verbal de ridicare/restituire de
înscrisuri”, „proces-verbal de sigilare/desigilare”, „declarație”, „proces-verbal de prelevare
probe” și a fost introdus formularul „Somație”.

Cel din urmă este documentul prin care un contribuabil poate fi somat, de la 1 ianuarie, să
se prezinte la sediul organului de inspecție fiscală.

Acesta este întocmit de către echipa desemnată pentru efectuarea inspecţiei fiscale/
controlul inopinat/încrucişat/constatarea la faţa locului, în cazurile când contribuabilul/plătitorul
nu a dat curs invitaţiei organului de inspecţie fiscală/control pentru efectuarea inspecţiei fiscale/
controlul inopinat/încrucişat/constatarea la faţa locului sau refuză să pună la dispoziţia organelor
de inspecţie fiscală documentele şi înscrisurile necesare efectuării/ continuării acţiunii de
inspecţiei fiscale/ controlul inopinat/încrucişat/constatarea la faţa locului şi există indicii
rezonabile conform cărora contribuabilul/plătitorul refuză nejustificat să prezinte documentele
legale şi bunurile din patrimoniu necesare pentru stabilirea situaţiei fiscale de fapt, în scopul
împiedicării verificărilor fiscale.

Ce s-a schimbat la Avizul de inspecție fiscală și la Procesul-

verbal?

Avizul de inspecție fiscală este, potrivit noului Cod de procedură fiscală, documentul prin
care organele de inspecție fiscală înștiințează contribuabilul/plătitorul în legătură cu inspecția
fiscală care urmează să se efectueze la acesta.
 Până acum, avizul de inspecție fiscală se comunica în momentul începerii inspecției fiscale în
trei situații, și anume:

 în cazul efectuării unei inspecţii fiscale la un contribuabil aflat în procedura de

insolvenţă;
 în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat sau încrucişat, se impune începerea
imediată a inspecţiei fiscale;
 pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade, impozite, taxe şi contribuţii, altele decât
cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală.

În schimb, de la 1 ianuarie 2016, acest aviz poate fi întocmit pentru toate tipurile de acțiuni
de control, fără excepții. Mai precis, avizul de inspecție fiscală va fi emis în cinci situații, după
cum urmează:

 în cazul unei inspecţii fiscale generale sau parţiale, în cazul inspecţiei fiscale la un
contribuabil/plătitor aflat în procedura de insolvenţă;
 în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a
inspecţiei fiscale;
 pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade sau creanţe fiscale, altele decât cele
cuprinse în avizul de inspecţie fiscală iniţial;
 în cazul refacerii inspecţiei fiscale ca urmare a unei decizii de soluţionare a contestaţiei;
 în cazul unor cereri ale contribuabilului/plătitorului pentru a căror soluţionare, ca urmare
a analizei de risc, este necesară efectuarea inspecţiei fiscale.

Procesul-verbal este, potrivit noului Cod de procedură fiscală, actul de control care se

întocmește de către organele de inspecție fiscală în cazul efectuării unei constatări la fața
locului, precum și în cazul controlului inopinat/încrucișat, sau pentru consemnarea unor fapte, în
timpul inspecției fiscale, care pot întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni. De
asemenea, acesta poate fi încheiat inclusiv pe durata efectuării unei inspecții fiscale, precum și în
alte situații prevăzute de lege, și nu are ca rezultat întocmirea unui act administrativ fiscal.
 Procesul-verbal se întocmește, de la 1 ianuarie, și în cazul în care contribuabilul/plătitorul nu
ține sau nu prezintă organului de inspecție fiscală registrul unic de control, pentru consemnarea
datei de începere a inspecției fiscale.

Fiscul a modificat modelul Raportului de inspecție fiscală

Tot de la 1 ianuarie au intrat în vigoare și prevederile cuprinse în Ordinul ANAF nr.

3710/2015 privind modelul și conținutul Raportului de inspecție fiscală întocmit la persoane
juridice, care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 967 din 28 decembrie 2015.

Potrivit Ordinului ANAF nr. 3710/2015, rezultatul inspecției fiscale se consemnează,

în scris, într-un raport de inspecție fiscală, în care sunt prezentate constatările organului de
inspecție fiscală din punctul de vedere faptic și legal, precum și consecințele fiscale ale acestora,
indiferent dacă se modifică sau nu baza de impozitare și/sau se stabilesc sau nu diferențe de
obligații fiscale principale în cadrul unei inspecții fiscale generale sau parțiale la persoane
juridice.

Noul Cod de procedură fiscală a adus o serie de modificări în ceea ce privește acest raport.
Mai precis, există patru astfel de schimbări care au intrat în vigoare în prima zi a anului, după
cum urmează:

 Noul Cod de procedură fiscală prevede că inspecția fiscală are ca obiect stabilirea
diferențelor de obligații fiscale principale. În consecință, pentru fiecare obligație fiscală la
care organele de inspecție fiscală constată diferențe suplimentare, se anexează o situație
referitoare la termenele scadente, pentru a calcula și comunica, ulterior, obligațiile fiscale
accesorii datorate.
 În timpul unei inspecții fiscale, pot fi emise decizii de impunere provizorii pentru
obligațiile fiscale principale suplimentare aferente unei perioade și unui tip de obligație
verificată. În acest caz, nu va fi întocmit un alt raport de inspecție fiscală.
 Aplicarea sau neaplicarea penalității de nedeclarare se stabilește de organele de inspecție
fiscală pentru fiecare obligație fiscală care a făcut obiectul inspecției.
 În plus față de aceste prevederi, în raportul de inspecție fiscală a fost introdus un capitol
nou, referitor la Dosarul prețurilor de transfer, care se completează în cazul în care
 societatea verificată are relații de afiliere (directe sau indirecte) cu alte persoane fizice
și/sau juridice și derulează tranzacții cu persoanele afiliate.

Avizul de inspecție, obligatoriu și în 2016

De la 1 ianuarie, la fel ca și până acum, la începutul inspecției fiscale, contribuabilului

trebuie să i se comunice avizul de inspecție. De asemenea, avizul trebuie să fie comunicat și în
cazul refacerii inspecției fiscale ca urmare a unei decizii de soluționare a contestației, dar și în
cazul unor cereri ale contribuabilului sau a plătitorului pentru a căror soluționare, ca urmare
a analizei de risc, este necesară efectuarea unei inspecții fiscale.

De asemenea, avizul de inspecție poate fi comunicat și în aceste situații, potrivit Noului Cod
de procedură fiscală:

 În cazul efectuării unei inspecții fiscale la un contribuabil/plătitor aflat în procedura de

insolvență;
 În cazul în care, ca urmare a unui control inopinat, se impune începerea imediată a
inspecției fiscale;
 Pentru extinderea inspecției fiscale la perioade, impozite, taxe și contribuții, altele decât
cele cuprinse în avizul de inspecție fiscală inițial.

Noul Cod de procedură fiscală prevede că avizul se comunică înainte de începerea inspecției
fiscale cu 30 de zile pentru marii contribuabili și cu 15 zile pentru ceilalți contribuabili/plătitori.

După primirea avizului de inspecție fiscală, contribuabilul sau plătitorul poate solicita
amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Amânarea poate avea loc o singură dată și numai
pentru motive justificate, se arată în Noul Cod de procedură fiscală.

Avizul de inspecție fiscală cuprinde în mod obligatoriu temeiul juridic al inspecției fiscale,
data de începere a inspecției fiscale, obligațiile fiscale, alte obligații prevăzute de legislația
fiscală și contabilă, precum și perioadele ce urmează să fie supuse inspecției fiscale, precum și
posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale.
 Contribuabilii au mai mult timp să-și redacteze punctul de vedere referitor la
constatările inspecției

De la 1 ianuarie 2016, perioada de timp în care contribuabilii își pot prezenta punctul de
vedere cu privire la constatările inspecției fiscale a fost mărită. Astfel, în loc de trei zile
lucrătoare de la data încheierii fiscale, perioadă care a fost valabilă până anul acesta pentru toți
contribuabilii, aceștia vor putea să își prezinte, începând din acest an, în scris, punctul de vedere
în termen de cel mult 5 zile lucrătoare. În cazul marilor contribuabili, perioada va fi de cel mult 7
zile lucrătoare.

Noile prevederi stabilesc că termenul poate fi prelungit pentru „motive justificate cu acordul
conducătorului organului de inspecție fiscală”. Acest termen nu putea fi prelungit potrivit
vechiului Cod de procedură fiscală.

Proiectul de raport de inspecție fiscală, în format electronic sau pe hârtie

Reglementările Noului Cod de procedură fiscală prevăd că inspectorii trebuie să

transmită contribuabilului, la finalul inspecției fiscale, un proiect de raport de inspecție fiscală.
Acesta va putea fi comunicat în format electronic sau pe suport hârtie. De asemenea, în acel
moment, contribuabilul află data, ora și locul la care va avea loc discuția finală cu inspectorii.

Începând din acest an, contribuabilul/plătitorul are posibilitatea să renunțe la discuția

finală, notificând acest fapt organului de inspecție fiscală.

Vechiul Cod de procedură fiscală nu menționa în ce format trebuia să fie transmis proiectul de
raport, iar referirile la comunicarea coordonatelor pentru discuția finală nu erau precise. Cu alte
cuvinte, până acum, era menționat doar faptul că data, ora și locul prezentării concluziilor vor fi
comunicate în timp util.

De la 1 ianuarie, pe baza raportului de inspecție fiscală pot fi emise următoarele documente

fiscale:

 Decizia de impunere, pentru diferențe în plus sau în minus de obligații fiscale principale
aferente diferențelor de baze de impozitare;
  Decizia de nemodificare a bazelor de impozitare, dacă nu se constată diferențe ale
bazelor de impozitare și respectiv de obligații fiscale principale;
 Decizia de modificare a bazelor de impozitare dacă se constată diferențe ale bazelor de
impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.

Vechea legislație prevedea că raportul de inspecție fiscală stătea la baza emiterii deciziei de
impunere, pentru diferențele de obligații fiscale aferente perioadelor verificate și deciziei de
nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constatau diferențe de obligații fiscale.

În ceea ce privește termenul de comunicare a deciziilor menționate mai sus, acesta a fost
redus, din 2016, la 25 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecției fiscale, cu cinci zile
mai puțin față de termenul prevăzut de vechiul Cod de procedură fiscală.

Inspectorii vor emite decizii de impunere provizorii

După intrarea în vigoare a noului Cod de procedură fiscală, la 1 ianuarie, pe întreaga

durată a desfășurării inspecției fiscale, organele de inspecție vor putea emite decizii de impunere
provizorii. Acestea vor fi emise pentru obligațiile fiscale suplimentare principale aferente unei
perioade și unui tip de obligație verificată.

În acest sens, Fiscul a introdus un nou formular, numit „Decizia de impunere provizorie
privind obligațiile fiscale principale”. Documentul se regăsește în Ordinul ANAF nr.
3708/2015, care a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 28 decembrie 2015 și
care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie.

Deciziile de impunere provizorii vor fi emise la cererea contribuabilului/plătitorului,

în scopul plății obligațiilor fiscale suplimentare aferente unei perioade, pentru unul sau mai multe
tipuri de obligații fiscale verificate, stabilite de organele de inspecție, anterior întocmirii
raportului de inspecție fiscală și emiterii în baza constatărilor înscrise în acesta a actului
administrativ fiscal.
 Această decizie de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale se
completează la cererea scrisă a contribuabilului/plătitorului, după ce acesta a fost informat cu
privire la valoarea obligației fiscale suplimentare datorate, ca urmare a verificării unui tip de
obligație fiscală pe o perioadă fiscală, se arată în Ordinul ANAF nr. 3708/2015.

Formularul „Decizia de impunere provizorie privind obligațiile fiscale principale” se

întocmește în trei exemplare de organul fiscal de inspecție fiscală, dintre care un exemplare
rămâne la contribuabil, un exemplar la organul fiscal care a efectuat inspecția fiscală, iar un
exemplar la organul fiscal de administrare competent. Se arhivează la dosarul fiscal al
contribuabilului.

Fiscul a modificat și Decizia de impunere

Ordinul ANAF nr. 3709/2015 prin care a fost aprobat modelul și conținutul

formularului „Decizie de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor
bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecțiie fiscale la persoane juridice” a fost
publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 28 decembrie 2015 și a intrat în vigoare la 1
ianuarie 2016.

Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod de procedură fiscală, conținutul „Deciziei de

impunere” a fost modificat și cuprinde, mai nou, printre elementele obligatorii, și mențiuni
privind audierea contribuabilului/plătitorului şi respectiv, informarea acestuia despre aspectele
constatate şi consecinţele fiscale. Aici sunt înscrise mențiunile care se regăsesc la capitolul
„Discuția finală” din raportul de inspecție fiscală.

Important! Obiectul inspecției fiscale îl reprezintă, potrivit Noului Cod de procedură

fiscală, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale. De aceea, decizia de impunere
provizorie cuprinde numai constatări privind diferențele de obligații fiscale principale.
 Începând din acest an, obligațiile fiscale principale stabilite prin decizii de impunere
provizorii vor fi incluse și regularizate în „Decizia de impunere privind diferențele de obligații
fiscale principale stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice”.

Potrivit instrucțiunilor de completare descrise de Fisc, acest act administrativ poate fi

emis pentru stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare principale, precum și pentru comunicarea
modului de soluționare cu inspecție fiscală anticipată a decontului de taxă pe valoarea adăugată
cu sume negative cu opțiune de rambursare, în situația în care vor fi stabilite diferențe față de
suma solicitată la rambursare.

Atenție! Formularul "Decizia de impunere privind diferenţele de obligaţii fiscale

principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite de inspecţia fiscală la
persoane juridice" va fi completat la încheierea unei inspecții fiscale generale sau parțiale,
atunci când vor fi constatate obligații fiscale suplimentare principale, înscrise în "Raportul
de inspecţie fiscală", întocmit la încheierea acesteia, se arată în instrucțiunile de completare
a Deciziei de impunere incluse în Ordinul ANAF nr. 3709/2015.

Formularul „Decizie de impunere privind obligațiile fiscale principale aferente

diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoane juridice” se
întocmește în 3 exemplare de organul de inspecție fiscală, dintre care un exemplar la
contribuabil, un exemplar la organul fiscal care a efectuat inspecția fiscală, iar un exemplar la
organul fiscal de administrare competent.

Fiscul va emite o nouă decizie dacă se va constata o modificare a bazei de impozitare

Ordinul ANAF nr. 3706/2015 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului

„Decizie privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale” a fost publicat
în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968 din 28 decembrie 2015 și a intrat deja în vigoare.

Începând din acest an, în urma unei inspecții fiscale vor fi emise, după caz, ca și până
acum, decizii privind nemodificarea bazei de impozitare, iar, ca o noutate, vor fi emise și decizii
ce privesc modificarea acestor date.
 Astfel, prin intermediul Ordinului ANAF nr. 3706/2015, Fiscul a creat formularul
„Decizie privind modificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale”, care poate
fi emis în cazul în care, în urma unei inspecții fiscale, se constată diferențe ale bazelor de
impozitare, dar fără stabilirea de diferențe de obligații fiscale principale.

În aceeași zi, tot pe 28 decembrie 2015, a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 968
și Ordinul ANAF nr. 3707/2015 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului
„Decizie privind nemodificarea bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale”. Acest
formular este emis, ca și până acum, în cazul în care nu se constată diferențe ale bazelor de
impozitare și respectiv de obligații fiscale principale.

Varianta din 2016 a Deciziei de nemodificare a bazei de impozitare cuprinde o mențiune

referitoare la audierea contribuabilului și informarea acestuia cu privire la aspectele constatate de
inspecția fiscală și consecințele fiscale. Aceste mențiuni se regăsesc la capitolul Discuția finală
din raportul de inspecție fiscală, se arată în instrucțiunile de completare cuprinse în Ordinul
ANAF nr. 3707/2015.

Printre noutăți se află și creșterea perioadei de timp în care un contribuabil poate contesta
deciziile primite. Astfel, împotriva acestui act fiscal poate fi formulată o contestație în termen
de 45 de zile de la comunicare, în loc de 30 de zile de la comunicare, ca până acum.

5 documente folosite de inspectorii antifraudă, actualizate de Fisc

Tot la finalul lui 2015, prin intermediul Ordinului ANAF nr. 3838/2015, care a intrat în
vigoare la începutul acestui an, Fiscul a aprobat noi modele pentru formularele folosite în
activitatea de control a Direcției generale antifraudă fiscală, și anume:

 Proces-verbal;
 Proces-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri;
 Proces-verbal de sigilare/desigilare;
 Invitație;
 Nota explicativă.
 Procesul-verbal este actul de control bilateral care este întocmit de către inspectorii
antifraudă cu ocazia controlului operativ și inopinat, pentru constatarea unor situații faptice și
documentare existente la un moment dat, pentru stabilirea stării de fapt fiscale, precum și pentru
constatarea unor împrejurări privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul
financiar-fiscal și vamal.

Procesul-verbal de ridicare/restituire de înscrisuri este completat de către inspectorii

antifraudă cu ocazia ridicării/restituirii de înscrisuri, indiferent de mediul în care sunt stocate, în
condiţiile legii.

Procesul-verbal de sigilare/desigilare este documentul întocmit de către inspectorii

antifraudă, în următoarele patru situaţii:

 când există indicii conform cărora în locurile de producţie, depozitare, comercializare sau
pe timpul transportului se găsesc bunuri sau produse a căror provenienţă nu este legală
sau a căror fabricaţie este interzisă de lege sau se produc fără autorizaţie, iar acţiunea de
control nu poate fi finalizată, urmând a fi continuată ulterior;
 când există posibilitatea ca documentele, înscrisurile, bunurile necesare efectuării
controlului să fie sustrase, distruse ori nu se poate face un inventar al acestora în vederea
ridicării/reţinerii acestora;
 în activităţile de monitorizare a transporturilor de bunuri;
 în alte cazuri în care se impune sigilarea, în condiţiile legii.

Invitaţia este documentul prin care un contribuabil este invitat şi îi sunt solicitate

lămuriri/înscrisuri de către inspectorii antifraudă, la sediul acestora, în situaţiile în care se
impune efectuarea/continuarea controlului ori controlul nu a putut fi efectuat la sediul social,
domiciliul fiscal sau un sediu secundar al contribuabilului şi nici într-un loc stabilit de comun
acord cu contribuabilul.

Nota explicativă este documentul prin care inspectorii antifraudă solicită explicaţii în scris
reprezentantului contribuabilului, oricărui angajat al acestuia sau oricărei persoane implicate în
săvârşirea faptelor constatate, care să contribuie la stabilirea unor elemente relevante din
activitatea contribuabilului, ce pot influenţa constatările sau pentru clarificarea unor cauze şi/sau
împrejurări.

O nouă variantă a formularului „Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de

inspecție fiscală”

Tot de la 1 ianuarie a intrat în vigoare și modelul valabil în 2016 al formularului „Dispoziție

privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală”, inclus în Ordinul ANAF nr.
3833/2015, care a apărut în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 983 din 30 decembrie 2015.

Acest document reprezintă actul administrativ emis de organele de organele de inspecție

fiscală, în aplicarea prevederilor legale, privind obligativitatea contribuabililor de a îndeplini
măsurile stabilite și se aplică pentru consemnarea măsurilor dispuse de organele de inspecție
fiscală în cadrul acțiunile de inspecție fiscală/control începute după data de 1 ianuarie.

În cadrul acestui formular nu apar măsuri referitoare la sumele pe care contribuabilii/plătitorii

le datorează bugetului consolidat al statului.  Formularul poate fi întocmit atât în timpul, cât și
după finalizarea unei inspecții fiscale generale sau parțiale, a unui control inopinat sau a unei
constatări la fața locului, în cazul în care organele de inspecție fiscală stabilesc măsuri în sarcina
contribuabilului/plătitorului.

Prevederile Ordinului ANAF nr. 3833/2015 arată că, pentru ducerea la îndeplinire a măsurilor
dispuse, conducătorul organului de inspecție fiscală competent poate să decidă suspendarea
inspecției fiscale, numai în cazul în care apariția acestei situații împiedică finalizarea inspecției
fiscale.

Prin Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt aduse modificări care au
fost preluate în conţinutul "Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală",
după cum urmează:

 potrivit art. 46 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu
modificările şi completările ulterioare, "Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele
de inspecţie fiscală" cuprinde menţiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului;
  au fost aduse clarificări privind data comunicării, potrivit art. 47 din Legea nr. 207/2015
privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
 s-a actualizat baza legală din cadrul Dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de
inspecţie fiscală.

Accesarea de fonduri europene in 2017

Fonduri nerambursabile în 2017 pentru microîntreprinderi și IMM-uri

 Anul 2017 va fi unul deosebit de interesant pentru micro-întreprinderile și IMM-urile
aflate în căutarea unor fonduri suplimentare pentru dezvoltarea propriilor afaceri. Unele
programe de finanțare vor fi reluate, în timp  ce altele vor fi lansate anul acesta în premieră.

Pentru ușurința parcurgerii acestui articol am grupat măsurile de finanțare în funcție de

câteva criterii, precum proveniența fondurilor, valoarea finanțării, ponderea ajutorului în
investiția totală, sau forma de organizare juridică a solicitantului.

Cele mai multe măsuri nu au încă un calendar estimat al lansării și nici un buget anunțat
pentru anul 2017, astfel că mai jos am amintit condițiile în care a avut loc depunerea proiectelor
în ultimele sesiuni ale anului 2016. În funcție de proveniența fondurilor, solicitanții au la
dispoziție:

Fonduri naționale

Fondurile naționale sunt gestionate de Agenția pentru Implementarea Proiectelor și

Programelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, iar informațiile pot fi urmărite pe site-
ul www.aippimm.ro.

Spre deosebire de proiectele finanțate din fonduri europene, proiectele finanțate din fonduri
naționale au următoarele particularități:
  Timpul de implementare este extrem de scurt, fiind redus la doar câteva luni de zile;
 Valoarea fondurilor disponibile este redusă, cel mai generos program de finanțare oferind
aproximativ 55.000 de euro / proiect;
 Procentul finanțării nerambursabile este cuprins între 50% și 90%, însă niciodată 100%,
astfel că beneficiarii acestor fonduri vor trebui să contribuie cu o sumă din bugetul
propriu pentru implementarea proiectelor.

Fondurile alocate prin intermediul AIPPIMM sunt alocate în special pentru:

 Achiziția de echipamente, mașini și utilaje;

 Autoutilitare;
 Brevete, mărci, licențe, aplicații software;
 Echipamente IT;
 Mobilier;
 Realizarea pentru prima dată a site-urilor web;
 Echipamente pentru producerea de energie regenerabilă;
 Participarea la cursuri de antreprenoriat.

Dacă dorești să accesezi fonduri naționale în 2017, iată cele mai importante programe gestionate
de AIPPIMM:

Programul Femeia Manager:

 Finanțare maximă: 50.000 de lei;

 Ponderea ajutorului nerambursabil: 90%;
 Bugetul total al programului în 2016: 500.000 de lei;
 Condiție de eligibilitate: cel puțin unul dintre asociați trebuie să fie femeie și să dețină
peste 50% din părțile sociale;
 Vechimea societății: cel mult 3 ani.

Programul START:
  Finanțare maximă: 120.000 de lei;
 Ponderea ajutorului nerambursabil: cel mult 90%;
 Bugetul total al programului în 2016: 17.000.000 de lei;
 Vechimea societății: cel mult 2 ani.

Programul Comerț și Servicii:

 Finanțare maximă: 135.000 de lei;

 Ponderea ajutorului nerambursabil: cel mult 90%;
 Bugetul total al programului în 2016: 21.049.000 de lei;
 Vechimea societății: cel puțin 2 ani.

Programul SRL-D pentru srijinirea întreprinzătorilor debutanți:

 Finanțare maximă: 10.000 euro;

 Ponderea ajutorului nerambursabil: 50%;
 Bugetul total al programului în 2016: 22.700.000 de lei;
 Vechimea societății: cel mult 3 ani, pe durata păstrării statutului de SRL-D.

Programul pentru Microindustrializare:

 Finanțare maximă: 250.000 lei;

 Ponderea ajutorului nerambursabil: cel mult 90%;
 Bugetul total al programului în 2016: 60.890.000 de lei;
 Vechimea societății: cel puțin 2 ani.

Programul pentru sprijinirea IMM-urilor rurale:

 Finanțare maximă: 125.000 lei;

 Ponderea ajutorului nerambursabil: cel mult 90%;
 Bugetul total al programului în 2016: 25.900.000 de lei;
 Vechimea societății: cel puțin 3 ani fiscali.

Fonduri europene
 Spre deosebire de fondurile naționale, fondurile europene sunt alocate către un număr
mai mare de activități economice, de la agricultură la cercetare dezvoltare și de la prestări  sericii
la activități de producție.

Principalele măsuri de finanțare așteptate în anul 2017 sunt următoarele:

PNDR 4.1 – Investiții în exploatații agricole

 Finanțare maximă: 2.000.000 de euro;

 Ponderea ajutorului nerambursabil: cel mult 50%;
 Beneficiari eligibili: aproape orice formă de organizare juridică, începând cu PFA;
 Vechimea societății: start –up sau firme cu istoric.

PNDR 4.2 – Procesarea produselor agricole

 Finanțare maximă: 2.500.000 de euro;

 Ponderea ajutorului nerambursabil: cel mult 50%;
 Beneficiari eligibili: aproape orice formă de organizare juridică, începând cu PFA;
 Vechimea societății: start –up sau firme cu istoric.

PNDR 6.1 – Instalarea tinerilor fermieri

 Finanțare maximă: 50.000 de euro, acordată în două tranșe: 75% ca avans și 25% în cel
mult 3 ani de la semnarea contractului de finanțare;
 Ponderea ajutorului nerambursabil: 100%;
 Beneficiari eligibili: aproape orice formă de organizare juridică, începând cu PFA;
 Vechimea societății: cel mult 24 de luni de la înregistrarea la Registrul Comerțului a unei
activități agricole.

Tânărul fermier este o persoană cu vârsta de până la 40 de ani la momentul depunerii Cererii
de Finanțare, care deține competențele și calificările profesionale adecvate și care se stabilește
pentru prima dată într-o exploatație agricolă ca șef al respectivei exploatații.

PNDR 6.2 – Înființarea activităților non-agricole

  Finanțare maximă: 50.000 de euro pentru servicii și 70.000 de euro pentru producție,
agroturism sau servicii medicale;
 Ponderea ajutorului nerambursabil: 100%;
 Beneficiari eligibili: aproape orice formă de organizare juridică, începând cu PFA;
 Vechimea societății: start –up sau firme cu istoric care dezvoltă activități economice noi.

PNDR 6.3 – Dezvoltarea fermelor mici

 Finanțare maximă: 15.000 de euro, acordată în două tranșe: 75% ca avans și 25% în cel
mult 3 ani de la semnarea contractului de finanțare;
 Ponderea ajutorului nerambursabil: 100%;
 Beneficiari eligibili: aproape orice formă de organizare juridică, începând cu PFA;
 Vechimea societății: solicitantul trebuie să dețină exploatația agricolă de cel puțin 24 de
luni la data depunerii cererii.

PNDR 6.4 – Dezvoltarea activităților non-agricole

 Finanțare maximă: 200.000 de euro;

 Ponderea ajutorului nerambursabil: 70% pentru servicii și 90% pentru producție,
agroturism sau servicii medicale;
 Beneficiari eligibili: aproape orice formă de organizare juridică, începând cu PFA;
 Vechimea societății: start –up sau firme cu istoric care dezvoltă activități economice noi,
sau le modernizează pe cele pe care deja le desfășoară.

POR 2.2 – Sprijinirea capacităților de producție și dezvoltarea serviciilor

 Finanțare maximă: 1.000.000 euro;

 Bugetul disponibil pentru 2017: 172,94 milioane euro;
 Ponderea ajutorului nerambursabil: între 45% și 70%;
 Beneficiari eligibili: societăți comerciale sau societăți cooperative, care se încadrează în
categoria micro-întreprinderilor sau a IMM-urilor;
 Vechimea societății: cel puțin 1 an fiscal integral.
 

În funcție de valoarea fondurilor alocate:

Această clasificare este una proprie și a fost făcută cu scopul de a ușura parcurgerea
materialului de față.

 Micro-finanțări. În această categorie am grupat programele de finanțare care alocă până

la 50.000 de euro / proiect;
 Finanțări de valoare medie, cuprinse între 50.000 și 200.000 de euro / proiect;
 Finanțări de valoare mare, peste 200.000 de euro alocate unui singur beneficiar.
În funcție de amplasamentul investiției:

 Fonduri în mediul rural;

 Fonduri în meriul urban.

În funcție de vechimea solicitantului:

 Fonduri pentru start-up;

  Fonduri pentru firme cu istoric.

În tabelul de mai jos sunt prezentate măsurile de finanțare care acordă fonduri nerambursabile
societăților debutante, fără istoric și situații financiare încheiate.

În funcție de forma de organizare juridică a solicitantului:

 Fonduri pentru PFA/ÎI;

 Fonduri pentru SRL.
 Fondurile prezentate în acest material pot fi accesate de o gamă variată de solicitanți. Am
grupat în tabelul de mai jos fondurile disponibile Întreprinderilor Individuale și Persoanelor
Fizice Autorizate pe de o parte, și SRL-urilor pe de altă parte.

În funcție de procentul finanțării nerambusabile:

 Finanțări de 100%;
 Finanțări cu contribuție proprie.

Finanțările de 100% din valoarea eligibilă a unui proiect sunt doar excepția de la regulă. Cele
mai multe programe de finanțare alocă cel mult 90% din valoarea eligibilă, astfel că solicitantul
trebuie să susțină diferența din valoarea eligibilă, dar și în întregime valoarea neeligibilă a
proiectului.
 Relatia de munca dintre angajat si angajator in
2017

Salariat versus angajator: drepturile si obligatiile conferite de legislatia muncii

Drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc

prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca.
Totusi, exista anumite drepturi ale salariatului, recunoscute prin lege, la care acesta nu poate
renunta. De cealalta parte, si angajatorul are la randul sau drepturi, stipulate expres in legislatia
muncii, asa cum ii revin si anumite obligatii.

Codul Muncii stabileste ca orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile
recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Potrivit art. 39 din Codul Muncii, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa,
dar si la repaus zilnic si saptamanal, precum si la concediu de odihna anual. De asemenea,
angajatul are dreptul de de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a
mediului de munca, precum si dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat sau de a
participa la actiuni colective.

Nu in ultimul rand, un salariat are dreptul la negociere colectiva si individuala si la

la protectie in caz de concediere.

Printre drepturile angajatului se mai numara si:

 dreptul la egalitate de sanse si de tratament;

 dreptul la demnitate in munca;
 dreptul la securitate si sanatate in munca;
 dreptul la acces la formarea profesionala;
  dreptul la informare si consultare;
 alte drepturi prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.

In acelasi timp, Codul Muncii stipuleaza si obligatiile care ii revin salariatului. Astfel,
angajatul este obligat prin lege sa isi realizeze norma de munca sau sa isi
indeplineasca atributiile ce ii revin conform fisei postului.

Salariatul trebuie, de asemenea, sa respecte disciplina muncii si prevederile cuprinse in

regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual
de munca.

Celelalte obligatii ale salariatului sunt acelea de a fi fidel angajatorului in executarea

atributiilor de serviciu, de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate, dar
si secretul de serviciu.

Angajatorul, intre drepturi si obligatii

Codul Muncii stipuleaza si pentru angajatori o serie de drepturi si obligatii. Astfel,

angajatorul are dreptul sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii, dar si atributiile
corespunzatoare fiecarui salariat.

De asemenea, angajatorul poate sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat,

sub rezerva legalitatii lor, sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de
serviciu, precum si sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile
corespunzatoare. Potrivit Codului Muncii, angajatorul are si dreptul de a stabili obiectivele de
performanta individuala, precum si criteriile de evaluare a realizarii acestora.

De partea cealalta, printre obligatiile angajatorului, se numara aceea de a informa salariatii

asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfasurarea relatiilor de munca.
In plus, el trebuie sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a
solicitantului, dar si sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale
salariatilor. 

In acelasi timp, orice angajator trebuie sa asigure permanent conditiile tehnice si

organizatorice necesare pentru ca angajatii sa isi poata desfasura activitatea, dar si sa
asigure conditii corespunzatoare de munca.

Totodata, prin lege, angajatorul este obligat sa acorde salariatilor toate drepturile ce li
se cuvin (prin legislatia muncii, CIM sau contractele colective aplicabile). Mai mult decat atat,
de fiecare daca cand ia o decizie care e posibil sa afecteze drepturile si interesele salariatilor,
angajatorul are obligatia sa se consulte cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor.

Nu in ultimul rand, un angajator trebuie sa comunice periodic salariatilor situatia

economica si financiara a unitatii, cu exceptia informatiilor sensibile sau secrete, care, prin
divulgare, sunt de natura sa prejudicieze activitatea unitatii.

In ceea ce priveste obligatiile birocratice ale angajatorului, trebuie mentionat ca acestuia ii

este impus prin lege sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa
retina si sa vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii.
In plus, angajatorul trebuie sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze
inregistrarile prevazute de lege.

Proceduri: Sanctionarea angajatului, suspendarea si intreruperea

contractului de munca
Legislatia romaneasca prevede proceduri exacte pentru sanctionarea angajatilor de
catre patroni, suspendarea contractelor de munca sau concedierea salariatilor.
SANCTIONAREA DISCIPLINARA A SALARIATILOR

Potrivit definitiei din Codul Muncii, abaterea disciplinara - supusa sanctiunii - indeplineste
anumite conditii:

 - este o fapta in legatura cu munca 

- consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat
- prin aceasta fapta, salariatul a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul
individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile
legale ale conducatorilor ierarhici.

Sanctiunile prevazute de Codul muncii sunt urmatoarele:

- avertismentul scris;
- retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a
dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
- reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%;
- reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o
perioada de 1-3 luni cu 5-10%;
- desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.

Atentie: in cazul in care prin statute profesionale aprobate prin lege speciala se stabileste
un alt regim sanctionator, va fi aplicat acesta.

Potrivit Codului muncii, atunci cand aplica o sanctiune, patronul este obligat sa ia in
considerare: 
a) imprejurarile in care a fost savarsita fapta; 
b) gradul de vinovatie a salariatului; 
 c) consecintele abaterii disciplinare; 
d) comportarea generala in serviciu a salariatului; 
e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.

In momentul in care se pregateste o sanctiune, patronul este obligat sa respecte o

procedura in sase pasi, expres prevazuta de Codul muncii:

1. Instiintarea privind savarsirea unei fapte care poate fi considerata ca fiind

abatere disciplinara;
2. Desemnarea comisiei de cercetare disciplinara;
3. Convocarea salariatului/ salariatilor la cercetarea disciplinara prealabila, la data,
ora si locul stabilite;
4. Incheierea procesului-verbal cu ocazia intrevederii;
5. Realizarea referatului privind propunerea de sanctionare de catre comisia de
cercetare disciplinara;
6. Stabilirea sanctiunii disciplinare si emiterea deciziei de sanctionare de catre
angajator.

Exceptie de la obligatia parcurgerii acestor pasi o face doar avertismentul. 

Astfel, sanctiunile fara cercetare disciplinara sunt nepermise. In afara de avertismentul

scris, pentru care legislatia muncii nu prevede niciun fel de restrictii, in ceea ce priveste toate
celelalte sanctiuni disciplinare, angajatorul este obligat sa efectueaze o cercetare disciplinara
prealabila pentru a le putea aplica. Fara aceasta cercetare, sanctiunea aplicata salariatului
este lovita de nulitate absoluta. Daca angajatul nu se prezinta la convocarea care i-a fost
transmisa in scris, fara un motiv obiectiv, patronul are dreptul sa dispuna sanctionarea, fara sa
mai efectueaze in prealabil cercetarea disciplinara.

Atentie! Pentru aceeasi abatere disciplinara se poate aplica o singura sanctiune.

La finalul procedurii, angajatorul emite in format scris  o decizie de sanctionare. Decizia de

sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si
produce efecte de la data comunicarii. Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura
de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta
comunicata de acesta. Salariatul poate contesta decizia de sanctionare la instantele judecatoresti
competente, in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

In decizia de sanctionare, patronul trebuie sa treaca obligatoriu anumite elemente:

- descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
- precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul
individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de
salariat;
- motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii
disciplinare prealabile,
- temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
- termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
- instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Atentie! Lipsa elementelor precizate poate atrage nulitatea absoluta a documentului.

Ce pateste patronul, daca incalca procedurile? 

In general, riscul este ca sanctiunea aplicata sa fie anulata de judecator. In cazul unei
concedieri disciplinare nelegale, riscul este si mai mare intrucat angajatorul va fi obligat la
reincadrarea salariatului pe postul ocupat anterior concedierii, cu obligarea la plata salariilor
neincasate din momentul concedierii si pana la reincadrarea efectiva. Dispozitiile legale care
reglementeaza disciplina muncii se regasesc in Codul Muncii, in capitolul intitulat Raspunderea
disciplinara (articolele 247 - 252). 
 SUSPENDAREA CONTRACTULUI DE
MUNCA

Suspendarea contractului de munca poate fi facuta la initiativa patronului,

inclusiv in situatii care tin de proceduri disciplinare, sau la initiativa salariatului. 
Suspendarea contractului individual de munca poate interveni de drept, prin
acordul partilor sau prin actul unilateral al unei dintre parti. In cazul suspendarii
contractului individual de munca din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata
suspendarii acesta NU va beneficia de niciun drept care rezulta din calitatea sa de
salariat. 

La initiativa patronului,  suspendarea se face in urmatoarele cazuri:

1. Pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii;

2.  In cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului
sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia
detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti;
3.  In cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii, fara incetarea
raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau
similare;
4. In cazul in care impotriva salariatului s-a luat, in conditiile Codului de procedura
penala, masura controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cautiune, daca in
sarcina acestuia au fost stabilite obligatii care impiedica executarea contractului de
munca, precum si in cazul in care salariatul este arestat la domiciliu, iar continutul
masurii impiedica executarea contractului de munca,
5. Pe durata detasarii salariatului;
6. Pe durata suspendarii de catre autoritati competente a avizelor, autorizatiilor sau
atestarilor necesare pentru exercitarea profesiilor.
7. Contractul individual de munca poate fi suspendat in situatia absentelor
nemotivate ale salariatului, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca
aplicabil, contractul individual de munca, precum si prin regulamentul intern.

La initiativa salariatului, contractul individual de munca poate fi suspendat in

urmatoarele situatii:

1. Concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul

copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;
2. Concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in
cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea
varstei de 18 ani;
3. Concediu paternal;
4. Concediu pentru formare profesionala.
5. Exercitarea unor functii elective in cadrul organismelor profesionale constituite la
nivel central sau local, pe toata durata mandatului
6. Participarea la greva. 

Contractul individual de munca se suspenda de drept in urmatoarele situatii:

1. Concediu de maternitate;
2. Concediu pentru incapacitate temporara de munca;
3. Carantina;
4. Exercitarea unei functii in cadrul unei autoritati executive, legislative ori
judecatoresti, pe toata durata mandatului, daca legea nu prevede altfel;
5. Indeplinirea unei functii de conducere salarizate in sindicat;
6. Forta majora;
7. In cazul in care salariatul este arestat preventiv, in conditiile Codului de
procedura penala;
8. De la data expirarii perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizatiile ori
 atestarile necesare pentru exercitarea profesiei. Daca in termen de 6 luni salariatul
nu si-a reinnoit avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea
profesiei, contractul individual de munca inceteaza de drept.
9. In alte cazuri expres prevazute de lege.

Contractul individual de munca poate fi suspendat, prin acordul partilor, in cazul

concediilor fara plata pentru studii sau pentru interese personale.

Procedura: Pentru suspendarea contractului individual de munca, angajatorul va emite o decizie

prin care va dispune cu privire la suspendare si in cuprinsul careia va preciza cauza care a
generat o asemenea masura, temeiul de drept si, in functie de situatie, alte informatii. In cazul
suspendarii contractului individual de munca prin acordul partilor se va incheia un act aditional
la contract.
 INCETAREA CONTRACTULUI
INDIVIDUAL DE MUNCA SI CONCEDIEREA SALARIATULUI

Contractul individual de munca inceteaza de drept in urmatoarele cazuri:

1.  La data decesului salariatului sau al angajatorului persoana fizica, precum si in

cazul dizolvarii angajatorului persoana juridica, de la data la care angajatorul si-a
incetat existenta conform legii.
2. La data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii sau
a punerii sub interdictie a salariatului sau a angajatorului persoana fizica.
3. La data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsa standard si a stagiului
minim de cotizare profesionala; la data data comunicarii deciziei de pensie in cazul
pensiei de invaliditate de gradul III, penisie anticipate partiale, pensiei anticipate,
pensiei pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare; la data
comunicarii deciziei medicale asupra capacitatii de munca in cazul invaliditatii de
gradul I sau II;
4. Ca urmare a nulitatii absolute a contractului individual de munca, de la data la
care nulitatea a fost constata prin acordul partilor sau prin hotarare judecatoreasca
definitiva;
5. Ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia ocupata de salariat a unei
persoane concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii
definitive a hotararii judecatoresti de reintegrare;
6. Ca urmare a condamnarii la executarea unei pedepse privative de libertate, de la
data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti;
7. De la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor,
autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei;
 8. Ca urmare a interzicerii exercitarii unei profesii sau a unei functii, ca masura de
siguranta ori pedeapsa complementara, de la data ramanerii defintiive a hotararii
judecatoresti prin care s-a dispus interdictia;
9. La data expirarii termenului contractului individual de munca incheiat pe durata
determinata;
10. Retragerea acordului parintilor sau al reprezentantilor legali, in cazul
salariatilor cu varsta cuprinsa intre 15 si 16 ani.

Procedura: Exceptand primele 2 cazuri, constatarea cazului de incetare de drept a contractului

individual de munca se face in termen de 5 zile lucratoare de la data intervenirii acestuia, in scris,
prin decizie a angajatorului, si se comunica persoanelor aflate in situatiile respective in termen de
5 zile lucratoare.

Ca sanctiune disciplinara, patronul poate dispune concedierea pentru motive ce tin de

persoana salariatului.O situatie este aceea in cazul in care salariatul a savarsit o abatere
disciplinara grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele
stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau
regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.

Un patron poate concedia un angajat chiar si la prima abatere a acestuia. In aceasta situatie
este vorba de o fapta a salariatului care face incompatibila continuarea contractului individual de
munca. De asemenea, salariatul poate fi dat afara pentru abateri disciplinare minore, repetate, si
care au ca rezultat imposibilitate continuarii raporturilor de munca.

Atentie! Abaterile disciplinare repetate "necesita sanctionarea prin decizie, nefiind vorba
despre acele abateri disciplinare de care angajatorul a luat la cunostinta, dar care nu s-au
materializat in decizii de sanctiune disciplinara".

Concedierea pentru savarsirea unei abateri disciplinare grave sau a unor abateri repetate de la
regulile de disciplina a muncii poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a
cercetarii disciplinare prealabile (vezi procedura de la seciunea dedicata sanctiunilor).

Firmele pot face si concedieri pentru motive care nu tin de persana salariatului.
Acestea pot fi:
- concedieri colective
-desfiintarea locului de munca

Concedierile colective sau disponibilizarile de personal pot fi efectuate doar de firmele

care au mai mult de 20 de salariati. O concediere colectiva nu poate fi facuta cu mai putin de 10
salariati. Concedierile colective sunt decise dupa consultari cu sindicatul sau cu reprezentantii
angajatilor, dupa caz.  In cazul celeilalte forme - desfiintarea locului de munca - aceasta trebuie
sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active
de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de
contractul colectiv de munca aplicabil.

INCETAREA CONTRACTULUI CU ACORDUL PARTILOR VERSUS DEMISIE -

O CLARIFICARE NECESARA

Din pacate, de multe ori este auzita sintagma gresita "demisie prin acordul partilor",
facandu-se o confuzie intre doua dintre cele mai folosite modalitati de incetare a contractului
individual de munca: incetarea prin acordul partilor si incetarea prin demisie.

Confuziile pot duce de la inregistrari gresite in Registrul General de Evidenta al

Salariatilor (REVISAL) pana la pierderea in instanta a unor cazuri aparent simple, se
impune o clarificare a celor doua modalitati de incetare, precum si a principalelor diferente
dintre cele doua.

Incetarea contractului de munca prin acordul partilor are temeiul legal la art. 55 lit. b din
Codul Muncii si este o modalitate simpla si rapida de a inceta un contract de munca.  Aceasta
poate fi initiata fie de salariat, fie de angajator. De cele mai multe ori, aceasta este initiata de
catre salariat printr-o simpla cerere adresata angajatorului prin care solicita incetarea contractului
de munca la o anumita data. 

Aceasta modalitate de incetare a contracutului de munca NU este afectata de un termen de

preaviz (ca in cazul demisiei, concedierii pentru motive ce nu tin de salariat), astfel contractul de
munca putand inceta chiar in ziua urmatoare sau poate peste sase luni.

-  Pentru a preveni eventuale abuzuri sau pentru a avea dovada inaintarii cererii de incetare a
contractului de munca prin acordul partilor este recomandat ca salariatul sa faca cererea in
dublu exemplar, un exemplar ramanand la angajator, iar celalalt exemplar la salariat, continand
un numar de inregistrare (din Registrul Societatii), astfel dovedindu-se fara nicio indoiala ca
acest document a fost depus la societate, precum si data la care s-a inaintat documentul.
- Un element-cheie al acestui tip de incetare a contractului de munca este faptul ca angajatorul,
fie prin reprezentantul legal, fie prin superiorul ierarhic al salariatului in cauza, va scrie pe
cerere mentiunea "DE ACORD", impreuna cu semnatura, numele sau in clar si stampila
societatii. Doar prin acest mod se indeplineste acordul de vointa, esential in cazul acestui tip de
incetare a contractului de munca. Mentiunea "DE ACORD" va reprezenta atat acordul
angajatorului cu privire la incetarea contractului de munca al salariatului respectiv, cat si cu
privire la data la care aceasta incetare va intra in vigoare, astfel explicandu-se sintagma din
Codul Muncii de la art. 55 lit. b ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea.
Perioada de timp cuprinsa intre momentul depunerii cererii de incetare a contractului de
munca, semnarea acesteia de catre angajator, indeplinind conditiile mai sus mentionate, si
momentul in care contractul de munca inceteaza efectiv, NU este considerata un termen de
preaviz si atat salariatul cat si angajatorul vor avea aceleasi drepturi si obligatii in conformitate
cu legislatia in vigoare, contractul individual de munca, precum si orice alte documente
(regulament de ordine interioara, daca este cazul, si/sau contract colectiv de munca la nivel de
unitate/ramura).

In schimb, demisia  reprezinta o incetare a contractului individual de munca urmare

a vointei unilaterale a salariatului, reglementata de art. 55 lit. c si art. 81 din Codul Muncii.
Demisia nu trebuie confundata cu o concediere, cea din urma reprezentand incetarea contractului
ca urmare a vointei unilaterale a angajatorului si este reglementata diferit (art. 58-80 din Codul
Muncii).

Procedura demisiei: Salariatul va inainta o notificare (demisia) catre angajator in aceleasi

conditii specificate mai sus (dublu exemplar si numar de inregistrare din Registrul societatii) prin
care pur si simplu notifica angajatorul de incetarea contractului de munca, respectand termenul
de preaviz prevazut in contractul individual de munca. Spre deosebire de incetarea contractului
de munca prin acordul partilor, in cazul demisiei nu mai este necesar acordul
angajatorului cu privire la incetarea raporturilor de munca intre cele doua parti, aceasta
modalitate reprezentand actul unilateral de vointa al salariatului. 
Mai mult, angajatorul este obligat sa inregistreze demisia salariatului, in caz contrar salariatul
putand folosi orice mijloc de proba privind incetarea contractului de munca.

Termenul de preaviz, in care salariatul este obligat sa ramana pana la incetarea efectiva a
contractului de munca, difera in functie de tipul pozitiei detinute de salariat (de executie sau de
management). In prezent, Codul Muncii prevede doar o limita generala a termenului de preaviz
pe care angajatorul nu are voie sa o depaseasca (pana la 20 de zile lucratoare in cazul pozitiilor
de executie si pana la 45 de zile lucratoare in cazul pozitiilor de management). In schimb,
patronul si salariatul pot conveni, la semnarea contractului individual de munca, termene de
preaviz sub aceasta limita legala.

Exista totusi doua exceptii in care termenul de preaviz poate sa nu fie indeplinit, partial sau in
totalitate, respectiv:
- prin renuntarea, totala sau partiala, de catre angajator, la termenul de preaviz;
- demisia salariatului, fara preaviz, daca angajatorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate
prin contractul individual de munca.

Din momentul inaintarii demisiei si pana la indeplinirea termenului de preaviz sau a

renuntarii totale sau partiale de catre angajator la termenul de preaviz, contractul continua sa isi
produca efectele, astfel ambele parti (salariatul si angajatorul) vor avea aceleasi drepturi si
obligatii asumate in conformitate cu contractul individual de munca si legislatia aplicabila.
Trebuie de retinut ca acest termen de preaviz va fi suspendat corespunzator in cazul in care
contractul de munca este suspendat si acest termen va continua sa curga doar dupa ce
suspendarea contractului a luat sfarsit.

Indiferent de tipul incetarii contractului de munca, prin acordul partilor sau prin demisie,
aceasta nu scuteste angajatorul de obligatiile sale in materie de salarizare, de calculul eventual
compensarea in bani a zilelor de concediu neefectuate sau calculul eventual retinerea din ultimul
salariu a zilelor de concediu efectuate in plus pana la data la care inceteaza contractul de munca,
precum si intocmirea documentatiei privind incetarea contractului de munca (incluzand - dar fara
a se limita la - decizia de incetare a contractului de munca, adeverinta de vechime etc.)

Atentie! Incetarea contractului de munca prin acordul partilor si incetarea prin demisie

sunt reglementate diferit iar firma care le inregistreaza eronat in  REVISAL comite o
contraventie si este sanctionata cu amenda de la 3.500 de lei la 5.000 de lei. 
Atentie ! Salariatii carora le-a incetat contractul individual de munca intr-una dintre
cele doua modalitati de incetare NU pot beneficia de ajutorul de somaj.
 CATEVA SFATURI GENERALE PENTRU PATRONI

1.Contractul individual de munca are trei tipuri de clauze: - clauze minime legale
obligatorii; - clauze negociate, reglementate partial prin lege in elementele lor esentiale; - clauze
negociate de parti. Astfel, pentru a nu se genera un conflict de munca, in special cu privire la
clauzele de neconcurenta si de confidentialitate stipulate in contractul individual de munca
sau prin acte aditionale, sfatuim angajatorul/salariatul sa apeleze la serviciile unor
specalisti in domeniul dreptului muncii pentru a-i consilia inainte sau in momentul
incheierii respectivelor documente. In ceea ce priveste regulamentul intern, acesta este
intocmit de catre angajator, dar cu obligatia de a consulta sindicatul sau reprezentantul
salariatilor, dupa caz. 

2.In general, in cazul fiecarui salariat, angajatorul este bine sa depuna toate diligentele ca

relatiile de munca sa fie cat mai bine reglementate, in special sub aspectul sarcinilor ce revin
acestora si a faptelor care reprezinta abateri grave din perspectiva angajatorului. 

3. De exemplu, recomandarea noastra este ca in Fisele de post sa fie introduse

atributiile salariatilor pana la cele mai mici detalii, iar, in regulamentele de organizare si
functionare sa se mentioneze expres toate incalcarile care, in functie de activitatea specifica si
interesul fiecarui angajator, reprezinta abateri disciplinare grave, netolerate de angajator. Odata
semnata o asemenea fisa si, odata ce salariatul a luat cunostinta de regulamentul de organizare si
functionare, aceste acte vor putea fi opuse oricand salariatului. Mai exact, salariatul nu va putea
invoca faptul ca o anumita sarcina nu intra in atributiile sale sau ca o anumita fapta nu are
caracter grav
 Modificare majoră la Revisal: De-acum există două registre diferite

Atât angajatorii, cât și instituțiile și autoritățile publice sunt obligate de-acum să țină un
registru de evidență a persoanelor pe care le plătesc, potrivit unui act normativ publicat recent în
Monitorul Oficial. Concret, Registrul general de evidență a salariaților (cunoscut ca „Revisal”)
are două părți, astfel că, pentru salariații din mediul privat, angajatorii folosesc Registrul privat,
iar pentru bugetari, instituțiile și autoritățile publice folosesc Registrul public.

Noile prevederi sunt incluse în Hotărârea Guvernului nr. 877/2016 pentru modificarea și
completarea HG nr. 500/2011 privind registrul general de evidență a salariaţilor și pentru
aplicarea unitară a unor dispoziții legale. Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 963 din 28 noiembrie 2016 și se aplică de la data apariției.

Regulile pentru înregistrarea în evidențele oficiale ale Inspecției Muncii au fost

schimbate semnificativ, așa cum reiese din documentul indicat. Mai exact, pentru salariații din
mediul privat (adică cei angajați cu contract individual de muncă), angajatorii
folosesc Registrul privat, iar pentru persoanele plătite din fonduri publice (adică cei care
exercită o funcție în baza unui contract individual de muncă, a unui act administrativ de numire
ori a unui alt fel de act emis în baza legii), instituțiile și autoritățile folosesc Registrul public. Cu
alte cuvinte, Revisal a fost împărțit în două: un registru pentru salariați și un registru pentru
bugetari.

„Fiecare dintre angajatori are obligația să transmită către inspectoratul teritorial de

muncă în a cărui rază teritorială își au sediul/domiciliul datele în registrul privat/public după
încheierea fiecărui contract individual de muncă sau emiterea actului administrativ de numire
ori, după caz, a unui alt fel de act emis în condițiile legii pentru exercitarea unei funcții. (...) Au
obligația de a întocmi, completa și transmite datele în registrul privat/public la inspectoratul
teritorial de muncă și misiunile diplomatice și oficiile consulare ale altor state în România,
respectiv, după caz, institutele culturale și reprezentanțele comerciale și economice ale altor
state în România, pentru personalul angajat local care are cetățenia română sau reședința
permanentă în România”, este explicat în hotărârea Executivului.
 Până pe 27 noiembrie, Revisal era dedicat exclusiv persoanelor angajate în baza unui
contract individual de muncă, indiferent că angajatorul era din mediul public sau din cel privat.
Astfel, bugetarii care lucrează în baza unui act diferit de contractul individual nu erau înregistrați
în evidențele Inspecției Muncii.

Registrul privat se completează în ordinea încheierii contractelor individuale de muncă,

iar Registrul public se completează în ordinea încheierii contractelor individuale de muncă, a
actelor administrative de numire pentru funcționarii publici sau a altor acte privind exercitarea
funcției de către personalul plătit din fonduri publice. Ambele tipuri de registre trebuie
întocmite în format electronic și apoi transmise (tot electronic) către inspectoratul teritorial de
muncă.

Atenție! Dacă angajatorii din mediul privat sunt obligați să întocmească pentru fiecare
salariat un dosar personal, instituțiile și autoritățile publice trebuie să întocmească pentru
fiecare bugetar un dosar profesional.

În cazul persoanelor plătite din fonduri publice, transmiterea Registrului public va trebui
făcută în maximum zece zile la la intrarea în vigoare a unui viitor ordin al Ministerului
Muncii (aflat acum abia în dezbatere publică). Excepție de la această regulă va face personalul
din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională. Totuși, va fi nevoie de o nouă
aplicație pentru transmiterea Registrului public și a Registrului privat. După realizarea
acesteia, se va emite o procedură comună pentru transmiterea datelor în cele două părți ale
Revisalului. „La data realizării noului sistem informatic gestionat de Inspecția Muncii pentru
transmiterea datelor în registrul privat/public de către angajatori va fi emis un nou ordin al
ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice privind procedura de
transmitere a datelor în registrul privat/public, comună pentru toți angajatorii persoane fizice și
juridice de drept privat, precum și instituții/autorități publice (...)”, prevede HG nr. 877/2016.

În nota de fundamentare ce a însoțit noua hotărâre de Executiv în forma sa de proiect,

inițiatorii explicau faptul că autoritățile nu dețin informații despre salariile tuturor
bugetarilor, astfel că nu pot să identifice toate disfuncționalitățile existente și nu pot nici să
evalueze eventualul impact financiar al unei noi legi a salarizării personalului plătit din fonduri
publice: „Modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 500/2011 a apărut necesară
datorită lipsei de date privind salariile în plată ale personalului bugetar, această lipsă de
informații conducând la imposibilitatea de a identifica toate disfuncționalitățile salariale
existente și la imposibilitatea de a evalua corect impactul financiar al posibilelor măsuri pentru
toate familiile ocupaționale. Având în vedere necesitatea elaborării unei noi legi a salarizării
personalului plătit din fonduri publice (...), pe baza unor date concrete care să
permită evaluarea impactului financiar al măsurilor preconizate, s-a propus modificarea și
completarea Hotărârii Guvernului nr. 500/2011, astfel încât Inspecția Muncii să gestioneze atât
registrul general de evidență a salariaților care lucrează în mediul privat, cât și registrul
general de evidență a personalului plătit din fonduri publice”

Introducerea Registrului public în legislație a fost făcută în vară, prin Ordonanța de

urgență a Guvernului nr. 20/2016, astfel că modificarea HG nr. 500/2011 era necesară pentru a
avea un cadru complet referitor la evidența salariaților din mediul privat și evidența bugetarilor
plătiți din bani publici.

Important! De-acum, la încetarea actului în baza căruia un salariat sau un bugetar

și-a desfășurat activitatea plătită, angajatorul este obligat să elibereze o adeverință de
vechime, chiar dacă persoanele în cauză nu cer acest lucru în mod expres.

Pașii ce trebuie urmați la instalarea noii versiuni

Pentru a veni în ajutorul angajatorilor, Inspecția Muncii a pus la dispoziție un ghid de

instalare, ce cuprinde pașii de urmat la această operațiune, pe care îi găsiți descriși mai jos
(fotografiile sunt extrase din document).

1. Verificarea cerințelor de sistem pentru instalarea Revisal

Înainte de toate, angajatorul trebuie să verifice calculatorul, ca să vadă dacă acesta îndeplinește
cerințele minime de sistem pentru instalarea aplicației. Se bifează „Îndeplinește condițiile” și
apoi se apasă „Înainte”.
2. Alegerea locului în care va fi instalată aplicația

Aplicația poate fi instalată fie în directorul („folder”-ul) ales automat de sistem, fie într-un
director ales de angajator. În orice caz, dacă pe calculator deja există versiunea 6.0.4. sau 6.0.5.,
trebuie ales directorul folosit la instalarea acestora și opțiunea folosită anterior la utilizatori
(„Toți utilizatorii” sau „Doar eu”). Se apasă „Înainte”.
3. Confirmarea instalării

După alegerea opțiunilor dorite la instalare urmează confirmarea efectivă a operațiunii, prin
apăsarea butonului „Înainte”.

4. Încheierea instalării

La terminarea instalării (ce durează câteva minute, în funcție de configurația calculatorului) se

afișează mesajul „Operație completă”. În acest punct, mai trebuie doar să fie apăsat butonul
„Închide”.
5. Deschiderea aplicației actualizate

Pentru a deschide aplicația Revisal („Revisal HG500-2011”), aceasta poate fi găsită în meniul
„Start” al calculatorului, la „Toate programele” („All programs”).
 Dezvoltatorii imobiliari sunt obligați să raporteze la
ANPC contractele de credit încheiate cu consumatorii

Dezvoltatorii imobiliari care vor să acorde credite trebuie să se înregistreze la Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), însă aceștia sunt obligați și să ofere anual
anumite informații referitoare la contractele încheiate cu consumatorii, potrivit unui act normativ
care a intrat recent în vigoare.

Începând din acest an, dezvoltatorii imobiliari care acordă credite pentru locuințele
vândute trebuie să fie înregistrați la ANPC ca să poată să desfășoare această
activitate. Obligația impusă acestora a fost stabilită anul trecut, prin Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 52/2016.

În plus, dezvoltatorii sunt obligați și să facă anumite raportări la Protecția

Consumatorilor, referitoare atât la contractele de credit în derulare, cât și la cele care vor fi
încheiate în fiecare an cu consumatorii, potrivit Ordinului ANPC nr.
4/2017 privind documentaţia şi informaţiile necesare înregistrării, precum și modalitatea şi
termenele de raportare pentru dezvoltatorii imobiliari.

Ordinul, care a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 55
din 18 ianuarie 2017, îi obligă pe dezvoltatori să transmită Autorității, odată cu solicitarea de
înregistrare, și anumite informații referitoare la contractele pe care le au în desfășurare. Concret,
aceștia trebuie să atașeze cererii de înregistrare și informații privind numărul contractelor de
credit încheiate (și care sunt în derulare), precum și valoarea totală pe care o au de plătit
consumatorii.
 Mai mult decât atât, obligația de raportare continuă și după momentul înregistrării la
Protecția Consumatorilor. Conform actului normativ, toți dezvoltatorii imobiliari trebuie să
transmită anual la ANPC, în perioada 1 ianuarie - 1 martie, raportări care cuprind numărul
contractelor de credit încheiate în anul anterior (și valoarea totală pe care o au de
plătit consumatorii împrumutați) și informații despre moneda în care s-au acordat creditele și
costul total al creditelor pentru cei care au achiziționat locuințe.Aceste raportări, precum și
documentele aferente, se pot transmite prin poștă sau se pot depune direct la sediul ANPC din
bulevardul Aviatorilor nr. 72, în București.

Dezvoltatorii imobiliari nu mai pot acorda împrumuturi pentru locuințe dacă nu

sunt înregistrați la ANPC. Ce procedură trebuie să urmeze?

Începând de anul acesta, dezvoltatorii imobiliari care vor să acorde credite pentru locuințe
trebuie să fie obligatoriu înscriși la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor
(ANPC), potrivit unei prevederi legale care urmărește să-i protejeze pe consumatorii care vor să-
și achiziționeze o locuință.

Începând cu data de 1 ianuarie 2017, pot să acorde credite doar dezvoltatorii

imobiliari înregistrați la ANPC. Această obligație a fost stabilită anul trecut, prin Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 52/2016, și este una dintre măsurile menite să vină în ajutorul
consumatorilor care vor să-și achiziționeze o locuință.

În vederea înregistrării, dezvoltatorul trebuie să trimită la Protecția Consumatorului o

cerere, însoțită de informații și documente care să ateste că acesta respectă cerințele prevăzute
de ordonanță. În conformitate cu prevederile actului normativ în discuție, respectivul dezvoltator
imobiliar trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

 să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea

eventualelor litigii şi pentru a răspunde contravenţional şi/sau penal în faţa autorităţilor
publice;
 persoanele responsabile pentru conducerea şi administrarea activităţii dezvoltatorului să
aibă o bună reputaţie.
 Recent, au fost stabilite și documentele necesare pe care trebuie să le atașeze
dezvoltatorul cererii sale de înregistrare, prin Ordinul ANPC nr. 4/2017 privind documentaţia şi
informaţiile necesare înregistrării precum și modalitatea şi termenele de raportare pentru
dezvoltatorii imobiliari. Actul a intrat în vigoare odată cu publicarea lui în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 55 din 18 ianuarie 2017, și prevede că dezvoltatorii trebuie să depună la
înregistrare următoarele documente:

 certificatul de înregistrare, în copie certificată, conform cu originalul;

 certificatul constatator emis de Oficiul Național pentru Registrul Comerțului (ONRC) cu
datele societății, în copie certificată, conform cu originalul;
 certificatul constatator emis conform prevederilor art. 171din Legea nr. 359/2004 (este
vorba despre cele emise de biroul unic din cadrul ONRC din care rezultă că la sediul 
social sau secundar nu se desfăşoară activităţile prevăzute în actul constitutiv sau
modificator ș.a.m.d.);
 actul constitutiv, în copie certificată, conform cu originalul;
 dovada că societatea comercială este operator de date cu caracter personal, în
conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001;
 cazierul judiciar pentru persoanele responsabile cu administrarea și conducerea societății;
 declarația pe propria răspundere a administratorului societății comerciale că personalul
care interacționează cu clienții în scopul acordării de credite dispune de cunoștințe și
experiența adecvate naturii, extinderii și complexității activității vizate (toate detaliile în
această privință se regăsesc în Anexa nr. 3 a ordonanței menționate mai sus);
 procedura de acordare a creditului.

În plus, la momentul înregistrării, dezvoltatorii imobiliari trebuie să atașeze și

informații privind numărul contractelor de credit încheiate (și care sunt în derulare) precum
și valoarea totală de plată de către consumator. După ce a făcut solicitarea de înregistrare la
Autoritate, aceasta din urmă va comunica solicitantului hotărârea sa cu privire la acceptarea
sau respingerea cererii de înregistrare în termen de 30 de zile calendaristice de la data
primirii cererii. În acest timp, dacă este cazul, ANPC poate să trimită dezvoltatorului o
solicitare pentru completarea documentelor depuse inițial.
 Dacă solicitarea de înregistrare a fost respinsă de către cei de la Protecția
Consumatorului, dezvoltatorul imobiliar poate contestata hotărârea în condițiile Legii nr.
554/2004 privind contenciosul administrativ. Firește că dezvoltatorul va putea introduce
ulterior o cerere nouă de înregistrare la ANPC.

Spațiul Privat Virtual, extins și pentru firme.

Companiile pot primi actele fiscale și în format electronic

Și contribuabilii persoane juridice se pot folosi, mai nou, de Spațiul Privat Virtual pentru
a primi anumite acte ale organelor fiscale, potrivit unui anunț făcut astăzi de Agenția Națională
de Administrație Fiscală (ANAF). Concret, ANAF le pune la dispoziție firmelor, dar și entităților
fără personalitate juridică, o modalitate mult mai comodă de comunicare a unor documente
precum deciziile de impunere, actele ce atestă obligațiile de plată, certificatele de atestare fiscală,
adeverințele de venit, diverse declarații fiscale, precum și Buletinul informativ. Practic SPV s-a
extins acum și la aceste categorii de contribuabili, în contextul în care persoanele fizice
beneficiau deja de aceste facilități. Prin intermediul acestuia pot fi aflate, spre exemplu,
datoriile la stat ale contribuabilului, ce contribuții sunt plătite pentru acesta sau pot fi depuse
anumite declarații fiscale.

Concret, prin SPV se pot comunica următoarele categorii de documente:

 în mod automat automat: actele administrative fiscale (decizii de impunere, decizii

referitoare la obligații de plată accesorii, decizii privind modificarea bazei de impozitare
ca urmare a inspecției fiscale, etc.), actele de executare (somații) și alte acte emise de
 Ministerul Finanțelor Publice (MFP) - ANAF în executarea legii, cum ar fi: notificări,
înștiințări, aviz de inspecție fiscală etc;
 documentele sau alte acte emise de MFP - ANAF la cererea solicitantului cum sunt:
certificatul de atestare fiscală, adeverința de venit, certificatul de cazier fiscal și altele
asemenea;
 informații cu privire la obligațiile de plată ale contribuabilului;
 declarațiile fiscale sau diverse cereri adresate MFP - ANAF: cerere de informații sau
documente în legătură cu situația fiscală personală (cerere de informații despre
contribuțiile de asigurări sociale declarate de angajatori, solicitarea unei opinii privind
aplicarea legislației fiscale, cereri de audiență, sesizări, petiții, reclamații, solicitări de
informații publice etc);
 "Buletinul informativ" , care conține informații publice atât cu caracter fiscal, cât și
nefiscal, dar care sunt de interes pentru contribuabili (anunțuri de valorificare a bunurilor,
anunțuri de achiziții de bunuri și servicii, etc.).

Prin comunicat se reamintește și faptul că serviciul de comunicare electronică pe care îl

oferă SPV este gratuit și disponibil non-stop, însă modul în care contribuabilii se pot înregistra
pentru un cont de utilizator este diferit, în funcție de calitatea contribuabilului.
 Valoarea taxelor de timbru pe 2017

Taxele judiciare de timbru au fost modificate în luna iunie a anului 2013, printr-o
ordonanţă de urgenţă a Guvernului, fiind majorate chiar şi cu 15-20%, în unele cazuri, în alte
cazuri acestea fiind majorate de mai multe ori. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
80 din 26 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. nr. 392 din 29
iunie 2013 Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost abrogată. Guvernul a
motivat la acea vreme că transformările substanţiale care au avut loc prin adoptarea noului Cod
civil şi a noului Cod de procedură civilă, nu s-au reflectat într-un mod "adecvat" şi la nivelul
cadrului normativ privind taxele judiciare de timbru, iar taxele actuale sunt, în cea mai mare
măsură, la nivelul stabilit în anul 1997, actualizat în anul 2010 prin aplicarea indicelui de inflaţie.

Taxele judiciare de timbru, în cea mai simplă accepţiune, reprezintă plata efectuată de
către orice persoană fizică sau juridică, interesată în rezolvarea pe calea justiţiei a problemelor de
natură juridică, plată făcută statului pentru serviciile prestate prin intermediul instanţelor de
judecată. Taxa judiciară de timbru este datorată atât pentru cererile şi acţiunile depuse la
instanţele judecătoreşti, cât şi pentru cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Taxele judiciare de timbru se stabilesc diferenţiat, în funcţie de posibilitatea de a evalua

sau nu obiectul cererilor şi acţiunilor în bani. Pentru fiecare cale de atac sau fiecare fază
procesuală justiţiabilul este obligat la plata taxei de timbru, în afara situaţiilor prevăzute de lege.
Cu toate acestea, in anumite situaţii prevăzute clar de lege, acţiunile şi cererile depuse la
instanţe sau cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă ICCJ pot fi scutite
de plata taxei de timbru. Astfel, există situaţii prevăzute de OUG 51/2008 privind ajutorul
judiciar în materie civilă în care persoana fizică poate beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau
amânări pentru plata taxei judiciare de timbru. Acestea sunt, pe scurt: subvenţionarea integrală
pentru persoanele al căror venit mediu pe membru de familie în ultimele 2 luni anterioare
depunerii acţiunii nu depăşeşte 500 lei, subvenţionarea cu 50% în situaţia similara dar a venitului
mediu sub 800 lei doar în situaţia în care cuantumul taxelor de timbru nu trec de echivalentul a
12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului respectiv.

În cazul persoanelor juridice, chiar OUG 80/2013 statuează că, reducerile, eşalonările sau
amânările pentru plata taxei judiciare de timbru se acordă în cazul în care aceasta depăşeşte mai
mult de 10% din media venitului net din ultimele 3 luni de activitate dinaintea introducerii
acţiunii/cererii sau atunci când plata integrală a taxei nu este posibilă deorece persoana juridică
se află în lichidare sau dizolvare, ori bunurile sale sunt indisponibilizate, în condiţiile legii. Cu
titlu excepţional, la aprecierea instanţei, reducerile, eşalonările sau amânările pot fi realizate,
dacă pentru plata taxei judiciare de timbru ar fi afectată semnificativ activitatea persoanei
juridice respective.

In cele ce urmeaza,va prezentam prevederile Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80

din 26 iunie 2013:

Art. 1

(1) Actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si cererile adresate

Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sunt supuse
taxelor judiciare de timbru prevazute in prezenta ordonanta de urgenta. 
(2) Taxele judiciare de timbru sunt datorate, in conditiile prezentei ordonante de urgenta, de
catre toate persoanele fizice si juridice si reprezinta plata serviciilor prestate de catre instantele
judecatoresti, precum si de catre Ministerul Justitiei si Parchetul de pe langa inalta Curte de
Casatie si Justitie. 

(3) In cazurile anume prevazute de lege, actiunile si cereriie introduse la instantele

judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Inalta
Curte de Casatie si Justitie sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru. 

Art. 2
Taxele judiciare de timbru se stabilesc in mod diferentiat, dupa cum obiectul acestora este sau
nu evaluabil in bani, cu exceptiile prevazute de lege. 

Art. 3
(1) Actiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instantele judecatoresti, se taxeaza
astfel:
a) pana la valoarea de 500 lei 8%, dar nu mai putin de 20 lei;
b) intre 501 lei si 5.000 lei 40 lei + 7% pentru ce depaseste 500 lei; 
c) intre 5.001 lei si 25.000 lei 355 lei + 5% pentru ce depaseste 5.000 lei; 
d) intre 25.001 lei si 50.000 lei 1.355 lei + 3% pentru ce depaseste 25.000 lei; 
e) intre 50.001 lei si 250.000 lei 2.105 lei +2% pentru ce depaseste 50.000 lei; 
f) peste 250.000 lei 6.105 lei + 1% pentru ce depaseste 250.000 lei. 
(2) Se taxeaza potrivit alin. (1) si urmatoarele categorii de actiuni: 
a) in constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial;
cererea privind repunerea partilor in situatia anterioara este scutita de taxa de timbru daca
este accesorie acestor cereri;
b) privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial; 
c) prin care se solicita pronuntarea unei hotarari judecatoresti care tine loc de act autentic de
instrainare a unor bunuri imobile sau de constituire a unor drepturi reale asupra acestora. 

Art. 4
(1) In cazul actiunilor posesorii taxa judiciara de timbru se calculeaza la o valoare care se
stabileste la 20% din valoarea bunului a carui posesie se solicita. 
(2) Taxa judiciara de timbru pentru actiunile care au ca obiect un dezmembramant al dreptului
de proprietate se calculeaza la o valoare stabilita la 20% din valoarea bunului asupra caruia
poarta dezmembramantul. in cazul cererilor care au ca obiect servituti taxa judiciara de timbru
se calculeaza prin raportare la 20% din valoarea imobilului asupra caruia se solicita
constituirea servitutii. 

Art. 5
(1) Cererile in materia partajului judiciar se taxeaza astfel: 
a) stabilirea bunurilor supuse impartelii 3% din valoarea acestora; 
b) stabilirea calitatii de coproprietar si stabilirea cotei-parti ce se cuvine fiecarui coproprietar
50 lei pentru fiecare coproprietar; 
c) creante pe care coproprietarii le au unii fata de altii, nascute din starea de proprietate
comuna 3% din valoarea creantelor a caror recunoastere se solicita; 
d) cererea de raport 3% din valoarea bunurilor a caror raportare se solicita; 
e) cererea de reductiune a liberalitatilor excesive 3% din valoarea partii de rezerva supusa
reintregirii prin reductiunea liberalitatilor; 
f) cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia 3% din
valoarea masei partajabile. 
(2) Daca cererile in materia partajului judiciar prevazute de alin. (1) se formuleaza in cadrul
aceleiasi actiuni, aceasta se taxeaza cu o singura taxa de 5% din valoarea masei partajabile. 

Art. 6
(1) Cererile de valoare redusa, solutionate potrivit procedurii speciale prevazute de titlul X al
cartii a Vl-a din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, denumita in continuare Cod de procedura civila, se
taxeaza cu 50 lei, daca valoarea cererii nu depaseste 2.000 lei, si cu 200 lei, pentru cererile a
caror valoare depaseste 2.000 lei. 
(2) Cererile privind ordonanta de plata, prevazuta de titlul IX al cartii a Vl-a din Codul de
procedura civila, se taxeaza cu 200 lei. 
(3) Cererile de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fara drept, solutionate potrivit
procedurii speciale prevazute de titlul XI al cartii a Vl-a din Codul de procedura civila, se
taxeaza cu 100 lei. 
(4) Cererile formulate pe cale de ordonanta presedintiala, cand sunt neevaluabile in bani, se
taxeaza cu 20 lei. Cand cererea formulata pe cale de ordonanta presedintiala este evaluabila in
bani, aceasta se taxeaza cu 50 lei, daca valoarea acesteia nu depaseste 2.000 [ei, si cu 200 lei,
daca valoarea ei depaseste 2.000 lei. 

Art. 7
Actiunile privind stabilirea si acordarea de despagubiri pentru daunele morale aduse onoarei,
demnitatii sau reputatiei unei persoane fizice se taxeaza cu 100 lei 

Art. 8
(1) Se taxeaza cu 100 lei urmatoarele actiuni si cereri introduse la instantele judecatoresti: 
a) cereri pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept nepatrimoniai; 
b) cereri in anularea sau in constatarea nulitatii unui act juridic nepatrimonial; 
c) cereri care privesc dreptul de folosinta a bunului inchiriat sau arendat, daca acestea nu
privesc si plata anumitor sume de bani; 
d) actiunile in granituire; in ipoteza in care prin aceeasi cerere se revendica si o portiune de
teren, la taxa judiciara de timbru stabilita pentru actiunea in granituire se adauga si taxa
corespunzatoare valorii suprafetei revendicate. 
(2) Cererea privind repunerea partilor in situatia anterioara, cand nu este accesorie actiunii in
constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial se
taxeaza cu 50 lei, daca valoarea cererii nu depaseste 5.000 lei, si cu 300 lei, pentru cererile a
caror valoare depaseste 5.000 lei. 

Art. 9
Urmatoarele cereri formulate in cursul procesului sau in legatura cu un proces se taxeaza
astfel: 
a) cereri de recuzare in materie civila pentru fiecare participant la proces pentru care se
solicita recuzarea 100 lei; 
b) cereri de stramutare in materie civila 100 lei; 
c) cereri de repunere in termen 20 lei; 
d) cereri de perimare 20 lei; 
e) cereri de reexaminare impotriva incheierii prin care au fost stabilite amenzile judiciare si
despagubirile potrivit art. 190 din Codul de procedura civila 20 lei; 
f) cereri de reexaminare impotriva incheierii de anulare a cererii de chemare in judecata,
formulate potrivit art. 200 alin. (4) din Codul de procedura civila 20 lei; 
g) cereri pentru repunerea pe rol, cand suspendarea judecarii se datoreaza partilor 50% din
taxa judiciara de timbru pentru cererea sau actiunea a carei judecare a fost suspendata; 
h) cereri pentru refacerea inscrisurilor si a hotararilor disparute 50 lei; 
i) cereri pentru eliberarea de copii simple de pe inscrisurile aflate la dosar, atunci cand sunt
efectuate de catre instanta 0,20 lei/pagina; 
j) cereri pentru legalizarea de copii de pe inscrisurile aflate la dosar, pentru fiecare exemplar de
copie 1 leu/pagina; 
k) cereri pentru eliberarea oricaror altor certificate prin care se atesta fapte sau situatii
rezultate din evidentele instantelor de judecata ori cu privire la dosarele aflate in arhiva
acestora 1 leu/pagina; 
l) cereri pentru eliberarea de catre instantele judecatoresti de copii de pe hotararile
judecatoresti, cu mentiunea ca sunt definitive, se taxeaza cu 5 lei pentru fiecare exemplar de
copie. 

Art. 10
(1) In materia executarii silite, urmatoarele cereri se taxeaza astfel: 
a) cereri pentru incuviintarea executarii silite, pentru fiecare titlu executoriu 20 lei; 
b) cereri de suspendare a executarii silite, inclusiv a executarii provizorii 50 lei. 
(2) In cazul contestatiei la executarea silita, taxa se calculeaza la valoarea bunurilor a caror
urmarire se contesta sau la valoarea debitului urmarit, cand acest debit este mai mic decat
valoarea bunurilor urmarite. Taxa aferenta acestei contestatii nu poate depasi suma de 1.000
lei, indiferent de valoarea contestata. In cazul in care obiectul executarii silite nu este evaluabil
in bani, contestatia la executare se taxeaza cu 100 lei. 
(3) In cazul in care prin contestatia la executare silita se invoca, in conditiile art. 712 alin. (2)
din Codul de procedura civila, si motive de fapt sau de drept privitoare la fonduS dreptului, taxa
de timbru se stabileste potrivit art. 3 alin. (1). 
(4) Cererile de intoarcere a executarii silite se taxeaza, in toate cazurile, cu 50 lei, daca
valoarea cererii nu depaseste 5.000 lei, si cu 300 lei, pentru cererile a caror valoare depaseste
5.000 lei 

Art. 11
(1) Alte categorii de cereri se taxeaza dupa cum urmeaza: 
a) cereri prin care partile solicita instantei pronuntarea unei hotarari care sa consfinteasca
intelegerea partilor, inclusiv cand este rezultata din acordul de mediere 20 lei; in cazurile in
care intelegerea sau acordul de mediere priveste transferul dreptului de proprietate sau al altui
drept real asupra unuia ori mai multor bunuri imobile, la aceasta suma se adauga 50% din
valoarea taxei care s-ar datora pentru actiunea in revendicare a bunului cu valoarea cea mai
mare dintre bunurile care fac obiectul dreptului real transferat. in cazui in care intelegerea sau
acordul de mediere are ca obiect partajul, la taxa fixa se adauga 50% din valoarea taxei
calculate potrivit art. 5; 
b) cereri in legatura cu masurile asiguratorii 100 lei; cand cererile au ca obiect instituirea de
masuri asiguratorii asupra navelor si aeronavelor se taxeaza cu 1.000 lei; 
c) contestatia privind tergiversarea procesului si plangerea impotriva incheierii de solutionare a
contestatiei 20 lei. 

Art. 12
Cererile pentru dobandirea personalitatii juridice, pentru autorizarea functionarii si pentru
inregistrarea unor persoane juridice se taxeaza dupa cum urmeaza: 
a) cereri privind inregistrarea partidelor politice sau pentru modificarea statutului acestora 300
lei; 
b) cereri pentru dobandirea personalitatii juridice de catre organizatiile prevazute in Legea
dialogului social nr. 62/2011, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si pentru
modificarea actelor constitutive ale acestora 200 lei; 
c) cereri pentru dobandirea personalitatii juridice de catre asociatiile fara scop lucrativ,
fundatii, uniuni si federatii de persoane juridice fara scop lucrativ, precum si pentru modificarea
actelor constitutive ale acestora 100 lei. 

Art. 13
Actiunile formulate in domeniul dreptului de proprietate intelectuala se taxeaza dupa cum
urmeaza: 
a) pentru recunoasterea dreptului de autor si a drepturilor conexe, pentru constatarea incalcarii
acestora si repararea prejudiciilor, inclusiv plata drepturilor de autor si a sumelor cuvenite
pentru opere de arta, precum si pentru luarea oricaror masuri in scopul prevenirii producerii
unor pagube iminente, pentru asigurarea repararii acestora ori pentru restabilirea dreptului
atins 100 lei; 
b) pentru recunoasterea calitatii de inventator, de titular de brevet, a drepturilor nascute din
brevetul de inventie, din contractele de cesiune si licenta, inclusiv drepturile patrimoniale ale
inventatorului 100 lei; 
c) cererile neevaluabile in bani privitoare la drepturile conferite de marca, desene si modele
industriale 300 lei. 

Art. 14
(1) Actiunile, cererile, obiectiunile, contestatiile introduse ia instantele judecatoresti in temeiul
Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, al
Ordonantei Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul institutiilor de credit, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 287/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si al
Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiara, falimentul, dizolvarea si lichidarea voluntara
in activitatea de asigurari, cu modificarile si completarile ulterioare, se taxeaza cu 200 lei. 
(2) Cererile de competenta instantelor judecatoresti avand ca obiect inregistrari in registrul
comertului se taxeaza cu 100 lei. 

Art. 15
Taxele judiciare de timbru pentru unele actiuni si cereri referitoare la raporturile de familie sunt
urmatoarele: 
a) pentru cererea de divort intemeiata pe prevederile art. 373 lit. a) din Legea nr. 287/2009
privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, denumita in continuare Codul civil
200 lei; 
b) pentru cererea de divort intemeiata pe prevederile art. 373 lit. b) si c) din Codul civil 100
lei; 
c) pentru cererea de divort intemeiata pe prevederile art. 373 lit. d) din Codul civil 50 lei; 
d) cererea privind acordarea despagubirilor sau pentru stabilirea prestatiei compensatorii 50
lei; 
e) pentru cererile care nu sunt accesorii unei cereri de divort si care au ca obiect stabilirea
locuintei copilului, exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea contributiei parintilor la
cheltuielile de crestere si educare a copiilor, dreptul parintelui sau al altor persoane decat
parintii de a avea legaturi personale cu copilul, locuinta familiei 20 lei fiecare cerere; 
f) orice alta cerere neevaluabila in bani 20 lei, daca nu sunt scutite, potrivit legii, de taxa de
timbru. 

Art. 16
in materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vatamati in drepturile lor
printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autoritati administrative de a le
rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxeaza dupa cum urmeaza: 
a) cererile pentru anularea actului sau, dupa caz, recunoasterea dreptului pretins, precum si
pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinte sau a oricarui altui inscris 50 lei; 
b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicita si repararea pagubelor suferite printr-
un act administrativ 10% din valoarea pretinsa, dar nu mai mult de 300 lei. 

Art. 17
Cererile formulate potrivit Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995,
republicata, cu modificarile ulterioare, se taxeaza dupa cum urmeaza: 
a) contestatia impotriva deciziei Colegiului director al Camerei Notarilor Publici sau, dupa caz,
a Biroului executiv al Consiliului Uniunii Notarilor Publici prin care au fost solutionate
conflictele de competenta dintre notarii publici 100 lei; 
b) plangerile impotriva incheierii de respingere a cererii de indeplinire a unui act notarial 20
lei. 

Art. 18
Se taxeaza cu 20 lei urmatoarele cereri formulate potrivit Legii nr. 188/2000 privind executorii
judecatoresti, republicata, cu modificarile ulterioare: 
a) cereri pentru solutionarea conflictelor de competenta intre birourile executorilor
judecatoresti; 
b) plangeri impotriva refuzului executorului judecatoresc de a-si indeplini atributiile prevazute
de lege; 
c) cereri pentru supralegalizarea semnaturii si a stampilei executorului judecatoresc. 
Art. 19
In materie contraventionala, plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare
a contraventiei, precum si calea de atac impotriva hotararii pronuntate se taxeaza cu 20 lei. 

Art. 20
Actiunile si cererile in materie de carte funciara, cand nu pun in discutie fondul dreptului, se
taxeaza cu 50 lei 

Art. 21
Cererea privind inregistrarea asociatiilor de proprietari, de locatari sau mixte si apelul
impotriva incheierii judecatorului-delegat se taxeaza cu 20 lei. 

Art. 22
Cererile adresate Ministerului Justitiei se taxeaza dupa cum urmeaza: 
a) cereri pentru supralegalizarea inscrisurilor sau copiilor de pe inscrisuri, destinate a fi
utilizate in strainatate 10 lei pentru fiecare inscris ori copie; 
b) cereri pentru autorizarea traducatorilor si interpretilor 300 lei; 
c) cereri in vederea atestarii titlului oficial de calificare roman de consilier juridic si a
experientei dobandite in Romania, in vederea admiterii si practicarii acesteia in celelalte state
membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European; pentru atestarea calificarii
de traducator si interpret autorizat, in vederea exercitarii acesteia in statele membre ale Uniunii
Europene sau ale Spatiului Economic European ori in Confederatia Elvetiana; pentru atestarea
calificarii de expert tehnic judiciar in vederea exercitarii acesteia in statele membre ale Uniunii
Europene sau ale Spatiului Economic European ori in Confederatia Elvetiana 100 lei; 
d) cereri adresate Ministerului Justitiei in vederea recunoasterii calificarii profesionale de
traducator si interpret autorizat sau expert tehnic judiciar, in conditiile Legii nr. 200/2004
privind recunoasterea diplomelor si calificarilor profesionale pentru profesiile reglementate din
Romania, cu modificarile si completarile ulterioare 100 lei. 

Art. 23
(1) Cererile pentru exercitarea apelului impotriva hotararilor judecatoresti se taxeaza cu 50%
din: 
a) taxa datorata pentru cererea sau actiunea neevaluabila in bani, solutionata de prima
instanta, dar nu mai putin de 20 lei; 
b) taxa datorata la suma contestata, in cazul cererilor si actiunilor evaluabile in bani, dar nu
mai putin de 20 lei. 
(2) Apelul incident si apelul provocat se taxeaza potrivit regulilor prevazute la alin. (1). 

Art. 24
(1) Recursul impotriva hotararilor judecatoresti se taxeaza cu 100 lei daca se invoca unul sau
mai multe dintre motivele prevazute la art. 488 alin. (1) pct. 1.7 din Codul de procedura civila. 
(2) In cazul in care se invoca incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material,
pentru cereri si actiuni evaluabile in bani, recursul se taxeaza cu 50% din taxa datorata la suma
contestata, dar nu mai putin de 100 lei; in aceeasi ipoteza, pentru cererile neevaluabile in bani,
cererea de recurs se taxeaza cu 100 lei. 
(3) Recursul incident si recursul provocat se taxeaza dupa regulile prevazute la alin. (1) si (2). 

Art. 25
(1) Se taxeaza cu 20 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, dupa caz, a recursului
impotriva urmatoarelor hotarari judecatoresti: 
a) incheierea prin care s-a dispus vanzarea bunurilor in actiunea de partaj; 
b) incheierea de suspendare a judecarii cauzei; 
c) hotararile de anulare a cererii ca netimbrata, nesemnata sau pentru lipsa calitatii de
reprezentant. 
(2) Se taxeaza cu 50 lei cererile pentru exercitarea apelului sau, dupa caz, recursului impotriva
urmatoarelor hotarari judecatoresti: 
a) hotararile prin care s-a respins cererea ca prematura, inadmisibila, prescrisa sau pentru
autoritate de lucru judecat; 
b) hotararea prin care s-a luat act de renuntarea la dreptul pretins; 
c) hotararea prin care s-a luat act de renuntarea la judecata; 
d) hotararea prin care se incuviinteaza invoiala partilor. 
(3) Cererea pentru exercitarea caii de atac care vizeaza numai considerentele hotararii se
timbreaza, in toate situatiile, cu 100 lei. 

Art. 26
(1) Pentru formularea contestatiei in anulare se datoreaza taxa de 100 lei. 
(2) Cererea de revizuire se taxeaza cu 100 lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat. 

Art. 27
Orice alte actiuni sau cereri neevaluabile in bani, cu exceptia celor scutite de plata taxei
judiciare de timbru potrivit legii, se taxeaza cu 20 lei. 

Art. 28
Daca legea nu prevede altfel, este scutita de ia plata taxei judiciare de timbru orice cerere
pentru exercitarea unei cai de atac, ordinare si extraordinare, impotriva hotararii judecatoresti
prin care a fost soiutionata o actiune sau cerere scutita, potrivit legii, de taxa judiciara de
timbru. 

Art. 29
(1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru
exercitarea cailor de atac, ordinare si extraordinare, referitoare Sa: 
a) stabilirea si plata pensiilor, precum si alte drepturi prevazute prin sistemele de asigurari
sociale; 
b) stabilirea si plata ajutorului de somaj, a ajutorului de integrare profesionala si a alocatiei de
sprijin, a ajutorului social, a alocatiei de stat pentru copii, a drepturilor persoanelor cu
dizabilitati si a altor forme de protectie sociala prevazute de lege: 
c) obligatiile legale si contractuale de intretinere, inclusiv actiunile in constatarea nulitatii, in
anularea, rezolutiunea sau rezilierea contractului de intretinere; 
d) stabilirea si acordarea despagubirilor decurgand din condamnarea sau luarea unei masuri
preventive pe nedrept; 
e) adoptie, ocrotirea minorilor, tutela, curatela, interdictie judecatoreasca, asistenta
persoanelor cu tulburari psihice, precum si la exercitarea de catre autoritatea tutelara a
atributiilor ce ii revin; 
f) protectia drepturilor consumatorilor, atunci cand persoanele fizice si asociatiile pentru
protectia consumatorilor au calitatea de reclamant impotriva operatorilor economici care au
prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor; 
g) valorificarea drepturilor Societatii Nationale de Cruce Rosie; 
h) exercitarea drepturilor electorale; 
i) cauzele penale, inclusiv despagubirile civile pentru prejudiciile materiale si morale decurgand
din acestea; 
j) stabilirea si acordarea despagubirilor civile pentru pretinse incalcari ale drepturilor
prevazute la art. 2 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, ratificata prin Legea nr. 30/1994, cu modificarile ulterioare; 
k) drepturile si interesele legitime pretinse de fostii detinuti si persecutati pentru motive politice
in perioada regimului comunist din Romania; 
l) orice alte actiuni, cereri sau acte de procedura pentru care se prevad, prin legi speciale,
scutiri de taxa judiciara de timbru. 
(2) Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile, actiunile si caile de atac formulate de catre
prefect sau primar pentru anularea actelor juridice facute ori emise cu incalcarea prevederilor
Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. 
(3) Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile pentru dizolvarea societatilor reglementate
de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si a grupurilor de
interes economic, formulate de Oficiul National al Registrului Comertului. 
(4) Actiunile si cererile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici si ale
functionarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru,
conflictelor de munca. 
(5) Pentru eliberarea de copii simple de pe inscrisurile aflate la dosar, daca realizarea
serviciilor de copiere nu se realizeaza de catre instanta, ci de catre prestatori privati care
functioneaza in sediul instantei, nu se percepe taxa judiciara de timbru. 

Art 30
(1) Sunt scutite de taxa judiciara de timbru actiunile si cererile, inclusiv caile de atac formulate,
potrivit legii, de Senat, Camera Deputatilor, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea
Constitutionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul
Public si de Ministerul Finantelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum si cele
formulate de alte institutii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, cand au ca
obiect venituri publice. 
(2) In intelesul prezentei ordonante de urgenta, in categoria venituri publice se includ: veniturile
bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor
speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurari sociale de sanatate, bugetului Trezoreriei
Statului, venituriie din rambursari de credite externe si din dobanzi si comisioane derulate prin
Trezoreria Statului, precum si veniturile bugetelor institutiilor publice finantate integral sau
partial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele
fondurilor speciale, dupa caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe
contractate ori garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din
fonduri publice, precum si veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile. 

Art. 31
(1) Determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru actiunile si cererile introduse
la instantele judecatoresti se face de catre instanta de judecata. 
(2) In cazul taxelor calculate in functie de valoarea obiectului cererii, valoarea la care se
calculeaza taxele judiciare de timbru este cea prevazuta in actiune sau in cerere. Daca valoarea
este contestata sau apreciata de instanta ca vadit derizorie, evaluarea se face in conditiile art.
98 alin. (3) din Codul de procedura civila. 
(3) In cererile avand ca obiect dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui imobil,
taxa de timbru se calculeaza in functie de valoarea impozabila a bunului imobil. Daca valoarea
impozabila este contestata sau apreciata de instanta ca vadit derizorie, taxarea cererilor se va
face prin raportare la grilele notariale cuprinzand valorile orientative ale proprietatilor
imobiliare. 
(4) Cand prin cerere se solicita acordarea unor prestatii succesive, daca durata existentei
dreptului este nedeterminata, taxa de timbru se calculeaza la valoare, corespunzator valorii
prestatiei anuale. 

Art. 32
Taxele judiciare de timbru se datoreaza atat pentru judecata in prima instanta, cat si pentru
exercitarea cailor de atac, in conditiile prevazute de lege. 

Art. 33
(1) Taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, cu exceptiile prevazute de lege. 
(2) Daca cererea de chemare in judecata este netimbrata sau insuficient timbrata, reclamantului
i se pune in vedere, in conditiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedura civila, obligatia
de a timbra cererea in cuantumul stabilit de instanta si de a transmite instantei dovada achitarii
taxei judiciare de timbru, in termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicarii instantei. Prin
aceeasi comunicare instanta ii pune in vedere reclamantului posibilitatea de a formula, in
conditiile legii, cerere de acordare a facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru, in termen de
5 zile de la primirea comunicarii. Dispozitiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedura
civila raman aplicabile in ceea ce priveste complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare
in judecata. Instanta insa nu va proceda la comunicarea cererii de chemare in judecata in
conditiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedura civila, decat dupa solutionarea cererii de
acordare a facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru. 

Art. 34
(1) Cand o actiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferita, taxa judiciara de timbru
se datoreaza pentru fiecare capat de cerere in parte, dupa natura lui, cu exceptia cazurilor in
care prin lege se prevede altfel. 
(2) Daca la momentul inregistrarii cererii au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere,
actiunea va fi anulata in parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost
achitata taxa judiciara de timbru. 
(3) Cererile reconventionale, cererile de interventie principala, precum cererile de chemare in
garantie se taxeaza dupa regulile aplicabile obiectului cererii, daca aceasta ar fi fost exercitata
pe cale principala. 

Art. 35
(1) in cazul cererilor sau al actiunilor introduse in comun de mai multe persoane, daca obiectul
procesului este un drept ori o obligatie comuna sau daca drepturile ori obligatiile lor au aceeasi
cauza sau daca intre ele exista o stransa legatura, taxa judiciara de timbru se datoreaza in
solidar 
(2) Daca legea nu prevede altfel, cererile depuse in cursul judecatii si care nu modifica valoarea
taxabila a cererii sau caracterul cererii initiale nu se taxeaza. 

Art. 36
(1) Daca in momentul inregistrarii sale actiunea sau cererea a fost taxata corespunzator
obiectului sau initial, dar in cursul procesului apar elemente care determina o valoare mai mare
a obiectului cererii, instanta va pune in vedere reclamantului sa achite suma datorata
suplimentar pana la termenul stabilit de instanta. 
(2) Daca pana la termenul prevazut de lege sau stabilit de instanta reclamantul nu indeplineste
obligatia de plata a taxei, actiunea ori cererea nu va putea fi anulata integral, ci va trebui
solutionata in limitele in care taxa judiciara de timbru s-a platit in mod legal. 

Art. 37
in cazul in care se micsoreaza valoarea pretentiilor formulate in actiune sau in cerere, dupa ce a
fost inregistrata, taxa judiciara de timbru se percepe la valoarea initiala, fara a se tine seama de
reducerea ulterioara. 

Art. 38
in situatia in care instanta judecatoreasca investita cu solutionarea unei cai de atac ordinare
sau extraordinare constata ca in fazele procesuale anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost
platita in cuantumul legal, va dispune obligarea partii la plata taxelor judiciare de timbru
aferente, dispozitivul hotararii constituind titlu executoriu. 

Art. 39
(1) impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de
reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data comunicarii taxei datorate.
Cererea de reexaminare este scutita de la plata taxei judiciare de timbru. 
(2) Cererea se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, fara citarea partilor, prin
incheiere definitiva. Dispozitiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedura civila raman
aplicabile in ceea ce priveste complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare in judecata.
Instanta va proceda la comunicarea cererii de chemare in judecata, in conditiile art. 201 alin.
(1) din Codul de procedura civila, numai dupa solutionarea cererii de reexaminare. 
(3) In cazul admiterii integrale sau partiale a cererii de reexaminare, instanta va dispune
restituirea taxei de timbru total ori, dupa caz, proportional cu reducerea sumei contestate. 
(4) In cazul taxelor datorate pentru cereri adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe
langa inalta Curte de Casatie si Justitie, solutionarea cererii de reexaminare este de competenta
Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti. 

Art 40
(1) Taxele judiciare de timbru se platesc de debitorul taxei in numerar, prin virament sau in
sistem on-line, intr-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru si
alte taxe de timbru, al unitatii administrativ teritoriale in care persoana fizica are domiciliul sau
resedinta ori, dupa caz, in care persoana juridica are sediul social. Costurile operatiunilor de
transfer al sumelor datorate ca taxa judiciara de timbru sunt in sarcina debitorului taxei. 
(2) Daca persoana care datoreaza taxa judiciara de timbru nu are nici domiciliul, nici resedinta
ori, dupa caz, sediul in Romania, taxa judiciara de timbru se plateste in contul bugetului local al
unitatii administrativ teritoriale in care se afla sediul instantei la care se introduce actiunea sau
cererea. 
(3) La finele fiecarei zile lucratoare, unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului vireaza o cota
de 30% din suma colectata in contul de venituri al bugetului local prevazut la alin. (1) in ziua
respectiva in contul distinct de venituri al bugetului de stat "Taxe judiciare de timbru si alte taxe
de timbru, deschis la unitatile Trezoreriei Statului. Ministerul Finantelor Publice comunica
lunar Ministerului Justitiei informatiile privind sumele virate in acest cont 

Art. 41
(1) Executarea creantelor avand ca obiect taxa judiciara de timbru se efectueaza prin organele
de executare ale unitatilor administrat!v-teritoriale prevazute la art. 40 alin. (1), potrivit
dispozitiilor legale privind executarea creantelor fiscale si procedurii prevazute de aceste
dispozitii. 
(2) In cazul persoanelor fizice sau juridice care nu au domiciliul sau resedinta ori, dupa caz
sediul in Romania, executarea creantelor avand ca obiect taxa judiciara de timbru se efectueaza
prin organele de executare ale unitatilor administrativ-teritoriale prevazute la art. 40 alin. (2). 
(3) In vederea executarii creantelor avand ca obiect taxa judiciara de timbru, instantele
judecatoresti vor comunica de indata hotararea, care constituie titlu executoriu pentru plata
taxei judiciare de timbru, catre organele prevazute la alin. (1) si (2). 

Art. 42
(1) Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, esalonari sau amanari pentru plata
taxelor judiciare de timbru, in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/2008
privind ajutorul public judiciar in materie civila, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 193/2008, cu modificarile si completarile ulterioare. 
(2) Instanta acorda persoanelor juridice, la cerere, facilitati sub forma de reduceri, esalonari
sau amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru actiuni si cereri introduse
la instantele judecatoresti, in urmatoarele situatii: 
a) cuantumul taxei reprezinta mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de
activitate; 
b) plata integrala a taxei nu este posibila deoarece persoana juridica se afla in curs de lichidare
sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, in conditiile legii, indisponibilizate. 
(3) In mod exceptional, instanta poate acorda persoanelor juridice reduceri, esalonari sau
amanari pentru plata taxelor judiciare de timbru, in alte cazuri in care apreciaza, fata de datele
referitoare la situatia economico-financiara a persoanei juridice, ca plata taxei de timbru, la
valoarea datorata, ar fi de natura sa afecteze in mod semnificativ activitatea curenta a persoanei
juridice. 
(4) Reducerea taxei de timbru poate fi acordata separat sau, dupa caz, impreuna cu esalonarea
sau amanarea platii. 

Art. 43
(1) Cererea pentru acordarea facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru se poate formula
prin cererea de chemare in judecata sau in conditiile art. 33 alin. (2) ori art. 36. 
(2) Pentru solutionarea cererii de acordare a facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru,
instanta poate solicita orice lamuriri si dovezi partii sau informatii scrise autoritatilor
competente 
(3) Asupra cererii de acordare a facilitatilor la plata taxei de timbru instanta se pronunta fara
citare, prin incheiere motivata data in camera de consiliu. Incheierea se comunica solicitantului
si partiii adverse, daca este cazul. 
(4) Impotriva incheierii, partile interesate pot de reexaminare, in termen de 5 zile de la de
incheierii. Cererea este scutita de la plata tax timbru. 
(5) Cererea de reexaminare se solutioneaza in camera ae consiliu de un alt complet, instanta
pronuntandu-se prin incheiere irevocabila. 

Art. 44
(1) in cazul incuviintarii cererii de acordare a facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru, prin
incheiere se vor stabili, dupa caz, cota de reducere sau cuantumul redus al taxei, termenul ori
termenele de plata si cuantumul ratelor. 
(2) Esalonarea platii taxelor judiciare de timbru se poate face pe parcursul a cel mult 24 de luni
si pentru maximum 12 termene. 
(3) In cazul esalonarii sau amanarii, instanta transmite hotararea de incuviintare, care
constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmarirea executarii
obligatiei de plata ori, dupa caz, pentru punerea in executare a hotararii privind plata taxei ori
a partii din taxa datorata, la termenele stabilite. 
(4) In cazul in care reclamantul a beneficiat de reducerea taxei judiciare de timbru, instanta de
judecata va obliga pe paratul care pierde procesul la plata sumei pentru care s-a acordat
reducerea. Dispozitivul hotararii constituie titlu executoriu. Prevederile art. 41 sunt aplicabile. 

Art. 45
(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa cazT integral, partial
sau proportional, la cererea petitionarului, in urmatoarele situatii: 
a) cand taxa platita nu era datorata; 
b) cand s-a platit mai mult decat cuantumul legal; 
c) cand actiunea sau cererea ramane fara obiect in cursul procesului, ca urmare a unor
dispozitii legale; 
d) cand actiunea corect timbrata a fost anulata in conditiile art. 200 alin. (3) din Codul de
procedura civila sau cand reclamantul a renuntat la judecata pana la comunicarea cererii de
chemare in judecata catre parat; 
e) cand, in procesul de divort, partile au renuntat la judecata ori s-au impacat; 
f) cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas definitiva; 
g) in cazul in care instanta de judecata se declara necompetenta, trimitand cauza la un alt organ
cu activitate jurisdictionala, precum si in cazul respingerii cererii, ca nefiind de competenta
instantelor romane; 
h) cand probele au fost administrate de catre avocati sau consilieri juridici; 
i) in cazul in care participantul la proces care a fost recuzat se abtine sau daca cererea de
recuzare ori de stramutare a fost admisa; 
j) in alte cauze expres prevazute de lege. 
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. d), e) si i) se restituie jumatate din taxa platita, iar in cazul
prevazut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proportional cu admiterea contestatiei. in cazul
prevazut la alin. (1) lit. h) se restituie jumatate din taxa platita, indiferent de modalitatea in care
a fost solutionat procesul, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. 
(3) Dreptul de a solicita restituirea poate fi exercitat in termen de un an de la data nasterii sale. 
(4) Cererea de restituire se adreseaza instantei judecatoresti la care s-a introdus actiunea sau
cererea. in cazul taxelor platite pentru cereri formulate Ministerului Justitiei sau Parchetului de
pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, cererea de restituire se adreseaza acestuia. 
(5) Cererea de restituire solutionata de instanta de judecata va fi depusa in vederea restituirii la
unitatea administrativ- teritoriala la care a fost achitata taxa. 
(6) Daca legea nu prevede altfel, taxele judiciare de timbru platite pentru cereri si actiuni
anulate ca insuficient timbrate nu se restituie. 
(7) Procedura de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se aproba prin
ordin comun al viceprim- ministrului, ministrul finantelor publice, si al viceprim-ministrului,
ministrul dezvoltarii regionale si administratiei publice. 

Art. 46
Sumele realizate din cheltuielile judiciare avansate de stat din bugetele aprobate Ministerului
Justitiei si Ministerului Public pentru desfasurarea proceselor penale, care sunt suportate de
parti sau de alti participanti la proces, in conditiile prevazute de Codul de procedura penala,
precum si din amenzile judiciare se constituie venit la bugetul de stat si se vireaza intr-un cont
distinct de venituri al acestuia. Ministerul Finantelor Publice comunica lunar Ministerului
Justitiei informatiile privind sumele virate in acest cont. Executarea silita a hotararii se va
efectua prin organele de executare din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala in
a caror raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul, potrivit legislatiei privind executarea
silita a creantelor fiscale. 

Art. 47
Impozitul pe veniturile realizate din activitati desfasurate de avocati, notari publici si executori
judecatoresti se constituie venit la bugetul de stat si se vireaza intr-un cont distinct de venituri al
acestuia. Ministerul Finantelor Publice comunica lunar Ministerului Justitiei informatiile
privind sumele virate in acest cont. 

Art 48
(1) Avansarea remuneratiei curatorului special numit de instanta in conditiile art. 58 si 167 din
Codul de procedura civila este in sarcina persoanei ale carei interese sunt ocrotite prin numirea
curatorului. 
(2) Instanta poate stabili, prin incheierea prevazuta de art. 58 alin. (4) din Codul de procedura
civila, ca avansarea remuneratiei curatorului sa se faca de cealalta parte, cand o asemenea
masura este in interesul continuarii procesului. 
(3) Sumele avansate cu titlu de remuneratie a curatorului special se includ in cheltuielile de
judecata si vor fi puse in sarcina partii care pierde procesul. 

Art. 49
(1) in mod exceptional, in cazuri urgente, care nu sufera amanare si daca nici nu sunt indeplinite
conditiile pentru a proceda potrivit alin. (2), instanta va incuviinta avansarea remuneratiei
cuvenite curatorului special din bugetul statului. Sumele avansate din bugetul statului cu titlu de
remuneratie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare si vor fi puse in sarcina partii
care pierde procesul.
(2) Obligatia de plata a cheltuielilor judiciare catre stat constituie creanta fiscala. Dispozitivul
hotararii, cuprinzand obligatia de plata catre stat a sumelor avansate din bugetul statului,
constituie titlu executoriu si se comunica de indata organelor competente. Articolul 46 este
aplicabil. 
(3) Daca partea ocrotita prin numirea curatorului a pierdut procesul si este lipsita de venituri
sau face parte dintr-o categorie pentru care legea prevede acordarea asistentei juridice gratuite,
sumele avansate din bugetul statului raman in sarcina acestuia. 

Art. 50
(1) Nivelul taxelor judiciare de timbru prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se
actualizeaza anual cu indicele ratei inflatiei, prin hotarare a Guvernului, la propunerea
Ministerului Finantelor Publice si a Ministerului Justitiei. 
(2) In aplicarea prezentei ordonante de urgenta, Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor
Publice pot elabora norme metodologice 

Art. 51
Instantele de judecata vor folosi sistemul informatic de management al dosarului in instanta
pentru inregistrarea si gestionarea informatiilor referitoare la taxele de timbru, pe tipuri de
actiuni si cereri, corelate cu temeiul legal specific fiecarui tip. inregistrarile rezultate cu privire
la taxele judiciare de timbru se vor efectua si se vor putea utiliza centralizat, Prin regulamentul
de ordine interioara al instantelor judecatoresti se va stabili modalitatea de completare a
campurilor in sistemul informatic. 

Art. 52
Articolul 59^2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificarile si
completarile ulterioare, se modifica si va avea urmatorul cuprins: 
"Art. 59^2
Cererea adresata instantei privind pronuntarea unei hotarari care sa consfinteasca intelegerea
partilor rezultata din acordul de mediere se taxeaza potrivit legii.

Art. 53
Articolul 36 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, se
modifica si va avea urmatorul cuprins: 
"Art. 36
Pentru plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei,
pentru recursul formulat impotriva hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat plangerea,
precum si pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevazute de
lege. 

Art. 54
In cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de
urgenta, toate trimiterile facute la Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu
modificarile si completarile ulterioare, se considera a fi facute la prezenta ordonanta de
urgenta. 

Art. 55
Pentru cererile si actiunile introduse pana la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de
urgenta, timbrul judiciar se aplica, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc si se platesc
in cuantumul prevazut de legea in vigoare la data introducerii lor. 

Art. 56
Incepand cu data de 1 ianuarie 2014, din sumele incasate in contul bugetelor locale ale
unitatilor administrativ- teritoriale, cota care se vireaza la bugetul de stat potrivit art. 40 alin.
(3) este de 45%. 

Art 57
(1) In cazul cererilor prin care se solicita pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic
de instrainare a unor bunuri imobile, instanta de judecata va solicita extras de carte funciara
pentru bunurile imobile ce au carte funciara deschisa sau certificat de sarcini pentru imobilele
care nu au carte funciara deschisa, certificat fiscal emis de compartimentul de specialitate al
autoritatii administratiei publice locale si dovada debitelor la zi ale cotelor de contributie la
cheltuielile asociatiei de proprietari. 
(2) Dispozitiile art. 20 din Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea
asociatiilor de proprietari, cu modificarile ulterioare, se aplica in mod corespunzator. 
(3) In cazul acestor cereri, daca instanta de judecata va dispune efectuarea unei expertize
tehnice judiciare, aceasta va fi avizata de oficiul de cadastru si publicitate imobiliara