Prezentare 01

GEOLOGIA

ROMÂNIEI
 FIŞA DISCIPLINEI

1. Date despre program

1.1. Instituţia de învăţământ superior Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
1.2. Facultatea Facultatea de Geografie şi Geologie
1.3. Departamentul Departamentul de Geografie
1.4. Domeniul de studii Geografie
1.5. Ciclul de studii Licenţă
1.6. Programul de studii / Calificarea Geografie

GEOLOGIA ROMÂNIEI 1.7. Seria de studiu

1.8. Codul disciplinei
2016-2019
JG2305

2. Date despre disciplină

ORGANIZAREA 2.1. Denumirea disciplinei

2.2. Titularul activităţilor de curs
GEOLOGIA ROMÂNIEI
PROF. UNIV. DR. DORU-TOADER JURAVLE

ACTIVITĂȚII 2.3. Titularul activităţilor de lucrări practice

2.4. An de studiu 2 2.5. Semestru 3
PROF. UNIV. DR. DORU-TOADER JURAVLE
2.6. Tip de evaluare* E+VP 2.7. Regimul disciplinei**
* EF - Evaluare finală (E – Examen, C – Colocviu); EVP – Evaluare pe parcurs; VP – Verificare seminarii / lucrări practice pe
OB

DIDACTICE ÎN ANUL parcurs; ** OB – Obligatorie; OP – Opţională; F – Facultativă.

3. Timpul total estimat (ore pe semestru şi activităţi didactice)

UNIVERSITAR 2018-2019, 3.1. Număr de ore pe săptămână 4 din care: 3.2. curs 2 3.3. lucrări practice 2
3.4. Total ore din planul de învăţământ 56 din care: 3.5. curs 28 3.6. lucrări practice 28
SEM. I Distribuţia fondului de timp (ore)
Studiu după manual, suport de curs, bibliografie şi altele 17
Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate şi pe teren 17
Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 17
Tutoriat / Consultaţii 14
Examinări 4
Alte activităţi -

3.7. Total ore studiu individual 69

3.8. Total ore pe semestru 125
3.9. Număr de credite 5

4. Precondiţii (dacă este cazul)

4.1. De curriculum Să parcurgă disciplinele: Geologie generală, Geografie generală.
Îndeplinirea standardelor minime de performanţă necesare promovării
4.2. De competenţe
disciplinelor menţionate la rubrica 4.1. (vezi fişele disciplinelor).

5. Condiţii (dacă este cazul)

Amfiteatru, suport curs, materiale cartografice, PC+videoproiector,
5.1. De desfăşurare a cursului
internet.
Laborator de geologie, caiet de lucrări practice, dicţionare de geologie şi
geomorfologie, determinator de minerale şi roci, materiale cartografice
5.2. De desfăşurare a
tematice (Harta geologică a României, sc. 1:1000000; Harta geologică a
seminarului/laboratorului
României, sc. 1:200000 şi Harta geologică a României, sc. 1:50000)
colecții mineralogo-petrografice, PC+videoproiector, internet.
 6. Competenţe specifice acumulate
C1 = 0,50 credite: Definirea şi descrierea principalelor noţiuni, legităţi, procese şi fenomene geografice,
explicarea genezei şi evoluţiei lor, evaluarea consecinţelor pe care le au asupra activităţilor antropice şi

6.1. Competenţe
elaborarea proiectelor profesionale de detaliu, având drept subiect procese şi fenomene cu impact în varii

profesionale
domenii de activitate.
C2 = 0,50 credite: Culegerea şi prelucrarea datelor geografice provenite din diferite surse.
C3 = 0,75 credite: Elaborarea unor studii geografice.
C4 = 0,75. credite: Valorificarea rezultatelor obţinute din analize geografice.
C5 = 0,50 credite: Asigurarea asistentei profesionale în diferite arii geografice.
C6 = 0,50 credite: Realizarea de materiale grafice specifice.
CT1 = 0,50 credite: Aplicarea strategiilor de muncă eficientă şi responsabilă, de punctualitate, seriozitate şi
răspundere personală, pe baza principiilor, normelor şi a valorilor codului de etică profesională.

transversale
Competenţe
CT2 = 0,50 credite: Aplicarea tehnicilor de muncă eficientă în echipă multidisciplinară pe diverse paliere

6.2.
ierahice: atitudine etică faţă de grup, respect faţă de diversitate şi multiculturalitate, acceptarea diversităţii de
opinie şi a criticilor, asumarea rolului specific muncii în echipă.
CT3 = 0,50 credite: Documentarea în limba română şi cel puţin într-o limbă străină, pentru dezvoltarea
profesională şi personală, prin formare continuă şi adaptarea eficientă la noile descoperiri ştiinţifice.

7. Obiectivele disciplinei (din grila competenţelor specifice acumulate)

Obiectivul

Dobândirea competenţelor profesionale şi transversale potrivit specificului disciplinei, în conformitate cu

general
7.1.

calificările prevăzute în Registrul Naţional al Calificărilor din Învăţământul Superior (RNCIS) pentru specializarea
Geografie.

La finalizarea cu succes a acestei discipline, studenţii vor fi capabili să:

▪ Descrie distribuţia spaţială a morfostructurilor geologice majore care alcătuiesc teritoriul României şi
particularităţile petrografice şi tectono-structurale ale acestora;
7.2. Obiectivele

▪ Utilizeze hărţile geologice ale României (sc. 1:1000000, 1:200000 şi 1:50000) şi alte materiale cartografice
specifice

geologice, pentru a descrie alcătuirea geologo-structurală a substratului unităţilor fizico-geografice ale

teritoriului României;
▪ Analizeze datele geologo-structurale ale substratului unităţilor fizico-geografice şi să explice evoluţia
paleogeografică a acestor terenuri ;
▪ Elaboreze materiale grafice geologice pentru studiile geografice;
▪ Valorifice datele şi analizele geologice în studiile geografice tematice ( studii geomorfologice, hidro-
climatice, privind riscurile naturale, de planificare teritorială, etc.).

8. Conţinut
Observaţii (ore şi
8.1. Curs Metode de predare
referinţe bibliografice)
Recapitulare: litostratigrafie, biostratigrafie,
cronostratigrafie-geocronologie, bazine de
*Resurse de timp = 2 ore
sedimentare - medii depoziţionale, Prelegerea academică,
1. **Bibliografie: Cursul de
diviziunile structurale ale scoarţei. Formarea dezbaterea, conversaţia euristică
Geologie generală
orogenelor conform modelului Wilson-
Reading.
Unităţile morfostructurale geologice *Resurse de timp = 2 ore
Prelegerea academică,
2. majore care alcătuiesc teritoriul României. **Bibliografie: [4], [5], [6],
dezbaterea, conversaţia euristică
Evoluţia paleogeografică. [7], [12]
*Resurse de timp = 2 ore
Platformele prealpine: Platforma Prelegerea academică,
3. **Bibliografie: [3], [4], [5],
Moldovenească şi Platforma scitică. dezbaterea, conversaţia euristică
[6], [7], [10], [15], [17]
*Resurse de timp = 2 ore
Prelegerea academică,
4. Platformele prealpine: Platforma Moesică. **Bibliografie: [3], [4], [5],
dezbaterea, conversaţia euristică
[6], [7], [11], [18]
 Structurile de orogen. Distribuţia pe
teritoriul României.
*Resurse de timp = 2 ore
Orogenul Nord-Dobrogean (OND): Pânza Prelegerea academică,
5. **Bibliografie: [3], [4], [6],
de Măcin, Pânza de Niculiţel şi Pânza de dezbaterea, conversaţia euristică
[7]
Tulcea. Delimitare, stratigrafie, tectonica,
resursele minerale, reflexe orografice.
Orogenul Carpatic (OC): delimitare, *Resurse de timp = 2 ore
Prelegerea academică,
6. evoluţia geotectonică, diviziunile structurale **Bibliografie: [6], [7], [9],
dezbaterea, conversaţia euristică
şi nomenclatura acestora. [14], [15]
Orogenul Carpaţilor Orientali: Zona
*Resurse de timp = 6 ore
cristalino-mesozoică, domeniul flişului (est-
Prelegerea academică, **Bibliografie: [4], [5], [6],
7-9. carpatic şi transcarpatic), domeniul de
dezbaterea, conversaţia euristică [7], [8], [9], [12], [13], [14],
molasă, vulcanitele neogene şi depresiunile
[16], [19]
interne.
Orogenul Carpaţilor Meridionali: Zona
*Resurse de timp = 2 ore
cristalino-mesozoică, domeniul flişului, Prelegerea academică,
10. **Bibliografie: [4], [5], [6],
Depresiunea Getică (molasa) şi depresiunile dezbaterea, conversaţia euristică
[7], [8], [20]
interne.
*Resurse de timp = 4 ore
Orogenul Munţilor Apuseni: Apusenii Prelegerea academică,
11-12. **Bibliografie: [2], [4], [5],
Nordici (sialici) şi Apuseni sudici (simatici). dezbaterea, conversaţia euristică
[6], [7], [8]
Depresiunile molasice: Depresiunea
Transilvaniei şi Depresiunea Carei- *Resurse de timp = 2 ore
Prelegerea academică,
13. Timişoara (partea estică a Depresiunii **Bibliografie: [1], [4], [5],
dezbaterea, conversaţia euristică
Panonice, corespondentă teritoriului [6], [7], [20]
României).
Utilizarea cunoştinţelor geologice în studiul Prelegerea academică, *Resurse de timp = 2 ore
14.
peisajului geografic al teritoriului României. dezbaterea, conversaţia euristică **Bibliografie: [7]
Bibliografie
Referinţe principale:
1. Ciupagea D., Paucă M., Ichim T. (1970). Geologia depresiunii Transilvaniei. Ed. Academiei RSR Bucureşti.
2. Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu M. (1976). Geologia Munţilor Apuseni.
Ed. Academiei RSR Bucureşti.
3. Ionesi L. (1994). Geologia unităţilor de platformă şi a Orogenului Nord-Dobrogean. Ed. Tehnică Bucureşti.
4. Mutihac V. (1990). Structura geologică a teritoriului României. Ed. Tehnică Bucureşti.
5. Mutihac V., Ionesi L. (1974). Geologia României. Ed. Tehnică Bucureşti.
6. Săndulescu M. (1984). Geotectonica României. Ed. Tehnică Bucureşti.
7. Juravle D-T. (2009) - Geologia României, vol. I, II. Editura STEF, Iaşi. ISBN 978-973-1809-55-7. (doru.juravle.com/).
Referinţe suplimentare:
8. Anastasiu N., Popa M., Roban R./D. (2007). Sisteme depoziţionale. Analize secvenţiale în Carpaţi şi Dobrogea.
Editura Academiei Române Bucureşti.
9. Bădescu D. (2005). Evoluţia tectono-stratigrafică a Carpaţilor Orientali în decursul Mezozoicului şi Neozoicului. Ed.
Economică Bucureşti.
10. Brânzilă M. (1999). Geologia părţii sudice a Câmpiei Moldovei. Ed. Corson Iaşi.
11. Enciu P. (2007). Pliocenul şi Cuaternarul din vestul Bazinului Dacic. Ed. Academiei Române Bucureşti.
12. Grasu C., Catană C., Grinea D. (1988). Flişul carpatic. Petrografie şi consideraţii economice. Ed. Tehnică Bucureşti.
13. Grasu C., Catană C., Boboş I. (1996). Petrografia formaţiunilor din flişul intern carpatic. Ed. Tehnică Bucureşti.
14. Grasu C., Catană C., Miclăuş C., Boboş I. (1999). Molasa Carpaţilor Orientali. Petrografie şi sedimentogeneză. Ed.
Tehnică Bucureşti.
15. Grasu C., Miclăuş C., Brânzilă M., Boboş I. (2002). Sarmaţianul din sistemul bazinelor de foreland ale Carpaţilor
Orientali. Ed. Tehnică Bucureşti.
16. Grasu C., Miclăuş C., Brânzilă M., Baciu S. D. (2010). Munţii Hăşmaşului. Monografie geologică şi fizico-geografică.
Ed. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi.
17. Ionesi L., Ionesi Bica, Roşca V., Lungu Al., Ionesi V. (2005). Sarmaţianul mediu şi superior de pe Platforma
Moldovenească. Ed. Academiei Române Bucureşti.
18. Jipa C. D. (2006). Bazinul Dacic. Arhitectură sedimentară, evoluţie, factori de control. Editor Dan C. Jipa,
Universitatea din Bucureşti.
19. Juravle D-T. (2007). Geologia regiunii dintre Valea Sucevei şi Valea Putnei (Carpaţii Orientali). Casa Editorială
Demiurg, Iaşi. ISBN 978-973-7603-78-4, 319 p. Volum editat cu sprijinul A NCS.
20. Murariu T. (2001). Geochimia pegmatitelor din România. Ed. Academiei Române Bucureşti.
Observaţii (ore şi
8.2. Lucrări practice Metode de predare
referinţe bibliografice)
 *Resurse de timp = 2 ore
1. Protecţia muncii Expunerea
**Bibliografie: [5]
Expunerea, conversaţia euristică,
Recunoaşterea petrotipurilor caracteristice *Resurse de timp = 2 ore
2. lucrul independent al studentului
structurilor de platformă **Bibliografie: [4]
în laborator, problematizarea
Descrierea substratului unităţilor fizico-
geografice formate pe morfostructurile de Expunerea, conversaţia euristică, *Resurse de timp = 4 ore
3-4. platformă folosind materialele cartografice: lucrul independent al studentului **Bibliografie: [1], [2], [4],
hărţile geologice ale României sc. 1:200000 în laborator, problematizarea [6], [7], [8]
şi sc. 1:50000, coloane litostratigrafice, etc.
Expunerea, conversaţia euristică,
Întocmirea secţiunilor geologice prin *Resurse de timp = 4 ore
5-6. lucrul independent al studentului
morfostructurile de platformă **Bibliografie: [3], [4]
în laborator, problematizarea
*Resurse de timp = 2 ore
7. Evaluarea de parcurs Probă practică **Bibliografie: [1], [2], [3],
[4], [6], [7], [8]
Recunoaşterea unor petrotipuri Expunerea, conversaţia euristică,
*Resurse de timp = 4 ore
8-9. caracteristice diviziunilor structurle ale lucrul independent al studentului
**Bibliografie: [4]
orogenelor Nord-dobrogean şi Carpatic. în laborator, problematizarea
Descrierea substratului unităţilor fizico-
geografice formate pe morfostructurile de Expunerea, conversaţia euristică, *Resurse de timp = 4 ore
9-10. orogen folosind materialele cartografice: lucrul independent al studentului **Bibliografie[1], [2], [4],
hărţile geologice ale României sc. 1:200000 în laborator, problematizarea [6], [7], [8]
şi sc. 1:50000, coloane litostratigrafice, etc.
Expunerea, conversaţia euristică,
Întocmirea secţiunilor geologice prin *Resurse de timp = 2 ore
11. lucrul independent al studentului
Orogenul Nord-Dobrogean **Bibliografie: [3], [4]
în laborator, problematizarea
Expunerea, conversaţia euristică,
Întocmirea secţiunilor geologice prin *Resurse de timp = 4 ore
12-13. lucrul independent al studentului
Orogenul Carpatic **Bibliografie: [4], [3]
în laborator, problematizarea
*Resurse de timp = 2 ore
Evaluarea finală a activităţii la lucrările
14. Probă practică **Bibliografie: [1], [2], [3],
practice
[4], [6], [7], [8]
Bibliografie
1. Anastasiu N., Grigorescu D., Mutihac V., Popescu C. Gh. (2007). Dicţionar de geologie. Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti.
2. Donisă I., Boboc N., Ioniţă I. (2009). Dicţionar geomorfologic cu termeni corespondenţi în limbile engleză, franceză şi rusă. Ed. Univ.
“Al. I. Cuza” Iaşi.
3. Grasu C. (1984). Geologie structurală cu elemente de cartografie geologică, curs. Ed. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi.
4. Juravle D.-T. (2013). Geologia României. Suport de curs online, sursa: http://doru.juravle.com/cursuri/cursuri_2013-2014.php
5. NTS - Norme de tehnica securităţii muncii.
6. Harta geologică a României, sc. 1:1000000. Editat Institutul Geologic al României, Bucureşti.
7. Harta geologică a României, sc. 1:200000. Editat Institutul Geologic al României, Bucureşti.
8. Harta geologică a României, sc. 1:50000. Editat Institutul Geologic al României, Bucureşti.

9. Coroborarea conţinutului disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii, asociaţiilor profesionale şi

angajatorilor reprezentativi din domeniul aferent programului
Cunoştinţele, abilităţile şi deprinderile dobândite contribuie la obţinerea calificărilor prevăzute în RNCIS pentru
specializarea Geografie, în vederea angajării pe piaţa muncii, integrării în grupurile profesionale/de cercetare şi rezolvării
de probleme specifice inter/transdisciplinare conform cerinţelor instituţiilor publice/private şi exigenţelor profesionale şi
normelor deontologice.

Disciplina contribuie la obţinerea următoarelor calificări (extrase din RNCIS): 341402 agent de turism, 349101 ghid de turism,
349104 ghid de turism montan, drumeţie montană, 349106 ghid montan, 211413 consilier hidrolog, 211414 expert hidrolog, 211415
inspector de specialitate hidrolog, 211416 referent de specialitate hidrolog, 211417 consilier pedolog, 211418 expert pedolog, 211419
inspector de specialitate pedolog, 211420 referent de specialitate pedolog, 211424 hidrolog, 211425 pedolog, 214801 cartograf,
232201 profesor în învăţământul gimnazial, 244202 geograf, 258206 asistent de cercetare în geografie.

10. Evaluare
10.3. Pondere în
Tip activitate 10.1. Criterii de evaluare 10.2. Metode de evaluare
nota finală (%)
Obţinerea minim a notei 5 la Examinare orală însoţită de
10.4. Curs 50%
evaluarea lucrărilor practice probă practică
 *Prezenţa de minim 80% la
lucrările practice
**Participarea la toate testele
10.5. Lucrări practice prevăzute la evaluarea pe Probă practică şi portofoliul 50%
parcurs
***Obţinerea mediei de minim 5
la evaluarea pe parcurs
10.6. Standard minim de performanţă
a. Standarde minime pentru evaluarea competenţelor profesionale
1. Localizarea morfostructurilor geologice pe teritoriul României şi realizarea corespondenţei acestora cu unităţile fizico-
geografice.
2. Descrierea litostratigrafică şi tectonică, în linii generale, a morfostructurilor geologice care alcătuiesc teritoriul
României.
3. Cunoaşterea evenimetelor tectogenetice semnificative în evoluţia geotectonică a morfostructurilor majore ale
teritoriului României.
4. Descrierea caracteristicelor petrografice şi structurale ale substratului unităţilor fizico geografice cu ajutorul hărţilor
geologice la diferite scări (1:200000, 1:50000).

b. Standarde minime pentru evaluarea competenţelor transversale

1. Să participe în echipă la elaborarea studiilor geografice cu diverse tematici şi să cunoscă normele şi valorile codului
etic profesional privind utilizarea şi manipularea informaţiei de specialitate.

Data completării, Titular de curs, Titular de seminar/lucrări,

30.09.2017

Data avizării în Consiliul departamentului, Director de departament,

17.10.2017 Prof. univ. dr. Doru-Toader JURAVLE
 ADUCERE AMINTE
VEZI CURSUL DE GEOLOGIE GENERALĂ DIN ANUL I

DE REVĂZUT OBLIGATORIU:

1. Scara stratigrafică: despre unitățile geocronologice, cronostratigrafice și

litostratigrafice;
2. Principalele grupe de minerale și proprietățile care permit diagnosticarea
macroscopică a mineralelor;
3. Clasificare genetică a rocilor, constituienții rocilor magmatice, sedimentare și
metamorfice și caracteristicile mineralogice, morfologice și structurale care
permit diagnosticarea macroscopică a rocilor;
4. Structurile primare ale rocilor magmatice și sedimentare (corpuri de roci
formate sindepozițional, nedeformate tectonic);
5. Structurile tectonice: cute, falii și asociații de cute falii (pânze tectonice: de
acoperire și de șariaj);
6. Morfostructurile majore de distensiune (rifturi, grabene, horsturi, dorsale
medio-oceanice etc.) și de compresiune (orogenele cu zonele structurale
interne. De ex: zone alcătuite din pânze de soclu – bazine intracontinentale
și margini continentale pasive / bazine oceanice - zone cristalino-
mesozoice; zone alcătuite din pânze de cuvertură - bazine de foreland
periferice, fliș-molasă; arcuri vulcanice continentale - vulcanite laramice,
vulcanite neogene; arcuri vulcanice insulare; bazine molasice interne etc.).
Cronostratigrafia şi geocronologia

Cronostratigrafia este o ramură a stratigrafiei care se ocupă cu determinarea

vârstei stratelor şi corelarea cronologică a acestora. În acest mod se grupează
unităţile litostratigrafice în unităţi cronostratigrafice, care reprezintă volume de
roci formate într-o unitate geocronologică.

Unitatea cronostratigrafică se referă la un volum de strate format într-o

unitate de timp geologic.

Cronozona este cea mai mică diviziune în cronostratigrafie, reprezentând

stratul sau pachetele de strate formate în momentul desfăşurării unui
eveniment biologic, geologic sau geofizic.

Geocronologia este o ramură a stratigrafie care se ocupă cu datarea

(stabilirea vârstei) depozitelor geologice şi ierarhizarea cronologică a acestora,
rezultând unităţi geocronologice (de timp), concretizate în unităţi
cronostratigrafice (volume de roci). Datarea se poate face relativ, aplicându-se
corelările pornind de la principiul superpoziţei geometrice a stratelor şi
conţinutul paleontologic al acestora, sau în mod absolut, folosindu-se metode
radiometrice.
 Unităţi geocronologice Unităţi cronostratigrafice

EON EONOTHEM

ERĂ ERATHEM

PERIOADĂ SISTEM

EPOCĂ SERIE

VÂRSTĂ ETAJ

CRON CRONOZONĂ

Scara geocronologică (scara stratigrafică) folosită în prezent este cea adoptată

de Comisia Internaţională de Stratigrafie. Se impune o precizare. Începând din
Priabonian, datorită ridicărilor alpine, se separă din Oceanul Tethys un bazin
marin denumit Paratethys, în care se formează terenurile sedimentare din
Orogenul carpatic şi domeniul extracarpatic (Jipa, 2006). În acest context, pentru
domeniul Paratethys s-au separat în Neogen, corespunzător bazinelor
individualizate, unităţi geocronologice şi cronostratigrafice regionale, specifice.
Acestea unităţi geocronologice sunt folosite în literatura geologică privitoare la
terenurile extracarpatice şi ale Orogenului Carpaţilor Orientali, motiv pentru care
sunt prezentate în continuare Scara stratigrafica ICS (2016) şi corelarea unităţilor
standard cu unităţile regionale separate pentru Paratethys.
Litostratigrafia – este o ramură a stratigrafiei care se ocupă cu separarea volumelor
de roci cu caractere specifice în unităţi litostratigrafice şi corelarea acestora pe baza
caracterelor litologice şi cronostratigrafice.
Unitatea litostratigrafică reprezintă un volum de roci sedimentare, magmatice sau
metamorfice, alcătuită din strate, curgeri etc., constituite dintr-un singur tip petrografic sau
o combinaţie de tipuri, care reflectă condiţiile sedimentogenetice, magmatogene sau
metamorfogene ale rocilor. Acestea se deosebesc net de unităţile din culcuş şi acoperiş.
Unităţile litostratigrafice reflectă extensiunea spaţială şi în timp a condiţilor genetice din
bazinele de sedimentare şi domeniile magmatice şi metamorfice. Unitatea litostratigrafică
de bază, cartabilă, cu care se operează în teren şi se efectuează corelările litostratigrafice
este formaţiunea litologică.
Formaţiunea litologică este alcătuită dintr-o succesiune stratigrafică (o sumă de strate,
curgeri de lave, alternanţe de curgeri de lave cu strate sedimentare etc.) relativ omogenă
din punct de vedere litologic (petrografic) şi stratonomic (al succesiuni stratelor de roci) şi
care reprezintă persistenţa unor anumite condiţii genetice în domeniile de formare ale
rocilor. Formaţiunile pot avea grosimi de la câţiva metri până la câteva sute de metri.
Caracteristicele litologice ale unei formaţiuni sunt descrise pe o secţiune unde aflorează în
totalitate şi se pot observa raporturile de continuitate cu formaţiunile din culcuş şi acoperiş.
Acest profil se numeşte secţiune de referinţă şi volumul de roci descris se numeşte
stratotip. Orice separare ulterioară a formaţiunii în alte regiuni, trebuie să se raporteze la
stratotip, pentru a se putea efectua în final corelările litostratigrafice.
Formaţiunile litologice sunt divizate în membrii, pe aceleaşi criterii privind omogenitatea
relativă a volumelor de roci separate. O sumă de formaţiuni, în succesiune stratigrafică,
depuse într-un interval de timp precizat, se numeşte grup.
FORMAȚIUNEA DE TISARU
CRETACIC MEDIU
FORM. DE HANGU
FORMAȚIUNEA DE SURCELE
SENONIAN
EOCEN INFERIOR
 FORMAȚIUNEA DE SCORBURA
LUTETIAN
FORM. DE SCORBURA

FORM. DE STRAJA
YPRESIAN

FORM. DE STRAJA
FORMAȚIUNEA DE PLOPU FORMAȚIUNEA DE KLIWA
PRIABONIAN OLIGOCEN
 UNITĂȚILE MORFOSTRUCTURALE
MAJORE ALE TERITORIULUI ROMÂNIEI

1. Ce sunt structurile de platformă și de orogen

2. Cum se formează morfostructurile de orogen și de platformă

3. Cum se atribuie vârsta platformelor și a orogenelor

3. UNITĂȚILE
MORFOSTRUCT
URALE
ALE
TERITORIULUI
ROMÂNIEI

CORESPONDE
NȚE
FIZICO-
GEOGRAFICE
 1. EVOLUȚIE GEOLOGICĂ ≈ (?)EVOLUȚIE PALEOGEOGRAFICĂ

GEOTECTONICE PALEOGEOGRAFICE PALEOCLIMATICE

TIMP
SCARA STRATIGRAFICĂ

EVENIMENTE ALOCICLICE
(precesie, oblicitate, excentricitate)

EVENIMENTE
SEDIMENTOLOGICE BIOLOGICE

LITO-
STRUCTURALE

PLATFORMĂ
OROGEN

EVENIMENTE AUTOCICLICE
(interacțiune exosferă, vulcanism etc.)
OROGEN

OCEAN
SPAȚIU
 FORMAREA OROGENELOR
PRIN PRISMA TECTONICII GLOBALE

ETAPELE FORMĂRII CATENELOR OROGENETICE POT FI ASIMILATE

CICLURILOR DE DESCHIDERE ŞI “DISTRUGERE” A BAZINELOR OCEANICE,
ÎN CONFORMITATE CU CICLURILE WILSON - READING

CICLUL DISTENSIV WILSON (1966) CICLUL COMPRESIV READING (1978)

Stadiul I – rift continental de tip Est-African Stadiul I – stadiul de subducție

Stadiul II – bazin marin de tip Marea Roşie Stadiul II – stadiul de bazin remanent

Stadiul III – bazin oceanic îngust Stadiul III – stadiul de coliziune

Stadiul IV – bazin oceanic de tip Atlantic

 2.1. Formarea orogenelor: ciclurile Wilson-Reading
CICLUL WILSON - distensiv CICLUL READING - COMPRESIV
- Stadiul de rift continental (Est-African) - Stadiul de subducție – margini active, se
- Stadiul Marea Roșie – se produce scoarță inițiază subducția
oceanică - Stadiul de bazin remanent
- Stadiul de bazin oceanic îngust - Stadiul de coliziune și echilbrare izostazică
- Stadiul Atlantic – ocean cu morfologie complet
dezvoltată, cu margini pasive
 CICLUL
ARIE DISTENSIV
CICLUL COMPRESIV (READING)
(WILSON)
Bazin de tip pacific CONTINENTALĂ
Bazin de tip
atlantic
 Riftul
Est african - Marea Roşie
şi
grabenul Marea Moartă

Enciclopedia geologică. Elsevier

Sursa: http://en.wikipedia.org/
Ciclul Wilson
Enciclopedia geologică. Elsevier
Sursa: http://en.wikipedia.org/
Riftul şi dorsala
medio-atlantică

Enciclopedia geologică. Elsevier

Sursa: http://en.wikipedia.org/
 Formarea morfostructurilor de platformă

1. Formarea catenei orogenetice

2. Cratonizarea şi peneplenizarea catenei orogenetice

3. Instalarea bazinului de sedimentare şi formarea cuverturii sedimentare

Vârsta platformelor și a orogenelor

Platforme – momentul cratonizării soclului.

Orogene – vârsta mişcărilor tectogentice care produc structogeneza

majoră a orogenului (tectogeneza pânzelor tectonice și structogeneza
unitățile morfostructurale majore. De ex. ”Zona cristalino-mesozoică”, flișul
est-carpatic etc.)
 1. Structurile de platformă și de orogen

Structură de orogen
Structura de platformă
1. Structurile de platformă și de orogen
STRUCTURILE DE PLATFORMĂ
SUNT ALCĂTUITE DIN DOUĂ ETAJE
STRUCTURALE:
1. SOCLU – vechea catenă orogenică
peneplenizată;
2. CUVERTURA SEDIMENTARĂ – formată
în mai multe secvenţe (cicluri) de
sedimentară marină separate de discordanţe
majore (paleoreliefuri). Are o structură în
strate orizontale, slab deformate sau
monoclinală cu înclinări reduse.
RAPORTURILE GEOMETRICE – cuvertura
sedimentară este mai tânără decât soclul şi
se găseşte întotdeauna la partea superioară
a eşafodajului structural.
STRUCTURILE DE OROGEN
Sunt alcătuite din două etaje structurale: structurile
pretectonice şi structurile postectonice. Acestea sunt
separate de suprafeţe de discordanţă (paleoreliefuri), care iau
naştere după faza tectogenetică principală în care se edifică
eșafodajul morfo-tecto-structural major al orogenului.
1. STRUCTURILE PRETECTONICE – sunt alcătuite din
depozitele soclului şi ale cuverturilor sedimentare intens
teconizate în fazele tectogenetice principle, în raport cu care se
stabilesc ”momentele geocronologice” ale formării subunităților
morfostructurale ale orogenului. Vârsta substratului tectonizat
este întotdeauna mai veche decât vârsta fazei tectogentice care
afectează substratul.
GEOMETRIC – depozitele mai tinere ale soclului şi cuverturilor
sedimentare se pot găsi în orice poziţie în eşafodajul tectonic, ca
urmare a încălecărilor/șariajelor succesive produse în fazele
paroxismale succesive.
2. STRUCTURILE POSTECTONICE – sunt alcătuite din
depozitele cuverturilor sedimentare formate ulterior desfăşurării
tectogenezei majore, netectonizate sau slab teconizate, în fazele
tectogenetice postparoxismale
GEOMETRIC – depozitele posttectonice acoperă discordant
structurile pretectonice şi se găsesc la partea superioară a
eşafodajului structural
BAZINE DE SEDIMENTARE – invariabil, cuverturile
sedimentare iau naștere în bazine de sedimentare

• Clasificare
tectonică
• a bazinelor de
• sedimentare
• adaptată de
Gerhard
• Einsele (1992),
după
• Kingston et
al.(1983) şi
• Mitchell şi Reading
(1986)