Ion Piroi

MAŞINI ELECTRICE

Editura EFTIMIE MURGU

Reşiţa, 2009
2
 Cuprins

Cu p ri n s

Cuprins ................................................................................................................. 3
Prefaţă................................................................................................................... 9
Capitolul 1. SCURT ISTORIC ............................................................................... 11
1.1. Scurt istoric ...................................................................................................... 11
1.2. Legile fenomenelor electromagnetice aplicate în studiul maşinilor electrice .. 12
1.2.1. Legea inducţiei electromagnetice ............................................................. 13
1.2.2. Teorema conservării componentei normale a inducţiei ............................ 14
1.2.3. Legea circuitului magnetic ....................................................................... 14
1.2.4. Legea legăturii dintre inducţie, intensitate şi magnetizaţie în câmpul
magnetic ............................................................................................................. 14
1.2.5. Legea conducţiei electrice (legea lui Ohm) .............................................. 15
1.2.6. Legea transformării energiei electromagnetice în procesul de conducţie
(legea lui Joule-Lentz) ........................................................................................ 15
1.2.7. Teoremele lui Kirchhoff ........................................................................... 15
1.3. Înlănţuiri magnetice şi inductivităţi ................................................................. 16
1.3.1. Înlănţuiri magnetice (flux total)................................................................ 16
1.3.2. Inductivităţi (inductanţe) .......................................................................... 17
1.4. Energia magnetică............................................................................................ 17
1.5. Forţe în câmp magnetic.................................................................................... 18
1.6. Asocierea sensurilor pozitive ........................................................................... 18
Capitolul 2. ELEMENTE GENERALE ALE MAŞINILOR ELECTRICE ........... 20
2.1. Definiţii. Clasificarea maşinilor electrice ........................................................ 20
2.2. Elemente constructive de bază ale maşinilor electrice..................................... 22
2.3. Materiale utilizate în construcţia maşinilor electrice ....................................... 23
2.4. Principiul de funcţionare şi reversibilitatea maşinilor electrice ....................... 24
2.5. Câmpuri magnetice în maşinile electrice ......................................................... 26
2.5.1. Generalităţi şi definiţii .............................................................................. 26
2.5.2. Câmp magnetic homopolar....................................................................... 28
2.5.3. Câmp magnetic heteropolar determinat de curentul continuu .................. 28
2.5.4. Câmp magnetic alternativ ......................................................................... 29
2.5.5. Câmp magnetic heteropolar alternativ şi câmp magnetic circular............ 29
2.6. Înfăşurările maşinilor electrice......................................................................... 32
2.6.1. Înfăşurări de excitaţie ............................................................................... 32
2.6.2. Înfăşurări pentru indusurile maşinilor electrice cu colector (înfăşurări de
c.c.) ..................................................................................................................... 33
2.6.3. Înfăşurări pentru maşinile electrice de curent alternativ........................... 54
2.7. Tensiunea electromotoare indusă în înfăşurări ................................................ 72
2.7.1. Tensiunea electromotoare indusă în înfăşurări de curent alternativ ......... 72
2.7.2. Tensiunea electromotoare indusă în înfăşurări de curent alternativ ......... 74
2.8. Determinarea câmpurilor magnetice produse de înfăşurările maşinilor electrice
................................................................................................................................ 79
2.8.1. Legătura dintre inducţia câmpului magnetic şi solenaţie.......................... 79
2.8.2. Determinarea solenaţiei unei înfăşurări .................................................... 81
2.8.3. Solenaţia specifică (pătura de curent)....................................................... 87
3
Maşini electrice
2.9. Caracteristica de magnetizare a unei maşini electrice...................................... 88
2.10. Momentul de rotaţie şi efortul tangenţial mediu ............................................ 92
2.11. Pierderile şi randamentul maşinilor electrice................................................. 94
2.12. Inductivităţile maşinilor electrice................................................................... 95
2.12.1. Inductivităţile maşinilor electrice rotative .............................................. 96
2.12.2. Inductivităţile unui transformator electric ............................................ 103
2.13. Ecuaţiile generale ale maşinilor de curent alternativ fără colector .............. 109
2.13.1. Generalităţi şi ipoteze ........................................................................... 109
2.13.2. Ecuaţiile generale în valori momentane ............................................... 111
2.13.3. Ecuaţiile maşinilor electrice simetrice cu repartiţie sinusoidală a inducţiei
magnetice în lungul pasului polar (teoria celor două axe)................................ 112
Capitolul 3. TRANSFORMATORUL ELECTRIC .............................................. 121
3.1. Generalităţi..................................................................................................... 121
3.1.1. Definiţii. Clasificări ................................................................................ 121
3.1.2. Principalele tipuri de transformatoare .................................................... 122
3.1.3. Mărimi nominale .................................................................................... 122
3.1.4. Notarea bornelor transformatoarelor ...................................................... 122
3.1.5. Elemente constructive ale transformatoarelor ........................................ 123
3.1.6. Principiul de funcţionare al transformatorului electric ........................... 126
3.2. Transformatorul monofazat cu două înfăşurări.............................................. 129
3.2.1. Ipoteze privind teoria transformatorului monofazat ............................... 129
3.2.2. Teoria tehnică a transformatorului monofazat cu două înfăşurări .......... 129
3.2.3. Schemele echivalente ale transformatorului monofazat cu două înfăşurări
.......................................................................................................................... 133
3.2.4. Analiza regimurilor de funcţionare ale transformatoarelor monofazate . 134
3.3. Transformatorul trifazat ................................................................................. 145
3.3.1. Conexiuni. Scheme de conexiuni. Grupe de conexiuni .......................... 146
3.3.2. Analiza regimurilor de funcţionare ale transformatorului trifazat .......... 149
3.4. Funcţionarea în paralel a transformatoarelor ................................................. 154
3.5. Regimuri tranzitorii în transformatoarele electrice ........................................ 158
3.5.1. Regimuri tranzitorii caracterizate prin supracurenţi ............................... 158
3.5.2. Regimuri tranzitorii caracterizate prin supratensiuni.............................. 162
3.6. Transformatoare speciale ............................................................................... 165
3.6.1. Autotransformatorul ............................................................................... 165
3.6.2. Transformatorul cu trei înfăşurări........................................................... 167
3.6.3. Transformatoare pentru schimbarea numărului de faze ......................... 170
Capitolul 4. MAŞINA ASINCRONĂ................................................................... 173
4.1. Generalităţi..................................................................................................... 173
4.1.1. Definiţii. Elemente constructive ............................................................. 173
4.1.2. Mărimi nominale .................................................................................... 174
4.1.3. Semne convenţionale şi marcarea bornelor ............................................ 175
4.2. Principiul şi regimurile de funcţionare ale maşinii asincrone ........................ 175
4.3. Ecuaţiile maşinii asincrone ............................................................................ 178
4.3.1. Ipoteze pentru scrierea ecuaţiilor............................................................ 178
4.3.2. Ecuaţiile maşinii asincrone în mărimi dependente de timp (în valori
instantanee)....................................................................................................... 179
4.3.3. Ecuaţiile maşinii asincrone în mărimi complexe.................................... 182
4
 Cuprins
4.3.4. Rotorul echivalent. Ecuaţiile maşinii cu rotor echivalent ....................... 183
4.3.5. Ecuaţiile în mărimi complexe reduse. Schemele echivalente................. 185
4.4. Cuplul electromagnetic al maşinii asincrone ................................................. 187
4.4.1. Bilanţul energetic al maşinii asincrone................................................... 187
4.4.2. Cuplul electromagnetic al maşinii asincrone când Ur=0 ........................ 188
4.4.3. Cupluri parazite ...................................................................................... 192
4.5. Diagrama cercului la maşina asincronă ......................................................... 193
4.5.1. Diagrama cercului, loc geometric al curentului statoric ......................... 193
4.5.2. Determinarea mărimilor caracteristice de funcţionare ale maşinii asincrone
utilizând diagrama cercului .............................................................................. 195
4.5.3. Determinarea practică a diagramei cercului ........................................... 198
4.5.4. Abateri de la diagrama cercului .............................................................. 200
4.6. Regimul de motor al maşinii asincrone.......................................................... 200
4.6.1. Caracteristicile de funcţionare ale motorului asincron ........................... 200
4.6.2. Pornirea motoarelor asincrone................................................................ 202
4.6.3. Modificarea turaţiei motoarelor asincrone.............................................. 206
4.7. Regimul de generator al maşinii asincrone .................................................... 209
4.8. Regimul de frână al maşinii asincrone........................................................... 211
4.8.1. Caracteristici ale funcţionării maşinii asincrone în regim de frână ........ 211
4.8.2. Metode de frânare cu maşina asincronă.................................................. 212
4.9. Maşina asincronă monofazată........................................................................ 214
4.9.1. Maşina asincronă monofazată normală .................................................. 214
4.9.2. Maşina asincronă monofazată cu înfăşurare auxiliară ............................ 216
4.9.3. Maşina asincronă monofazată cu poli ecranaţi ....................................... 218
4.10. Regimuri speciale ale maşinii asincrone ...................................................... 219
4.10.1. Regimul de arbore electric.................................................................... 219
4.10.2. Regimul de convertor de frecvenţă....................................................... 220
4.10.3. Regimul de regulator de fază ................................................................ 221
4.10.4. Regimul de regulator de inducţie.......................................................... 222
4.10.5. Maşina asincronă liniară ....................................................................... 222
Capitolul 5. MAŞINA SINCRONĂ...................................................................... 225
5.1. Generalităţi..................................................................................................... 225
5.1.1. Definiţii. Elemente constructive ............................................................. 225
5.1.2. Mărimi nominale .................................................................................... 227
5.2. Principiul de funcţionare al maşinii sincrone................................................. 228
5.3. Reacţia de indus ............................................................................................. 229
5.3.1. Fenomenul reacţiei de indus ................................................................... 229
5.3.2. Reacţia de indus la maşina cu poli plini ................................................. 231
5.3.3. Reacţia de indus la maşina cu poli aparenţi ............................................ 233
5.4. Ecuaţiile maşinii sincrone în regim staţionar ................................................. 235
5.5. Diagramele fazoriale şi parametrii maşinii sincrone...................................... 237
5.5.1. Diagramele maşinii sincrone .................................................................. 237
5.5.2. Parametrii maşinii sincrone .................................................................... 240
5.6. Cuplul maşinii sincrone ................................................................................. 241
5.6.1. Bilanţul energetic şi randamentul maşinii sincrone ................................ 241
5.6.2. Cuplul maşinii sincrone – expresia generală .......................................... 242
5.6.3. Cuplul maşinii sincrone cu poli plini...................................................... 243
5
Maşini electrice
5.6.4. Cuplul maşinii sincrone cu poli aparenţi ................................................ 245
5.7. Regimul de generator al maşinii sincrone...................................................... 246
5.7.1. Regimul de generator autonom............................................................... 246
5.7.2. Regimul de generator funcţionând în paralel cu o reţea puternică ......... 254
5.8. Regimul de motor al maşinii sincrone ........................................................... 260
5.8.1. Ecuaţiile de funcţionare. Diagramele fazoriale....................................... 260
5.8.2. Funcţionarea motorului sincron cu excitaţie constantă. Caracteristicile
motorului sincron.............................................................................................. 262
5.8.3. Funcţionarea motorului sincron la cuplu constant şi excitaţie variabilă. 263
5.8.4. Pornirea motorului sincron ..................................................................... 263
5.9. Compensatorul sincron .................................................................................. 264
5.10. Regimuri nesimetrice ale maşinii sincrone .................................................. 265
5.10.1. Generalităţi ........................................................................................... 265
5.10.2. Scurtcircuitul staţionar nesimetric ........................................................ 266
5.10.3. Funcţionarea cu sarcină nesimetrică oarecare ...................................... 271
5.11. Procese tranzitorii în maşinile sincrone ....................................................... 271
5.11.1. Reactanţa tranzitorie şi supratranzitorie ............................................... 271
5.11.2. Scurtcircuitul trifazat brusc................................................................... 273
5.11.3. Scurtcircuitul bifazat brusc ................................................................... 275
5.11.4. Scurtcircuitul monofazat brusc ............................................................. 275
5.11.5. Aprecieri valorice ale curenţilor maximi de scurtcircuit ...................... 275
5.12. Pendulările maşinii sincrone ........................................................................ 276
5.12.1. Elemente definitorii. Ecuaţia mişcării .................................................. 276
5.12.2. Analiza pendulărilor libere ................................................................... 279
5.12.3. Analiza pendulărilor forţate.................................................................. 280
Capitolul 6. MAŞINA DE CURENT CONTINUU.............................................. 285
6.1. Generalităţi..................................................................................................... 285
6.1.1. Elemente constructive............................................................................. 285
6.1.2. Mărimi nominale .................................................................................... 287
6.1.3. Tipuri de maşini de curent continuu ....................................................... 287
6.1.4. Regimurile de funcţionare ale maşinii de ............................................... 289
curent continuu ................................................................................................. 289
6.1.5. Principiul de funcţionare al maşinii de curent continuu ......................... 289
6.2. Câmpul magnetic din întrefierul maşinii de curent continuu......................... 291
6.2.1. Reacţia indusului când periile sunt plasate în axa q ............................... 292
6.2.2. Reacţia indusului când periile sunt deplasate din axa q.......................... 294
6.2.3. Dezavantajele reacţiei de indus .............................................................. 295
6.2.4. Mijloace de reducere a efectelor reacţiei indusului ................................ 296
6.3. Comutaţia maşinilor de curent continuu ........................................................ 297
6.3.1. Comutaţia când lăţimea periei este egală cu lăţimea lamelei de colector
.......................................................................................................................... 298
6.3.2. Tensiunile electromotoare induse uea şi uee ............................................. 301
6.3.3. Efectele variaţiei neliniare a curentului de comutaţie............................. 302
6.3.4. Comutaţia când lăţimea periei este mai mare decât lăţimea lamelei de
colector ............................................................................................................. 303
6.3.5. Metode de îmbunătăţire a comutaţiei ..................................................... 303
6.3.6. Verificarea experimentală a comutaţiei .................................................. 304
6
 Cuprins
6.4. Regimul de generator al maşinii de curent continuu...................................... 305
6.4.1. Bilanţul energetic.................................................................................... 305
6.4.2. Ecuaţiile generatorului de curent continuu ............................................. 307
6.4.3. Caracteristicile de funcţionare ale generatorului de curent continuu...... 308
6.5. Regimul de motor al maşinii de curent continuu ........................................... 317
6.5.1. Bilanţul energetic.................................................................................... 317
6.5.2. Ecuaţiile motorului de curent continuu................................................... 318
6.5.3. Caracteristicile motorului de curent continuu......................................... 319
6.6. Regimul de frână al maşinii de curent continuu............................................. 328
6.6.1. Frânarea cu maşina de curent continuu lucrând în regim de frână propriu-
zisă.................................................................................................................... 329
6.6.2. Frânarea cu maşina de curent continuu prin recuperarea energiei.......... 330
6.6.3. Frânarea dinamică cu maşina de curent continuu ................................... 330
Capitolul 7. MAŞINI ELECTRICE SPECIALE .................................................. 332
7.1. Generalităţi..................................................................................................... 332
7.2. Maşini de curent alternativ cu colector .......................................................... 332
7.2.1. Maşini de curent alternativ cu colector monofazate ............................... 333
7.2.2. Maşini de curent alternativ cu colector trifazate..................................... 345
7.3. Maşini speciale utilizate în schemele de reglare automată ale acţionărilor
electrice ................................................................................................................. 354
7.3.1. Maşini electrice amplificatoare............................................................... 354
7.3.2. Maşini sincrone speciale......................................................................... 358
7.3.3. Servomotoare electrice ........................................................................... 368
7.3.4. Tahogeneratoare ..................................................................................... 372
7.3.5. Micromaşini pentru sisteme de transmisie sincronă ............................... 375
7.3.6. Amplificatoare magnetice....................................................................... 377
Bibliografie....................................................................................................... 380

7
Maşini electrice

8
 Prefaţă

Pr ef aţă

Prezenta lucrare – intitulată „Maşini Electrice“ – este structurată după

curricula cursului predat studenţilor de la Facultatea de Inginerie a Universităţii
„Eftimie Murgu“ din Reşiţa, de la secţiile Electromecanică şi Inginerie economică
în domeniul electric.
Lucrarea conţine şapte capitole, în fiecare din acestea urmărindu-se
prezentarea cât mai clară a fenomenelor care au loc în maşinile electrice, expri-
marea analitică a acestor fenomene, cât şi interpretarea rezultatelor ce decurg din
demonstraţiilor efectuate. M-am străduit să prezint informaţiile într-un stil cursiv,
gradual, pentru ca acestea să fie cât mai accesibile cititorului. Refacerea de către
cititor a raţionamentelor rămâne însă sigura soluţie de pătrundere în adâncime a
fenomenelor.
Am acordat o deosebită atenţie notaţiilor folosite în ecuaţii şi în figuri,
încercând să folosesc – când a fost posibil – aceleaşi notaţii de-a lungul întregii
lucrări, pentru a uşura urmărirea acestora. Am realizat desene cât mai clare, care
să ajute atât înţelegerea fenomenelor care au loc în maşinile electrice, cât şi a ra-
ţionamentelor efectuate.
În capitolul unu am prezentat sumar formele simplificate ale legilor care
guvernează fenomenele de bază din electrotehnică pentru scrierea ecuaţiilor ce
descriu comportamentul unei maşini electrice.
Am acordat multă atenţie prezentării înfăşurărilor maşinilor electrice deoa-
rece acestea reprezintă o parte foarte importantă a unei maşini electrice (sistemul
electric), iar sectorul de bobinaj ocupă un loc foarte important în cadrul secţiei de
maşini electrice a S.C. U.C.M.R. S.A. din municipiul Reşiţa – care este leagănul
industriei constructoare de maşini electrice în ţara noastră – unde se construiesc
generatoare sincrone de mare putere pentru echiparea hidrocentralelor din Româ-
nia şi din alte ţări ale lumii.
În capitolul doi am prezentat elementele generale ale maşinilor electrice
(tensiuni induse, solenaţii, caracteristica de magnetizare, cuplul electromagnetic,
randament şi pierderi, inductivităţi şi – în final – teoria celor două axe), elemente
strict necesare pentru înţelegerea funcţionării fiecărui tip de maşină în parte.
În al treilea capitol este prezentat transformatorul electric, pornindu-se de
asemenea de la fenomenele care au loc în acesta, continuând cu stabilirea ecuaţi-
ilor de funcţionare în cazul general, dar şi în cazuri limită, cu scopul înţelegerii cât
mai corecte a modului de funcţionare al acestuia în sarcină. În finalul capitolului
am prezentat transformatoarele speciale utilizate frecvent în industrie.
În capitolul patru am tratat maşina de inducţie în acelaşi mod: principiul de
funcţionare, ecuaţii, reprezentări în complex, regimuri de funcţionare. Am mai pre-
zentat şi maşina monofazată cu fază auxiliară, maşina cu spiră în scurtcircuit, în-
cheind capitolul cu prezentarea succintă a regimurilor speciale de funcţionare ale
maşinii asincrone.

9
Maşini electrice
În capitolul cinci am prezentat maşina sincronă, cu elemente constructive,
principiul de funcţionare, fenomenul reacţiei de indus, ecuaţiile şi cuplul acesteia
în regim staţionar. Sunt analizate succint regimurile de lucru ale maşinii sincrone,
precum şi comportamentul generatorului sincron la încărcări nestaţionare şi nesi-
metrice. Pendulările maşinii sincrone încheie acest capitol.
În capitolul al şaselea este prezentată maşina de curent continuu, la care –
pe lângă elementele mai sus enumerate – am insistat pe câmpul magnetic în între-
fierul acesteia, în scopul sublinierii efectelor reacţiei de indus în diferite situaţii.
Sunt prezentate de asemenea cele trei regimuri de funcţionare: de generator, de
motor şi de frână.
În capitolul şapte am tratat succint maşini electrice speciale, incluzând aici:
maşini de curent alternativ cu colector (monofazate şi trifazate).
Am făcut referire la maşinile electrice fabricate în municipiul Reşiţa, unde
se fabrică hidrogeneratoare sincrone de mare putere.
Tratarea tuturor problemelor s-a făcut în stil clasic, stabilind corelaţii –
când a fost cazul – cu elemente aparţinând altor discipline.
Aduc mulţumiri tuturor celor care au făcut observaţii – de care am ţinut cont
în lucrare. Mulţumesc în special domnilor Acad. Prof. Dr. ing. Toma Dordea şi
Prof. Dr. ing. Aurel Câmpeanu, care au acceptat cu căldură să fie referenţi la
prima ediţie , precum şi domnilor Prof. Dr. ing. Ioan Novac şi Prof. Dr. ing. Ştefan
Gârlaşu, care au făcut observaţii asupra manuscrisului.
În final le mulţumesc colegilor care m-au ajutat – într-o formă sau alta – la
realizarea acestei ediţii şi în special d-lui ing. dipl. Florin Pomoja, care a realizat
tehnoredactarea şi grafica computerizată a lucrării cu o grijă deosebită.

Reşiţa, martie 2009

Ion Piroi

10
 Capitolul 1. Scurt istoric

C a p i to l ul 1 . S CU RT I STO RI C

1.1. Scurt istoric

În anul 1821, Michael Faraday constată că rotind un cadru

dreptunghiular în apropierea unor magneţi permanenţi, prin cadru circulă un
curent electric. Dezvoltând această idee, francezul Hippolyte Pixii prezintă
Academiei de Ştiinţe din Paris, în 1832, o maşină care producea curent
alternativ monofazat, prin rotirea manuală a unui magnet permanent în faţa
polilor unui electromagnet fix. Această maşină marchează prima etapă a
dezvoltării generatorului electric, aceea a utilizării magneţilor permanenţi,
etapă ce durează până în anul 1851. În acest an, inginerul danez Søeren
Hjorth proiectează şi realizează prima maşină electrică cu excitaţie
independentă, ţinând seama de remanenţa miezurilor magnetice. Începe
astfel a doua etapă a dezvoltării generatoarelor electrice – etapa
generatoarelor cu excitaţie independentă. În anul 1854 se realizează primul
magnetou industrial. În anul 1858 la Southerland (Anglia) se instalează,
pentru prima dată în lume, un grup electrogen pentru alimentarea farului. În
anii ce urmează apar: generatorul de curent continuu cu bobinajul rotoric în
inel (1860 – A. Pacinotti), generatorul de curent continuu cu indus în formă
de tambur (1871 – Friedrich von Heffner Altneck) şi începe să se dezvolte
teoria maşinilor electrice. În anul 1878, W. Siemens construieşte primul
generator de curent alternativ. Zece ani mai târziu, inginerul german F.A.
Haselwander construieşte primul generator de curent electric trifazat. În
1889, M.O. Dolivo-Dobrovolski propune utilizarea curentului alternativ
trifazat şi inventează, un an mai târziu, motorul asincron cu rotorul în
colivie. În anul 1902 se descoperă principiul de funcţionare al motorului
liniar, dar primele cercetări mai importante în realizarea lui au loc după
1960.
În ţara noastră, la Timişoara, se instalează în 1884 una din primele
centrale electrice de curent alternativ din Europa, având patru grupuri de
câte 30 kW, care alimentau cele 731 de becuri destinate iluminatului public.
În 1885, la Bucureşti se instalează o centrală electrică de curent continuu,
iar în 1896 la Craiova şi Sibiu se instalează de asemenea centrale electrice.
În ceea ce priveşte construirea maşinilor electrice, până la al doilea
război mondial exista în ţara noastră un singur centru, la Reşiţa.
Acum se produc maşini electrice în mai multe oraşe ale ţării, după
cum urmează:
­ Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (S.C. I.M.G.B. S.A.)
produce turbogeneratoare sincrone de puteri foarte mari, motoare
11
Maşini electrice
sincrone speciale, compensatoare sincrone;
­ Electroputere S.A. Craiova produce transformatoare de puteri
foarte mari 10-400 MVA, motoare asincrone de puteri de la 200
kW la 1.600 kW, motoare sincrone, maşini de curent continuu
pentru tracţiune electrică, transformatoare de măsură pentru curent
şi tensiune, de diverse tipuri şi forme constructive;
­ Uzina de Maşini Electrice Bucureşti (S.C. U.M.E.B. S.A.) produce
maşini sincrone de puteri între 25 kVA şi 1.200 kVA, generatoare
sincrone de frecvenţă medie (8 kHz), convertizoare de sudură de
curent continuu, motoare asincrone cu rotor în colivie de puteri 50-
160 kW, motoare asincrone cu rotor bobinat pentru acţionarea
macaralelor, motoare de curent continuu pentru industria
metalurgică, generatoare sincrone pentru iluminatul vagoanelor
etc.;
­ Uzina de Construcţii Maşini Reşiţa (S.C. U.C.M.R. S.A.) produce
hidrogeneratoare electrice de putere foarte mare – până la 200
MVA, motoare sincrone, maşini de curent continuu, maşini
electrice unicat;
­ întreprinderea Electromotor Timişoara (S.C. Electromotor S.A.)
produce motoare asincrone cu inele sau colivie, de puteri între 10-
30 kW, servomotoare de curent continuu;
­ întreprinderea Electroprecizia Săcele (S.C. Electroprecizia S.A.)
produce motoare asincrone de puteri până la 13 kW, echipament
pentru autovehicule;
­ Întreprinderea de Motoare Electrice Piteşti (S.C. I.M.E.P. S.A.)
produce motoare electrice universale şi motoare asincrone de puteri
mici, în serie mare.
Mai produc maşini electrice sau transformatoare întreprinderile:
Electroargeş Curtea de Argeş (S.C. I.P.E.E. S.A.), Electromureş S.A. Târgu
Mureş, Întreprinderea de transformatoare Filiaşi (S.C. T.M.C. S.A.),
Electrotehnica S.A. Bucureşti.

1.2. Legile fenomenelor electromagn etice

aplicate în studiul maşinilor electrice

Din multitudinea de legi ale fenomenelor electromagnetice, ecuaţiile

maşinilor electrice pot fi scrise utilizându-se următoarele legi şi teoreme:
 legea inducţiei electromagnetice;
 teorema conservării componentei normale a inducţiei;
 legea circuitului magnetic;
 legea legăturii dintre B, H şi M;
 legea lui Ohm;
12
 Capitolul 1. Scurt istoric

 legea lui Joule-Lenz;

 teoremele lui Kirchhoff.
În continuare sunt prezentate aceste legi şi câteva teoreme utilizate în
studiul maşinilor electrice.

1.2.1. L egea i n d u cţi ei el ect ro magn eti c e

Tensiunea electromotoare (t.e.m.) instantanee ue indusă într-un circuit

electric de-a lungul unei curbe închise  este egală cu viteza de variaţie de la
o valoare iniţială 1 la o valoare oarecare 2 (1–2), în intervalul de timp
t = t2–t1  dt a fluxului magnetic  care trece printr-o suprafaţă S sprijinită
pe curba închisă dată:
dΦ
ue   . (1.1)
dt
Prin definiţie, t.e.m. este integrală de-a lungul curbei date a produsului
scalar dintre intensitatea E a câmpului electric şi elementul de arc dl :
u e   E  dl . (1.2)
Deci
dΦ d
ue= E  dl=  = S B  d S , (1.3)
dt dt
unde B este inducţia câmpului magnetic ce străbate suprafaţa elementară
dS .
Prin dezvoltarea ultimei părţi a relaţiei (1.3) şi având în vedere că
div B  0 , rezultă

ue=  S
B
t
 
 d S+ v  B  dl. (1.4)

Componenta
B
uep=  S  dS (1.5)
t
este denumită tensiune electromotoare de pulsaţie în curent alternativ şi
depinde de viteza de variaţie a inducţiei în timp. În cazul transformatorului
electric apare numai această componentă.
Componenta
uem =  ( v  B )  dl (1.6)
este denumită tensiune electromotore de mişcare şi depinde de viteza de
deplasare v a unui contur dat şi de mărimea inducţiei magnetice B . În
studiul maşinilor electrice rotative apare această componentă, care se mai
numeşte şi tensiune electromotoare de rotaţie.

13
Maşini electrice

1.2.2. T eore ma con s ervări i co mp on en t ei n ormal e

a i n d u cţi ei

În cazul suprafeţelor de discontinuitate între două medii de

permeabilităţi magnetice diferite, din legea fluxului magnetic (neprezentată
aici) rezultă:
B1n=B2n , (1.7)
ceea ce exprimă conservarea componentei normale a inducţiei magnetice.
Mărimile B1n şi B2n sunt componentele normale ale inducţiei în primul,
respectiv al doilea mediu

1.2.3. L egea ci rcu i t u l u i magn eti c

Tensiunea magnetomotoare instantanee um (t.m.m.) de-a lungul unei

curbe închise  este egală cu intensitatea totală (solenaţia) a curenţilor care
traversează o suprafaţă sprijinită pe conturul dat:
u m = N  i = . (1.8)
Prin definiţie, tensiunea magnetomotoare este integrală de linie de-a
lungul conturului dat, a produsului scalar dintre intensitatea câmpului
magnetic H şi elementul de arc dl :
um =  H  dl , (1.9)
deci
 H  dl = N  i. (1.10)
Reluctanţa magnetică între două puncte a şi b ale unui circuit
magnetic de secţiune S este dată de relaţia:
b
H  dl b
dl
Rm =  = . (1.11)
a  S B  d s a   S

Inversul reluctanţei magnetice se numeşte permeanţă magnetică.

Reluctanţa (respectiv permeanţa) magnetică depinde de geometria circuitului
magnetic şi de permeabilitatea magnetică a materialului. Fluxul magnetic
um
determinat de tensiunea magnetomotoare um este   .
Rm

1.2.4. L egea l egătu ri i d i n tre i n d u cţi e, i n ten s i tate

ş i magn eti zaţi e î n c âmp u l magn eti c

În vid, inducţia magnetică B este egală cu produsul dintre

permeabilitatea vidului şi suma dintre intensitatea câmpului magnetic H şi
magnetizaţia M :

14
 Capitolul 1. Scurt istoric


B = 0  H + M .  (1.12)
Pentru miezurile magnetice ale circuitelor electrice, relaţia (1.12)
simplificată devine
B =   H = 0  r  H , (1.13)
unde: 0=410 [H/m] este permeabilitatea vidului şi aerului; r
-7

(adimensional) – permeabilitatea relativă a miezului magnetic;  –

permeabilitatea absolută a miezului magnetic. Pentru materiale feromagnetice
r=70500.000.

1.2.5. L egea con d u cţi ei el e ctri c e (l eg e a l u i O h m)

În materialele cu caracteristică magnetică liniară, densitatea curentului

electric de conducţie J este egală cu produsul dintre conductivitatea corpului 
şi suma dintre intensitatea câmpului electric E şi intensitatea câmpului
electric imprimat E i :
J =   E + Ei . (1.14)
Din forma locală a legii, pentru conductoare lipsite de surse de câmp
electric imprimat rezultă:
u=R  i, (1.15)
b
dl
unde R=  este rezistenţa conductorului între punctele a şi b, u este
a ds
tensiunea între bornele a şi b, iar i este curentul care parcurge conductorul

1.2.6. L egea tran s f or mări i en ergi ei

el ect ro magn eti c e î n p roces u l d e con d ucţi e (l eg ea
l u i Jou l e -L en tz)

Căldura dQ dezvoltată la trecerea unui curent electric i printr-un

conductor de rezistenţă R, într-un timp dt, este dată de relaţia:
dQ = R  i 2  dt , (1.16)
sau – sub formă integrală:
Q= R  i 2  dt. (1.16’)
În cazul în care rezistenţa R este constantă, iar curentul i=I este constant,
rezultă:
Q=R  I 2  t. (1.16’’)

1.2.7. T eore mel e l u i Ki rch h of f

Teorema I a lui Kirchhoff. Suma algebrică a curenţilor ce concură

într-un nod de reţea este egală cu zero. Se consideră pozitivi curenţii care
15
Maşini electrice
ies din nod şi negativi curenţii care intră în nod.
Teorema a II-a a lui Kirchhoff. Suma algebrică a tensiunilor
electromotoare ce apar într-un ochi de reţea este egală cu suma algebrică
a căderilor de tensiune pe rezistoarele din laturile ochiului.

1.3. Înlănţuiri magnetice şi inductiv ităţi

1.3.1. Î n l ăn ţu i ri magn eti ce (f l u x total )

Considerăm două bobine cu N1, respectiv N2 spire (Fig. 1.1); prima

bobină, parcursă de curentul i1, produce un câmp magnetic ale cărui linii de
câmp înlănţuie parţial şi a doua bobină. Fluxul magnetic determinat de
liniile de câmp care
înlănţuie ambele
bobine se notează
11 pentru prima
bobină şi 12
pentru a doua
bobină şi se
numeşte flux util.
Evident, 11 este
egal cu 12.
Egalitatea necesită
modulul deoarece
în timp ce 11 este pozitiv (sensul lui d S este asociat cu sensul curentului
i1), sensul lui 12 depinde de sensul curentului prin bobina a doua.
Fluxul magnetic determinat de liniile de câmp care înlănţuie numai
prima bobină se notează cu 1d şi se numeşte flux de dispersie. Fluxul 1
prin secţiunea primei bobine este
1 = 11  1d . (1.17)
Înlănţuirea magnetică sau fluxul total, notat cu , este produsul dintre
fluxul magnetic  din secţiunea unei bobine şi numărul de spire N al
bobinei:
    N. (1.18)
Se pot distinge următoarele fluxuri:
 flux total propriu (înlănţuire magnetică proprie) pentru prima bobină:
Ψ1 = Φ1  N 1; (1.19)
 flux total reciproc (înlănţuire magnetică reciprocă):
Ψ12 = Φ12  N 2 ; (1.20)
 flux total propriu util (înlănţuire magnetică proprie utilă):

16
 Capitolul 1. Scurt istoric

Ψ11 = Φ11  N 1; (1. 21)

 flux total de dispersie (înlănţuire magnetică de dispersie):
Ψ1d = Φ1d  N 1. (1.22)
Analog se pot defini 2, 21, 22, 2d, dacă bobina a doua este
parcursă de curentul i2. În acest caz, fluxul util comun este h=12+21, iar
înlănţuirea magnetică utilă pentru bobina 1 este
1h  N1   h  N1  12  N1   21   11  21 , (1.22’)
iar pentru bobina 2 este
2h  N 2   h  N 2  12  N 2   21  12  22 . (1.22”)
Evident, 1h  2h.

1.3.2. I n d u cti vi tăţi (i n d u ctan ţe)

Prin inductivitate se înţelege mărimea fizică numeric egală cu raportul

dintre fluxul magnetic total şi curentul electric i care determină fluxul
respectiv:

L= (1.23)
i
În concordanţă cu înlănţuirile magnetice mai sus definite, se disting
următoarele tipuri de inductivităţi:
 inductivitate proprie:
N  
L1= Ψ1 = 1 1 , L2 = Ψ2 = N 2 2 ; (1.24)
i1 i1 i2 i2
 inductivitate reciprocă (mutuală):
 N   
L12= 12 = 2 12 , L21= 21 = N 1 21 ; (1.25)
i1 i1 i2 i2
 inductivitate proprie utilă (principală):
 N   N 
L11= 11 = 1 11 , L22 = 22 = 2 22 ; (1.26)
i1 i1 i2 i2
 inductivitate de dispersie:
 N   N 
L1d= 1d = 1 1d , L2d= 2d = 2 2d . (1.27)
i1 i1 i2 i2
Ţinând seama de relaţia (1.17), se poate scrie
L1 = L11 + L1d ; L2 = L22 + L2d . (1.28)

1.4. Energia magnetică

În câmpul magnetic este înmagazinată o formă de energie numită

17
Maşini electrice
energie magnetică. Pentru o bobină, energia magnetică este:
1 1
W m =  1  i1 =  L1  i12 . (1.29)
2 2
Pentru două bobine cuplate magnetic, energia magnetică este
1 1 1 1
W m = Ψ11  i1+ Ψ 22  i 2 + Ψ12  i 2 + Ψ 21  i1 (1.30)
2 2 2 2
sau
1 2 1 1 1
W m = L11  i1 + L12  i1  i 2 + L 21  i1  i 2 + L 22  i 2 .
2
(1.30’)
2 2 2 2
Sub formă generală, energia magnetică se poate exprima în funcţie de
mărimile de stare B şi H ale câmpului magnetic, pentru un volum v, cu
relaţia:
1
Wm =  v B  H  dv. (1.31)
2

1.5. Forţe în câmp magnetic

Dacă se cunoaşte energia magnetică în funcţie de curentul i şi

coordonata generalizată x (distanţă sau unghi), forţa generalizată X (forţă sau
cuplu), va rezulta
Wm i, x 
X= . (1.32)
x i = ct.

Când energia magnetică se cunoaşte în funcţie de fluxul magnetic  şi

coordonata generalizată x, forţa generalizată X va fi:
Wm  , x 
X= . (1.33)
x =ct.
Deci, pentru determinarea forţei generalizate care acţionează asupra unui
sistem este necesar să se calculeze variaţia energiei magnetice în raport cu
coordonata generalizată.
Forţa electrodinamică (magnetomotoare) care acţionează asupra
unui conductor parcurs de curentul I, aflat într-un câmp magnetic de inducţie
B , pentru un element de lungime dl , este dată de relaţia lui Laplace:

d F = I  dl  B ,  (1.34)
în care dl se consideră pozitiv în sensul curentului prin conductor, iar sensul
forţei se determină cu regula burghiului drept.

1.6. Asocierea sensurilor pozitive

Sensurile pentru curenţi şi tensiuni se aleg ca în figura 1.2 a) pentru

18
 Capitolul 1. Scurt istoric

receptor (motor) şi ca în figura 1.2 b) pentru sursă (generator).

i R L i R L
1 1

Ue Ue
Ub E dl Ue real Ub E dl

2 2
a) b)
Fig. 1.2 Asocierea sensurilor: a) la receptor; b) la sursă.

di di
 E  dl = U e  L ;  E  dl = U e  L . (1.35)
dt dl
 E  dl +  E  dl = i  R  V1  V2 ;  E  dl +  E  dl = i  R  V1  V2 . (1.36)
2 1 2 1

1 2 1 2
Din relaţiile (1.35) şi (1.36) rezultă:
di di
i  R Ub = Ue  L ; i  R +U b = U e  L , (1.37)
dt dt
sau
di di
Ub = i  R + L Ue; Ue = i  R + L  Ub. (1.37’)
dt dt
Observaţie: Analizând din punct de vedere cantitativ relaţia (1.37’)
pentru receptor, ajungem la concluzia că Ue va rezulta de valoare negativă.
Acesta deoarece sensul curentului printr-un circuit receptor este determinat
de sensul tensiunii la borne. La o variaţie crescătoare a curentului mărimile
di
iR şi L = sunt căderi de tensiune pe sarcina activă, respectiv inductivă,
dt
deci sunt pozitive în sensul ales pentru curent, dar de sumă mai mică decât
tensiunea la borne Ub. Rezultă că şi mărimea –Ue trebuie să fie pozitivă,
deci Ue este negativă. Sensul ei real este trasat cu linie întreruptă în figura
1.2 a).
În concluzie, la circuitul receptor sensul curentului din circuit şi sensul
tensiunii electromotoare induse sunt opuse. Alegerea mai sus făcută este
convenţională şi nu implică nici o greşeală, deoarece deducerea din ecuaţie a
unor mărimi cu sens negativ arată că mărimile respective sunt în realitate
orientate contrar sensului pozitiv convenit.
Pentru scrierea relaţiilor (1.35) şi (1.37’) s-a adoptat regula după care
sensul tensiunii electromotoare – atât pentru generator cât şi pentru motor –
este acelaşi cu sensul curentului care trece prin circuit.
Pentru vitezele unghiulare, sensul pozitiv este sensul anti-orar
(trigonometric), iar pentru succesiunea directă a fazelor unui sistem trifazat
sensul pozitiv este sensul orar.

19
Maşini electrice

Capitolul 2. ELEMENTE GENERALE ALE

MAŞINILOR ELECTRICE

2.1. Definiţii. Clasificarea maşinilor

electrice

Prin maşină electrică se înţelege un ansamblu de circuite electrice

plasate pe miezuri magnetice, în general mobile relativ, cuplate între ele
magnetic sau electric, sau atât magnetic cât şi electric.
Maşina electrică transformă energia electrică în energie mecanică (la
funcţionarea în regim de motor), energia mecanică în energie electrică (la
funcţionarea în regim de generator), modifică parametrii energiei electrice
(tensiune, curent, frecvenţă) la funcţionarea în regim de maşină
modificatoare (transformator, comutator, modificator în general) sau
transformă atât energia electrică cât şi cea mecanică în căldură (la
funcţionarea în regim de frână).
După natura cuplajului din maşina electrică, se deosebesc:
 maşini electrostatice, în care există numai cuplaje electrice;
 maşini electromagnetice, în care există numai cuplaje magnetice
sau magnetice şi electrice;
 maşini magnetoelectrice, în care câmpul magnetic principal se
obţine de la magneţi permanenţi.
Cea mai mare importanţă practică o au maşinile electromagnetice.
Transformatorul este un caz limită de maşină electrică în care nu
există piese în mişcare, având două sau mai multe înfăşurări cuplate
magnetic sau electric şi magnetic – autotransformatorul.
După natura curentului absorbit sau generat maşinile electrice se
clasifică în:
 maşini electrice de curent alternativ (c.a.);
 maşini electrice de curent continuu (c.c.).
Maşinile de curent alternativ se clasifică în:
– maşini sincrone, la care viteza de rotaţie se menţine într-un
raport constant cu frecvenţa curentului schimbat cu reţeaua,
indiferent de regimul de funcţionare şi de gradul de încărcare al
maşinii între limitele admisibile;
– maşini asincrone, la care viteza de rotaţie nu se menţine într-
un raport constant cu frecvenţa reţelei electrice la care sunt
conectate, ci variază odată cu schimbarea regimului de funcţionare
sau cu gradul de încărcare al maşinii.

20
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

După modul de succesiune al polilor de excitaţie, se deosebesc:

 maşini heteropolare, la care – în sensul rotaţiei – un pol de o
polaritate este urmat de un pol de polaritate opusă, deci sensul inducţiei
câmpului magnetic inductor prin întrefier se modifică (Fig. 2.1);
axa q axa d
N
N S N S


S S

S N S N
N

a) b) c)
B

e
 2 3 4
  2 g

d)
Fig. 2.1 Maşini heteropolare: a), b) cu poli aparenţi (întrefier variabil); c) cu poli plini sau înecaţi
(cu întrefier constant); d) forma de variaţie a inducţiei în întrefier.

 maşini homopolare sau unipolare, la care – în sensul rotaţiei –

sensul inducţiei câmpului magnetic inductor în întrefier este acelaşi (Fig. 2.2).
După felul curentului de excitaţie, maşinile electrice pot fi:
 maşini electrice cu excitaţie în curent continuu (maşini sincrone,
maşini de c.c., maşini comutatoare);
 maşini electrice cu excitaţie în curent alternativ (maşini
asincrone).
După modul de obţinere a energiei de excitaţie, maşinile
electrice utilizate pe scară largă sunt:
 maşini cu excitaţie independentă – Fig. 2.3 a);
 maşini cu autoexcitaţie – Fig. 2.3 b), c), d) – autoexcitaţie
derivaţie, serie, compund;
 maşini cu excitaţie mixtă – Fig. 2.3 e).
Maşinile electrice se mai pot clasifica în:
 maşini electrice cu colector (maşini de c.c., maşini heteropolare,
maşini asincrone cu colector, maşini comutatoare etc.);
 maşini electrice fără colector (maşini sincrone, maşini asincrone

21
Maşini electrice
fără colector).

S S N

N N

N N
S S N

a) b)

Fig. 2.2 Maşini de curent continuu unipolare: a) de tip axial; b) de tip radial (cu rotor disc).

a) b) c) d) e)
Fig. 2.3 Moduri de conectare a înfăşurărilor de excitaţie la maşinile de c.c.: a) excitaţie independentă;
b) excitaţie derivaţie; c) excitaţie serie; d) excitaţie compund; e) excitaţie mixtă.

2.2. Elemente constructive de bază ale

maşinilor electrice

Din punctul de vedere al fenomenului de inducţie electromagnetică,

orice maşină electrică are două părţi distincte:
 inductorul, care este partea maşinii cu înfăşurarea care, parcursă
de curent, la mersul în gol (dar şi în sarcină), produce câmpul magnetic
principal;
 indusul, care este partea maşinii cu înfăşurarea în care, conform
legii inducţiei, se induce o tensiune electromotoare sau un sistem de t.e.m.
Unele maşini mai au un organ caracteristic numit colector, care
îndeplineşte rolul de redresor mecanic (la maşinile de curent continuu) sau
convertor de frecvenţă (la maşinile comutatoare). La maşinile de inducţie
sau la cele sincrone organul colector este realizat sub formă de inele
colectoare, având rolul asigurării continuităţii circuitului electric între părţile
fixe şi mobile.
22
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

Din punct de vedere cinematic, la maşinile electrice propriu-zise

inductorul şi indusul constituie două organe distincte, numite şi armături,
care sunt în mişcare relativă una faţă de alta. Armătura fixă se numeşte
stator, iar cea mobilă se numeşte rotor – la maşinile electrice rotative.
Între aceste două armături există – din motive mecanice – un spaţiu,
ocupat de aer, numit întrefier.
Privind maşina electrică drept un ansamblu de sisteme, aceasta
conţine:
 sistemul electric, constând din una sau mai multe înfăşurări, realizate cu
bobine concentrate sau distribuite, izolate atât între ele cât şi faţă de
celelalte sisteme;
 sistemul magnetic, constând din câte un miez feromagnetic (masiv sau
din tole) pentru fiecare din cele două organe distincte (inductorul şi
indusul);
 sistemul mecanic, având rolul de a asambla toate sistemele maşinii şi de a
asigura rigiditatea mecanică necesară; sistemul mecanic are în
componenţă: carcasa, scuturile, lagărele, arborele – pe care se dispune
rotorul etc. Uneori, carcasa poate face parte şi din sistemul magnetic,
făcând posibilă închiderea circuitului magnetic;
 sistemul de răcire, constând de obicei dintr-un ventilator dispus în
interiorul sau exteriorul maşinii, dintr-un sistem de canale în miezurile
feromagnetice şi din agentul de răcire: apă, ulei, aer, hidrogen etc.
Conform standardizării actuale, datele referitoare la componentele
maşinilor electrice rotative se găsesc în domeniul de standardizare
29.160.10, sau după CAN în subgrupa F 41, (a se vedea www.asro.ro).

2.3. Materiale utilizate în construcţia

maşinilor electrice

În construcţia maşinilor electrice se utilizează:

 materiale active (feromagnetice, conductoare electrice);
 materiale izolatoare, care asigură izolarea electrică a înfăşurărilor
electrice între ele şi faţă de celelalte sisteme ale maşinilor;
 materiale constructive, cu rol de asamblare-rigidizare.
Materialele feromagnetice ale maşinilor electrice pot fi: fonta şi
oţelul masive – pentru miezurile pe care sunt plasate înfăşurări prin care
circulă numai curent continuu şi tole din oţel electrotehnic aliat cu siliciu –
pentru miezurile pe care sunt plasate înfăşurări prin care circulă curenţi
alternativi.
În miezurile feromagnetice în care inducţia magnetică este variabilă în
timp se produc pierderi de energie activă (care determină încălzirea
miezurilor) datorită curenţilor turbionari induşi şi fenomenului de histerezis.
23
Maşini electrice
Aceste pierderi depind de frecvenţa f a curentului ce determină inducţia
magnetică B, de valoarea acestei inducţii, de grosimea tolelor şi de
proprietăţile materialului feromagnetic.
Pierderile specifice principale pe unitatea de masă sunt dare de relaţia
p Fe = p t + p H =  t  f 2  B2 +  H  f  B2 , (2.1)
unde t şi H sunt factori care se precizează de către firmele producătoare
pentru fiecare sortiment de material feromagnetic. Practic, se utilizează
tabele [26] cu pierderile specifice în fier la inducţiile de 1 T (p10) şi 1,5 T
(p15) la frecvenţa de 50 Hz, exprimate în [W/kg], pentru fiecare sortiment de
tablă silicioasă.
Conductoarele electrice utilizate în construcţia maşinilor electrice
sunt fie din cupru, fie din aluminiu. Cuprul are proprietăţi electrice mai bune
decât aluminiul, dar fiind un material deficitar se înlocuieşte – unde este
posibil – cu aluminiul.
Materialele izolatoare trebuie să aibă o rigiditate dielectrică mare şi
să îşi păstreze proprietăţile la temperatura de lucru a maşinilor, în condiţiile
de umiditate în care lucrează acestea.
În funcţie de temperatura maximă la care rezistă aceste materiale, se
deosebesc şapte clase de izolaţie (Tabelul 2.1).
Tabelul 2.1
Clasa de izolaţie Y A E B F H C
Limita de
90 105 120 130 155 180 >180
temperatură [C]

Materialele constructive utilizate în construcţia maşinilor electrice

sunt: fonta simplă, maleabilă şi nemagnetică (pentru carcase şi scuturi),
oţelul carbon, oţelul aliat (pentru arbori), materiale neferoase şi aliajele
acestora (pentru colectoare, inele etc.).

2.4. Principiul de funcţionare şi

reversibilitatea maşinilor electrice

La baza funcţionării tuturor maşinilor electrice stă fenomenul inducţiei

electromagnetice. Tensiunea electromotoare indusă în înfăşurarea plasată pe
indus apare ca urmare a existenţei unui câmp magnetic variabil în timp, în
raport cu înfăşurarea respectivă, numit câmp magnetic inductor. Acesta este
obţinut cu ajutorul înfăşurării de excitaţie (înfăşurarea inductoare), care este
alimentată de la o sursă de tensiune continuă sau de tensiune alternativă
(maşina asincronă). Pentru micro-maşini, câmpul magnetic inductor poate fi
obţinut şi cu ajutorul magneţilor permanenţi [17].

24
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

Dacă înfăşurarea indusului, aflată în câmp magnetic variabil în timp,

este conectată la un circuit exterior sau este scurtcircuitată, ea va fi parcursă
de un curent (sau un sistem polifazat de curenţi) numit curent de indus
(curenţi de indus).
Conductoarele parcurse de curenţi, aflându-se în câmpul magnetic al
inductorului, vor fi supuse unor forţe tangenţiale de tip Laplace. Maşinile
electrice fiind simetrice, aceste forţe au rezultanta nulă, însă un cuplu nenul,
numit cuplul electromagnetic al maşinii.
Dacă curentul din indus rezultă prin alimentarea înfăşurării indusului
de la o sursă de tensiune exterioară, cuplul dezvoltat de maşina electrică este
un cuplu motor (de antrenare – vezi forţa magnetomotoare).
În baza cuplului motor dezvoltat, rotorul maşinii poate antrena în
mişcare de rotaţie un mecanism cuplat mecanic cu arborele motorului,
maşina transformând energia electrică absorbită prin circuitul indusului în
energie mecanică. Maşina electrică lucrează, în acest caz, în regim de motor
electric.
Dacă la aceeaşi maşină electrică, antrenată din exterior de un motor de
antrenare, conectăm la bornele indusului o impedanţă de sarcină, cuplul ce
apare are caracter de frânare (Fig. 2.4). În acest caz, circuitul indusului are
caracter de sursă, deci sensul curentului prin indus este acelaşi cu sensul
t.e.m. induse – Fig. 2.4 b), c) – şi prin urmare sensul forţei tangenţiale este
opus sensului de rotaţie. În situaţia în care cuplul maşinii de antrenare
echilibrează cuplul de frânare al maşinii electrice, rotorul acesteia se roteşte
cu o turaţie constantă.
stator
B
v F
v
ue i
n

B B
rotor
a) b) c) d)
Fig. 2.4 Explicativă la formarea cuplului de frânare: a) sector din maşină, cu precizarea mărimilor
ce intervin; b) sensul tensiunii induse; c) sensul curentului prin indus; d) sensul forţei Laplace.

Maşina electrică transformă în acest caz energia mecanică primită prin

cuplaj în energie electrică, cedată impedanţei de sarcină conectată la bornele
indusului. Maşina electrică lucrează în acest caz în regim de generator
electric.
Din cele de mai sus rezultă că orice maşină electrică de construcţie
normală poate lucra atât în regim de motor electric (dacă este conectată
la o reţea electrică), cât şi în regim de generator electric (dacă este
antrenată în mişcare de rotaţie), maşina electrică având deci proprietatea
de a fi reversibilă.
25
Maşini electrice

2.5. Câmpuri magnetice în maşinile electrice

2.5.1. Gen e ral i tăţi ş i d ef in i ţi i

Cunoaştem că la maşinile electrice rotative indusul şi inductorul

formează două armături distincte, una fiind fixă, iar cealaltă mobilă. Între
aceste două armături, din motive mecanice, se lasă un spaţiu de aer numit
întrefier. Având în vedere că permeabilitatea magnetică a fierului este mult
mai mare decât a aerului, scriind legea circuitului magnetic pentru o curbă
închisă de câmp magnetic ce traversează de două ori întrefierul, ajungem la
concluzia că întrefierul este practic sediul energiei câmpului magnetic
(considerând că intensitatea câmpului magnetic H în fier este neglijabilă faţă
de intensitatea câmpului magnetic în aer).
Din acest motiv se studiază modul de variaţie al câmpului magnetic în
întrefierul maşinilor electrice.
După modul de producere, acest câmp magnetic (în sens de câmp
magnetic de excitaţie) poate fi:
1) fix în spaţiu şi constant în timp – dacă înfăşurarea de excitaţie
parcursă de curent continuu este plasată pe stator (heteropolar sau
homopolar);
2) fix în spaţiu şi alternativ în timp – dacă înfăşurarea de excitaţie este
plasată pe stator şi este parcursă de un curent alternativ monofazat
(cazul transformatorului şi al maşinii monofazate serie);
3) rotitor pe cale mecanică – dacă înfăşurarea de excitaţie, parcursă de
un curent continuu, este plasată pe rotor (cazul maşinii sincrone);
4) rotitor pe cale electrică – dacă înfăşurarea de excitaţie este
polifazată (trifazată), plasată pe stator şi parcursă de un sistem de
curenţi polifazat (trifazat).
În prima şi a treia situaţie, pentru a exista câmp magnetic variabil în
timp este necesar ca rotorul să fie în mişcare. În a patra situaţie, pentru ca în
rotor să se inducă tensiune electromotoare este necesar ca acesta să fie rotit
cu o turaţie diferită de cea a câmpului magnetic învârtitor (cazul maşinii
asincrone).
La o maşină electrică, fluxul magnetic – considerat pentru toată
suprafaţa rotorului – este nul. Rezultă că fluxul tuturor polilor nord este
egal în modul cu fluxul tuturor polilor sud.
Din motive de funcţionare optimă, fluxul tuturor polilor de acelaşi
semn este acelaşi. Dacă p este numărul polilor de un anumit nume, rezultă
că fluxul total al polilor nord este tN=pN, iar fluxul total al polilor sud
este tS=pS. Deoarece, cum am precizat, tN+tS=0, rezultă că N=S,
egalitate ce caracterizează o maşină electrică cu simetrie totală.
Dacă o maşină electrică are 2p poli, pe toată circumferinţa de 2

26
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

radiani (360°), vor exista p perioade complete de variaţie ale câmpului

magnetic – Fig. 2.1 d).
Se definesc astfel două unghiuri într-o maşină electrică: unghiul
geometric g, care pentru întreaga circumferinţă are valoarea 2 (360°) şi
unghiul electric e, care pentru întreaga circumferinţă a maşinii are
valoarea p2 (p360°). În consecinţă, între cele două unghiuri există relaţia
 e=p   g . (2.2)
Pentru simplificare, în continuare unghiul electric va fi notat cu .
Axa de simetrie care trece prin mijlocul unui pol se numeşte axa
câmpului de excitaţie sau axă longitudinală (axa d). Bisectoarea unghiului
format de două axe longitudinale consecutive se numeşte axă transversală
(axa q). Distanţa dintre axele a doi poli consecutivi măsurată pe periferia
dinspre întrefier a armăturii se numeşte pas polar – notat  – Fig. 2.1 a) şi
d). Dacă diametrul armăturii dinspre întrefier este D, atunci există relaţia
πD
τ= . (2.3)
2p

Unui pas polar  îi corespunde unghiul geometric şi unghiul
p
electric  – Fig. 2.1 d).
Unei anumite distanţe x măsurată pe periferia indusului îi corespunde
unghiul electric dat de relaţia
π
α= x. (2.4)
τ
Unele armături au crestături pe periferia de către întrefier. Porţiunea
dintre două crestături consecutive poartă – datorită formei sale – numele de
dinte. Distanţa între axele a două crestături consecutive sau dintre axele a
doi dinţi consecutivi, măsurată pe periferia dinspre întrefier, se numeşte pas
al crestăturii şi se notează tc. Pentru o armătură cu diametrul D şi care are
Nc (sau Z – după alţi autori) crestături uniform distribuite, pasul crestăturii
este
πD
tc= . (2.5)
Nc
Acestui pas îi corespunde unghiul electric
2  π  p 2  p  tc
α= = . (2.6)
Nc D
Dacă  şi  sunt pulsaţia, respectiv viteza unghiulară, se pot scrie
relaţiile:
 =  t; α g=Ω t. (2.7)
Din relaţiile (2.2) şi (2.7) rezultă
= p 
(2.8)
27
Maşini electrice

şi cunoscând că =2f, iar  = 2n, unde f este frecvenţa şi n turaţia

maşinii, din relaţia (2.8) rezultă
f = p  n. (2.9)
La maşinile al căror câmp de excitaţie este produs pe cale electrică,
relaţia de mai sus stabileşte legătura dintre frecvenţa tensiunii de alimentare
şi turaţia câmpului magnetic rotitor, numită turaţie sincronă.
În întrefierul unei maşini electrice câmpul magnetic poate fi constant
sau variabil, în funcţie de timp şi spaţiu. El poate fi homopolar (unipolar)
sau heteropolar.

2.5.2. Câ mp magn e ti c h omop ol ar

Câmpul magnetic homopolar este – în majoritatea cazurilor – constant

în timp şi spaţiu şi se produce în întrefierul maşinilor unipolare (Fig. 2.2), cu
ajutorul unei înfăşurări de excitaţie B

alimentată în curent continuu. Acest câmp
magnetic este orientat radial – Fig. 2.2 a) –
sau axial – Fig. 2.2 b). Dacă înfăşurarea de
excitaţie ar fi alimentată în curent
alternativ, câmpul magnetic homopolar ar fi
alternativ în funcţie de timp.
 2 
La o maşină homopolară cu întrefier
Fig. 2.5 Inducţia magnetică în
variabil în sensul de rotaţie, câmpul întrefierul constant al unei maşini
magnetic homopolar variază în funcţie de unipolare cu excitaţie în curent
continuu.
spaţiu (de coordonata x).
La o maşină homopolară cu întrefier constant, cu excitaţia alimentată în
curent continuu, curba câmpului magnetic în întrefier este reprezentată în
figura 2.5.

2.5.3. Câ mp magn e ti c h ete rop ol ar d et er mi n at d e

cu ren tu l con ti n u u

Câmpul magnetic heteropolar constant în timp şi variabil periodic în

spaţiu se produce în întrefierul maşinilor electrice heteropolare – Fig. 2.1 a),
b), c). Circuitul magnetic al statorului sau al rotorului poate fi format dintr-
un sistem de electromagneţi excitaţi în curent continuu sau dintr-un sistem
de magneţi permanenţi, care formează polii inductori al maşinii.
În întrefier câmpul magnetic produs este orientat radial. Valoarea
inducţiei în întrefier în zona polilor este aproape constantă, iar în întrefierul
din zona dintre poli inducţia magnetică are o valoare mai mică, din cauza
întrefierului mai mare.
Variaţia inducţiei magnetice într-o maşină heteropolară cu întrefier
variabil este indicată în figura 2.1 d). Acest câmp are variaţia din figura 2.1 d)
28
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

dacă referinţa este armătura pe care sunt plasaţi magneţii permanenţi sau
electromagneţii ce produc acest câmp.

2.5.4. Câ mp magn e ti c al tern ati v

Câmpul magnetic alternativ în timp şi aproximativ constant în spaţiu

(în sensul că, la un moment dat, în fiecare punct al miezului magnetic
câmpul are aceeaşi valoare) se produce în miezul feromagnetic al
înfăşurărilor (deci şi în miezul transformatoarelor) dacă înfăşurarea (bobina)
este parcursă de un curent alternativ (Fig. 2.6).

2
2
k 
(-1)
6

(-1)
k    
 6

3
2
2

Când curentul de excitaţie este sinusoidal i=Imsint, din legea

circuitului magnetic rezultă
N  Im
H= sin t , (2.10)
l
unde l este lungimea circuitului feromagnetic, iar N este numărul de spire al
bobinei.
Inducţia magnetică – reprezentată în figura 2.6 b) – este dată de relaţia
N  Im
B=μ sin ωt=Bm sin ωt , (2.11)
l
unde  este permeabilitatea magnetică a miezului feromagnetic.

2.5.5. Câ mp magn e ti c h ete rop ol ar al te rn ati v ş i

câ mp magn eti c ci rc u l ar

Câmpul magnetic heteropolar alternativ se produce în întrefierul

maşinilor electrice heteropolare excitate cu curent alternativ. Curba de
repartiţie (variaţie în spaţiu) a inducţiei magnetice de-a lungul pasului polar
la mersul în gol al maşinii are o formă dreptunghiular-curbilinie la maşinile
cu poli aparenţi şi o formă trapezoidal-curbilinie la maşinile cu poli plini
(întrefier constant). Se tinde, la cele mai multe maşini electrice, ca repartiţia

29
Maşini electrice
inducţiei magnetice de-a lungul pasului polar să fie sinusoidală, această
formă având faţă de celelalte curbe
B
avantajul că maşina nu mai
constituie o sursă de putere
deformată, şi deci atât reţeaua de
B sint
alimentare cât şi maşina electrică Bx
vor avea un regim de funcţionare şi
x x
un randament mai bune.
Din acest considerent,
presupunem un câmp magnetic

heteropolar, variabil sinusoidal
în timp, cu repartiţia sinusoidală Fig. 2.7 Forma de variaţie a inducţiei la repartiţie
a inducţiei magnetice de-a lungul sinusoidală, pentru o maşină electrică heteropolară.
pasului polar (Fig. 2.7).
La distanţa x de axa câmpului magnetic, inducţia magnetică B(x,t) are,
la momentul t, valoarea dată de relaţia
B x,t =Bm  cos π  sin ωt.
x
(2.12)
τ
Transformând produsul de funcţii trigonometrice în sumă, inducţia Bx
va avea următoarea expresie:
B   x   x 
B x,t = m sin  ωt  π   sin  ωt+ π =B x d  B x i , (2.13)
2   τ   τ 
unde
 x 
B x d = m sin  ωt  π 
B
(2.14)
2  τ 
reprezintă un câmp magnetic care îşi schimbă poziţia în spaţiu (se
deplasează în sensul creşterii lui x), dar are amplitudinea constantă în timp
Bm
. Acest câmp este de fapt o undă, care se numeşte undă directă, iar
2
 x 
B x i =
Bm
sin  ωt  π  (2.15)
2  τ 
reprezintă o undă care se deplasează în sensul descreşterii lui x, de
Bm
amplitudine constantă în timp, tot . Această undă se numeşte undă
2
indirectă. Ambele unde se deplasează direct, respectiv invers, cu aceeaşi
viteză:
τω 2τ
v=  , (2.16)
π T
T fiind perioada de variaţie a curentului alternativ care determină câmpul
magnetic variabil sinusoidal în timp.

30
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

În cazul maşinii electrice rotative heteropolare, cele două unde

reprezintă două câmpuri magnetice ce se rotesc în sensuri opuse cu viteza v
sau cu turaţia
v v ω 2π f f
n= = = = = , (2.17)
π D 2 pτ 2π p 2π p p
Bm
şi care îşi păstrează amplitudinile constante: .
2
Un câmp magnetic învârtitor care îşi păstrează constantă amplitudinea
se numeşte câmp magnetic circular. În consecinţă, un câmp magnetic
heteropolar variabil sinusoidal în timp şi cu repartiţie sinusoidală în spaţiu
este echivalent cu două câmpuri magnetice circulare, cu amplitudinile egale
cu jumătate din amplitudinea câmpului magnetic alternativ, care se rotesc în
sensuri opuse cu viteze egale. Reciproca acestei consecinţe este adevărată.
Câmpul magnetic învârtitor circular poate fi obţinut pe cale mecanică
sau stabilind curenţi alternativi într-un sistem de înfăşurări plasate în mod
corespunzător. În acest caz se obţine un câmp magnetic învârtitor circular pe
cale electromagnetică.
Într-o maşină polifazată cu p perechi de poli, având o înfăşurare
polifazată simetrică de ordinul m, fazele fiind distribuite pe periferia
2
inductorului, astfel încât unghiul geometric dintre axele lor să fie , se
pm
obţine un câmp magnetic învârtitor circular, dacă prin înfăşurări circulă un
2
sistem m-fazat de curenţi defazaţi în timp cu grade electrice. Viteza
m
unghiulară a câmpului magnetic învârtitor din maşină este

= , (2.18)
p
iar amplitudinea sa este de m/2 ori mai mare decât amplitudinea câmpului
alternativ al uneia dintre fazele maşinii.
Sensul câmpului magnetic învârtitor poate fi direct sau invers, după
cum succesiunea în timp a câmpurilor alternative componente este directă
sau inversă. Schimbarea sensului de rotaţie se poate face prin schimbarea
între ele a m2 (dacă m este par) sau m1 faze (dacă m este impar).
În cazul maşinii trifazate, la care m=3, schimbarea sensului de rotaţie
al câmpului magnetic învârtitor se face prin schimbarea legăturii la reţea a
două faze.
Câmp magnetic eliptic: dacă se suprapun două câmpuri magnetice
circulare de amplitudini diferite rezultă un câmp magnetic învârtitor cu
amplitudine variabilă în timp. Amplitudinea câmpului rezultant descrie o
elipsă şi câmpul rezultant se numeşte câmp magnetic eliptic.
Câmpul magnetic eliptic poate apare într-o maşină electrică în care

31
Maşini electrice
înfăşurarea polifazată nu este perfect simetrică, sau sistemul de curenţi nu
este polifazat simetric, sau dacă întrefierul variază într-un anumit fel (de
exemplu, rotorul maşinii este montat excentric faţă de stator).

2.6. Înfăşurările maşinilor electrice

După locul şi rolul înfăşurării într-o maşină electrică, se deosebesc:

 înfăşurări de excitaţie plasate pe inductor, cu ajutorul cărora se
produce câmpul magnetic de excitaţie al maşinii;
 înfăşurări ale indusului, plasate deci pe indus, cu ajutorul cărora se
face transformarea energiei mecanice în energie electrică, cedată
exteriorului pe la bornele indusului, sau transformarea energiei electrice
primită pe la bornele indusului în energie mecanică.

2.6.1. Î n f ăşu rări d e exci taţi e

Producerea câmpului magnetic învârtitor circular pe cale electrică

se realizează cu ajutorul înfăşurărilor de curent alternativ, care vor fi
analizate separat.
Producerea câmpului magnetic învârtitor circular pe cale mecanică se
realizează cu ajutorul înfăşurărilor de excitaţie alimentate în curent
continuu, care sunt de două tipuri:
 înfăşurări de excitaţie concentrate, utilizate la maşinile cu poli
aparenţi (proeminenţi);
 înfăşurări de excitaţie repartizate, utilizate la maşinile cu poli
plini (înecaţi).
Înfăşurările de excitaţie concentrate se utilizează la maşinile de
curent continuu, la maşinile sincrone, la maşinile de curent alternativ cu
colector ş.a.m.d.

N
N

S S S S

N
N

a) b)
Fig. 2.8 Înfăşurări de excitaţie concentrată: a) la maşina cu poli
exteriori; b) la maşina cu poli interiori.

32
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

În funcţie de locul unde este plasată înfăşurarea de excitaţie

concentrată, se deosebesc:
 maşini de tip cu poli exteriori, la care înfăşurarea de excitaţie este
plasată în stator – Fig. 2.8 a);
 maşini de tip cu poli interiori, la care înfăşurarea de excitaţie este
plasată în rotor – Fig. 2.8 b).
Conectarea bobinelor de excitaţie se poate face în paralel sau în serie.
La conectarea în paralel pot apărea nesimetrii ale fluxurilor polare din cauza
inegalităţilor rezistenţelor electrice. Din acest motiv se preferă conectarea în
serie a bobinelor de excitaţie.
Înfăşurări de excitaţie repartizate se utilizează la maşinile sincrone
cu poli plini. Variaţia câmpului magnetic în întrefier în acest caz este
trapezoidală în trepte, formă mult mai apropiată de variaţia sinusoidală (Fig.
2.9) decât în cazul înfăşurării de excitaţie concentrată.
B

Bmax

d q d q d
Fig. 2.9: Variaţia câmpului magnetic la înfăşurarea de excitaţie repartizată.

2.6.2. Î n f ăşu rări p en tru i n d us u ri l e ma ş i n i l or

el ect ri ce cu c ol ecto r (î n f ăş u rări d e c.c.)

Elementele înfăşurării
Înfăşurările pentru indusurile maşinilor electrice cu colector, numite
frecvent înfăşurări de curent continuu (deşi se folosesc şi pentru maşini
electrice de curent alternativ, în acest caz prin ele circulând curenţi
alternativi), se pot executa, teoretic, în două moduri:
 în inel – Fig. 2.10 a) – care actualmente mai prezintă doar
importanţă istorică;
 în tobă (în tambur), înfăşurări care se utilizează în prezent – Fig.
2.10 b).
La înfăşurările în inel numai una din laturile unei spire se află în
câmpul magnetic inductor, pe când la înfăşurările în tambur ambele laturi
ale spirei se află în câmpul magnetic inductor.

33
Maşini electrice
Înfăşurarea în tambur se execută cu bobine introduse în crestăturile
practicate pe periferia indusului pe partea de către întrefier – Fig. 2.10 b) –
care se conectează în serie.

O bobină elementară
este alcătuită din s spire
înseriate şi suprapuse,
având un capăt de
început a, şi un capăt de
sfârşit x. Conductoarele
bobinei dinspre capătul
de început constituie
latura de dus, iar
celelalte conductoare
constituie latura de
întors. Distanţa dintre
latura de dus şi latura de
întors se numeşte
deschiderea sau pasul
bobinei (sau pasul de
întoarcere, pasul la spate (Fig. 2.11) şi se notează cu y1.
Într-o crestătură poate fi latura de dus a unei singure bobine sau
laturile de dus ale u bobine asamblate împreună – Fig. 2.11 b) – ce formează
o bobină multiplă, care are u capete de început şi u capete de sfârşit. Cum
fiecare bobină se conectează la câte o lamelă de colector, rezultă că în
general numărul lamelelor de colector, egal cu numărul crestăturilor
elementare Nce, este
K = N c  u=N ce , (2.19)
unde Nc este numărul crestăturilor indusului.

34
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

Fiecărei bobine elementare i se poate asocia o crestătură elementară. În acest,

fel schema desfăşurată a înfăşurării se poate reprezenta mai uşor (Fig. 2.26).
La fiecare lamelă de colector se conectează capătul de sfârşit al unei
bobine cu capătul de început al unei alte bobine. Dacă toate bobinele unei
înfăşurări au aceeaşi deschidere vorbim despre înfăşurare cu bobine egale,
iar dacă bobinele au deschideri diferite vorbim despre înfăşurare în trepte.
Într-o crestătură poate fi plasată o singură latură – de dus sau de întors
– a unei bobine, caz în care înfăşurarea se numeşte înfăşurare într-un strat.
Când în aceeaşi crestătură sunt plasate două laturi, fiecare aparţinând altei
bobine – o latură fiind de dus şi una de întors – înfăşurarea realizată se
numeşte înfăşurare în două straturi. La maşinile de curent continuu se
utilizează în cele mai multe cazuri înfăşurările în două straturi şi numai în
cazuri speciale se utilizează şi înfăşurări în mai multe straturi (cazul
generatoarelor de sudare).
Pentru a obţine o tensiune electromotoare maximă într-o bobină
trebuie ca şi fluxul inductor prin bobină să fie maxim, situaţie care se obţine
când deschiderea bobinei y1 este egală cu pasul polar  al câmpului inductor.
În acest caz, bobina are pas diametral (y1=). Dacă y1<, bobina se numeşte
cu pas scurtat, iar dacă y1>, atunci bobina se numeşte cu pas mărit.
La o înfăşurare se mai definesc următoarele distanţe (paşi):
 distanţa y2 dintre latura de întors a unei bobine şi latura de dus a
bobinei următoare, numită pasul de dus (sau pasul în faţă);
 distanţa y dintre laturile de dus a două bobine consecutive, numită
pasul înfăşurării (sau pasul rezultant).
Cei trei paşi ai unei înfăşurări – y1, y2, y – se măsoară frecvent în
crestături (uneori crestături elementare) sau în lamele de colector. Relaţiile
dintre ei depind de unităţile în care se măsoară şi de tipul înfăşurării: buclată
sau ondulată.
Sunt posibile două moduri de înseriere a bobinelor unei înfăşurări:
– se înseriază bobine consecutive sub aceeaşi pereche de poli
inductori;
– se înseriază bobine consecutive de sub perechi de poli consecutivi.
În primul caz înfăşurarea se numeşte înfăşurare buclată sau
înfăşurare paralel, iar în al doilea caz înfăşurarea se numeşte înfăşurare
ondulată sau înfăşurare serie (Fig. 2.12). Relaţiile între ele depind de
unităţile în care se măsoară şi de tipul înfăşurării.
În figura 2.12 şi în cele ce vor urma, laturile de dus ale bobinelor sunt
reprezentate cu linie continuă, iar cele de întors sunt reprezentate cu linie
întreruptă.
Steaua şi poligonul tensiunilor electrom otoare
Înfăşurarea indusului, iar uneori şi a inductorului unei maşini

35
Maşini electrice
electrice, constă din spire concentrice, grupate în bobine, plasate în
crestături practicate în armătura indusului (inductorului), în general cu
deschizătura spre întrefier.
Din motive de simetrie, crestăturile sunt repartizate uniform pe
periferia indusului sau inductorului, şi ca urmare tensiunile electromotoare
induse în conductoarele plasate în două crestături consecutive de către un
câmp magnetic învârtitor circular sunt defazate între ele, două câte două, cu
acelaşi unghi electric . Notând cu Nc numărul de crestături pe întreaga
periferie a indusului (inductorului), valoarea unghiului electric  este
2 pπ
α= , (2.20)
Nc
iar unghiul geometric între două crestături consecutive este
2
g = . (2.21)
Nc
În conductoarele fiecărei crestături se induc tensiuni electromotoare cu
variaţie sinusoidală în timp, de amplitudini egale (presupunând maşina
electrică cu simetrie totală).
Se stabileşte un sens convenţional de parcurgere a crestăturilor (de
exemplu, de la partea cu colectorul spre partea opusă).
Asociind fiecărei crestături un fazor al t.e.m. egal sau proporţional cu
amplitudinea t.e.m. induse într-un conductor şi reprezentând fazorii celor Nc
crestături pornind din acelaşi punct, se obţine o configuraţie sub formă de stea
cu mai multe raze, uniform repartizate, numită steaua tensiunilor
electromotoare. Crestăturile fiind numerotate consecutiv cu 1, 2, 3,... Nc, în
dreptul fiecărui fazor din steaua t.e.m. se scrie numărul crestăturii pe care o
reprezintă, ordinea de numerotare a fazorilor din steaua t.e.m. fiind dată de
succesiunea crestăturilor. În general, succesiunea fazorilor stelei t.e.m. nu
coincide cu succesiunea crestăturilor. Între doi fazori corespunzători la două
crestături consecutive este un defazaj  (2.20), iar între doi fazori consecutivi
din steaua t.e.m. este defazajul ’ (Fig. 2.13).

N y1 S N y1 S N S

y y
y2 y2

1 2 3 4 5 6 7 8 9

a) b)
Fig. 2.12 Tipuri de înfăşurări: a) înfăşurare buclată; b) înfăşurare ondulată.

36
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

Este posibil ca în steaua t.e.m. să existe sau nu raze suprapuse, după

cum c şi p au sau nu au divizori comuni. Dacă t este cel mai mare divizor
comun între Nc şi p, în lungul periferiei maşinii crestăturile se vor afla în
Nc
situaţii identice – din punct de vedere electric – după r  crestături.
t
9
1 1
8 9
16 10
8 2 '
15 2
' 

7 10

15 7 3 11
14 3

6 11
6 4
14 12 13 4
5 5 12
13
a) b)
Fig. 2.13 Steaua t.e.m.: a) cu raze suprapuse; b) fără raze suprapuse.

Deci tensiunile corespunzătoare la două crestături, între numerele cărora se

află r crestături, vor fi simfazice, iar în steaua t.e.m. razele corespunzătoare
lor vor fi suprapuse – Fig. 2.13 a). Steaua t.e.m. va avea deci r raze
distincte.
În consecinţă, pentru reprezentarea stelei t.e.m. pentru Nc şi p date, se
efectuează următoarele operaţii:
 se calculează t ca fiind c.m.m.d.c. între Nc şi p;
Nc
 se calculează r  , care reprezintă numărul de raze distincte;
t
 se calculează unghiul  cu relaţia (2.20);
 se calculează unghiul ’ cu relaţia:
2t
 = ; (2.22)
Nc
Nc
 se reprezintă cele raze distincte şi se numerotează corespunzător
t
succesiunii crestăturilor.

Aplicaţia 1
Pentru o înfăşurare cunoaştem numărul de crestături Nc=16 şi p=2.
2π2  2π2 
Rezultă că t=c.m.m.d.c.(16, 2)=2;  =   45 ;   =   45 .
16 4 16 4
N c 16
Numărul de raze distincte este   8 şi se numerotează astfel:
t 2

37
Maşini electrice


unghiul dintre fazorii corespunzători la două crestături consecutive fiind ,
4

se porneşte de la raza cu numărul 1 şi după în sens orar se numerotează
4

raza 2, după raza 3 etc., şi după două cercuri complete (p = 2) operaţia se
4
încheie – Fig. 2.13 a).

Aplicaţia 2
Pentru o înfăşurare cunoaştem Nc=15 şi p=2. Rezultă
2  π  2 4 2  π  1 2
t=c.m.m.d.c.(15,1)=1; =   48 ;  =   24 .
15 15 15 15
N c 15
Numărul de raze distincte este   15 . Numerotarea se face astfel:
t 1
unghiul dintre fazorii corespunzători la două crestături consecutive fiind
4 4
, se porneşte de la raza cu numărul 1 şi după în sens orar se
15 15
4
numerotează raza 2, după raza 3 etc., şi după două cercuri complete (p =
15
2) operaţia se încheie – Fig. 2.13 b). Se constată că ordinea fazorilor din
stea nu coincide cu ordinea fazorilor corespunzători crestăturilor
consecutive, deoarece ’.
Tensiunea electromotoare indusă într-o spiră rezultă din însumarea
fazorială (vectorială) a tensiunilor induse în cele două conductoare
componente ale spirei (deci a fazorilor corespunzători din steaua t.e.m.).
Convenim să considerăm sensul pozitiv pentru fiecare crestătură sensul în
care această crestătură este parcursă pornind de la capătul a al bobinei ce
are latura de dus plasată în acea crestătură. (Considerăm sensul pozitiv
pentru fiecare crestătură sensul în care ne deplasăm pornind dinspre partea
colectorului spre partea opusă acestuia). Deoarece pornind de la capătul a
al unei bobine spre capătul x al aceleiaşi bobine, latura de dus este parcursă
în sensul direct convenit, iar latura de întors este parcursă în sens invers faţă
de sensul considerat, din steaua t.e.m. fazorul corespunzător laturii de întors
va fi luat cu semnul minus – Fig. 2.14 a). Va rezulta pentru spiră un fazor
(vector) proporţional cu t.e.m. indusă în spiră. Evident – la altă scară – acest
fazor reprezintă şi t.e.m. indusă în întreaga bobină cu laturile de dus şi de
întors în aceleaşi crestături cu ale spirei considerate.
Însumând fazorii corespunzători tuturor bobinelor unei înfăşurări în
ordinea înserierii lor, rezultă o figură cu configuraţie poligonală, numită
poligonul tensiunilor electromotoare. Configuraţia poligonală prin care se
descrie un unghi la centru de 2 se numeşte poligon elementar al t.e.m.

38
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

În general, unei înfăşurări poate să-i corespundă un poligon al t.e.m.

alcătuit din mai multe poligoane elementare ale t.e.m. (yp), care sunt sau nu
suprapuse – Fig. 2.14 b). Toate poligoanele elementare sunt însă
inscriptibile în acelaşi Ub1 -Ue5 10 11
cerc. Fiecărui poligon 2 3

elementar îi corespund A
două căi de înfăşurare. 9 12
4
Se numeşte cale de 1
Umin
înfăşurare (sau cale de
Ue1
curent) partea din înfăşu- U
rare (bobinele) pe care o 8
ma
x 5
16 13
(le) parcurge curentul între B
două perii colectoare
consecutive de semn con- 7 6
15 14
trar. Numărul căilor de a) b)
înfăşurare este întotdeauna Fig. 2.14 Poligonul t.e.m.: a) t.e.m. indusă într-o bobină;
b) poligonul t.e.m.
par şi se notează cu 2a.
Tensiunea electromotoare indusă într-o cale de înfăşurare variază
teoretic între două limite: limita maximă este dată de diametrul cercului
circumscris poligonului elementar, iar limita minimă este dată de dublul
apotemei aceluiaşi poligon elementar. Uneori se poate considera ca limită
minimă diametrul cercului înscris în poligonul t.e.m.
În consecinţă, pentru reprezentarea poligonului t.e.m. pentru o
înfăşurare, se parcurg următoarele etape:
 se reprezintă steaua t.e.m., conform celor precizate mai sus;
 se determină deschiderea bobinei y1, cu relaţia
Nc
y1  τ= ; (2.23)
2 p
 dacă y1 nu rezultă întreg, nu se poate realiza o bobină cu pas diametral. În
consecinţă, se va alege o bobină cu pas scurtat sau mărit (se preferă pasul
scurtat).
 cunoscând m – ordinul de multiplicitate al înfăşurării, se calculează y cu
relaţia corespunzătoare tipului de înfăşurare (paralel sau serie);
 se calculează pasul y2=(y–y1), unde semnul (+) se consideră pentru
înfăşurări ondulate şi semnul (–) pentru înfăşurări buclate;
 se stabilesc crestăturile de dus, respectiv de întors, pentru fiecare bobină
şi ordinea de înseriere a acestora, rezultate în urma calculelor efectuate;
de exemplu, pentru înfăşurarea din Aplicaţia 1, considerând y=1, rezultă
următoarea ordine de înseriere a bobinelor (cu prim s-au notat laturile de
întors ale bobinelor):
1-5’ – 2-6’ – 3-7’ – 4-8’ – 5-9’ – 6-10’ – 7-11’ – 8-12’ –
9-13’ – 10-14’ – 11-15’ – 12-16’ – 13-1’ – 14-2’ – 15-3’ – 16-4’.

39
Maşini electrice
 se determină t.e.m. indusă într-o bobină, conform celor mai sus arătate;
 se însumează vectorial tensiunile bobinelor în ordinea înserierii acestora,
având în vedere că între doi fazori consecutivi există defazajul (unghiul
exterior al poligonului)
2π p
α ext= ; (2.24)
N ce
 se determină pulsaţia relativă a t.e.m. dintre perii (raportul dintre
semidiferenţa şi semisuma valorilor sale extreme):
ΔU U max  U min 
= =tg 2 . (2.25)
U med U max +U min 4

Aplicaţia 3
Pentru o înfăşurare cu Nc=16; p=2; t=2; =45°; ’=45°, steaua t.e.m.
este reprezentată în figura 2.13 a). Pasul polar este =16:4=4. Considerăm
înfăşurarea cu pas diametral, deci y1=4. Aşadar, dacă latura de dus a bobinei
1 va fi în crestătura 1 – fazorul 1 din steaua t.e.m. - Fig. 2.13 a) – latura de
întors va fi în crestătura 1+4=5 – fazorul 5 cu sens schimbat din steaua
t.e.m. - Fig. 2.13 a). Pentru bobina 2 (înseriată cu bobina 1) latura de dus
este în crestătura 2, cea de întors în crestătura 6 ş.a.m.d. (am presupus
înfăşurarea ca fiind buclată simplă, neîncrucişată). Rezultă astfel schema
desfăşurată a înfăşurării (Fig. 2.15).
Însumând t.e.m. ale celor 16 bobine rezultă poligonul t.e.m. din figura
2.14 b), format din două (p=2) poligoane ale t.e.m. elementare. Pulsaţia
relativă a t.e.m., determinată cu relaţia (2.25) şi verificată grafic este
U π
= tg 2 = 0,0396  3,96%. (2.25’)
U med 16

Înfăşurări bucl ate (paralel)

Înfăşurările buclate se caracterizează prin aceea că au toate bobinele
componente ale unei căi de curent sub aceeaşi pereche de poli inductori.
Între paşii de înfăşurare există relaţia:
y = y1  y 2 . (2.26)
Dacă y>0, înfăşurarea înaintează spre dreapta şi se numeşte înfăşurare
buclată neîncrucişată, iar dacă y<0, înfăşurarea înaintează spre stânga şi se
numeşte înfăşurare buclată încrucişată.
Dacă y=1, înfăşurarea este buclată simplă, iar dacă y=m>1,
înfăşurarea este buclată multiplă (de ordinul m).
Numărul căilor de curent pentru înfăşurarea buclată este dat de relaţia
2  a = 2  p  m. (2.27)
Pentru executarea practică a unei înfăşurări trebuie întocmită schema
ei desfăşurată. Pentru aceasta, trebuie cunoscute datele: Nc, u, k, y, y1, y2, p.

40
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

Aplicaţia 4
Să se întocmească schema desfăşurată pentru o înfăşurare buclată
simplă, cu datele: Nc=16, u=1, k=16, y=1, y1=4, y2=3, p=2. Înfăşurarea se
execută în două straturi.

Steaua t.e.m. este reprezentată în figura 2.13 b), iar poligonul t.e.m. în
figura 2.14 b) – vezi şi aplicaţiile anterioare.
Schema desfăşurată a înfăşurării este
A
prezentată în figura 2.15. Pe figură s-au
1 A 2 A plasat şi polii inductori şi periile colectoare.
Se observă că periile colectoare se plasează
1 4' 9 12' pe lamelele de colector la care sunt
5' 16 13' 8
conectate laturile de dus, respectiv de întors,
2 3' 10 11' plasate pe cât posibil pe axa neutră a
6' 15 14' 7
câmpului inductor (deci tensiunea indusă
3 2' 11 10'
într-o astfel de bobină este nulă).
7' 14 15' 6 Numărul periilor colectoare este
2·p=4 perii, după cum se vede în figurile
4 1' 12 9'
8' 13 16' 5 2.15 şi 2.16. În figura 2.16 s-a indicat
componenţa căilor de curent pentru
B
2
momentul reprezentat în figura 2.15. Se
1 B vede că numărul căilor de curent este
B
2·a=2·p=4.
Fig. 2.16 Componenţa căilor de curent Cu cifre fără prim s-au notat laturile de
pentru înfăşurarea din figura 2.15. dus, iar cu cifre cu prim (’) s-au notat
laturile de întors.

Aplicaţia 5
Să se întocmească schema desfăşurată a unei înfăşurări buclate duble,
41
Maşini electrice
neîncrucişate, în două straturi, cunoscând Nc=26, u=1, p=2, m=2.
Se determină t ca fiind c.m.m.d.c.(26, 2)=2, deci există câte două raze
suprapuse în steaua t.e.m. Se determină =2p/Nc=2/13;
’=2t/Nc=2/13.
Nc
Rezultă  13 raze distincte în steaua t.e.m. – Fig. 2.17 a). Pentru a
t
determina şi poligonul t.e.m., calculăm pasul y1=Nc/2p=6,5.
14 16 4
26 1 15 3 17
13 2 2 18
' 15 5
25 16
12 3 A2
a1 b2
A 14 1 19 6
2411 4 17 B2

26 13a 7 20 B
A1 b1
2310 518 2

B1
25 21
9 6 12 8
22 19 d c
8 7 11 e 9
21 20 24 23 22
10
a) b)
Fig. 2.17: a) Steaua t.e.m.; b) poligonul t.e.m. pentru înfăşurarea buclată
cu Nc=26, y=m=2, p=2, u=1.

Alegem y1=6. Cunoscând că y=m=2, rezultă y2=62=4. Deci, dacă

începem înfăşurarea cu latura de dus 1, continuăm cu latura de întors 7, cu
latura de dus 3, cu latura de întors 9 etc., până când conturul se închide o
dată. Reluăm a doua înfăşurare cu latura de dus 2, de întors 8, de dus 4, de
întors 10 etc., până înfăşurarea se închide din nou. Rezultă următoarea
ordine de înseriere a bobinelor (cu prim s-au notat laturile de întors ale
bobinelor):
1-7’ – 3-9’ – 5-11’ – 7-13’ – 9-15’ – 11-17’ – 13-19’ – 15-21’ –
17-23’ – 19-25’ – 21-1’ – 23-3’ – 25-5’ şi înfăşurarea s-a închis o dată;
2-8’ – 4-10’ – 6-12’ – 8-14’ – 10-16’ – 12-18’ – 14-20’ – 16-22’ –
18-24’ – 20-26’ – 22-2’ – 24-4’ – 26-6’ şi înfăşurarea s-a închis a doua oară.
Până în acest moment între cele două înfăşurări nu există conexiune
electrică.
Pentru bobina 1 (cu latura de dus 1, cu cea de întors 7 etc.), t.e.m.
indusă este Ub1=Ue1Ue7. Se determină fazorul corespunzător pentru Ub1 şi
analog pentru toate bobinele. Rezultă poligonul t.e.m. reprezentat în figura 2.17
b). Schema desfăşurată a înfăşurării este reprezentată în figura 2.18. Pe figură
sunt plasaţi polii inductori precum şi periile colectoare. Cu d şi e s-au notat
aceleaşi puncte care sunt notate şi în figura 2.17 b).
Înfăşurării îi corespund 4 poligoane elementare ale t.e.m., două câte
două suprapuse – Fig. 2.17 b) – şi 2 a=2 pm=8 căi de înfăşurare (Fig. 2.19).

42
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice
d

N S N S
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26

25 26 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

A1 B2
A2 B1

A B
Fig. 2.18 Schema desfăşurată a înfăşurării buclate duble cu Nc=26, u=1, p=2, y1=6, y2=4, y=2.

Pe fiecare cale de
A
înfăşurare se află
câte trei bobine A 1
A 2

înseriate, deci 24
bobine sunt active
în momentul 13 14 18' 17' 1 26 5' 4'
11 24
indicat în figura 19' 20' 12 7' 6' 25

2.18 şi figura 2.19. 15 16 16' 15' 3 2 3' 2'

Două bobine 21' 22' 10 9 9' 8' 23 22

– 6-12’ şi 19-25’ – 17 18 14' 13' 5 4 1' 26'

sunt scurtcir- 23' 24' 8 7 11'
6
10' 21 20

cuitate de periile 19

B1 şi B2. Numărul 12'

de perii care ar fi B
25'
B
2 1
necesare pentru
această înfăşurare B
ar trebui să fie opt, Fig. 2.19 Componenţa căilor de curent pentru înfăşurarea din figura 1.18.

dar având în
vedere că două câte două perii sunt alăturate, se prevăd patru perii
colectoare de lăţime dublă.
Legături echipotenţiale la înfăşurarea buclată
Bobinelor aflate sub o pereche de poli le corespunde un poligon
elementar al tensiunilor electromotoare. Dacă maşina electrică este simetrică
din punct de vedere magnetic, toate poligoanele elementare ale t.e.m. se
înscriu în acelaşi cerc şi tensiunile obţinute pe toate căile de curent sunt
egale.
În realitate, maşinile electrice pot fi nesimetrice din punct de vedere
magnetic, de cele mai multe ori din cauza executării lor defectuoase (de
exemplu, insuficienta exactitate a centrării rotorului). Ca urmare, tensiunile
43
Maşini electrice
pe căile de curent nu mai sunt egale şi de aceea apar curenţi de circulaţie
interioară care se închid prin perii, înrăutăţind funcţionarea maşinii. Pentru a
evita această situaţie, se prevăd legături separate care stabilesc contacte
electrice între puncte ale aceleiaşi înfăşurări care, teoretic, au acelaşi
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

a)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

b)
Fig. 2.20 Legături echipotenţiale de speţa I pentru înfăşurarea
din figura 2.15: a) în formă de inele; b) în formă de înfăşurare.

potenţial electric.
Aceste legături se numesc legături echipotenţiale de speţa I şi sunt
realizate cu conductoare a căror secţiune este 0,30,5 din secţiunea
conductorului înfăşurării. Curenţii de egalizare alternativi care se închid prin
aceste legături întăresc câmpul magnetic sub polii sub care acesta este mai
slab şi îl slăbesc sub polii sub care acesta este mai intens. Acest efect are loc
datorită faptului că înfăşurarea, cu legăturile echipotenţiale montate,
constituie pentru diferenţa dintre fluxurile polilor cu acelaşi nume o bobină
scurtcircuitată cu rezistenţă neglijabilă.
Legăturile echipotenţiale de speţa I se execută în zona frontală a
înfăşurării, fie pe partea colectorului, între lamelele corespunzătoare situate
K
la intervalul una de alta, fie pe partea opusă colectorului, între mufele de
p
legătură dintre conductoarele înfăşurării (această a doua soluţie se aplică la
înfăşurările cu bare la care continuitatea bobinei la partea opusă colectorului
se realizează prin intermediul unor asemenea mufe), distanţate cu acelaşi
K
pas . În figura 2.16 au fost reprezentate cu linie întreruptă legăturile
p
echipotenţiale care se pot face.
Legăturile echipotenţiale se pot executa sub formă de inele – Fig.
2.20 a) – sau sub formă de înfăşurare – Fig. 2.20 b). În mod obişnuit, la
maşinile de mare putere se prevăd toate legăturile echipotenţiale posibile –
ca în figura 2.20 a) şi b) – iar la maşinile de mai mică putere se prevăd
legături echipotenţiale din două în două sau chiar din trei în trei.

44
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

La înfăşurările buclate multiple, legăturile echipotenţiale de speţa I nu

sunt suficiente. Având în vedere că la o asemenea înfăşurare multiplă de
ordinul m corespund m poligoane distincte ale t.e.m., în timpul funcţionării
maşinii pot apare deplasări relative între aceste poligoane.
Urmărind figura 2.17 b), constatăm că atunci când peria A1 calcă pe
lamelele 26 şi 1 (vezi figura 2.18) punctele a1 şi a2 se suprapun (au deci
acelaşi potenţial). Această suprapunere determină o translaţie a celor două
poligoane după direcţia a1  a2, având drept consecinţă depărtarea punctelor
b1, b2 şi deci creşterea tensiunii între lamelele 6 şi 7 [19 şi 20] pe care calcă
periile B1 [B2]. Această situaţie determină apariţia unui curent de egalizare,
care produce atât încălzirea suplimentară a periilor cât şi a unei porţiuni din
înfăşurare. În timpul funcţionării maşinii, cele două poligoane oscilează ca
poziţie, determinând un regim de funcţionare necorespunzător.
În vederea fixării poziţiei relative a poligoanelor t.e.m. se prevăd
legături echipotenţiale de speţa a II-a. Acestea se execută între puncte care
au, teoretic, acelaşi potenţial, aparţinând însă unor părţi de înfăşurare
diferite. Punctele care au acelaşi potenţial teoretic sunt cele care se află la
intersecţia celor două poligoane, de exemplu, punctul c – Fig. 2.17 b). Cum
nu întotdeauna aceste puncte sunt accesibile, se prevăd legături
echipotenţiale între puncte care au potenţiale apropiate – spre exemplu,
punctele d şi e din figura 2.17 b). Cele două puncte sunt însă plasate la cele
două capete opuse ale indusului: e în partea colectorului la lamela de
colector 10, iar d în partea opusă, la mijlocul bobinei care are latura de dus
în crestătura 9 şi cea de întors în crestătura 15. Pentru a conecta cele două
puncte, legătura echipotenţială trebuie să treacă prin interiorul indusului
(pentru a nu se induce în ea t.e.m.), ceea ce complică construcţia maşinii.
Înfăşurări ondulate (serie)
Înfăşurările ondulate se caracterizează prin aceea că bobinele ce se
înseriază se află sub perechi succesive de poli pe periferia indusului – Fig.
2.12 b). Între paşii înfăşurării există relaţia
y = y1 + y2 . (2.28)
La parcurgerea o dată a perimetrului indusului, se înseriază p bobine şi
se ajunge cu capătul de sfârşit al bobinei de ordinul p în apropierea capătului
de început al primei bobine, între aceste două capete putând exista m1
lamele de colector – Fig. 2.21 a). Dacă m=1, înfăşurarea este serie simplă.
Dacă m>1, înfăşurarea este serie de ordinul m şi se mai numeşte înfăşurare
serie-paralel.
La înserierea a p bobine se sar sau se utilizează py+1 lamele între capătul
de început al primei bobine şi capătul de sfârşit al bobinei de ordinul p.
Deci, se poate scrie relaţia:
K = p  y + m. (2.29)

45
Maşini electrice

K
Dacă m>0, atunci y < şi înfăşurarea este neîncrucişată, iar dacă
p
K
m<0, atunci y > şi înfăşurarea este încrucişată.
p
Când m=1 înfăşurarea se închide o singură dată după efectuarea a y
înconjururi ale indusului. Rezultă un singur poligon al t.e.m. induse, deci
numărul căilor de curent este
2a = 2 . (2.30)
Când m1 înfăşurarea se închide dacă după q înconjururi ale
indusului, y divide produsul mq, adică există un r astfel încât
m  q = r  y, (2.31)
unde q şi r nu au divizori comuni diferiţi de 1.
Numărul de lamele de colector utilizate la înfăşurarea care s-a închis o
dată (după efectuarea a q înconjururi ale indusului) este q p+r (numărul r
este întreg, deci poate fi pozitiv sau negativ). Rezultă că înfăşurarea serie-
paralel se poate închide de t” ori, rezultând t” înfăşurări distincte:
K m y
t = = = , (2.32)
q  p+r r q
t” fiind cel mai mare divizor comun dintre m şi y.
Numărul de poligoane elementare ale t.e.m. rezultă, ca şi la
înfăşurarea buclată, construind steaua t.e.m. induse.
i
j 

m-1

k-2 k-1 k 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 y

a) b)
Fig. 2.21 Înfăşurarea ondulată serie-paralel de ordin m: a) conectarea bobinelor; b) t.e.m. induse
în două bobine înseriate consecutiv.

Între două bobine i şi j înseriate consecutiv există y crestături.

Defazajul între t.e.m. induse în aceste bobine este deci y – Fig. 2.21 b). În
sens trigonometric, între t.e.m. ale bobinelor i şi j există defazajul
2π p  p y  2πm
β=2  π  α  y=2  π   y=2  π 1  = , (2.33)
Nc  N c  Nc
când u=1 şi Nc=k.

46
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

La înserierea celor Nc fazori rezultă unghiul la centru corespunzător

poligonului t.e.m.:
N c   = 2    m. (2.34)
Adică poligonul t.e.m. este compus din m poligoane elementare ale t.e.m. În
consecinţă, numărul căilor de înfăşurare la o înfăşurare multiplă de ordin m
este
2  a = 2  m. (2.35)
La înfăşurarea serie simplă sunt suficiente numai două perii, plasate
astfel încât să calce pe lamele de colector aflate diametral opus în poligonul
t.e.m. În acest caz, colectorul este mai lung, mai greu şi mai scump. Se pot
monta însă 2p perii şi în acest caz colectorul este mai scurt, mai uşor şi mai
ieftin.
Aplicaţia 6
Să se întocmească schema desfăşurată pentru o înfăşurare ondulată
tetrapolară dublă neîncrucişată, având Nc=20, u=1, înfăşurarea fiind cu pas
diametral.
K  m 20  2 K 20
Din relaţia (2.29) rezultă: y    9, y1    5,
p 2 2p 4
y2=yy1=4, t”=c.m.m.d.c.(y, m)=1, deci înfăşurarea se va închide o singură
dată, după q=9 înconjururi ale indusului.

11 9
1 18 19 20
20 12
10 2 8 10

A
19 9 7
3 13 17 1
11

6
8 4 2
18 14 16 12
B

7 5 15 13
17 15 5 4 3
6
16 14

a) b)

Fig. 2.22 a) steaua t.e.m.; b) poligonul t.e.m. pentru înfăşurarea ondulată

cu Nc=20, m=2, y=9, p=2, u=1.

Pasul bobinei fiind y1=5 iar pasul de dus y2=4, dacă începem
înfăşurarea cu latura de dus 1, continuăm cu latura de întors 6, cu latura de
dus 10, cu latura de întors 15 etc., până când conturul se închide. Rezultă
următoarea ordine de înseriere a bobinelor (cu prim s-au notat laturile de
întors ale bobinelor):
47
Maşini electrice
1-6’ – 10-15’ – 19-4’ – 8-13’ – 17-2’ – 6-11’ – 15-20’ – 4-9’ – 13-18’ – 2-7’ –
11-16’ – 20-5’ – 9-14’ – 18-3’ – 7-12’ – 16-1’ – 5-10’ – 14-19’ – 3-8’ – 12-17’.

N S N S
11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

13 14 15 16 17 18 19 20 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

B1 A1 B2 A2

B A
Fig. 2.23 Schema desfăşurată a înfăşurării serie duble cu Nc=20, p=2, u=1.

Calculăm t=c.m.m.d.c.(Nc, p)=2, deci steaua t.e.m. are câte două raze
Nc 2  p 
suprapuse, rezultând  10 raze distincte;   ;
t Nc 5
2π  t π
α   .
Nc 5
Steaua t.e.m. şi poligonul t.e.m. A
sunt reprezentate în figura 2.22.
A A
Poligonul t.e.m. conţine m=2 1 2

poligoane elementare ale t.e.m., deci 1 17' 11 7'

6' 12 16' 2
înfăşurarea va avea 2a=2m=4 căi de
înfăşurare. Numărul periilor ce se pot 15' 10
3
8'
5'
20
13
18'

plasa pe colector este 2m=4. 19 19' 9 9'

Pulsaţia relativă a tensiunii 4' 14 14' 4

electromotoare, calculată cu relaţia 8 10' 18 20'

13' 5 3' 15
ΔU π 2
(2.25), este = tg =0 ,025. 17 1' 7 11'
U med 20 2' 16 12' 6

Schema înfăşurării este indicată

în figura 2.23, iar componenţa căilor de B2 B1
curent la momentul din figura 2.23 este
B
dată în figura 2.24. Pe fiecare cale de
Fig. 2.24 Componenţa căilor de curent
curent (de înfăşurare) se află câte 5 pentru înfăşurarea din figura 2.23.
bobine.

Aplicaţia 7
Să se întocmească schema desfăşurată pentru o înfăşurare ondulată
tetrapolară, dublă neîncrucişată, cu datele: Nc=12, u=3. În calcule se vor

48
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

folosi crestăturile elementare, în consecinţă paşii înfăşurării se vor

măsura în crestături elementare. Din relaţia (2.19) rezultă
K 36 K  m 36  2 
K=uNc=312=36; y1    9, y   17 ,
2 p 4 p 2
y2=yy1=8; t”=c.m.m.d.c.(y, m)=1, deci înfăşurarea se va închide o
singură dată, după q=17 înconjururi ale indusului.
Pasul bobinei fiind y1=9 iar pasul de dus y2=8, dacă începem
înfăşurarea cu latura de dus 1, continuăm cu latura de întors 10, cu latura de
dus 18, cu latura de întors 27 etc., până când conturul se închide. Rezultă
următoarea ordine de înseriere a bobinelor (cu prim [’] s-au notat laturile de
întors ale bobinelor):
1-10’ – 18-27’ – 35-8’ – 16-25’ – 33-6’ – 14-23’ – 31-4’ – 12-21’ – 29-2’ –
10-19’ – 27-36’ – 8-17’ – 25-34’ – 6-15’ – 23-32’ – 4-13’ – 21-30’ – 2-11’ –
19-28’ – 36-9’ – 17-26’ – 34-7’ – 15-24’ – 32-5’ – 13-22’ – 30-3’ – 11-20’ –
28-1’ – 9-18’ – 26-35’ – 7-16’ – 24-33’ – 5-14’ – 22-31’ – 3-12’ – 20-29’.
Deoarece t=c.m.m.d.c.(Nc, p)=2 steaua t.e.m. are câte două raze suprapuse,
N 2  p 4  2  t 4 
rezultând c  6 raze distincte;     ;     .
t Nc 12 3 Nc 12 3
Steaua şi poligonul t.e.m. sunt reprezentate în figura 2.25.
34
15 16 17
19,20,21
33 35
1, 2, 3 32 36
14 18
A
,17 36

13
22
,18
,
,35

31
,23 6
4,

1 19
34

5,
,24
16

30 12
2 20

11 29
21 3
15

27 8, 7
,25
33
,14 31

28 10 4
,26
,32

9,
,13

22
,

B 27 23
9 5
12,11,10 8 6
30,29,28 26 24
25
7

a) b)
Fig. 2.25 a) steaua t.e.m.; b) poligonul t.e.m. pentru înfăşurarea ondulată cu
Nc=12, u=3, k=36, y1=9, y2=8, p=2.

Poligonul t.e.m. conţine m=2 poligoane elementare ale t.e.m., deci

înfăşurarea va avea 2a=2m=4 căi de înfăşurare. Numărul periilor ce se pot
monta este 2m =4 perii.
Pulsaţia relativă a tensiunii, calculată cu relaţia (2.25), este

49
Maşini electrice

ΔU π
= tg2 =0 ,0718. Schema înfăşurării este indicată în figura 2.26, iar
U med 12
componenţa căilor de curent la momentul figurat în figura 2.26 este dată în
figura 2.27. Pe fiecare cale de înfăşurare se află câte 9 bobine.

S N S N
25 28 31 34 1 4 7 10 13 16 19 22
26 9 29 10 32 11 35 12 2 1 5 2 8 3 11 4 14 5 17 6 20 7 23 8
27 30 33 36 3 6 9 12 15 18 21 24

28 29 30 31 32 33 34 35 36 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27
B2 A1 B1 A2

A B

Fig. 2.26 Schema desfăşurată a înfăşurării serie duble cu datele

Nc=12, u=3, K=36, y1=9, y2=8, y=17, p=2.

1 18 35 16 33 14 31 12 29

B1
10' 27' 8' 25' 6' 23' 4' 21' 2'
29' 12' 31' 14' 33' 16' 35' 18' 1'
A1

20 3 22 5 24 7 26 9 28
A 19 36 17 34 15 32 13 30 11 B
B2

28' 9' 26' 7' 24' 5' 22' 3' 20'

11' 30' 13' 32' 15' 34' 17' 36' 19'
A2

2 21 4 23 6 25 8 27 10

Fig. 2.27 Componenţa căilor de curent pentru înfăşurarea din figura 2.26.

Înfăşurările serie multiple de ordinul m se comportă ca şi m înfăşurări

serie simple legate în paralel prin periile colectoare.
Legături echipotenţiale la înfăşurarea ondulată
La înfăşurările ondulate simple nu sunt – şi nici nu ar putea fi posibile
– legături echipotenţiale de speţa I şi speţa II.
Înfăşurările ondulate multiple au fiecare cale de curent constituită din
bobine înseriate aflate sub toate perechile de poli şi ca urmare inegalitatea
fluxurilor polilor de acelaşi nume nu are importanţă. Din acest motiv la
înfăşurările ondulate nu sunt necesare legături echipotenţiale de speţa I.
Înfăşurările ondulate multiple necesită însă legături echipotenţiale de speţa a
II-a din aceleaşi motive ca şi la înfăşurările buclate.
Locurile din bobinaj care, teoretic, au acelaşi potenţial şi între care se

50
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

pot face legături echipotenţiale rezultă din poligonul t.e.m. Exemplu:

punctele 5-15, 6-16 etc. din figura 2.22 b) sau 1-19, 2-20 etc. din figura
K
2.25. Se constată că pasul legăturilor echipotenţiale este în general . În
p
figura 2.27 au fost reprezentate patru legături echipotenţiale. Înfăşurările
ondulate nu se pot executa pentru orice valori ale lui Nc, u şi m decât dacă se
utilizează şi bobine oarbe.
Înfăşurări combinate
În scopul eliminării legăturilor echipotenţiale de speţa I şi II au fost
concepute de către Latour înfăşurări combinate. Acestea sunt constituie din
câte o înfăşurare serie şi una paralel, conectate la acelaşi colector, fiecare
îndeplinind pentru cealaltă rolul de legătură echipotenţială. Cum în fiecare
tip de înfăşurare se induc tensiuni electromotoare, legăturile echipotenţiale
pe care ele se realizează sunt legături echipotenţiale active.
Înfăşurările combinate trebuie să satisfacă condiţia ca în conturul
format dintr-o bobină buclată şi una ondulată tensiunea indusă rezultantă să
fie nulă. Din figura 2.28 rezultă că pasul înfăşurării ondulate y0 este
K Kp
y0 = ye  1=  1= . (2.36)
p p
Din relaţia (2.26) rezultă că înfăşurarea ondulată din înfăşurarea
combinată de tip Latour este multiplă de ordinul m=p, fiind neîncrucişată.
Dacă înfăşurarea buclată are aceeaşi deschidere a bobinei ca şi la
înfăşurarea ondulată, laturile a câte două bobine, una buclată şi una ondulată,
se bandajează împreună formând o bobină de tip broască (Fig. 2.29).
Înfăşurările combinate se aşează în crestături în general în patru
straturi. Aceste înfăşurări au 2a=4·p căi de curent.
În figura 2.30 a) este indicată o înfăşurare de tip Latour cu bobine de
tip broască, iar în figura 2.30 b) componenţa căilor de curent pentru

y1b y10 y20

yb y2b y0

1 2 3 4 5 6 7 8

ye=K/p

Fig. 2.29 Bobină

Fig. 2.28 Bobine de înfăşurare combinată de tip Latour. de tip "broască".

51
Maşini electrice
înfăşurarea respectivă. Înfăşurările combinate (de tip Latour sau BBC)
având un număr dublu de căi de înfăşurare faţă de înfăşurările ondulate sau
buclate se recomandă pentru maşini de curenţi mari.

N S N S

10 11 12 1 2 3 4 5 6 7 8 9

9 10 11 12 1 2 3 4 5 6 7 8

A1 B1 A2 B2

A B
a)
Fig. 2.30 a) Înfăşurare combinată tip Latour cu Nc=12, K=12, y1b=y1o=3, p=2, m=1=yb.

A1 A2

11 1 1 11' 5 7 7 5'
2' 10' 4' 8 8' 4' 10' 2

12 12 6 6' 6 6 12 12'
3' 9' 9' 3 9' 3' 3' 9

13 11 11 1' 7 5 5 7'
4' 8' 2' 10 10' 2' 8' 4
înf. buclată înf. ondulată înf. buclată înf. ondulată

B1 B2

B
Fig. 2.30 b) Componenţa căilor de curent pentru înfăşurarea din figura 2.30 a).

Condiţiile de simetrie la înfăşurările pentru maşini cu colector

Pentru ca înfăşurarea unei maşini electrice să fie simetrică trebuie
îndeplinite următoarele condiţii:
a) Tensiunile electromotoare induse în bobinele unei căi de curent să
fie de acelaşi sens cu t.e.m. rezultate pe orice cale de curent şi să aibă
aceeaşi valoare.
b) Înfăşurarea trebuie să constituie un circuit închis, adică – indiferent
de tipul înfăşurării – sfârşitul ultimei bobine să se conecteze la aceeaşi
52
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

lamelă de colector cu începutul primei bobine.

c) În orice moment numărul de bobine pe fiecare cale de curent să fie
acelaşi, adică
Nc
= întreg. (2.37)
2a
În cazurile când relaţia (2.37) nu este îndeplinită, prin aşezarea periilor
trebuie să se urmărească şi scurtcircuitarea unui anumit număr de bobine,
astfel încât pe fiecare cale de curent să rămână acelaşi număr de bobine (vezi
figura 2.19).
d) Toate căile de curent să se afle la un moment dat în aceeaşi situaţie
faţă de câmpul magnetic inductor, situaţie ce are loc atunci când
N c =întreg. (2.38)
p
Când u=1, întregul rezultat din relaţia (2.38) poate fi orice număr
Nc K
natural, iar când u>1, şi trebuie să fie impare.
p p
Condiţiile de simetrie restrâng în mare măsură posibilităţile de
execuţie ale înfăşurărilor. Din acest motiv, de multe ori există abateri de la
aceste condiţii.
Domenii de aplicare ale diferitelor tipuri de
înfăşurări
Tipul de înfăşurare ales pentru o maşină electrică depinde de viitoarea
utilizare a maşinii respective.
Dacă maşina electrică trebuie să debiteze curenţi mari (electroliză,
sudare etc.) se aleg înfăşurări cu multe căi de curent, deci înfăşurări buclate,
ondulate multiple sau înfăşurări combinate. Dacă maşina electrică trebuie să
aibă tensiune la borne mare sunt utilizate înfăşurările ondulate simple (la
puteri mici) sau multiple (la puteri mari).
În cele ce urmează sunt indicate diferitele utilizări ale înfăşurărilor în
funcţie de caracteristicile maşinilor electrice.
Pentru înfăşurările buclate simple paşii de înfăşurare y, y1, y2 sunt,
K
respectiv,  , 1 şi y1y, numărul de căi de curent este 2p. Legăturile
2 p
echipotenţiale sunt cele de speţa I. Se utilizează la maşinile de puteri
mijlocii sau mari la tensiuni normale.
Pentru înfăşurările buclate multiple paşii de înfăşurare sunt, respectiv,
K
 , m şi y1y, numărul de căi de curent este 2mp. Dacă m este 2, iar
2 p
Z
numărul este întreg impar, este nevoie de legături echipotenţiale de speţa I.
p
53
Maşini electrice

Z
Dacă m este 2 şi este întreg par, sunt necesare legături echipotenţiale
p
de speţa I şi II. Maşinile care utilizează acest tip de înfăşurare sunt maşinile de
Z
puteri mici şi mijlocii (m=2 şi întreg impar) şi maşinile de puteri mari şi
p
Z
tensiuni normale (m=2 şi întreg par).
p
Pentru înfăşurările ondulate simple paşii de înfăşurare sunt, respectiv
K K 1
 , şi yy1. Numărul de căi de curent este 2. Domeniile de
2 p p
utilizare ale acestui tip de înfăşurare sunt la maşinile de puteri mici şi
tensiuni normale, maşinile de puteri mijlocii şi tensiuni înalte.
Înfăşurările ondulate multiple au paşii de înfăşurare, respectiv
K K+m
 , şi yy1, cu numărul de căi de curent 2·m. Sunt necesare
2 p p
legături echipotenţiale de speţa a II-a. Aceste înfăşurări se folosesc la
maşinile de puteri mijlocii şi mari la tensiuni normale.
Înfăşurările combinate au paşii de înfăşurare, respectiv,
K Kp K
 , yo  şi y2o=yoy1o – înfăşurarea ondulată, şi  , yb=1,
2 p p 2p
y2b=y1b1 – înfăşurarea buclată, cu numărul de căi de curent 4·p. Asemenea
înfăşurări se utilizează la maşinile de puteri mari şi foarte mari şi tensiuni
înalte.

2.6.3. Î n f ăşu rări p en tru maş i n i l e el ec t ri ce d e

cu ren t a l te rn ati v

Elemente definitorii
Înfăşurările de curent alternativ sunt utilizate în construcţia maşinilor de
inducţie şi sincrone. Elementele definite la înfăşurările de curent continuu îşi
păstrează valabilitatea şi la înfăşurările de curent alternativ, elementul de bază
al înfăşurării fiind tot bobina.
Înfăşurările de curent alternativ pot fi executate într-un strat sau în două
straturi. La înfăşurările de curent alternativ se mai definesc în plus
următoarele noţiuni:
– numărul crestăturilor unei armături pe distanţa unui pas polar în care
– la înfăşurările într-un singur strat – se găsesc laturi ale bobinelor
aparţinând aceleiaşi faze, notat cu q, reprezintă numărul de crestături pe
pol şi fază;
– porţiunea armăturii ocupată de cele q crestături se numeşte zonă.
54
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

După cum q este număr întreg sau fracţionar, există înfăşurări cu

număr întreg de crestături pe pol şi fază şi înfăşurări cu număr fracţionar
de crestături pe pol şi fază.
La o maşină m-fazată pe un pas polar există mq crestături, iar pe
întreaga periferie a maşinii cu 2p poli numărul crestăturilor este
N c = 2  p  m  q. (2.39)
După numărul de faze se deosebesc:
 înfăşurări monofazate;
 înfăşurări bifazate, constituite din două înfăşurări monofazate
π
identice şi decalate între ele cu unghiul ;
2p
 înfăşurări trifazate, constituite din trei înfăşurări monofazate
identice conectate în stea sau în triunghi, decalate între ele cu un unghi
2
de ;
3p
 înfăşurări polifazate, cum sunt de exemplu înfăşurările în colivie
ale rotorului maşinii de inducţie.
Condiţii de simetrie şi reguli de executare ale înfăşurărilor
de curent alternativ
Pentru ca înfăşurarea unei maşini electrice de curent alternativ să fie
simetrică trebuie îndeplinite condiţiile de mai jos.
a) Fiecare fază să aibă o construcţie identică, pentru a avea aceeaşi
parametrii (R şi L). Axele de simetrie a două faze consecutive trebuie să fie
2π
decalate cu unghiul . Pentru îndeplinirea acestei condiţii este necesar
m p
ca fiecare fază să cuprindă acelaşi număr de crestături, adică
Nc N
=întreg; =întreg, (2.40)
2m m
după cum înfăşurarea este într-un strat sau în două straturi.
b) Tensiunile pe faze să fie egale şi să fie defazate cu unghiul electric
2π
. Această condiţie este îndeplinită dacă unghiul ’ dintre două raze
m
consecutive ale stelei tensiunilor electromotoare (Fig. 2.13) se cuprinde de
2π
un număr întreg de ori în unghiul . Având în vedere relaţia (2.22), rezultă
m
2  π Nc
= =întreg. (2.41)
m  α m  t
c) Înfăşurările să fie realizabile tehnic. Având în vedere definiţia
zonei, sub un pol sunt mq crestături, repartizate deci pe  grade electrice.

55
Maşini electrice

2
Unui decalaj de grade între două faze consecutive îi vor corespunde yf
m
crestături:
 2π 
mq 
yf = 
m
=2  q. (2.42)
π
Acesta reprezintă pasul începuturilor a doua faze succesive. Având în
vedere periodicitatea înfăşurării, rezultă, în general,
N
yf =2  q+k c . (2.43)
p
Pentru o înfăşurare trifazată rezultă
yf =2  q+6  k  q, (2.44)
unde k poate lua valorile 0, 1,... p. Se subliniază că yf se mai numeşte şi
pasul legăturilor frontale.
Pentru executarea schemelor înfăşurărilor de curent alternativ se
parcurg următoarele etape:
I. Pentru înfăşurările într-un singur strat cu q întreg
1) Se construieşte steaua t.e.m. pentru mărimile date (Nc, p, m, q etc.),
numerotându-se razele în ordinea succesiunii crestăturilor, utilizând relaţiile
definite la înfăşurările de curent continuu.
N
2) Se calculează numărul p  q= c , care reprezintă numărul de
2m
bobine pe fază. Dacă acest număr este par, se trasează bisectoarea
unghiului dintre două raze consecutive ale stelei t.e.m. Numim această
2
bisectoare axa razelor fazei I. Măsurând de la această axă în sens orar
m
2
obţinem axa fazei a II-a. Măsurând în continuare câte se obţin axele
m
tuturor fazelor.
pq pq
3) Grupând raze din stânga şi raze din dreapta fiecărei axe
2 2
(se numără şi razele suprapuse!) se obţin razele – deci şi crestăturile –
corespunzătoare laturilor de dus ale celor m faze.
4) Fiecărui grup de pq raze i se asociază, din razele rămase, un alt
grup de pq raze, a căror rezultantă să fie maximă şi pe cât posibil în
opoziţie cu rezultanta razelor primului grup. Aceste raze corespund
crestăturilor unde se află laturile de întors ale fazelor (vezi figura 2.32).
Dacă numărul pq este impar, axa fazei I se suprapune peste o rază oarecare
a stelei. Axele celorlalte faze se trasează ca şi în cazul în care p q este par.
În jurul fiecărei axe determinate ca mai sus se grupează din stânga şi din

56
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

p  q 1
dreapta câte raze; celelalte etape sunt identice.
2
II. Pentru înfăşurările în două straturi
1) Se construieşte steaua t.e.m. ca şi la punctul I.
2) Pentru q număr întreg se grupează razele stelei t.e.m. ca şi la
înfăşurările într-un strat. Grupele de raze „de dus“, respectiv „de întors“, se
referă la un singur strat. Plasarea laturilor în stratul al doilea se face în
funcţie de deschiderea y1 a bobinelor, avându-se în vedere că fiecare bobină
are cele două laturi în straturi diferite.
3) Pentru q număr fracţionar, produsul p q poate fi fracţionar şi cele
N c  2  p  q raze corespunzătoare unei faze nu pot fi împărţite în părţi
m
egale de raze „de dus“ şi de raze „de întors“. Numărul razelor „de dus“
poate fi diferit cu o unitate de numărul razelor „de întors“. Formarea din
cele 2pq raze a unui grup de raze „de dus“ şi a unui grup de raze „de
întors“ se va face astfel încât cele două grupe de raze să aibă fiecare
rezultanta maximă şi cele două rezultante să fie pe cât posibil opuse.
III. Pentru înfăşurări într-un singur strat cu q fracţionar
Se va proceda similar ca la înfăşurările în două straturi cu q fracţionar
(vezi şi figura 2.37).
Conectarea bobinelor pe fază se face astfel încât, avându-se în vedere
stratul pentru care s-a făcut repartizarea crestăturilor pe faze, parcurgerea
bobinei să aibă loc în sensul pozitiv fixat prin crestăturile de dus şi în sens
opus prin crestăturile de întors.
Pentru reprezentarea clară a schemelor desfăşurate ale înfăşurărilor în
două straturi, laturile din stratul al doilea vor fi trasate în dreapta crestăturii,
iar pentru fiecare fază se va folosi o liniatură (o culoare) distinctă. Săgeţile
care indică laturile de dus vor fi reprezentate în jumătatea superioară a
crestăturii, iar pentru laturile de întors în jumătatea inferioară a crestăturii.
Înfăşurări într-un strat cu număr întreg de
crestături pe pol şi fază
Având în vedere că în relaţia (2.39) intervin numai numere întregi şi
că numărul de bobine pe fază Nbf este un număr întreg, rezultă că
N
N bf = c =p  q=întreg. (2.45)
2m
Deci numărul de crestături Nc trebuie să fie divizibil cu dublul numărului de
faze – vezi relaţia (2.40).
În fiecare crestătură se aşează o singură latură de bobină, deci numărul
total de bobine pentru toate fazele (întreaga înfăşurare a maşinii) este
Nc
N b= . (2.46)
2
57
Maşini electrice
Bobinele pe o fază pot fi înseriate, rezultând o singură cale de curent,
sau puse în paralel, rezultând mai multe căi de curent (maximum p căi de
curent). La conectarea în paralel a bobinelor pe o fază trebuie urmărit ca
t.e.m. pe grupele de bobine ce urmează a fi conectate în paralel să fie egale
şi, de asemenea, parametrii R şi L ale acestora să fie egali. Capetele de
bobine (părţile frontale ale bobinelor) pot fi dispuse în mai multe feluri,
rezultând:
 înfăşurări cu trei etaje, când capetele de bobine sunt dispuse în trei
suprafeţe de revoluţie în spaţiu – Fig. 2.31 b). Aceste înfăşurări pot avea
rezistenţele şi reactanţele de dispersie ale înfăşurărilor de fază diferite;

a) b) c)
Fig. 2.31 Dispunerea capetelor de bobină: a) în coroană; b) în trei etaje;
c) în două etaje.
 înfăşurări cu două etaje, când capetele bobinelor sunt dispuse în două
suprafeţe de revoluţie în spaţiu – Fig. 2.31 c). La aceste înfăşurări, pentru
simetrie trebuie ca
m p
=întreg. (2.47)
2
 înfăşurări cu capetele de bobine dispuse în coroană – Fig. 2.31 a).
 înfăşurări pentru miezuri secţionabile – Fig. 2.36 c).

Aplicaţia 8
Să se întocmească schema desfăşurată pentru o înfăşurare trifazată
(m=3), într-un strat, în trei etaje, bipolară (p=1), având patru crestături pe
pol şi fază (q=4).
Numărul de crestături necesare este Nc=2mpq=2314=24 crestături;
t=c.m.m.d.c.(Nc, p)=1, deci steaua t.e.m. va avea 24 de raze distincte (Fig.
2 π  p 2 2π  t
2.32), iar α    15; α   15.
Nc 24 Nc
Se grupează câte pq=4 raze ale stelei t.e.m. (două în stânga, două în
dreapta axei fazei I), ca în figura 2.32.
N 24
Pasul bobinelor este y1  c   12.
2 p 2
58
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

1
I Faza I (AX) cuprinde
24 2
II'
23 3 crestăturile 1, 2, 3, 4, în care
22
4 se plasează laturi de dus, şi
crestăturile 13, 14, 15, 16, în
21 5 care se plasează laturi de
20 6 III'
întors.
Legăturile frontale între
19 7 capetele de bobină se pot face
astfel încât lungimea lor să fie
III 18 8
cât mai mică (aceasta
17 9 deoarece suma fazorilor este
comutativă). Înfăşurarea se
16 10
poate executa cu o cale de
15 11 II
14 13
12 curent (cele două semigrupe de
I' bobine pe fază se înseriază)
Fig. 2.32 Steaua t.e.m. pentru ='=15°. sau cu două căi de curent (cele
etaj 3
etaj 2
etaj 1

21 22 23 24 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

a)

Y A Z B X C

etaj 3
etaj 2
etaj 1

21 22 23 24 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

b)

Y A Z B X C

Fig. 2.33 Schema desfăşurată a înfăşurării în trei etaje pentru Nc=24, p=1, m=3, q=4:
a) cu o cale de curent; b) cu două căi de curent.
59
Maşini electrice
două semigrupe de bobine pe fază se conectează în paralel. Tensiunile
electromotoare induse pe cele două căi nu sunt absolut în fază – deci această
variantă nu se recomandă). Cele două moduri de realizare a înfăşurării sunt
reprezentate în figura 2.33.
Faza a II-a (BY) are începutul decalat faţă de faza I cu pasul
yf=2q=8, deci în crestătura 3+8=11. Faza a II-a cuprinde crestăturile 9, 10,
11, 12 – pentru laturi de dus – şi 21, 22, 23, 24 – pentru laturi de întors.
Faza a III-a (CZ) are începutul decalat faţă de faza a II-a cu pasul
yf=2q=8, deci în crestătura 11+8=19. Faza a III-a cuprinde crestăturile 17, 18, 19,
20 – pentru laturi de dus – şi crestăturile 5, 6, 7, 8 – pentru laturi de întors.
Deoarece succesiunea de înseriere a laturilor de bobină nu prezintă
importanţă, înfăşurarea se poate face cu bobine ce au deschideri diferite (de
exemplu, pe faza I există bobina 3-14’ cu deschiderea 11 şi bobina 4-13’ cu
deschiderea 9, în timp ce pasul calculat al bobinei este 12).
Înfăşurarea executată este însă echivalentă cu o înfăşurare cu pas
diametral, deoarece fiecărei laturi de dus îi corespunde o latură de întors
decalată cu 12 crestături.

Aplicaţia 9
Să se întocmească schema desfăşurată pentru o înfăşurare trifazată
(m=3) tetrapolară (p=2), într-un strat, în două etaje, având două crestături pe
pol şi fază (q=2).
Numărul de crestături este Nc=2mpq=24; t=c.m.m.d.c.(Nc, p)=2, deci
N
steaua tensiunilor electromotoare va avea c  12 raze distincte (Fig. 2.34);
t
2π  p 2π  2 π 2π  t
α    30; α   30.
Nc 24 6 Nc
Se grupează p·q=4 raze ale stelei t.e.m., ca în figura 2.34, unde sunt deci
N 24
câte două raze suprapuse. Pasul bobinelor este y1  c   6.
2 p 4
Pasul începuturilor de fază este yf=2·q+6kq=4, când k=0, sau yf=16,
când k=1. Dacă începutul fazei I (AX) este în crestătura 1, atunci începutul
fazei a II-a (BY) poate fi în crestătura 5 sau în crestătura 17. Din steaua
t.e.m. (Fig. 2.34) se vede că din punct de vedere al câmpului inductor,
aceste crestături au aceeaşi poziţie. Analog, începutul fazei a III-a (CZ)
poate fi în crestătura 9 sau 21.
Conectarea bobinelor unei faze se poate face în serie – Fig. 2.35 a),
rezultând o cale de curent, sau în paralel – Fig. 2.35 b), când rezultă p=2 căi
de curent. Pentru conectarea în paralel trebuie ca parametrii electrici ai
semi-bobinelor ce se pun în paralel să fie aceeaşi.
La dispunerea capetelor de bobine în două etaje înfăşurarea fiecărei faze

60
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

13
I este compusă din două semi-
24 1 14
bobine, care au părţile
II' 12 2 frontale atât în etajul unu, cât
şi în etajul doi. Înfăşurarea
23
11 3
15 este executată cu bobine ce au
III' deschideri diferite, de
exemplu, pe faza I există
22 10 4 16
bobinele 1-8’ cu deschiderea
şapte crestături şi 2-7’ cu
III
deschiderea cinci crestături.
9 5 Din motivele arătate
21 17
în aplicaţia 7 înfăşurarea
6
este echivalentă cu o
8
20 7 18
II
înfăşurare cu pas
19 diametral.
I'
Înfăşurarea s-ar putea
Fig. 2.34 Steaua t.e.m. pentru ='=30°. executa şi cu bobine cu
deschidere egală, adică:
etaj 2
etaj 1

21 22 23 24 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

a)

Y A Z B C X

etaj 2
etaj 1

21 22 23 24 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

b)

Y A Z B C X

Fig. 2.35 Schema desfăşurată a înfăşurării în două etaje pentru Nc=24, p=2, m=3, q=2:
a) cu o cale de curent; b) cu două căi de curent.

61
Maşini electrice
1-7’, 2-8’, 13-19’, 14-20’ – pentru faza I, 5-11’, 6-12’, 17-23’, 18-24’ –
pentru faza a II-a, 9-15’, 10-16’, 21-3’, 22-4’ – pentru faza a III-a, dar în
acest caz capetele de bobine s-ar intersecta, determinând legături frontale
voluminoase.
Construcţia înfăşurării ar deveni pe de o parte mai uşoară, pentru că
bobinele se execută pe şablon, iar pe de altă parte mai dificilă. În această variantă
separaţia între cele două etaje ar fi neobservabilă în reprezentarea grafică.

Aplicaţia 10
Să se întocmească schema desfăşurată pentru o înfăşurare trifazată,
într-un strat, având două crestături pe pol şi fază şi două perechi de poli,
capetele bobinelor fiind dispuse în coroană.
Numărul de crestături este Nc=2mpq=24. Steaua t.e.m. este
reprezentată în figura 2.34.
N 24
Pasul bobinelor este y1  c   6 crestături. Începuturile fazelor
2p 4
sunt decalate cu yf=2q=4 crestături, sau yf=2q+6kq=16 crestături.
Înfăşurarea se poate efectua cu bobine cu deschideri egale – Fig. 2.36
a) – sau cu grupe de bobine cu deschideri diferite – Fig. 2.36 b).
Capetele de bobine sunt dispuse în coroană, deci într-o singură
suprafaţă de revoluţie în spaţiu. Înfăşurarea poate fi executată şi pentru
armături secţionabile – Fig. 2.36 c).
Înfăşurări într-un strat cu număr fracţionar de
crestături pe pol şi fază
Având în vedere relaţiile (2.39) şi (2.45), se poate afirma că
înfăşurările într-un strat cu q fracţionar se pot executa dacă
p  q = întreg, (2.48)
adică numitorul părţii fracţionare a lui q este divizor al lui p.

Aplicaţia 11
Să se întocmească schema desfăşurată a unei înfăşurări într-un strat, în
5
două etaje, având m=3, p=2 şi q  .
2
5
Numărul de crestături este
Nc=2mpq=223 =30, iar
2
Nc
t=c.m.m.d.c(Nc, p)=2, deci steaua t.e.m. va avea  15 raze distincte
t
(Fig. 2.37). Condiţia ca produsul p·q să fie număr întreg este verificată
 5 
 p  q  2  5 .
 2 

62
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

21 22 23 24 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

a)

Y A Z B C X

21 22 23 24 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

b)

Y A Z B C X

21 22 23 24 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

c)

A Z B C Y X

Fig. 2.36 Schema desfăşurată a înfăşurării în coroană pentru N c =24, p=2, m =3, q=2:
a) cu bobine egale; b) cu bobine inegale; c) pentru miezuri secţionabile.

Nc Nc
Cele două condiţii de simetrie:  5 şi  5 sunt verificate,
2m mt
deci înfăşurarea poate fi executată. Se calculează unghiurile:
2 π  p 2  2 2 2π  t 2π
   ; α   .
Nc 30 15 Nc 15

63
Maşini electrice
Se grupează câte I
pq=5 raze ale stelei 17
t.e.m., ca în figura 16 2 18
1 3
2.37. Numărul de
bobine pe fază este II'
30
15 4
19
III'
Nc
 5 bobine. Cum
pm 20
29 14 5
există două perechi de
poli, vor fi şi două
grupe de bobine. 28 13 6 21
Pentru aceasta, cele 5
bobine pe fază se
distribuie astfel: două 27
12 7
22 II
bobine într-o grupă şi III
trei în a doua. Grupele 11 8
de câte două bobine 26 23
10 9
vor avea capetele 25 24
frontale într-un etaj, iar
I'
grupele de câte trei
Fig. 2.37 Steaua t.e.m. pentru ='=24°.
bobine vor avea
capetele frontale plasate în celălalt etaj.
Nc
Pasul bobinelor rezultă: y1  τ   7 ,5. Cum pasul trebuie să fie
2p
întreg, înfăşurarea se execută cu bobine cu deschideri inegale.
Pasul începuturilor de fază este yf=2q=5 crestături sau yf=2q+6q=20
crestături. Vom utiliza yf=20 crestături, pas care asigură simetria înfăşurării.
Pentru faza I (AX), din steaua t.e.m. rezultă paşii: 9 (1-10’), 7 (2-9’)
– primul grup de bobine, respectiv 9 (16-25’), 7 (17-24’), 5 (18-23’) –
pentru al doilea grup de bobine. Începutul fazei este în crestătura 1, iar
sfârşitul ei în crestătura 25, identică cu crestătura 8, deci între început şi
2 14
sfârşit este un defazaj de 7  , adică aproape 180.
15 15
Pentru faza a II-a (BY), din steaua t.e.m. rezultă paşii: 9 (21-30’), 7
(22-29’) – primul grup de bobine, respectiv 9 (6-15’), 7 (7-14’), 5 (8-13’) –
pentru al doilea grup de bobine. Începutul fazei este în crestătura 21
(=1+20), iar sfârşitul ei în crestătura 13 (23+20=43, adică crestătura 13=43–
2 14
30). Între începutul şi sfârşitul fazei este un defazaj de 7  , adică
15 15
aproape 180.
Pentru faza a III-a (CZ), din steaua t.e.m. rezultă paşii: 9 (11-20’), 7
(12-19’) – primul grup de bobine, respectiv 9 (26-5’), 7 (27-4’), 5 (28-3’) –

64
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

pentru al doilea grup de bobine. Începutul fazei este în crestătura 11

(=21+20–30), iar sfârşitul ei în crestătura 3 (13+20–30). Între începutul şi
2 14
sfârşitul fazei este un defazaj de 7  , adică aproape 180.
15 15
Se constată că între începuturile fazelor există un pas yf=20 crestături,
acelaşi pas regăsindu-se şi între sfârşiturile fazelor, ceea ce asigură simetria
înfăşurării maşinii.
În concluzie, la această înfăşurare, conectarea semi-bobinelor se poate
face numai în serie, deoarece tensiunile induse în cele două grupe de bobine
pe fiecare fază nu mai sunt egale. Rezultă o singură cale de curent.
Începuturile de faze se fac în crestături astfel încât să se respecte pasul
yf=20, iar sfârşiturile de fază corespund crestăturilor care respectă acelaşi
pas de fază yf=20.

26 27 28 29 30 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

A Z C Y B X
Fig. 2.38 Schema desfăşurată a înfăşurării într-un strat cu Nc=30, p=2, m=3, q=5/2.

Restul crestăturilor pot fi parcurse teoretic în orice ordine, avându-se

în vedere comutativitatea adunării fazorilor. Pentru a realiza parametrii egali
pe cele trei faze, grupurile de două bobine au capetele într-un etaj, iar
grupurile de trei bobine au capetele în alt etaj.
Schema desfăşurată a înfăşurării este reprezentată în figura 2.38.
Înfăşurări în două straturi cu număr întreg de
crestături pe pol şi fază
Înfăşurările în două straturi se execută cu bobine egale, iar capetele de
bobine sunt dispuse în coroană. Numărul bobinelor este egal cu numărul
crestăturilor pentru întreaga maşină:
Nb=Nc=2pqm. (2.49)
Înfăşurările în două straturi se pot executa cu pas diametral sau cu pas
scurtat, cu extinderea parţială sau totală a zonelor, cu sau fără intercalarea
fazelor, astfel încât conţinutul în armonici să fie cât mai redus. Scurtarea
pasului cu 1/6 din pasul polar determină reducerea armonicilor de ordinul 5
şi 7 din t.e.m. – vezi şi § 2.7.2. – f), g).Uneori – când pasul nu se poate
scurta cu 1/6 – se practică reducerea pasului cu 1/9.
65
Maşini electrice

Aplicaţia 12
Să se întocmească schemele desfăşurate pentru o înfăşurare trifazată,
în două straturi, având p=1, q=3, cu pas diametral şi cu pas scurtat.
Numărul de crestături este: Nc=2mpq=18. Numărul de bobine pe fază
N
este N bf = c = 2 p  q = 6; t=c.m.m.d.c.(Nc, p)=1, deci steaua t.e.m. va
m
N 2π  p 2π π
avea c  18 raze distincte (vezi figura 2.39); α     20;
t Nc 18 9
2π  t
α   20.
Nc
Se grupează p·q=3 raze ale stelei t.e.m. în jurul fazei I (razele 1, 2, 3). Se
2
duc razele fazei a II-a şi a III-a la   120 faţă de axa fazei I. Se grupează
3
câte trei raze în jurul axei fiecărei faze (7, 8, 9 – pentru faza a II-a şi 13, 14, 15
– pentru faza a III-a). S-au obţinut
I
astfel razele de dus pentru fiecare fază. II' 18
1
2
Opuse celor trei grupe de raze, 17 3
se grupează razele de întors (10, 11,
16 4
12 – pentru faza I, 16, 17, 18 –
pentru faza a II-a şi 4, 5, 6 – pentru 15 5 III'
faza a III-a. Razele de dus şi de în
tors pentru cele trei faze se referă III 14 6
doar la primul strat. Al doilea strat
13 7
rezultă în funcţie de deschiderea
(pasul) bobinelor. 12 8
Pasul diametral al bobinelor 11
10
9 II
Nc I'
este: y1   9 crestături.
2p Fig. 2.39 Steaua t.e.m. pentru ='=20°.
Conectarea bobinelor unei faze se face astfel încât parcurgerea celor două
grupe de bobine – în stratul superior – să aibă loc în sensul pozitiv
considerat (de jos în sus) prin crestăturile de dus şi în sens invers prin
crestăturile de întors (Fig. 2.40).
Pasul începuturilor de fază este yf=2q+6k·q=5, când k=0. Schema
desfăşurată a înfăşurării este dată în figura 2.40 a).
Pentru faza I (AX), din steaua t.e.m. rezultă următoarea
înseriere: A<1-10’, 2-11’, 3-12’, 3’-12, 2’-11, 1’-10>X.
Începutul fazei este în crestătura 1, iar sfârşitul ei în crestătura 10, deci
între început şi sfârşit este un defazaj de 920=180. Analog se determină
bobinele înseriate pentru fazele B-Y şi C-Z.
Pentru a executa aceeaşi înfăşurare cu pas scurtat trebuie calculat noul

66
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

4
pas. Pentru a reduce armonicile de ordinul 5 ar trebui un pas de y1  7,1
5
crestături.

13 14 15 16 17 18 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
a)

C Y A Z B X

13 14 15 16 17 18 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
b)

C Y A Z B X

Fig. 2.40 Schema desfăşurată pentru o înfăşurare trifazată cu Nc=18, p=1, q=3:
a) cu pas diametral y1=9; b) cu pas scurtat y1=8.

6
Pentru a reduce armonicile de ordinul 7 ar trebui un pas de y1  7,7
7
crestături. În figura 2.40 b) este reprezentată schema desfăşurată pentru un
pas scurtat de opt crestături.
Pentru faza I (AX), din steaua t.e.m. rezultă următoarea

67
Maşini electrice
înseriere: A<1-9’, 2-10’, 3-11’, 2’-12, 1’-11, 18’-10>X. Începutul fazei
este în crestătura 1, iar sfârşitul ei în crestătura 10, deci între început şi
sfârşit este un defazaj de 920=180.
Analog se determină bobinele înseriate pentru fazele B-Y şi C-Z.
În figura 2.40 cu săgeţi albe s-a indicat sensul de parcurgere al
crestăturilor în stratul al doilea astfel încât în stratul întâi crestăturile să
fie parcurse conform săgeţilor negre rezultate din steaua t.e.m. Schema
desfăşurată se poate realiza în mod asemănător şi pentru un pas scurtat de
7 crestături.
Înfăşurări în două straturi cu număr fracţionar de
crestături pe pol şi fază
Nc
Numărul de bobine pe fază la înfăşurarea în două straturi fiind ,
m
rezultă că trebuie îndeplinită condiţia
2  p  q = întreg. (2.50)
Cum q este fracţionar, pentru a fi îndeplinită relaţia (2.50) este necesar
ca numitorul părţii fracţionare ireductibile a lui q să fie divizor al lui 2p.
Această condiţie trebuie verificată suplimentar referitor la condiţiile
de simetrie.

Aplicaţia 13
Să se întocmească schema desfăşurată pentru o înfăşurare trifazată, în
7
două straturi, având p=2, q = şi capetele bobinelor în coroană.
4
Numărul de crestături este Nc=2mpq=21. Numărul de bobine pe fază
N
este N bf = c =2 p  q=7; t=c.m.m.d.c.(Nc, p)=1, deci steaua t.e.m. va avea
m
Nc N c 21
 21 raze distincte;   7 - număr întreg, deci relaţia (2.50) este
t mt 3
2  p 22 4 2  t 2
verificată. Calculăm unghiurile     ;    .
Nc 21 21 Nc 21
Nc 1
Pasul bobinelor este y1  τ=  5 . Se alege pasul scurtat y1’=5
2p 4
crestături.
7 k 7
Pasul începuturilor de fază este yf =2q +6 k  q= +21 = pentru
2 2 2
k=0 şi yf=14 pentru k=1. Evident, se va considera yf=14 crestături.
Steaua t.e.m. este reprezentată în figura 2.41. Numărul de bobine pe
fază este impar (2pq=7), deci nu se pot împărţi 7 raze ale t.e.m. în două
grupe egale. Se consideră 4 raze pentru dus şi 3 pentru întors. Se duce axa
68
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

fazei I (bisectoarea II'

11 1 I
12
unghiului format de razele 2 21
2
şi 12). Se duc şi axele 10
fazelor a II-a şi a III-a, 13
20
2π
defazate cu câte . În 3
3 9
jurul fiecărei axe se III 14 III'
grupează câte 4 raze „de 19
dus“ (1, 12, 2, 13 pentru 4
faza I; 15, 5, 16, 6 pentru 8
faza a II-a; 8, 19, 9, 20 15
18
pentru faza a III-a). 5
Opuse celor trei grupe 7
17 16
I' 6 II
de raze se grupează razele
„de întors“ (17, 7, 18 pentru Fig. 2.41 Steaua t.e.m. pentru =4/21, '=2/21.
faza I; 10, 21, 11 pentru faza
a II-a; 3, 14, 4 pentru faza a III-a). Această distribuire a razelor se referă
doar la primul strat. Al doilea strat rezultă în funcţie de pasul considerat
pentru bobine (y1’=5 crestături).
Faza I are bobinele dispuse în crestături astfel: A<1-6’, 2-7’, 12’-7, 12-
17’, 13-18’, 2’-18, 1’-17>X. Faza a II-a are bobinele dispuse astfel: B<15-20’,
16-21’, 5’-21, 5-10’, 6-11’, 16’-11, 15’-10>Y. Faza a III-a are bobinele dispuse
astfel: C<8-13’, 9-14’, 19’-14, 19-3’, 20-4’, 9’-4, 8’-3>Z.
Schema desfăşurată este reprezentată în figura 2.42. În această figură
cu săgeţi albe s-a indicat sensul de parcurgere al crestăturilor în stratul al
doilea, astfel încât în stratul întâi crestăturile să fie parcurse conform
săgeţilor negre rezultate din steaua t.e.m.

17 18 19 20 21 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

X A Z C Y B
Fig. 2.42 Schema desfăşurată pentru înfăşurarea trifazată cu Nc=21, p=2, q=7/4.

69
Maşini electrice
După cum se observă atât în figura 2.40 cât şi în figura 2.42, la
înfăşurările cu pas scurtat în aceeaşi crestătură pot fi laturi aparţinând unor
faze diferite, putând fi ambele de dus, ambele de întors sau de sensuri
diferite.
Alte tipuri de înfăşurări de curent alternativ
Înfăşurări cu bare sunt folosite la maşinile de puteri mari şi foarte
mari sau la maşini de curenţi mari şi tensiuni reduse, la maşini de tip sincron
sau de inducţie. Înfăşurările cu bare au bobina formată dintr-o singură spiră,
putându-se realiza într-un strat sau în două straturi.
La înfăşurările cu bare, numărul laturilor de dus poate fi diferit de
numărul laturilor de întors, capătul de început şi de sfârşit al unei faze
putându-se afla în părţi opuse ale maşinii.
La secţiuni mari, barele se execută din conductoare elementare transpuse,
asamblate, izolate şi impregnate împreună, cu scopul reducerii pierderilor
suplimentare din înfăşurare. Astfel, o bară poate fi formată din nc
conductoare care suferă nc–1 transpoziţii în lungul părţii active a barei.
Acest mod de realizare contribuie la reducerea efectului pelicular şi la
realizarea aceloraşi parametrii ai conductorului elementar, prin plasarea
acestuia în poziţii identice faţă de câmpul magnetic inductor. Conectarea
barelor cu capete de bobine se face prin lipire sau cu cleme speciale, astfel
încât consumul de materiale şi conductoare să fie minim.
Repartizarea crestăturilor pe faze se face ca la orice înfăşurare de curent
alternativ. Înfăşurările cu bare se pot executa ca înfăşurări de tip ondulat sau de
tip buclat.
Înfăşurări pentru schimbarea numărului de poli sunt utilizate
atunci când este necesar ca aceeaşi maşină de inducţie să funcţioneze cu
două sau mai multe turaţii, utilizând aceeaşi înfăşurare. Acest lucru este
posibil prin conectarea diferită a secţiunilor de bobine între ele. Pentru
schimbarea turaţiei în raportul 1:2 este des utilizată schimbarea numărului
de poli în raportul 2:1. Pentru aceasta, înfăşurarea fiecărei faze constă din
două jumătăţi de înfăşurare, cu cele trei capete (început, mijloc, sfârşit)
scoase la placa de borne. Prin conectarea în triunghi a înfăşurărilor întregi se
obţine turaţia mică, iar prin conectarea în stea şi alimentarea la mijlocul
înfăşurărilor se obţine turaţia mare (Fig. 2.43). Acest mod de conectare a
înfăşurărilor se numeşte conexiune Dahlander, iar înfăşurările astfel
realizate se numesc înfăşurări Dahlander.
Înfăşurări în colivie (care de fapt sunt înfăşurări în scurtcircuit),
utilizate în general la indusurile maşinilor de inducţie, constau din Nc2 bare
conductoare neizolate, aşezate în crestături şi conectate între ele frontal prin
câte un inel de scurtcircuitare de fiecare parte a indusului (Fig. 2.44).
Fiecare bară scurtcircuitată se consideră o fază scurtcircuitată, motiv
pentru care înfăşurarea în colivie se consideră Nc2–fazată.
70
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

Tensiunile induse în bare consecutive sunt defazate între ele cu

unghiul
2pπ
α , (2.51)
N c2
p fiind numărul perechilor de poli ai câmpului magnetic inductor. Între
curenţii care circulă prin bare Ib şi cei care circulă prin inelele de
scurtcircuitare Ii există relaţia

α
I b=2 I i sin . (2.52)
2
Înfăşurarea în colivie se mai utilizează şi la maşinile sincrone, fiind
plasată în tălpile polare şi având rolul de înfăşurare de amortizare; de
ademenea, ca înfăşurare de pornire în asincron la motoare, dacă este
dimensionată în acest scop.
Maşinile de inducţie care
au pe rotor o asemenea
înfăşurare se mai numesc
maşini asincrone cu rotor în
scurtcircuit, pentru că cele
Nc2 faze rotorice sunt
scurtcircuitate prin cele
Fig. 2.44 Înfăşurare în colivie simplă.
două inele ale coliviei.

71
Maşini electrice

2.7. Tensiunea electromotoare indusă în

înfăşurări

2.7.1. T en s i u n ea electro motoar e i n d u să î n

î n f ăşu rări d e cu ren t al t ern ati v

Considerăm că în întrefierul maşinii există un câmp magnetic

a cărui inducţie variază ca în figura 2.46.
a) Tensiunea electromotoare indusă în conductorul mobil, cu
viteza v, în câmpul B
magnetic, se determină
pornind de la relaţia (1.6),
care defineşte t.e.m. de
mişcare.
Cum în întrefierul vxB
unei maşini electrice Li dl
inducţia este radială iar v
viteza conductorului este
perpendiculară pe direcţia
inducţiei, vectorul v  B
este coliniar cu elementul
d l (dacă conductorul nu
este înclinat faţă de
generatoare) – Fig. 2.45.
Relaţia (1.6) ne Fig. 2.45 Explicativă la t.e.m. indusă într-un conductor.
conduce la următoarea
expresie pentru tensiunea indusă într-un conductor uec(x):
Li
uec  x =v   Bδ  dl=v  B  x   Li . (2.53)
0
Am presupus inducţia constantă în lungul indusului; Li este lungimea
axială a părţii active a conductorului. Am considerat că de fapt conturul  se
închide la infinit, unde B=0. Inducţia magnetică a câmpului magnetic poate
fi considerată constantă în lungul maşinii, dar variază de-a lungul periferiei
indusului (Fig. 2. 46).
b) T.e.m. indusă într-o spiră alcătuită din conductoarele 1 şi 2 va fi
ues ( x) = uec1 ( x)  uec2 ( x) = v  Bδ ( x)  Li  v  Bδ  x + y1   Li =
 v  Li Bδ  x  - Bδ x + y1.
(2.54)

Presupunem că spira are pasul diametral y1= şi în acest caz –

deoarece variaţia inducţiei este periodică, cu perioada 2 – se poate scrie
B ( x + y1) = B ( x + ) =  B ( x), (2.54’)
deci
72
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

ues  x  = 2  v  Li  B  x . (2.55)

B

B(x)
x+y1

x
1 v  2 v  x
O
y1
N S

B(x+y1)

Fig. 2.46 Variaţia inducţiei magnetice în întrefier de-a lungul periferiei indusului.

Cu alte cuvinte, t.e.m. indusă într-o spiră cu pas diametral a indusului

depinde de inducţia din dreptul laturii de dus a spirei. Latura de dus ocupă
însă poziţii succesive sub polii inductori, inducţia în dreptul laturii
modificându-se în timp. Valoarea medie a t.e.m. induse într-o spiră când
latura ei de dus ocupă toate poziţiile posibile sub un pas polar este
1 
U es med =  ues  x dx = 2  v  Li  B  x dx.
1
(2.56)
τ0 τ 0

 B x dx reprezintă valoarea

B
1τ
Expresia
0
B
Bm
medie a inducţiei sub un pol, Bm.
Valoarea medie a inducţiei poate fi
x calculată prin integrare grafică. Dacă B este
O
inducţia sub axa polului, din figura 2. 47 se
b
poate scrie relaţia
bi
Bm  τ = B  bi , (2.57)

adică polul real al maşinii poate fi înlocuit cu
Fig. 2.47 Variaţia inducţiei de-a lungul un pol ideal de lungime a arcului polar bi=i.,
unui pas polar.
sub care inducţia este constantă; i este un
număr subunitar, numit factor de acoperire polară, ce se poate determina
pentru fiecare formă de variaţie a inducţiei.
Valoarea medie a t.e.m. induse într-o spiră va fi deci
b
U es med = 2v  Li  i  B = 2v  Li   i  B . (2.58)
τ
c) T.e.m. indusă într-o bobină: dacă o bobina are s spire, tensiunea
medie pe bobină va fi
U eb med = 2v  Li  s  α i  Bδ . (2.59)
d) T.e.m. indusă pe o cale de curent se calculează cunoscând
numărul bobinelor pe calea de curent. Dacă N este numărul total de
73
Maşini electrice
N N
conductoare din crestături, reprezintă numărul de spire, iar este
2 2s
numărul total de bobine. Cum o înfăşurare are 2a căi de curent, numărul de
N
bobine pe o cale de curent este . T.e.m. medie pe o cale de curent va
2 s  2a
fi deci
N N
Ue =  2v  Li  s  α i  B = v  Li   i  B . (2.60)
4s  a 2a
Deoarece v=2pn – relaţia (2.17) – rezultă tensiunea indusă pe o
cale de înfăşurare
N p
Ue = 2  p  τ  n  Li  α i  B = N  n  τ  α i  Li  B . (2.60’)
2a a
p
Notând cu ke  N constanta maşinii şi ştiut fiind faptul că
a
τ   i  Li  B   este fluxul polar al maşinii, rezultă
U e = k e  n  , (2.61)
adică t.e.m. indusă pe o cale de înfăşurare a unei maşini date depinde de
viteza de rotaţie a indusului (rotorului) şi de fluxul polar, adică de solenaţia
de excitaţie. Cum înfăşurarea unei maşini electrice de curent continuu are 2a
căi de curent conectate în paralel, relaţia (2.61) indică t.e.m. indusă într-o
înfăşurare de curent continuu. Tensiunea indusă este aceeaşi – indiferent de
forma câmpului – dacă fluxul polar are aceeaşi valoare, adică inducţia medie
este aceeaşi.
Observaţie: conductorul 1 ocupă poziţii succesive şi în intervalul
2, momente în care tensiunea indusă în el are valoare negativă faţă de
cea dată de relaţia (2.53), în timp ce în conductorul 2 t.e.m. indusă are valori
pozitive; deci t.e.m. indusă în înfăşurările de curent continuu este de fapt
alternativă. Colectorul este organul maşinii de curent continuu care face re-
dresarea, astfel încât la bornele acesteia apare o tensiune continuă de valoa-
rea dată de relaţia (2.61). Deci în indusurile maşinilor electrice de c.c. se in-
duce de fapt t.e.m. alternativă.

2.7.2. T en s i u n ea electro motoar e i n d u să î n

î n f ăşu rări d e cu ren t al tern ati v

Considerăm că în întrefierul unei maşini electrice este stabilit un câmp

magnetic învârtitor. În general, variaţia inducţiei magnetice în lungul
pasului polar diferă de o curbă sinusoidală (Fig. 2.48).
Se descompune curba în serie Fourier şi se notează cu:
– B1 - amplitudinea armonicii spaţiale de ordinul 1 (armonica
fundamentală);

74
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

– B2 - amplitudinea armonicii spaţiale de ordinul 2;

– B - amplitudinea armonicii spaţiale de ordinul .
Acestor armonici le corespund paşii 1, 2,... . Între aceştia există
relaţiile:
τ τ
τ1 = τ, τ 2 = , ... τ  = . (2.62)
2 ν
Cum periferia indusu-
lui este aceeaşi, rezultă
2 p  τ = 2 p  τ  . (2.63)
Din relaţiile (2.62) şi
(2.63) rezultă că numărul
perechilor de poli corespun-
zător armonicii de ordinul 
este
p =   p. (2.64)

B
Pentru a cunoaşte t.e.m. B

indusă în înfăşurare de către m B(x)
câmpul inductor se calculează
  
t.e.m. indusă de către fiecare x x
armonică spaţială a inducţiei 
magnetice.
Considerăm armonica
spaţială de ordinul  cu Fig. 2.49 Explicativă la calculul inducţiei medii Bm.
amplitudinea B, pasul polar  şi
numărul de perechi de poli p (Fig. 2.49). Presupunem câmpul magnetic fix în
spaţiu şi înfăşurarea indusă, în mişcare de rotaţie cu turaţia n, iar inducţia
câmpului magnetic constantă în lungul generatoarei maşinii.
Valoarea medie a inducţiei sub un pol în cazul variaţiei sinusoidale în
spaţiu este
1  x 2
B m = 
τν 0
Bν sin

dx  B .

(2.65)

Fluxul polar al acestei armonici este

2
  = Bmν  τ   Li = B  τ   Li . (2.66)
π
a) T.e.m. efectivă indusă într-un conductor neînclinat faţă de
generatoare. Valoarea efectivă a t.e.m. indusă într-un conductor plasat într-
o crestătură de-a lungul generatoarei este
1
U e = B  v  Li . (2.67)
2

75
Maşini electrice
b) T.e.m. efectivă indusă într-
c
un conductor înclinat faţă de
generatoare. Dacă conductorul este 
plasat într-o crestătură ce are înclinaţia c
Li n
c faţă de generatoare, tensiunile induse y1 Li
în diferitele segmente ale n

conductorului au faze diferite.

Conductorul înclinat poate fi
considerat ca fiind constituit din n
a x
conductoare de lungime Li/n plasate în
Fig. 2.50 Spiră plasată în crestătură
crestături distanţate cu c/n, neînclinate, înclinată faţă de generatoare.
care sunt înseriate (Fig. 2.50).
Tensiunea indusă în conductor c
n
apare ca sumă a celor n tensiuni (sumă
fazorială, deoarece cele n tensiuni sunt
c
defazate cu unghiul – Fig. 2.51). Uec
τν  n
Însumând cele n tensiuni, fiecare având
c
valoarea calculată cu relaţia (2.67) – ca 
şi la poligonul t.e.m. – rezultă
tensiunea indusă în conductorul Fig. 2.51 T.e.m. indusă într-o spiră înclinată.
înclinat Uec.
Conturul poligonal – care devine arc de cerc când n – are
1 L
lungimea  Bν  v  i  n , adică t.e.m. indusă în conductorul neînclinat –
2 n
relaţia (2.67).
Raportul între tensiunea indusă într-un conductor înclinat Uec şi t.e.m.
indusă într-un conductor neînclinat (raportul dintre coardă şi arcul subîntins
într-un cerc) este
π π
2 sin c sin   c
U ec 2τ  2τ .
k cν = = = (2.68)
U e π π
c c
τν 2τ
Factorul kc – numit factor de înclinare – este subunitar dacă există
înclinare şi este egal cu unitatea dacă c=0.
T.e.m. efectivă indusă în conductorul înclinat se poate scrie
1 1
U ecν = k cν  U eν = kcν  Bν  Li  v = k cν  ν   ν , (2.69)
2 2 2
având în vedere că v=2p , n=2f, iar   are valoarea dată de relaţia
(2.66) şi  f este pulsaţia t.e.m. indusă de armonica spaţială de
ordinul .
76
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

c) T.e.m. efectivă Ues indusă într-o spiră având deschiderea y1

rezultă prin diferenţa celor două t.e.m. induse în cele două conductoare,
  y1
între care există defazajul . Din figura 2.52 rezultă:
ν
y1  y
(Uec)a Ues U es = 2U ec sin  = 2U ec sin  1 . (2.70)
τ 2 2
Factorul subunitar
y1
k y1 = sin  . (2.71)
2
y1  se numeşte factor de scurtare. Dacă y1=,
 factorul de scurtare este 0 sau 1, după cum 
este par sau impar.
Deci t.e.m. indusă într-o înfăşurare de
curent alternativ cu pas diametral nu conţine
(Uec)x armonicile pare, ci numai pe cele impare.
Fig. 2.52 T.e.m. indusă într-o spiră. d) T.e.m. efectivă indusă într-o bobină
ce are s spire este
U eb = s  U es = 2k y1 s  U ec . (2.72)
e) T.e.m. efectivă Ueq indusă în bobinele unei zone rezultă prin
însumarea vectorială a tensiunilor celor q bobine ale zonei. Tensiunile celor
q bobine, de valori efective egale, sunt defazate între ele cu unghiul
2π  pν
ν = =   . (2.73)
Nc
 Însumarea celor q vectori
Ueb3 este reprezentată în figura 2.53, cei
Ueb2 q vectori fiind laturi într-un
Uebq
fragment de poligon regulat. Cu
Ueb1
notaţiile din figura 2.53 se poate
 scrie:
Ueq
q  ν
q U eqν sin 2
= . (2.73’)
U ebν ν
Fig. 2.53 T.e.m. indusă în bobinele unei zone.
sin
2
Factorul
q  
sin
kq = 2 (2.74)

q  sin 
2
se numeşte factor de zonă. Din relaţiile (2.73) şi (2.74) rezultă:
U eq = kq  q  U eb . (2.75)
77
Maşini electrice
f) T.e.m. efectivă indusă în bobinele unei faze. La înfăşurările
întregi (q întreg), zonele de sub diferitele perechi de poli conţin acelaşi
număr de bobine şi t.e.m. corespunzătoare celor p perechi de zone sunt
sinfazice.
Tensiunea indusă în înfăşurarea unei faze cu o singură cale de curent
este dată de relaţia următoare:
1
U ef = p  U eq = 2  p  q  s  kq  k y1  kc     , (2.76)
2 2
sau
1
U ef = 2 pU eq = 2  2  p  q  s  kq  k y1  kc     , (2.76’)
2 2
după cum înfăşurarea este într-un strat sau în două straturi. Având în vedere
că numărul de spire pe fază este N=pqs la înfăşurările într-un strat şi
N=2pqs la înfăşurările în două straturi, şi notând cu
k b = kq  k y1  kc , (2.77)
factorul total de înfăşurare (sau factorul de bobinaj) pentru armonica de
ordinul , t.e.m. indusă în bobinele unei faze devine:
U ef = π 2 f   N  k b    4,44 f   N  k b   . (2.78)
Relaţia (2.78) este valabilă atât pentru înfăşurările într-un strat, cât şi
pentru cele în două straturi.
La înfăşurările fracţionare, relaţia (2.78) rămâne de asemenea valabilă,
cu observaţia că factorul de zonă kq, care intervine în factorul total de
bobinaj kb, se determină cu relaţia:
sin ac  b 
νπ
Nc
k q = , (2.79)
ac  b sin νπ
Nc
 b
unde a, b şi c sunt numere întregi prin care se exprimă q  q  a   , b şi c
 c
fiind ireductibile), iar Nc numărul de crestături.
g) Valoarea efectivă a t.e.m. rezultante Ue (indusă de toate
armonicile câmpului) este

U
2

U e = U = U ef1 1+ v2 ef2
2
. (2.80)
v 1 ef U ef1
Analizând relaţia (2.78) observăm că valoarea tensiunii induse de o
armonică a câmpului inductor depinde şi de factorul de bobinare. Alegând
deci o anumită scurtare a pasului bobinei şi o anumită înclinare a
crestăturilor faţă de generatoare, se poate ajunge în situaţia favorabilă ca

78
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

tensiunile induse de unele armonice să fie nule sau de valoare mică.

Prin aceste măsuri se modifică însă şi valoarea t.e.m. indusă de
armonica fundamentală Uef1, ceea ce nu este de dorit. De aceea, scurtarea
pasului se face astfel încât y1 să fie apropiat de , iar înclinarea c se face cât
mai mică.
Scăderea tensiunii induse în bobinele unei faze datorită scurtării
pasului bobinei şi înclinării crestăturii faţă de generatoare se poate
compensa prin creşterea numărului de conductoare N, păstrându-se
avantajul unei tensiuni induse de o formă cât mai apropiată de sinusoidă

2.8. Determinarea câmpurilor magnetice

produse de înfăşurările maşinilor ele ctrice

2.8.1. L egătu ra d i ntre i n d u cţi a câ mp u l u i

magn e ti c ş i s ol en aţ i e

În § 2.5 au fost prezentate câmpurile magnetice din maşinile electrice,

fără a se insista asupra modului de producere a acestora. În majoritatea
maşinilor electrice, câmpurile magnetice sunt produse prin alimentarea în
curent continuu sau în curent alternativ a unor înfăşurări, numite înfăşurări
de excitaţie, care sunt plasate pe armătura maşinii numită inductor.
Polii maşinii pot fi aparenţi (proeminenţi) – şi atunci înfăşurarea de
excitaţie este concentrată, sau plini (înecaţi) – caz în care înfăşurarea de
excitaţie este plasată în crestături uniform distribuite pe periferia inductorului
– Fig. 2.1 a) şi c).
Determinarea câmpului magnetic produs de o înfăşurare presupune
cunoaşterea inducţiei magnetice în fiecare punct al întrefierului maşinii. Pentru
aceasta este necesară cunoaşterea în fiecare punct a solenaţiei. Din legea
circuitului magnetic rezultă intensitatea H a câmpului magnetic şi deci şi
inducţia B a câmpului magnetic în întrefier B  μ 0  H . Este suficientă
cunoaşterea câmpului magnetic sub o singură pereche de poli, deoarece am
considerat maşinile electrice simetrice din punct de vedere magnetic. Liniile de
câmp magnetic corespunzătoare unui pol sunt simetrice faţă de axa
longitudinală (axa de simetrie a polului – Fig. 2.54).
În figura 2.54 s-au reprezentat două linii de câmp: 1 şi 2,
corespunzătoare celor două perechi de poli. Fiecare curbă traversează întrefierul
de două ori. Cele două curbe – 1 şi 2 – pot fi înlocuite cu o singură curbă, care
traversează întrefierul de patru ori.
În general, la o maşină cu 2p poli, există p curbe 1, 2,... p, care pot
fi înlocuite cu o singură curbă , care traversează întrefierul de 2p ori.
Tensiunea magnetomotoare pentru o pereche de poli UHp rezultă scriind

79
Maşini electrice

legea circuitului magnetic pentru curba 1 (sau 2):

U Hp1 = U Hp2 = 1 H  dl = Γ2 H  dl =  p1 =  p2   p , (2.81)
unde p este solenaţia corespunzătoare unei perechi de poli.
d d
1 1

d' d d' d

2 2

d' d'
a) b)
Fig. 2.54 Liniile de câmp la maşinile electrice: a) cu poli aparenţi (proeminenţi);
b) cu poli plini (înecaţi).
T.m.m. pentru întreaga maşină este
U H = 1 H  dl +  2 H  dl = 2U Hp = 2p = . (2.82)
Pentru o maşină cu p perechi de poli, relaţia (2.82) devine
p
U H =  i H  dl = p  U Hp = p   p = , (2.82’)
i 1
sau
U H =  H  dl = . (2.82”)
Dacă UHFe este t.m.m. pe curba  pentru părţile din miezul
feromagnetic, iar UH este t.m.m. pentru întrefier, tensiunea
magnetomotoare a maşinii se mai poate scrie astfel:
 U 
U H=U HFe+U H=U H 1+ HFe =U H  ksat , (2.83)
 U H 
unde
U HFe
k sat = 1+ (2.84)
U H
este coeficientul de saturaţie al maşinii. Acest coeficient indică gradul de
solicitare magnetică al maşinii. Valoarea sa depinde de tipul maşinii: la
maşinile de inducţie, ksat este în mod obişnuit 1,52,5. Deoarece curba 
străbate întrefierul de 2p ori, t.m.m. în întrefier este
U H = 2 p  H    = 2 p  H   k   , (2.85)
unde ’ este un întrefier de calcul, care ţine seama de prezenţa crestăturilor,
80
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

prin intermediul factorului de întrefier k (numit şi factorul lui Carter).

Întrefierul de calcul ’ este mai mare decât întrefierul real  al maşinii.
Din relaţiile (2.82’), (2.83) şi (2.85) rezultă valoarea inducţiei în
întrefier în funcţie de solenaţia totală  a maşinii:
μ0   μ 
B = = 0 , (2.86)
2 p  ksat  k  δ 2p  
unde ” este întrefierul total de calcul, care ţine seama atât de prezenţa
crestăturilor pe o parte sau pe ambele părţi ale întrefierului, cât şi de
saturaţia maşinii.
Deci, pentru a cunoaşte inducţia magnetică într-un punct al
întrefierului unei maşini electrice este necesară cunoaşterea solenaţiei totale
 a maşinii pentru o curbă  care trece prin punctul respectiv, sau

cunoaşterea solenaţiei pentru o pereche de poli pentru o curbă i ce trece
p
prin punctul respectiv. Dacă se cunoaşte solenaţia ca funcţie punctuală de x
– adică x) – valoarea punctuală a inducţiei în întrefier B(x) este dată de
relaţia:
μ  ( x )
B ( x)  0 . (2.86’)
2δ
Curba care reprezintă variaţia solenaţiei de-a lungul unui dublu pas
polar (o perioadă) se numeşte curba solenaţiei.
În concluzie, dacă se cunoaşte în fiecare punct solenaţia
corespunzătoare fiecărei înfăşurări, se poate determina solenaţia (x)
corespunzătoare tuturor înfăşurărilor şi cu relaţia (2.86’) se poate determina
inducţia B(x) în acel punct.

2.8.2. D ete r mi n are a s ol en aţi ei u n ei î nf ăş u rări

Solenaţia unei înfăşurări se poate determina pe cale analitică sau pe

cale grafică, caz în care schema desfăşurată a înfăşurării trebuie cunoscută.
Determinarea solenaţiei unei înfăş urări pe cale
grafică
La trasarea curbei de variaţie a solenaţiei se consideră ipoteza că
solenaţia variază numai în dreptul axei crestăturilor, în trepte (Fig. 2.55,
curba 2), cu o valoare corespunzătoare curentului total al crestăturii. În
figura 2.55 este reprezentată şi variaţia reală a solenaţiei (curba 1).
Solenaţia unei înfăşurări variază în timp, după cum şi curenţii care o
determină variază în timp. De aceea, reprezentarea grafică a solenaţiei se face la
un anumit moment.
Considerăm înfăşurarea într-un strat cu datele: Nc=24, p=2, m=3, q=2,
străbătută de curenţi sinusoidali trifazici simetrici (vezi figura 2.35).
81
Maşini electrice
În figura 2.56 a) sunt 
reprezentate laturile de dus şi de
întors (notate cu prim [’]) ale
fazelor, pentru o pereche de poli P
(12 crestături). În figura 2.56 b)
este reprezentată steaua
curenţilor la momentul când 
fazorul IA al curentului prin faza 2
A-X coincide cu axa AT a 1

timpului. x
Dacă se consideră 1
Fig. 2.55 Variaţia solenaţiei în crestătură:
curentul din laturile de dus ale 1 - variaţia reală; 2 - variaţia în trepte.
fazei A-X, curentul din laturile
de întors ale fazei A-X va fi –1. Pentru fazele B-Y şi C-Z, la momentul
1
considerat curentul în laturile de dus este  , iar în laturile de întors este
2
1
 . Considerând o axă de referinţă oarecare x-x', rezultă curba solenaţiei,
2
reprezentată în figura 2.56 b). Axa reală X-X' – faţă de care se consideră
solenaţia – se trasează astfel încât să delimiteze împreună cu curba
solenaţiei suprafeţe egale de o parte şi de alta.
În figura 2.56 c) şi d) sunt reprezentate curbele solenaţiei pentru
cazurile când sistemul fazorilor curenţilor s-a rotit cu unghiurile /6,
respectiv 2/6 faţă de axa timpului AT. Dacă se consideră mijlocul zonei de
dus al fazei A-X ca origine a spaţiului pe periferia maşinii, solenaţia la
distanţa x este (x) – Fig. 2.56 b) – iar inducţia magnetică în întrefier la
distanţa x este
μ 0   x 
B  x  = , (2.87)
2δ x 
x fiind solenaţia corespunzătoare unei perechi de poli, în punctul situat la
distanţa x faţă de originea considerată (Fig. 2.56).
2( x)
Dacă "(x)=ct., curba solenaţiei reprezintă – la scara – şi curba
0
inducţiei magnetice din întrefier, la momentul considerat. Din figura 2.56 se
observă că la diverse momente, curba solenaţiei are forme şi poziţii diferite,
deplasându-se în sensul succesiunii fazelor cu unghiul electric =t, cu
ωt
unghiul geometric α g  – vezi relaţia (2.2) – şi cu turaţia
p
 g 2  f  t f
n1= = = . (2.88)
2π  t p  2π  t p

82
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice
A A C' C' B B A' A' C C B' B'
a)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
AT
IA
X (x) X'
b) x
x x' IC IB


6 AT
IA 
X X' 6
c) IB
x  x'
6
IC

AT
X X' IA
d) 
2
x x'
6 IB

IC

Fig. 2.56 Curbele solenaţiei unei înfăşurări cu Nc=24, m=3, p=2, q=2,
la momentele: b) zero; c) /6; d) 2/6

Curba solenaţiei se poate descompune în armonici sinusoidale,

armonica fundamentală având turaţia n1, iar armonicile superioare având
n1
turaţiile n ν  , deci de valoare mai mică. Forma variabilă a curbei
ν
solenaţiei se datorează tocmai valorilor diferite ale turaţiilor diferitelor
armonici.
 

 

 

a) b)

Fig. 2.57 Curba solenaţiei la înfăşurările de curent continuu: a) pentru repartiţie uniformă a
înfăşurării; b) pentru înfăşurările de excitaţie ale maşinilor cu poli plini.
La o înfăşurare de curent continuu uniform repartizată curba solenaţiei
are o repartiţie triunghiulară, în trepte – Fig. 2.57 a). Când înfăşurarea de
curent continuu nu este uniform repartizată (de exemplu, polii plini la
maşinile electrice), curba solenaţiei variază ca în figura 2.57 b).
Determinarea solenaţiei unei înfăş urări pe cale
analitică
Pentru determinarea expresiei analitice a solenaţiei în funcţie de timp
83
Maşini electrice
şi spaţiu, se poate proceda ca şi în cazul calculului t.e.m. induse în
înfăşurările de curent alternativ, calculându-se expresia solenaţiei armonice
de ordinul .
Considerăm o înfăşurare m-fazată într-un strat, parcursă de sistemul
simetric m-fazat de curenţi sinusoidali. Curentul prin faza  este
 2 
i = I 2 sin t    1 . (2.89)
 m
a) Solenaţia determinată de o spiră cu pas diametral aparţinând fazei
 parcursă de curentul i (Fig.
2.58) pentru un pol are repartiţie
dreptunghiulară, şi este
s  x , t   i . (2.90)
2p 2
Solenaţia s(x,t) din
iλ
2
relaţia (2.90) poate fi
descompusă în serie Fourier, iλ

descompunere ce va conţine 2

numai termenii impari în sinus.

Pentru amplitudinea solenaţiei
armonică de ordinul  pentru
faza  se va obţine expresia
2i x
s t  = 2 p    sin ν  dx =
4p
i . (2.91)
τ02 τ νπ
b) Amplitudinea solenaţiei armonică de ordinul  a unei bobine,
când aceasta are s spire cu pas diametral este
4p  s
 b t  = s  s t  = i . (2.92)

c) Amplitudinea solenaţiei armonică de ordinul  pe faza  când
există q bobine pe perechea de poli este
4p  s  q
 q t   q  kqν bλ t  =
4N
k qν  i = k qν  i , (2.93)
 
unde N=pqs, la înfăşurările într-un strat.
Se notează
4 2
fν = N  k q  I (2.94)

amplitudinea maximă a solenaţiei armonică de ordinul  corespunzătoare
fazei . A se observa că această mărime nu depinde de timp.
Când se însumează n curbe sinusoidale (Fig. 2.59) de aceeaşi
amplitudine şi perioadă, decalate între ele două câte două cu acelaşi unghi,

84
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

rezultanta lor (tot o sinusoidă) trece prin zero la mijlocul distanţei între
punctele de trecere prin zero ale primei şi ultimei sinusoide. În cazul zonei
compusă din q bobine, originea rezultantei (punctul de trecere prin zero) va fi
considerată la mijlocul zonei. Originile fazelor diferite vor fi decalate două
câte două, cu distanţa 2/m – Fig. 2.59.

d) Valoarea momentană a solenaţiei armonică de ordinul 

corespunzătoare fazei  în punctul P din întrefier (Fig. 2.59), situat la
distanţa x de originea O şi la distanţa x de originea O1, este

85
Maşini electrice

ν  x ν  x  2π 
  x , t  =  t sin
4 2
π= N  kq  I sin π  sin t  (  1)  =
τ νπ τ  m
ν  x  2π 
=  f sin π  sin t  (  1) . (2.95)
τ  m
Din figura 2.59 rezultă însă
x = x    1
2τ
(2.96)
m
şi relaţia (2.95) devine
νx 2π   2π 
  x,t  =  f sin  π  ν   1   sin t    1  = (2.97)
 τ m  m
  ν x 2π  νx 2π  
= f cos  π  ωt  ν  1  1   cos  π + t  ν +1  1  .
2   τ m  τ m 
e) Valoarea momentană a solenaţiei armonică de ordinul 
corespunzătoare tuturor fazelor rezultă din însumarea armonicilor de
ordinul  ale tuturor fazelor, în acelaşi punct P este
ν x π
  x,t  =  λν  x,t  = k B I fν cos 
m m
π  ωt  ( ν  1)(m  1)  
 1 2  τ m
m νx π
 k B II f cos  π + ωt  ( ν +1)(m  1) , (2.98)
2  τ m
unde
sin mν  1 sin mν  1
π π
kB I = m; k  m. (2.99)
B II
m sin ν  1 m sin ν  1
π π
m m
Cei doi factori kB I şi kB II au numărătorii întotdeauna nuli, deoarece 
este un număr întreg impar. Aceşti factori pot fi diferiţi de zero dacă şi
numitorii sunt nuli. Pentru
ν = k  m +1, (2.100)
rezultă
kB I=1 şi kB II=0, (2.101)
deci
νx  νx 
  x,t  = π - ωt - k m  1π  =   cos  π - ωt - k m  1π ,
4 2 m
N  k qν I cos 
νπ 2  τ   τ 
(2.102)
unde
2 2m
 = N  k qν I . (2.103)
π ν
Solenaţia dată de relaţia (2.102) este o undă armonică de ordinul  şi
86
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

amplitudine constantă , care se roteşte în sensul succesiunii fazelor cu

n
turaţia nν  1 , n1 fiind turaţia armonicii fundamentale.
ν
Pentru =km–1, rezultă kBI=0 şi kBII=1, deci
νx 
  x,t  =   cos  π + t  k m  1π , (2.104)
 τ 
ceea ce reprezintă o undă rotitoare în sens invers succesiunii fazelor, având
aceeaşi amplitudine şi turaţie ca şi unda directă (ca expresie).
Deci solenaţia unei înfăşurări m-fazate într-un singur strat, prin care
trec curenţi sinusoidali m-fazaţi simetrici, constă dintr-o infinitate de unde
n
rotitoare cu turaţia nν  1 şi de amplitudine , din care armonicile de
ν
ordinul =km+1 se rotesc direct, iar armonicile de ordinul =km–1 se
rotesc invers faţă de succesiunea fazelor. La înfăşurările trifazate există
armonicile 1, 7, 13, 19,..., care se rotesc în sensul succesiunii fazelor, şi
armonicile 5, 11, 17, 23,..., care se rotesc în sens invers faţă de succesiunea
fazelor.
f) La înfăşurările în două straturi cu pas scurtat se obţin aceleaşi
relaţii, cu observaţia că trebuie introdus factorul de scurtare ky şi că
N=2psq.

2.8.3. S ol en aţi a s p eci f i că (p ătu ra d e c u ren t)

Solenaţia specifică – notată cu A – este curentul total pe unitatea de

lungime a periferiei indusului unei maşini electrice. Prin intermediul ei se
cunoaşte gradul de solicitare electric al unei maşini electrice, fiind o mărime
de bază în proiectarea acestora.
La maşinile electrice actuale A=200600 A/cm [(2÷6)104 A/m],
pentru ca la maşini foarte mari răcite cu apă se poate ajunge la 2.000 A/cm
[2105 A/m]. În cazul maşinilor de c.a., valorile indicate au în vedere
valorile efective ale curenţilor. La maşinile de c.c., solenaţia specifică este
N I N I
A= = , (2.105)
4a  p  τ 2a  π  D
unde N este numărul de conductoare, p – numărul perechilor de poli,  –
pasul polar, 2a – numărul căilor de curent, iar D este diametrul de către
întrefier al armăturii la care se referă pătura de curent.
La maşinile de curent alternativ pentru determinarea păturii de curent,
în proiectare [6] se foloseşte relaţia
n I
A c , (2.105’)
2a  t c

87
Maşini electrice
unde nc este numărul de conductoare în crestătură, 2a – numărul căilor de
curent, iar tc este pasul dentar al armăturii la care se referă pătura de curent –
relaţia (2.5) – măsurat pe partea către întrefier.
În relaţiile (2.105) şi (2.105’) I este curentul nominal al maşinii
electrice.

2.9. Caracteristica de magnetizare a unei

maşini electrice

Caracteristica de magnetizare a unei maşini electrice reprezintă

dependenţa fluxului polar  al maşinii de tensiunea magnetomotoare care îl
determină. Cum la marea majoritate a maşinilor electrice câmpul magnetic
inductor este produs pe cale electrică, t.m.m. poate fi înlocuită de solenaţie şi în
acest caz caracteristica de magnetizare reprezintă variaţia fluxului polar în
funcţie de solenaţia ce îl produce:
 = f  . (2.106)
Un interes deosebit îl prezintă caracteristica de magnetizare la mersul
în gol – =f(e) – când fluxul total al unui pol este determinat numai de
curentul de excitaţie, curentul prin indus fiind nul. Caracteristica de
magnetizare la mersul în gol al maşinii se poate determina astfel:
– experimental, la maşinile fabricate;
– prin calcul, la maşinile ce se proiectează.
Metoda de calcul a caracteristicii de magnetizare este generală pentru
toate tipurile de maşini,
existând diferenţe doar între ljs
relaţiile concrete de calcul,  
care depind de tipul şi formele
constructive. ld
În figura 2.60 este lp ljr l p
hjs
prezentat circuitul magnetic
pentru o maşină sincronă cu hjr
poli aparenţi pe rotor. Traseul Fig. 2.60 Circuitul magnetic al unei maşini cu poli
liniei de câmp a fost împărţit în permanenţi.
porţiuni care au pe cât posibil aceeaşi intensitate a câmpului magnetic.
Pentru ridicarea caracteristicii de magnetizare la mersul în gol se
calculează tensiunile magnetice pe porţiunile de circuit delimitate în figura
2.60, pentru diferite valori ale fluxului , porţiuni pe care intensitatea
câmpului magnetic este considerată constantă. Pentru circuitul magnetic din
figură se poate scrie:
e
U H = U Hjs + U Hjr + 2(U Hδ + U Hp + U Hd ) = . (2.107)
p

88
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

Tensiunea magnetică UH fiind numeric egală cu solenaţia de excitaţie

corespunzătoare unei perechi de poli, rezultă că pentru o valoare dată a lui 
se poate determina univoc o valoare a lui e. Procedând astfel pentru mai
multe valori ale fluxului polar şi reprezentând grafic perechile (e, )
corespunzătoare se obţine caracteristica de magnetizare.
a) Tensiunea magnetomotoare corespunzătoare întrefierului UH
este
Bδ
U Hδ = H    = , (2.108)
0

unde B = , (2.109)
αi  τ  Li
deci

U Hδ = , (2.110)
αi  τ  Li  0
unde i este factorul de acoperire polară,  este pasul polar, Li este lungimea
ideală a maşinii (neincluzând lungimea canalelor de ventilaţie), 0 –
permeabilitatea magnetică a vidului (a aerului), iar ' =k, k fiind
coeficientul lui Carter.
b) Tensiunea magnetomotoare corespunzătoare dinţilor UHd se
determină cunoscându-se curba de magnetizare a materialului din care sunt
realizate tolele.
Pe suprafaţa ce delimitează dintele de crestătură se conservă
componenta tangenţială a intensităţii câmpului magnetic, deci
H d  x  = H e  x , (2.111)
iar pe suprafaţa de delimitare a dintelui de întrefier se conservă componenta
normală a inducţiei, adică
BFe = B . (2.111’)
Suprafeţele concentrice corespunzătoare fundului crestăturii, părţii de către
întrefier a dinţilor, respectiv distanţei x de la fundul crestăturii sunt
considerate echipotenţiale magnetic.
Notând cu c pasul dintelui, cu bc(x), bd(x) lăţimea crestăturii,
respectiv a dintelui la o anumită distanţă x de fundul crestăturii (Fig. 2.61)
se poate scrie fluxul pe un pas de dinte, astfel:
Bδ  τ c  Li = Bd  x   bd  x   LFe  k Fe + Bc  x bc  x + 1  k Fe bd  x LFe , (2.112)
unde Bc(x) şi Bd(x) sunt inducţiile magnetice în crestătură, respectiv în dinte,
kFe este coeficientul de umplere al miezului magnetic confecţionat din tole
(kFe=0,9250,980, în funcţie de tipul tablei silicioase [8]), iar LFe este
lungimea miezului activ (exclusiv canalele de ventilaţie).
Dacă tot fluxul corespunzător unui pas de dinte ar trece prin dinte s-ar
stabili în acesta inducţia ideală B'd(x) şi se poate scrie
89
Maşini electrice

Bδ  τ c  Li = B 'd  x   bd  x   LFe  k Fe . (2.113)

Din relaţiile (2.112) şi (2.113) rezultă
b  x + 1 - k Fe bd  x 
B'd  x  = Bd  x + c Bc  x . (2.114)
k Fe  bd  x 
Se notează
b  x + 1 - k Fe   bd  x 
kd x  = c . (2.115)
k Fe  bd  x 
Având în vedere relaţia (2.111), relaţia (2.114) devine
B 'd  x  = Bd  x + μ 0  kd  x   H d  x , (2.116)
de unde rezultă
Bδ  τ c  Li
Bd  x   B 'd  x   μ 0  kd  x   H d  x    μ 0  kd  x   H d  x , (2.117)
k Fe  bd  x   LFe
relaţie ce permite determinarea intensităţii câmpului magnetic Hd(x) când se
cunoaşte curba de magnetizare (Fig. 2.62).
Cunoscându-se inducţia în întrefier B, din
relaţia (2.113) se determină B'd(x), care se
fixează pe axa inducţiei. Din acest punct se
trasează o dreaptă înclinată faţă de orizontală
cu unghiul (x)=–arctg0kd(x). Punctul de
intersecţie al acestei drepte cu curba de
magnetizare are coordonatele Hd(x) şi Bd(x),
adică tocmai mărimile de determinat.
Observaţie: Adeseori, în proiectare se
indică curbele de magnetizare B=f(H) (B având semnificaţia lui B’d(x))
pentru diverse valori ale lui kd(x) – notat uneori chiar kdx, rezultând astfel
direct Hd(x) când se cunoaşte inducţia ideală în dinte B'd(x).
Când dintele are lăţime variabilă se determină Hd med (cu formula lui
Simpson), cu care se calculează tensiunea magnetomotoare corespunzătoare
dintelui:

90
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

U Hd = H d med  ld . (2.118)
c) Tensiunea magnetomotoare corespunzătoare jugului indusului
(statorului) se calculează cu inducţia medie din jug:

B js = . (2.119)
2  k Fe  h js  LFe
Din curba de magnetizare a materialului din care este realizată tola
statorică rezultă intensitatea câmpului magnetic Hjs, cu care se calculează
tensiunea magnetomotoare:
U Hjs = H js  l js . (2.120)
d) Tensiunea magnetomotoare corespunzătoare polului se determină
avându-se în vedere şi fluxul de dispersie al polilor , care trece prin miezul
polilor dar nu străbate întrefierul (nu trece de cealaltă parte a maşinii), ci se
închide prin polii alăturaţi. Acest flux este 1020% din fluxul util  la
maşinile cu poli exteriori (plasaţi pe stator) şi 1030%,la maşinile cu poli
interiori (plasaţi pe rotor).
Fluxul polar  este deci
p =  + . (2.121)
Inducţia medie în corpul polului se determină cunoscând secţiunea
Qp a polului:
p
Bp = . (2.122)
Qp
Din curba de magnetizare a miezului feromagnetic al polilor rezultă
intensitatea câmpului magnetic Hp. T.m.m. corespunzătoare rezultă
U Hp = H p  lp . (2.123)
e) Tensiune magnetomotoare corespunzătoare jugului inductor
(rotorului) se calculează similar ca şi la jugul indusului, cu observaţia că se
foloseşte fluxul polar p. Inducţia medie în jugul inductorului este
p
B jr = , (2.124)
2 Q jr
unde Qjr=Lihjr este secţiunea jugului rotoric. Din curba de magnetizare
rezultă intensitatea câmpului magnetic în inductor Hjr. T.m.m.
corespunzătoare este
U Hjr = H jr  l jr . (2.125)
Deci, pentru un anumit flux  dat se cunoaşte t.m.m. totală:
Bδ 
U H = 2 δ + 2 H d med  l d + H js  l js + 2 H p  l p + H jr  l jr = , (2.125’)
μ0 p
deci se poate calcula solenaţia corespunzătoare necesară (p fiind numărul
perechilor de poli). Repetând calculele pentru diferite valori ale fluxului 

91
Maşini electrice

se poate trasa caracteristica de magnetizare =f(e), care la altă scară

reprezintă caracteristica de mers în gol a maşinii Ue=f(Ie).

2.10. Momentul de rotaţie şi efortul

tangenţial mediu

Ca urmare a interacţiunii dintre câmpul magnetic inductor şi curenţii

care circulă prin conductoarele indusului unei maşini electrice apar forţe
tangenţiale de tip Laplace. La o maşină simetrică rezultanta acestor forţe
este nulă, însă momentul de rotaţie este nenul, expresia sa fiind:
τ
M(t) = p  D  Li  a(x)  B(x)dx. (2.126)
0
unde D este diametrul indusului, Li este lungimea activă a indusului, a(x)
este solenaţia specifică a indusului în punctul de abscisă x, B(x) este
componenta normală a inducţiei magnetice în punctul x.
Când a(x) şi B(x) au repartiţie sinusoidală dar sunt decalate cu unghiul ,
adică:
xπ  xπ 
a(x) = Amax sin ; B(x)  Bmax sin   Ψ , (2.127)
τ  τ 
cuplul obţinut are expresia
τ
M(t) = p  Li  D  Amax  B max cos . (2.128)
2
2
Amax şi Bmax fiind funcţii de timp. Cum  max  B max τ  Li – vezi şi (2.66) –
π
rezultă
π
p  D  Amax   max cos .
M(t) = (2.129)
4
Valoarea medie a momentului, care are expresia
2π

ω ω
2π 0
M= M (t)dt (2.130)

se calculează introducând în relaţia (2.129) mărimile Amax şi max, ale căror

expresii depind de tipul maşinii electrice.
Puterea interioară Pi a unei maşini electrice este puterea ce se
transmite prin întrefier, prin intermediul câmpului electromagnetic, din
stator în rotor sau invers, şi care determină cuplul electromagnetic de
rotaţie M:
Pi  M   s  M  2  ns , (2.131)
s fiind viteza unghiulară a câmpului magnetic învârtitor faţă de partea
maşinii din care se transferă puterea, considerată ca motor.
92
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

La o maşină m-fazată având tensiunea de fază indusă Ue şi curentul I

defazaţi cu unghiul  puterea interioară este
Pi = m  U e  I  cos . (2.132)
La maşinile de curent continuu puterea interioară este
Pi = U e  I , (2.132’)
Ue în acest caz fiind tensiunea electromotoare indusă pe o cale de curent a
maşinii.
Efortul tangenţial mediu, mărime utilizată în proiectarea maşinilor
electrice, reprezintă forţa tangenţială pe unitatea de suprafaţă a indusului.
Valoarea sa este
2M 1 Pi
σ=  = . (2.133)
D π  D  Li π 2  D 2  n  Li
La maşinile de curent continuu, având în vedere că = iBLi rezultă
 =  i  A  B, (2.134)
relaţie ce stabileşte legătura între solicitările mecanice, electrice şi
magnetice ale unei maşini electrice.
La maşinile de curent alternativ m-fazate este important de cunoscut
efortul tangenţial mediu ce corespunde puterii maxime a acestora. Dar
puterea maximă a unei maşini de c.a. se obţine atunci când Ue şi I sunt în
fază şi se numeşte putere aparentă. De aceea
S m U  I
σ= 2 2i = 2 2e . (2.135)
π  D  n  Li π  D  n  Li
2
Cunoscând că U e  π  2 f  N  k b   – relaţia (2.78),     B  Li –

N m
relaţia (2.66) ) şi A  I [7], rezultă
p
1
σ= k b A  B, (2.135’)
2
unde kb este factorul de bobinaj, A – valoarea efectivă a păturii de curent şi
B –amplitudinea inducţiei magnetice din întrefier.
În proiectare se utilizează uneori mărimea
S
c = π2  σ = 2 i , (2.136)
D  Li  n
care se numeşte constantă a maşinii sau factorul de utilizare al lui Esson. La
maşinile normale = (636)103 Nm–2.

93
Maşini electrice

2.11. Pierderile şi randamentul maşinilor

electrice

Transformarea energiei din forma de energie mecanică în forma de

energie electrică sau invers este însoţită de pierderi în maşina electrică.
Acestea apar în părţile active: pierderile în fier pFe şi în bobinaje pb (notate
uneori cu pCu, deoarece de cele mai multe ori înfăşurările sunt realizate din
cupru) şi mai apar pierderile datorate frecărilor ce intervin: pierderile
mecanice şi de ventilaţie, pmv.
Pierderile în fier sunt determinate de existenţa ciclului de histerezis la
materialele magnetice şi de curenţii turbionari. Acestea depinzând de
tensiune sunt constante, indiferent de sarcina maşinii.
Pierderile specifice pe unitatea de masă sunt date de relaţia (2.1) –
pFe  pt  pH   t  f 2  B 2   H  f  B 2  .
Pierderile în bobinaje, numite frecvent şi pierderi în cupru, depind de
pătratul curenţilor care circulă prin ele, deci depind de sarcina maşinii,
indiferent de regimul de funcţionare.
Pierderile mecanice şi de ventilaţie sunt constante dacă turaţia este
constantă şi depind de sarcină, dacă cu sarcina variază şi turaţia. În pierderile
mecanice şi de ventilaţie pierderile determinate numai de ventilaţie variază cu
pătratul turaţiei.
Pierderile în maşinile electrice determină valoarea randamentului
acestora. La maşinile rotative fabricate în România, în funcţie de puterea
nominală, randamentul variază între 66% şi 99%, valori mai mari având
maşinile de puteri unitare mai mari.
Notând cu P1 puterea absorbită de maşina electrică şi cu P2 puterea
utilă a acesteia, randamentul este dat de relaţia
 = P2 = P2 , (2.137)
P1 P 2 + p Fe + p b + p mv
Curba =f(P2), numită curba randamentului, este una din
caracteristicile cele mai importante ale maşinii electrice, reflectând eficienţa
transformării energetice pe care aceasta o realizează.
Dacă se notează cu ks raportul dintre curentul absorbit de un motor şi
I
curentul său nominal (factorul de sarcină k s  ) se poate demonstra că
In
pierderile în bobinaje corespunzătoare curentului I depind de pierderile în
aceleaşi bobinaje produse de curentul nominal (pbn), după relaţia
p b = k s  p bn .
2
(2.138)
În acelaşi timp, puterea utilă P2 depinde de puterea nominală, conform
relaţiei
P2  k s  P2n . (2.139)
94
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

Expresia randamentului devine:

k s  P2n
= , (2.140)
k s  P2n  p Fe + k s  p bn  p mv
2

unde pFe şi pmv sunt constante sau variabile, în funcţie de tipul concret de
maşină la care se referă şi în funcţie de încărcarea acesteia. Această expresie
indică faptul că pentru ks=0, respectiv pentru ks, randamentul este nul. La
valori mici ale sarcinii, se poate aproxima
k s  P 2n
 , (2.140’) 
p Fe + p mv
adică randamentul depinde liniar de ks.
Valoarea maximă a randamentului se
m n
obţine anulând derivata expresiei (2.140).
Factorul de sarcină pentru care randamentul
ks
este maxim, dacă pFe=ct. şi pmv=ct., este
ksm 1 P 
 2 
p Fe + p mv P 
 2n 
k sm = . (2.141)
p bn Fig. 2.63 Forma curbei randamentului
maşinii electrice.
Randamentul maxim are valoarea
ksm  P2n
m = . (2.142)
ksm  P2n + 2 pmv + pFe 
Deoarece de cele mai multe ori maşina electrică lucrează la o sarcină mai
mică decât cea nominală, aceasta se dimensionează astfel încât randamentul să
fie maxim pentru un factor de sarcină cuprins între 0,35 şi 0,75. Astfel se
urmăreşte ca maşina să funcţioneze cu un randament cât mai mare pentru o
plajă a sarcinii cât mai largă.
Curba randamentului arată ca în figura 2.63, unde se constată că după
punctul unde randamentul este maxim, curba =f(P2) are o cădere lentă.

2.12. Inductivităţile maşinilor electrice

Pentru scrierea ecuaţiilor de funcţionare şi pentru calculele de

proiectare ale unei maşini electrice este necesară cunoaşterea rezistenţelor şi
inductivităţilor înfăşurărilor fazelor.
Determinarea rezistenţelor nu constituie o problemă când se cunosc
lungimile, secţiunile şi materialul conductoarelor.
Determinarea inductivităţilor este mai dificilă, motiv pentru care se
face pentru cazuri concrete şi în anumite ipoteze de calcul.
O fază oarecare, de ordinul , poate fi caracterizată prin următoarele
inductivităţi (vezi şi § 1.3.2):
– inductivitatea de dispersie proprie - Ld, corespunzătoare liniilor
de câmp care înlănţuie numai bobinele fazei ;
95
Maşini electrice

– inductivitatea mutuală de dispersie - Ld, corespunzătoare liniilor

de câmp care înlănţuie bobinele celor două faze  şi , fără să contribuie la
transferul de putere între părţile principale ale maşinii electrice – prin
întrefier;
– inductivitatea mutuală principală, corespunzătoare liniilor de câmp
care înlănţuie bobinele tuturor fazelor maşinii, contribuind la transferul de putere
între părţile principale ale acesteia. Dacă se referă la bobinele a două faze
oarecare  şi , se notează cu Lh şi se numeşte inductivitate mutuală principală,
iar dacă se referă doar la bobinele fazei  se notează cu Lh şi se numeşte
inductivitate principală proprie.
Se poate defini şi inductivitatea totală de dispersie a unei faze , fie
ca fiind suma dintre inductivitatea proprie de dispersie şi inductivitatea
mutuală de dispersie, fie ca diferenţă între inductivitatea totală L şi
inductivitatea mutuală principală:
Ld = Ld + Ld = L  Lh . (2.143)
Analog, în cazul cuplajului între bobinele fazelor  şi  se poate scrie
Ld = L  Lh , (2.144)
unde L este inductivitatea mutuală totală între bobinele celor două faze.
Calculul inductivităţilor bobinelor unei faze se face în funcţie de
condiţiile concrete de realizare a acesteia şi de tipul de maşină electrică.

2.12.1. I n d u cti vi tăţi l e maş i n i l or el e ctr i ce rota ti ve

Inductivitatea principală L 1 1 h pentru înfăşurarea

monofazată a unei maşini electrice rotative
Inductivitatea principală a înfăşurării unei faze corespunde numai liniilor
de câmp magnetic care trec prin întrefier şi înlănţuie bobine plasate pe cele
două armături.
Dacă 11h este fluxul total (înlănţuirea magnetică) armonică
fundamentală a înfăşurării (vezi § 1.3.1), produs de curentul având
amplitudinea i ce parcurge înfăşurarea, atunci inductivitatea L11h este
11h
L11h  . (2.145)
i
Amplitudinea fluxului total este
2
11h  N s  k bs    N s  k bs
  Li  B , (2.146)
p
unde Ns este numărul de spire al bobinelor fazei, presupusă statorică, iar kbs
este factorul de bobinaj al înfăşurării statorice.
Introducând inducţia în întrefier B din relaţia (2.86) şi amplitudinea
solenaţiei din relaţia (2.94) pentru armonica fundamentală (=1) rezultă

96
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

4 2   Li i
11h = 0  N s  k bs
2 2
. (2.147)

2
p   2
Înlocuind această valoare în relaţia (2.145) rezultă expresia inductivităţii
L11h:
4   Li
L11h = 0  N s2  k 2bs  . (2.148)
π
2
p  

Inductivitatea mutuală principală corespunzăto are

bobinelor unei faze statorice (s), respectiv rotorice
(r), care au aceeaşi axă de simetrie, L’ s r h
Pornind de la relaţia (1.25) se poate scrie:
N k 
L'srh = 12h = r br s . (2.149)
i1 i1
Procedând ca mai sus, rezultă
4   Li
L'srh = 20 N s  N r  k bs  k br . (2.150)
 p  
Din relaţia (2.150) rezultă că L’srh=L’rsh.
Inductivitatea Lsh a unei înfăşurări statorice
polifazate
În paragraful 2.8.2 s-a demonstrat că solenaţia produsă de înfăşurarea
m
unei maşini m-fazată este de ori mai mare decât solenaţia
2
corespunzătoare unei faze, deci câmpul magnetic produs de o înfăşurare m-
m
fazată este de ori fluxul corespunzător unei faze. Înseamnă că acelaşi
2
raport există şi între inductivităţi. Cu această observaţie, din relaţia (2.148)
rezultă pentru stator (mms):
m 2μ 2 τ  Li
Lsh= s Lssh= 20 ms  N s  k b
2
. (2.151)
2 π p  δ
Inductivitatea Lssh se referă la stator, având însă expresia dată de
relaţia (2.148).
Analog, pentru inductivitatea mutuală a bobinelor unei faze statorice,
respectiv rotorice a unei maşini având mr faze rotorice rezultă
m 2μ τ  Li
Lsrh= r L'srh = 2 0 mr  N r  N s  k br  k bs . (2.152)
2 π p  "

97
Maşini electrice

Inductivitatea L r h a unei înfăşurări rotorice

polifazate cu m r faze
Această inductivitate rezultă analog:
mr 2 2   Li
Lrrh = 2 0 mr  N r k br
2
Lrh = . (2.153)
2  p  
Inductivitatea Lrrh se referă la rotor, având însă expresia dată de
relaţia (2.148).
Inductivitatea de dispersie a unei faze la o maşină
rotativă
În figura 2.64 este reprezentată o bobină cu s spire plasate în crestături
(câte o latură cu s conductoare în fiecare crestătură), indicându-se liniile
corespunzătoare câmpului de dispersie. Se disting trei componente ale
acestui câmp:
– Câmpul de dispersie din crestătură ale cărei linii de câmp trec dintr-
un perete în altul al crestăturii închizându-se prin fier, ca în figura 2.65 a) –
curba x, înlănţuind parţial sau total conductoarele din crestătură. Acesta
este un câmp
propriu de dispersie.
La maşinile cu
întrefier mare la
acest câmp se câmp al câmp de
crestăturii dispersie al
adaugă şi câmpul de capetelor de
dispersie al dinţi

capetelor de dinţi,
care este determinat
de liniile de câmp câmp de
fierul rotoric
care trec dintr-un dispersie al
capetelor de
dinte în celălalt prin bobină

întrefier, fără să
treacă în cealaltă
parte a maşinii (Fig.
2.66). Acesta este Fig. 2.64 Câmpurile de dispersie ale unei bobine plasate în crestătură.
tot un câmp de
dispersie propriu.
– Câmpul de dispersie al legăturilor frontale ale bobinelor (câmpul
capetelor de bobine) corespunzător liniilor de câmp care înconjoară
legăturile frontale ale bobinei sau bobinelor. Acesta este parţial câmp de
dispersie propriu şi parţial câmp de dispersie mutuală.
– Câmpul de dispersie al întrefierului sau câmpul corespunzător
armonicelor superioare. Acesta este determinat de armonicele superioare ale
solenaţiei. Liniile acestui câmp traversează între-fierul şi înlănţuie parţial şi
98
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice
b4 h

h14
b3x
h3
b2
h2

hc b1
h1 Hx

 x

a) b)
Fig. 2. 65 Câmpul magnetic de dispersie al crestăturii: a) linie de câmp prin crestătură;
b) repartiţia intensităţii câmpului magnetic în funcţie de înălţimea crestătirii.

bobinele de pe cealaltă armătură. Este considerat câmp de dispersie (mutuală)

deoarece numai armonica fundamentală a câmpului este cea care participă la
transferul de energie. Corespunzător câmpurilor de dispersie de mai sus se
definesc inductivităţile de dispersie.
a) Inductivitatea de dispersie a crestăturii
Se consideră o crestătură semi-închisă cu pereţii paraleli, în care – la
înfăşurările într-un strat – se află o singură latură de bobină, de dus sau de
întors – Fig. 2.65 a). Se consideră următoarele ipoteze:
– permeabilitatea magnetică a miezului feromagnetic este infinit de
mare în comparaţie cu cea a întrefierului;
– în crestătură sunt s spire;
– se neglijează efectul pelicular;
– densitatea curentului i este aceeaşi în orice punct al secţiunii
conductorului.
În aceste ipoteze, tensiunea magnetică din miez a oricărei curbe
este nulă, iar liniile de câmp sunt perpendiculare pe pereţii crestăturii.
Cu notaţiile din figura 2.65, energia câmpului magnetic de dispersie a
crestăturii Wdc are expresia
4 k h
1
 0   H dv dV ,
2
Wdc = (2.154)
2 k 1 0
unde dV=Libkdx, x măsurându-se de la baza fiecărui domeniu k.
Aplicând legea circuitului magnetic pentru o curbă x, adică
H  x   b x   Θ x , (2.155)
rezultă

99
Maşini electrice

H  x1   s  i ; H  x2   s  i ; H  x3   s  i ; H  x4   s  i .
x 1 1 1
b1  h1 b2 b b b4
b2  2 4 x
h3
(2.156)
Variaţia intensităţii câmpului magnetic de dispersie din crestătură este
indicată în figura 2.65 b). Corespunzător celor patru domenii ale crestăturii,
elementul de volum dV are expresiile:
 b b 
dV1  Li  b1  dx; dV2  Li  b2  dx; dV3  Li  b2  2 4 x  dx; dV4  Li  b4  dx.
 h3 
(2.157)
Introducând expresiile (2.155), (2.156), (2.157) în (2.154), după efectuarea
calculelor rezultă
1
Wdc = μ 0  s 2  i 2  Li  λ c , (2.158)
2
h1 h2 h3 b h
unde c    ln 2  4 (2.159)
3b1 b2 b2  b4 b4 b4
este permeanţa de calcul a crestăturii.
Nc
Dacă avem în vedere că unei faze îi revin  2 p  q crestături,
m
energia magnetică de dispersie a crestăturilor pentru o fază este
Wdcf = p  q  s 2  μ 0  i 2  Li  λ c . (2.160)
Cunoscând că la înfăşurările într-un strat numărul de spire pe fază este
N=p·q·s – vezi § 2.7.2. f ) – rezultă
N2
Wdcf = μ 0 Li  i 2  λ c . (2.161)
pq
Cum energia magnetică de dispersie a crestăturilor pentru o fază se
poate exprima în funcţie de inductivitatea de dispersie a crestăturilor
acesteia Ldc, prin relaţia
1
Wdcf = Ldc  i 2 , (2.162)
2
din relaţiile (2.161) şi (2.162) rezultă
N2
Ldc = 2 μ 0 Li  λ c . (2.163)
pq
Observaţii:
– Mărimea c este dependentă de forma şi dimensiunile crestăturii.
– La înfăşurările în două straturi, cu pas diametral sau scurtat,
inductivitatea de dispersie a crestăturilor se determină tot cu
relaţia (2.163), în care însă intervin permeanţa de calcul
corespunzătoare acestor cazuri [5]. De exemplu, la înfăşurările în
100
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

două straturi cu pas diametral expresia inductivităţii de dispersie


a fazei este aceeaşi, dar permeanţa de calcul este ' c   c  ,
4b1
 fiind distanţa dintre cele două straturi.
La maşinile cu întrefier mare în calculul inductivităţii de dispersie a
crestăturii trebuie considerată şi dispersia capetelor de dinţi.
În acest caz, în relaţia (2.163) la
permeanţa de calcul a crestăturii c
trebuie adunată permeanţa de calcul a

capetelor de dinţi cd, care – conform
recomandărilor din literatură – are
expresia (empirică) bd b4 bd
5
 cd = . (2.164)
5b4 + 4
Fig. 2.66 Dispersia capetelor de dinţi.
Dacă maşina are poli aparenţi [7],
atunci
b 5
 cd = , (2.164’)
 5b4 + 4
b fiind lăţimea tălpii polare, iar  pasul polar.
b) Inductivitatea de dispersie a legăturilor frontale
Câmpul magnetic de dispersie al legăturilor frontale ale bobinelor este
dependent de: tipul înfăşurării; geometria capetelor de bobină; poziţia şi
distanţele faţă de celelalte faze; înfăşurare plasată pe cealaltă armătură; poziţia
şi distanţele faţa de pereţii feromagnetici; lungimea legăturilor frontale;
lungimea pasului polar etc.
Calculul permeanţei specifice f a legăturilor frontale implică ipoteze
simplificatoare, care pot introduce abateri de la realitate de până la 50% [5].
De aceea, în calculul de proiectare sunt utilizate relaţii bazate pe
considerente teoretice şi experimentale. Astfel, pentru înfăşurările într-un

m

lf

a
f

lf ai bcm
cm
ym

Fig. 2.67 Capetele frontale la Fig. 2.68 Explicativă la calculul lui f la

înfăşurările într-un strat. înfăşurările în două straturi.

101
Maşini electrice
strat ale maşinilor asincrone care au cele q bobine ale unei zone ca în figura
2.67, se indică relaţia [5]
lf  λ f = 0,67 lf  0,43 τ m . (2.165)
Dacă cele q bobine sunt divizate şi au legăturile frontale orientate în
sensuri opuse, ca în cazul înfăşurărilor în trei etaje, se indică relaţia [5]
lf λ f = 0,47 lf  0,3 τ m , (2.166)
unde lf şi m au semnificaţiile indicate în figura 2.67.
La înfăşurările în două straturi se indică relaţia [5]
 y bcm  af 
lf  f  1,13 k y1 ai  m ,
2
(2.167)
 4  cm  bcm  af 
2 2 
 
unde ky1 este factorul de scurtare; ai, af sunt distanţe dependente de
tensiunea de linie şi indicate în figura 2.68; ym, bcm, cm sunt deschiderea
bobinei, deschiderea crestăturii şi pasul crestăturii măsurate pe un cerc ce
trece la jumătate din înălţimea crestăturii (Fig. 2.67).
Pentru înfăşurările în colivie expresia [7]
N Qi
lf  λ f = 0,9 c (2.168)
p π
conduce la rezultate apropiate de cele experimentale. În expresia (2.168) Qi
este secţiunea inelului de scurtcircuitare, Nc este numărul de crestături, p
este numărul perechilor de poli.
La maşinile sincrone, pentru înfăşurări într-un strat se poate
considera [7]
lf   f = 0,6 lf  0,3  m , (2.169)
iar pentru înfăşurările în două straturi
lf  λ f = 0,43 k y1 .
2
(2.170)
Inductivitatea de dispersie a capetelor frontale corespunzătoare unei
faze se determină cu relaţia
N2
Ldf  2 0 lf   f , (2.171)
p
deoarece fluxul de dispersie al legăturilor frontale înlănţuie qs spire ale unei
faze.
c) Inductivitatea de dispersie corespunzătoare armonicilor
superioare
Având în vedere că inductivitatea de dispersie corespunzătoare
armonicilor superioare ale solenaţiei (deci şi ale câmpului) este determinată
de linii de câmp care traversează întrefierul, înlănţuind parţial şi înfăşurarea
plasată pe cealaltă armătură, expresia ei este similară cu cea a unei
inductivităţi mutuale principale – vezi relaţia (2.148).
Astfel, pentru armonica de ordinul  inductivitatea de dispersie în
102
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

cazul unei înfăşurări monofazate este

4 μ N 2  k 2 τ  bi
L0 dν = 20 s 2 bν . (2.172)
π ν p  "
Reflectarea tuturor armonicilor spaţiale pentru o înfăşurare
monofazată se exprimă astfel:
4 μ 0 τ  Li 2   k bν 
2

L0 d =  L0dν = 2 Ns    . (2.173)
ν 2 π p  δ" ν  2 ν 

Inductivitatea de dispersie a armonicilor superioare pentru o fază,

presupusă statorică, a unei înfăşurări ms-fazate va fi – vezi şi relaţia (2.151):
m 4    Li 2   k bν 
2

L0 d = s 20 Ns    . (2.174)
2  p  " ν 2   

Inductivitatea de dispersie a armonicilor superioare se face resimţită

mai ales la maşinile asincrone, care au întrefier mai mic.
d) Inductivitatea de dispersie rezultantă a unei înfăşurări de fază
Această inductivitate este determinată de suma inductivităţilor
corespunzătoare celor trei câmpuri de dispersie – în § 2.12.1, pentru cazul
concret în care este alimentată înfăşurarea, adică
Ld = Ldc + Ldf + L0 d . (2.175)
Reactanţa de dispersie corespunzătoare este
X d =   Ld . (2.176)
În calculul inductivităţii de dispersie nu s-a ţinut cont de influenţa
saturaţiei miezurilor magnetice.
În general, saturaţia reduce câmpul magnetic de dispersie [7]. La
maşinile de inducţie care au întrefier mic, pentru un coeficient de sarcină ks
subunitar nu se ia în considerare influenţa saturaţiei.
Pentru curenţi mai mari decât cei nominali inductivitatea de dispersie
este influenţată de saturaţie şi este mai mică decât cea determinată de
relaţia (2.175).
Astfel, pentru ks=1,52 reactanţa dată de relaţia (2.176) se reduce cu
1015%, iar pentru ks=48 (regimul de funcţionare în scurtcircuit) reactanţa
de dispersie se reduce cu 2030% [7].

2.12.2. I n d u cti vi tăţi l e u n u i tran sf orma tor

el ect ri c

Transformatorul electric fiind un caz particular de maşină electrică (nu

are piese în mişcare), calculul inductivităţilor înfăşurărilor sale se face
diferit.

103
Maşini electrice

Inductivitatea principală a înfăşurării unui

transformator
Schema de principiu a unui transformator electric monofazat (Fig. 3.4)
poate fi reprezentată – ţinând seama şi de existenţa întrefierurilor de montaj
– ca în figura 2.69. Considerăm că
lj
înfăşurarea primară având N spire
i este parcursă de curentul i.
Inductivitatea principală se
N determină – vezi şi § 1.3.2 – cu
relaţia
 11h N   h
lc L11h = = . (2.177)
i i
Fluxul magnetic principal
fascicular h se poate exprima
însă în funcţie de reluctanţa
 magnetică echivalentă Re pe curba
 astfel:
N i
Fig. 2.69 Explicativa la calculul inductivităţii principale h = , (2.178)
a înfăşurării unui transformator monofazat. Re
unde
2lc 2l j 
Re =  Ri = + + , (2.179)
c  S c  j  S j 0  S 
lc, lj, , c, j, 0, Sc, Sj, S fiind lungimile pe curba  ale coloanei, jugului şi
întrefierului, respectiv permeabilităţile şi secţiunile transversale
corespunzătoare celor trei zone.
Înlocuind relaţiile (2.178), (2.179) în (2.177), pentru inductivitatea
principală rezultă expresia
S 1
L11h = N 2  0 δ . (2.180)
 lc S δ 0 l j S δ 0
1+ 2 +2
 S c c  S j c
Inductivitatea L11h depinde de saturaţie prin intermediul
permeabilităţilor magnetice c şi j, care depind la rândul lor de flux. La
inducţii mici, suma de la numitorul relaţiei (2.180) tinde către 1 şi se poate
considera
S
L11h  0  N 2  . (2.181)

Inductivitatea de dispersie a înfăşurării unui
transformator
Inductivitatea de dispersie a înfăşurării unui transformator electric
104
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

corespunde câmpului magnetic care înlănţuie

numai spire aparţinând acestei înfăşurări.
Configuraţia acestui câmp este foarte complicată
şi calculul exact al inductanţei de dispersie ar fi
a) foarte laborios.
1 2 Înfăşurările unui transformator pot fi
executate fie în cilindru, când înfăşurările
? primară 1 şi cea secundară 2 formează cilindrii
a1 a2
coaxiali cu axa coloanei (Fig. 2.70), fie în galeţi
(sau în şaibe), când în direcţia lungimii coloanei
N2
i1 i2 alternează bobinele aparţinând celor două
b) înfăşurări (Fig. 2.72).
lm

N1 Pentru a simplifica şi uşura calculul astfel

? încât să poată fi utilizat în proiectare se fac o serie
H de ipoteze subliniate pe parcurs. Prima ipoteză se
c) referă la a considera, în locul câmpului real de
H(x) dispersie, un câmp ideal (de calcul). Diferenţele
x
N2  i2 ce vor rezulta, firesc, între rezultatele calculelor şi
H x
lm
rezultatele experimentale se vor corecta prin
introducerea unor coeficienţi.
Fig. 2.70 Dispersia înfăşurării în
cilindru a unui transformator: În spaţiul nemagnetic ce constituie sediul
a) spectrul real al câmpului; câmpului de dispersie liniile de câmp vor fi
b) cîmpul de calcul; c) variaţia
intensităţii cîmpului de calcul.
axiale dacă înfăşurările sunt în cilindru, toate
având aceeaşi lungime lm – Fig. 2.70 b) – sau
radiale dacă înfăşurările sunt în galeţi – Fig. 2.72 b).
Inductivitatea de dispersie a unei înfăşurări se calculează pornind de la
energia magnetică Wmd înmagazinată în spaţiul considerat ca sediu al
câmpului magnetic de dispersie, pornind de la relaţia
1 1 1
Wmdk = Lkd  ik = V B  H dV = μ0 V H 2 dV ,
2
(2.182)
2 2 2
unde k=1, 2.
Spaţiul considerat fiind nemagnetic am folosit relaţia B=0H.
a) Inductivităţile înfăşurărilor în cilindru
Considerăm înfăşurările 1 şi 2 cu datele din figura 2.70, unde  este
grosimea spaţiului de aer (interstiţiul) dintre ele. Calculul inductivităţilor de
dispersie se face în ipoteza că nu există câmp magnetic principal, adică
N1  i1 + N 2  i2 = 0. (2.183)
Aplicând legea circuitului magnetic pe curba x – Fig. 2.70 b) – se obţine
N i
H  x  = 2 2 x, (2.184)
a2  lm
pentru x[0, a2].

105
Maşini electrice
S-a considerat nulă tensiunea magnetică din miezul feromagnetic.
Analog,
N i
H x  = H = 2 2 , (2.185)
lm
pentru x(a2, a2+].
Dacă x se află în intervalul (a2+, a2++a1], din legea circuitului
magnetic rezultă
N i N i
H  x  = 2 2 + 1 1  x  a2   . (2.186)
lm a1  lm
Luând în considerare relaţia (2.183), relaţia (2.186) devine
x  a2    a1
H x  = N1  i1. (2.187)
a1  lm
Reprezentând grafic funcţiile ale căror expresii sunt (2.184), (2.185)
şi (2.187) rezultă forma de variaţie a intensităţii câmpului magnetic din
figura 2.70 c).
Facem în continuare ipoteza că liniile câmpului de dispersie al

înfăşurării k ocupă spaţiul de grosime a k  . Pentru înfăşurarea 2 relaţia
2
(2.182) devine
 
 a2  
1  2
Wmd 2 = L2 d  i2 = μ0  H  x   πD + 2 x lm dx,
1 2 2
(2.188)
2 2 0

D fiind diametrul interior al înfăşurării 2, iar produsul (D+2x)lm·dx=dV.

 
Efectuând calculul integral pe intervalele [0, a2] şi  a 2 , a 2   , rezultă
 2
N i a  3    
2 2
1 1
L2d  i2 = μ0  π 2 2  2  D + a2  +  D + 2a2 + . (2.189)
2
Wmd 2 =
2 2 lm  3  2  2 2 
Cum diametrul D este mult mai mare decât grosimile a2, respectiv , se
3 
poate considera aproximativ că mărimile D  a 2 şi D  2a 2  reprezintă
2 2
diametrul mediu D2m al înfăşurării 2. Cu această nouă ipoteză, din relaţia
(2.189) rezultă
a 
2
N
L2 d  μ0  π 2 D2 m  2 + . (2.190)
lm  3 2
Analog, pornind de la relaţia (2.182) şi efectuând calculul integral pe
  
intervalele  a 2  , a 2    şi a 2  , a 2    a1  , pentru inductivitatea de
 2 
dispersie a înfăşurării 1 rezultă expresia

106
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

a 
2
N1
L1d  μ 0  π
D1m  1 + , (2.191)
lm  3 2
D1m fiind diametrul mediu al înfăşurării 1. Nu se face o eroare prea mare
D1m  D2m
dacă în relaţiile (2.190) şi (2.191) se introduce Dm  .
2
Pentru a obţine o valoare mai apropiată de realitate, valorile rezultate din
expresiile (2.190) şi (2.191) se înmulţesc cu coeficientul subunitar al lui
Rogowski, care ţine cont de faptul că înălţimea bobinelor este mai mică decât
înălţimea coloanei:
a  a2  
kr = 1  1 . (2.192)
  lm
Deci, cu o mai mică eroare, pentru inductivităţile de dispersie se pot considera
expresiile:
μ N a  μ N a 
2 2

L1d = 0 1 π  Dm  k r  1  ; L2d = 0 2 π  Dm  k r  2  . (2.193)

lm  3 2 lm  3 2
Urmând aceleaşi raţionamente se pot determina inductivităţile de
dispersie şi pentru alte moduri de dispunere în cilindru a înfăşurărilor
(Fig. 2.71).
a1 a1 a2 a2 a2 a2
2 1 2  2 2 2 2  a1
 2

i1 i1 i2 i2 i1 i2 i1

a) c)

b) d)
N2  i 2 N2  i 2
H  H 
lm 2l m
Fig. 2.71 Câmpurile de dispersie de calcul pentru înfăşurări secţionate şi
variaţiile corespunzătoare ale intensităţii cîmpului magnetic.

b) Inductivităţile înfăşurărilor în galeţi

Înfăşurarea în galeţi constă din q bobine primare (1) şi q bobine
secundare (2), fiecare bobină având dimensiunea axială a1, respectiv a2,
separate axial printr-un interstiţiu de dimensiune axială . La extremităţi, din
motive de simetrie magnetică, sunt două jumătăţi de bobină aparţinând aceleiaşi
părţi – înfăşurării 2 din figura 2.72 b).
107
Maşini electrice
Spaţiul ocupat de câmpul magnetic de dispersie de calcul este o
cămaşă cilindrică de grosime lm, diametru mediu Dm şi înălţime
N1 N2
q(a1+a2+2). Spirele fiecărui galet , respectiv sunt parcurse de
q q
curenţii i1, respectiv i2.
Aplicând legea circuitului magnetic pe o curbă x – Fig. 2.72 b) – în
condiţiile neglijării tensiunii magnetice în miezul feromagnetic şi
considerării constante a intensităţii de câmp H(x) pe distanţa radială lm, se
poate scrie
N 2  i2 N 2  i2
H x  = x= (2.194)
a2
2q lm q  a 2  l m
2
 a2 
pentru x în intervalul 0, , şi
 2 
N 2  i2 N i
H x  = H = = 1 1 (2.195)
2q  lm 2q  lm
 a2 a2 
pentru x în intervalul  ,   . Procedând în continuare ca şi în cazul
 2 2 
înfăşurării în cilindru pentru toate intervalele, rezultă expresiile
intensităţii câmpului magnetic de dispersie, pe baza cărora este
reprezentată figura 2.72 c).
lm
?x
? a2/2

2
x

i2 H(x)

i1
1
a1

N2  i 2

?

H
i2 2q  l m
2
a2

i1
1

i2
2

a) b) c)
Fig. 2.72 Dispersia înfăşurării în galeţi a unui transformator: a) spectrul real
al câmpului; b) cîmpul de calcul; c) variaţia intensităţii cîmpului de calcul.

Şi în acest caz considerăm că liniile câmpului de dispersie ale unui

108
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice


galet ocupă spaţiul corespunzător galetului respectiv şi câte din cele două
2
interstiţii vecine.
Considerând elementul de volum dV=Dmlmdx, Dm fiind diametrul
mediu comun, pornind de la relaţia (2.182) pentru înfăşurarea 2 se poate
scrie
 a22 2
a2 
 2 
    2 2  N i 
Wmd2 = L2d  i2 = μ 0  2q     π  Dm  lm  dx   2 2  π  Dm  lm  dx .
1 2 1 N 2 i2 x
2 2  0  q  a2  l m  a2  2q  lm  
 2 
(2.196)
Din această relaţie rezultă expresia inductivităţii de dispersie L2d în
ipotezele precizate:
0  N 2 a 
2

L2d =   Dm  2 + . (2.197)
2q  lm  6 2
Analog, pentru inductivitatea de dispersie a înfăşurării 1, L1d rezultă
 N a 
2

L1d = 0 1   Dm  1 + . (2.198)
2q  lm  6 2
Corectarea valorilor obţinute prin calcul se face şi în acest caz prin
înmulţirea cu coeficientul subunitar al lui Rogowski, care are valoarea
a + a + 2
kr = 1  1 2 . (2.199)
2  lm
Deci, valorile utilizate în calculele de proiectare sunt următoarele:
 N a   N a 
2 2

L1d = 0 1   Dm  k r  1 + ; L2d = 0 2   Dm  k r  2 + . (2.200)

2q  lm  6 2 2q  lm  6 2

2.13. Ecuaţiile generale ale maşinilor de

curent alternativ fără colector

2.13.1. Gen e ral i tăţi ş i i p oteze

Considerăm o maşină electrică în care există numai cuplaj magnetic

între înfăşurările celor două părţi (inductor şi indus), la care se cunosc
mărimile geometrice, proprietăţile mecanice, electrice şi termice ale
materialelor componente. Se cunosc deci rezistenţele şi inductivităţile
înfăşurărilor în funcţie de poziţia relativă a celor două armături. Poziţia
relativă a acestora este evidenţiată prin unghiul  dintre cele două axe, una
fixă faţă de stator As şi cealaltă fixă faţă de rotor Ar (Fig. 2.73). Se consideră
că parametrii maşinii nu sunt influenţaţi de fenomenul de saturaţie.
În miezurile feromagnetice ale maşinilor electrice au loc pierderi
109
Maşini electrice
datorită histerezisului magnetic şi curenţilor turbionari. Datorită
histerezisului magnetic dependenţa inducţiei magnetice B de intensitatea
câmpului magnetic H este neunivocă, ceea ce conduce la o dependenţă
neunivocă a inductivităţii unei înfăşurări de curentul ce o parcurge. Acest
lucru ar implica considerarea, pentru aceeaşi valoare a curentului, a unei
valori mai mari sau mai mici a inductivităţii, după cum curentul era în
scădere sau în creştere. Scrierea ecuaţiilor unei maşini electrice ar deveni
practic imposibilă; de aceea se consideră ipoteza că între B şi H este o
dependenţă univocă.
Dependenţa B=f(H) nu este nici liniară, datorită saturaţiei magnetice a
miezurilor feromagnetice. Din acest motiv ar trebui să considerăm pentru
inductivităţi unele valori atunci când B corespunde porţiunii liniare a curbei
de magnetizare şi alte valori – mai mici – atunci când B se află pe porţiunea
neliniară a aceleiaşi curbe. Acest lucru ar complica de asemenea scrierea
ecuaţiilor maşinilor electrice. Facem de aceea şi ipoteza că dependenţa dintre
B şi H este şi liniară.
În aceste ipoteze nu se mai poate ţine seama de pierderile prin
histerezis magnetic pe baza legăturii B=f(H). De aceea, de pierderile prin
histerezis se va ţine seama prin echivalarea lor cu pierderi prin curenţi
turbionari, pierderi care pot fi exprimate pe baza unei dependenţe liniare
B=f(H).
De pierderile în fier se poate ţine seama în două moduri:
1) se exprimă fluxul magnetic al câmpului produs de curenţii
turbionari în funcţie de fluxul magnetic produs de curenţii de conducţie din
înfăşurări în ipoteza inexistenţei pierderilor, prin intermediul unor
coeficienţi;
2) se consideră fluxul magnetic al câmpului produs de curenţii
turbionari ca fiind produs de curenţii de conducţie ce parcurg un sistem de
înfăşurări auxiliare fictive, care sunt cuplate cu înfăşurările reale numai prin
intermediul câmpului magnetic principal. Aceste înfăşurări trebuie să aibă
parametrii cunoscuţi (determinaţi prin calcul).
Prima metodă permite obţinerea unor expresii simple cu o exactitate
satisfăcătoare. Această metodă presupune exprimarea valorii momentane a
fluxului în miezul feromagnetic existent în cazul prezenţei curenţilor
turbionari h în funcţie de valoarea momentană a fluxului h0 în acelaşi
miez, calculat în absenţa curenţilor turbionari. Se demonstrează [7] că se
poate scrie relaţia
d (t)
h(t) = k 'h0(t) - k " h0 , (2.201)
dt
k’ şi k” fiind coeficienţi ce depind de pierderile în fier, de modul de variaţie al
câmpului şi de viteza armăturii mobile a maşinii. Viteza armăturii mobile a
maşinii influenţează coeficienţii k’ şi k” prin intermediul reluctanţei magnetice,
110
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

care în general este variabilă.

Se mai consideră ipoteza că pierderile în fier au loc numai în miezul
pe care este plasată înfăşurarea conectată la reţea. Această ipoteză se
justifică prin aceea că din punct de vedere energetic faţă de reţea nu are
importanţă dacă pierderile în fier au loc în armătura fixă sau în cea mobilă,
iar în armătura mobilă de regulă pierderile în fier sunt neglijabile, frecvenţa
de variaţie a câmpului magnetic faţă de această armătură fiind foarte mică –
a se vedea şi relaţia (2.1).
Coeficienţii k’ şi k” se pot determina în diverse condiţii, cel mai
potrivit fiind calculul lor când se urmăreşte transformarea energetică.
În acest sens, fluxul calculat cu relaţia (2.201) trebuie să satisfacă
condiţiile următoare:
– să producă aceleaşi pierderi în fier ca şi fluxul real;
– valoarea efectivă a t.e.m. indusă de fluxul calculat h(t) în
înfăşurare să fie aceeaşi ca şi a tensiunii electromotoare indusă de fluxul
real.

2.13.2. E cu aţi i l e gen eral e î n val ori mo men t an e

Considerăm o maşină electrică ce are o înfăşurare statorică ms-fazată,

o înfăşurare rotorică mr-fazată şi întrefierul variabil în lungul pasului polar
(Fig. 2.73).
Pentru o fază statorică de ordinul s şi una rotorică r se pot scrie
relaţiile:
λs = λsd  λsh ; λ r = λ rd  λ r h , (2.202)
s s h , respectiv  r h determinându-se
Ar
s cu relaţia (2.201), deoarece – conform
r
1r  ipotezei – pierderile în fier au loc numai
s r
r în miezul statoric şi influenţa curenţilor
 r turbionari se determină relativ la
s
D fenomenele din stator, indiferent la
As
1s
fluxul cărei faze se referă.
Fig. 2.73 Reprezentarea schematică a axelor În consecinţă, pentru o fază
înfăşurărilor statorice şi rotorice la o maşină
fără colector.
oarecare y (statorică sau rotorică) ce
face unghiul y cu o axă A
(identificabilă cu As sau Ar, după caz) se poate scrie
ms mr ms mr
yh0 =  Lνs yh  iνs   Lν r yh  iν r ; yd =  Lνs yd  iνs   Lν r yd  iν r , (2.203)
ν s 1 ν r 1 ν s 1 ν r 1

şi deci relaţia (2.201) aplicată fazei generale y este

dyh0
yh = k 'yh0  k " . (2.204)
dt

111
Maşini electrice
Inductivităţile care intervin în relaţia (2.203) sunt dependente de
poziţia relativă a înfăşurărilor la care se referă.
Dacă Ry este rezistenţa fazei generale, uy tensiunea la bornele sale iar
il curentul ce parcurge faza generală y (identificabilă cu faza s sau r după
caz), la adoptarea sensurilor pozitive corespunzătoare sursei, ecuaţia
generală dintre curenţi şi tensiuni se poate scrie astfel:
dy
u y =  Ry  iy  . (2.205)
dt
Dacă se scot în evidenţă fluxurile de dispersie şi fluxurile principale
relaţia (2.205) devine
dyd dyh
u y =  Ry  iy   . (2.206)
dt dt
Relaţiile (2.205) sau (2.206) se scriu pentru ms faze statorice şi pentru mr
faze rotorice şi rezultă deci ms+mr ecuaţii. La acestea se mai adaugă şi
ecuaţia mişcării:
d J d 2 
M +Mm = J =  2, (2.207)
dt p dt
unde M este cuplul (momentul) electromagnetic dezvoltat de maşină, Mm
este cuplul (momentul) mecanic la arbore, J este momentul de inerţie al
pieselor în mişcare de rotaţie,  este viteza unghiulară, p este numărul
perechilor de poli ai maşinii, iar  unghiul dintre axele As şi Ar.
Momentul (cuplul) electromagnetic dezvoltat de maşină se exprimă în
funcţie de energia magnetică a maşinii Wm prin relaţia
 W 
M = p m  , (2.208)
 t  i ct.
iar
1 ms 1 mr
Wm =  iλs  λs +  iλ r  λ r . (2.209)
2 λs 1 2 λ r 1
Cele ms+mr+1 relaţii date de (2.205) şi (2.207) sau de (2.206) şi (2.207)
reprezintă ecuaţiile generale ale unei maşini electrice, din care rezultă cele
ms+mr+1 necunoscute: ms+mr curenţi şi unghiul .
Din cele de mai sus se pot deduce ecuaţiile în cazurile particulare
pentru diferite tipuri de maşini electrice şi diverse regimuri de funcţionare
ale acestora.

2.13.3. E cu aţi i l e maş i n i l or el ectri c e s i metri ce cu

rep arti ţi e s i n u s oi d al ă a i n du cţi ei mag n et i ce î n
l u n gul p as ul u i p ol ar (teo ri a cel o r d ou ă axe)

În general, maşinile electrice cu întrefier variabil în lungul pasului

112
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

polar au două axe de simetrie magnetică, aflate în cvadratură electrică.

Inducţia în întrefier având o formă de variaţie oarecare în lungul pasului
polar, fiind alternativă, se poate descompune în serie Fourier. În transferul de
energie se ia în considerare, de regulă, armonica fundamentală, mai ales că
printr-o dimensionare atentă a înfăşurărilor armonicile spaţiale superioare ale
inducţiei pot fi reduse.
Studiul funcţionării unei astfel de maşini se poate face mai uşor dacă
se înlocuieşte rotorul real cu un rotor ce prezintă un interstiţiu nemagnetic
după axa de simetrie magnetică d. Rezultă astfel o maşină electrică ce are
două axe de simetrie: d şi q în cvadratură electrică, având o variaţie
sinusoidală a inducţiei în lungul pasului polar. Axa d – în lungul căreia se
află interstiţiul nemagnetic – se numeşte
axă longitudinală, iar axa q – decalată
înainte în sensul de rotaţie faţă de axa d –
se numeşte axă transversală. Datorită
reluctanţelor diferite, aceeaşi solenaţie
determină câmpuri magnetice diferite după
cele două axe.
Această maşină cu rotorul modificat
(Fig. 2.74) va fi considerată identică cu o
maşină reală şi în continuare se vor stabili
ecuaţiile pentru ea. Fluxurile magnetice
sunt considerate pozitive în sensurile
axelor d şi q.
Considerând ca axă de origine axa
A, pentru unghiul  s corespunzător
poziţiei unei faze statorice oarecare s, se poate scrie
2
 s = 1s +  s  1 . (2.210)
ms
Dacă rotorul are o înfăşurare mr-fazată simetrică, pentru unghiul
  r corespunzător poziţiei fazei r se poate scrie
2
 r = 1r +  r  1 , (2.211)
mr
ms şi mr reprezentând numărul fazelor statorice, respectiv rotorice. Am
considerat – fără a restrânge generalitatea ecuaţiilor – că axa fazei 1 rotorice
este suprapusă peste axa d (vezi şi figura 2.73). Asocierea sensurilor
pozitive corespunde sursei pentru toate înfăşurările (vezi şi figura 2.74).
Maşina reală are: Ns, Nr spire pe înfăşurarea fazei statorice, respectiv
rotorice; Rs, Rr – rezistenţele electrice ale înfăşurării fazei statorice,
respectiv rotorice; u s , u  r – tensiunile la bornele înfăşurării fazei statorice

113
Maşini electrice

s, respectiv rotorice r; is , i r sunt curenţii electrici stabiliţi în înfăşurările
fazei s statorice, respectiv r rotorice;  s ,  r – fluxul total statoric,
respectiv rotoric; p – numărul perechilor de poli şi J – momentul de inerţie
al maselor în mişcare de rotaţie.
Scrierea ecuaţiilor şi determinarea pe această bază a variaţiei în raport
cu timpul a curenţilor, tensiunilor şi a unghiului  se poate face înlocuind
această maşină cu o maşină ideală, echivalentă din punct de vedere energetic
cu maşina reală. Maşina ideală echivalentă are acelaşi cuplu, aceeaşi putere
electrică totală în orice moment, aceeaşi energie magnetică statorică, respectiv
rotorică şi aceeaşi inducţie magnetică în întrefier ca şi maşina reală.
Maşina echivalentă are (Fig. 2.75):
– ms faze fixe faţă de stator şi mr faze fixe faţă de rotor, necuplate magnetic
între ele şi nici cu cele din cealaltă parte, având axele în axele fazelor maşinii
reale şi repartiţie sinusoidală în lungul pasului polar. Curenţii ce parcurg aceste
faze nu produc câmp magnetic în întrefier. O fază s fixă statorică are: N0s spire,
inductivitatea L0s, rezistenţa R0s, tensiunea la borne u 0s , fluxul 0s şi este
parcursă de curentul i0s . Pentru o fază rotorică oarecare r aceleaşi elemente
sunt notate cu: N0r, L0r, R0r, u 0 r , 0 r , i0 r .
– două înfăşurări statorice
repartizate sinusoidal, mobile faţă de i0 s ud s
id s d
stator, fixe faţă de rotor, cu axele
u
suprapuse, una peste axa d şi cealaltă s

id r
peste axa q şi două înfăşurări rotorice ud r
repartizate sinusoidal, fixe faţă de u r
rotor, cu axele suprapuse peste axa d, s r

respectiv q. Curenţii ce parcurg aceste i0

A r
înfăşurări produc câmpul magnetic uq r

principal din întrefierul maşinii. Aceste

înfăşurări sunt cuplate două câte două. iq r
uqs
Înfăşurările statorice sunt caracterizate
prin: N ds , respectiv N qs spire; iq s
q
Fig. 2.75 Schema maşinii echivalente.
inductivităţile Ldds , respectiv Lqqs ;
rezistenţele Rds , respectiv Rqs ; tensiunile u ds , respectiv u qs ; fluxurile ds ,
respectiv qs şi sunt parcurse de curenţii ids , respectiv iq s . Pentru cele două
înfăşurări rotorice, aceleaşi elemente sunt notate cu: N d r , N q r ; Ldd r , Lqq r ; Rd r ,
Rq r ; ud r , u q r ; d r , q r ; id r , iq r . Deoarece numerele de spire se pot alege
arbitrar se consideră – fără a reduce generalitatea ecuaţiilor – că
N 0s  N d s  N q s  N s şi N 0q  N d r  N q r  N r .

114
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

– acelaşi întrefier, acelaşi diametru, acelaşi număr de perechi de poli şi

acelaşi moment de inerţie ca şi maşina reală.
Pe baza condiţiilor de echivalare se pot stabili relaţiile de legătură
între mărimile maşinii reale şi cele ale maşinii echivalente, care poartă
numele de ecuaţii de transformare.
Ecuaţiile mărimilor statorice
Ecuaţiile de transformare ale curenţilor. Aceste ecuaţii rezultă din
condiţia de echivalare conform căreia cele două maşini au aceleaşi inducţii
magnetice în întrefieruri, deci şi aceleaşi solenaţii (întrefierurile fiind egale).
Solenaţiile în axele d şi q ale maşinii reale sunt
   
ms ms
 ds = N s   is cos   s ;  qs =  N s   is sin   s . (2.212)
 s 1  s 1

Pentru maşina echivalentă solenaţiile în aceleaşi axe sunt Ns·id,

respectiv Ns·iq. Din egalitatea lor cu cele corespunzătoare maşinii reale
rezultă
   
ms ms
ids =  is cos   s ; iqs =   is sin   s . (2.213)
 s 1  s 1

S-a arătat anterior că solenaţia determinată de cele ms faze statorice

ms
este de ori mai mare decât solenaţia unei faze oarecare s în ipoteza
2
unei repartiţii sinusoidale a acesteia în lungul pasului polar. Deci o fază
2
statorică oarecare s contribuie la solenaţia totală cu o parte egală cu din
ms
aceasta.
Comparând semnificaţia şi rolul celor ms faze statorice ale unei maşini
echivalente cu semnificaţia şi rolul celor ms faze statorice ale maşinii reale
în ceea ce priveşte fluxul principal şi fluxul de dispersie, se poate scrie
 
N s is  i0 s =
2
ms
   
N s  ids cos   s  N s  iqs sin   s , (2.214) 
adică în axa fazei statorice s solenaţia cu care aceasta contribuie la fluxul
2
principal în maşina reală este egală cu din solenaţia determinată în
ms
aceeaşi axă a fazei s a maşinii echivalente de cele două faze statorice
plasate în axele d şi q.
Înlocuind în relaţia (2.214) curenţii id s şi iq s din relaţia (2.213) rezultă
2 ms
i0 s = is  
 i cos s  s ;
ms s 1 s
 (2.215)

dacă utilizăm relaţia (2.210) se mai poate scrie

115
Maşini electrice

2
 is cos s   s  .
2 ms
i0 s = is  (2.216)
ms s 1 ms
Recapitulând, se pot scrie ecuaţiile de transformare ale curenţilor:
 
ms
ids =  is cos   s ;
 s 1

 
ms
iqs =   is cos   s ;
 s 1

i0 s = is 
2 ms
 i cos s  s ;
ms s 1 s
 
(2.217)
is = 
2
 
id cos   s  iqs sin   s  i0 s .
ms s
   
Cu primele trei ecuaţii se determină curenţii din înfăşurările statorice
ale maşinii echivalente în funcţie de curenţii din înfăşurările statorice ale
maşinii reale, iar cu ecuaţia a patra se face operaţia inversă.
Ecuaţiile de transformare ale tensiunilor. Aceste ecuaţii rezultă
din condiţia de egalitate a sumei puterilor electrice ale înfăşurărilor maşinii
reale cu suma puterilor electrice ale înfăşurărilor maşinii echivalente, adică
ms ms
 u  i = ud  id  uq  iq +  u0  i0 .
s s s s s s s s
(2.218)
 s 1  s 1

Înlocuind în relaţia (2.218) curenţii id s , iq s , i0 s , din relaţia (2.217)

rezultă
 i u  ud cos     uq sin      u0     
ms 2 ms ms
 u0s  is cos s  s .
 s 1
s s s s s s s
ms s 1 s 1
(2.219)
Dacă în aceeaşi relaţie (2.218) se înlocuieşte curentul i s dat de ultima
relaţie din (2.217), în care se schimbă indicele s cu s, rezultă

ids uds 
2 ms
 u cos   s  + i 
qs  qs
u 
2 ms
 u  sin   
 ms
 
 s  =  i0  s u  s  u 0  s .  
 ms s 1 s   ms s 1 s  s 1
(2.220)
Cum relaţiile (2.219) şi (2.220) trebuie să fie satisfăcute pentru orice
i s , respectiv pentru orice valori ale curenţilor id s şi iq s , ceea ce este posibil
dacă factorii ce înmulţesc aceşti curenţi sunt nuli, rezultă:
 us cos  s ; uqs =   u sin   s ;
2 ms 2 ms
uds =
ms s 1 ms s 1 s

 u coss  s ; us = uds cos  s   uqs sin   s   u0s
2 ms
u0 s = us 
ms s 1 s
(2.221)

116
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

şi corespunzător:
 u0  i cos    = 0;  i0 u  u0  = 0.
ms ms ms

s s s s s s s
(2.222)
 s 1  s 1  s 1

Ecuaţiile (2.221) se numesc ecuaţiile de transformare ale

tensiunilor. Cu ajutorul primelor trei ecuaţii se determină tensiunile la
bornele înfăşurărilor maşinii echivalente, când se cunosc tensiunile la
bornele fazelor maşinii reale, iar cu ecuaţia a patra se face operaţia inversă.
Relaţiile (2.222) se verifică dacă se înlocuiesc mărimile corespunzătoare din
relaţiile (2.221), respectiv din relaţiile (2.217).
Ecuaţiile de transformare ale fluxurilor. Aceste ecuaţii rezultă din
condiţia de echivalare, conform căreia cele două maşini au aceleaşi energii
magnetice în statoare. Deci:
ms ms
 i    id  d + iq  q +  i0  0 ,
s s s s s s s s
(2.223)
 s 1  s 1

această relaţie fiind similară cu relaţia (2.218), unde locul tensiunilor este
luat de fluxuri. Urmând acelaşi raţionament şi mod de calcul ca în cazul
obţinerii ecuaţiilor de transformare ale tensiunilor, se obţin relaţiile:
ds =
2 ms
 s cos   s ; qs = 
ms s 1

2 ms
  sin   s ;
ms s 1 s
  
0 s = s 
2 ms
  cos s  s ;
ms s 1 s
  (2.224)

 
s = ds cos   s  qs sin   s  0 s .  
Relaţiile (2.224) se numesc ecuaţiile de transformare ale fluxurilor.
Cu primele trei ecuaţii se determină fluxurile celor două înfăşurări statorice
ale maşinii echivalente, în funcţie de fluxurile fazelor statorice ale maşinii
reale, iar cu a patra relaţie se face transformarea inversă.
Ecuaţiile tensiunilor maşinii echivalente. Considerăm faza s a
maşinii reale. Ecuaţia tensiunilor pentru această fază este
ds
us =  Rs  is  . (2.225)
dt
Înlocuind în această relaţie pe u s din (2.221), pe i s din (2.217) şi pe
 s din (2.214) şi dând factori funcţiile sin    s şi cos    s , rezultă    
 dds d 
uds +
2
Rs  ids +  qs  cos    s   
 ms dt dt 
 dqs d 
 uqs +
2
Rs  iqs +  ds  sin    s =   (2.226)
 ms dt dt 
d0 s
 u0 s  Rd  i0 s  .
dt

117
Maşini electrice
Notând
2
Rs , R0 s  Rs
Rds = Rqs = (2.227)
ms
şi având în vedere că relaţia (2.226) trebuie să fie satisfăcută pentru orice
unghi  (ceea ce este posibil când factorii ce înmulţesc funcţiile sin    s 
şi cos   s  sunt nuli), rezultă
dds d dqs d
uds =  Rds  ids  + qs
; uqs =  Rqs  iqs  + ds ;
dt dt dt dt
(2.228)
d0 s
u0 s =  R0 s  i0 s  .
dt
Relaţiile (2.228) reprezintă ecuaţiile dintre tensiunile şi curenţii
înfăşurărilor statorice ale maşinii echivalente.
Ecuaţiile mărimilor rotorice
Înfăşurările rotorice ale maşinii echivalente sunt fixe faţă de rotor, deci
variaţia unghiului  în funcţie de timp este nulă. În consecinţă, pentru rotorul
maşinii echivalente sunt valabile ecuaţiile de transformare prezentate mai jos,
în care s-a luat unghiul  constant şi constanta chiar zero. Acestea rezultă din
ecuaţiile de transformare ale mărimilor statorice, înlocuind indicele s cu
indicele r şi =0.
Ecuaţiile de transformare ale curenţilor:
mr mr
id r =  i r cos  r ; iq r =  i r sin  r ;
 r 1  r 1

2
  2
 
mr
i0  r = i r   ir cos r  r ; ir = id cos  r  iq r sin  r  i0  r .
mr  r 1 mr r
(2.229)
Ecuaţiile de transformare ale tensiunilor la borne:
2 mr 2 mr
ud r =  ur cos r ; uqr =  u sin r ;
mr  r 1 mr  r 1 r

u0  r = u r 
2 mr
 
 u cos r  r ; ur = udr cos r  uqr sin r  u0r .
mr  r 1 r
(2.230)
Ecuaţiile de transformare ale fluxurilor:
2 mr 2 mr
d r =  r cos r ; qr =   sin r ;
mr  r 1 mr  r 1 r

  cosr  r  ; r = dr cos r  qr sin r  0r .
2 mr
0  r =  r 
mr  r 1 r
(2.231)
118
 Capitolul 2. Elemente generale ale maşinilor electrice

Ecuaţiile tensiunilor rotorice ale maşinii echivalente:

dd r dq r
ud r =  Rd r  id r  ; uq r =  Rq r  iq r  ;
dt dt
(2.232)
d0 r
u0 r =  R0 r  i0 r  .
dt
2
În aceste ecuaţii Rd r  Rq r  Rr şi R0  r  Rr .
mr
Ecuaţiile maşinii echivalente. Adăugând la ecuaţiile tensiunilor
statorice (2.228) şi ale tensiunilor rotorice (2.232) ecuaţiile corespunzătoare
fluxurilor, ce se exprimă prin inductivităţile proprii şi mutuale, rezultă:
dds d dqs d
uds =  Rds  ids  + qs ; uqs =  Rqs  iqs  + ds ;
dt dt dt dt
d0 s
u0 s =  R0 s  i0 s  ;
dt
dd r dq r
ud r =  Rd r  id r  ; uq r =  Rq r  iq r  ;
dt dt
d0  r
u0  r =  R0  r  i0  r  ; (2.233)
dt
ds = Ldds  ids  Ldd r  id r ; qs = Lqqs  iqs  Lqq r  iq r ;
d r = Ldd r  id r  Ldd r  ids ; q r = Lqq r  iq r  Lqq r  iqs ;
0 s = L0 s  i0 s ; 0  r = L0  r  i0  r .
La aceste ecuaţii se adaugă ecuaţia de mişcare (2.207). Se
demonstrează [7] că momentul (cuplul) electromagnetic M, care rezultă din
energia magnetică conform relaţiei (2.208), are în acest caz expresia

M = p ds  iqs  qs  ids . (2.234)
Cu aceasta, ecuaţia de mişcare din relaţia (2.207) devine
 
M m + p ds  iqs  qs  ids =  2 .
J d 2
p dt
(2.235)

Relaţiile (2.233) şi (2.235), cunoscute sub numele de ecuaţiile

maşinilor electrice din teoria celor două axe, descriu comportarea maşinii
echivalente, având 2(ms+mr)+9 ecuaţii cu acelaşi număr de necunoscute:
i0 s , 0 s , i0 r , 0 r , id s , iq s , d s , q s , id r , iq r , d r , q r şi . După determinarea
acestor necunoscute, cu ajutorul ecuaţiilor de transformare inversă se poate
determina variaţia în timp a mărimilor reale.
Pentru ms=3, conform penultimei relaţii din (2.217) rezultă
 1
i01s = i02s = i03s = i1s  i2s  i3s ,
3
 (2.236)

119
Maşini electrice

adică cei trei curenţi sunt egali şi se notează cu i0s. Deci curenţii i1s , i2 s , i3s ai
unei maşini trifazate reale având fazele a, b, c se pot exprima în funcţie de
curenţii id s , iq s , i0 s ai maşinii echivalente. Analog se procedează cu tensiunile
şi fluxurile. Se spune că are loc transformarea coordonatelor a, b, c în
coordonatele d, q, 0 (ecuaţiile Park-Blondelle), transformarea aceasta
putându-se face şi invers.

120
 Capitolul 3. Transformatorul electric

C a p i t o l u l 3 . T R A N S F O R M AT O R U L
ELECTRIC

3.1. Generalităţi

3.1.1. Def i n i ţi i . Cl as i f i cări

Transformatorul electric este un caz limită de maşină electrică, fără

piese în mişcare, construit din circuite electrice cuplate magnetic, având
rolul de a modifica parametrii energiei transmise dinspre centralele electrice
spre consumatori. Deci, transformatoarele electrice pot cupla între ele reţele
electrice cu tensiuni nominale diferite.
După numărul de faze există transformatoare monofazate şi
transformatoare polifazate. Dintre transformatoarele polifazate mai
importante sunt cele trifazate.
După numărul de înfăşurări există transformatoare cu două înfăşurări
şi, mai rar, cu mai multe înfăşurări.
Conform domeniului de standardizare 01.040.29 (www.asro.to)
înfăşurările se definesc astfel:
 înfăşurarea primară este înfăşurarea principală a transformatorului care
absoarbe puterea activă de la reţeaua de alimentare;
 înfăşurarea secundară este înfăşurarea principală a transformatorului de
la care se preia putere activă şi reactivă într-un circuit; un transformator
poate avea mai mult înfăşurări secundare;
 înfăşurarea terţiară este înfăşurarea suplimentară a unui transformator,
destinată a fi conectată la un condensator, la o bobină de inducţie, la un
circuit auxiliar etc.
După nivelul tensiunii la care lucrează, înfăşurările se definesc astfel:
 înfăşurarea de înaltă tensiune este înfăşurarea transformatorului care are
tensiunea nominală cea mai mare;
 înfăşurarea de joasă tensiune este înfăşurarea transformatorului care are
tensiunea nominală cea mai mică;
 înfăşurarea de medie tensiune este înfăşurarea transformatorului care are
tensiunea nominală intermediară, între tensiunea nominală cea mai mare
şi tensiunea nominală cea mai mică.
În funcţie de modul de răcire se deosebesc transformatoare electrice
răcite cu aer (transformatoare uscate) şi transformatoare răcite cu ulei.
După locul de montare şi condiţiile de funcţionare se deosebesc:
 transformatoare de exterior, destinate să funcţioneze în afara unor

121
Maşini electrice
încăperi sau instalaţii închise;
 transformatoare de interior, destinate să funcţioneze în spaţii închise,
nefiind deci expuse direct factorilor atmosferici.

3.1.2. Pri n ci p al el e ti p u ri d e tran s f ormatoare

Cele mai importante tipuri de transformatoare sunt următoarele:

– transformatoare de putere, destinate să transforme energie electrică
în reţelele sistemelor energetice şi în cele ale consumatorilor de energie
electrică.
Acestea se subclasifică în transformatoare de uz general şi
transformatoare cu destinaţie specială (alimentarea cuptoarelor electrice,
alimentarea instalaţiilor de redresare, pentru sudură electrică etc.);
– transformatoare de măsură, destinate să alimenteze aparate de
măsură, relee etc. După mărimea despre care pot da informaţii, există
transformatoare de curent şi transformatoare de tensiune;
– transformatoare pentru încercări, cu care se obţin tensiuni înalte şi
foarte înalte, necesare încercărilor de izolaţie;
– autotransformatoare pentru modificarea tensiunii în limite restrânse,
utilizate la pornirea motoarelor sincrone şi de inducţie.

3.1.3. Mări mi n o mi n al e

Prin serviciul nominal de funcţionare al unui transformator electric se

înţelege acel serviciu pentru care se proiectează transformatorul şi la care să
funcţioneze fără ca temperatura în diferite zone ale sale să depăşească
limitele impuse pentru clasa de izolaţie a materialelor electroizolante
utilizate.
Valorile mărimilor corespunzătoare serviciului nominal se numesc
mărimi nominale şi se înscriu pe plăcuţe indicatoare, fixate pe transformator
la loc accesibil şi vizibil. Mărimile nominale ale transformatoarelor sunt:
tensiunile nominale (primară şi secundară), puterea nominală, raportul de
transformare, curenţii nominali, tensiunea de scurtcircuit nominală,
frecvenţa nominală, grupa de conexiuni. Valorile pentru mărimile nominale
ale transformatoarelor de putere trifazate în ulei sunt standardizate.

3.1.4. Notarea b orn el or tran s f or mato a rel or

Există următoarele reguli pentru notarea bornelor transformatoarelor:

– la înfăşurările de înaltă tensiune se folosesc literele A, B, C pentru
începuturile fazelor, X, Y, Z pentru sfârşiturile fazelor, iar N pentru borna
de nul;
– la înfăşurările de joasă tensiune se folosesc literele a, b, c pentru

122
 Capitolul 3. Transformatorul electric

începuturile fazelor, x, y, z pentru sfârşiturile lor, iar n pentru borna de nul;

– la transformatoarele cu trei înfăşurări, bornele de medie tensiune se
indică prin Am, Bm, Cm, Xm, Ym, Zm şi Nm.
La transformatoarele trifazate se notează şi tipul conexiunii.
Aşezarea bornelor pe capac se face astfel încât, privind
transformatorul de sus din partea bornelor de înaltă tensiune, dispunerea
bornelor să fie în ordinea N, A, B, C, n, a, b, c, Nm, Am, Bm, Cm.
Observaţie: Dacă borna de nul nu este scoasă la placa de borne
(transformatoarele utilizate în reţelele de transport) dispunerea bornelor
respectă ordinea de mai sus, începându-se însă cu borna A.

3.1.5. E l emen te con s tru cti ve al e

tran s f orma to arel o r

Conform domeniului de standardizare 01.040.29 (subgrupa F41),

subansamblurile transformatoarelor electrice se pot grupa astfel:
– sistemul (miezul) magnetic;
– înfăşurările (sistemul electric);
– părţile constructive (sistemul mecanic);
– bornele şi prizele;
– izolaţia.
Miezul magnetic este sediul câmpului magnetic principal, fiind
sistemul prin care se realizează cuplajul magnetic între înfăşurarea primară
şi înfăşurările secundare ale transformatorului. Forma constructivă şi
dimensiunile miezului magnetic depind de tipul şi puterea transformatorului.
Fiind sediul unui câmp magnetic variabil în timp, miezul magnetic se
execută din tole izolate între ele cu lacuri sau oxizi.
Partea miezului pe care se dispun înfăşurările poartă numele de
coloană, iar părţile care unesc coloanele între ele constituind căi de
închidere a fluxurilor magnetice se numesc juguri. În figura 3.1 sunt indicate
câteva elemente constructive şi accesorii ale unui transformator trifazat, iar
în figura 3.2 elementele decuvabile ale unui transformator trifazat. În figura
3.3 sunt indicate tipuri de miezuri magnetice pentru transformatoare
monofazate şi trifazate.
Înfăşurările sunt realizate din spire de cupru sau aluminiu, izolate,
dispuse pe miezul magnetic în cilindri sau în galeţi.
La înfăşurările în cilindri bobinele aparţinând aceleiaşi înfăşurări
formează un cilindru de înălţime ceva mai mică decât înălţimea ferestrei
transformatorului, înfăşurările de diverse tensiuni formând cilindri coaxiali.
Lângă miez se plasează înfăşurarea de joasă tensiune, iar peste ea şi izolată
faţă de aceasta, înfăşurarea de înaltă tensiune. La înfăşurările în galeţi (sau
“în şaibe”), bobinele de înaltă tensiune alternează cu cele de joasă tensiune,
după direcţia axială.
123
Maşini electrice
Părţile constructive ale transformatorului depind de tipul acestuia
(monofazat sau trifazat) şi de modul de răcire (cu aer sau cu ulei). Partea
care se regăseşte la toate tipurile este schela, care constă din piese de
strângere a jugurilor şi de consolidare a înfăşurărilor. Tolele jugurilor se
consolidează cu ajutorul unor profiluri L sau U, care sunt strânse cu buloane
izolate faţă de acestea pentru a nu se crea spiră în scurtcircuit. Cuva
transformatorului (la cele răcite cu ulei) se execută din tablă plană – pentru
transformatoare de puteri mici – sau din tablă ondulată, de care se sudează
ţevi de răcire – pentru cele de puteri mari.
14 22 18 9 15 2 5 7 1 13

20
3
17
16
19 21

12 10 18 23
8
Fig. 3.1 Dispunerea
10 12 accesoriilor la un transformator
trifazat: 1 - conservator; 2 -
6
indicator nivel ulei; 3 - filtru; 4 -
4 buşon pentru umplerea
11 conservatorului; 5 - buşon
golire conservator; 6 - releu de
7 gaze; 7 - urechi pentru
ridicarea conservatorului; 8 -
semnalizator nivel minim ulei;
9 - robinet separare conservator; 10 - dispozitiv acţionare comutator prize; 11 - buşon umplere cuvă;
12 - locaş termometru; 13 - eclatoare; 14 - inele ridicare parte decuvabilă; 15 - supapă siguranţă; 16
- robinet golire; 17 - robinet pentru luare probe ulei; 18 - robinet pentru uscarea uleiului prin
centralizare; 19 - buşon pentru golire; 20 - şurub punere la pământ; 21 - dispozitiv pentru ridicarea
cu cricuri; 22 - urechi ridicare cuvă; 23 - cărucior cu roţi.

Alte părţi constructive la transformatoarele de puteri mari sunt:

conservatorul de ulei cu indicator al nivelului, comutatorul de reglaj,
sistemul de răcire.
Bornele sunt elemente ale transformatorului care asigură conexiunea

124
 Capitolul 3. Transformatorul electric

galvanică între înfăşurări şi circuitul exterior transformatorului. Acestea sunt

izolate faţă de părţile metalice prin intermediul izolatorilor de trecere, care
au forme şi dimensiuni diferite, în funcţie de tensiunile de lucru ale
înfăşurărilor. La tensiuni mici şi mijlocii (sub 25 kV) izolatorii sunt realizaţi
din porţelan monobloc, iar la tensiuni înalte sunt folosiţi izolatori umpluţi cu
ulei (tensiuni sub 220 kV) sau se execută sub formă de condensatori (la

9 4
8 10
Cilindru izolant î.t.

5
2

6 1
izolant j.t.
Cilindru

6
5

11

Fig. 3.2 Elementele părţii decuvabile ale unui transformator trifazat: 1 - coloana
miezului magnetic; 2 - jugul; 3 - schela inferioară; 4 - schela superioară; 5 - distanţori
de capăt; 6 - înfăşurarea de joasă tensiune; 7 - înfăşurarea de înaltă tensiune; 8 - inel
metalic de presare; 9 - inel izolant de protecţie; 10 - tirant; 11 - bulon de strângere
juguri.

tensiuni peste 220 kV) [5].

Priza unei înfăşurări
reprezintă conductorul
conectat la o spiră şi care
permite folosirea părţii
înfăşurării terminată cu
această spiră. Priza poate
fi principală, pozitivă sau
negativă, după cum
tensiunea corespunzătoare
ei este egală, mai mare
sau mai mică faţă de
tensiunea nominală.
125
Maşini electrice
Izolaţia transformatorului este constituită din ansamblul de piese
izolante, mediu izolant cu care se umple cuva transformatorului, separând
părţile metalice aflate sub tensiune de părţile conectate la pământ sau
separând părţile aflate la potenţiale diferite una faţă de alta.
Definiţiile principalilor termeni (vocabularul) privind mărimile
caracteristice, funcţionarea şi încercările transformatoarelor electrice sunt
indicate în domeniul de standardizare 01.040.29 (www.asro.ro).

3.1.6. Pri n ci p i u l d e f u n cţi on are al

tran s f orma toru l u i el ect ri c

Funcţionarea transformatorului electric de orice tip are la bază

fenomenul inducţiei electromagnetice între circuite electrice imobile cuplate
magnetic. Circuitele electrice fiind imobile, tensiunea electromotoare indusă
de un flux variabil în timp este o tensiune electromotoare de pulsaţie – vezi
relaţia (1.5).

i1 h i2

u1  1d  2d u2

N1 N2

Fig. 3.4 Schema de principiu a transformatorului monofazat.

Considerăm un transformator monofazat (Fig. 3.4) cu două înfăşurări.

Înfăşurarea primară, având N1 spire, este alimentată la tensiunea u1, iar
înfăşurarea secundară, având N2 spire, se presupune în gol (i2=0).
Transformatorul se comportă ca o bobină cu miez de fier, având deci
impedanţă mare. Curentul alternativ de valoare mică i10 absorbit de
transformator în acest caz asigură solenaţia N1i10, care determină fluxul
magnetic  variabil în timp.
În înfăşurarea secundară, care îmbrăţişează practic acelaşi flux 
(fluxul de dispersie al înfăşurării primare este mic, curentul i10 fiind mic) se
induce o tensiune electromotoare de transformare (de pulsaţie) având aceeaşi
frecvenţă ca şi tensiunea u1.
Neglijând căderea de tensiune pe rezistenţa R1 a înfăşurării primare şi
căderea de tensiune datorată fluxului de dispersie, tensiunea de alimentare
u1 este egală cu tensiunea electromotoare indusă în înfăşurarea primară de
fluxul , dar luată cu semn schimbat:

126
 Capitolul 3. Transformatorul electric

d
u1 = ue1 = N1 . (3.1)
dt
Tensiunea electromotoare indusă în înfăşurarea secundară este
d
u 2 = ue2 =  N 2 . (3.2)
dt
Raportul tensiunilor electromotoare, aproximativ egale aici cu
tensiunile la borne, egal cu raportul dintre numărul de spire al înfăşurării
primare şi numărul de spire al înfăşurării secundare, se numeşte factor sau
raport de transformare şi se notează cu k:
ue N |u |
k= 1 = 1  1 . (3.3)
ue2 N 2 | u 2 |
În regim sinusoidal, relaţia (3.3) devine
U
k= 1 , (3.4)
U2
adică factorul de transformare este dat de raportul dintre valorile efective ale
celor două tensiuni.
Dacă la bornele înfăşurării secundare se conectează o sarcină,
înfăşurarea secundară va fi parcursă de curentul i2 determinat de tensiunea
ue2, de impedanţa înfăşurării secundare şi de impedanţa sarcinii.
Înfăşurarea primară va fi parcursă de curentul i1. Fluxul magnetic 
va fi determinat în acest caz de solenaţia rezultantă:
 = N1  i1 + N 2  i2 . (3.5)
Această solenaţie este neglijabilă în raport cu solenaţia unei înfăşurări şi în
prima aproximaţie poate fi neglijată, deci
 = N1  i1  N 2  i2  0. (3.6)
Se poate afirma acest lucru deoarece – aşa cum se va arăta în
continuare – curenţii i1 şi i2 sunt defazaţi cu aproape 180 şi suma dată de
relaţia (3.5) devine de fapt diferenţă de solenaţii efective.
Dacă tensiunea primară are variaţia sinusoidală
u1 = 2 U1 sin t, (3.7)
din relaţia (3.1) rezultă
2  U1  
= sin  t  , (3.8)
  N1  2
adică fluxul determinat de tensiunea primară U1 este sinusoidal în timp şi
defazat în urmă cu 90 faţă de aceasta.
Tensiunea ue2, conform relaţiei (3.2), este
N
ue2 =  2 2 U 1 sin t , (3.9)
N1
adică opusă tensiunii U1, sau altfel spus tensiunea ue2 este defazată cu
127
Maşini electrice

180 în urma tensiunii U1. În consecinţă, şi curenţii i1 şi i2 vor fi defazaţi

cu un unghi apropiat de 180.
Din relaţia (3.6) rezultă
i1 N 1
 2= , (3.10)
i2 N1 k
adică la funcţionarea în sarcină raportul curenţilor este aproape egal cu
inversul raportului de transformare. În regim sinusoidal se poate scrie
I1 N 2 1
= = . (3.11)
I 2 N1 k
Dacă se neglijează pierderile în transformatorul electric puterea
primită pe la bornele înfăşurării primare este egală cu puterea cedată la
bornele înfăşurării secundare:
U1  I1 cos 1 = U 2  I 2 cos 2 . (3.12)
Cum din relaţiile (3.4) şi (3.11) rezultă
U 1  I1  U 2  I 2 , (3.13)
se poate scrie
cos 1  cos  2 , (3.14)
adică în regim sinusoidal factorul de putere al transformatorului cos1 este
aproape egal cu factorul de putere al impedanţei de sarcină cos2.
Deci, transformatorul electric nu are un factor de putere propriu.
Dacă fluxul  variază sinusoidal:
 
 =  max sin  t   =  max cos t , (3.15)
 2
tensiunea indusă în secundar este
d
ue2 =  N 2 =   N 2   max sin t , (3.16)
dt
sau
ue2 = U e2 max sin t , (3.17)
unde
U e2 max = 2  f  N 2   max (3.18)
este valoarea maximă a tensiunii induse.
Valoarea efectivă a tensiunii induse este
U e max
U e2 = 2  2  π  f  N 2   max  4,44 f  N 2   max . (3.19)
2

128
 Capitolul 3. Transformatorul electric

3.2. Transformatorul monofazat cu două

înfăşurări

Studiul transformatorului polifazat – deci şi al celui trifazat – poate fi

redus la studiul transformatorului monofazat. Acesta este motivul pentru
care în continuare se va analiza funcţionarea transformatorului electric
monofazat, iar în analiza transformatorului trifazat se va ţine seama de tipul
miezului magnetic şi de conexiunile înfăşurărilor acestuia.

3.2.1. I p oteze p ri vi n d teori a tran s f orma toru l u i

mon of azat

Ecuaţiile transformatorului electric monofazat pot fi stabilite pe baza

teoriei fizice sau pe baza teoriei tehnice.
Teoria tehnică, în cazul transformatoarelor de putere, redă mai fidel
comportarea transformatorului electric [3].
În cazul teoriei fizice se fac următoarele ipoteze simplificatoare:
– se consideră circuitul magnetic liniar, prin neglijarea saturaţiei
magnetice;
– se neglijează pierderile din miezul feromagnetic, determinate de
fenomenul de histerezis şi de curenţii turbionari;
– se neglijează curenţii de deplasare dintre spire, dintre înfăşurări
şi dintre înfăşurări şi miezul magnetic;
– înfăşurările se consideră cu parametrii concentraţi.
Teoria fizică a transformatorului, neglijând saturaţia miezului şi
pierderile în miez, nu prezintă fidel comportarea transformatorului electric
şi de aceea se va prezenta doar teoria tehnică a transformatorului electric.

3.2.2. T eori a teh n i că a tran s f orma toru l u i

mon of azat cu d ou ă î n f ăşu rări

Considerăm transformatorul monofazat cu două înfăşurări reprezentat

în figura 3.4. Mărimile referitoare la primar sunt notate cu indicele 1, iar
cele referitoare la secundar cu indicele 2. Pentru primar, asocierea sensurilor
pozitive s-a făcut corespunzător receptorului, iar pentru secundar
corespunzător sursei.
Pentru înfăşurarea primară se folosesc notaţiile: u1 – tensiunea de
alimentare; i1 – curentul prin înfăşurare; R1 – rezistenţa electrică; L1, L11,
L12, L1d – inductivităţile definite conform relaţiilor (1.24)(1.28); Ψ1 –
fluxul total, Ψ1h0 – fluxul total principal când nu se consideră pierderile în
fier; Ψ1h – fluxul total principal când se consideră pierderile în fier; Ψ 1d –
fluxul total de dispersie; N1 – numărul de spire din primar.
Pentru secundar se folosesc aceleaşi mărimi, notaţiile având
129
Maşini electrice
indicele 2, deci: u2, i2, R2, L2, L22, L21, L2d, Ψ2, Ψ2h0, Ψ2h, Ψ2d, N2.
În literatură [7] se demonstrează că în cazul în care se ţine seama de
pierderile în miezul feromagnetic fluxul total principal se poate scrie
d
1h = K '1h0  K " 1h0 ; (3.20)
dt
analog
d
2 h = K '2 h0  K " 2 h0 , (3.20')
dt
unde K' şi K'' sunt coeficienţi dependenţi de pierderile în fier şi de modul de
variaţie a câmpului magnetic, care pot fi determinaţi experimental [8].
Cu sensurile alese în figura 3.4 se pot scrie relaţiile:
di d
u1 = i1  R1 + L1d 1 + 1h ; (3.21)
dt dt
di d2h
u2  i2  R2  L2 d 2  , (3.21’)
dt dt
unde Ψ1h şi Ψ 2h sunt cele date de relaţiile (3.20) şi (3.20’), iar
1h0 = 11 + 21 = L11  i1 + L21  i2 ; (3.22)
2h0 = 22 + 12 = L22  i2 + L12  i1 ; (3.22’)
(a se vedea relaţiile (1.17)(1.22)).
Cum
1h0 = 1h0  N1 şi 2h0 =  2h0  N 2 (3.23)
şi fluxul fascicular este acelaşi
1h0   2h0 , (3.24)
rezultă
N 2  1h0 = N1  2h0 , (3.25)
ceea ce implică
L11 L12 L L
= şi 22 = 21 . (3.26)
N1 N 2 N 2 N1
Notând
1h0 = L11  i01 şi 2h0 = L22  i02 (3.27)
şi cunoscând că
2
N
L11 = L22 1 2 iar L21 = L12 , (3.28)
N2
rezultă
N1  i01 = N 2  i02 = N1  i1 + N 2  i2 , (3.29)
relaţie care indică solenaţia rezultantă ce determină fluxul principal al
transformatorului.
Deoarece

130
 Capitolul 3. Transformatorul electric

d1h d
ue1 =  şi ue2 =  2h , (3.30)
dt dt
relaţiile (3.21), (3.21’), (3.25), (3.29) devin:
di di
u1 = R1  i1 + L1d 1  ue1 ; u2 =  R2  i2  L2d 2  ue 2 ;
dt dt
N1  i01  N1  i1  N 2  i2 ; (3.31)
d1h di 2
di N
ue1     K 'L11 01  K "L11 201 ; ue 2  2 ue1 .
dt dt dt N1
Curentul i01 este un curent fictiv care circulând prin înfăşurarea
primară ar produce aceeaşi solenaţie totală ca şi curenţii reali i1 şi i2 care
circulă prin înfăşurarea primară, respectiv secundară. Din acest motiv i01 se
numeşte curent total redus la primar. Analog, curentul i02 se numeşte curent
total redus la secundar. Relaţiile (3.31) reprezintă ecuaţiile transformatorului
electric cu două înfăşurări scrise în valori momentane când se consideră şi
pierderile în fier. Adăugând la aceste relaţii şi relaţia între tensiunea
secundară u2 şi parametrii R, L , C ai sarcinii:
di 1
u2  i2  R  L 2   i2  dt , (3.32)
dt C
se obţin relaţiile care caracterizează funcţionarea transformatorului în sarcină,
când se ţine seama atât de pierderile în fier cât şi de saturaţia miezului
feromagnetic.
De saturaţia miezului feromagnetic se ţine seama prin inductivitatea L11,
de valoare variabilă în funcţie de solenaţia N1i01. Sistemul de relaţii (3.31) şi
(3.32) conţine deci coeficienţii constanţi R1, R2, L1d, L2d, R, L, C şi coeficientul
variabil L11.
Se poate demonstra [6] că la o variaţie sinusoidală a tensiunii de
alimentare u1 fluxul principal are o variaţie sinusoidală, fiind defazat practic
cu 90 în urma tensiunii u1, nefiind influenţat de curenţii de sarcină i1 şi i2.
Dependenţa 1h=f(N1i01) fiind neliniară, solenaţia rezultantă nu mai are o
variaţie sinusoidală în timp. Dacă însă punctul de funcţionare pe
caracteristica de magnetizare a transformatorului nu depăşeşte cotul acestei
curbe, iar pentru solenaţie se consideră numai armonica fundamentală,
utilizându-se notaţiile
X 1 =   L1d ; R1  j  X 1  Z 1 ;
X 2    L2d ; R2  j  X 2  Z 2 ;
X 1m    K 'L11 ; R1m  2  K "L11 ; (3.33)
R1m  j  X 1m  Z 1m ;
1
X   L  ; R  j  X  Z,
C
131
Maşini electrice
relaţiile (3.31) şi (3.32) se pot scrie în complex astfel:
U 1 = Z 1  I 1  U e1 ;
jX1I1
U1 12 U 2 = Z 2  I 2  U e2 ;
R1I1
N1 I 01 = N1  I 1  N 2  I 2 ;
13
11

U e1 =  Z 1m  I 01 ;
-Ue1
(3.34)
7

N2
U e2 = Ue
N1 1
1
N1I1 şi
10 -N2I2 U 2 = Z  I 2.
Relaţiile (3.34) constituie
8 
ecuaţiile în complex ale
N1I01 transformatorului electric
2
N2I2 2 9
monofazat funcţionând în regim
1 sinusoidal.
U2 Reprezentarea lor în planul
R2I2
3 complex constituie diagrama în
4 5 complex a transformatorului
jX2I2 electric – Fig. 3.5 – reprezentată în
Ue2
ipoteza că rezistenţele şi
6
Ue1 reactanţele ce intervin în relaţiile
Fig. 3.5 Diagrama în complex a transformatorului (3.34) sunt cunoscute.
electric cu două înfăşurări. Se presupune de asemenea
cunoscută solenaţia de magnetizare
N1i01 determinată din caracteristica de magnetizare a miezului
transformatorului pentru un flux dat. Parametrii circuitului de sarcină sunt
de asemenea cunoscuţi.
În figura 3.5 cu ajutorul numerelor s-a redat succesiunea reprezentării
fazorilor.
Considerăm că pierderile din transformator au loc doar în bobine:
  I2 
2

2 2 2

p  pb = R1  I1 + R2  I 2 = I1  R1 +   R2  = I1 R1 + k 2  R2 . (3.35)
2

  I1  
De aici rezultă că în această situaţie transformatorul poate fi considerat ca o
înfăşurare prin care trece curentul I1, având rezistenţa R1+k2·R2.
Din acest motiv mărimea R’2=k2R2 se numeşte rezistenţa înfăşurării
secundare redusă la primar.
Deci mărimile secundare pot fi reduse la primar utilizându-se raportul
de transformare k:

132
 Capitolul 3. Transformatorul electric

jX1I1 1
U1 11
U '2  k  U 2 ; I '2  I 2;
k
R1I1
R'2  k 2  R2 ; X '2  k 2  X 2 ;
12 10

-Ue1
6
Z '2  k 2  Z 2 ; (3.36)
U 'e2  k  U e2  U e1 ;
I1
9
Z '  k 2  Z.
1 -I'2
Cu aceste notaţii relaţiile (3.34)
8 7  devin:
I01 U 1 = I 1  Z 1  U e1 ;
U '2 =  I '2  Z '2 U e1 ;
2
I'2 2

1 I 01  I 1  I '2 ; (3.37)
U'2
R'2I'2 U e1 =  Z 1m  I 01 ;
3
4 5 U '2 = I '2 Z '.
Ue1
jX'2I'2 Acestea sunt ecuaţiile
Fig. 3.6 Diagrama fazorială a transformatorului pentru un transformator ale cărui
echivalent. mărimi au fost reduse la primar,
numit transformator echivalent. Acesta are aceeaşi înfăşurare primară,
raportul de transformare unitar, aceleaşi pierderi în înfăşurări şi miez, aceleaşi
puteri, aceleaşi defazaje şi acelaşi randament ca şi transformatorul real.
Prin intermediul transformatorului echivalent se poate analiza şi
înţelege mai uşor comportarea transformatorului real în diferite regimuri de
funcţionare.
Diagrama fazorială corespunzătoare sistemului de ecuaţii (3.37) este
reprezentată în figura 3.6.

3.2.3. S ch emel e e ch i val en te al e tran s f or matoru l u i

mon of azat cu d ou ă î n f ăşu rări

Dacă din relaţiile (3.37) se elimină mărimile I01, I’2, U’2 şi Ue1 rezultă
o singură relaţie între U1 şi I1:
 Z Z '  Z ' 
U 1 = I 1  Z 1 + 1m 2 = I 1  Z e1 ,
Z 1m  Z '2  Z ' 
(3.38)

relaţie ce sugerează înlocuirea transformatorului real şi a sarcinii sale cu o
impedanţă echivalentă Ze1, formată din impedanţele Z’2 şi Z’ înseriate, puse în
paralel cu impedanţa Z1m, iar impedanţa astfel rezultată este înseriată cu
impedanţa Z1.
Schema obţinută prin conectarea arătată a impedanţelor poartă
denumirea de schema echivalentă în T a transformatorului monofazat cu

133
Maşini electrice
două înfăşurări (Fig. 3.7).
Z1 Z'2 C1Z1 C12Z'2
I1 I'2 I1 I"2

I01 I10

U"2
Z1
U1 Z1m U'2 Z' U1 C12Z'

Z1m

Fig. 3.7 Schema echivalentă în T. Fig. 3.8 Schema echivalentă în L.

Utilizând notaţia
Z 1  Z 1m
C1 = , (3.39)
Z 1m
impedanţa echivalentă Ze1 se mai poate scrie
1 1 1
= + (3.40)
Z e1 Z 1  Z 1m C 1  Z 1  C 12 Z '2  Z '
şi deci
 1 1 
I1 =U1 + , (3.41)
 Z 1  Z 1m C 1  Z 1  C 1 Z '2  Z ' 
2

relaţie ce sugerează reprezentarea transformatorului echivalent ca în figura

3.8, reprezentare care datorită formei de L întors se numeşte schema
echivalentă în L (sau în Γ ).
Curenţii I01 şi I”2 reprezentaţi în figura 3.8 rezultă din relaţia (3.41):
U1 U1
I 10 = ; I "2 = . (3.42)
Z 1  Z 1m C 1  Z 1  C 1 Z ' 2  Z ' 
2

Tensiunea secundară U”2 este

U "2 = I "2  C 1  Z '.
2
(3.43)
Deoarece impedanţa Z1 are o valoare mult mai mică decât impedanţa
Z1m, coeficientul C1 are o valoare mică (între 1,01 şi 1,03) şi în unele cazuri
se poate considera unitar.
Schemele echivalente simplifică analiza comportării transformatorului
în regim sinusoidal permanent prin faptul că înlocuiesc cuplajul magnetic
al transformatorului printr-un cuplaj galvanic.

3.2.4. An al i za regi mu ri l or d e f u n cţi on are al e

tran s f orma toarel o r mon of azate

Se consideră că transformatorul electric monofazat funcţionează în

regim permanent sinusoidal şi se analizează funcţionarea în gol, în
134
 Capitolul 3. Transformatorul electric

scurtcircuit şi în sarcină, pornindu-se de la ecuaţiile şi schemele echivalente

stabilite.
Funcţionarea în gol a transformatorului monofazat
Regimul de funcţionare în gol este caracterizat prin faptul că circuitul
secundar al transformatorului este deschis (Z= sau I2=0). Din relaţiile
(3.37) rezultă ecuaţiile transformatorului în acest caz:
U 1 = I 10  Z 1  U e1 ; U '20 = U e1   Z 1m  I 10 ; I 10  I 1 , (3.44)
U1 jX1I10 unde U’20 este tensiunea secundară redusă la
9
8 primar corespunzătoare regimului de
R1I10 funcţionare în gol, I10 este expresia complexă a
7
-Ue1 curentului i10 care parcurge înfăşurarea primară
6 în acest caz, numit curent de mers în gol. Acest
curent are o valoare mică în comparaţie cu
curentul nominal: I10=(0,020,10)In. La
I10
transformatoarele de mare putere
10 I10=(0,0150,030)In.
3 I10a

În consecinţă, fluxul de dispersie al
 4
înfăşurării primare 1d este redus, iar căderea
5 I10 2
de tensiune pe rezistenţa R1 este de asemenea
mult mai mică (de 0,020,10 ori) decât la
mersul în sarcină nominală.
Pe baza relaţiilor (3.44) se poate
1 reprezenta diagrama fazorială a
transformatorului echivalent în cazul
U'2=Ue1
funcţionării în gol (Fig. 3.9).
Fig. 3.9 Diagrama fazorială a Curentul de mers în gol I10 este defazat
transformatorului la
funcţionarea în gol.
i01

i01 i01 t

Fig. 3.10 Influenţa saturaţiei şi a ciclului de histerezis asupra curentului total i01 al
transformatorului.

135
Maşini electrice
înaintea fluxului cu unghiul γ datorită pierderilor în fier. În figura 3.9 s -au
evidenţiat componentele sale: I10a – corespunzător pierderilor active în fier
şi I10μ – corespunzător magnetizării miezului.
La o variaţie sinusoidală a fluxului principal  curentul total i01, care
la mersul în gol este chiar curentul i10 care circulă prin primar, are o variaţie
nesinusoidală datorită saturaţiei miezului feromagnetic şi este defazat în faţa
fluxului cu unghiul γ datorită histerezisului. Unghi ul γ se numeşte unghi de
întârziere magnetică a fluxului faţă de curentul de magnetizare (Fig. 3.10).
Dacă nu ar exista ciclul de histerezis, curba curentului i01=f(t) ar trece
prin zero simultan cu curba =f(t), iar unghiul de întârziere magnetică ar fi
nul. Datorită saturaţiei, curba curentului i01=f(t) ar rămâne tot nesinusoidală
dar simetrică faţă de verticala corespunzătoare fluxului maxim. În
diagramele complexe ale transformatorului se reprezintă nu I01 – care nu
este sinusoidal – ci armonica sa fundamentală I01,1.
Pentru simplificarea scrierii vom nota această armonică fundamentală
cu I01.
Din relaţiile (3.44), prin înlocuirea t.e.m. Ue1 rezultă
U 1 = I 10 Z 1  Z 1m   I 10  Z 10 , (3.45)
relaţie ce permite reprezentarea
schemei transformatorului la I10 Z1 I10 Z'2
funcţionarea în gol (Fig. 3.11).
Puterea absorbită din reţea de
transformatorul funcţionând în gol
Z10
acoperă pierderile în rezistenţa U1 Z1m U'20=Ue1

înfăşurării primare pCu0 (pb0),

pierderile în fier pFe şi pierderile
suplimentare ps, corespunzătoare
curenţilor de deplasare între spire,
Fig. 3.11 Schema echivalentă a transformatorului la
între înfăşurări etc. funcţionarea în gol.
Deci
P0 = pCu0 + pFe + ps . (3.46)

I10, P0
cos 0 P0
*
I10 P0n
* m I0
A1
W1
I10n
U1 V1 V2 U
20 cos 0n cos 0
U1n U1

a) b)
Fig. 3.12 Încercarea la funcţionarea în gol: a) schema de montaj; b) curbele caracteristice.

136
 Capitolul 3. Transformatorul electric

Pierderile în rezistenţa înfăşurării primare pCu0 şi pierderile

suplimentare ps sunt foarte mici în comparaţie cu pierderile în fier
(depinzând de pătratul curentului de mers în gol, respectiv de tensiunea
primară) şi se pot neglija. Rezultă că la funcţionarea în gol puterea absorbită
din reţea constituie practic pierderile în fier:
P0  pFe . (3.47)
Această putere P0, precum şi curentul I10 şi tensiunea U1 pot fi măsurate
experimental la încercarea de funcţionare în gol a transformatorului (Fig.
3.12).
Cunoscând P0 şi I10 se poate determina R10:
P
R10 = 02 . (3.48)
I10
Rezistenţa R1 se poate măsura direct şi rezultă
R1m = R10  R1. (3.49)
Cunoscând U1 şi I10 se poate determina Z10:
Z10 = 1 = R1  R1m    X 1  X 1m  .
U 2 2
(3.50)
I10
Cunoscând Z10 şi R10 se poate determina X10=X1+X1mX1m. Măsurând
şi tensiunea U20 se poate determina raportul de transformare k al
transformatorului. Factorul de putere se calculează cu relaţia
P0
cos 0 = . (3.51)
U1  I10
Efectuând măsurătorile şi calculele pentru diferite valori ale tensiunii U1
între 0 şi 1,2U1n se pot trasa curbele caracteristice funcţionarii în gol a
transformatorului electric monofazat – Fig. 3.12 b) – putându-se calcula şi
raportul de transformare k. Este important a se cunoaşte valorile mărimilor P0,
I10 şi cos0 pentru tensiunea nominală – în figura 3.12 b) am notat aceste
mărimi cu indicele n pentru a arăta că sunt determinate la tensiunea nominală.
În literatură [27] aceste mărimi sunt indicate fără acest indice.
Valoarea P0n=pFen intră în calculul randamentului transformatorului la
mersul în sarcină.
Funcţionarea în scurtcircuit a transformatorului
monofazat
Regimul de funcţionare în scurtcircuit este caracterizat prin faptul că
bornele secundarului transformatorului se conectează între ele, impedanţa de
sarcină şi tensiunea secundară fiind deci nule:
Z '  0; U '2  0. (3.52)
În aceste condiţii, relaţiile (3.37) devin:

137
Maşini electrice

U 1sc = I 1sc  Z 1  U e1sc ; 0 =  I '2sc Z '2 U e1sc ;

(3.53)
U e1sc =  Z 1m  I 01sc ; I 01sc = I 1sc  I '2sc ,
iar schema echivalentă în T din figura 3.7 apare ca în figura 3.13 a).
Dacă tensiunea primară U1
are o valoare apropiată de cea I1sc Z1 I'2sc Z'2
nominală, curenţii care se stabilesc I01sc
în înfăşurări au valori foarte mari,
ce pot depăşi de 20 de ori curenţii U Z1m a)
1sc
nominali. Căldura degajată prin
efect Joule-Lentz în înfăşurări şi
forţele electrodinamice dintre spire
ating valori foarte mari (de circa
400 de ori mai mari decât în regim
nominal) şi dacă transformatorul I1sc Z1 Z'2
nu se deconectează rapid se
deteriorează prin arderea şi b)
U1sc
ruperea bobinajelor. Acest regim
de funcţionare poate apare în cazul
deranjamentelor şi se numeşte
scurtcircuit de avarie sau de Fig. 3.13 a) schema echivalentă a transformatorului la
exploatare. Curentul electric funcţionarea în scurtcircuit; b) schema simplificată.
stabilit prin înfăşurarea primară în
cazul când tensiunea primară are valoarea nominală se numeşte curent
nominal de scurtcircuit.
Dacă tensiunea primară are o valoare scăzută, astfel stabilită încât prin
înfăşurări să circule curenţi apropiaţi ca valoare de cei nominali, vorbim de
regim de scurtcircuit de probă. Valoarea tensiunii U1scn pentru care curentul
secundar, respectiv primar, se stabilesc chiar la valorile lor nominale, se
numeşte tensiune nominală de scurtcircuit. Aceasta este o mărime nominală a
transformatorului, care se înscrie pe plăcuţa indicatoare, dându-se în procente:
U
usc n = 1sc n 100 [%]. (3.54)
U1n
Valoarea ei depinde de tipul transformatorului, fiind cuprinsă între 4%
şi 12%.
În cazul scurtcircuitului de probă curentul I01sc depinzând de valoarea
tensiunii U1, are o valoare foarte mică, putându-se neglija (I01sc0) şi în
acest caz relaţiile transformatorului în scurtcircuit devin:
U 1sc = Z 1  Z '2  I 1sc = Z 1sc  I 1sc ;  I '2sc = I 1sc ; U e1sc = I '2sc Z '2 , (3.55)
unde
Z 1sc = R1sc  j  X 1sc = R1  R'2  j  X 1  X '2 . (3.56)
Schema echivalentă simplificată, în care se au în vedere relaţiile
138
 Capitolul 3. Transformatorul electric

(3.55), este reprezentată în figura 3.13 b). Deci, în regimul de scurtcircuit de

probă, transformatorul poate fi echivalat cu două impedanţe fără miez de
fier – Z1 şi Z’2 – înseriate, care constituie împreună impedanţa de
scurtcircuit Z1sc raportată la primar. Mărimile R1sc şi X1sc se numesc
rezistenţa de scurtcircuit, respectiv reactanţa
U1sc
j I1scX1
de scurtcircuit raportate la primar.
Relaţiile (3.53) permit reprezentarea
diagramei fazoriale (Fig. 3.14) la
I1scZ1
funcţionarea în scurtcircuit. Obişnuit,
I1scR1 diagrama fazorială se reprezintă avându-se
-j I'2scX'2 în vedere că –I’2=I1, vezi figura 3.15 a).
I1sc=-I'2sc
-Ue1sc Simplificat, având în vedere relaţiile
(3.56), diagrama fazorială arată ca un
-I'2scR'2 triunghi în care laturile sunt proporţionale

I10sc cu curentul de scurtcircuit. Unghiul sc nu
I'2scR'2
depinde de sarcină, fiind o mărime
caracteristică a transformatorului:
X X  X '2
tgsc = 1sc = 1
I'2sc
j I'2scX'2 . (3.57)
Ue1sc
R1sc R1  R'2
Fig. 3.14 Diagrama fazorială a
transformatorului la scurtcircuit.
Puterea absorbită din reţea la
funcţionarea în scurtcircuit Psc acoperă
pierderile în înfăşurări pCu1 (pb1), pCu2 (pb2) şi pierderile în fier pFe.
Pierderile în fier depinzând însă de tensiune la scurtcircuitul de probă,
reprezintă 0,10,4% din pierderile în fier la funcţionarea în sarcină şi se pot
neglija. Deci
Psc  pCu1 + pCu2 = R1  R'2  I1sc .
2
(3.58)
Puterea P1sc, curentul I1sc, precum şi tensiunea U1sc pot fi măsurate
experimental la încercarea de funcţionare în scurtcircuit de probă, executând

U1sc=Z1scI1sc

j I1scX1
I1scZ1
U1sc x=j I1scX1sc

I1scR1 U1sc=Z1scI1sc
j I1scX'2
I1scZ'2
 sc
I1scR'2 I1 U1sc a =R1scI1sc

a) b)
Fig. 3.15 a) diagrama fazorială simplificată la funcţionarea în
scurtcircuit; b) triunghiul de scurtcircuit.

139
Maşini electrice

montajul a cărui schemă este reprezentată în figura 3.16 a).

Cunoscându-se Psc şi I1sc se poate determina rezistenţa de scurtcircuit:
P
R1sc = sc2 . (3.59)
I1sc
Cunoscându-se U1sc şi I1sc se poate determina impedanţa de scurtcircuit:
U
Z1sc  1sc . (3.60)
I1sc
Reactanţa de scurtcircuit X1sc este
X 1sc = Z1sc  R1sc .
2 2
(3.61)
Cunoscându-se R1sc şi X1sc, cu relaţia (3.57) se poate determina sc. Prin
înmulţirea celor două mărimi calculate cu I1sc rezultă tensiunea activă la
scurtcircuit U1sca, tensiunea reactivă la scurtcircuit U1scx şi se poate
reprezenta triunghiul de scurtcircuit – Fig. 3.15 b).
Funcţionarea în sarcină a transformatorului
monofazat
I. Ecuaţiile şi schema simplificată. Regimul de funcţionare în
sarcină este caracterizat prin aceea că în timp ce primarul este alimentat de
la o sursă de tensiune constantă U1=U1n la bornele secundare este conectată
o impedanţă finită, diferită de zero. În aceste condiţii, este necesară
cunoaşterea comportării transformatorului când sarcina de la bornele
secundare se modifică.
Din punct de vedere energetic funcţionarea în sarcină a
transformatorului electric presupune primirea din reţeaua de alimentare a
unei puteri la parametrii U1, I1 pe care o transmite receptorului conectat în
secundar după ce îşi acoperă pierderile proprii, la alţi parametri (U2, I2).
Comportarea transformatorului electric monofazat în sarcină poate fi
analizată utilizând relaţiile (3.37) şi schemele echivalente din figurile 3.7 şi
3.8. Diagramele în complex arată ca în figura 3.5 sau figura 3.6.
Fluxul magnetic la funcţionarea în sarcină este constituit din fluxul

140
 Capitolul 3. Transformatorul electric

magnetic principal – care diferă cu numai câteva procente de fluxul de la

proba de funcţionare în gol – şi din fluxurile de dispersie – care practic sunt
aceleaşi ca şi la încercarea de funcţionare în scurtcircuitul de probă. Din
acest motiv regimul de funcţionare în sarcină poate fi considerat pentru
transformator ca o suprapunere a regimului de funcţionare în gol peste regimul
de funcţionare în scurtcircuitul de probă.
Parametrii determinaţi în cadrul celor două încercări sunt utilizaţi în
analiza regimului de funcţionare în sarcină mai ales la transformatoarele de
mare putere, unde o încercare în sarcină de probă este practic imposibilă.
Analiza funcţionării în sarcină a transformatorului monofazat se poate face
şi utilizând schema sa simplificată. Aceasta se obţine neglijând curentul I01, care
reprezintă numai câteva procente din curentul I1n. În acest caz, din relaţiile (3.37)
rezultă
I 1 =  I '2 ; U 1  Z 1  Z 2 I 1  U '2 . (3.62)
Notând U "2 = U '2 , (3.63)
ultima relaţie din (3.62) devine
U 1 = Z 1sc  I 1 + U "2 = U 1sc  U "2 . (3.64)

Corespunzător acestei relaţii schema echivalentă în T (redată în figura

3.7) se transformă în schema echivalentă simplificată (Kapp) a
transformatorului electric – Fig. 3.17 a). Diagrama fazorială în cazul
neglijării curentului de magnetizare este reprezentată în figura 3.17 b), în
care U1 reprezintă regimul de funcţionare în gol, U1sc reprezintă regimul de
funcţionare în scurtcircuit, iar U”2 reprezintă regimul de funcţionare în
sarcină.
Schema simplificată şi diagrama fazorială sunt valabile atâta timp cât
curentul de mers în gol poate fi neglijat faţă de curentul I1, adică pentru [7]
1
P2  P2n . (3.65)
3
II. Variaţia tensiunii secundare. Caracteristicile externe. Când
impedanţa de sarcină a unui transformator variază de la infinit către o
141
Maşini electrice
valoare oarecare, tensiunea secundară variază de la U20 la U2, sau – dacă o
considerăm redusă la primar – de la U1 la U”2. Diferenţa
U = U 1  U "2 (3.66)
se numeşte variaţia absolută a tensiunii. Procentual, această variaţie este
definită astfel:
U
u = 100 [%]. (3.67)
U 1n
Variaţia de tensiune poate fi determinată atât pe cale grafică, cât şi pe
cale analitică, pornindu-se de la diagrama fazorială simplificată – Fig. 3.17
b) – valabilă în condiţiile date de relaţia (3.65).

Ck
Ck
C4C
C4C
C3
C3
U1 C2
U1 C2
C1
 C1
C0A 
C0A
B
B
U"2 U"2

D4O  D4  I=3/4 In
D2 Dk In D2 Dk
D0 D3 D0 D3
D1 (d) D1
O' O'
(d) U U
ks I ks I
n n

1I 1I
n n
3/4 3/4
1/2 In 1/2 In
In In
1/4 1/4
I I
0I n 0I n
n n

a) b)
Fig. 3.18: a) variaţia tensiunii la curent nominal; b) variaţia tensiunii pentru
un curent I=3/4 In.

Grafic, această variaţie se determină astfel: segmentul AC al

triunghiului de scurtcircuit se împarte în segmente egale, astfel încât să se
poată aprecia prin intermediul diviziunilor curentul de sarcină la care
U2 funcţionează transformatorul. Cu
iv
centrul în punctele de diviziune,
s < 1 capacit inclusiv A şi C, se descriu arce de
co
U20 cerc – Fig. 3.18 a) – de rază R=U1.
cos=1
cos O dreaptă (d) care trece prin A
1 in
ductiv
făcând cu AB unghiul 
corespunzător factorului de putere
I2
constant al sarcinii intersectează
Fig. 3.19 Caracteristicile externeU2=f(I2), pentru
arcele de cerc în punctele D0, D1,
U1=ct. şi cos=ct. D2, D3, D4, Dk.
142
 Capitolul 3. Transformatorul electric

Fiecărui arc îi corespunde curentul

I  ks  I n , (3.68)
I
unde ks este coeficientul de sarcină: k s  .
In
Căderea de tensiune ΔU pentru o anumită sarcină (un anumit ks) este
dată, la scara reprezentării tensiunii U1, de segmentul D0Dk. În figura 3.18 a)
căderea de tensiune ΔU este dată – pentru curentul I=In – de segmentul
D0D4. Acest lucru se verifică imediat: segmentul D0A=U1, iar D4A=U”2,
deci D0D4=D0A–D4A=U1–U”2. În figura 3.18 b) căderea de tensiune Δ U
3
este dată – pentru curentul I  I n – de segmentul D0D3, ceea ce se poate
4
verifica imediat, ca şi în exemplul anterior.
Determinând căderea de tensiune pentru diferiţi curenţi de sarcină la
factor de putere constant rezultă caracteristicile exterioare ale
transformatorului (Fig. 3.19).
Căderea de tensiune Δ U se poate determina şi pe cale analitică,
avându-se în vedere că în figura 3.17 b) OCOD=U1 şi
U  OD  OA = AD = U 1sca cos  + U 1scx sin , (3.69)
unde U1sca şi U1scx sunt cele din figura 3.15 b).
Pentru un anumit coeficient de sarcină, căderea de tensiune este
U = ks U 1scr cos   U 1scx sin . (3.70)
Expresia căderii de tensiune determinată de relaţia (3.70) este
admisibilă în măsura în care se poate aproxima OD cu OC. Diferenţa Δ U
este de ordinul de mărime al tensiunii nominale de scurtcircuit, adică 58 %.
III. Bilanţul puterilor active şi reactive. Dacă prin bornele
înfăşurării primare se primeşte de la reţea puterea aparentă
S1 = P1  j  Q1 , (3.71)
iar prin bornele secundare transformatorul cedează sarcinii puterea aparentă
S 2 = P2  j  Q2 , (3.72)
bilanţul puterilor active şi reactive este reprezentat de relaţiile:
P1 = pCu1 + pFe + pCu2 + P2 ; Q1 = Qd1 + Qm + Qd2 + Q2 , (3.73)
relaţii în care au fost neglijate pierderile suplimentare; mărimile ce intervin
în relaţia (3.73) sunt următoarele:
 P1=U1I1 cos1 – puterea activă primită de la reţea;
 pCu1=R1I12 – puterea activă disipată în rezistenţa înfăşurării primare;
 pFe=RmI10a2 – pierderile de putere activă în fier, determinabile
experimental;
 pCu2=R2I22 – puterea activă disipată în rezistenţa înfăşurării secundare;
 P2=U2I2 cos2 – puterea activă cedată sarcinii;
 Q1=U1I1 sin1 – puterea reactivă primită de la reţea;

143
Maşini electrice

 Qd1=X1I12 – pierderea de putere reactivă prin câmpul magnetic de

dispersie al înfăşurării primare;
 Qm=XmI10μ2 – puterea reactivă necesară magnetizării miezului
feromagnetic;
 Qd2=X2I22 – pierderea de putere reactivă prin câmpul magnetic de
dispersie al înfăşurării secundare;
 Q2=U2I2 sin2 – puterea reactivă absorbită de sarcină.

Bilanţul puterilor active şi reactive – conform relaţiei (3.73) – este

reprezentat şi în figura 3.20, unde sunt întocmite diagrame de puteri.
IV. Randamentul transformatorului monofazat. Randamentul
transformatorului electric monofazat este definit cu relaţia (vezi şi
figura 3.20)
P P2
= 2 = . (3.74)
P1 P2  pCu 2  pFe  pCu1
Deoarece fluxul principal al transformatorului la funcţionarea în
sarcină diferă cu câteva procente de fluxul la funcţionarea în gol se
consideră că pierderile în fier sunt date de fapt de puterea absorbită din reţea
la funcţionarea în gol:
pFe  P0 . (3.75)
Pierderile în înfăşurările transformatorului sunt date de puterea
absorbită din reţea la funcţionarea în scurtcircuitul de probă:
pCu1 + pCu2 = Pscn . (3.76)
La o sarcină oarecare, având în vedere relaţia (3.68), pierderile în cupru sunt
pCu = ks  Pscn .
2
(3.77)
Cum
P2 = ks  U 2n  I 2n cos  = ks  S n cos , (3.78)
144
 Capitolul 3. Transformatorul electric

expresia randamentului devine

ks  S n cos 
= , (3.79)
ks  S n cos   ks  Pscn  P0
2

adică valoarea randamentului depinde de mărimea sarcinii – prin

intermediul lui ks – şi de mărimea factorului de putere.
Pentru un anumit factor de putere constant, randamentul maxim
rezultă din relaţia

= 0, (3.80)
 ks
din care rezultă
P0 = ks  Pscn .
2
(3.81)
Dacă se cere ca un transformator să aibă randament maxim la sarcina
nominală, din relaţia (3.81) rezultă
că pierderile în fier şi în cupru 
trebuie să fie egale. În general, cos=1

transformatoarele lucrează cu cos

=0,8
încărcări între 2075% din sarcina
nominală, deci ele se dimensionează
de regulă cu P0<Pscn. Randamentul
transformatorului are valori mari ks
(η0,95), la transformatoarele de 1
mare putere depăşind 99%. Fig. 3.21 Randamentul transformatorului electric.
Randamentul are valori
maxime pentru factor de putere unitar. Cu scăderea factorului de putere
scade şi randamentul (Fig. 3.21).

3.3. Transformatorul trifazat

Transformarea parametrilor unui sistem alternativ trifazat simetric de

tensiuni (tensiune, curent şi uneori şi număr de faze) se poate realiza cu trei
transformatoare monofazate identice (grup transformatoric) sau utilizând un
transformator trifazat care are cele trei perechi de înfăşurări plasate pe un miez
comun.
Dacă sarcina trifazată conectată în circuitul secundar este simetrică
toate fazele se încarcă în mod egal, curenţii şi tensiunile formează sisteme
trifazate simetrice. În acest caz este suficient să se analizeze doar o singură
fază din primar şi din secundar, adică analiza transformatorului trifazat se
reduce la analiza unui transformator monofazat.
Ecuaţiile, schemele şi diagramele fazoriale stabilite la transformatorul
monofazat rămân valabile pentru câte o pereche de faze primar – secundar.

145
Maşini electrice
În cazul în care transformatorul transmite energie către o sarcină
nesimetrică, analiza funcţionării sale se face cu metode speciale, care au în
vedere conexiunea transformatorului şi forma miezului.

3.3.1. Con exi u n i . Sch e me d e con exi u n i. Gru p e d e

con exi u n i

Înfăşurările primare, respectiv secundare ale unui transformator trifazat

pot fi conectate între ele în mai multe moduri. Precizarea modului de
conectare a înfăşurărilor şi a defazajului între tensiunea de linie a înfăşurării
de înaltă tensiune şi secundară se indică prin schema, respectiv grupa de
conexiuni a transformatorului.
Prin conexiune se înţelege modul de conectare (cuplare galvanică) a
fazelor aparţinând aceleiaşi părţi a transformatorului (primar sau secundar).
Capătul de început al unei înfăşurări primare, respectiv secundare, se
notează cu A, respectiv cu a, iar capătul de sfârşit cu X, respectiv cu x.
Pentru celelalte două faze (primare – secundare) se folosesc notaţiile B, b,
C, c, respectiv Y, y, Z, z.
Sensul pozitiv pentru tensiunea la borne se consideră de la capătul de
început spre capătul de sfârşit. La acelaşi mod de înfăşurare şi plasare a
capetelor înfăşurărilor,
A UAX A UAX
tensiunile a înfăşurării de
Uax U(a)(x) înaltă tensiune şi secundară
X X sunt sinfazice. La o variaţie
a a
(x) (x) sinusoidală în timp
reprezentarea lor în
x U(a)(x) x Uax complex este dată în figura
(a) (a)
a) b) c) d)
3.22 b) cu linie continuă.
Fig. 3.22 a) înfăşurări bobinate în acelaşi sens; b), d) fazorii Dacă se schimbă notarea
tensiunilor la borne; c) înfăşurări bobinate în sensuri opuse. bornelor unei înfăşurări,
păstrându-se însă acelaşi sens de înfăşurare, tensiunile la borne sunt în
opoziţie de fază – Fig. 3.22 b) cu linie întreruptă.
În cazul înfăşurărilor bobinate în sensuri opuse – Fig. 3.22 c) – la
notarea în acelaşi sens a bornelor tensiunile primară şi secundară sunt în
opoziţie – Fig. 3.22 d) cu linie întreruptă – iar la notarea inversă a bornelor,
tensiunile sunt sinfazice – Fig. 3.22 d) cu linie continuă.
Conexiunile utilizate la transformatoarele trifazate sunt următoarele:
– conexiune stea, care se realizează când capetele de început sau de
sfârşit ale înfăşurărilor de fază pentru o parte a transformatorului se
conectează împreună, formând nulul conexiunii – Fig. 3.23 a). Simbolul
acestei conexiuni este Y pentru înfăşurarea de înaltă tensiune şi y pentru
înfăşurarea de joasă tensiune când nulul este izolat, sau Y0, respectiv y0
când nulul N, n obţinut este scos la placa de borne.
146
 Capitolul 3. Transformatorul electric

– conexiune triunghi, care se realizează când capătul de început al

unei faze se conectează la capătul de sfârşit al fazei următoare – Fig. 3.23
b), c). Simbolizarea acestei conexiuni este D pentru înfăşurarea de înaltă
tensiune şi d pentru înfăşurarea de joasă tensiune; uneori se foloseşte şi
simbolul Δ pentru înfăşurarea de înaltă tensiune.
– conexiune zig-zag, care se realizează atunci când fiecare înfăşurare
de fază este formată din două semi-înfăşurări, care se conectează ca în
figura 3.23 d). În practică, întotdeauna conexiunea zig-zag [18] [19] se
foloseşte numai pe partea de joasă tensiune, datorită avantajelor pe care le
aduce în cazul sarcinilor nesimetrice. Simbolul ei este în consecinţă z când
nulul este izolat şi z0 când nulul este scos la placa de borne.
A B C N A B C A B C a b c n

x y z
a1 b1 c1

x1 y1 z1

a) b) c) d)
I A UAB A a Uab
UA
UAB UAB Ua
UCA
B C Ub b
UBC Ubc
III II UAC Uca Uc

UC UB UBC
C B c
e) f) g) h)

Fig. 3.23 Conexiuni ale înfăşurărilor trifazate: a) conexiune stea; b), c) conexiuni triunghi;
d) conexiune zig-zag; e) tensiunile coloanelor I, II, III şi tensiunile de fază şi de linie pentru
conexiunea stea; f), g), h) tensiunile de linie pentru conexiunile triunghi şi zig-zag.
Pentru reprezentarea corectă a tensiunilor în planul complex se
procedează astfel: se fixează un sens pozitiv pentru toate înfăşurările, indicat
printr-o săgeată dusă în stânga schemei de conexiuni (Fig. 3.23). Acest sens
se consideră dinspre capătul de început spre capătul de sfârşit al fiecărei
înfăşurări. Corespunzător acestui sens se reprezintă sistemul fazorilor de
bază I, II, III – Fig. 3.23 e ) – fazori care reprezintă tensiunile pe faze la
parcurgerea acestora în sensul indicat.
Tensiunea dintre două borne oarecare se determină astfel: dacă
pornind de la o bornă – de exemplu A în figura 3.23 c) – spre cealaltă bornă
– de exemplu B – înfăşurarea este parcursă în sensul săgeţii, din steaua
fazorilor de bază se ia sensul pozitiv pentru coloana respectivă – UAB în
figura 3.23 g); în caz contrar, se ia sensul opus (negativ) pentru coloana
respectivă. Fazorul obţinut se notează la origine cu litera corespunzătoare
bornei unde s-a ajuns, iar la vârf cu litera corespunzătoare bornei de unde s-
a plecat.
147
Maşini electrice
Schema de conexiuni este ansamblul tuturor conexiunilor
înfăşurărilor de înaltă şi joasă tensiune ale unui transformator, fiind
simbolizată în general prin două litere şi un număr. Prima literă reprezintă
conexiunea înfăşurării de înaltă tensiune, a doua reprezintă conexiunea
înfăşurării de joasă tensiune, iar numărul reprezintă defazajul în urmă al
tensiunii de linie a înfăşurării de joasă tensiune faţă de tensiunea de linie a
înfăşurării de înaltă tensiune de acelaşi nume, în multipli de 30.

În figura 3.24 a) este reprezentată schema de conexiuni Yz0-11 a unui

transformator având înfăşurările de înaltă tensiune (primarul) conectate în
stea, iar înfăşurările de joasă tensiune (secundarul) conectate în zig-zag, cu
nulul scos la placa de borne. Stabilirea defazajului între tensiunile de linie
ale înfăşurărilor de înaltă tensiune şi ale înfăşurărilor de joasă tensiune se
face astfel: pentru sensul indicat de săgeată se reprezintă tensiunile de linie
pentru fiecare înfăşurare conform metodei mai sus arătate, adică:
UAB=UAX+UYB=UA–UB – Fig. 3.24 b) – şi Uab=Uax+Uy1b1+Uc1z1+Uyb=U'a–
U'b+U'c–U'b – Fig. 3.24 c). Cu U'a, U'b, U'c s-au notat tensiunile pe semi-
înfăşurările secundare – presupuse identice – la parcurgerea coloanelor în
sensul săgeţii. Se constată că tensiunea UAB este defazată cu 30 în faţa
tensiunii corespunzătoare coloanei I, iar tensiunea Uab este defazată cu
230=60 în faţa tensiunii corespunzătoare coloanei I. În consecinţă,
tensiunea Uab este defazată cu 1130 în urma tensiunii UAB, deci
conexiunea realizată este Yz0-11.
Prin grupă de conexiuni se înţelege totalitatea schemelor de
conexiuni care au în simbol acelaşi număr, adică totalitatea schemelor de
conexiuni la care tensiunea de linie a înfăşurării de joasă tensiune este
defazată în urma tensiunii de linie a înfăşurării de înaltă tensiune de acelaşi
nume cu acelaşi unghi.
În cazul utilizării aceluiaşi tip de conexiune atât în primar cât şi în
148
 Capitolul 3. Transformatorul electric

secundar se obţin grupe de conexiuni pare (defazajul este multiplu par de

30). În această categorie se include şi schema de conexiuni tip Dz.
În cazul utilizării unor conexiuni diferite în primar şi în secundar se
obţin grupe de conexiuni impare (exceptând schema de conexiuni Dz).
Grupele de conexiuni mai des folosite în practică sunt: Yy-12, Yy-6,
Yz-5, Dy-11, Dy-5 – pentru transformatoare trifazate, Ii-12 – pentru
transformatoare monofazate.

3.3.2. An al i za regi mu ri l or d e f u n cţi on are al e

tran s f orma toru l u i tri f azat

Funcţionarea în gol a transformatorului trifazat

Faţă de transformatorul monofazat, la transformatorul trifazat care
funcţionează în gol apar unele deosebiri, datorate formei miezului
feromagnetic şi schemei de conexiuni.
Miezul feromagnetic poate fi cu circuite magnetice libere, necuplate
magnetic între ele, cum este cazul grupului transformatoric şi al
autotransformatoarelor în manta – Fig. 3.3 c)
1
– sau cu circuite magnetice cu cuplaj parţial R
2 mj
sau total între coloane. Cuplajul parţial între
coloane apare în cazul miezului cu cinci
coloane – Fig. 3.3 d) – iar cuplajul total
A B C
apare în cazul miezului cu trei coloane – Rmc
Fig. 3.3 c).
La transformatoarele cu circuite
magnetice libere funcţionarea în gol este Fig. 3.25 Circuit magnetic cu trei
coloane.
influenţată doar de schema de conexiuni.
Considerăm un transformator trifazat având miezul cu trei coloane
(Fig. 3.25). Deoarece reluctanţa magnetică echivalentă pentru coloanele
marginale este mai mare decât reluctanţa echivalentă pentru coloana
centrală, la fluxuri egale pe coloane solenaţiile fazelor plasate pe coloanele
marginale sunt mai mari decât solenaţia fazei plasată pe coloana centrală şi
în consecinţă curenţii de mers în gol pe cele trei faze nu vor fi egali:
I A 0 = I C 0  I B0 . (3.79)
La transformatoare de putere mai mică diferenţa între curenţi poate
ajunge până la 50% din valoarea curentului fazei din mijloc. Ca valoare a
curentului de mers în gol se consideră media aritmetică a curenţilor de
mers în gol pe cele trei faze.
În cazul conexiunilor fără nul, deoarece
IA +IB +IC =0 (3.80)
apare şi o nesimetrie a curenţilor celor trei faze, care determină o circulaţie
de putere activă între fazele de pe coloanele extreme.
149
Maşini electrice
Deoarece caracteristica magnetică a miezului este neliniară la variaţie
sinusoidală a fluxurilor rezultă o variaţie nesinusoidală a curenţilor, iar la
variaţie sinusoidală a curenţilor rezultă variaţie nesinusoidală a fluxurilor şi
implicit şi a tensiunilor induse.
Dacă fluxurile variază sinusoidal, armonica de ordinul 3 a curenţilor
care apar este dată de relaţia
 2 
i 03 = 2  I 03 sin 3t    1  = 2  I 03 sin 3t, (3.81)
 3
unde λ=1 pentru faza AX, λ=2 pentru faza BY şi λ=3 pentru faza CZ. Din
relaţia (3.81) rezultă că armonicile de ordinul 3 ale curenţilor celor trei faze sunt
sinfazice.
În continuare se analizează funcţionarea în gol a transformatoarelor
trifazate cu diferite scheme de conexiuni. Scopul analizei este acela de a
stabili conexiunea optimă pentru un transformator cu un anumit tip de miez
magnetic.
Schema de conexiuni Yy0. Această schemă de conexiuni fiind fără
nul în primar, armonicile de ordinul 3 ale curenţilor nu pot apărea, aşadar
vor apărea în fluxuri, deci şi în tensiunile induse. Dacă transformatorul are
miez cu cuplaj magnetic între coloane armonicile de ordinul 3 ale fluxurilor
pentru coloane fiind sinfazice se închid prin aer şi prin pereţii cuvei, deci pe
căi de reluctanţă mare. Ca urmare, fluxurile armonică de ordinul 3 au
valoare mică, fapt ce permite utilizarea conexiunii Yy0 la transformatoarele
cu trei coloane.
Dacă transformatorul are circuite magnetice libere fluxurile armonică
de ordinul 3 se închid pe căi de reluctanţă mică, având deci valori mari, ceea
ce determină creşterea valorii efective a tensiunilor de fază induse cu
1017% şi acest lucru poate provoca deranjamente în instalaţiile conectate
la transformator. În consecinţă, schema de conexiuni Yy0 nu este indicată la
transformatoarele cu circuite magnetice libere.
Schema de conexiuni Dy. La această schemă de conexiuni primarul
constituie un circuit închis pentru armonica de ordinul 3 a curenţilor. Aceşti
curenţi defazaţi cu aproape 90 în urma tensiunilor induse determină fluxuri
armonică de ordinul 3 de sens opus celor inductoare, rezultând în final
fluxuri aproape sinusoidale şi deci şi tensiuni induse fără armonici de
ordinul 3.
Deci schema de conexiuni Dy poate fi utilizată atât la transformatoare
cu miezuri magnetice libere cât şi la transformatoare cu trei coloane.
Schema de conexiuni Yd se comportă ca şi schema de conexiuni Dy,
curenţii armonică de ordinul 3 apărând însă în secundar.
Schema de conexiuni Yz0. Această schemă se comportă din punct de
vedere al miezului magnetic ca şi schema de conexiuni Yy0, adică în flux
apar armonicile de ordinul 3. Prin modul de obţinere al tensiunilor de fază

150
 Capitolul 3. Transformatorul electric

secundare, armonicile sinfazice de ordinul 3 se anulează pe fiecare fază.

Deci această schemă se poate utiliza atât la grupul transformatoric cât şi la
transformatoare cu trei coloane.
Schema de conexiuni Y0y0. La această schema de conexiuni curenţii
armonică de ordinul 3 pot să apară şi în consecinţă fluxurile şi tensiunile
induse sunt sinusoidale. Deci şi această schemă este indicată pentru ambele
tipuri de miezuri.
Funcţionarea în scurtcircuit a transformatorului
trifazat
Prin scurtcircuitarea celor trei faze se realizează un scurtcircuit
simetric. Deoarece la scurtcircuitul de probă miezul magnetic este nesaturat
tipul miezului nu are nici o influenţă, funcţionarea transformatorului putând
fi analizată pe fiecare fază separat cu ecuaţiile stabilite pentru
transformatorul monofazat.
Funcţionarea în sarcină a transformatorului
trifazat
Transformatorul electric poate funcţiona cu sarcină simetrică sau cu
sarcină nesimetrică.
La funcţionarea cu sarcină simetrică comportarea fiecărei faze poate
fi analizată separat cu relaţiile şi diagramele stabilite la transformatorul
monofazat, mărimile ce intervin având variaţii sinusoidale. La funcţionarea
transformatorului electric trifazat cu sarcină nesimetrică, analiza
funcţionării se face utilizând componentele simetrice: directă, inversă şi
homopolară (Fig. 3.26).
Ia1 Ia2 Ia0=Ih

Ib0=Ih

Ic0=Ih

Ic1 Ib1 Ib2 Ic2

a) b) c)
Fig. 3.26 a) componenta simetrică directă; b) componenta simetrică inversă;
c) componenta homopolară.

Componentele simetrice au valorile:

1
  1

I a1 = I a  a  I b  a 2  I c ; I a2 = I a  a 2  I b  a  I c ;
3 3

(3.82)
I a0 = I a  I b  I c   I b0  I c0  I h ,
1
3

151
Maşini electrice
2
j
unde a  e este un operator complex care verifică relaţiile a3=1 şi
3

a2+a+1=0. Determinarea curenţilor celor trei faze în funcţie de

componentele simetrice se face cu relaţiile următoare:
I a = I a1  I a2  I h ; I b = a 2  I a1  a  I a2  I h ; I c = a  I a1  a 2  I a2  I h .
(3.82’)
I. Funcţionarea în sarcină nesimetrică a transformatoarelor
care au în secundar conexiunea y0 sau z0.
Deoarece sarcina este nesimetrică în acest caz se poate scrie
I a + I b + I c = 3 I h  0, (3.83)
unde Ia, Ib, Ic sunt fazorii curenţilor de linie. Deci există componenta
homopolară Ih, care – pe lângă componentele simetrice directă şi indirectă –
parcurge înfăşurarea secundară. Vom analiza în continuare comportamentul
schemelor de conexiuni care au în secundar conexiunea y0 sau z0.
Schema de conexiuni Y0y0. Considerăm încărcată numai faza ax, cu
curentul Ia – Fig. 3.27 a) – deci Ib=Ic=0.
Din relaţiile (3.82) rezultă
1
I a1 = I a2 = I h = I a . (3.84)
3
În primar vor exista toate componentele simetrice – vezi relaţia (3.82’)
Ia
– deci se va încărca numai faza AX cu curentul I A  , k fiind raportul de
k
transformare. Aşadar sunt parcurse de curenţi numai înfăşurările de pe
aceeaşi coloană, aceşti curenţi închizându-se prin conductoarele de nul.
Transformatorul poate funcţiona în acest caz cu o nesimetrie de 100%.
Punctul de nul al tensiunilor nu îşi modifică poziţia.
A B C N A B C
IA IA IB IC Ueh
Ua
Ia
IA U'a
0

O'

Ueh
Uc O Ub

Ueh
a b c n a b c n
Ia Z Ia Z Ueh U'c U'b

a) b) c)
Fig. 3.27 Încărcarea nesimetrică a transformatoarelor: a) schema de
conexiuni Y0y0; b) schema de conexiuni Yy 0; c) reprezentarea tensiunilor de fază.

Schema de conexiuni Yy0 – Fig. 3.27 b). Curentul fazei ax este Ia

diferit de zero, iar curenţii fazelor by şi cz sunt nuli. În secundar apar toate
componentele. În primar nu poate apare însă componenta homopolară,
152
 Capitolul 3. Transformatorul electric

deoarece
I A + I B + I C = 0, (3.85)
neexistând conductor de nul. Vor apărea însă componentele de succesiune
directă şi inversă corespunzătoare aceloraşi componente din secundar, care
au expresiile:
1
I b1 + I b2 = a 2  I a1 + a  I a1 =  I a1 =  I a ;
3
1
I c1 + I c2 = a  I a1 + a 2  I a1 =  I a1 =  I a ; (3.86)
3
2
I a1 + I a2 = 2 I a1 = I a .
3
Fazele primare vor fi încărcate cu curenţii
21 11 11
IA = I a; I B =  I a; I C =  Ia, (3.87)
3k 3k 3k
adică curentul IA se închide prin celelalte două faze, împărţindu-se în două părţi
egale. Datorită inexistenţei curenţilor homopolari în primar, apar fluxuri mag-
netice homopolare ale căror valori depind de tipul miezului transformatorului.
La transformatoarele cu circuite magnetice libere fluxurile
homopolare 0 se închid pentru fiecare fază pe căi de reluctanţă magnetică
mică, având deci valori considerabile. Aceste fluxuri induc tensiuni
homopolare mari, care modifică valoarea tensiunilor de fază – Fig. 3.27 c) – în
sensul reducerii tensiunii fazei încărcate şi creşterii tensiunilor de fază ale
fazelor neîncărcate. Această modificare a tensiunilor de fază poate fi
considerată ca o consecinţă a deplasării nulului din O în O’.
La transformatoarele cu trei coloane deplasarea nulului este mai
redusă, transformatorul putându-se încărca nesimetric cu un curent de până
la 30% din curentul nominal [7].
Schema de conexiuni Dy0. La această schemă de conexiuni pot să apară
toate componentele simetrice, atât în primar cât şi în secundar. Dacă faza
secundară ax se încarcă cu curentul Ia, iar Ib=Ic=0, în primar vor exista curenţii
Ia
IA  şi IB=IC=0. Nu apare magnetizare suplimentară, deci tensiunile nu se
k
modifică. Transformatoarele având această schemă pot fi încărcate monofazat
cu un curent egal cu cel nominal.
Schema de conexiuni Yz0 este echivalentă cu o schemă care are în
secundar două conexiuni de tip y0, cu fazele permutate şi plasate invers. În
consecinţă, componentele homopolare din secundar se anulează reciproc şi
rămân numai componentele simetrice de succesiune. Tensiunile de fază nu
se modifică şi transformatoarele având această schemă de conexiuni pot
funcţiona cu încărcarea nulului de până la 100%.
În mod asemănător se comportă şi schema de conexiuni Dz0.
153
Maşini electrice

II. Funcţionarea în sarcină nesimetrică a transformatoarelor

care au în secundar conexiunile d, z sau y.
La aceste conexiuni secundare neexistând conductor de nul se poate
scrie
Ia +Ib +Ic = 0 (3.88)
şi în consecinţă nu poate fi încărcată o singură fază. Deci nu există
componenta homopolară, tensiunile nu se modifică şi transformatorul poate
fi încărcat – între două faze – cu curentul nominal.
III. Concluzii
În urma analizării diferitelor scheme de conexiuni la funcţionarea în
gol şi în sarcină nesimetrică, rezultă următoarele concluzii:
 conexiunile Y0, D, Z0 în primar se comportă corespunzător la
funcţionarea în gol, iar în sarcină suportă asimetrii de 100%, adică
încărcarea nulului înfăşurării secundare poate fi făcută cu curentul
nominal al transformatorului;
 conexiunile Y0, Z0 în primar – deşi permit încărcare nesimetrică de
100% – constituie o sarcină nesimetrică pentru reţeaua de alimentare a
transformatorului;
 conexiunile y, d, z neavând nul pot fi încărcate bifazat cu curentul
nominal, iar la funcţionarea în gol nu se modifică tensiunile de linie şi
de fază;
 schema de conexiuni Yz 0 permite încărcarea nulului cu curentul
nominal, deci asimetrie 100%, iar în secundar nu apar armonici în
tensiunile de fază;
 schemele de conexiuni trebuie utilizate în funcţie de comportarea
transformatoarelor la sarcini nesimetrice. Este recomandat ca schema
Yy-12 să fie utilizată la transformatoarele coborâtoare în distribuţia de
energie, precum şi la transformatoarele de înaltă tensiune în
transportul energiei electrice.
Schemele Dy0-11, Yz0-11, Dy0-5 şi Yz0-5 se utilizează la
transformatoarele de distribuţie pentru iluminat. Schema Yd-11 se utilizează
la transformatoarele de înaltă tensiune pentru transportul energiei electrice.

3.4. Funcţionarea în paralel a

transformatoarelor

Două sau mai multe transformatoare funcţionează în paralel dacă au

bornele omoloage primare conectate împreună la acelaşi sistem de bare,
alimentate la tensiunea U1, iar bornele omoloage secundare sunt conectate la
un alt sistem de bare, de tensiune U2, la care sunt racordate receptoarele.
Soluţia utilizării transformatoarelor în paralel nu pare a fi economică

154
 Capitolul 3. Transformatorul electric

dacă se analizează la un moment dat. Consumul de materiale şi pierderile de

energie sunt mai mari la două transformatoare conectate în paralel decât la
un transformator care este de putere egală cu suma puterilor celor două
transformatoare conectate în paralel. Având în vedere că la numeroase
obiective industriale au loc extinderi ulterioare, nu este eficientă montarea
de la început a unui transformator de putere mare care să funcţioneze un
timp îndelungat la sarcină redusă, deoarece puterea reactivă absorbită pentru
magnetizarea miezului este aceeaşi, indiferent de încărcarea activă. De
asemenea, sunt perioade de timp când sarcina cerută de consumator poate fi
asigurată de un singur transformator, celălalt putând fi deconectat.
Utilizarea transformatoarelor funcţionând în paralel aduce şi avantajul
unei siguranţe mărite în alimentarea cu energie electrică a consumatorului.
Pentru o utilizare economică şi eficientă a transformatoarelor
conectate în paralel trebuie asigurate două condiţii (economice):
– la funcţionarea în gol şi în sarcină să nu apară curenţi de egalizare
între înfăşurările secundare;
– la funcţionarea în sarcină curenţii secundari de linie ai celor n
transformatoare să fie sinfazici şi proporţionali cu curenţii nominali ai
transformatoarelor. În această situaţie, curenţii se însumează aritmetic iar
puterea transmisă sarcinii are valoarea maximă egală cu suma puterilor
nominale ale transformatoarelor conectate în paralel.
Considerăm două transformatoare monofazate conectate în paralel –
Fig. 3.28 a). Schema echivalentă simplificată este dată în figura 3.28 b).
U1 I1I ZscI
U1 U"2I I
A1 X1 A2 X2

mI mII Z'

a1 x1 a2 x2 I1II ZscII
U1 U"2II
U2
a) b)
Fig. 3.28 a) conectarea în paralel a transformatoarelor;
b) schema echivalentă simplificată.

Dacă curenţii celor două transformatoare sunt sinfazici, relaţia

I = I 1I  I 1II (3.89)
se mai poate scrie astfel:
I = I1I  I1II . (3.90)
Dacă curenţii nu sunt sinfazici, din relaţia (3.89) rezultă
I < I1I + I1II , (3.91)
adică pentru acelaşi curent de sarcină cele două transformatoare vor fi

155
Maşini electrice
încărcate cu curenţi mai mari, ceea ce va determina pierderi mai mari în
înfăşurări.
Cele două condiţii de funcţionare economică sunt îndeplinite dacă cele
două transformatoare îndeplinesc o serie de condiţii tehnice. Pentru a
cunoaşte condiţiile tehnice de conectare în paralel, scriem ecuaţiile
corespunzătoare schemei din figura 3.28 b):
U 1 = I 1I  Z scI  U "2I ; U 1 = I 1II  Z scII  U "2II ; I = I 1I  I 1II . (3.92)
Din aceste relaţii rezultă expresiile curenţilor celor două transformatoare:
Z scII U "2I U "2II Z scI U "2I U "2II
I 1I = I ; I 1II = I . (3.93)
Z scI  Z scII Z scI  Z scII Z scI  Z scII Z scI  Z scII
În expresia celor doi curenţi se evidenţiază câte un termen ce depinde
de curentul de sarcină I şi unul ce nu depinde de acesta, reprezentând fizic
un curent de circulaţie între transformatoare. Acest curent, având expresia
U "2I U "2II
Ic = (3.94)
Z scI  Z scII
este numit curent de circulaţie interioară între cele două transformatoare. Se
observă că la funcţionarea în gol a celor două transformatoare (I=0) rezultă
I 1I =  I c ; I 1II = I c . (3.95)
Apariţia curentului de circulaţie interioară determină încărcarea inutilă
a celor două transformatoare. Din relaţia (3.94) rezultă că valoarea acestui
curent depinde de diferenţa tensiunilor secundare reduse la primar – vezi şi
relaţia (3.60) – şi de mărimea impedanţelor de scurtcircuit a celor două
transformatoare.
Din condiţia ca acest curent să fie nul rezultă
U "2I U "2II  0, (3.96)
adică tensiunile secundare reduse la primar să fie egale şi în fază.
Cum U”2I=–kIU2I şi U”2II=–kIIU2II – relaţiile (3.36) şi (3.60) – şi
U2I=U2II (transformatoarele au bornele secundare conectate la acelaşi sistem
de bare) condiţia de egalitate a tensiunilor secundare reduse devine
k I  k II , (3.97)
adică rapoartele de transformare ale celor două transformatoare să fie
egale.
Pentru a ilustra semnificaţia relaţiei (3.97) considerăm că rapoartele de
transformare diferă cu 1%, tensiunile secundare fiind în fază. Curentul de circulaţie
interioară este în acest caz
U 1 Un 1 1 10
Ic = = = I scn  20  I n = In , (3.98)
2 Z sc 100 2 Z sc 200 200 100
adică la o diferenţă de 1% a rapoartelor de transformare rezultă un curent de
circulaţie interioară egal cu 10% din curentul nominal. Am considerat în

156
 Capitolul 3. Transformatorul electric

exemplul dat impedanţele de scurtcircuit egale pentru cele două

transformatoare, iar curentul de scurtcircuit nominal Iscn = 20In. În practică
se admit abateri între valorile rapoartelor de transformare de 0,25% pentru
transformatoarele de distribuţie şi de 0,5% pentru transformatoarele de
servicii interne în centralele electrice.
Condiţia ca tensiunile secundare reduse la primar să fie în fază implică
conectarea bornelor omoloage ale transformatoarelor ce aparţin aceleiaşi
grupe de conexiuni. Când curentul de circulaţie interioară este nul, deci
U2I=U2II, din relaţiile (3.93) rezultă
I 1I Z scII
= . (3.99)
I 1II Z scI
I 1IIn
Înmulţind relaţia (3.99) cu raportul rezultă
I 1In
I 1I
I 1In Z scII  I 1IIn U scIIn U scIIn j scII scI 
= = = e , (3.100)
I 1II Z scI  I 1In U scIn U scIn
I 1IIn
unde scI şi scII sunt definite pe baza triunghiului de scurtcircuit corespunzător
fiecărui transformator – Fig. 3.15 b). Condiţia de sinfazicitate a curenţilor celor
două transformatoare impune ca puterea exponenţialei din relaţia (3.100) să fie
nulă, adică transformatoarele să aibă acelaşi factor de putere la
scurtcircuit, situaţie în care relaţia (3.100) devine
ksI U scIIn
= , (3.101)
ksII U scIn
adică încărcările celor două transformatoare sunt invers proporţionale cu
tensiunile lor de scurtcircuit.
Relaţia (3.101) se mai poate scrie astfel:
PI
PIn U scIIn
= (3.102)
PII U sc
In

PIIn
sau
PI P U scIIn
= In , (3.103)
PII PIIn U scIn
adică puterile active ce încarcă cele două transformatoare sunt proporţionale
cu puterile lor nominale, dacă tensiunile lor de scurtcircuit sunt egale. În
caz contrar, se încarcă mai mult transformatorul care are tensiunea de
scurtcircuit mai mică.
157
Maşini electrice
În concluzie, rezultă următoarele condiţii tehnice de conectare în
paralel a două transformatoare:
1. Conectarea să se facă prin borne omoloage.
2. Cele două transformatoare să aibă rapoarte de transformare egale
(standardele admit abateri de maximum 0,5%).
3. Transformatoarele să aparţină aceleiaşi grupe de conexiuni.
4. Factorii de putere la scurtcircuit să fie egali pentru cele două
transformatoare.
5. Tensiunile de scurtcircuit ale celor două transformatoare să fie egale
(standardele admit abateri de maximum 10% ).
Puterile nominale ale transformatoarelor să nu se afle într-un raport mai
mare de 3:1. Această ultimă condiţie rezultă din faptul că la puteri diferite –
chiar la tensiuni de scurtcircuit egale – triunghiurile de scurtcircuit raportate,
în general nu se suprapun, componentele activă şi reactivă ale tensiunilor de
scurtcircuit nefiind egale.
Aceasta implică defazaje între curenţii celor două transformatoare,
defazaje care sunt cu atât mai mari cu cât raportul puterilor nominale ale
transformatoarelor este mai mare.

3.5. Regimuri tranzitorii în

transformatoarele electrice

Trecerea de la un anumit regim de funcţionare – caracterizat prin

anumite valori ale curentului, tensiunii, puterii şi frecvenţei – la un alt regim
de funcţionare – caracterizat prin alte valori ale mărimilor de mai sus – este
însoţită de variaţii nesinusoidale ale acestor mărimi şi poartă numele de
regim tranzitoriu de funcţionare al transformatorului.
În regimul tranzitoriu valorile maxime ale mărimilor amintite pot
depăşi cu mult valorile nominale. Durata regimului tranzitoriu poate fi mai
mare sau mai mică, depinzând de cele două regimuri între care se face
tranziţia şi de parametrii transformatorului.
Se disting două tipuri de regimuri tranzitorii:
– regimuri tranzitorii caracterizate prin supracurenţi;
– regimuri tranzitorii caracterizate prin supratensiuni.

3.5.1. Regi mu ri tra n zi tori i carac teri za te p ri n

s u p racu ren ţi

Valori mari pentru curenţi (supracurenţi) se stabilesc în două cazuri:

– la conectarea la reţea a transformatorului, când secundarul său este
deschis;
– la scurtcircuitarea bruscă a secundarului, când primarul este conectat

158
 Capitolul 3. Transformatorul electric

la tensiunea nominală.
Conectarea la reţea a transfo rmatorului având
secundarul deschis
În această situaţie poate apare un curent ce depăşeşte de multe ori
curentul nominal, putând acţiona chiar protecţia transformatorului.
Considerăm că tensiunea reţelei este sinusoidală:
u1 = U1 2 sin t +  0 , (3.104)
unde 0 este faza tensiunii la momentul conectării (t=0), determinând
mărimea tensiunii la conectare.
Modul de variaţie al curentului de conectare se determină scriind
ecuaţia transformatorului pentru înfăşurarea primară:
di d
u1 = R1  i10 + L1d 10 + N1 . (3.105)
dt dt
Deoarece R1 şi L1d au o valoare mică, iar i10 reprezintă câteva procente din
curentul nominal al transformatorului, se pot neglija primii doi termeni din
partea dreaptă a relaţiei (3.105) şi având în vedere şi relaţia (3.104), rezultă
d
U1 2 sin t +  0   N1 . (3.106)
dt
Prin integrarea acestei relaţii, rezultă

cost +  0 + C ,
2 U1
=  (3.107)
N 1
unde constanta C se poate determina punând condiţia ca la momentul
conectării t=0 fluxul să aibă valoarea remanenta rem, adică
2 U1
C =  rem + cos  0 . (3.108)
N 1
Deci fluxul fascicular la conectarea transformatorului la reţea are
expresia

cost +  0 +
2 U1 2 U1
=  cos  0 +  rem . (3.109)
N 1 N 1
În relaţia (3.109) se evidenţiază componenta aperiodică
2 U1
 ap = cos  0 , (3.109’)
N1
care datorită rezistenţei R1 şi reactanţei de dispersie L1d nenule scade în timp
şi componenta periodică
2 U1
p =  cos  t +  0  , (3.109”)
N1
care reprezintă modul de variaţie al fluxului după terminarea regimului

159
Maşini electrice

tranzitoriu, şi fluxul remanent rem. Neglijând fluxul remanent, curba

curentului I10=f(t) se determină punct cu punct, cunoscând caracteristica
magnetică a miezului (Fig. 3.29).
, I10
I10

 ap
I10  t

p

Fig. 3.29 Variaţia fluxurilor şi a curentului la cuplarea transformatorului la reţea.

Din figura 3.29 se constată că vârful de curent este cu atât mai mare
cu cât saturaţia miezului este mai mare. Vârful de curent – numit curent de
şoc la conectare – depinde şi de momentul conectării la reţea a
transformatorului.
Dacă 0=0 componenta aperiodică a fluxului este maximă şi la un
anumit moment şi valoarea totală a fluxului este maximă, putând ajunge la
de două ori valoarea maximă a fluxului de la funcţionarea normală.
Curentul de şoc la conectare poate avea valori de 5080 de ori mai mari
decât curentul de mers în gol sau de 510 ori mai mari decât curentul
nominal.

Dacă  0  sau în cazul considerării şi a fluxului remanent, când
2
 rem  N1
 0 = arccos , componenta aperiodică este nulă şi regimul de
2 U1
funcţionare în gol de durată se instalează chiar din momentul conectării, fără
a mai exista regim tranzitoriu.
Reducerea curentului de şoc şi evitarea intervenţiei aparatajului de
protecţie se poate face prin conectarea unor rezistenţe în serie cu înfăşurările
transformatorului, care se scurtcircuitează ulterior.
Durata regimului tranzitoriu depinde de puterea transformatorului, de
saturaţia miezului, variind de la 0,21,2 secunde pentru transformatoare de
mică şi medie putere şi ajungând până la 72 secunde la transformatoarele de
mare putere [7].
Scurtcircuitul brusc al transformatorului
Se consideră un transformator monofazat conectat la o reţea de
tensiune U1, reţea presupusă destul de puternică pentru ca U1 să rămână
constantă şi după scurtcircuitarea bornelor secundare ale acestuia. Datorită
160
 Capitolul 3. Transformatorul electric

curentului de scurtcircuit foarte mare, miezul feromagnetic este nesaturat şi

transformatorul se comportă ca o bobină fără miez de fier având rezistenţa
echivalentă R1sc=R1+R’2 şi inductivitatea de dispersie L1sc=L1d+L’2d. Ecuaţia
transformatorului în acest caz este
di
u1 = R1sc  i1sc + L1sc 1sc . (3.110)
dt
Dacă notăm
L
Tsc  1sc (3.111)
R1sc
şi tensiunea u1 este sinusoidală, relaţia (3.110) devine

sin t +  sc  = 1sc + 1sc ,

U1 2 i di
(3.112)
L1sc Tsc dt
unghiul sc reprezentând faza tensiunii la apariţia scurtcircuitului.
Considerând că regimul anterior scurtcircuitului era regimul de
funcţionare în gol, soluţia ecuaţiei (3.112) este
U1 2  U1 2   Ttsc
i1sc  sin  t   sc  sc    sin  sc   sc   i1(0)  e , (3.113)
Z1sc  Z1sc 
unde 1sc este dat de relaţia (3.57), Z1sc de relaţia (3.56), iar i1(0) reprezintă
valoarea curentului i1 în momentul apariţiei scurtcircuitului.
Relaţia (3.113) evidenţiază componenta periodică

sin ωt + α sc  sc 

U 2
ip  1 (3.113’)
Z1sc
şi componenta aperiodică
 U1 2   Ttsc
iap   sin  sc   sc   i1(0)  e , (3.113”)
 Z 1sc 
i care se amortizează rapid
ip (17 perioade).
Valoarea maximă pen-
2 I1scn
tru curentul de scurtcircuit,
i1(0)
  t numită curent de şoc la
2 2 scurtcircuit, s-ar obţine – în
iap ipoteza că nu ar exista amor-

I1scmax tizare – pentru  sc   sc 
2
i1
la momentul t=, fiind
2 2 U1
 I1scmax =  i1( 0 ) .
Fig. 3.30 Variaţia curentului de scurtcircuit pentrusc=sc+ . Z1sc
2
(3.114)
161
Maşini electrice
În realitate, din cauza amortizării curentul de şoc la scurtcircuit este
mai mic decât cel indicat de relaţia (3.114), în calcule considerându-se (Fig.
3.30)
I1scmax = ksc  I1sc n , (3.115)
unde ksc are valori între 1,21,8 [5] [7] în funcţie de valoarea tensiunii de
scurtcircuit nominală a transformatorului şi de puterea acestuia, iar curentul
nominal de scurtcircuit permanent este determinat de relaţia
U U I
I1scn = 1n = 1n 1n . (3.116)
Z1sc U1scn
Curentul nominal de scurtcircuit poate depăşi de 1020 de ori curentul
nominal, iar curentul de şoc la scurtcircuit poate atinge şi chiar depăşi de 40
de ori curentul nominal [5].
Scurtcircuitul brusc al transformatorului constituie un regim de avarie,
când datorită efectelor termice şi electrodinamice (mecanice),
transformatorul se distruge dacă nu este deconectat rapid. La
transformatoarele trifazate, scurtcircuitul brusc poate fi monofazat, bifazat
sau trifazat, ultimul caz fiind cel mai periculos, curenţii de scurtcircuit ce
apar fiind mai mari.
Standardele precizează că transformatoarele electrice trifazate de
putere în ulei trebuie să suporte cinci scurtcircuite cu durata de la 0,5 la 1
secundă.

3.5.2 . Regi mu ri tra n zi tori i carac teri za te p ri n

s u p raten s i u n i

În exploatare, la bornele unui transformator pot apare supratensiuni

care pot depăşi de mai multe ori valoarea maximă admisă a tensiunii de
lucru şi care pot determina străpungerea izolaţiei înfăşurărilor şi scoaterea
din funcţiune a acestuia.
Supratensiunile pot să apară:
– în urma proceselor de comutaţie, variind între 25 ori tensiunea
nominală;
– în urma avariilor, variind între 78 ori tensiunea nominală;
– în urma descărcărilor atmosferice în liniile de transport, putând
depăşi tensiunea nominală de 812 ori.
Se consideră periculoase pentru transformatorul electric supratensiunile
ce depăşesc de 3,5 ori tensiunea nominală.
Undele de tensiune au durata între 50 s (pentru supratensiuni
atmosferice) şi 5.000 s (pentru supratensiuni de comutaţie). Din acest
motiv, pentru transformator supratensiunile pot fi considerate ca nişte
oscilaţii de foarte înaltă frecvenţă. La frecvenţe înalte intervin capacităţile

162
 Capitolul 3. Transformatorul electric

între spire Cs şi capacităţile dintre A a A

C p
C' s
C p
C
p
spire şi pământ Cp. Schema
echivalentă a transformatorului L L
sp ss
arată ca în figura 3.31 a). C s C s
C
s
L
Deoarece se poate considera C
R
C'
R
sp ss
C C
p s p p
că înfăşurarea secundară este
conectată la pământ se utilizează
schema simplificată a C s C s
Cs
L

transformatorului, indicată în C p
C' s
C p
Cp
figura 3.31 b).
Capacitatea totală faţă de C p C' s
C p
Cp

pământ este
C tp = N  Cp , (3.117)
C C C L
iar capacitatea între prima şi a N- s s s

a spiră este C p
C' s
C p
Cp

C
C ts  s (3.118)
N X x X
a) b)
N fiind numărul de spire al Fig. 3.31 Schema echivalentă a unui transformator faţă
înfăşurării primare. Capacitatea Ctp de supratensiuni: a) schema completă; b) schema
se numeşte capacitate transversală, simplificată.

iar Cts se numeşte capacitate longitudinală. De aceste capacităţi se poate ţine

seama printr-o capacitate totală echivalentă Ct, dată de relaţia
C t  C tp  C ts  Cp  Cs . (3.119)
Având în vedere că la frecvenţe mari reactanţa inductivă a înfăşurării
este foarte mare, transformatorul poate fi reprezentat prin capacitatea sa
totală. Dacă supratensiunea la bornele transformatorului este ut, se poate
scrie
1 t
Ur ut =  i t dt . (3.120)
Ct 0
Ud Deoarece parametrii înfăşurărilor
transformatorului diferă de cei ai liniei
A X
de transport, unda de tensiune
Fig. 3.32 Reflexia undei de tensiune la atmosferică se reflectă parţial la bornele
bornele transformatorului.
transformatorului (Fig. 3.32). Tensiunea
la bornele transformatorului este
u t = ud  u r . (3.121)
Dar
ud  id  RL ;
ur  ir  RL ; (3.122)
it  id  ir ,
163
Maşini electrice
unde RL este rezistenţa liniei faţă de unda de tensiune.
Având în vedere relaţiile (3.121) şi (3.122 ), relaţia (3.120) devine
1 t
 it dt = 2ud  RL  it . (3.123)
Ct 0
Cum pentru t=0 valoarea integralei din relaţia (3.123) este nulă,
rezultă curentul prin transformator la momentul iniţial:
2u
it 0 = d = 2 id . (3.124)
RL
La un anumit moment t, curentul prin transformator (curent capacitiv)
este
t

Ct RL
it = 2 id  e . (3.125)
Tensiunea la bornele transformatorului se determină având în vedere
relaţiile (3.125) şi (3.120), precum şi faptul că la t=0, ut=0 (capacitatea
echivalentă Ct nu are sarcini):
 
t


u t = 2 ud 1  e Ct RL 
. (3.126)
 
 
Deoarece RL500 Ω şi Ct10–10 F, rezultă că încărcarea condensatoru-
lui echivalent durează cca 10–7 secunde.
Variaţia tensiunii în lungul înfăşurării transformatorului depinde de
mări-mea capacităţii Cp. Se notează
Cp
 . (3.127)
Cs
Dacă Cp=0 şi =0 repartiţia tensiunii în lungul înfăşurării
transformatorului are loc după o dreaptă – Fig. 3.33 a) şi b).
Din figura 3.33 se constată că pentru >5 repartiţia potenţialului în
lungul înfăşurării nu mai depinde de modul de conectare al nulului.
După ce tensiunea s-a repartizat în lungul înfăşurării, procesele tind
spre regimul staţionar. La conexiunea Y0, regimul staţionar este caracterizat
prin variaţia liniară a tensiunii de-a lungul înfăşurării, iar la conexiunea Y în
regim staţionar, toată înfăşurarea are acelaşi potenţial. Stabilirea regimului
staţionar se realizează prin procese tranzitorii cu caracter oscilant,
determinate de capacităţile dintre spire şi inductivităţile spirelor.
În timpul acestor procese tensiunea pe înfăşurarea transformatorului
atinge valoarea 1,4Uborne la conexiunea Y0, sau 1,8Uborne la conexiunea Y.
Aceste valori ale tensiunii pot apare între oricare două spire ale înfăşurării.
Avându-se în vedere valorile mari ale tensiunilor ce pot apare între
diferite spire în timpul proceselor tranzitorii determinate de supratensiuni,
transformatoarele trebuie protejate la supratensiuni. Există două categorii de

164
 Capitolul 3. Transformatorul electric

măsuri de protecţie: măsuri exterioare şi măsuri interioare.

Ux Ux
=0
Ul Ul

0,8 0,8
=1
0,6 =0 0,6
=1 =2
=2
0,4 0,4
=5
=5
=10
0,2 0,2
=10
x x
0 l 0 l
0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 0,2 0,4 0,6 0,8 1,0
A X A X

x x
l l
a) b)
Fig. 3.33 Repartiţia tensiunii în lungul înfăşurării după cca 10 -7 s:
a) înfăşurare cu nulul pus la pământ; b) înfăşurare cu nulul izolat.

Măsurile exterioare au în vedere alegerea traseului liniei de transport

prin zone ferite de descărcări electrice, montarea de descărcătoare – atât pe
linie cât şi la intrarea în staţiile electrice de transformare – utilizarea
eclatoarelor la bornele transformatoarelor. Aceste măsuri au ca scop
reducerea undei de tensiune sub valorile periculoase.
Măsurile interioare (sau măsurile constructive) se iau în faza de
construcţie a transformatoarelor şi au ca scop realizarea acestora astfel încât
să suporte undele de tensiune care au loc în exploatare. Măsurile interioare
constă în:
– mărirea rigidităţii dielectrice (întărirea izolaţiei) a acelor părţi ale
înfăşurărilor care sunt solicitate mai des;
– utilizarea de ecrane electrostatice legate la capătul de început al
înfăşurării, care au ca scop realizarea unor capacităţi suplimentare faţă de
înfăşurare, astfel încât repartiţia tensiunii de undă în lungul înfăşurării să fie
aproape liniară;
– utilizarea circuitelor antirezonante ş.a.

3.6. Transformatoare speciale

3.6.1. Au totran s f orma toru l

Autotransformatorul este un transformator cu o singură înfăşurare pe

fază. Dacă tensiunea primară u1 se aplică între bornele A şi X ale înfăşurării,
tensiunea secundară u2 se obţine între bornele a şi x (Fig. 3.34), borna a
fiind conectată la o spiră între A şi X la autotransformatoarele coborâtoare,

165
Maşini electrice
sau la o spiră aflată deasupra bornei A la autotransformatoarele ridicătoare
de tensiune.
După cum se observă din figura 3.34, înfăşurarea
autotransformatorului are o parte care aparţine numai primarului sau numai
i1 i2
A a

i2 a A i1

u1 N1 N2 u2

N2 u2 u1 N1

X x X x
a) b)
Fig. 3.34 Schema electrică a autotransformatorului: a) coborâtor de
tensiune; b) ridicător de tensiune.

secundarului – Aa în figura 3.34 – şi o parte comună – ax în figura 3.34 a) şi

AX în figura 3.34 b). Deci pe lângă cuplajul magnetic între primar şi
secundar, la autotransformator există şi un cuplaj galvanic (electric).
Raportul de transformare al autotransformatorului este definit ca şi la
N1
transformator: k  .
N2
Notând
R1 = RAa + RaX ; R2 = Rax ;
(3.128)
L1d = LAad + Laxd ; L2 d = Laxd ,
pentru autotransformatorul coborâtor se pot scrie relaţiile:
di  i 
u1 = R1  R2 i1 + R2 i1  i2 + L1d  L2d  1 + L2d 1 2  ue1 ;
di
dt dt
di  i 
ue2  u2  R2 i1  i2   L2d 1 2 ; i01  i1  i2 ;
1
(3.129)
dt k
di d 2i
ue1   K 'L11 01  K "L11 201 ; ue1  k  ue2 .
dt dt
unde L11 este inductivitatea principală corespunzătoare cuplajului magnetic.
La aceste ecuaţii se adaugă şi ecuaţia circuitului de utilizare.
Ţinând seama şi de notaţiile din relaţia (3.33), ecuaţiile
autotransformatorului în complex se pot scrie astfel:

166
 Capitolul 3. Transformatorul electric

U 1 = Z 1  I 1 + Z 2  I 2  U e1 ; U e 2  U 2  Z 2 I 1  I 2 ;
1 (3.130)
I 01  I 1  I 2 ; U e1   Z 1m  I 01 ; U e1  k  U e2 .
k
Cunoscând şi ecuaţia receptorului
U 2  I 2  Z, (3.131)
se obţine un sistem de şase ecuaţii, din care se pot determina mărimile ue1,
ue2, i01, i1, i2 în funcţie de u1 şi u2.
Construcţia diagramei fazoriale se face ca şi la transformator.
Ecuaţiile autotransformatorului ridicător de tensiune se pot scrie fie
notând R1, R2, L1d, L2d în concordanţă cu figura 3.34 b), fie utilizând relaţia
(3.130), în care indicele 1 se permută cu indicele 2 şi deci mărimile primare
sunt notate cu indicele 2, iar cele secundare cu indicele 1.
Puterea electrică totală P este transmisă din primar către secundar pe
două căi: pe cale de inducţie electromagnetică prin intermediul înfăşurării
Aa şi direct, prin intermediul înfăşurării ax.
Puterea transmisă prin inducţia electromagnetică este
N  N2  1
Pem  P 1 = P 1  . (3.132)
N1  k
Puterea transmisă direct Pe este
1
Pe = P  Pem = P. (3.133)
k
Se observă că pentru k=1 întreaga putere se transmite direct.
Pierderile într-un autotransformator sunt mai mici decât într-un
transformator de aceeaşi putere [7] [18] [19], motiv pentru care
autotransformatorul mai poate fi numit transformator în construcţie
economică.
Autotransformatorul se utilizează la conectarea a două linii de tensiuni
cu valori apropiate, nefiind recomandat a se utiliza pentru rapoarte de
transformare mai mari decât 2.

3.6.2. T ran s f ormat oru l cu trei î n f ăş u rări

Acest tip de transformator se utilizează pentru a cupla trei reţele

electrice de tensiuni diferite, atât în transportul cât şi în distribuţia şi
utilizarea energiei electrice.
Utilizarea unui transformator cu trei înfăşurări constituie o soluţie mai
economică decât utilizarea a două transformatoare. Spre exemplu, în cazul
unei centrale electrice de putere medie care debitează pe două reţele de
tensiuni diferite se utilizează un transformator ridicător de tensiune cu trei
înfăşurări, a cărui tensiune primară poate fi 10,5 kV, iar tensiunile secundare
de 110 kV şi 220 kV.

167
Maşini electrice
Schema de principiu a transformatorului cu trei înfăşurări este indicată
în figura 3.35 a), iar schema convenţională în figura 3.35 b).

i1

i3 i2
i2
i1 2
~u 1 3 2 1 1 2 3 u3 u2 1
3
i3

Zs3 Zs2
~

a) b)
Fig. 3.35 Transformatorul cu trei înfăşurări: a) schema de principiu;
b) schema convenţională.
Înfăşurarea de joasă
j I2X21 j I3X31
tensiune se plasează în mod
j I1X1 U1 obişnuit lângă miez, peste ea
I1R1 plasându-se înfăşurarea de medie
-Ue1
tensiune şi către exterior înfăşura-
N3 rea de înaltă tensiune.
 I3
N1 Utilizând notaţiile:
I1
 X i = Liid ω;
N2
 I2
X ik  Likd ω;
N1
I01 Z i  Ri  j  X i ,
i, k  1, 2, 3;
U3
R1m  K "L11 ω 2 ;
 I3R3
X 1m  K 'L11 ω; (3.134)
 Ue3
I3
-jI1X13
Z 1m  R1m  j  X 1m ;
-jI2X23
I2
-jI3X3
X s2  ω Ls2 ;
U2 Ue2
I2R2
jI1X12 Z s2  R2  j  X s2 ;
jI3X32
-jI2X2 X s3  ω Ls3 ;
Ue1
Z s3  R3  j  X s3 ,
Fig. 3.36 Diagrama fazorială a transformatorului cu
trei înfăşurări. ecuaţiile transformatorului cu trei
înfăşurări funcţionând cu sarcină
simetrică în regim sinusoidal sunt următoarele:
U 1  Z 1  I 1  j  X 21  I 2  j  X 31  I 3  U e1 ;
U e 2  Z 2  I 2  j  X 12  I 1  j  X 32  I 3  U 2 ; (3.135’)
U e 3  Z 3  I 3  j  X 13  I 1  j  X 23  I 2  U 3 ;

168
 Capitolul 3. Transformatorul electric

N2 N
I 01  I 1  I 2  3 I 3;
N1 N1
N2 N
U e1   Z 1m  I 01 ; U e2  U e1 ; U e3  3 U e1 ; (3.135”)
N1 N1
U 2  Z s2  I 2 ; U 3  Z s3  I 3 .
În aceste relaţii au fost incluse şi relaţiile corespunzătoare sarcinilor celor
două secundare.
Diagrama fazorială a transformatorului cu trei înfăşurări se obţine
având în vedere că tensiunile induse Ue1, Ue2 şi Ue3 sunt sinfazice (Fig.
3.36). Pentru a se reprezenta diagrama fazorială, trebuie ca în ecuaţiile a
doua şi a treia din relaţia (3.135) să intervină numai I2, respectiv I3.

L'13d I'3
I1 R1 I'2 R'2

L11d-L'21d-L'31d I01 L'22d-L'12d-L'32d

U1 Z1m U'2 Z's2

U'3 Z's3
L'12d L'23d R'3

L'33d-L'13d-L'23d

a)
I'3 Z'3
b)

I1 Z1 I'2 Z'2

I01
Z's2 Z's3
U1 Z1m U'2 U'3

Fig. 3.37 a) schema echivalentă exactă a transformatorului cu trei înfăşurări;

b) schema echivalentă a unui transformator cu trei înfăşurări în cazul neglijării
dispersiei mutuale.

Rapoartele de transformare corespunzătoare celor două secundare sunt

următoarele:
N N
k12 = 1 ; k13 = 1 . (3.136)
N2 N3
Având în vedere aceste rapoarte de transformare, se pot scrie ecuaţiile reduse la
primar:

169
Maşini electrice

U 1 = Z 1  I 1 + j  X '21 I '2 +j  X '31 I '3 U e1 ;

U e2 = j  X 21  I 1 + Z '2  I '2 +j  X '32 I '3 U '2 ;
U e3 = j  X 31  I 1 + Z '3  I '3 +j  X '32 I '2 U '3 ; (3.137)
I 01  I 1  I '2  I '3 ;
U e1   Z 1m  I 01 ; U 'e2  Z 's2 I '2 ; U 'e3  Z s3  I '3 .
Schema echivalentă exactă corespunzătoare relaţiilor (3.137) este dată
în figura 3.37 a), iar schema simplificată – obţinută în cazul neglijării
inductivităţilor de dispersie mutuală – este dată în figura 3.37 b).

3.6.3. T ran s f ormat oare p en tru s ch i mb area

n u măru l u i d e f aze

Uneori, în practică, este nevoie şi de alte sisteme de tensiuni decât cele

trifazate. Obţinerea lor se poate face şi cu ajutorul transformatoarelor. Deoarece
în aplicaţiile industriale întotdeauna există un sistem trifazat de tensiuni vom
analiza câteva cazuri de transformare a sistemului trifazat de tensiuni în sisteme
de tensiuni cu un număr de faze diferit de trei.
Transformatoare tri-bi-fazate. Transformarea unui sistem trifazat de
tensiuni în sistem bifazat se poate face utilizând transformatoare monofazate sau
trifazate. Obţinerea sistemului bifazat cu ajutorul a două transformatoare monofazate
este arătată în figura 3.38.
Dacă cele două înfăşurări secundare au acelaşi număr de spire, adică
N '2 = N 2 , (3.138)
după cum rezultă din figura 3.38 b), între tensiunile UAX şi UBY există relaţia
3
U AX = U BY , (3.139)
2
relaţie care se păstrează şi între tensiunile bifazate:
3
U ax = U by . (3.140)
2
Dacă se cere ca tensiunile Uax şi Uby să fie egale, între N2 şi N’2 trebuie
să existe relaţia
3
N '2  N2. (3.141)
2
În figura 3.39 este indicată schema Sonns, în care se utilizează un
transformator tri-bi-fazat cu trei coloane. Miezul coloanei centrale are o
secţiune de 2 ori mai mare decât miezul unei coloane exterioare.
Primarul este conectat în stea, iar secundarul – având acelaşi număr de
spire pe fază – este conectat în triunghi.

170
 Capitolul 3. Transformatorul electric

T
S R
R
I II
A a B b

N1
2 UAX
N1 N2 N'2 T S
N1 UBY
2 b)

X x Y y
Uby
Uax

Uby Uax

a) c)

Fig. 3.38 Sistemul Scott cu două transformatoare monofazate: a) schema

conexiunilor; b) tensiunile primare; c) tensiunile bifazate secundare.

Transformatoare tri-hexa-fazate. Aceste transformatoare se

utilizează la alimentarea instalaţiilor redresoare şi onduloare, cu scopul
reducerii distorsiunilor produse de aceste instalaţii.
În figura 3.40 este indicată schema de principiu a unui transformator
în conexiunea stea – dublă stea, fără sau bobină reactor (interfază), iar în
figura 3.41 schema de principiu a unui transformator în conexiunea stea –
dublu zig-zag (conexiunea furcă).

171
Maşini electrice

A B C A

a b c
C B

n 3 4

n
2 5
6 3 5

1 6
1 2 4
a) b)
Fig. 3.41 Sistem stea - dublu zig-zag (furcă): a) schema
de conexiuni; b) diagrama tensiunilor.

172
 Capitolul 4. Maşina asincronă

Capitolul 4. MAŞINA ASINCRONĂ

4.1. Generalităţi

4.1.1. Def i n i ţi i . El emen te con s t ru cti ve

Maşina asincronă (sau maşina de inducţie) este o maşină de curent

alternativ la care câmpul magnetic rotitor al inductorului este produs de un
sistem ms-fazat (indicele „s“ referindu-se la toate mărimile corespunzătoare
2
statorului) de curenţi alternativi defazaţi cu , ce parcurge o înfăşurare
ms
2
având ms faze ale căror axe sunt decalate cu unghiul (vezi § 2.5.5. şi
p  ms
§ 2.8.), iar turaţia rotorului este diferită de cea a câmpului magnetic
inductor.
Înfăşurarea parcursă de curenţii inductori, plasată de regulă pe stator,
se numeşte înfăşurare primară, putând fi monofazată sau polifazată (de
regulă, trifazată). Înfăşurarea secundară, plasată de regulă pe rotor, poate fi
bobinată, având capetele scoase la inele colectoare – caz în care se vorbeşte
de maşina asincronă cu inele sau cu rotor bobinat – sau poate fi în colivie –
caz în care se vorbeşte de maşina asincronă cu rotor în colivie sau cu rotor
în scurtcircuit. La maşinile asincrone cu rotor bobinat înfăşurarea rotorului
se conectează numai în stea cu nul izolat.
Înfăşurarea statorică poate fi într-un strat sau în două straturi cu pas
scurtat, în scopul reducerii armonicilor de ordin superior. De regulă, aceasta
se execută din cupru. Înfăşurarea rotorică – când este bobinată – se execută
în două straturi cu pas diametral, utilizându-se de asemenea cuprul în mod
obişnuit. Înfăşurarea rotorică în colivie se execută prin turnare sub presiune,
din aluminiu, alamă, bronz sau cupru.
Miezurile magnetice ale celor două armături – stator şi rotor – se
execută din tole de tablă silicioasă laminată la cald sau la rece, de 0,35 sau
0,5 mm grosime.
Între cele două armături există un întrefier având valori cuprinse între
0,2 şi 2 mm, valorile mai mari corespunzând maşinilor de puteri mai mari.
Maşinile obişnuite au întrefierul cuprins între 0,5 şi 0,7 mm.
Carcasele şi scuturile sunt din fontă sau din oţel, iar la maşinile mici
pot fi din aluminiu, care este mai uşor şi deci permite obţinerea unei maşini
electrice de greutate mai mică.
Axul maşinii, realizat din oţel prin strunjire, se roteşte în rulmenţi la
173
Maşini electrice
maşinile mici sau în lagăre la maşinile mari. Suporţii portlagăr (portrulment)
se pot afla în scuturi la maşinile mici sau sunt fixaţi pe o placă de bază
comună la maşinile de puteri mari şi foarte mari.

12 7 1 3 6 2 7 11

10

8 5 4 9

Fig. 4.1 Elemente constructive ale unui motor asincron: 1 - miez feromagnetic statoric;
2 - înfăşurare primară; 3 - miez rotoric; 4 - înfăşurare secundară (a indusului); 5 - arbore;
6 - carcasă; 7 - scuturi; 8 - ventilator; 9 - inele de contact; 10 - dispozitiv de ridicare a periilor
şi de scurtcircuitare a înfăşurării rotorice; 11 - manetă (pentru acţionarea dispozitivului 10);
12 - capacul ventilatorului.

Maşinile asincrone se realizează pentru puteri de la câţiva watt-i până

la zeci de megawatt-i, pentru turaţii de la câteva sute la o sută de mii de
rotaţii pe minut. Obişnuit, turaţiile sincrone ale maşinilor asincrone sunt
cuprinse, la frecvenţa de 50 Hz, între 500 şi 3.000 rotaţii pe minut.
Terminologia generală pentru maşinile electrice rotative este dată în SR
EN 60034-8. Simbolizarea formelor constructive şi a modurilor de montaj este
dată în SR EN 60034-7:1996/A1:2001.

4.1.2. Mări mi n o mi n al e

Puterile, tensiunile, curenţii, turaţiile nominale pentru maşinile

asincrone trifazate sunt înscrise pe plăcuţa indicatoare a maşinii, fiind
mărimi standardizate în STAS 3528-82 şi SR EN 60034-1:2005. Pentru
motoare de inducţie cu puteri între 0,06 şi 132 kW, cu tensiuni de alimentare
până la 660 V inclusiv mărimile nominale sunt date în STAS 881-88, iar
pentru motoare asincrone de puteri între 160 şi 1.000 kW mărimile
nominale sunt date în STAS 6587-79. Corelarea între dimensiunile
mecanice şi mărimile electrice este dată în STAS 9544/1,2-74, în curs de
modificare.

174
 Capitolul 4. Maşina asincronă

4.1.3. S emn e con ve n ţi on al e ş i marca re a b o rn el or

În STAS 1590/5-71 (în curs de modificare) sunt date semnele

convenţionale pentru maşinile asincrone. În mod frecvent se utilizează
semnele convenţionale din figura 4.2.

M M M M M M
~ ~ 1~ 3~  3~

a) b) c) d) e) f)
Fig. 4.2 Semne convenţionale pentru maşini asincrone: a), b) semne generale
pentru motorul asincron cu rotor în scurtcircuit, respectiv bobinat;
c) motor monofazat cu borne şi pentru faza auxiliară; d) motor trifazat cu rotor
în scurtcircuit, cu cele şase capete ale înfăşurărilor scoase la placa de borne;
e) idem cu d), înfăşurarea primară fiind conectată în triunghi; f) motor trifazat
cu rotor bobinat.

U1 V1 W1 U1 V1 W1 Marcarea capetelor
terminale ale înfăşurărilor se
face conform SR EN 60034-
8:2008. Acestea sunt notate cu
o literă mare şi o cifră. Pentru
V2 W2 U2 V2 W2 U2 începutul înfăşurării se
a) b) foloseşte cifra 1, iar pentru
Fig. 4.3 Aşezarea bornelor maşinii asincrone cu toate sfârşit cifra 2. La maşinile
terminalele scoase la placa de borne: a) conexiune stea;
b) conexiune triunghi.
asincrone trifazate înfăşurările
primare se notează cu literele
U, V, W, pentru neutru folosindu-se N, iar înfăşurările secundare se notează
cu K, L, M, iar neutrul se notează cu Q. Aşezarea bornelor pe placa de borne
se face astfel încât, cu acelaşi tip de clemă să se poată executa atât
conexiunea stea cât şi conexiunea triunghi (Fig. 4.3), respectându-se STAS
8457/1-79 şi STAS 8457/2-88.

4.2. Principiul şi regimurile de func ţionare

ale maşinii asincrone

La alimentarea unei înfăşurări ms-fazate cu un sistem ms-fazat de

tensiuni apare un câmp magnetic rotitor (vezi şi § 2.8.2.), având turaţia
fs
ns  , (4.1)
p
175
Maşini electrice
p fiind numărul de perechi de poli realizat de înfăşurarea ms-fazată plasată
pe stator (de unde şi indicele s). Turaţia ns se numeşte turaţie de sincronism
sau turaţie sincronă. Dacă rotorul se roteşte cu o turaţie n diferită de turaţia
de sincronism (poate fi şi 0) în înfăşurarea rotorică este indus un sistem de
tensiuni electromotoare (vezi şi § 2.4.). Înfăşurarea rotorică fiind închisă (în
scurtcircuit sau peste o rezistenţă) tensiunile electromotoare induse
determină apariţia unor curenţi electrici induşi şi – în consecinţă – şi a unui
câmp magnetic al indusului.
Turaţia rotorului faţă de câmpul magnetic învârtitor statoric (turaţia
relativă a rotorului nrr – orientată invers faţă de ns) are valoarea absolută
nrr  ns  n. (4.2)
Frecvenţa câmpului magnetic rotoric va fi deci
f r  p  nrr . (4.3)
Diferenţa între turaţia sincronă ns şi turaţia rotorului n este
caracterizată prin mărimea numită alunecare – notată în continuare cu s –
definită astfel:
n  n nrr
s= s = . (4.4)
ns ns
Având în vedere relaţiile (4.1), (4.3) şi (4.4), rezultă
f r  s  fs . (4.5)
Deci turaţia câmpului magnetic rotoric faţă de rotor este
f s  fs
nr  r   s  ns . (4.6)
p p
Faţă de stator turaţia câmpului magnetic rotoric este
ns  n
nr  n  s  ns  n  ns  n  ns , (4.7)
ns
adică cele două câmpuri magnetice – inductor statoric şi indus rotoric – sunt
în repaus relativ. Ele dau naştere unui câmp magnetic rezultant care înlănţuie
atât înfăşurarea statorică cât şi înfăşurarea rotorică, numit câmp magnetic util.
Observaţie: turaţiile nrr şi nr au acelaşi modul dar sensuri diferite.
Câmpul magnetic ce înlănţuie numai înfăşurarea statorică, respectiv
rotorică, se numeşte câmp magnetic de dispersie statoric, respectiv rotoric;
dacă rotorul s-ar învârti cu turaţia sincronă ns în conductoarele sale nu s-ar
induce tensiuni electromotoare, neexistând mişcare relativă între câmpul
inductor şi înfăşurarea rotorică. Ca urmare, prin conductoarele rotorului nu
ar circula curenţi şi, în consecinţă, câmpul magnetic rotoric (al indusului) ar
fi nul; de asemenea, cuplul electromagnetic ar fi nul. În consecinţă, maşina
asincronă funcţionează ca atare doar la turaţii diferite de turaţia sincronă.
Regimul de funcţionare al maşinii asincrone este determinat de
semnul şi valoarea turaţiei n a rotorului. Se consideră n>0 dacă rotorul
se roteşte în sensul rotirii câmpului magnetic învârtitor. Există trei
176
 Capitolul 4. Maşina asincronă

regimuri posibile de funcţionare a maşinii asincrone: generator, motor,

frână (Fig. 4.4).
E.E. E.E. E.E.

E.M. E.M. E.M.

B ns B ns B ns

F F F
n n n
n>ns, s<0 0<n<ns, 0<s<1 n<0, s>1
a) b) c)
Fig. 4.4 Regimurile de funcţionare ale maşinii asincrone:
a) regim de generator; b) regim de motor; c) regim de frână;
E.E. - energie electrică; E.M. - energie mecanică; Q - căldură.

Dacă rotorul maşinii asincrone este antrenat cu o turaţie n>ns, deci

s<0, apare un cuplu electromagnetic ce tinde să frâneze rotorul, energia
mecanică primită fiind transformată în energie electrică, cedată reţelei pe la
bornele statorice. Maşina asincronă funcţionează în acest caz în regim de
generator.
Dacă 0<n<ns, deci 0<s<1, maşina asincronă ce primeşte energie
electrică prin bornele statorice dezvoltă un cuplu activ, antrenând o maşină
de lucru prin arbore. În acest caz, maşina asincronă funcţionează în regim de
motor.
Dacă maşina asincronă primeşte energie electrică prin bornele
statorice, iar rotorul este antrenat cu o turaţie n în sens invers turaţiei ns –
primeşte energie mecanică (deci n<0, s>1), regimul de funcţionare este cel
de frână. Energiile electrice şi mecanice sunt convertite în căldură, care se
disipează în maşină şi în rezistenţa adiţională a rotorului (rezistenţă de
frânare).
Observaţie: şi în cazul funcţionării ca generator sau motor se dezvoltă
căldură în maşina asincronă, dar în cantităţi neglijabile faţă de căldura
dezvoltată în maşină şi în rezistenţa adiţională în cazul funcţionării în regim
de frână.

177
Maşini electrice

4.3. Ecuaţiile maşinii asincrone

4.3.1. I p oteze p en tr u s cri erea ecu aţi i l or

Considerăm o maşină asincronă cu statorul şi rotorul bobinate,

înfăşurările având o repartiţie sinusoidală de-a lungul pasului polar, având
2 2
ms faze statorice, decalate cu şi mr faze rotorice, decalate cu .
p  ms p  mr
Se presupune că maşina este alimentată de la un sistem simetric sinusoidal
2
ms-fazat de tensiuni defazate cu , care determină un sistem ms-fazat
ms
simetric de curenţi sinusoidali, deci se consideră maşina nesaturată. Câmpul
magnetic învârtitor rezultant în întrefier se consideră circular. Maşina fiind
simetrică, iar curenţii şi tensiunile formând sisteme simetrice, este suficient
să se determine mărimile necunoscute numai pentru o fază statorică şi una
rotorică.
Mărimile ce caracterizează statorul vor fi notate cu indicele s, iar cele
ce caracterizează rotorul vor fi notate cu indicele r. Pentru faza statorică se
fac următoarele notaţii: us – tensiunea de fază de alimentare; is – curentul
statoric; Rs – rezistenţa electrică a unei faze; Ls11d – inductivitatea de dis-
persie corespunzătoare câmpului propriu, care înlănţuie numai o fază
statorică; Ls1d – inductivitatea de dispersie mutuală, corespunzătoare
câmpului propriu, care înlănţuie înfăşurările statorice 1 şi  Lsh –
inductivitatea proprie utilă – relaţia (1.26). Analog, pentru o fază rotorică, se
notează: ur, ir, Rr, Lr11d, Lr1d, Lrh.
La asocierea sensurilor pozitive se consideră receptor faza statorică şi
sursă faza rotorică (Fig. 4.5).
Pentru scrierea ecuaţiilor maşinii asincrone convenim să notăm cu
indicele  mărimile unei
 sd fazei statorice oarecare,
is1
Ls11d n s iar cu indicele  mărimile
Rs ir1 corespunzătoare unei
us1
faze rotorice oarecare.
n
 rd Considerăm originea
 timpului în momentul
ur1
Lr11d trecerii prin zero a
Rr
tensiunii la bornele fazei
statorice 1 – us1.
Pentru faza
Fig. 4.5 Reprezentarea schematică a unei faze statorice şi a statorică  sunt valabile
uneia rotorice pentru maşina de inducţie simetrică. relaţiile:

178
 Capitolul 4. Maşina asincronă

 2   2 
us  2  U s sin s t    1 ; is  2  I s sin s t  s    1 ;
 ms   ms 
(4.8)
2 2
Ls1d  Ls11d cos  1 ; Ls1h  Ls11h cos  1 ,
ms ms
s fiind defazajul dintre curentul şi tensiunea fazei statorice respective.
Pentru faza rotorică  sunt valabile relaţiile
 2   2 
u r  2  U r sin r t   u    1 ; ir  2  I r sin r t   u   r    1 ;
 mr   mr 
2 2
Lr1d  Lr11d cos  1 ; Lr1h  Lr11h cos  1 ,
mr mr
(4.9)
unde  u este defazajul dintre tensiunea fazei 1 statorice şi tensiunea fazei 1
rotorice, iar  r este defazajul dintre tensiunea şi curentul fazei  rotorice.
Inductivitatea mutuală între faza statorică 1 şi faza rotorică  este
 2 
Ls1rh  L'srh cos     1 , (4.10)
 mr 
unde L’srh este definit de relaţia (2.149), reprezentând inductivitatea mutuală
între înfăşurarea statorică 1 şi înfăşurarea rotorică 1 când au axele suprapuse
(=0).
Inductivitatea mutuală între prima fază rotorică şi faza statorică  este
 2 
Lsr1h  L'srh cos     1 , (4.11)
 ms 
unde
   0  s  r t. (4.12)

4.3.2. E cu aţi i l e ma ş i n i i as in cron e î n mă ri mi

d ep en d en te d e ti mp (î n val ori i n s tan tan ee)

Fluxul magnetic al fazei 1 statorice este

s1  s1d  s1h , (4.13)
unde
ms ds1h0
s1d   Ls1d  is şi s1h  K 's1h0  K " , (4.14)
 1 dt
unde K' şi K'' sunt coeficienţi ce depind de pierderile în fier, de modul de
variaţie al câmpului şi de viteza armăturii mobile a maşinii, iar
ms mr
s1h0   Ls1h  is   Ls1rh  ir . (4.15)
 1  1
Având în vedere relaţia (4.8), se poate scrie

179
Maşini electrice
ms ms
 Ls1d  is 
Ls11d  is1. (4.16)
 1 2
Prima ecuaţie din relaţia (4.14) devine
m
s1d  s Ls11d  is1  Lsd  is1 , (4.17)
2
ms
unde Lsd  Ls11d este inductivitatea totală de dispersie a unei faze
2
statorice.
Analog cu relaţia (4.16) se poate scrie
ms m
 Ls1h  is  s Ls11h  is1 , (4.18)
 1 2
iar
 Ls1rh  ir  r L'srh I r 2 sin st  0  u  r ,
mr m
(4.19)
 1 2
deci
s1h0  s Ls11h  is1  r L'srh I r 2 sin st  0  u  r .
m m
(4.20)
2 2
Considerăm că fluxul magnetic principal al maşinii, corespunzător
fazei statorice 1 poate fi realizat de curentul fictiv i0s1 care parcurge numai
faza 1 statorică, fiind defazat faţă de us cu unghiul 0s:
i0s1 = I 0s1 2 sin s t  0s , (4.21)
iar în general, pentru faza 
 2 
i0s = I 0s1 2 sin st  0s    1 , (4.22)
 ms 
deci
m
s1h0 = s Ls11h  i0s1. (4.23)
2
Din relaţiile (4.20) şi (4.23) rezultă
I r 2 sin s t + 0   u   r  = is1 + I r 2 sin s t + 0   u   r ,
mr L'srh 1
i0s1 = is1 +
ms Ls11h ki
(4.24)
unde
ms Ls11h ms L'srh ms  N s  k bs
ki = = = (4.25)
mr L'srh mr Lr11h mr  N r  k br
este raportul de transformare al curenţilor – vezi şi relaţiile (2.148) şi
(2.150), Ns, Nr reprezintă numărul de spire pentru o fază statorică, respectiv
rotorică, iar kbs, kbr sunt factorii de bobinaj corespunzători – vezi relaţia
(2.77).
Cunoscând că
180
 Capitolul 4. Maşina asincronă

ds1h m di m d 2i
ues1 =    K ' s Ls11h 0s1  K " s Ls11h 0s1 , (4.26)
dt 2 dt 2 dt 2
ecuaţia tensiunilor pentru faza statorică este
di
us1 = is1  Rs + Lsd s1  ues1. (4.27)
dt
Pentru calculul fluxului fazei rotorice se procedează similar ca pentru
faza statorică:
r1 = r1d + r1h , (4.28)
mr
unde r1d =  Lr1d  ir  Lrd  ir1 , (4.29)
 1
mr
în care Lrd  Lr11d este inductivitatea de dispersie totală a unei faze
2
rotorice.
dr1h0
r1h = K 'r1h0  K " , (4.30)
dt
mr ms
iar r1h0 =  Lr1h  ir   Lsr1h  is . (4.31)
 1  1
Dar
mr mr
 Lr1h  ir  Lr11h  ir1 , (4.32)
 1 2
L'srh 2  I s sin r t  s  0 .
ms ms
iar  Lsr1h  is  (4.33)
 1 2
În consecinţă,
Lr11h  ir1 + s L'srh 2  I s sin r t  s  0 .
mr m
r1h0 = (4.34)
2 2
Fluxul magnetic principal al fazei rotorice 1 care să se suprapună
peste fluxul magnetic principal al fazei statorice 1 poate fi determinat de
curentul fictiv i0r1 care parcurge înfăşurarea rotorică 1, curent dat de relaţia
i0r1 = 2  I 0r1 sin r t  0s  0  = 2  I 0r1 sin st  0s  . (4.35)
Unghiul de defazaj suplimentar 0 din relaţia (4.35) are în vedere
decalajul dintre faza statorică 1 şi faza rotorică 1 la momentul iniţial.
m
Deci r1h0 = r Lr11h  i0r1. (4.36)
2
Deoarece pierderile în fier au loc în miezul statoric, deci la frecvenţa
statorică, rezultă
m m L di m L m 1 Ls11h di0r1
r1h = K ' r Lr11h  i0r1  K " r r11h 0r1 = K ' s s11h i0r1  K " s ,
2 2 s dt 2 ki  k e 2 s ki  ke dt
(4.37)

181
Maşini electrice

N s  k bs Ls11h L'srh
unde ke =  = (4.38)
N r  k br L'srh Lr11h
se numeşte raport de transformare al tensiunilor.
Tensiunea electromotoare indusă în faza 1 rotorică este
d
uer1 ( s ) =  r1h . (4.39)
dt
Ecuaţia tensiunilor pentru faza rotorică este
di
ur1 = ir1  Rr  Lrd r1 + uer1 ( s ). (4.40)
dt
Cu aceasta, au fost scrise toate ecuaţiile care caracterizează
comportarea electromagnetică a maşinii asincrone. Deoarece maşina este
simetrică, ecuaţiile scrise sunt valabile pentru orice fază statorică sau
rotorică, motiv pentru care se poate renunţa la indicele 1, rezultând ecuaţiile:
di di
us = is  Rs + Lsd s  ues ; ur = ir  Rr  Lrd r  uer ( s );
dt dt
i0s  is + I r 2 sin st  0  u  r ; i0r  ir + ki  I s 2 sin r t  s  0 ;
1
ki
ms di0s ms d 2i0s
ues   K ' Ls11h  K " Ls11h 2 ;
2 dt 2 dt
m di 1 mr d 2i
uer ( s )   K ' r Lr11h 0r  K " Lr11h 20r .
2 dt s 2 dt
(4.41)
Mărimea s, din expresia tensiunii induse în faza rotorică indică faptul
că această tensiune depinde de alunecarea s. Indicele „s“ ce caracterizează
mărimile statorice nu trebuie confundat cu variabila s ce reprezintă
alunecarea.
Ecuaţiile scrise permit să se calculeze mărimile necunoscute is, ir, i0s,
ues, uer(s) când mărimile us, ur şi valorile parametrilor maşinii sunt
cunoscute.

4.3.3. E cu aţi i l e ma ş i n i i as in cron e î n mă ri mi

co mp l exe

Deoarece am presupus că maşina este nesaturată tensiunile şi curenţii

variază sinusoidal în timp, deci pot fi scrise ecuaţiile acesteia în complex.
Se fac notaţiile:
X s = s  Lsd ; Z s  Rs  j  X s ; X r = r  Lrd ; X r ( s ) = r  Lrd  s  s  Lrd  s  X r ;
ms m
Z r ( s )  Rr  j  s  X r ; Rsm  K " Ls11h  s ; Lsm  K ' s Ls11h ;
2

2 2

182
 Capitolul 4. Maşina asincronă

ms
X sm  s  Lsm  s  K ' Ls11h ; Z sm  Rsm  j  X sm . (4.42)
2
Ecuaţiile (4.41) scrise în complex sunt:
U s = Z s  I s  U es ; U r =  Z r ( s )  I r  U er ( s );
1
I 0s  I s  I r  e j0 ; I 0r  ki  I s  e  j0  I r ; (4.43)
ki
s
Z sm  I 0s  e  j0 .
U es =  Z sm  I 0s ; U er ( s ) = 
ke
Tensiunea rotorică Ur este nulă la maşina asincronă cu rotor în
scurtcircuit şi la maşina cu rotor bobinat când inelele sunt scurtcircuitate.

4.3.4. Rotoru l ech i val en t. E cu aţi i l e maş i n i i cu

rotor e ch i val en t

Din relaţiile (4.42) şi ecuaţiile (4.43) se observă că mărimile

corespunzătoare rotorului depind de alunecarea s şi deci de frecvenţa fr. Este
posibil ca rotorul real, ce se roteşte cu turaţia n, să fie înlocuit cu un rotor
imobil, care are aceeaşi solenaţie (deci din stator în rotorul imobil se
transferă aceeaşi putere), acelaşi defazaj între curent şi tensiune, aceeaşi
energie magnetică a câmpului magnetic ca şi rotorul real. Rotorul imobil
astfel definit se numeşte rotor echivalent. Parametrii rotorului real sunt Rr
şi Xr(s) – relaţia (4.42), iar schema pentru o fază rotorică, în ipoteza că Ur=0,
este dată în figura 4.6 a), rezultând din a doua relaţie din (4.43), când Ur=0.
Ir Rr Xr(s)=sXr Ir Rr Xr

1-s
Uer(s) fr Uer fs R
s r

a) b)
Fig. 4.6 Schema unei faze rotorice a maşinii de inducţie: a) pentru
rotorul real; b) pentru rotorul echivalent.

Reactanţa de dispersie Xr(s) şi tensiunea indusă Uer(s) a fazei rotorului

real, depinzând de alunecarea s, depind de frecvenţa rotorică fr.
Pentru determinarea parametrilor fazei rotorului echivalent se împarte
cu alunecarea s a doua relaţie din (4.43), în care se consideră Ur=0. Rezultă
U ( s )  Rr 
U er = er =  + j  X r Ir = Zr Ir, (4.44)
s  s 
unde
R Z ( s)
Zr = r + j  Xr = r . (4.45)
s s
183
Maşini electrice

Rr 2
Puterea activă primită de rotorul echivalent mr Ir acoperă
s
pierderile din înfăşurarea rotorică mrRrIr2 şi puterea mecanică Pm cedată
arborelui, adică
R 2
mr r I r = mr  Rr  I r + Pm ,
2
(4.46)
s
de unde rezultă
1 s
Rr  I r .
2
Pm = mr (4.47)
s
1 s
Rezistenţa Rr corespunde deci sarcinii maşinii de inducţie şi se
s
numeşte rezistenţă de sarcină.
Relaţia (4.44) se poate scrie
1 s
U er = Rr + j  X r  I r + Rr  I r . (4.48)
s
jXsIs
Us 12

13
jXsIs 12
11 I sR s
I sR s
-Ues Us
-Ues 11
10
13
-Ir Ir 10
s Is
9 ki 1
8
s
I0s
7 
I0s r 7
6 
r 6
9 -Ir
8
1 Is ki
Ir 5

5 Ues
2 Ues 2
4
Rr Rr
Ir 3 Ir
s
4 Uer s
Uer jXrIr
3
jXrIr
a) b)
Fig. 4.7 Diagramele fazoriale ale maşinii de inducţie cu rotor
echivalent: a) pentru s>0 (motor); b) pentru s<0 (generator).

Relaţia (4.48) corespunde unui circuit electric format din impedanţa

1 s
proprie Rr+jXr şi impedanţa de sarcină Rr – Fig. 4.6 b). Impedanţa
s
proprie depinde de frecvenţa statorică constantă fs.
Schema stabilită pentru rotorul echivalent sugerează considerarea
acestuia ca secundar al unui transformator care ar fi încărcat cu sarcina
184
 Capitolul 4. Maşina asincronă

1 s
Rr (dependentă de frecvenţa rotorică). De aceea, maşina de inducţie
s
poate fi considerată un transformator generalizat, care pe lângă tensiuni şi
curenţi transformă şi frecvenţa. Studiul maşinii de inducţie poate fi făcut
utilizându-se rotorul echivalent. Ecuaţiile în complex ale maşinii asincrone
rezultă din relaţia (4.43) împărţind, unde este cazul, cu alunecarea s:
Ur 1
U s = I s  Z s  U es ; =  I r  Z r  U er ; I 0s = I s  I r  e j0 ;
s ki
(4.49)
1  j 0 1  j 0
U es =  I 0s  Z sm ; U er =  I 0s  Z sm e  U es  e .
ke ke
Toate mărimile din relaţia (4.49) depind doar de frecvenţa fs (frecvenţa
statorică).
Se poate reprezenta diagrama fazorială corespunzătoare maşinii cu
rotor echivalent (Fig. 4.7).
În regim de motor – când puterea mecanică este pozitivă – şi în regim
de generator – când puterea mecanică este negativă – pentru ca puterea
respectivă să fie cât mai mare este necesar ca – la Ir şi Rr date – alunecarea
să fie cât mai mică.
De aceea, maşinile asincrone se proiectează şi se execută astfel încât
ns  nn
alunecarea nominală sn  să fie cât mai mică. În consecinţă, şi
nn
sX r
unghiul r  arctg este mic – Fig. 4.7 a) şi b).
Rr

4.3.5. E cu aţi i l e î n mă ri mi co mp l exe r ed u s e.

S ch emel e e ch i val en te

Dacă se recurge la notaţiile:

1
I 'r = I r  e j0 ; R'r = ke  ki  Rr ; U 'er = ke  U er  e j0  U es ;
ki
(4.50)
k U R'
U ' r = e r e j 0 ; X ' r = k e  k i  X r ; Z ' r  k e  k i  Z r  r  j  X ' r ,
s s
relaţia (4.49) se pot scrie astfel:
U s = I s  Z s  U es ; U 'r =  Z 'r I 'r U es ;
(4.51)
I 0s = I s  I 'r ; U es   Z sm  I 0s .
Aceste ecuaţii corespund unei maşini de inducţie cu rotor echivalent,
mărimile rotorice fiind reduse la stator, adică atât rotorul cât şi statorul au
acelaşi număr de faze şi spire (k’i=k’e=1).
Puterile şi pierderile în maşina cu rotor echivalent sunt aceleaşi cu
puterile şi pierderile din maşina cu rotor real.
185
Maşini electrice
Reprezentarea fazorială a relaţiilor (4.51) se face ca în figura 4.7.
Dacă în relaţia (4.51) considerăm cunoscute mărimile Us şi U’r, se pot
determina mărimile Is, I’r, I0s, Ues:
Z  Z 'r U s + Z sm U 'r = C 2 U s +U 'r ;
I s = sm
Z s  Z sm  Z 'r Z s  Z sm  Z s + C1  Z 'r
Z sm Z 'r U s  Z s  U 'r  Z ' U  Z s  U ' r
U es =  = r s ;
Z s  Z sm + Z 'r Z s + Z sm  Z s + C1  Z ' r
(4.52)
Z ' r U s - Z s  U ' r Z ' U - Z  U '
I 0s = = r s s r ;
Z s  Z sm + Z 'r Z s + Z sm  Z sm Z s + C1  Z 'r 
Z sm  U s  Z s + Z sm U 'r U  C1  U ' r
I 'r =  = s ,
Z s  Z sm + Z 'r Z s + Z sm  Z s + C1  Z ' r
Z sm + Z s Z Z + Z 'r Z'
unde C 1 = = 1+ s ; C 2 = sm = 1+ r .
Z sm Z sm Z sm Z sm
Dacă considerăm U'r=0 – ceea ce este adevărat la toate maşinile cu
rotor în scurtcircuit, iar la maşinile cu rotor bobinat în regim nominal sau
apropiat de cel nominal staţionar – impedanţa echivalentă Ze a maşinii
asincrone rezultă din prima relaţie (4.52):
Z  Z'
Z e = Z s + sm r . (4.53)
Z sm + Z 'r
Acestei impedanţe echivalente îi corespunde schema echivalentă în T
reprezentată în figura 4.8 a).
jXsIs
Us
10
9 I sR s
Is Zs I'r R'r jX'r
-jX'rI'r
3
I0s 11 R'r
-Ues -I'r
1-s R' s
Us Zsm s r 4 2
Is
-I'r -I'r
s 8 7

a) 1
6 I0s 
5
b)
Fig. 4.8 a) schema echivalentă în T a maşinii asincrone: b) diagrama
fazorială corespunzătoare pentru s>0 (motor).

Schema echivalentă în T din figura 4.8 a) este asemănătoare cu a unui

1 s
transformator electric ce debitează pe rezistenţa R'r . Când s=0 (rotorul
s
se roteşte sincron, cu n=ns) rezistenţa de sarcină tinde către infinit şi
curentul rotoric este nul. Această situaţie corespunde mersului în gol ideal
186
 Capitolul 4. Maşina asincronă

al maşinii de inducţie. Pentru a fi în această situaţie, când maşina nu

realizează conversie electromecanică, rotorul trebuie învârtit din exterior cu
1 s
turaţia n=ns. Dacă s=1, rezultă R ' r  0, situaţie care corespunde mersului
s
în scurtcircuit al maşinii asincrone (rotorul este imobil).
Pentru a reprezenta diagrama fazorială corespunzătoare schemei în T
se elimină tensiunea Ues din primele două relaţii din (4.51); în ipoteza că
U’r=0, rezultă
U s = I s  Z s  I ' r Z ' r . (4.54)
Procedând ca şi în figura 4.7, rezultă diagrama fazorială a maşinii de
inducţie, corespunzătoare schemei în T, reprezentată în figura 4.8 b).
Dacă se utilizează constanta complexă C1, impedanţa echivalentă a
maşinii de inducţie poate fi pusă sub forma
1 1 1
= + , (4.55)
Z e C1  Z sm C1  Z s + C1  Z 'r
2

căreia îi corespunde schema în L (sau în ) a maşinii de inducţie,

reprezentată în figura 4.9 a).
Us
Is I"r C1Zs C12Z'r
"r I"r Is
Is0
I"r
s
Us C1Zsm
 s0 Is0

a) b)
Fig. 4.9 a) schema echivalentă în L a maşinii de inducţie;
b) diagrama fazorială corespunzătoare.

Notând
Us Us Us
I s0 = = ; I "r  , (4.56)
Z s + Z sm C1  Z sm C1  Z s  C1  Z 'r
2

prin înmulţirea relaţiei (4.55) cu Us rezultă

I s = I s 0 + I "r ; U s = C1  Z sm  I s 0 , (4.57)
relaţii care sunt reprezentate în figura 4.9 b), constituind diagrama fazorială
a maşinii asincrone, reprezentată prin schema echivalentă în L.

4.4. Cuplul electromagnetic al maşinii

asincrone

4.4.1. B i l an ţu l en ergeti c al maş i n i i as i n cron e

La determinarea cuplului electromagnetic al maşinii asincrone se

187
Maşini electrice
poate porni de la bilanţul energetic al acesteia. În regim de motor, maşina
asincronă primeşte de la reţea, prin bornele statorice, puterea electrică P1.
Din această putere se acoperă pierderile din stator, adică pierderile în fier
pFe, pierderile în cuprul statoric psCu şi pierderile suplimentare pz. Ceea ce
rămâne din P1 după acoperirea pierderilor statorice constituie puterea
interioară Pi, care este trecută prin întrefier rotorului maşinii. Puterea
interioară este cea care determină cuplul electromagnetic al maşinii. Din
puterea interioară se acoperă pierderile rotorice, adică pierderile în cuprul
rotoric prCu şi puterea electrică cedată pe la inele pre (la maşinile cu rotor
bobinat). Ceea ce rămâne constituie puterea mecanică Pm cedată arborelui,
din care se mai acoperă pierderile mecanice şi de ventilaţie pmv. În final,
rezultă puterea utilă P2, cedată prin cuplă.
P1 P2
reţea reţea

pFe
pFe
psCu
psCu
Pi pz
pz

Pi
prCu+pre
Pm prCu
Pm
pmv
pmv

arbore arbore
P2 P1
a) b)
Fig. 4.10 Bilanţul energetic al maşinii de inducţie: a) în regim de
motor; b) în regim de generator.

În figura 4.10 a) este reprezentat bilanţul energetic pentru maşina de

inducţie funcţionând ca motor, iar în figura 4.10 b) este reprezentat, după un
raţionament identic, bilanţul energetic pentru maşina de inducţie
funcţionând ca generator. În ambele figuri nu apar pierderile în miezul de
fier rotoric pFe2, deoarece depind de frecvenţa fr; dar fr=sfs fs, deci pFe2 se
neglijează.

4.4.2. Cu p l u l el ectromagn e ti c al maş i n i i

as i n cron e cân d U r = 0

Notăm cu M cuplul electromagnetic al maşinii de inducţie, care este

considerat pozitiv dacă acţionează asupra rotorului în sensul rotirii câmpului
magnetic învârtitor statoric. Turaţiei sincrone ns a câmpului magnetic învârtitor
statoric îi corespunde viteza unghiulară s=2 ns, iar turaţiei n a rotorului îi
corespunde viteza unghiulară =2 n. Puterea interioară Pi şi puterea
188
 Capitolul 4. Maşina asincronă

mecanică Pm se exprimă în funcţie de cuplul electromagnetic astfel – vezi şi

relaţia (2.131):
Pi = M   s ; Pm = M   . (4.58)
După cum se constată şi din bilanţul energetic al maşinii de inducţie,
diferenţa dintre puterea interioară Pi şi puterea mecanică Pm este constituită,
când Ur=0, din pierderilor rotorice în cupru prCu, adică
p rCu = Pi  Pm sau ms  R'r I 'r  M  s   .
2
(4.59)
s
Cum  s    s   s  s , din relaţia (4.59) rezultă
p
p  ms R'r 2
M= I 'r . (4.60)
s s
Curentul rotoric redus la stator este dat de ultima relaţie (4.52), care în
ipoteza că Ur=0, are forma
Us
I 'r =  . (4.61)
Z s + C1  Z 'r
În stabilirea expresiei cuplului electromagnetic este important modulul
Xs
constantei C1, argumentul ei putându-se neglija; deci C 1  C1  . Pentru
X sm
pătratul curentului rotoric redus la stator, rezultă relaţia
2
2 Us
I 'r = 2
, (4.62)
 R 'r 
 +  X s + C1  X 'r 
2
 Rs + C1
 s 
iar expresia cuplului electromagnetic va fi
R 'r
p  ms  U s
2
M= s . (4.63)
s  
2

 Rs + C1  +  X s + C1  X 'r 
R 'r 2

 s 
Din relaţia cuplului se constată că pentru s=0 sau s±, valoarea
cuplului este zero. Valorile extreme ale cuplului se obţin pentru alunecări sk
pentru care derivata cuplului în raport cu alunecarea este nulă.
dM
Din  0 rezultă
ds
C1  R'r
sk = . (4.64)
 Rs +  X s + C1  X 'r 
2 2

Valorile extreme ale cuplului sunt

p  ms  U s 1
2
1
Mk = . (4.65)
s 2C1 R  R +  X + C  X ' 2
2
s s s 1 r

189
Maşini electrice
În relaţiile (4.64) şi (4.65) semnul (+) corespunde regimului de motor
sau de frână, iar semnul (–) corespunde regimului de generator. Se observă
că valorile extreme ale cuplului nu depind de rezistenţa rotorică, în schimb
alunecarea critică este direct proporţională cu rezistenţa rotorică. Din
relaţia (4.65), având în vedere corespondenţa semnelor (+) şi (–), rezultă că
pentru regimul de generator cuplul electromagnetic al aceleiaşi maşini este
mai mare decât pentru regimul de motor, şi aceasta cu atât mai mult cu cât
Rs este mai mare faţă de Xs+C1X'r. Curba cuplului, trasată conform relaţiei
(4.63), are forma din figura 4.11 a). În acţionările electrice se utilizează
curba M=f(n) cu axa turaţiei verticală – Fig. 4.11 b) – adică curba n=f(M).

Pentru s=1 se obţine cuplul de pornire Mp. Acesta are valoarea cu atât
mai mare cu cât alunecarea sk are o valoare mai mare (Fig. 4.12), deci cu cât
rezistenţa rotorică Rr are valoarea mai mare. Raportul
M
kM = p (4.66)
Mn
este mai mare decât 1 la maşinile cu rotorul în scurtcircuit, fiind o mărime
stabilită prin norme şi precizată în cataloage [24] pentru motoarele
asincrone cu rotor în scurtcircuit.
Uneori se foloseşte expresia canonică a cuplului, sau altfel spus
expresia cuplului relativ, obţinută din relaţia cuplului – relaţia (4.63) – prin
raportare la cuplul rotoric critic – relaţia (4.65) – deci
R'  C  R' 
2 C1 r  Rs + 1 r 
M s  sk 
= 2
. (4.67)
Mk  R 'r 
 +  X s + C1  X 'r 
2
 Rs + C1
 s 

190
 Capitolul 4. Maşina asincronă

Dezvoltând numitorul, ţinând seama de relaţia (4.64) şi simplificând

2
R'r
cu C12 , rezultă
s  sk
 R s 
21+ s k 
M
=  R'r C1  . (4.68)
Mk s sk Rs  sk
+ +2
sk s R'r C1
R s
Dacă se neglijează termenul s k , rezultă forma simplificată:
R'r C1
M 2
= , [formula lui Kloss] (4.69)
Mk s sk
+
sk s
relaţie utilizată în acţionări
M
electrice.
MkM La maşini mici, din cauza
3R'r
erorilor mari date de relaţia
2R'r
(4.69), se recomandă utilizarea
R'r
Mp3 cuplului relativ dat de relaţia
M (4.68).
Mp1 p2
Concluzii:
sk1 sk2 sk3 1 s  Zona funcţionării stabile a
Fig. 4.12 Influenţa rezistenţei rotorice asupra motorului de inducţie
curbei cuplului maşinii de inducţie. corespunde alunecărilor
cuprinse între 0 şi sk. În regim de generator, zona funcţionării stabile
corespunde alunecărilor cuprinse între –sk şi 0.
 Cuplul nominal Mn fiind mai mic decât cuplul maxim (critic), se defineşte
Mk
capacitatea de supraîncărcare   . În mod obişnuit, motoarele se
Mn
dimensionează astfel încât =23.
 Cuplul critic Mk nu depinde de valoarea rezistenţei rotorice.
 Alunecarea critică şi cuplul de pornire sunt puternic influenţate de valoarea
rezistenţei rotorice (Fig. 4.12).
 Din relaţia (4.65) rezultă că o maşină de inducţie cu Rs şi Xs+C1X’r de
valori mari, va avea cuplu critic mic, deci şi cuplul de pornire va fi mai
mic, iar capacitatea de supraîncărcare va fi mai mică.
 Din relaţia (4.65) rezultă că valoarea cuplului critic depinde de pătratul
tensiunii de alimentare Us, ceea ce determină o sensibilitate mai mare a
motorului asincron la variaţiile tensiunii reţelei de alimentare, comparativ
cu motorul sincron.

191
 Maşini electrice

4.4.3. Cu p l u ri p arazi te

Expresiile stabilite pentru cuplul critic, cuplul relativ etc., au în vedere

doar armonica fundamentală a solenaţiei (deci şi a câmpului magnetic
învârtitor). În § 2.8.2. s-a arătat că pe lângă armonica fundamentală mai apar
armonice superioare de ordinul =km±1, din care cele cu (+) se rotesc în
sens direct, iar cele cu (–) în sens invers, turaţia armonicii de ordinul  fiind
ns
n  .

Aceste câmpuri armonice determină în rotor curenţi cu frecvenţa
f r = s  f s , (4.70)
unde
n  n
s = = 1   1  s . (4.71)
n
Interacţiunea dintre câmpurile armonice din stator şi câmpurile armonice
induse în rotor determină cuplurile parazite, care au efecte nedorite. Se disting
cupluri parazite asincrone şi cupluri parazite sincrone.
Cuplurile parazite asincrone apar ca urmare a interacţiunii unui câmp
statoric armonică de ordinul  cu câmpul rotoric indus de aceeaşi armonică.
Aceste câmpuri armonice au aceeaşi turaţie faţă de stator, indiferent de
valoarea alunecării. Ele pot avea valori comparabile cu valoarea cuplului
armonicii fundamentale şi deformează curba cuplului rezultant, astfel încât
pentru anumite valori ale cuplului rezistent să se stabilească un punct de
funcţionare stabilă în apropierea turaţiei sincrone a unei armonice.
În acest caz, se spune că motorul „s-a prins“ („s-a agăţat“) şi procesul de
pornire nu se mai poate realiza până la regimul de lucru nominal (sn, Mn).
M
Curenţii statorici
au în acest caz
valori mult mai
mari decât cele
nominale. Pentru a
A
se putea executa
Mn
B
pornirea, este
necesar să se
Mp
Mr1 Mr2 reducă cuplul
rezistent, sau să se
1 s mărească valoarea
sn
=7 =-5 rezistenţei rotorice,
dacă motorul este
Fig. 4.13 Influenţa cuplurilor parazite sincrone asupra curbei cuplului.
cu inele.
În fig. 4.13
este indicată influenţa armonicilor de ordinul –5 şi 7 asupra curbei cuplului.
192
 Capitolul 4. Maşina asincronă

Dacă cuplul rezistent are o valoare mai mică decât minimul cuplului
electromagnetic pe intervalul de alunecări (0, 1) pornirea are loc fără a
exista pericolul de “agăţare”, punctul stabil de funcţionare fiind B din figura
4.13; de exemplu, cuplul rezistent are valoarea Mr2, presupusă constantă.
Dacă cuplul rezistent are o valoare mai mare decât minimul cuplului
electromagnetic pe intervalul de alunecări (0, 1) pornirea nu mai are loc.
Punctul stabile de funcţionare este A, căruia îi corespund curenţi
foarte mari, apropiaţi de curenţii de pornire. Cuplul rezistent are de exemplu
valoarea Mr1 şi spunem că motorul s-a “agăţat”.
Cuplurile parazite sincrone apar ca urmare a interacţiunii între două
armonice, una statorică şi una rotorică, independente între ele. La o anumită
valoare a turaţiei rotorului, cele două armonici se pot găsi în repaus una faţă
de alta şi astfel se stabileşte un cuplu motor sau de frânare de tip sincron.
Aşadar, cuplurile sincrone se stabilesc numai la anumite turaţii şi acţionează
constant asupra arborelui.
La turaţii ale rotorului diferite de turaţia la care apare cuplul sincron,
acesta are caracter pendular, producând vibraţii şi zgomote. Vibraţiile
provocate de cuplurile parazite sincrone sunt deosebit de intense în cazul
unor rezonanţe mecanice cu unele piese. Reducerea efectelor armonicelor se
poate face prin următoarele măsuri:
– alegerea unei înfăşurări cu pas scurtat;
– corelarea numărului de crestături statorice cu numărul de crestături
rotorice;
– înclinarea crestăturilor rotorice faţă de cele statorice;
– mărirea întrefierului, pentru a se reduce astfel amplitudinea
armonicelor inducţiei magnetice.

4.5. Diagrama cercului la maşina asincronă

4.5.1. Di agra ma c e rcu l u i , l oc geomet r i c al

cu ren tu l u i s tatori c

Pornind de la a doua relaţie din (4.56), în care considerăm doar modulul

 Xs 
constantei complexe C1  C 1  C1  1   se poate scrie relaţia
 X sm 
 2 R' 

U s = I "r  C1  Rs + C1 r  + j  I "r C1  X s + C1  X 'r .
2

(4.72)
 s 
Reprezentarea grafică a relaţiei (4.72) arată ca în figura 4.14 a).
Când alunecarea s variază, tensiunea Us fiind constantă, punctul D
descrie un cerc. Dacă se simplifică relaţia (4.72) cu expresia j(C1Xs+C12X'r),
rezultă
193
Maşini electrice

R 'r
C1  Rs + C1
2
Us s + I" .

j C1  X s + C1  X 'r
2
= I "r
 
j C1  X s + C1  X 'r
2 r
 (4.72’)

I" r(
1·C
R s+
C1
2
R' r )
s

Reprezentarea relaţiei (4.72’) este dată în figura 4.14 b). În relaţia

(4.72’), toţi termenii au dimensiuni de curent. Primul termen al sumei din
relaţia (4.72’) este un curent pur inductiv, defazat în urma tensiunii cu 90 (j
se află la numitor). Dacă reprezentăm acest curent pe axa orizontală în axa
verticală trebuie fixat vectorul tensiune statorică Us. Punctul D din figura
4.14 b) descrie de asemenea un cerc când s(–,), cerc pe care distingem
următoarele puncte:
 D0 – punctul corespunzător alunecării s=0 (n=ns), când curentul I”r=0;
acest punct corespunde mersului în gol ideal;
 D1 – punctul corespunzător alunecării s=1 (n=0); acest punct corespunde
regimului de funcţionare în scurtcircuit (situaţie întâlnită la pornirea
maşinii);
 D – punctul
U
corespunzător alu- s s>0 Motor
necării s=±; acest D s=1 1
D(s)
punct corespunde Frână
A
scurtcircuitului Is I"r D s ±
ideal.  s Isc

Dacă se are în
vedere prima relaţie D'
 s0
0

(4.57), curentul Is se  D
B
sc 0
O
poate reprezenta ca în 1

figura 4.15, repre- Is0

D
zentare numită O 
-j
diagrama simplificată
s<0
a cercului. D
Generator g

Segmentul OD0
reprezintă, din motivele Fig. 4.15 Diagrama simplificată a cercului la maşina asincronă.
mai sus arătate,
194
 Capitolul 4. Maşina asincronă

curentul absorbit din reţea la mersul în gol ideal (s=0), corespunzător

magnetizării maşinii şi acoperirii pierderilor în înfăşurarea statorică. Puterea
absorbită din reţea la mersul în gol ideal acoperă pierderile în fier şi pierderile
în cuprul statoric:
ms  I s0  U s cos s0 = ms  Rs  I s0 + pFe .
2
(4.73)
La mersul în gol ideal, pierderile în cuprul statoric ori se neglijează, ori
se includ în pierderile în fier. Mersul în gol ideal (s=0) se realizează dacă
motorul este antrenat din exterior de o maşină care să acopere pierderile
mecanice şi cele suplimentare. Mersului în gol real, ca motor, îi corespunde
punctul D’0. Curentul şi puterea absorbite la mersul în gol real sunt mai mari,
fiind necesar să se acopere şi pierderile mecanice.
Segmentul OD1 reprezintă curentul absorbit din reţea de motorul
asincron în momentul pornirii (s=1); segmentul OD corespunde curentului de
scurtcircuit ideal.
Arcul de cerc D0DD1 corespunde regimului de motor, arcul de cerc
D1AD corespunde regimului de frână, iar arcul de cerc DBDgD0 corespunde
regimului de generator al maşinii asincrone.

4.5.2. Dete r mi n are a mă ri mi l or ca ract eri s ti ce d e

f u n cţi on are al e ma ş i n i i as in cron e u ti l izân d
d i agrama ce r cu l u i

Presupunem cunoscute punctele D0, D1, D, deci putem reprezenta

diagrama cercului. Se trasează dreptele D0D1, D0D, D’0O1. Considerăm un
punct de funcţionare stabilă D. Ducem perpendiculara din D pe axa
absciselor, care se intersectează cu dreptele precedente în punctele d, c, e cu
orizontala prin D0 în b, iar cu axa absciselor în a (Fig. 4.16). Fie D punctul
corespunzător funcţionării ca motor, iar Dg punctul corespunzător
funcţionării ca generator a maşinii asincrone.
Se poate demonstra că lungimile segmentelor determinate de aceste
puncte reprezintă – la scara Usms – diferite mărimi caracteristice maşinii
asincrone.
Puterea electrică P1 absorbită din reţea rezultă din relaţia
P1 = ms  U s  I s cos s = ms  U s  Da , (4.74)
deci segmentul Da reprezintă – la scara msUs – puterea absorbită din reţea.
Axa absciselor este caracterizată deci prin relaţia P1=0 (P1 fiind puterea
activă).
Puterea electrică absorbită la mersul în gol ideal este
P10 = ps0 = ms  U s  I s0 cos s0 = ms  U s  ab, (4.75)
deci segmentul ab reprezintă – la scara msUs – pierderile în fier şi în cupru
la mersul în gol ideal. Dacă punctul D0 este determinat de la proba de mers

195
Maşini electrice

în gol real (D0D’0) atunci segmentul ab reprezintă – la scara msUs –

puterea absorbită de maşina asincronă la mersul în gol real (cuprinzând deci
şi pierderile mecanice).
Puterea interioară Pi este nulă la n=ns (s=0) şi la n=± (s±), deci
dreapta D0D reprezintă dreapta puterii interioare nule, iar segmentul Dc
reprezintă – la scara msUs – puterea interioară a maşinii asincrone.
Pierderile în cuprul statoric psCu rezultă dacă se are în vedere şi
bilanţul energetic al maşinii de inducţie din figura 4.10 a). Segmentul bc
reprezintă diferenţa
bc = Da  Dc + ab , (4.76)
adică:
 Pi 
bc =
P1
 
p
+ Fe  =
1
P1  Pi  pFe . (4.77)
ms  U s  ms  U s ms  U s  ms  U s
Dacă se neglijează pierderile suplimentare pz – Fig. 4.10 a) – rezultă
1
bc = psCu , (4.78)
ms  U s
adică segmentul bc reprezintă – la scara msUs – pierderile în cuprul statoric.
Dacă nu se neglijează pierderile suplimentare pz, segmentul bc reprezintă –
la scara msUs – pierderile în înfăşurările statorice şi pierderile suplimentare.
Puterea mecanică Pm este nulă la mersul în gol ideal şi la
scurtcircuit, deci dreapta D0D1 reprezintă dreapta puterii mecanice nule.
Segmentul Dd reprezintă – la scara msUs – puterea mecanică Pm.
Pierderile în cuprul rotoric prCu rezultă printr-un raţionament similar
cu cel de la determinarea pierderilor în cuprul statoric. Segmentul dc
reprezintă – la scara msUs – pierderile în cuprul rotoric în ipoteza că pre=0 –
vezi figura 4.10 a).
Pierderile mecanice şi de ventilaţie pmv depind de turaţia rotorului
maşinii. La turaţie nulă (n=0), pierderile mecanice şi de ventilaţie sunt nule.
La mersul în gol real (punctul D’0) puterea absorbită în plus faţă de mersul
în gol ideal (punctul D0) reprezintă tocmai pierderile mecanice şi de
ventilaţie. Putem considera deci că segmentul de reprezintă – la scara msUs
– pierderile mecanice şi de ventilaţie ale maşinii.
Puterea la arborele maşinii P2 în regim de motor este reprezentată,
în concordanţă cu figura 4.10 a), de segmentul De, la aceeaşi scară msUs.
Dreapta D’0D1 reprezintă dreapta de putere P2 nulă.
Randamentul  al maşinii asincrone în regim de motor se determină
astfel: dreapta D1D’0 se prelungeşte până intersectează axa absciselor în
punctul L. Prin punctul L se trasează o paralelă cu axa ordonatelor. Sub
punctul L se ia un punct p arbitrar, prin care se trasează o orizontală ce
intersectează dreapta D1L în punctul m.

196
 Capitolul 4. Maşina asincronă

-j
D

P1=0

Fig. 4.16 Determinarea mărimilor la funcţionarea în sarcină din diagrama simplificată a cercului.
a1
b1
c1
D1

=0

P i=0
Pm
0
P 2=

O1
psCu
prCu
pmv

ps0
S

P2
D

e
d

a
c
F
s

Dg
D'0

D0
R

s

O
F1

F2
0,9

0,8

0,7

0,6

0,5

0,4

0,3

0,2

0,1
Us

coss

p
p'

n
n'

m
g

m'

Punctul p se ia astfel încât segmentul mp să fie uşor de împărţit în 100

de părţi egale. Dreapta DL intersectează segmentul mp în punctul n. Se poate
demonstra [7] că segmentul mn reprezintă, la scara la care mp este 100,
randamentul motorului (exprimat în procente). Pentru regim de generator
punctul L se determină la fel, dar prin p’ se duce o paralelă cu dreapta D1L
(P2=0) – vezi figura 4.16.

197
Maşini electrice
Alunecarea s se poate determina în mai multe moduri. Una din
posibilităţi constă din următoarea construcţie: prin D0 se duce o verticală pe
care se ia un punct arbitrar R. Prin R se duce o paralelă la dreapta D 0D
(Pi=0), care intersectează dreapta D0D1 (Pm=0) în punctul T. Dreapta D0D
intersectează dreapta RT în S. Segmentul RS reprezintă alunecarea, la scara
la care RT reprezintă unitatea.
Factorul de putere coss se determină astfel: pe axa ordonatelor se ia
un segment OF1 astfel încât să se poată împărţi uşor în 100 de părţi egale. Se
trasează un semicerc cu diametrul OF1 care intersectează segmentul OD în
punctul F. Segmentul OF se rabate pe axa ordonatelor, rezultând segmentul
OF2, care reprezintă factorul de putere la scara la care OF1 reprezintă
unitatea.

4.5.3. Dete r mi n are a p racti că a d i a gra mei

cer cu l u i

Construcţia practică a diagramei cercului se realizează utilizând

rezultatele măsurătorilor de la probele (încercările) de mers în gol şi în
scurtcircuit ale maşinii asincrone funcţionând ca motor. Încercările maşinii
asincrone se fac conform normelor interne ale uzinelor constructoare, care la
rândul lor sunt întocmite pe baza prevederilor SR EN 60034-28:2007.
Proba de mers în gol se efectuează la mersul în gol real. Se măsoară
mărimile I’s0, P’10, cos’s0 pentru diferite valori ale tensiunii de alimentare
Us, între valoarea Un şi tensiunea la care rotorul încă mai este în mişcare de
rotaţie uniformă. Rotorul se învârteşte liber (fără sarcină). Puterea absorbită
din reţea acoperă pierderile în cupru, în fier şi pierderile mecanice şi de
ventilaţie:
P'10 = ms  Rs  I 's0 +pFe + pmv .
2
(4.79)
Se calculează suma pFe+pmv, care se reprezintă grafic în funcţie de Us
sau de Us2.
Extrapolând curba obţinută pentru Us=0 (pFe=0) rezultă pierderile
mecanice. Există şi o altă metodă pentru determinarea pierderilor mecanice
(metoda Piotrovschi), care constă în reprezentarea tangentei din origine la
curba P’10=f(Us).
Ordonata punctului de tangenţă reprezintă de două ori pierderile
mecanice şi de ventilaţie.
La mersul în gol real se pot măsura I’s0 şi cos’s0. Se poate fixa cu
exactitate punctul D’0 (corespunzător mersului în gol real).
Cum prin extrapolare (vezi încercarea la mersul în gol a maşinii
asincrone) s-au determinat şi pierderile mecanice, iar segmentul D0D’0
reprezintă tocmai pierderile mecanice la scara msUs la mersul în gol real
rezultă un mod practic de determinare a punctului D0 (corespunzător

198
 Capitolul 4. Maşina asincronă

mersului în gol ideal): punctul D’0 fiind fixat, pe verticala prin acest punct
pm
se ia în jos segmentul D'0 D0  .
msU s
Curentul de mers în gol real variază – în funcţie de puterea maşinii –
între 2035% din curentul nominal, putând atinge şi 60% din curentul
nominal la micro-maşini. Curentul de mers în gol este mai mare decât la
transformator din cauza întrefierului. Factorul de putere la mersul în gol este
scăzut, având valori între 0,05 şi 0,15.
Proba de mers în scurtcircuit se efectuează având rotorul maşinii
blocat (s=1). În înfăşurarea statorică se stabileşte curentul de scurtcircuit Issc.
Impedanţa de scurtcircuit Zssc rezultă din relaţia (4.53), având în vedere
notaţiile (4.50) şi faptul că s=1:
Z R' +j  X 'r 
Z ssc = Z s + sm r = Rssc + j  X ssc , (4.80)
Z sm + R'r +j  X 'r
dar cum Zsm este mult mai mare decât suma R’r+j·X’r – care se poate neglija –
se poate considera
Rssc = Rs + R'r ; X ssc = X s + X 'r . (4.81)
Curentul de scurtcircuit nominal este de 48 ori mai mare decât
curentul nominal, deci pierderile în cupru depăşesc de 1664 ori pierderile
de la mersul în sarcină. Din acest motiv, maşina nu poate fi ţinută în acest
regim decât câteva secunde. Factorul de putere la scurtcircuit are valori între
0,25 şi 0,5.
Încercarea la scurtcircuit se realizează la tensiuni de 1520% din
tensiunea nominală, urmărindu-se curentul statoric, a cărui valoare nu
trebuie să depăşească 2,5Isn. Se măsoară mărimile Issc, P1sc, Us şi se
calculează Zssc, Rssc, Xssc. Se reprezintă grafic Issc=f(Us), P1sc=f(Us). Se
extrapolează curba curentului, determinându-se curentul de scurtcircuit
nominal. Cunoscându-se şi factorul de putere la scurtcircuit (din calcule)
rezultă că se poate cunoaşte poziţia punctului D1. Se trasează segmentul
D’0D1. Mediatoarea acestui segment intersectează orizontala dusă prin D’0
în punctul O1. Acesta este centrul cercului căutat. Pentru determinarea
punctului D se are în vedere observaţia că dacă D coincide cu D1, puterea
P1 absorbită din reţea acoperă numai pierderile în fier şi în cupru. Deci,
punctul c1 (Fig. 4. 16) împarte segmentul D1b1 în raportul pierderilor:
D1c1 prCu
= . (4.82)
D1b1 prCu + psCu
Având în vedere relaţia (4.81), se fixează punctul c1 astfel încât
b1c1  Rssc = b1D1  Rs . (4.83)
Se trasează dreapta puterii interioare D’0D şi cu aceasta diagrama
cercului este determinată.
199
Maşini electrice

4.5.4. Ab ateri d e l a d i agrama cer cu l u i

Diagrama cercului a fost stabilită în condiţiile în care toţi parametrii

maşinii au fost consideraţi constanţi, iar tensiunile şi curenţii sunt mărimi
sinusoidale. În realitate, parametrii maşinii nu sunt constanţi. Reactanţele
maşinii sunt influenţate de saturaţia maşinii, iar rezistenţele sunt influenţate
de încălzirea maşinii şi de efectul pelicular.
Astfel, reactanţele Xs şi X’r, ce determină diametrul cercului – vezi
figura 4.14 b) – scad cu creşterea sarcinii, ceea ce provoacă saturaţia
maşinii. La maşinile cu crestături închise sau semiînchise influenţa este mai
mare. Raportul dintre diametrul cercului corespunzător scurtcircuitului şi cel
corespunzător mersului în gol poate fi de 1,1.
Reactanţa Xsm variază cu sarcina prin intermediul tensiunii
electromotoare Ues, asupra căreia are influenţă saturaţia maşinii. Prin
urmare, nici punctul D’0 nu rămâne fix pentru orice valoare a alunecării.
Pierderile mecanice, de ventilaţie şi cele suplimentare variază cu sarcina
după o altă lege decât cea admisă în paragraful anterior.
În concluzie, locul geometric al curentului se abate de la un cerc, fiind
un cerc aplatizat (un oval). Abaterile sunt mai mici pentru maşinile de
inducţie cu rotor bobinat şi mai mari pentru maşinile cu rotor în scurtcircuit.
În determinările industriale, mărimile caracteristice ale maşinilor se
determină prin măsurări directe, experimentale. Diagrama cercului se
foloseşte acolo unde încercările directe nu sunt posibile sau determină
consumuri prea mari de energie.

4.6. Regimul de motor al maşinii asincrone

Regimul de motor al maşinii de inducţie corespunde alunecărilor

cuprinse în intervalul (0, 1), deci turaţiilor cuprinse între 0 şi ns. Cuplul
motor are acelaşi sens cu turaţia – Fig. 4.3 b). Funcţionarea stabilă a
motorului are loc pentru alunecări cuprinse între 0 şi alunecarea critică
sk. Bilanţul energetic corespunzător regimului de motor a fost prezentat
în § 4.4.1., figura 4.10 a).

4.6.1. Caract eri s ti c i l e d e f u n cţi on are al e

mo toru l u i as i n cron

Randamentul maşinii asincrone funcţionând ca motor se defineşte ca

raport între puterea utilă cedată P2 prin cuplă şi puterea electrică P1
absorbită din reţea:
P
= 2 . (4.84)
P1

200
 Capitolul 4. Maşina asincronă

Performanţele maşinii de inducţie în regim de motor sunt evidenţiate

în curbele numite caracteristici de funcţionare în regim de motor. Acestea
reprezintă variaţia mărimilor n, M, , cos (s-a renunţat la indicele s ce
caracteriza mărimile statorice acolo unde nu generează confuzii) în funcţie
de puterea P2 cedată prin cuplă când tensiunea U este constantă. Aceste
caracteristici se pot determina analitic, grafo-analitic (pe baza diagramei
cercului) sau prin măsurări experimentale.
Spre exemplificare, caracteristicile corespunzătoare unui motor cu
rotor în scurtcircuit, cu datele P2n=50 kW, U=380 V, turaţia sincronă
ns=1.500 rot./min., sunt date în figura 4.17, în care s-a trasat şi variaţia
alunecării s.
n/ns M/Mn s [%]
cos 
1,0 1,0 1,0 n/ns 2 5


4

cos
3
0,5 0,5 0,5 1
M/Mn 2
s

0 0 0 0
0 0,5 1,0 P2/P2n 1,5

Fig. 4.17 Caracteristicile de funcţionare ale unui motor de inducţie.

Caracteristica turaţiei n=f(P2), pentru valori cuprinse între 0 şi

alunecarea critică, este aproape o dreaptă, variind puţin cu sarcina, motiv
pentru care caracteristica se numeşte dură sau de tip derivaţie. Turaţia
nominală a motorului de inducţie este cuprinsă între 0,99ns şi 0,94ns, ceea
ce corespunde unei alunecări nominale cuprinse între 1% şi 6%. Alunecarea
critică are valori de 46 ori mai mari decât alunecarea nominală. Uneori,
caracteristica turaţiei se dă sub forma n=f(M) – vezi figura 4.11 b). Curba
n=f(M) se numeşte caracteristica mecanică a maşinii şi se utilizează în
special în studiul acţionărilor electrice.
Caracteristica randamentului are o formă asemănătoare cu cea a
trans-formatorului electric. În funcţie de putere şi de turaţie, randamentul
nominal este cuprins între 0,75 şi 0,94. Randamente mai mari au maşinile de
puteri mai mari.
Factorul de putere creşte cu sarcina mai încet decât randamentul.
Valorile nominale ale factorului de putere depind de puterea şi turaţia
maşinii, fiind cuprinse între 0,6 şi 0,9. Din caracteristicile motorului de

201
Maşini electrice
inducţie rezultă că utilizarea acestuia devine raţională pentru sarcini
cuprinse între 0,5 şi 1,0P2n. Pentru sarcini sub 0,5 din sarcina nominală,
deşi randamentul nu scade aşa brusc, factorul de putere are valori scăzute,
ceea ce implică vehicularea unei puteri reactive considerabile. De aceea este
necesar a se alege cu atenţie puterea motorului unei acţionări electrice.

4.6.2. Po rn i rea mot oarel or as i n cron e

Pornirea motoarelor asincrone constituie o problemă, datorită faptului

că la s=1 cuplul motor este mic, în timp ce curentul este de 48 ori mai mare
decât curentul nominal. Metodele de pornire au ca scop reducerea curentului
de pornire în condiţiile asigurării cuplului de pornire necesar. În studiul
procesului de pornire se evidenţiază următoarele aspecte:
 raportul kp dintre curentul de pornire şi curentul nominal;
 variaţia curentului de pornire în timp;
 raportul kM dintre cuplul de pornire şi cuplul nominal;
 fineţea pornirii – determinată de variaţia s=f(t);
 durata pornirii Tp;
 energia disipată la pornire şi
 încălzirea maşinii în perioada pornirii.
Metodele de pornire depind de tipul motorului asincron (cu rotor în
scurtcircuit sau cu rotor bobinat).
Pornirea motoarelor asincrone cu inele
În § 4.4.2. s-a arătat că dacă cuplul maxim Mk nu depinde de rezistenţa
rotorică echivalentă, în schimb alunecarea critică depinde liniar de aceasta –
relaţia (4.64). Mărind deci valoarea rezistenţei rotorice, alunecarea critică se
deplasează către valori maxime (vezi figura 4.12).
Pentru anumite valori ale rezistenţei rotorice echivalente alunecarea
critică poate atinge şi chiar depăşi valoarea 1.
La motoarele asincrone cu inele (sau cu rotor bobinat) mărirea
rezistenţei rotorice este posibilă prin conectarea în circuitul rotoric a unui
reostat, numit reostat de pornire, de obicei variabil în trepte – Fig. 4.18 a).
Bazele de calcul pentru reostatul de pornire
Maşina de lucru are cuplul static rezistent Mr constant şi momentul de
inerţie J reduse la arborele motorului. Motorul de acţionare, ales pe baza
regimului termic tranzitoriu, are cuplul critic Mk şi alunecarea critică sk, iar
rezistenţa redusă a înfăşurării rotorice R’r.
În procesul de pornire, cuplul motor variază între cuplul maxim Mmax
şi cuplul minim Mmin. La atingerea cuplului minim se scoate o treaptă de
rezistenţă a reostatului de pornire, fapt ce determină creşterea cuplului
motor la valoarea cuplului maxim. Acest lucru se repetă de k ori pe k
trepte de rezistenţă, până la ajungerea pe caracteristica mecanică naturală –
202
 Capitolul 4. Maşina asincronă

Fig. 4.18 c). Se recomandă ca valoarea cuplului maxim să fie

Mmax=0,852Mk.
Coeficientul 0,852 ţine cont de căderea maximă de tensiune a reţelei
(15%) admisă în condiţiile cele mai defavorabile, cădere de tensiune pentru
care trebuie dimensionat cablul de alimentare.
R S T M
Mk
Mmax
Mmin
6
5 4
Mn 3
M
2
3~ 1

b) s s2 s1 1 s
M
Mk
Mmax

a) Mmin
Mn
Fig. 4.18 a) modul de conectare al
reostatului la pornire; b) variaţia
cuplului la pornirea prin reostat în
trepte c) pornirea prin trepte de
rezistenţă în circuitul rotoric.
c) sn sk s2 s1 1 s
sk+1 sk-1

Cuplul minim se alege în funcţie de cuplul static Mr al maşinii de

lucru, adică Mmin=(1,11,3)Mr, valorile mai mari conducând la timpi mai
mici de pornire, dar la număr mai mare de trepte de rezistenţă. Se notează cu
Rp1, Rp2,... Rpk rezistenţele totale din circuitul rotoric pe treptele 1, 2,... k, iar
cu Rr rezistenţa rotorică căreia îi corespunde caracteristica mecanică
naturală.
Dimensionarea reostatului de pornire se face pornind de la expresia
cuplului electromagnetic al motorului asincron dată de relaţia (4.63).
În momentul conectării motorului la reţea, întregul reostat se află
conectat la inele. Rotorul se pune în mişcare, turaţia sa crescând la început
mai încet. Punctul de funcţionare se deplasează pe caracteristica 1 din figura
4.18 b). La o anumită turaţie (corespunzătoare unui anumit timp) se
scurtcircuitează o treaptă din reostat. Punctul de funcţionare sare pe o altă
caracteristică – 2 în figura 4.18. b); procesul se repetă până la atingerea
turaţiei nominale şi a cuplului nominal corespunzătoare cuplului rezistent.
În timpul pornirii, cuplul electromagnetic variază între cele două limite –
Mmin şi Mmax – ambele superioare cuplului nominal dar inferioare cuplului
maxim (critic). Pornirea poate fi automatizată, utilizându-se relee de timp
203
Maşini electrice
sau relee de frecvenţă. La motoare de puteri mari se utilizează reostate cu
lichid, caz în care rezistenţa poate fi modificată continuu. Dezavantajul
acestei metode este acela că în reostatul de pornire au loc pierderi de
energie, iar motorul trebuie să fie cu neapărat cu inele.
Pornirea motoarelor cu rotor în colivie
Metodele de pornire ale motoarelor cu rotorul în colivie depind de
puterea maşinii şi de condiţiile de exploatare ale instalaţiilor acţionate.
Există mai multe metode de pornire, prezentate în continuare.
a) Pornirea prin conectare directă la reţea este cea mai simplă
metodă, dar din cauza căderii de tensiune datorată curentului mare de
pornire nu este permisă pentru orice putere. La alimentarea din reţeaua
trifazată de 380 V se admite pornirea prin conectare directă a motoarelor cu
colivie simplă de puteri sub 2,2 kW. Dacă colivia este cu bare înalte sau
dublă (variante de rotoare în colivie caracterizate printr-o puternică refulare
de curenţi la turaţii mici) se admite pornirea prin conectare directă a
motoarelor de puteri sub 4 kW. Motoarele cu bare înalte sau cu colivie
dublă sunt motoare cu efect pelicular. Acest efect se manifestă aici prin
refularea curentului spre suprafaţa barei dinspre întrefier. În acest fel,
rezistenţa echivalentă a barei creşte (s-a redus secţiunea eficace) şi cuplul de
pornire creşte concomitent cu reducerea curentului de pornire. La pornire,
când s=1 (fr=fs), refularea este mare şi rezistenţa barelor creşte de 24 ori şi,
în consecinţă şi alunecarea critică creşte tot de circa 24 ori. Pe măsură ce
turaţia scade, frecvenţa rotorică scade şi efectul pelicular se reduce, scăzând
deci rezistenţa barelor. La turaţie nominală, când fr=13 Hz, efectul de
refulare dispare, iar rezistenţa barelor este apropiată de valoarea acesteia în
curent continuu. Motorul ce utilizează efectul pelicular se comportă ca un
motor cu rotor bobinat pornit cu reostat de pornire, reglat continuu şi
automat în funcţie de alunecarea s.
b) Pornirea cu autotransformator de pornire asigură o tensiune
scăzută la bornele motorului, deci şi curentul absorbit din reţea la pornire Ipr
este redus.
Dacă raportul de transformare este k>1 şi tensiunea reţelei este U,
tensiunea la bornele motorului este
U
Us = . (4.85)
k
Curentul de pornire ce circulă prin motor depinde liniar de tensiune,
deci
I 'pm 1
= , (4.86)
I pm k
unde I’pm este curentul de pornire al motorului alimentat prin
autotransformator de pornire.
204
 Capitolul 4. Maşina asincronă

Curentul absorbit din reţea de autotransformator este

I' I
I pr = pm = pm2 . (4.87)
k k
Deci, la pornirea cu autotransformator curentul de pornire absorbit din
reţea este de k2 ori mai mic decât curentul care circulă prin motor.
Cuplul de pornire M’p când se utilizează autotransformator depinzând
pătratic de tensiune, va fi de k2 ori mai mic decât cuplul de la pornirea prin
cuplare directă la reţea. Deci, la această metodă se păstrează acelaşi raport
între cuplul şi curentul de pornire.
c) Pornirea cu impedanţă de pornire intercalată în stator este
caracterizată prin aceea că între motor şi reţea se găseşte intercalată o
impedanţă trifazată de pornire Zp. Dacă motorul are conexiunea înfăşurărilor
în stea curentul prin motor este chiar curentul absorbit din reţea, deci Ipr=Ipm.
Tensiunea la bornele motorului Um este mai mică decât tensiunea reţelei Ur
(cu căderea de tensiune pe impedanţă). Cuplul de pornire depinzând pătratic
de tensiunea aplicată la bornele motorului, va fi considerabil mai mic decât
U
în cazul conectării directe la reţea. Dacă k pr  r , evident kpr<1, relaţia
Um
între cuplurile de pornire M’p şi Mp (la conectarea directă) va fi
M 'p 2
= k pr , (4.88)
Mp
unde M’p este cuplul electromagnetic de pornire când între motor şi reţea
este intercalată impedanţa Zp. Curentul de pornire Ipm depinzând de
tensiunea Um va fi evident mai mic decât în cazul conectării directe.
Metoda poate fi deci utilizată în
R S T
cazurile în care cuplul rezistent al U1 0 Y 
mecanismului acţionat este mic la pornire R
(de exemplu la ventilatoare, pompe).
W2
d) Pornirea cu comutator stea-
triunghi este metoda utilizată cel mai des. V1
Pentru a putea fi folosită este necesar ca S
toate capetele înfăşurării statorice să fie
U2
accesibile, iar conexiunea de lucru a maşinii
să fie în triunghi. Se utilizează un comutator W1
stea-triunghi (Fig. 4.19). T
Pe poziţia 0 a comutatorului
V2
înfăşurarea statorică este izolată de reţea. Pe
poziţia Y capetele de început sunt conectate
la reţea, iar capetele de sfârşit ale
înfăşurărilor sunt conectate între ele, Fig. 4.19 Schema de conexiuni a
realizându-se astfel conexiunea stea. Pe comutatorului stea - triunghi.

205
Maşini electrice

poziţia  se realizează conexiunea triunghi. Curentul de pornire în

conexiunea stea absorbit din reţea este
U 1
I pY = . (4.89)
3 Z sc
Curentul de pornire absorbit din reţea în conexiunea triunghi este
U
I pΔ = 3 (4.90)
Z sc
şi
I pY U 1 Z sc 1
= = . (4.91)
I p 3 Z sc U 3 3
Deci curentul de pornire în conexiunea stea este de trei ori mai mic
decât curentul de pornire în conexiunea triunghi. Cuplul de pornire
depinzând pătratic de tensiunea de alimentare va fi de trei ori mai mic în
conexiunea stea, faţă de conexiunea triunghi. Şi la această metodă se
păstrează constant raportul dintre cuplul şi curentul de pornire.

4.6.3. Mod i f i carea tu raţi ei mot oa rel or as i n cron e

Foarte multe acţionări electrice necesită posibilităţi de modificare a

turaţiei pentru a corespunde procesului tehnologic pe care-l servesc. Turaţia
maşinii asincrone rezultă din relaţia de definire a alunecării, având în vedere
şi relaţia (4.1):
n = s 1  s .
f
(4.92)
p
Din această relaţie rezultă că există trei mărimi prin a căror variaţie se poate
modifica turaţia maşinii, şi anume: frecvenţa statorică fs, numărul perechilor
de poli p şi alunecarea s.
a) Modificarea turaţiei prin intermediul frecvenţei statorice
presupune existenţa unei surse de alimentare de frecvenţă variabilă. Relaţia
(4.92) arată că la alunecare constantă şi număr de perechi de poli
nemodificat turaţia variază liniar cu frecvenţa. Cu creşterea frecvenţei
statorice scade însă cuplul critic – relaţia (4.65) – şi alunecarea critică –
relaţia (4.64). Cu scăderea frecvenţei statorice creşte saturarea maşinii,
deoarece la tensiune de alimentare constantă fluxul variază invers
proporţional cu frecvenţa. În consecinţă, o utilizare corectă a metodei
presupune ca odată cu frecvenţa să se modifice în acelaşi sens şi tensiunea
de alimentare. Dacă se impune ca fluxul prin maşină să rămână constant
tensiunea de alimentare trebuie să varieze aproximativ liniar cu frecvenţa
statorică fs – vezi şi relaţiile (3.8) şi (3.18). Pentru aceasta sunt însă necesare
instalaţii auxiliare (modificatoare de frecvenţă).
În industria siderurgică, unde se aplică frecvent această metodă – de
206
 Capitolul 4. Maşina asincronă

exemplu la căile cu role – modificarea frecvenţei statorice se face cu

ajutorul unor instalaţii statice cu tiristoare.
Cuplul maşinii se modifică şi în cazul în care tensiunea variază liniar
cu frecvenţa statorică. Se poate demonstra – pornind de la relaţia (4.65) – că
între cuplu, tensiune şi frecvenţă există următoarea relaţie aproximativă:
f 's M 
2 2
U 's
2
= 2
, (4.93)
Us fs M
unde U’s şi M’ sunt tensiunea, respectiv cuplul corespunzătoare frecvenţei
statorice f’s.
Această metoda de reglare a turaţiei este bună, dar costisitoare.
b) Modificarea turaţiei prin schimbarea numărului de poli
necesită înfăşurări statorice special executate. Deoarece numărul perechilor
de poli este întreg se poate realiza modificarea turaţiei în trepte. Există două
posibilităţi practice de utilizare a acestei metode:
– se realizează două sau mai multe înfăşurări statorice, fiecare având
un anumit număr de perechi de poli; această posibilitate se utilizează pentru
obţinerea de mai mult de două turaţii;
– se realizează o singură înfăşurare, care are mai multe secţiuni. Prin
conectarea corespunzătoare a secţiunilor se obţin mai multe valori pentru
numărul perechilor de poli, deci mai multe turaţii nominale. Înfăşurarea care
realizează raportul turaţiilor 1:2 se numeşte înfăşurare Dahlander (Fig.
2.43). Se construiesc motoare electrice cu două turaţii pentru unele maşini
unelte – având de obicei raportul 1:2 – utilizând înfăşurarea de tip
Dahlander. Dacă sunt necesare mai multe turaţii nominale construcţia se
complică şi devine prea costisitoare.
c) Modificarea turaţiei prin intermediul alunecării se poate realiza
în două variante, cuplul rezistent fiind constant.
c1) prin modificarea tensiunii de alimentare U.

Dacă frecvenţa statorică fs şi numărul perechilor de poli p rămân

constante, din relaţiile (4.64) şi (4.65) rezultă că prin modificarea tensiunii
de alimentare U nu se modifică alunecarea critică, dar cuplul critic variază
207
Maşini electrice
pătratic cu tensiunea de alimentare – Fig. 4.20 a).
La cuplu rezistent constant pentru diferite valori ale tensiunii de
alimentare se obţin alunecări diferite, deci turaţii diferite. Tensiunea U
putându-se modifica continuu şi turaţia maşinii se poate modifica continuu.
Economic, tensiunea de alimentare se poate modifica cu ajutorul
transformatoarelor reglabile şi al amplificatoarelor magnetice conectate în
serie cu înfăşurările statorice.
Observaţie: cu creşterea alunecării – la acelaşi cuplu rezistent – cresc
şi curenţii statorici, ceea ce determină supraîncălzirea maşinii.
c2) prin modificarea puterii electrice secundare – pre din figura 4.10 a).
După cum rezultă din relaţiile (4.58) şi (4.59) şi din figura 4.10 a), se
poate scrie
prCu + pre = s  Pi = s  M   s . (4.94)
Dacă cuplul M este constant, rezultă că alunecarea – deci şi turaţia –
poate fi modificată prin variaţia puterii electrice pre schimbată de maşină cu
exteriorul, prin intermediul inelelor rotorice – Fig. 4.20 b). Această putere
poate fi dezvoltată în căldură într-o rezistenţă exterioară, numită reostat de
reglare, sau poate fi schimbată cu o reţea auxiliară, când la inele avem
tensiunea auxiliară U’r, numită tensiune de reglare.
Din relaţia (4.94) rezultă că dacă pre>0 – deci se cedează energie
exteriorului – alunecarea s creşte, deci turaţia maşinii scade, iar dacă pre<0,
deci se primeşte energie din exterior, alunecarea scade şi turaţia maşinii
creşte. Metoda se utilizează – printre altele – la maşini de ridicat.
d) Alte metode de modificare a turaţiei
În acţionările electrice mai pretenţioase se pot folosi şi alte metode de
modificare a turaţiei maşinii asincrone, dintre care se amintesc:
 modificarea turaţiei prin cuplarea electrică şi mecanică a două
maşini de inducţie între ele (cuplarea în cascadă şi cuplarea unui
motor cu o frână); în acest caz randamentul şi factorul de putere sunt
scăzute;
 modificarea turaţiei prin alimentarea a două faze în curent
alternativ şi a unei faze în curent continuu; în acest caz apare un cuplu
de frânare, dependent de valoarea curentului continuu;
 modificarea turaţiei prin alimentarea în impulsuri;
 modificarea turaţiei folosind cupla electromagnetică;
 modificarea turaţiei utilizând motoare multiple;
 modificarea turaţiei utilizând convertoare statice cu compensarea
factorului de putere în punctul de alimentare.
Concluzii: Metodele de modificare a turaţiei maşinii asincrone sunt
fie complicate – necesitând instalaţii auxiliare suplimentare – fie
neeconomice – fiind însoţite de pierderi cu atât mai mari cu cât domeniul de
modificare al turaţiei este mai mare. Din acest motiv, maşina de inducţie
208
 Capitolul 4. Maşina asincronă

este inferioară maşinii de curent continuu, la care turaţia se poate modifica

cu mai multă uşurinţă.

4.7. Regimul de generator al maşinii

asincrone

Dacă maşina asincronă, antrenată mecanic din exterior, are o turaţie

mai mare decât cea sincronă, alunecarea s devine negativă – relaţia (4.4) –
cuplul electromagnetic devine şi el negativ – relaţia (4.60) – şi maşina
debitează în reţea energie activă, funcţionând deci ca generator. Acestui
regim îi corespunde în diagrama cercului (Fig. 4.15) arcul de cerc
D0BDgD. Pe arcul de cerc D0D deşi maşina sincronă funcţionează ca
generator continuă să absoarbă din reţea şi o putere activă, care contribuie la
acoperirea pierderilor active proprii. În punctul D maşina nu schimbă
putere activă cu reţeaua, pierderile proprii active fiind acoperite de energia
produsă pe baza energiei mecanice primite pe la cuplă. După cum se poate
vedea din diagrama cercului, curentul statoric este defazat faţă de tensiune
cu un unghi mai mare de 90. Componenta sa activă schimbă semnul, în
timp ce componenta reactivă are acelaşi semn. Deci, maşina continuă să
absoarbă din reţea energia reactivă (şi curentul reactiv I) care-i asigură
magnetizarea.
Dacă maşina este cuplată cu o reţea de frecvenţă constantă, ea va
debita energie activă la această frecvenţă.
Ca generator autonom (pe reţea proprie – Fig. 4.21) maşina asincronă
nu are frecvenţă proprie. În acest caz, este necesar să i se asigure curentul de
magnetizare I. Acesta îi poate fi asigurat de o maşină sincronă sau de o
baterie de condensatoare. Pornirea generatorului asincron autonom este
asigurată de câmpul rotoric remanent, care constituie un câmp învârtitor pe
cale mecanică, ce induce în înfăşurarea statorică o tensiune de pulsaţie ,
U
P

I
U=f(I)

IC
U=f(-Ic)

CL CL
G CL
3~ C
3
CL -Ic=I

Fig. 4.21 Generator de inducţie autonom. Fig. 4.22 Autoexcitarea generatorului

de inducţie.

209
Maşini electrice
dependentă de turaţia maşinii. Tensiunea indusă determină un curent ce se
închide prin bateria de condensatoare, determinând un câmp magnetic de
reacţie cu caracter magnetizant (care întăreşte câmpul magnetic remanent).
În consecinţă, procesul de autoexcitaţie se amplifică şi tensiunea la
bornele statorice U creşte. Punctul stabil de funcţionare P rezultă la
intersecţia curbei U=f(I) cu dreapta U=f(–Ic) – Fig. 4.22.
Notând cu I curentul de magnetizare pe fază iar cu Ic curentul
capacitiv de fază determinat de bateria de condensatoare – a cărei capacitate
pa fază este C (C=CL/3) – se poate scrie
U = j  X s + X sm  I  ; U   j
1
I c. (4.95)
 C
În punctul P de funcţionare staţionară, între curenţi este valabilă relaţia
Iμ = Ic . (4.96)
Cum tensiunea U este unică, din relaţiile (4.95) şi (4.96) rezultă
1
X s + X sm = . (4.97)
 C
Dar cum Xs=Lsd şi Xsm =Lsm, rezultă că pulsaţia tensiunii U este
1
= . ( 4.98)
C Lsm  Lsd 
Inductivitatea de magnetizare
U Lsm nu este constantă, ci depinde de
cos=0,8 capacitiv
magnetizare. Tensiunea la bornele
generatorului asincron autonom
cos=1 (deci şi poziţia punctului P) depinde
cos=0,8 de mărimea şi caracterul sarcinii,
inductiv
dependenţă ilustrată în figura 4.23.
P
Alunecarea s depinde şi ea de
mărimea încărcării active. Cu cât
Fig. 4.23 Dependenţa tensiunii la borne de sarcină sarcina activă este mai mare cu atât
la generatorul asincron autonom.
alunecarea este mai mare,
determinând scăderea frecvenţei. În concluzie, generatorul asincron cuplat la
o reţea o încarcă suplimentar cu o putere reactivă. În regim autonom,
generatorul asincron necesită capacităţi suplimentare, care sunt asigurate de
condensatoare voluminoase şi scumpe. Pentru păstrarea constantă a tensiunii
la bornele generatorului ar trebui ca aceste capacităţi să poată fi modificate
automat şi fin (nu în trepte), ceea ce este foarte dificil. Din aceste motive, cu
toate avantajele date de robusteţea sa, utilizarea maşinii asincrone ca
generator asincron autoexcitat este limitată. Se are în vedere şi faptul că
puterea obţinută de un generator asincron autoexcitat este de numai 3050%
din cea corespunzătoare regimului de motor al aceleiaşi maşini.

210
 Capitolul 4. Maşina asincronă

4.8. Regimul de frână al maşinii asincrone

4.8.1. Caract eri s ti c i al e f u n cţi on ări i maş i n i i

as i n cron e î n regi m d e f rân ă

Regimul de frână al maşinii asincrone corespunde alunecărilor

pozitive supraunitare – vezi figura 4.3 c). Maşina este dublu
alimentată, primind energie electrică din reţea şi energie mecanică
prin cuplă. Suma acestor energii este disipată în înfăşurările maşinii,
care sunt puternic şi uneori periculos solicitate.
La maşinile cu inele funcţionarea în regim de frână necesită
introducerea unor rezistenţe R ad în rotor cu dublu rol:
1) limitarea curenţilor statorici şi rotorici la valori admisibile;
2) obţinerea unor caracteristici mecanice artificiale care să asigure
valori ridicate pentru cuplul electromagnetic în zona de frânare (Fig. 4.24).
Bilanţul energetic al maşinii asincrone în regim de frână este prezentat în
figura 4.25.
Regimului de frână al motorului asincron îi corespunde în diagrama
cercului (Fig. 4.15) un punct A situat pe arcul de cerc D1D. Se constată şi
din diagrama cercului că în regim de frână curenţii prin înfăşurări au valori
mari.
Maşinile asincrone cu rotorul în scurtcircuit – la trecerea lor în regim
de frână – se alimentează cu tensiune redusă, urmărindu-se – în cazul
acestui tip de maşină – a se limita curenţii. La P1
maşina asincronă în regim de frână, turaţia
psCu+pFe
rotorului are sens opus faţă de turaţia câmpului
electromagnetic. Prin frânare electromagnetică Pi
turaţia maşinii asincrone şi deci şi a maşinii prCu
antrenate, poate fi redusă sau chiar adusă la
zero.

M P2=Pi-prCu

Rad=3
Rad=2
Rad=1

Rad=0 Rad1<Rad2<Rad3 Pm-pm=(s-1)Pi

pmv
Pm
ns -ns
s=0 s=1 s=2
Fig. 4.24 Caracteristicile mecanice în regim de frână.
Fig. 4.25 Bilanţul energetic al
211 maşinii de inducţie în regim de
frână.
Maşini electrice

4.8.2. Metod e d e f r ân are cu maş i n a

as i n cron ă

Frânarea prin contracurent

Această metodă de frânare se realizează prin inversarea succesiunii
fazelor (schimbarea a două legături de la bornele maşinii la reţea între ele).
În acest fel, turaţia câmpului magnetic învârtitor îşi schimbă sensul,
devenind de sens opus
sensului turaţiei rotorului.
Cuplul electromagnetic ce
se dezvoltă în această
situaţie este de frânare şi tu-
raţia rotorului se reduce
până la zero, putând creşte
în sens contrar (de motor)
dacă maşina nu este
deconectată la timp. Punctul
de funcţionare P1 de pe
caracteristica naturală trece
în punctul P2 pe noua
caracteristică naturală,
realizată prin inversarea
succesiunii fazelor (Fig.
4.26).
Dacă maşina este cu inele, prin introducerea unei rezistenţe adiţionale
– corespunzător dimensionată – în rotor se obţin caracteristici mecanice
artificiale (curbele 2' şi 2''), cărora le corespund cupluri de frânare mari şi
curenţi de valori mai reduse. Această metodă de frânare este cea mai simplă
şi cea mai potrivită pentru reducerea la zero a turaţiei maşinii acţionate. Se
utilizează cu rezistenţe adiţionale – aproape exclusiv – la mecanismul de
ridicare al podurilor rulante, fiind foarte eficientă.
Frânarea suprasincronă
Această metodă, cunoscută şi n
P'2
sub numele de frânare recuperativă, n2
n1 P1 1
este utilizată de asemenea la maşinile P2 ns

de ridicat şi în general acolo unde 2

turaţia maşinii antrenate poate creşte
peste turaţia de sincronism a maşinii
asincrone. M
Astfel, maşina antrenată
Fig. 4.27 Caracteristicile mecanice la frânarea
devine motor, iar maşina asincronă suprasincronă.

212
 Capitolul 4. Maşina asincronă

trece în regim de generator, pulsând energie în reţea. La mecanismul de

ridicare al podurilor rulante şi macaralelor, la coborârea unor greutăţi,
pentru scurt timp maşina asincronă funcţionează ca motor, asigurând o
anumită viteză greutăţii de coborât (punctul P1 din figura 4.27). În
continuare, sub acţiunea greutăţii viteza creşte, turaţia rotorului creşte
trecând peste turaţia de sincronism şi maşina asincronă devine generator,
cuplul electromagnetic devenind rezistent, deci de frânare. Echilibrul se
realizează în punctul P2, când cuplul determinat de sarcină (devenit element
motor) este egal ca valoare cu cuplul electromagnetic al generatorului
asincron.
Metoda de frânare suprasincronă are avantajul recuperării de energie, dar
nu poate fi folosită decât în domeniul turaţiilor suprasincrone (s<0), deci nu
poate aduce la zero turaţia maşinii antrenate. Dacă se folosesc rezistenţe
rotorice se pot obţine diverse turaţii constante de coborâre a greutăţilor (de
exemplu n2>n1 – Fig. 4.27).
Frânarea dinamică
M
Această metodă, cunoscută şi sub numele
Rad3
de frânare cu curent continuu, constă în
Rad2
deconectarea statorului de la reţea şi alimentarea
Rad1 sa în curent continuu, după una din schemele din
Rad1<Rad2<Rad3
figura 4.28. Maşina se comportă ca un generator
U1 U1 U1
n

Fig. 4.29 Caracteristicile de frânare

dinamică. U , V , W U2, V2, W2 U2, V2, W2
2 2 2

W1 V1 W1 V1 W1 V1

a) b) c)
U1 U1
W2 W2 U1
W2

U2 U2 U2 W1
W1 W1
V1 V2 V1 V2 V1 V2

d) e) f)
Fig. 4.28 Scheme de alimentare în curent continuu ale înfăşurărilor statorice.
sincron cu indusul (înfăşurarea rotorică) scurtcircuitat sau conectat peste o
rezistenţa Rad.
Ca la orice generator, cuplul electromagnetic dezvoltat va fi de frânare.
Cu această metodă se poate realiza frânarea de la orice viteză. Eficacitatea
frânării depinde de valoarea turaţiei. La turaţie nulă cuplul electromagnetic este
nul. Viteza de frânare depinde de mărimea curentului din înfăşurarea statorică,

213
Maşini electrice
iar la maşinile cu rotor bobinat depinde şi de valoarea rezistenţei conectate în
circuitul rotoric Rad (Fig. 4.29). Ca sursă de curent continuu se pot folosi
redresoare statice alimentate de la aceeaşi reţea trifazată.
Frânarea prin conectare monofazată
Dacă în timpul funcţionării unui motor de inducţie se deconectează o
fază, acesta rămâne alimentat monofazat, funcţionând în continuare cu
alunecare sporită dacă cuplul rezistent nu depăşeşte cuplul motor critic din
noua situaţie.
Dacă în rotorul maşinii de inducţie cu inele se conectează o rezistenţă
adiţională corespunzător dimensionată, cuplul electromagnetic rezultant
devine negativ în tot domeniul de turaţii, până la oprire (vezi şi § 4.9.).
Caracteristicile de frânare realizate sunt similare cu cele din figura 4.29,
obţinute pentru rezistenţe adiţionale mai mari decât Rad1.

4.9. Maşina asincronă monofazată

Maşinile asincrone de mică putere se construiesc de obicei monofazate

pentru a fi utilizate, în special, în gospodării şi locuinţe, unde nu se dispune de
reţea trifazată de tensiune (a se vedea STAS 10308-89: Motoare asincrone
monofazate. Condiţii tehnice generale). Se utilizează de obicei trei tipuri de
maşini monofazate asincrone: maşină monofazată normală, maşină cu fază
auxiliară şi maşină cu poli ecranaţi.

4.9.1. Maş i n a as i n cron ă mon of azată n or mal ă

Această maşină are o singură înfăşurare monofazată, care ocupă 2/3

din crestăturile unui pas polar, restul rămânând liber. Rotorul maşinii este de
regulă în colivie. Deci maşina asincronă monofazată normală este identică
cu o maşină asincronă trifazată la care o fază nu
U~
este alimentată (Fig. 4.30).
Înfăşurarea maşinii monofazate este
parcursă de un curent sinusoidal ce determină un U~
câmp magnetic heteropolar alternativ de
amplitudine Bm. După cum s-a arătat în § 2.5.5.,
acest câmp se descompune în două câmpuri
Bm a)
magnetice circulare de amplitudine , care se b)
2 Fig. 4.30 a) maşina asincronă
rotesc în sensuri opuse cu turaţii egale cu turaţia monofazată; b) maşina asincronă
trifazată alimentată monofazat.
de sincronism, deci
 ni = nd = ns . (4.99)
Dacă considerăm că rotorul maşinii se află în mişcare cu turaţia n în
214
 Capitolul 4. Maşina asincronă

sensul turaţiei câmpului rotitor direct, va avea faţă de acesta alunecarea sd,
definită astfel:
n  n ns  n
sd = d = = s. (4.100)
nd ns
Faţă de câmpul magnetic rotitor invers, alunecarea rotorului va fi
n  n  ns  n
si = i = = 2  sd = 2  s. (4.101)
ni  ns
Maşina de inducţie monofazată poate fi echivalată cu două maşini de
inducţie trifazate identice, plasate pe acelaşi arbore şi alimentate cu sisteme
de tensiuni astfel încât în una să se realizeze câmpul magnetic rotitor direct
Md şi în cealaltă câmpul magnetic rotitor invers Mi; evident şi tensiunea
efectivă este redusă faţă de tensiunea efectivă a sursei monofazate. Cuplul M
al maşinii asincrone monofazate este suma celor două cupluri Md şi Mi:
M = M d + M i. (4.102)
Când alunecarea sd=0 rezultă si=2, deci într-un sistem comun de
referinţă cele două cupluri – Md şi Mi – arată ca în figura 4.31. Se constată
că pentru s=1 cele două cupluri sunt egale şi de semn contrar, aşadar cuplul
electromagnetic rezultant M este nul. În consecinţă, motorul monofazat
normal nu poate porni singur.
Dacă i se dă un impuls în sensul câmpului magnetic rotitor direct şi
cuplul rezistent iniţial este redus, acesta va porni şi se va accelera până ce
cuplul rezultant M va fi egal cu cuplul rezistent Mrd când alunecarea va fi sd,
sensibil mai mare decât la motorul asincron trifazat. În această situaţie,
cuplul Md este cuplu motor iar cuplul Mi are caracter de cuplu de frânare.
Dacă impulsul este în sensul câmpului magnetic rotitor invers
lucrurile se desfăşoară similar, alunecarea stabilită fiind si=2–sd – la acelaşi
cuplu rezistent – însă rolul celor două cupluri – direct şi invers – se

215
Maşini electrice
inversează.
Dacă maşina asincronă monofazată este antrenată cu o turaţie
superioară turaţiei sincrone, într-un sens sau în altul, ea va trece în regim de
generator pentru sensul respectiv.
În situaţia considerată (rotor în colivie sau rotor bobinat cu inelele
scurtcircuitate) maşina asincronă nu are regim de frână. Dacă se conectează
însă în rotorul bobinat o rezistenţă de circa 810 ori mai mare decât cea
proprie, prin deformarea curbelor Md=f(s) şi Mi=f(s), curba cuplului
rezultant este sub axa Os pentru s(0, 1) şi deasupra axei Os pentru s(1,2),
deci cuplul rezultant are caracter de frânare în ambele sensuri [3]. În această
situaţie nu există regim de motor.
Din cauză că alunecarea în regim de motor este mai mare decât la
motorul asincron trifazat şi pierderile vor fi mai mari (pierderile în rotor),
deci randamentul va fi mai scăzut. La alimentarea monofazată a motorului
trifazat puterea scade cu 1/3, iar curentul de mers în gol creşte aproximativ
cu 50% faţă de cel al motorului alimentat de la o sursă trifazată,
determinând o încălzire suplimentară a înfăşurărilor.

4.9.2. Maş i n a as i n cron ă mon of azată c u

î n f ăşu rare a u xi l i ară

Neajunsul motorului monofazat normal de a nu avea cuplu de pornire

poate fi înlăturat dacă se prevede o înfăşurare auxiliară, numită înfăşurare de

pornire, decalată în urmă faţă de cea principală cu unghiul geometric
2p
(deci în cvadratura electrică). O astfel de maşină este de fapt o maşină
bifazată la care înfăşurarea principală (de lucru) este extinsă pe 2/3 din pasul
polar, iar cea auxiliară pe 1/3 din pasul polar.

Dacă înfăşurarea auxiliară este parcursă de un curent i2 defazat cu
2
în urma curentului i1 din înfăşurarea de lucru, adică
 
i1 = I m sin t ; i2 = I m sin  t  , (4.103)
 2
rezultă următoarele câmpuri magnetice:
B   x   x 
B1  x  = Bm cos  sin t = m sin  t    + sin  t +  ;
x
 2       
x    B   x   
B2  x  = Bm cos     sin  t   = m sin  t    + sin  t +    .
x
 2  2 2       
(4.104)
Se observă că în câmpul rezultant B(x)=B1(x)+B2(x) câmpurile inverse
se anulează reciproc, rezultând
216
 Capitolul 4. Maşina asincronă

 x 
B x  = Bm sin  t   , (4.105)
  
adică un câmp magnetic circular rotitor direct. În practică, faza auxiliară
fiind în general utilizată doar la pornire, nu se realizează condiţia de câmp
magnetic circular, obţinându-se un câmp magnetic eliptic.
Defazarea curentului i2 în urma curentului i1 cu un unghi apropiat de
90 se realizează prin înserierea în circuitul înfăşurării auxiliare a unui
condensator corespunzător dimensionat. Sunt trei tipuri de maşini cu
condensatori (Fig. 4.32):
a) cu condensator de pornire;
b) cu condensator de funcţionare;
c) cu două condensatoare, unul pentru pornire şi unul pentru
funcţionare.
În figura 4.32 caracteristica motorului monofazat normal (când
circuitul înfăşurării auxiliare este deschis) este notată cu 1, caracteristica
realizată cu condensatorul de funcţionare este notată cu 2, iar caracteristica
realizată cu condensatorul de pornire este notată cu 3. Cu linie groasă este
reprezentată deplasarea punctului de funcţionare de la pornire până la
atingerea turaţiei nominale (când M=Mr), pentru cele trei cazuri.
Condensatorul de pornire se dimensionează din condiţia realizării unui câmp
magnetic circular pentru s=1, iar condensatorul de funcţionare se
dimensionează din condiţia realizării unui câmp magnetic circular la
alunecarea nominală (s=sn).
Cp

Cp Cp Cf

U U U
a) b) c)
M
M M
3
3 2 2
1 1 1
Mr Mp Mr Mr Mp
Mp
1 s 1 s 1 s
d) e) f)

Fig. 4.32 Schemele electrice şi cuplurile electromagnetice ale maşinilor cu fază auxiliară şi
condensator: a) schema cu condensator de pornire; b) schema cu condensator de
funcţionare; c) schema cu condensator de pornire şi condensator de funcţionare ; d), e), f)
curbele M=f(s) pentru cazurile a), b), c).

217
Maşini electrice
Deconectarea condensatorului de pornire se poate face automat sau
manual, când turaţia rotorului depăşeşte 2/3 din turaţia nominală. Inversarea
sensului de rotaţie se face prin inversarea legăturilor unei înfăşurări.
Se construiesc maşini monofazate cu înfăşurare auxiliară pentru puteri
reduse, fiind utilizate la aparate de uz casnic. La frigidere – unde puterea
motorului este sub 200 W – în locul condensatorului se poate folosi o
rezistenţă.
Motoarele trifazate pot fi folosite ca motoare monofazate dacă din
înfăşurările a două faze se realizează înfăşurarea principală, iar înfăşurarea
celei de-a treia faze constituind înfăşurarea auxiliară. Orientativ, se poate
considera
C f = 2800  4800  n F; C p  20%C f .
I
(4.106)
U

4.9.3. Maş i n a as i n cron ă mon of azată c u p ol i

ecran aţi

Pentru puteri mai mici de 150-200 W se poate realiza o maşină

monofazată la care rolul înfăşurării auxiliare este preluat de o spiră în
scurtcircuit. Maşina este construită cu poli aparenţi, pe care se plasează o
înfăşurare de curent alternativ având rolul înfăşurării principale din § 4.9.2.
La aproximativ 1/3 din lungimea arcului polar se execută o crestătură
în care se plasează o spiră în scurtcircuit, care închide partea de secţiune mai
mică a polului – Fig. 4.33 a).
Câmpul magnetic determinat de înfăşurarea principală, de inducţie Bp,
induce în spirele în scurtcircuit o tensiune defazată cu 90 în urma fluxului
p. Această tensiune determină un curent cu un caracter slab inductiv, deci
defazat faţă de câmpul principal cu mai mult de 90 în urmă.
Curentul din spiră determină la rândul său un flux a în fază cu acest
curent, deci defazat faţă de fluxul principal cu mai mult de 90. Cele două
fluxuri p şi a
determină în secţiunea
polului închisă de spira
în scurtcircuit un flux
rezultant defazat în
urma fluxului principal
– Fig. 4.33 b). În
consecinţă, rotorul se
află sub acţiunea a
două câmpuri – p şi
r – decalate în spaţiu
şi variabile

218
 Capitolul 4. Maşina asincronă

aproximativ sinusoidal în timp şi spaţiu, a căror rezultantă este un câmp

rotitor eliptic. Ca urmare, rotorul va fi antrenat, sensul de rotaţie fiind de la
partea neecranată spre cea ecranată a polului. Maşina cu poli ecranaţi fiind
de putere mică se utilizează la ventilatoare de mică putere, la motoare de
magnetofoane etc.

4.10. Regimuri speciale ale maşinii asincrone

Funcţionarea maşinii asincrone în regimurile mai des întâlnite – de

motor, generator şi frână – presupunea modificarea turaţiei rotorului –
teoretic între – şi +. Cum ecuaţiile maşinii asincrone sunt valabile pentru
orice alunecare, deci pentru orice turaţie, rezultă că sunt posibile şi alte
regimuri de funcţionare, în care nu se urmăreşte în primul rând obţinerea
cuplului electromagnetic, ci obţinerea unei anumite valori (sau plajă de
valori) pentru frecvenţe, tensiuni, fază etc.

4.10.1. Regi mu l d e arb ore el e ctri c

Există procese tehnologice în care două sau mai multe maşini de lucru
(antrenate) trebuie să se rotească cu aceeaşi turaţie, fiind antrenate cu
motoare asincrone (de exemplu, podurile rulante la care distanţa prea mare
între căile de rulare nu permite utilizarea unui ax mecanic comun). Se
utilizează în acest caz maşina asincronă în regim de arbore electric. Prin
arbore electric se înţelege conectarea maşinilor asincrone astfel încât între
rotoarele lor există cuplaj electric, astfel fiind posibilă transmiterea între
maşini a unor cupluri pe cale electrică.
Există două variante de arbore electric:
a) fără maşini de egalizare;
b) cu maşini de egalizare.
a) Arborele electric fără maşini de egalizare se realizează de obicei
prin cuplarea rotoarelor a două maşini
identice (Fig. 4.34) la bornele unui
reostat R. Tensiunea şi frecvenţa la
inele este aceeaşi pentru ambele M1 M2
ML1 ML2
maşini, şi cum statoarele sunt
conectate la aceeaşi reţea, ambele
maşini vor funcţiona cu aceeaşi
alunecare – vezi relaţia (4.5) – deci şi R
cu aceeaşi turaţie.
Dacă cuplurile celor două Fig. 4.34 Schema arborelui electric fără maşini
de egalizare.
maşini sunt diferite maşina mai
încărcată are tendinţa de a-şi scădea turaţia faţă de cea mai puţin încărcată.

219
Maşini electrice
Datorită acestui fapt, prin circuitele rotorice ale celor două maşini se
stabileşte un curent electric de egalizare, care în maşina mai încărcată
determină un cuplu antrenant, iar în maşina mai puţin încărcată determină
un cuplu de frânare.
Cuplul antrenant din maşina mai încărcată şi cuplul de frânare din
maşina mai puţin încărcată poartă numele de cuplu sincronizant al celor
două maşini. Acest cuplu creşte odată cu alunecarea. Sincronismul celor
două maşini se menţine până la o anumită valoare maximă a cuplului
sincronizant. Arborele electric fără maşini de egalizare se utilizează la
sarcini cu dezechilibru relativ redus.
b) Arborele electric cu maşini de egalizare se realizează dacă
rezistenţa R devine infinit de mare. În această situaţie curenţii prin rotoarele
celor două maşini au valori opuse, deci şi cuplurile celor două maşini vor fi
egale şi de sensuri opuse. Suma celor două cupluri va fi nulă, deci cele două
maşini nu pot dezvolta împreună un cuplu motor.
Este deci necesar să existe alte două maşini care să dezvolte cupluri
motoare, maşinile ale căror rotoare sunt cuplate electric neavând decât rolul
de a asigura sincronismul, numindu-se astfel maşini de egalizare. În figura
4.35 maşinile ML1 şi ML2 sunt maşinile de lucru, maşinile M1 şi M2 sunt
maşinile care dezvoltă cuplul motor, iar ME1 şi ME2 sunt maşinile de
egalizare.

M1 ME1 ME2 M2
ML1 ML2

Fig. 4.35 Arbore electric cu maşini de egalizare.

Maşinile de egalizare pot avea înfăşurările statorice alimentate de la

reţea în paralel – ca în figura 4.35 – sau în serie. În cazul conectării serie
cuplul sincronizant este mai mare, dar arborele electric realizat este mai
elastic. Dacă maşinile ies din sincronism se pot sincroniza din nou
alimentând statoarele monofazat.

4.10.2. Regi mu l d e con vertor d e f recve n ţă

Relaţia (4.5) indică dependenţa frecvenţei rotorice de alunecare şi deci

de turaţia maşinii, când frecvenţa statorică este constantă.
Dacă maşina cu inele colectoare este antrenată de o altă maşină a cărei
turaţie se poate varia, la inele se obţine o tensiune de frecvenţă variabilă;
acesta este regimul de convertor de frecvenţă al maşinii asincrone. Ultima
relaţie din (4.43) dă valoarea tensiunii electromotoare rotorice, care variază

220
 Capitolul 4. Maşina asincronă

fs fs
PM PF PF

M F M F

P2 P2
fr fr

a) b)
Fig. 4.36 Scheme de convertoare de frecvenţă: a) cu alimentare de
la aceeaşi reţea; b) cu alimentare în cascadă.
tot liniar cu alunecarea.
Deci, cu modificarea turaţiei maşinii cu rotor bobinat, tensiunea
rotorică şi frecvenţa acestei tensiuni variază liniar cu alunecarea. Această
constatare sugerează utilizarea convertorului de frecvenţă la alimentarea
motoarelor asincrone în vederea modificării turaţiei acestora – § 4.6.3. a).
Dacă motorul M (Fig. 4.36) antrenează convertorul de frecvenţă F cu
turaţia constantă n, frecvenţa statorică fs fiind constantă frecvenţa rotorică fr
are valoarea
f r = f s  n  pF , (4.107)
unde pF este numărul perechilor de poli ai convertorului de frecvenţă.
Semnul (–) corespunde situaţiei când turaţia şi câmpul învârtitor
statoric au acelaşi sens, iar semnul (+) cazului contrar.

4.10.3. Regi mu l d e regu l ator d e f ază

Expresia tensiunii rotorice induse Uer(s) – dată de relaţia (4.43) –

arată dependenţa acesteia de unghiul 0 dintre axele fazelor statorice şi
rotorice de acelaşi nume. Dacă rotorul maşinii asincrone se blochează
prin intermediul unui angrenaj cu şurub fără sfârşit se obţine regimul de
regulator de fază. Regulatorul de fază
este de fapt un transformator
Us , Us
electric, care în locul unui câmp fs
magnetic alternativ are câmp  0 Ur
magnetic învârtitor. Prin schimbarea 0
poziţiei rotorului faţă de stator se
modifică faza tensiunii
electromotoare induse rotorice, fără a Ur,
fr
se modifica amplitudinea acesteia,
care depinde de amplitudinea a) b)
câmpului magnetic învârtitor statoric. Fig. 4.37 Regulatorul de fază: a) schema
regulatorului; b) diagrama fazorială a
tensiunilor.

221
Maşini electrice

4.10.4. Regi mu l d e regu l ator d e i n d u cţi e

În această situaţie maşina funcţionează după acelaşi principiu ca şi

regulatorul de fază. Înfăşurarea rotorică a maşinii, considerată înfăşurare
primară, este conectată la reţea, putând avea conexiune stea sau triunghi.
Înfăşurarea statorică, considerată înfăşurare secundară, are capetele de
sfârşit conectate la aceeaşi reţea, iar capetele de început libere, constituind
bornele regulatorului de inducţie. Câmpul magnetic învârtitor rotoric
(inductor) induce în înfăşurarea statorică tensiunea Us de amplitudine
constantă dar de fază variabilă, în funcţie de poziţia rotorului faţă de stator.
Tensiunea de fază U2 obţinută de la regulatorul de inducţie este
(Fig. 4.38):
U 2 = U r +U s . (4.108)
0
Valoarea efectivă a
tensiunii obţinute
Us U2 poate fi
U2 modificată continuu
Stator Ur între o valoare
Ur
Us secundar maximă Ur+Us şi o
valoare minimă Ur–
Us. Pentru creşterea
U2 Rotor primar preciziei de reglare
se utilizează maşini
a) b) asincrone cu doi
Fig. 4.38 Regulatorul de inducţie: a) schema regulatorului; poli, la care unui
b) diagrama fazorială a tensiunilor.
unghi electric de
180 îi corespunde un unghi geometric tot de 180. Regulatorul prezentat se
numeşte regulator de inducţie simplu. Dezavantajul acestui regulator de
inducţie este că odată cu valoarea tensiunii U2 se modifică şi faza acesteia.
Eliminarea acestui neajuns (acolo unde deranjează) este posibilă prin
utilizarea unui regulator de inducţie dublu. Acesta este compus din două
regulatoare simple, care au rotoarele pe acelaşi arbore şi succesiunea fazelor
diferită. Dacă tensiunea regulatorului este mai mare de 6 kV acesta se separă
de reţea printr-un transformator. Răcirea regulatorului de inducţie se face cu
aer – pentru puteri sub 50 kVA – şi cu ulei – pentru puteri mai mari.

4.10.5. Maş i n a as i ncron ă l i n i ară

Maşina asincronă liniară rezultă, intuitiv, prin tăierea unei maşini

asincrone rotative după o generatoare a sa şi desfăşurarea statorului şi
rotorului în plan (Fig. 4.39), partea fixă urmând a fi prelungită în lungul căii
de deplasare. Motorul liniar a fost propus încă din anul 1902 de către Alfred
Zehden pentru tracţiune feroviară. Aplicarea practică a acestui motor a fost
222
 Capitolul 4. Maşina asincronă

întârziată datorită nerezolvării

unor fenomene care apar în acest F

caz.
În anul 1945 firma
Westinghouse construieşte un Fig. 4.39 Maşina asincronă liniară.

motor liniar de 10.000 CP, cu indus de 400 metri lungime, ce dezvolta o

viteză de 300 kilometri pe oră. Acest motor era utilizat pentru lansarea
avioanelor de pe hidroavioane. La motorul liniar turaţia şi cuplul îşi pierd
semnificaţia, fiind înlocuite de viteza v şi forţa F , iar câmpul magnetic
învârtitor devine câmp magnetic alunecător, cu viteza sincronă vs.
Alunecarea s la o anumită viteză v se defineşte astfel:
v v
s= s . (4.109)
vs
Dacă în expresia vitezei periferice a maşinii rotative (vs=Dns) se
f
înlocuieşte D=2p şi n  , rezultă
p
vs = 2    f , (4.110)
adică viteza sincronă a motorului liniar nu mai depinde de numărul de poli
al inductorului ci doar de lungimea pasului polar şi de frecvenţă. Prin
alegerea potrivită a acestor mărimi se pot obţine viteze până la 100 m/s sau
chiar mai mari (de exemplu, I.N.R.-03 din Japonia atingea 405 km/h).
Regimul de motor al maşinii asincrone liniare corespunde vitezelor
cuprinse între zero şi viteza sincronă.
Există două posibilităţi teoretice de realizare a motoarelor asincrone
liniare:
a) cu inductor scurt şi indus lung;
b) cu inductor lung şi indus scurt.
Practic, prezintă interes doar prima variantă, fiind mai economică.
Inductorul poate fi mobil (plasat pe un vehicul, de exemplu) sau fix (plasat
din loc în loc în lungul căii de rulare). Se pot realiza motoare liniare cu
inductor unilateral sau cu inductor bilateral (Fig. 4.40). Motorul liniar cu
indus unilateral prezintă dezavantajul existenţei unei forţe normale orientată
perpendicular pe planul de deplasare.
Faţă de maşina asincronă rotativă apar două efecte suplimentare:
efectul transversal (de margine) şi efectul longitudinal (de capăt). Analiza
influenţei acestor două efecte are în vedere un indus masiv.
Efectul transversal se datorează liniilor de curent indus
longitudinale. Urmărind liniile de curent în indus se constată că acestea au
componente transversale utile (perpendiculare pe direcţia deplasării), care
determină forţa longitudinală F şi componente longitudinale (în direcţia
deplasării). Componentele longitudinale ale curenţilor induşi au caracter

223
Maşini electrice
parazit, determinând creşterea rezistenţei echivalente a indusului, afectând
astfel alura caracteristicii mecanice – Fig. 4.40 d). Efectul transversal depinde
de viteza v, la viteze mari având o influenţă mai mare. Efectul transversal
poate fi redus prin alegerea judicioasă a lăţimii indusului, a pasului polar, sau
prin utilizarea indusului de tip scară (colivie) – Fig. 4.40 f).

OL Al

indus colivie (scară)

a) b) c)
F F F

1 s 1 s 1 s
d) e) f)
Fig. 4.40 Tipuri constructive de motoare liniare: a) cu inductor unilateral şi indus
feromagnetic; b) cu inductor bilateral şi indus neferomagnetic; c) cu inductor bilateral
şi indus scară; d), e), f) curbele F=f(s) corespunzătoare variantelor a), b), c).

Efectul longitudinal se datorează lungimii finite a inductorului şi

nesimetriei fazelor. Amplitudinea inducţiei câmpului magnetic alunecător
este variabilă în lungul inductorului, depinzând de mărimea întrefierului, de
viteza inductorului şi de parametrii indusului. În zonele inductorului mai
depărtate de capete se poate considera că amplitudinea inducţiei este
constantă. Ca urmare a celor prezentate, distribuţia densităţii de curent din
indus diferă de cea sinusoidală, favorizând pierderi şi forţe suplimentare.
Atât efectul transversal cât şi cel longitudinal sunt dezavantajoase şi –
prin diferite soluţii tehnice – se caută reducerea lor. În maşina asincronă
liniară se dezvoltă forţe după cele trei axe ale sistemului tridimensional:
– forţă longitudinală (de tracţiune), utilizată în propulsarea sau frânarea
mobilului;
– forţă transversală (nedorită), datorată efectului transversal; prin
măsuri adecvate această forţă poate fi anulată;
– forţă de atracţie, exercitată de inductorul unilateral asupra indusului
feromagnetic sau forţă de levitaţie, exercitată de levitator asupra indusului
feromagnetic sau neferomagnetic.
Motorul liniar are avantaje importante, ca de exemplu: obţinerea directă
a mişcării de translaţie, realizarea deplasării mobilelor fără transmisii mecanice,
robusteţe, silenţiozitate etc. Dezavantajele sale sunt constituite de randamentul
scăzut şi factorul de putere mai mic decât la motoarele asincrone rotative.

224
 Capitolul 5. Maşina sincronă

Capitolul 5. MAŞINA SINCRONĂ

5.1. Generalităţi

5.1.1. Def i n i ţi i . El emen te con s t ru cti ve

Maşina sincronă este acea maşină de curent alternativ care în regim

stabilizat de funcţionare, indiferent ce valoare are sarcina între limitele
admise, are turaţia constantă, dată de relaţia
f
n , (5.1)
p
unde n se măsoară în rotaţii pe secundă, f este frecvenţa reţelei de curent
alternativ la care este conectată maşina, iar p este numărul perechilor de poli
ai maşinii.
Maşina sincronă poate funcţiona ca generator, ca motor sau – mai rar
– ca şi compensator al factorului de putere. Cel mai frecvent maşina
sincronă se utilizează în regim de generator, echipând astfel toate centralele
electrice de mare putere ale lumii.
În funcţie de tipul maşinii de antrenare a generatorului sincron, acesta
se numeşte turbogenerator (antrenat de o turbină cu aburi sau cu gaze) sau
hidrogenerator (antrenat de o turbină hidraulică). Mai rar se utilizează
diesel-generatorul (antrenat de un motor diesel).
Turbogeneratorul fiind antrenat la o turaţie mai mare de 1.000
rot./min. se construieşte cu număr mic de perechi de poli: una pentru puteri
medii, două pentru puteri mari, trei pentru construcţii speciale.
Turbogeneratorul se realizează de obicei cu ax orizontal şi cu poli înecaţi
pentru a asigura rigiditatea construcţiei la turaţii mari.
Hidrogeneratorul este antrenat la turaţie mai mică şi se construieşte cu
un număr mai mare de perechi de poli. Pentru numărul perechilor de poli se
pot utiliza valorile: 4, 5, 6, 8, 10, 12, 14, 16, 20, 24, 28, 32, 36, 40, 44 şi 48.
Hidrogeneratorul se realizează atât cu ax vertical, cât şi cu ax orizontal.
Maşina sincronă se utilizează ca motor sincron în instalaţiile în care
este necesară păstrarea unei turaţii riguros constante, iar cuplul rezistent nu
prezintă variaţii prea mari sau şocuri.
Compensatorul sincron se utilizează pentru compensarea factorului de
putere al marilor consumatori de putere reactivă. Deoarece compensatorul
sincron nu transmite putere mecanică prin arbore, acesta are dimensiuni mai
reduse, în schimb înfăşurarea sa de excitaţie este mai larg dimensionată
şi întrefierul este mai mare.

225
Maşini electrice
Maşina sincronă – ca şi cea asincronă – are două părţi distincte:
statorul şi rotorul. În mod obişnuit pe statorul (al cărui miez este din tole)
este plasată înfăşurarea trifazată realizată ca şi la maşina asincronă,
constituind – la generator – indusul maşinii. Pe rotorul cu poli aparenţi sau
plini este plasată înfăşurarea inductoare, alimentată în curent continuu.
În tălpile polare ale rotorului cu poli aparenţi (executaţi din tole) se
prevăd crestături în care se plasează o înfăşurare în colivie. Această
înfăşurare, numită înfăşurarea de amortizare, serveşte la pornirea în
asincron a motorului – dacă este corespunzător dimensionată – şi la
amortizarea pendulaţiilor rotorului.
În general maşina sincronă prezintă doua axe de simetrie: axa
longitudinală d – de-a lungul căreia se închide câmpul magnetic inductor –

şi axa transversală q, decalată cu faţă de axa d în sensul succesiunii
2
fazelor (Fig. 5.1).
i

d
u d
Q
 
E
UE iD
A A
iE
n n
iQ
q q
D spaţiu
nemagnetic
a) b)
Fig. 5.1 a) maşină sincronă bipolară cu poli aparenţi; b) schema electrică.

Întrefierul maşinii sincrone are valori cuprinse între 5 şi 50 mm, putând

fi constant sau variabil în lungul pasului polar. Pentru obţinerea tensiunilor
sinusoidale, în cazul generatorului sincron cu poli proeminenţi este necesar ca
profilul tălpii polare să fie astfel realizat încât întrefierul să fie variabil după
0
legea   , unde 0 este întrefierul minim în axa polului (axa d), 
x 
cos  
 
este pasul polar, iar x este distanţa măsurată din axa d până în punctul în care
se calculează întrefierul.
Alimentarea inductorului în curent continuu se poate face de la o
maşină excitatoare sau de la o instalaţie de excitaţie.
Maşina excitatoare poate fi cuplată direct sau prin intermediul unui
angrenaj cu maşina sincronă sau poate fi antrenată de un motor asincron. La

226
 Capitolul 5. Maşina sincronă

hidrogeneratoarele cu număr mare de perechi de poli – deci cu turaţie redusă

– dimensiunile excitatoarei ar fi prea mari iar viteza de răspuns ar fi prea
mică, motiv pentru care se folosesc instalaţii de excitaţie cu redresoare
comandate sau necomandate.
O soluţie relativ recentă pentru excitaţie constă din utilizarea unei
excitatoare, maşină sincronă în construcţie inversă. Această maşină sincronă
are inductorul in stator iar indusul trifazat în rotor.
Curentul alternativ este realizat de diode montate pe arborele comun al
excitatoarei şi al maşinii sincrone de construcţie normală.
Curentul continuu obţinut prin redresare se închide astfel prin
înfăşurarea inductoare a maşinii sincrone, fără a mai fi nevoie de inele
colectoare şi perii.
De exemplu, o asemenea soluţie s-a adoptat la centrala hidroelectrică
de la Grebla (Reşiţa) – unde există două hidrogeneratoare de putere unitară
5,6 MW.

5.1.2. Mări mi n o mi n al e

Mărimile nominale ale unei maşini sincrone sunt valorile mărimilor

pentru care se dimensionează maşina şi care sunt trecute pe plăcuţa ei
indicatoare.
Astfel, pe plăcuţa indicatoare se înscriu:
– regimul de funcţionare (generator, motor, compensator);
– puterea aparentă sau activă la bornele generatorului sau puterea
mecanică la arborele motorului; la compensatorul sincron se înscrie puterea
reactivă la borne (în kVAr sau MVAr) în regim supraexcitat;
– curentul de linie;
– tensiunea de linie;
– factorul de putere;
– numărul de faze şi conexiunea indusului;
– frecvenţa, care este de 50 Hz pentru ţările europene şi de 60 Hz
pentru ţările continentului american şi unele ţări din Asia;
– curentul de excitaţie nominal şi curentul de excitaţie maxim admis;
– tensiunea de excitaţie.
La maşina sincronă – spre deosebire de transformator – se indică nu
numai puterea aparentă, ci şi factorul de putere care determină valoarea
puterii de excitaţie.
Terminologia şi mărimile care definesc regimul nominal de
funcţionare al hidrogeneratorului sunt date în STAS 8817-71. În acest
standard sunt definite mărimile nominale, fiind date şi unele relaţii de calcul
ale mărimilor derivate. În standardul SR 9385-1:2008 sunt prezentate
condiţiile tehnice generale pentru generatoarele sincrone.

227
Maşini electrice

5.2. Principiul de funcţionare al maşinii

sincrone

Maşina sincronă – ca orice maşină electrică – este o maşină

reversibilă, deci poate funcţiona atât ca generator, cât şi ca motor. Se
subliniază cele două regimuri pentru că ele influenţează anumite dimensiuni
constructive ale maşinii. Uneori maşina sincronă se utilizează ca şi
compensator sincron, când nu transformă energia mecanică în energie
electrică sau invers, ci furnizează energie reactivă reţelei la care este
conectată.
a) Regimul de generator sincron. Considerăm o maşină sincronă al
cărei rotor are p perechi de poli. Prin alimentarea în curent continuu a
înfăşurării inductoare se realizează un câmp magnetic fix faţă de rotor având
p perioade. Dacă rotorul este antrenat din exterior cu turaţia n1 se obţine un
câmp magnetic rotitor circular pe cale mecanică. Acesta induce în
înfăşurarea indusului constituit din m faze simetrice un sistem simetric de
tensiuni de frecvenţă
f1  p  n1 , (5.2)
succesiunea fazelor depinzând de sensul de rotaţie. Conectând la bornele
indusului un receptor polifazat simetric, prin înfăşurările fazelor acestuia se
va stabili un sistem polifazat simetric de curenţi care va determina un câmp
magnetic învârtitor de reacţie, ce se roteşte sincron cu rotorul (vezi § 2.5.5).
Prin urmare, câmpul magnetic inductor şi câmpul magnetic de reacţie al
indusului se rotesc cu aceeaşi turaţie faţă de stator şi această turaţie este
turaţia de sincronism ns.
Între cele două câmpuri magnetice ale maşinii sincrone nefiind
mişcare relativă, în înfăşurarea inductoare de curent continuu nu se pot
induce tensiuni electromotoare în regim stabilizat de funcţionare.
Prin compunerea celor două câmpuri (inductor şi de reacţie) ale
maşinii sincrone se obţine câmpul magnetic rezultant din întrefierul maşinii.
Maşina sincronă funcţionează în regim de generator sincron
transformând energia mecanică primită pe la arbore în energie electrică
cedată la bornele indusului. La curent de excitaţie constant, tensiunea la
bornele maşinii poate varia în limite largi, de la funcţionarea în gol la
funcţionarea în sarcină nominală, datorită câmpului magnetic de reacţie al
indusului.
b) Regimul de motor sincron. Considerăm o maşină sincronă
conectată la o reţea de curent alternativ polifazată simetrică (de obicei
trifazată). La arborele maşinii ce se roteşte se aplică un cuplu rezistent. Dacă
rotorul continuă să se rotească sincron – turaţia relativă între câmpul
învârtitor al indusului şi rotor fiind nulă – maşina dezvoltă un cuplu
electromagnetic dependent de valoarea decalajului rotorului faţă de câmpul
228
 Capitolul 5. Maşina sincronă

magnetic învârtitor statoric.

În acest caz maşina sincronă funcţionează în regim de motor sincron.
Ea primeşte din reţea energie electrică, pe care o transformă în energie
mecanică, cedată prin cuplă maşinii de lucru.

5.3. Reacţia de indus

5.3.1. Fen o men u l reacţi ei d e i n d u s

La funcţionarea în gol a maşinii sincrone în regim de generator,

câmpul magnetic al maşinii este determinat doar de solenaţia de excitaţie E:
θE  NE  IE , (5.3)
unde NE este numărul de spire al înfăşurării de excitaţie, iar IE este curentul
de excitaţie.
Curba de repartiţie a inducţiei acestui câmp inductor polar depinde
de forma tălpii polare. Dacă întrefierul este constant, atunci inducţia
variază după o curbă aproximativ trapezoidală, iar dacă întrefierul variază
de la axa tălpii polului spre margini după o lege invers cosinusoidală (vezi
§ 5.1.1.) atunci B B

axa d
axa d

inducţia variază
axa q

axa q

axa q

axa q
după o curbă
apropiată de o
sinusoidă (Fig. 5.2).
La funcţiona- b b
rea în sarcină siste-  
mul m-fazat de cu- a) b)
Fig. 5.2 Curba inducţiei la o maşină cu poli aparenţi:
renţi statorici care a) la întrefier constant; b) la întrefier variabil.
parcurg fazele înfă-
şurării statorice determină solenaţia indusului i, numită solenaţie de reacţie.
Aceasta, la rândul său, determină un câmp magnetic denumit câmp magne-
tic de reacţie. Câmpul magnetic din maşina sincronă este deci câmpul re-
zultant, determinat atât de solenaţia de excitaţie, cât şi de solenaţia de reacţie
(adică de solenaţia rezultantă).
Dacă la transformator şi la maşina de inducţie câmpul rezultant în
sarcină nu era prea mult diferit de câmpul de la funcţionarea în gol, la
maşina sincronă câmpul rezultant diferă şi ca formă şi ca poziţie în maşină
de câmpul inductor (câmpul la funcţionarea în gol), când curentul de
excitaţie IE se păstrează constant.
Observaţie: Câmpul magnetic rezultant al generatorul sincron la
funcţio-narea în sarcină nu trebuie să varieze foarte mult în valoare faţă de
cel de la funcţionarea în gol, aceasta fiind o condiţie a realizării unei variaţii
mici a tensiunii induse, variaţie corespunzătoare căderii de tensiune pe
229
Maşini electrice
rezistenţă, pe reactanţa de dispersie a fazei statorice şi datorită reacţiei de
indus. Această cerinţă se realizează prin modificarea curentului de excitaţie
în funcţie de sarcina generatorului (mărimea şi caracterul acesteia).
Totalitatea modificărilor care intervin în ceea ce priveşte câmpul
magnetic al maşinii sincrone la funcţionarea în sarcină faţă de funcţionarea
în gol constituie fenomenul denumit reacţie de indus.
d q d q d Pentru analiza reacţiei de
 indus se vor considera doar
armonicile fundamentale ale
E1 solenaţiilor ce intervin,
armonicile superioare fiind
i1 considerate armonici
perturbatoare. Dacă se cunoaşte şi
decalajul dintre armonicile
fundamentale ale solenaţiei de
excitaţie E1 şi ale solenaţiei
indusului i1 se poate determina
curba de variaţie a solenaţiei
rezultante  de-a lungul periferiei
Fig. 5.3 Curba solenaţiei rezultante. întrefierului (Fig. 5.3).
Curba de variaţie a inducţiei
de-a lungul periferiei maşinii sincrone se poate determina şi utilizând
metoda tuburilor elementare. Aceasta presupune cunoaşterea valoarea
reluctanţei tubului elementar de câmp Rmx în întrefier, în diferite puncte ale
acestuia. Considerăm un punct P la distanţa x faţă de o axă de referinţă.
Fluxul x), respectiv inducţia B(x) sunt:
 x 
x   ; (5.4) UeE
Rmx
x 
Bx   , (5.5)
S x    i1
 i1q
unde S(x) este secţiunea tubului elementar de

câmp în dreptul punctului P, iar (x) este I
0
solenaţia rezultantă.
Comparând curba inducţiei magnetice  E1  i1d
a câmpului rezultant cu curba inducţiei Fig. 5.4 Diagrama fazorială a
câmpului inductor rezultă concluziile solenaţiilor în maşina sincronă.
privitoare la efectele reacţiei de indus (în
ceea ce priveşte forma, amplitudinea şi locul trecerii prin zero). Aplicarea
acestei metode la maşina sincronă cu poli aparenţi este greoaie şi dificilă, de
aceea se preferă analiza solenaţiei rezultante având în vedere cele două axe
de simetrie ale maşinii sincrone (axa d şi axa q).

230
 Capitolul 5. Maşina sincronă

În timp ce solenaţia de excitaţie este orientată după axa d, neavând

componentă după axa q, solenaţia de reacţie are în general componente după
ambele axe.
În figura 5.4 este redată reprezentarea în complex a solenaţiilor
,i1 pentru un anumit unghi  între fazorul tensiunii UeE induse în
faza statorică de către solenaţia de excitaţie şi fazorul curentului I de sarcină
al unei faze statorice oarecare.
Dacă se cunoaşte solenaţia de reacţie (armonica fundamentală)i1 şi
unghiul , componentele longitudinală i1d şi transversală i1q au expresiile:
θ i1d  θ i1 sin ;
(5.6)
θ i1q  θ i1 cos .
Din figura 5.4 şi relaţiile (5.6) rezultă că la funcţionarea maşinii
sincrone ca generator pot exista situaţiile următoare:

a)   , curentul I fiind decalat în urma tensiunii electromotoare
2
UeE, deci i1d=i1, iar i1q=0; reacţia de indus longitudinală este
demagnetizantă, micşorând valoarea fluxului rezultant faţă de valoarea
fluxului inductor; această situaţie corespunde unei încărcări inductive a
generatorului sincron;

b)   , curentul I fiind înaintea t.e.m. UeE, deci i1d=i1, iar i1q=0;
2
reacţia de indus longitudinală este magnetizantă, mărind valoarea fluxului
rezultant faţă de valoarea fluxului inductor; această situaţie corespunde unei
încărcări capacitive a generatorului sincron;
c) =0, curentul I fiind în fază cu tensiunea electromotoare UeE indusă
în faza statorică de solenaţia inductoare, solenaţia i1d=0, iar i1q=
i1câmpul de reacţie transversală determină o creştere a fluxului rezultant
şi o modificare a poziţiei axei neutre a acestuia faţă de indus; această situaţie
corespunde unei încercări pur rezistive a generatorului sincron.
La funcţionarea ca motor sincron, solenaţia de reacţie longitudinală
este demagnetizantă dacă curentul I este capacitiv şi magnetizantă dacă
curentul I este inductiv. Aşadar la maşina sincronă natura câmpului
magnetic de reacţie depinde de caracterul circuitului din indus şi de regimul
de funcţionare al acesteia.

5.3.2. Reacţi a d e i n d u s l a maş i n a cu pol i p l in i

Întrefierul maşinii sincrone cu poli plini este constant de-a lungul

pasului polar. Curba solenaţiei inductoare E de-a lungul pasului polar este
trapezoidală (Fig. 5.5). Amplitudinea armonicii fundamentale E1 este dată
de relaţia

231
Maşini electrice

 E1  k E  N E  I E  k E   E , (5.7)
unde kE, determinat în concordanţă cu figura 5.5 [3] [27], este

sin (1  )
4 2
kE  . (5.8)
 
(1  )
2
Spre exemplificare, pentru =0,7 rezultă kE=1,2279.
Amplitudinea armonicii fundamentale a solenaţiei de reacţie pentru
=1 este – vezi relaţia (2.103) –
2 2
 i1   m  N  k b  I. (5.9)

unde m este numărul de faze al

(d) înfăşurării indusului, N este
numărul de conductoare pe
întreaga periferie a indusului,
E1 kb este factorul de bobinare iar
E
I este valoarea efectivă a
x
curentului printr-o fază

oarecare a indusului – vezi şi

relaţia (2.89).
Fig. 5.5 Solenaţia E şi armonica fundamentală E1. În funcţie de valoarea
unghiului  (având în vedere
şi semnul) se poate determina exact solenaţia rezultantă, care se compară cu
solenaţia inductoare. Se constată că reacţia de indus se manifestă prin
decalarea axei neutre a câmpului rezultant faţă de axa neutră geometrică şi
prin modificarea valorii fluxului rezultant (Fig. 5.3).
Pentru determinarea cantitativă a celor două modificări se pot folosi
relaţiile (5.6), deci componentele reacţiei de indus. În acest sens, solenaţia
de reacţie se descompune în două sinusoide:
– una în fază sau în opoziţie de fază cu solenaţia inductoare, având
amplitudinea i1d=i1sin;

– cealaltă decalată (în spaţiu) cu în faţa sinusoidei armonicii
2
fundamentale a solenaţiei inductoare, având amplitudinea i1q=i1cos.
Componenta longitudinală determină creşterea sau reducerea
amplitudinii solenaţiei rezultante din maşină – Fig. 5.6 a), b) – iar
componenta transversală determină decalarea axei neutre a câmpului
magnetic rezultant în raport cu axa geometrică, concomitent cu modificarea
amplitudinii rezultantei, atunci când maşina este nesaturată – relaţia (5.10).
Dacă maşina este saturată intervine şi o oarecare reducere a fluxului
rezultant faţă de cel calculat – creşterea magnetizării jumătăţii de pol

232
 Capitolul 5. Maşina sincronă

saturate fiind mai mică decât scăderea magnetizării jumătăţii de pol

nesaturate – Fig. 5.6 c).
În figura 5.6 solenaţia  este solenaţia rezultantă în ipoteza că lipseşte
componenta transversală a solenaţiei de reacţie – a), b) – respectiv
  

 
E1 
E1 E1
    /2  
i1d i1d
 x  x i1q  x

a) b) c)
Fig. 5.6 Efectele saturaţiei longitudinale - a) şi b) - şi transversale - c).

componenta longitudinală – c). Dacă există doar componenta transversală a

solenaţiei de reacţie, solenaţia rezultantă este reprezentată de sinusoida
=f(x) – Fig. 5.6 c) – de amplitudine
θ  θ E1  θ i1q
2 2
(5.10)
şi defazată faţă de armonica fundamentală a solenaţiei polare cu unghiul
θ i1q
  arctg . (5.10’)
θ E1
Când solenaţia de reacţie are caracter mixt (are şi componentă
longitudinală şi transversală), solenaţia rezultantă – în complex – are
expresia
   E1  i1d  i1q   E1  i1. (5.11)
În practică, tensiunea indusă în înfăşurarea indusului se determină prin
ridicarea caracteristicii de mers în gol, la care în axa absciselor este înscrisă
valoarea reală a solenaţiei de excitaţie, nu armonica fundamentală.
De aceea valoarea exactă a solenaţiei de reacţie rezultă prin înmulţirea
1
cu a solenaţiei dată de relaţia (5.9). Curba de variaţie a lui  reprezintă
kE
la o altă scară curba de variaţie a inducţiei, deoarece întrefierul este
constant.

5.3.3. Reacţi a d e i n d u s l a maş i n a cu pol i ap aren ţi

Maşina cu poli aparenţi diferă de maşina cu poli plini prin faptul că

reluctanţele magnetice după cele două axe sunt considerabil diferite, datorită
întrefierului variabil în lungul pasului polar, iar solenaţia inductoare prezintă
o variaţie trapezoidal-curbilinie.
Dacă întrefierul variază de la axa polului spre margini după legea

233
Maşini electrice

1
  0  , (5.12)
 x
cos

unde 0 este întrefierul în axa polului, iar este lungimea pasului polar,
curba inducţiei inductoare se apropie de o sinusoidă [19].
Datorită reluctanţei mari B
corespunzătoare spaţiilor interpolare
curba inducţiei magnetice BE
inductoare şi cea a inducţiei de
reacţie prezintă deformări în Bid Biq
apropierea axei q (Fig. 5.7).
Reacţia longitudinală se
manifestă, ca şi la maşina cu poli
plini, prin creşterea (Fig. 5.7) sau
scăderea fluxului rezultant 
(inducţiei rezultante). Se observă că
în zona axei q are loc o reducere a b
inducţiei de reacţie Bid datorită N S
reluctanţei magnetice mari după Fig. 5.7 Variaţia inducţiei inductoare BE, a
această axă. Pentru cunoaşterea componentelor inducţiei de reacţie - Bid
cantitativă a influenţei reacţiei longitudinală şi Biq transversală - şi a inducţiei
rezultante B când maşina nu este saturată.
longitudinale se înlocuieşte maşina
reală cu o maşină cu poli plini având întrefier constant, caracterizată prin
aceleaşi inducţii ca şi maşina reală. Întrefierul acestei maşini ideale
fiind constant curbele de variaţie ale inducţiei polare (de excitaţie), respectiv
de reacţie sunt – în acelaşi timp – la altă scară curbele de variaţie ale
solenaţiei inductoare, respectiv de reacţie.
Amplitudinea armonicii fundamentale a solenaţiei inductoare este dată
de relaţia (5.7), în care însă kE este determinat în funcţie de modul concret
de variaţie al solenaţiei reale prin descompunere în serie Fourier.
Coeficientul kE depinde de raportul b/ (vezi Fig. 5.5).
Amplitudinea armonicii fundamentale a solenaţiei de reacţie
longitudinală a maşinii ideale va fi mai mică decât cea dată de relaţiile (5.6)
şi (5.9), adică
θi1d  kd  θ i1d , (5.13)
unde factorul subunitar kd depinde de dimensiunile geometrice şi de forma
tălpii polare.
Dacă pentru solenaţia de excitaţie se consideră valoarea reală
E=NEIE, amplitudinea solenaţiei de reacţie longitudinală de calcul este
1
θ1d   k d  θ i1d  k d  θ i1d . (5.14)
kE

234
 Capitolul 5. Maşina sincronă
1,0 1,0

kd kd

0,8 0,8

kq
0,6 0,6

kq
0,4 0,4

0,2 0,2

0 0
0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0

b/ b/
a) b)
Fig. 5.8 Factorii kd şi kq pentru maşina cu poli aparenţi: a) cu întrefier constant
sub poli; b) cu întrefier variabil, conform relaţiei (5.12).

Valorile lui kd sunt cuprinse între limitele 0,80,9 – Fig. 5.8.

Reacţia transversală se manifestă calitativ ca şi la maşina cu poli
plini. Pentru a cunoaşte influenţa sa cantitativă se consideră că amplitudinea
armonicii fundamentale a solenaţiei are valoarea
θ i1q  k ' q θ i1q , (5.15)
rezultată din reducerea maşinii cu poli aparenţi la o maşină cu poli plini
având aceeaşi inducţie de reacţie transversală.
Dacă pentru solenaţia de excitaţie se consideră valoarea reală NEIE,
solenaţia de reacţie transversală de calcul are amplitudinea fundamentală
dată de relaţia
1
θ1q   k ' q θ i1q  k q  θ i1q . (5.16)
kE
Factorul subunitar kq are valori în intervalul 0,40,8 dacă întrefierul este
constant sub talpa polară, sau în intervalul 0,250,45 dacă întrefierul este
variabil sub talpa polară.
Din cele analizate mai sus rezultă că tensiunea electromotoare indusă
în înfăşurarea indusului depinde de mărimea şi caracterul curentului de
sarcină al generatorului. Pentru a păstra constantă valoarea tensiunii induse
la un generator sincron este necesară modificarea curentului de excitaţie
(creşterea sa dacă sarcina are caracter inductiv sau micşorarea sa dacă
sarcina are caracter capacitiv).

5.4. Ecuaţiile maşinii sincrone în regim

staţionar

Deoarece maşina sincronă funcţionează în majoritatea cazurilor ca

generator se adoptă sensurile pozitive corespunzătoare generatorului pentru
235
Maşini electrice
indus, iar pentru excitaţie se adoptă sensurile pozitive corespunzătoare
receptorului.
Circuitul de excitaţie fiind alimentat în curent continuu de la o sursă
cu tensiunea UE se poate scrie relaţia
UE=REIE, (5.17)
RE fiind rezistenţa în curent continuu a circuitului de excitaţie.
Considerând maşina sincronă încărcată cu o sarcină polifazată
simetrică, este suficient să se scrie ecuaţia tensiunilor pentru o singură fază:
U  U e  R  I  jX I  U e  Z  I , (5.18)
unde Ue este tensiunea electromotoare indusă de fluxul rezultant al maşinii,
R, X şi Z fiind rezistenţa, respectiv reactanţa de dispersie şi impedanţa fazei
indusului.
Fluxul rezultant al maşinii este determinat de solenaţia rezultantă, care
în cazul maşinii echivalente – considerând armonicile fundamentale – este
θ  θ E1  k d  θ i1d  k q  θ i1q . (5.19)
Ecuaţia scrisă permite stabilirea relaţiei ce există şi între curenţi.
Cum în planul complex nu pot fi reprezentate decât mărimile cu
variaţie sinusoidală în timp, este necesar să fie înlocuită solenaţia polară de
excitaţie determinată de curentul continuu de excitaţie cu o solenaţie având
aceeaşi amplitudine, dar determinată de un sistem polifazat de curenţi ce
străbat o înfăşurare polifazată de excitaţie staţionară. În timp ce câmpul
magnetic al excitaţiei reale este rotitor pe cale mecanică, câmpul magnetic
determinat de sistemul polifazat de curenţi este rotitor pe cale electrică.
Valoarea curentului echivalent de fază IEec rezultă deci din condiţia de
realizare a aceleaşi solenaţii:
2 2
θ E1  k E  N E  I E   m  N  k b  I Eec. (5.20)
π
Înlocuind această nouă expresie a solenaţiei de excitaţie în relaţia (5.19) şi
k d
împărţind cu produsul 2 2  m  k b  N  , rezultă
π
θπ I k q
 Eec  I d  I . (5.21)
2 2  m  k b  N  k d k d k d q
Se notează
θπ I Eec k q
I0  ; I 'E  ; cq  (5.22)
2 2  m  k b  N  k d k' d k d
şi relaţia (5.21) devine
I 0  I ' E  I d  cq  I q , (5.23)
unde I0 este curentul de fază care parcurgând înfăşurarea de excitaţie
polifazată a unei maşini sincrone ideale – în care nu există reacţie de indus –
ar produce o solenaţie identică cu solenaţia rezultantă din maşina reală.

236
 Capitolul 5. Maşina sincronă

Deci I0 nu are semnificaţia unui curent de mers în gol cum era întâlnit
la transformator sau la maşina de inducţie. La maşina sincronă cu poli plini
k d  k q  cq  1.
Datorită pierderilor în miezul feromagnetic al indusului curentul I0
este defazat înaintea fluxului rezultant al maşinii cu unghiul  de întârziere
magnetică a fluxului, deci
U e   I 0  Z md , (5.24)
unde Zmd=Rmd+jXmd, Rmd fiind rezistenţa de magnetizare longitudinală
determinată de pierderile în miezul feromagnetic al statorului, iar Xmd=Lmd
este reactanţa de magnetizare după axa longitudinală; Zmd este impedanţa de
magnetizare după axa longitudinală.
În concluzie, ecuaţiile (5.18)(5.24) permit scrierea grupată a
ecuaţiilor maşinii sincrone în regim staţionar:
U   Z  I  U e;
I sin Ψ
Id    I 'E ;
I 'E
I cos Ψ
Iq  j  I 'E ; (5.25)
I'E
I  I d  I q;
I 0  I' E  I d  cq I q;
U e   I 0  Z md.
I 'E
În a doua şi a treia relaţie din (5.25) s-a introdus raportul pentru a
I 'E
se indica direcţia şi sensul celor doi curenţi în care se descompune, teoretic,
curentul de sarcină (Fig. 5.4).

5.5. Diagramele fazoriale şi parametrii

maşinii sincrone

5.5.1. Di agra mel e maş i n i i s i n cron e

Ecuaţiile în complex ale maşinii sincrone (5.25) permit reprezentarea

diagramelor fazoriale. În figura 5.9 este reprezentată diagrama fazorială
corespunzătoare relaţiilor (5.25) când se ţine cont şi de pierderile în fier.
La maşinile sincrone de mare putere căderea de tensiune pe rezistenţa
indusului este foarte mică în comparaţie cu tensiunea la borne, iar căderea de
tensiune corespunzătoare pierderilor în fier RmdI0 este foarte mică în
comparaţie cu tensiunea corespunzătoare impedanţei de magnetizare XmdI0,
deci se neglijează (rezultă că se consideră =0).
237
Maşini electrice
În studiul şi analiza funcţionării maşinii sincrone este necesar să se
evidenţieze componentele tensiunii electromotoare induse Ue. Pentru
aceasta se înmulţeşte cu –Zmd relaţia (5.23), rezultând
 Z md  I 0   Z md  I' E  Z md  I d  Z md  cq  I q . (5.26)
Ue 13
-jXI
10
14
-RI
-jI0Xmd
U
 rez 12
15

9
Iq I
 5 0 3
cqIq
I0  
7
8
IE I'E 2 4

1 6 Id -I0Rmd Id
11

Fig. 5.9 Diagrama fazorială a maşinii sincrone.

Notând
U eE   Z md  I' E ; U eid   Z md  I d; U eiq   Z md  cq I q (5.27)
şi ţinând seama de relaţia (5.24), rezultă
U e  U eE  U eid  U eiq .
(5.28)
În acest caz relaţia (5.18) devine:
U   Z  I  U eE  U eid  U eiq , (5.29)
în aceste relaţii UeE fiind tensiunea electromotoare a câmpului inductor
(t.e.m. polară); Ueid – tensiunea electromotoare de reacţie longitudinală,
iar Ueiq – tensiunea electromotoare de reacţie transversală.
Diagrama fazorială corespunzătoare relaţiei (5.29) pentru regimul de
generator este reprezentată în figura 5.10 a), cu linie plină când se consideră
pierderile în fier şi cu linie întreruptă când acestea se neglijează.
La maşina sincronă cu poli plini, la care cq=1, din relaţiile (5.27) şi
(5.29) rezultă
U   Z  I  U eE  Z md ( I d  I q )   Z  I  U eE  Z md  I   Z  I  U eE  U ei , (5.30)
unde U ei   Z md  I este suma celor două componente din relaţia (5.29),
numită tensiune electromotoare de reacţie. Diagrama fazorială
corespunzătoare relaţiei (5.30) este reprezentată în figura 5.10 b), cu linie
plină pentru situaţia când se consideră pierderile în fier şi cu linie întreruptă
când acestea se neglijează.
Dacă se neglijează pierderile în miezul magnetic al indusului, relaţiile
(5.27) devin:

238
 Capitolul 5. Maşina sincronă

UeE Ueid UeE Uei

Ueiq
-jXI
-jXI
 Ue 
-RI Ue
U -RI
U
0 0
 
 I
I
Iq 

I'E Id I'E

a) b)
Fig. 5.10 a) diagrama fazorială a maşinii sincrone considerând componentele t.e.m.
induse Ue; b) diagrama fazorială a maşinii cu poli plini.

U eE   j  X md  I' E ;
U eid   j  X md  I d ; (5.31)
U eiq   j  cq  X md  I q .
Neglijând şi pierderile în înfăşurarea de fază a indusului, ecuaţia tensiunilor
(5.29) se poate scrie astfel:
U   jX I  U eE  j  X md  I d  j  X md  cq  I q 
 U eE  jX( I d  I q )  j  X md  I d  j  X md  cq  I q 
(5.32)
 U eE  j  I d (X  X md )  j  I q (X  cq  X md ) 
 U eE  j  I d  X d  j  I q  X q .

UeE UeE

-jXdId -jXdI

-jXqIq

U U

0 0
 
  I
Iq I

I'E Id I'E

Fig. 5.11 Diagrama simplificată a Fig. 5.12 Diagrama simplificată a

maşinii sincrone cu poli aparenţi. maşinii sincrone cu poli plini.

Diagrama fazorială corespunzătoare relaţiei (5.32) este reprezentată în

239
Maşini electrice
figura 5.11. Pentru maşina cu poli plini, la care cq=1 şi deci Xd=Xq, relaţia
(5.32) devine mai simplă:
U  U eE  j  X d  I . (5.33)
Diagrama fazorială corespunzătoare relaţiei (5.33) este reprezentată în
figura 5.12.

5.5.2. Pa ra me tri i maş i n i i s in cron e

În analiza funcţionării maşinii sincrone este util ca aceasta să fie

considerată prin intermediul unor parametrii. Se utilizează următorii
parametrii:
 ZE=RE+jXE – adică impedanţa de excitaţie cu rezistenţa, respectiv
reactanţa de excitaţie;
 Zmd=Rmd+jXmd – adică impedanţa de reacţie longitudinală formată din
rezistenţa, respectiv reactanţa de reacţie longitudinală şi
 Zmq=cqZmd=cqRmd+jcqXmd – adică impedanţa de reacţie transversală
formată din rezistenţa şi reactanţa de reacţie transversală.
În relaţiile anterioare am utilizat deja reactanţa de reacţie transversală,
care se poate scrie şi astfel:
Xmq=cqXmd. (5.34)
Analog, rezistenţa de reacţie transversală este
Rmq=cqRmd, (5.34’)
şi în acest caz
 Zmq= Rmq+jXmq este noua expresie a impedanţei de reacţie transversală.
În relaţia (5.32) am utilizat notaţiile Xd şi Xq pentru reactanţa sincronă
longitudinală, respectiv reactanţa sincronă transversală:
Xd=X+Xmd; Xq=X+Xmq. (5.35)
Analog, se poate scrie:
Rd=R+Rmd; Rq=R+Rmq; (5.35’)
Zd=Rd+jXd; Zq=Rq+jXq (5.35”)
pentru parametrii: rezistenţa
X
sincronă longitudinală Rd,
Xd
rezistenţa sincronă transversală X
q1
Rq, impedanţa sincronă
longitudinală Zd şi impedanţa
sincronă transversală Zq. Xq2
maşina cu maşina cu
O fază oarecare a indusului poli plini poli aparenţi
are parametrii longitudinali,
respectiv transversali când axa sa
coincide cu axa d, respectiv cu 
axa q. Pentru o poziţie 30 o 60 o 90o 120 o 150o 180o

intermediară a axei fazei Fig. 5.13 Dependenţa reactanţei sincrone a unei

faze a indusului de poziţia inductorului.

240
 Capitolul 5. Maşina sincronă

considerate parametrii au valori intermediare. Variaţia reactanţei unei faze

cu unghiul  este reprezentată în figura 5.13.
Reactanţa sincronă (şi în general toţi parametrii) variază cu unghiul 
şi în cazul unei maşini cu poli plini, inductorul neavând o simetrie totală,
valorile extreme fiind însă mai apropiate decât la o maşină cu poli plini
(Xq0,9Xd).

5.6. Cuplul maşinii sincrone

5.6.1. B i l an ţu l en ergeti c ş i ran d a men t u l maş i n i i

s i n cr on e

Expresia cuplului electromagnetic al maşinii sincrone poate fi stabilită

având în vedere energia magnetică a maşinii sau pornind de la relaţiile
stabilite în paragraful 2.10. Pentru funcţionarea în regim staţionar sinusoidal
este mai simplu dacă se porneşte de la bilanţul energetic al maşinii, avându-
se în vedere relaţia (2.131), adică Pi=Ms.
Deoarece maşina sincronă funcţionează în majoritatea cazurilor ca
generator, analizăm bilanţul energetic al maşinii în acest regim. Rotorul
maşinii sincrone este antrenat în mişcare de rotaţie de către motorul primar
(turbină hidraulică, turbină cu abur etc.), adică primeşte puterea mecanică
P1. Din această putere se acoperă pierderile mecanice de frecare şi pierderile
de ventilaţie ale maşinii, notate împreună cu pmv şi puterea mecanică pme
preluată de excitatoare, dacă aceasta este cuplată pe acelaşi arbore.
Ceea ce rămâne din puterea P1 după acoperirea acestor pierderi
constituie puterea interioară Pi, care este trecută prin întrefier indusului, care
în acest caz este statorul. Puterea interioară este cea
maşină P1
care determină cuplul electromagnetic al maşinii, primară

cuplu care are caracter de frânare la funcţionarea în

regim de generator (vezi § 2.4.). Din puterea pmv
interioară se acoperă pierderile indusului, adică
pme
pierderile în înfăşurări pCu2 şi pierderile în miezul Pi
feromagnetic al acestuia pFe. Ceea ce rămâne din
puterea interioară după acoperirea pierderilor
indusului reprezintă puterea electrică P2, cedată pCu2
reţelei sau consumatorului de energie electrică.
În figura 5.14 este reprezentat bilanţul
puterilor maşinii sincrone în regim de generator, pFe

care la scara timpului reprezintă bilanţul energetic reţea

al maşinii sincrone. P2

Pierderile amintite mai sus se regăsesc şi la Fig. 5.14 Bilanţul energetic al

maşinii sincrone în regim de
alte tipuri de maşini electrice, dar la maşina generator.

241
Maşini electrice
sincronă apar deosebiri în ceea ce priveşte raportul dintre diferitele categorii
de pierderi. Astfel, la turbogeneratoare au pondere mare pierderile mecanice
şi de ventilaţie (până la 50% din totalul pierderilor din maşină).
Pierderile suplimentare sunt de asemenea mai mari decât la alte maşini
electrice. Acestea se produc în miezul statoric, în dinţii statorului şi
rotorului, în părţile metalice (scuturi, plăci de strângere, bandaje), în
crestături şi în capetele frontale ale înfăşurării statorice. Curba
randamentului are o formă asemănătoare cu cea a transformatorului.
Valoarea randamentului nominal depinde de puterea generatorului şi de
natura sarcinii. Firmele constructoare indică randamente de 0,920,95
pentru turbogeneratoare răcite cu aer, funcţionând cu un factor de putere de
0,8 inductiv şi puteri între 0,55 MW, sau 0,950,977 pentru puteri între
3100 MW. Hidrogeneratoarele au randamente sensibil mai mari. Dacă
răcirea se face cu hidrogen, randamentul nominal este şi mai mare.
Randamentul generatorului sincron este dat de relaţia
P m  U  I cos 
 2  , (5.36)
P1 m  U  I cos   pmv  pme  pCu 2  pFe
unde U şi I sunt tensiunea la bornele unei faze statorice, respectiv curentul
prin aceasta, iar  este defazajul între cele două mărimi.

5.6.2. Cu p l u l maş i ni i s i n cron e – exp res i a

gen eral ă

Considerând că maşina sincronă funcţionează în regim de generator,

puterea interioară Pi =Ms echilibrează puterile din relaţia de mai jos:
Pi  P2  pCu2  pFe  m  U  I cos   m  R  I 2  m  Rmd  I 0 . (5.37)
2


Cunoscând că  s  , rezultă pentru cuplul electromagnetic expresia
p
M
pm

 
U  I cos   R  I 2  Rmd  I 0 .
2
(5.38)
Din diagramele fazoriale din figurile 5.11 sau 5.12 rezultă =– 0 şi deci
I cos=I coscos 0 +I sinsin 0  Iq cos 0 +Id sin 0 , (5.39)
iar din relaţiile (5.25) rezultă
I 2  Id  Iq ;
2 2

(5.40)
I 0  I 'E  I d   cq  I q .
2 2 2 2

Cu acestea, relaţia (5.38) devine

M
pm

  2 2
  2 2

U I q cos 0  I d sin 0   R I d  I q  Rmd I' E  I d   cq  I q .
2

(5.41)

242
 Capitolul 5. Maşina sincronă

Exprimând curenţii Id şi Iq în funcţie de tensiunile U şi UeE, de

impedanţele sincrone Zd, Zq şi de unghiurile , 0 şi  şi înlocuindu-i în
relaţia 5.41, rezultă expresia cuplului maşinii sincrone valabilă pentru orice
sarcină a maşinii, de la funcţionarea în gol până la funcţionarea în
scurtcircuit – când se consideră atât pierderile în cupru cât şi cele în fier.
Expresia cuplului în acest caz este foarte complexă.
Dacă se neglijează pierderile în miezul de fier şi în înfăşurarea
statorică, din diagramele simplificate ale maşinii sincrone (Fig. 5.11) rezultă
relaţiile:
U sin 0 U  U cos 0
Iq  ; I d  eE ; (5.42)
Xq Xd
Înlocuind aceste valori în relaţia (5.41) rezultă
p  m U eE U X d  X q  
M U sin 0  sin 20 . (5.43)
  X d 2 Xd  Xq 
Când tensiunea la borne U, curentul de excitaţie IE şi parametrii
maşinii sunt constanţi, singura mărime variabilă în expresia (5.43) rămâne
unghiul 0 , care se modifică odată cu sarcina maşinii. Din acest motiv,
unghiul 0 se numeşte unghiul de sarcină al maşinii sincrone. Când se
neglijează pierderile în fier şi în înfăşurarea indusului, unghiul 0 – numit
şi unghi intern al maşinii sincrone – este unghiul dintre axa solenaţiei de
excitaţie şi axa solenaţiei rezultante a maşinii.
Cuplul M este pozitiv pentru valori pozitive ale unghiului 0 şi
negativ pentru unghiuri negative.
Domeniului de valori pozitive îi corespunde regimul de generator, iar
domeniului de valori negative îi corespunde regimul de motor (conform
asocierii sensurilor pozitive pentru circuitul statoric).

5.6.3. Cu p l u l maş i ni i s i n cron e cu p ol i p l i n i

La maşina cu poli plini se poate considera că Xq=Xd şi în acest caz al

doilea termen din relaţia (5.43) este nul. Cuplul electromagnetic al maşinii
are deci expresia
p  m U  U eE
M  sin 0 . (5.44)
 Xd
Această expresie este valabilă numai la funcţionarea în sarcină la
puteri ce nu scad sub aproximativ 0,5P2n, aceasta deoarece s-au neglijat
pierderile în fierul statoric şi în înfăşurările statorice. Pentru ca această
expresie să fie valabilă indiferent de sarcină trebuie considerate şi aceste
pierderi [7], caz în care cuplul are expresia

243
Maşini electrice

pm U  U eE
M  sin 0  β  γ   M sc , (5.45)
 Zd
Rd
unde unghiul   arctg ţine seama de pierderile în înfăşurările statorice şi
Xd
R
în fier, unghiul   arctg md ţine seama doar de pierderile în fier, fiind
X md
indicat în figurile (5.10) şi (5.11), iar Msc este cuplul dezvoltat la
scurtcircuitul maşinii sincrone.
Astfel, cuplul maxim al maşinii dezvoltat în regim de generator are
valoarea
p  m U  U eE
M KG    M sc , (5.46)
 Zd
π
obţinut pentru unghiul de sarcină 0   β  γ , iar în regim de motor
2
p  m U  U eE
M KM    M sc , (5.47)
 Zd
π
obţinut pentru unghiul de sarcină 0    β  γ.
2
Maşina funcţionează stabil pentru valori ale unghiului de sarcină
π π
cuprinse între   β  γ şi  β  γ , ceea ce corespunde unor cupluri
2 2
cuprinse între MkM şi MkG – Fig. 5.15 a).
Dacă cuplul la arbore (cuplul exterior) devine mai mare în modul
decât MkG sau MkM, maşina nu mai poate rămâne în sincronism şi rotorul ei
începe să se rotească cu o viteză diferită de cea de sincronism. Apar variaţii
mari ale curenţilor şi şocuri mecanice care solicită foarte intens maşina, atât
electric cât şi mecanic. Se spune că maşina se desprinde din sincronism.

M
MkG M
M

generator M'
generator

M"
0 0
   
  Msc

motor motor

MkM
funcţionare stabilă
funcţionare stabilă
a) b)
Fig. 5.15 a) cuplul electromagnetic al maşinii sincrone cu poli plini; b) cuplul
electromagnetic al maşinii sincrone cu poli aparenţi.

244
 Capitolul 5. Maşina sincronă

În mod obişnuit, maşina sincronă funcţionează cu un cuplu nominal

Mn de 1,52 ori mai mic decât cel maxim, ceea ce corespunde unui unghi
de sarcină cuprins între 2040.
M kG  M 
Raportul   sau kM  se numeşte coeficient de
Mn  Mn 
supraîncărcare statică a maşinii.
Se constată că la maşina sincronă cuplul variază practic liniar cu
tensiunea reţelei (la maşina de inducţie variază cu pătratul tensiunii reţelei),
ceea ce face ca maşina sincronă să fie mai puţin sensibilă la variaţii ale
tensiunii reţelei.

5.6.4. Cu p l u l maş i ni i s i n cron e cu p ol i ap aren ţi

La maşina cu poli aparenţi expresia simplificată a cuplului este dată de

relaţia (5.43). Această expresie nu este valabilă pentru regimuri apropiate de
funcţionarea în gol sau în scurtcircuit, pentru care dă valori nule, situaţie ce
nu corespunde realităţii. În aceste regimuri trebuie considerată expresia
cuplului care ţine cont şi de pierderile în înfăşurările statorice şi miezul de
fier statoric.
Se constată că în expresia (5.43) cuplul are două componente:
p  m U  U eE
M    sin 0 (5.48)
 Xd
reprezintă componenta principală dependentă de tensiunea electromotoare
polară UeE şi care variază sinusoidal cu unghiul  0 , şi
p m 2 Xd  Xq
M"  U   sin 20 , (5.49)
ω 2 Xd  Xq
care reprezintă componenta independentă de UeE şi care variază sinusoidal
cu unchiul 2 0 . Această componentă apare şi în lipsa curentului de
excitaţie, ca urmare a diferenţei reactanţelor după cele două axe şi poartă
numele de cuplu reactiv. Obişnuit, valoarea maximă a cuplului reactiv este
de (0,200,25) din valoarea maximă a componentei principale. Variaţia
cuplului maşinii sincrone cu poli aparenţi în funcţie de unghiul de sarcină
este indicată în figura 5.15 b).
Din cauza componentei M”(cuplul reactiv) valoarea maximă a

cuplului se obţine pentru o valoare a unghiului de sarcină mai mică decât
2
şi – în consecinţă – intervalul de funcţionare stabilă este mai mic.
În schimb, valorile maxime ale cuplului în regim de generator MkG,
respectiv de motor MkM, sunt mai mari, după cum se observă în figura
5.15 b).

245
Maşini electrice

5.7. Regimul de generator al maşinii

sincrone

Pentru producerea energiei electrice se folosesc aproape exclusiv

generatoare sincrone trifazate. Există două posibilităţi de utilizare a
generatorului sincron: în regim autonom, când generatorul sincron
constituie singura sursă pentru o reţea dată, şi în paralel, când generatorul
debitează pe o reţea la care mai sunt cuplate şi alte generatoare puternice.
Comportarea generatoarelor sincrone în cele două cazuri nu este
identică, drept urmare a condiţiilor diferite de funcţionare.

5.7.1. Regi mu l d e gen erator au ton o m

Caracteristicile de funcţionare ale generatorului

sincron autonom
Funcţionarea maşinii sincrone în regim de generator sincron autonom
se poate urmări prin intermediul curbelor denumite caracteristici de
funcţionare, care reprezintă dependenţe între două dintre mărimile:
tensiunea electromotoare polară UeE, tensiunea la bornele unei faze
statorice U, curentul prin aceasta I, unghiul de defazaj dintre tensiunea U şi
curentul I notat cu , curentul prin înfăşurarea de excitaţie IE şi puterea la
bornele generatorului P2.
Caracteristicile de funcţionare ale maşinii sincrone sunt următoarele:
 caracteristica de sarcină U=f(IE) pentru I=ct., f=ct. şi cos=ct. Dacă I=0,
rezultă U=UeE şi se obţine caracteristica de funcţionare în gol UeE=f(IE);
 caracteristica de reglare I=f(IE) pentru U=ct., f=ct. şi cos=ct. Dacă U=0
se obţine caracteristica de funcţionare în scurtcircuit Isc=f(IE);
 caracteristica exterioară U=f(I) pentru IE=ct., f=ct. şi cos=ct.
Având în vedere cele două cazuri particulare, în continuare vor fi prezentate de
fapt cinci caracteristici de funcţionare.
a) Caracteristica de funcţionare în gol. La funcţionarea în gol I=0,
deci Id=Iq=0 şi din relaţiile (5.22)(5.25) rezultă
U0=UeE=–ZmdkeIE, (5.50)
unde
kE NE  π 1 NE  π
ke     . (5.51)
k d 2 2  m  k b  N k d 2 2  m  k b  N
Diagrama fazorială a maşinii sincrone la funcţionarea în gol este
reprezentată în figura 5.16.
Caracteristica de funcţionare în gol (Fig. 5.17) se poate determina
experimental dacă rotorul este antrenat cu turaţia sincronă, circuitul
indusului este deschis iar curentul de excitaţie se modifică monoton de la

246
 Capitolul 5. Maşina sincronă

zero la +IEmax şi înapoi până la zero. Vor rezulta două ramuri, una urcătoare
şi alta coborâtoare.
UeE
U0=UeE
Un

-jkeXmdIE


IE IEn IE
O -k R I O1 O
e md E

Fig. 5.16 Diagrama fazorială la Fig. 5.17 Caracteristica de funcţionare

funcţionarea în gol. în gol.

Caracteristica de funcţionare în gol se consideră curba medie a celor

două ramuri. Dacă se modifică monoton curentul de excitaţie între +IEmax şi
–IEmax de câteva ori, curba medie a celor două ramuri va trece prin originea
O şi aceasta este caracteristica de funcţionare în gol corect determinată.
Se consideră curentul nominal de excitaţie IEn acel curent pentru care la
funcţionarea în gol cu frecvenţa nominală se obţine la borne tensiunea
nominală Un.
Dacă se reprezintă – pentru diferite maşini sincrone – caracteristicile de
U0  I 
funcţionare în gol în coordonate relative, adică  f  E , se constată că
Un  I En 
acestea au abateri sub 5. Pe această bază, curba medie obţinută se numeşte
caracteristica normală sau generală a maşinii sincrone (Tabelul 5.1).

Tabelul 5.1
IE Tipul
0,5 1,0 1,5 2,0 2,5
I En generatorului
U0 - turbogenerator 0,58 1 1,21 1,33 1,40
Un - hidrogenerator 0,53 1 1,23 1,30 –
b) Caracteristica de scurtcircuit. Regimul de scurtcircuit simetric al
maşinii sincrone se obţine când toate fazele sunt conectate între ele şi cu
nulul stelei printr-un conductor de impedanţă nulă, curentul de excitaţie
având o valoare suficient de redusă pentru a nu periclita înfăşurarea
statorică. Tensiunea U fiind nulă, iar curentul Isc având un caracter pur
inductiv (fazele statorice sunt practic nişte inductivităţi) rezultă
Id=Isc şi Iq=0, (5.52)
iar din relaţia (5.32) rezultă
247
Maşini electrice

0=UeEsc–jIscXd, (5.53)
de unde – luând valorile reale – rezultă
U eEsc
Xd  ; (5.54)
I sc
adică reactanţa sincronă longitudinală se poate determina cu tensiunea la
borne de la funcţionarea în gol şi curentul de scurtcircuit, corespunzătoare
aceluiaşi curent de excitaţie pentru care s-a considerat UeEsc.
În mărimi raportate, reactanţa sincronă longitudinală este
In  X d I 1
xd   n  , (5.54’)
Un I scn RSC
RSC fiind raportul de scurtcircuit definit mai jos.
După cum tensiunea UeEsc considerată corespunde porţiunii liniare sau
celei saturate a caracteristicii de funcţionare în gol, cu relaţia (5.54) se poate
determina reactanţa sincronă longitudinală nesaturată sau saturată.
Deoarece la valori reduse ale curentului de excitaţie tensiunea
electromotoare polară UeE variază Isc
aproape liniar cu IE, iar Xdct., rezultă
că Isc=f(IE) este o dreaptă care trece prin
origine – Fig. 5.18.
Dacă se are în vedere şi curentul
de scurtcircuit Iscr indus de fluxul
remanent rezultă o dreaptă care nu trece IE
I
prin origine (linie întreruptă în figura scr
5.18). Curentul Iscr fiind însă de valoare Fig. 5.18 Caracteristica de scurtcircuit
foarte redusă se consideră caracteristica a maşinii sincrone.

de scurtcircuit dreapta ce trece prin origine.

Dacă IEn este curentul de excitaţie nominal iar IEsc este curentul de
excitaţie pentru care se stabileşte curentul de scurtcircuit egal cu curentul
nominal, se defineşte raportul de scurtcircuit RSC astfel:
I I 1
RSC  En  scn  . (5.55)
I Esc In xd
Raportul de scurtcircuit caracterizează efectul solenaţiei de reacţie a
indusului asupra solenaţiei de excitaţie. La maşinile cu poli plini
RSC=(0,40,7), iar la maşinile cu poli aparenţi RSC=(1,01,4).
Triunghiul de scurtcircuit. La funcţionarea în scurtcircuit (U=0)
prima relaţie din (5.25) – în ipoteza neglijării pierderilor în fier şi în cupru –
devine
U esc  j  X  I sc . (5.56)
Reprezentând pe acelaşi grafic caracteristica de funcţionare în gol şi
caracteristica de scurtcircuit se poate determina triunghiul de scurtcircuit
pentru un anumit curent de excitaţie IE .Considerăm cunoscută reactanţa

248
 Capitolul 5. Maşina sincronă

X de dispersie a înfăşurării indusului. Curentului de excitaţie IE=OA (Fig.

5.19) îi corespunde din caracteristica de scurtcircuit curentul Isc=AD.
Câmpul magnetic rezultant (determinat de curentul IE şi curentul indus Isc)
induce o tensiune Ue=XIsc=BC, căreia îi corespunde din caracteristica de
funcţionare în gol curentul de excitaţie IE1=OB.
Câmpul magnetic determinat de curentul IE1 la funcţionarea în gol este
acelaşi cu câmpul magnetic rezultant la funcţionarea în scurtcircuitul
considerat. Din relaţiile (5.23) şi cu notaţia (5.51) rezultă
I0=keIE–Isc. (5.57)

UeE Isc U
f(I )
U eE= E

D  
Isc 
C 

 


IE IE

O B 1I A O A
IE1
ke sc Fig. 5.20 Caracteristicile de sarcină ale
Fig. 5.19 Diagrama de scurtcircuit la maşina sincronă. generatorului sincron.

Având în vedere relaţia (5.50) rezultă

keIE1=I0=keIE–Isc, (5.58)
adică
I0 1 I
I E1   I E   I sc sau ΔI E  I E  I E1  sc . (5.59)
ke ke ke

Cum în figura (5.19) OA=IE şi OB=IE1, rezultă că BA=OA–OB=IE–

1
IE1= I sc , adică segmentul BA este proporţional cu curentul de
ke
scurtcircuit.
Deci triunghiul ABC are toate laturile proporţionale cu curentul de
scurtcircuit, motiv pentru care poartă numele de triunghi de scurtcircuit
sau triunghi Potier.
c) Caracteristica de sarcină. Curba U=f(IE) pentru I=ct., f=ct. şi
=ct. reprezintă caracteristica de sarcină. Aceasta poate fi determinată pe
cale analitică sau pe cale experimentală. În figura 5.20 sunt trasate

249
Maşini electrice

 
caracteristici de sarcină pentru   , 0,  . În aceeaşi diagramă este trasată
2 2
– pentru comparaţie – şi caracteristica de funcţionare în gol.
Toate caracteristicile de sarcină corespunzătoare aceluiaşi curent I trec
prin acelaşi punct A corespunzător scurtcircuitului pentru acelaşi curent de
excitaţie.
Determinarea reactanţei de dispersie a fazei statorice a maşinii
sincrone se poate face utilizând caracteristica de funcţionare în gol şi
π
caracteristica de sarcină pentru   , deci pentru sarcină pur inductivă.
2
Maşina are numai câmp de reacţie demagnetizant longitudinal. Pentru o
anumită tensiune U=AA1 şi un anumit curent de sarcină I, corespunzătoare
curentului de excitaţie IE=OA (Fig. 5.21) se poate scrie relaţia
Ue=XI+U. (5.60)
1
Din curentul de excitaţie IE=OA se scade curentul  I  AB.
ke
Tensiunea indusă de câmpul magnetic rezultant (determinat de curentul de
excitaţie rezultant egal cu OB’) este Ue=BC1. Scăzând din această tensiune
de mers în gol tensiunea U=B1B=A1Arezultă că
B1C1=XI, (5.61)
de unde se obţine reactanţa de
U
dispersie a fazei indusului.
C1 Se poate utiliza şi un alt
mod de determinare al reactanţei
X. Pentru o tensiune la borne
O1 B1 A1 U=AA1 se construieşte în stânga
punctului A1 segmentul
O1A1=OA. Prin punctul O1 se
C
duce o paralelă la porţiunea
1I
ke dreaptă a caracteristicii de
IE funcţionare în gol (dreapta OC),
O B A B' A' care intersectează caracteristica de
Fig. 5.21 Determinarea reactanţei de dispersie funcţionare în gol în punctul C1.
utilizând triunghiul Potier. Lungimea segmentului C1B1
perpendicular pe O1A1 reprezintă căderea de tensiune pe reactanţa indusului,
la scara la care AA1 reprezintă tensiunea U, adică
B1C1=XI, (5.61’)
de unde se determină valoarea reactanţei de scăpări a indusului.
Din această construcţie rezultă şi o metodă de trasare a caracteristicii
de sarcină pur inductivă, atunci când se cunoaşte caracteristica de
funcţionare în gol şi triunghiul Potier. Se deplasează triunghiul Potier
rămânând paralel cu el însuşi (laturile paralele) astfel încât punctul C să
250
 Capitolul 5. Maşina sincronă

urmărească caracteristica de funcţionare în gol. Punctul A va descrie

caracteristica de sarcină pur inductivă.
d) Caracteristica exterioară. Curba U=f(I) când IE, f şi  sunt
constante reprezintă caracteristica exterioară. Această caracteristică poate fi
reprezentată pe baza unor calcule analitice sau ridicată experimental. Între
cele două metode de determinare a caracteristicii externe apar diferenţe ca
urmare a fenomenului de saturaţie – de care calculul analitic nu ţine seama.
Deoarece curentul IE este constant şi tensiunea electromotoare polară UeE
este constantă. Dacă se consideră o maşină sincronă cu poli plini, ecuaţia
tensiunilor este U=UeE–jXdI (vezi relaţia 5.33), ecuaţie a cărei reprezentare
fazorială este dată în figura 5.12.
Dacă sarcina generatorului este rezistivă, curentul I şi tensiunea U
sunt în fază, deci unghiul dintre fazorul U şi fazorul jXdI este drept şi în
consecinţă modificarea valorii curentului I schimbă unghiul de sarcină 0 şi
vârful fazorului U descrie un cerc de diametru UeE. Deci, cu creşterea
curentului I valoarea tensiunii la borne U scade (curba 1 din figura 5.22).
Dacă sarcina generatorului are caracter inductiv, cu creşterea
curentului I, scăderea tensiunii la borne este mai pronunţată din cauza
reacţiei de indus demagnetizante (curbele 2 şi 3 din figura 5.22). Dacă
sarcina are caracter capacitiv, cu creşterea curentului I tensiunea la borne
U creşte ca urmare a reacţiei de indus magnetizante (curbele 4 şi 5 din
figura 5.22).
Pentru U=0 toate caracteristicile concură într-un singur punct,
corespunzător funcţionării în scurtcircuit pentru curentul de excitaţie fixat.
Caracteristica exterioară – pentru un anumit factor de putere – permite
determinarea variaţiei tensiunii la borne când curentul de sarcină variază de
la zero la In.VariaţiaU a tensiunii la borne este
U=U0–Un (5.62)
şi este limitată prin norme. Pentru un factor de putere de 0,8 inductiv U nu
poate depăşi 50% din tensiunea nominală. La generatoarele sincrone
moderne U=(1530)% Un.
I
U cos cos
cos cos
5  cos
cos
  
4 
U0 1 
co
2 s
3 co  5 4 1 2
Un s 3
 6
co 
s
  cos cos
 
  
U
keZmd
I
IE
In Isc
Fig. 5.22 Caracteristicile exterioare Fig. 5.23 Caracteristicile de reglare
ale generatorului sincron. ale generatorului sincron.

251
Maşini electrice

e) Caracteristica de reglare. Curba I=f(IE) pentru f, U, cos

constante reprezintă caracteristica de reglare a generatorului sincron.
Această caracteristică, la fel ca şi celelalte, poate fi determinată prin calcul
analitic sau ridicată experimental. Dacă sarcina este rezistivă, cu creşterea
curentului de sarcină este necesară o anumită mărire a curentului de
excitaţie, care să compenseze efectul de reacţie slab demagnetizant, astfel
încât tensiunea la borne să rămână constantă (curba 1 – Fig. 5.23). Dacă
sarcina are caracter inductiv, pentru păstrarea constată a tensiunii la borne U
când curentul de sarcină creşte este necesară o creştere mai pronunţată a
curentului de excitaţie, care să compenseze efectul demagnetizant al reacţiei
de indus (curbele 2 şi 3 din figura 5.23). Dacă sarcina are caracter capacitiv,
pentru păstrarea constată a tensiunii la borne U când curentul de sarcină
creşte este necesară reducerea curentului de excitaţie, deoarece în acest caz
reacţia de indus are caracter magnetizant (curbele 4, 5 şi 6 din figura 5.23).
Diagrama tensiunilor electromotoare şi a
solenaţiilor generatorului sincron
Cunoscută şi sub numele de diagrama tensiunilor
electromagnetomotoare (t.e.m.m.), această diagramă se foloseşte pentru
stabilirea pe cale grafo-analitică a curentului de excitaţie necesar pentru a
realiza anumite valori impuse ale tensiunii, curentului de sarcină şi a
factorului de putere. De asemenea, diagrama permite determinarea variaţiei
de tensiune a generatorului sincron. Procentual, variaţia de tensiune este
U Un
U [%]  0 100, (5.63)
Un
unde U0 este tensiunea la funcţionarea în gol obţinută pentru acelaşi curent
de excitaţie pentru care se obţine tensiunea nominală Un, curentul nominal In
şi factorul de putere nominal la funcţionarea în sarcină nominală.
Pentru construcţia diagramei tensiunilor electromagnetomotoare şi a
solenaţiilor (denumită şi diagrama Potier) se presupun cunoscute:
caracteristica de funcţionare în gol, caracteristica de scurtcircuit şi reactanţa
de scăpări a indusului.
Neglijând rezistenţa fazei indusului, prima ecuaţie din relaţia (5.25)
devine
UnUe–jXIn. (5.64)
Pentru construirea diagramei Potier se procedează astfel: se ia pe axa
ordonatelor segmentul OA=Un. Se reprezintă fazorul In, unghiul  fiind
cunoscut (0,8 în figura 5.24).
În baza ecuaţiei (5.64) se construieşte fazorul jXIn=AB, ceea ce este
posibil, mărimile X şi In fiind cunoscute. Rezultă fazorul Ue=OB, care face
cu fazorul Un unghiul . Tensiunea Ue este tensiunea electromotoare indusă
de fluxul rezultant al maşinii, deci este determinată atât de solenaţia
252
 Capitolul 5. Maşina sincronă

inductoare cât şi de solenaţia de reacţie.

Se rabate segmentul OB pe axa ordonatelor, rezultând OB=OB. Din
caracteristica de funcţionare în gol rezultă că dacă nu ar exista solenaţia de
reacţie, pentru producerea tensiunii electromotoare Ue=OB ar fi necesar
curentul de excitaţie IE0=OC (la altă scară solenaţia NEIE0=OC).

U UeE
J
B' D
B
jXI U
Ue 3
A
4
Un H

In
NEIE1 F

 9
 2 8
1N I
ke E n
NEIE0 C'
7
 -E=-NEIE
6
O C 10 G
Fig. 5.24 Diagrama Potier corespunzătoare generatorului sincron şi
determinarea variaţiei de tensiune.

În realitate, solenaţia de reacţie există şi pentru producerea aceleiaşi

t.e.m. Ue curentul de excitaţie (şi solenaţia de excitaţie) trebuie să fie mai
mare pentru a compensa reacţia indusului. Pentru a cunoaşte curentul de
excitaţie necesar trebuie cunoscută solenaţia necesară. Presupunem că am
determinat această solenaţie: NEIE1=OF. Din această solenaţie o parte
compensează solenaţia de reacţie care se poate determina
 1 
 CF  N E   I n  , iar ceea ce rămâne constituie solenaţia rezultantă, egală
 ke 
cu solenaţia care la funcţionare în gol determină t.e.m. Ue, deci – la scară –
egală cu segmentul OC. Se ştie că t.e.m. Ue este defazată cu 90 în urma
solenaţiei rezultante, deci segmentul OC se obţine prin rabaterea segmentului
OC pe perpendiculara dusă pe fazorul OB. Compunând fazorul OC cu
fazorul CF (ce reprezintă solenaţia de reacţie) rezultă fazorul OF, care
reprezintă solenaţia necesară. Penultima ecuaţie din relaţia (5.25) permite
scrierea următoarei relaţii între solenaţii:
1
N E  I E1  N E  I E0  N E I n , (5.65)
ke

253
Maşini electrice

pe baza căreia au fost determinate sensul şi modulul fazorului OF=NEIE1.

Se rabate segmentul OF pe axa solenaţiilor, rezultând OG=OF, care
reprezintă solenaţia necesară pentru ca la curentul de sarcină In şi la
factorul de putere nominal tensiunea la borne să fie cea nominală. Evident,
prin împărţire cu NE rezultă curentul de excitaţie necesar. La funcţionarea
în gol solenaţiei NEIE1=OG îi corespunde tensiunea electromotoare polară
UeE=GJ. Cum Un=OA=GH, rezultă că segmentul HJ reprezintă variaţia de
tensiune definită prin relaţia (5.62) la scara la care Un este tensiunea
nominală sau procentual prin relaţia (5.63) – (la funcţionarea în gol
U0=UeE).

5.7.2. Regi mu l d e gen erator f u n cţi on ân d î n

p aral el cu o reţea p u tern i că

Generatoarele sincrone funcţionează, în majoritatea cazurilor, în

paralel cu alte generatoare sincrone, determinând astfel o mai mare
siguranţă în alimentarea consumatorilor. Generatorul sincron care trebuie să
fie conectat în paralel cu alte generatoare (care formează o reţea puternică)
prezintă câteva particularităţi în funcţionare.
Conectarea generatorului sincron în paralel cu alte generatoare este
posibilă numai dacă sunt îndeplinite condiţiile de conectare în paralel.
Cum înainte de conectare generatorul sincron funcţionează în gol, acesta va
continua să funcţioneze în gol şi după conectare la reţeaua puternică dacă nu
se intervine asupra unghiului intern sau asupra excitaţiei.
Comportarea generatorului sincron conectat în paralel cu o reţea
puternică poate fi urmărită prin intermediul următoarelor curbe:
 caracteristica de reglare I=f(IE) la U=ct., =ct. şi f=ct. (vezi paragraful
5.7.1.1.);
 caracteristica unghiulară P=f 0  la U=ct., IE=ct., f=ct.;
 caracteristica în V: I=f(IE) la U=ct., P=ct., f=ct.
Condiţiile de conectare în paralel cu o reţea
Conectarea generatorului sincron în paralel cu o reţea se face fără
perturbaţii dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) valoarea efectivă a tensiunii la bornele generatorului să fie egală cu
valoarea efectivă a tensiunii reţelei;
b) frecvenţa tensiunii generatorului să fie aceeaşi cu frecvenţa reţelei;
c) tensiunea la bornele generatorului să fie în fază cu tensiunea reţelei
în momentul conectării;
d) în cazul generatorului trifazat, ordinea de succesiune a fazelor
genera-torului să fie aceeaşi ca şi a reţelei.
Nerespectarea primelor trei condiţii determină apariţia unor fenomene
oscilatorii în reţea şi uneori oscilaţii mecanice (regim cu bătăi) ale rotorului
254
 Capitolul 5. Maşina sincronă

generatorului. Nerespectarea ultimelor două condiţii poate deveni deosebit

de periculoasă, putând pune în pericol stabilitatea întregii reţele.
Primele două condiţii se verifică cu ajutorul a două voltmetre şi a două
frecvenţmetre. Ultimele două condiţii se verifică cu ajutorul unui sistem de
becuri conectate în mod corespunzător. Se utilizează două metode de conectare
a becurilor (a căror tensiune nominală de funcţionare trebuie să depăşească
dublul tensiunii de fază a generatorului – redusă prin transformatoare de
tensiune dacă este cazul):
 metoda becurilor stinse – Fig. 5.25 a) – când se conectează câte un
bec între fazele presupuse omoloage ale generatorului şi ale reţelei;
 metoda becurilor aprinse – Fig. 5.25 c) – când becurile se
conectează între faze presupuse neomoloage.
R R
S
T Rg

k
Tg

S
T
Rg Sg Tg
Sg
a) b)

R R
S Rg
T

k
Tg

S
T
Rg Sg Tg
Sg
c) d)
Fig. 5.25 Verificarea succesiunii fazelor şi a sinfazicităţii: a) metoda becurilor stinse;
b), d) fazorii corespunzători celor două sisteme de tensiuni; c) metoda becurilor aprinse.

Dacă succesiunea fazelor este corectă – în cadrul ambelor metode –

becurile se sting şi se aprind simultan. Dacă succesiunea fazelor este greşită
becurile se aprind şi se sting ciclic. În acest caz condiţia d) nu este
îndeplinită şi este necesară inversarea între ele a două faze ale generatorului
sau ale reţelei.

255
Maşini electrice
În cazul primei metode, tensiunile sunt sinfazice când becurile sunt
stinse, iar în cazul celei de-a doua metode, într-un moment imediat următor
celui de luminozitate maximă a becurilor.
După cum se constată şi din figura 5.25 b) şi d), prima metodă este
mai precisă, momentul sinfazicităţii tensiunilor reţelei şi generatorului fiind
mai precis sesizabil. Până în momentul conectării, becurile se aprind şi se
sting cu o frecvenţă egală cu diferenţa dintre frecvenţa reţelei şi a
generatorului.
În centralele electrice controlul îndeplinirii condiţiilor de sincronizare
se face în mod obişnuit cu ajutorul unui aparat numit sincronoscop, format
dintr-un voltmetru, sistemul de becuri şi un frecvenţmetru dublu.
În centralele moderne, sincronizarea se poate face automat de către o
instalaţie care dă comanda de conectare în paralel în momentul îndeplinirii
condiţiilor de conectare în paralel.
Operaţia de verificare a succesiunii fazelor se face o singură dată, la
montarea generatorului în centrală, în continuare conexiunile păstrându-se
neschimbate (verificarea succesiunii fazelor se mai face doar după o
reparaţie capitală).
Pentru conectarea generatorului în paralel cu o reţea puternică se mai
utilizează metoda sincronoscopului cu câmp învârtitor şi metoda
autosincronizării [3].
Încărcarea generatorului sincron conectat la reţea
După conectarea generatorului în paralel cu reţeaua acesta continuă să
funcţioneze în gol, tensiunea la borne fiind UG=U=UeE. Dacă se neglijează
pierderile în fier se poate considera că unghiul de sarcină este nul 0  0  .
Dacă se modifică curentul de excitaţie, se modifică tensiunea
electromotoare polară UeE şi – conform relaţiilor (5.42) – curentul Iq rămâne
nul, iar curentul Id obţine valoarea
U eE  U
Id  , (5.66)
Xd
adică: dacă la unghi de sarcină constant (aici zero) se modifică curentul de
excitaţie, maşina îşi modifică puterea reactivă schimbată cu reţeaua.
Dacă curentul de excitaţie se păstrează constant şi se modifică unghiul
de sarcină (prin modificarea cuplului de antrenare) curentul
U eE  U cos 0 U sin 0
Id  are o variaţie mică, în timp ce curentul I q  are
Xd Xq
o variaţie mare. Aşadar, dacă la curent de excitaţie constant se modifică
cuplul de antrenare (deci şi  0 ) maşina îşi modifică puterea activă
schimbată cu reţeaua.

256
 Capitolul 5. Maşina sincronă

Funcţionarea g eneratorului sincron conectat la

reţea la excitaţie constantă şi cuplu variabil.
Curba P=f  0  (caracteristica unghiul ară)
La neglijarea pierderilor în generatorul sincron puterea acestuia
rezultă din expresia cuplului prin înmulţire cu viteza unghiulară – vezi
relaţia (5.44):
m  U  U eE
P  sin 0 (5.67)
Xd
în cazul maşinii cu poli plini, sau
m  U  U eE X  Xq
P  sin 0  m  U 2 d  sin 20 (5.68)
Xd 2 Xd  Xq
în cazul maşinii cu poli aparenţi.
Deci curba cuplului electromagnetic reprezintă la altă scară curba de
sarcină P=f 0  – Fig. 5.26 – cunoscută şi sub numele de caracteristică
unghiulară.
Datorită inerţiei mecanice a rotorului P Ps
generatorului sincron, la modificarea
P=f (  0)
cuplului la arbore în scopul măririi sau
micşorării unghiului intern (şi deci a puterii
Ps=f (0)
active schimbate cu reţeaua) apar oscilaţii
mecanice şi – corespunzător acestora – şi
oscilaţii ale puterii electromagnetice. 0
Se ştie că funcţionarea stabilă a
5.26 Curba de sarcină P=f( 0) şi
generatorului are loc pentru puncte de Fig. puterea sincronizantă Ps=f( 0) la un
funcţionare situate pe ramura ascendentă a generator cu poli plini.
curbei P=f 0  , adică creşterea unghiului
intern este însoţită de creşterea puterii. Matematic, acest lucru se exprimă
astfel:
dP
 Ps  0. (5.69)
d 0
Derivata puterii electromagnetice în raport cu unghiul intern, notată cu
Ps, se numeşte putere sincronizantă, deci – la o maşină cu poli plini
dP m  U  U eE
Ps   cos 0 , (5.70)
d 0 Xd
sau
m  U  U eE X  Xq
Ps  cos 0  m  U 2 d cos 20 (5.71)
Xd Xd  Xq
la o maşină cu poli aparenţi.
Generatorul sincron conectat cu reţeaua funcţionează stabil dacă după

257
Maşini electrice
modificări lente sau rapide ale regimului său de funcţionare continuă să
funcţioneze normal, adică sincron cu reţeaua.
Funcţionarea stabilă a generatorului sincron când trecerea de la un
regim de funcţionare la altul se face lent este caracterizată prin stabilitatea
statică. Aprecierea stabilităţii statice a generatorului se poate face cu
ajutorul puterii sincronizante. Pentru Ps>0 funcţionarea este stabilă, iar
pentru Ps<0 se ajunge într-un regim labil de funcţionare, maşina ieşind din
sincronism. Pentru a avea o stabilitate statică corespunzătoare generatorul
sincron trebuie să funcţioneze cu o rezervă de putere pentru care puterea
sincronizantă este de cel puţin 75% din valoarea sa maximă, adică 0 40
(sau 2,27).
Funcţionarea stabilă a generatorului
M
sincron când trecerea de la un punct de
MC
C funcţionare la altul se face rapid este
MB
B
2
S caracterizată prin stabilitatea dinamică.
S 1
Stabilitatea dinamică reprezintă
MA A
proprietatea (capacitatea) generatorului
sincron de a rămâne în stare de
funcţionare normală la variaţii bruşte ale
0
 0A  0B 0C
sarcinii sau cuplului la arbore.
Fig. 5.27 Caracteristica cuplului unui
Considerăm un generator cu poli plini
generator cu poli plini. a cărui caracteristică a cuplului este indicată
în figura 5.27.
Maşina funcţionează stabil cu un unghi de sarcină 0 A corespunzător
punctului A, dezvoltând cuplul MA. Presupunem că la un moment dat cuplul
motor creşte rapid la valoarea MB. Datorită inerţiei mecanice a rotorului,
unghiul 0 nu se poate modifica P
instantaneu, maşina continuând să dezvolte B2

cuplul electromagnetic MA. B

B C
1
Diferenţa de cupluri MB–MA constituie
un cuplu accelerator care determină
creşterea vitezei rotorului. Ca urmare va
creşte unghiul 0 şi cu el va creşte şi cuplul 0
electromagnetic, determinând reducerea OA
cuplului accelerator. Când unghiul intern 0 Fig. 5.28 Încărcarea bruscă a
generatorului sincron care funcţionează
atinge valoarea 0 B cuplul accelerator este în gol.

nul şi dacă viteza rotorului ar fi cea sincronă maşina ar putea funcţiona în

punctul B. Cum viteza rotorului este mai mare decât cea sincronă unghiul
intern 0 creşte în continuare, creşte şi cuplul electromagnetic, ceea ce
determină apariţia unui cuplu decelerator, care reduce viteza rotorului. În
punctul C corespunzător unghiului  0C viteza rotorului este cea sincronă,

258
 Capitolul 5. Maşina sincronă

cuplul decelerator are valoare maximă şi unghiul intern începe să scadă.

Punctul C este determinat din condiţia ca – în ipoteza neglijării
pierderilor – ariile suprafeţelor S 1 şi S2 să fie egale. După un anumit număr
de oscilaţii în jurul punctului B, datorită pierderilor reale în generator
oscilaţiile se amortizează şi generatorul va funcţiona stabil cu unghiul
intern 0 B corespunzător cuplului motor MB. Punctul C se poate situa într-
o poziţie ce depăşeşte valoarea cuplului maxim atâta timp cât ordonata sa
rămâne superioară ordonatei punctului B şi condiţia de egalitate a ariilor
rămâne îndeplinită (Fig. 5.28).
Problema stabilităţii dinamice a generatorului sincron are o deosebită
importanţă în cazuri de deranjamente şi în special în cazul unor
scurtcircuite, când tensiunea la borne scade şi deci scade şi valoarea maximă
a cuplului electromagnetic. Ca urmare, stabilitatea dinamică se reduce şi
generatorul poate ieşi din sincronism. Redistribuirea bruscă a sarcinii pe
generatoarele rămase în funcţiune poate determina ieşirea din sincronism a
unui al doilea generator ş.a.m.d., periclitând deci stabilitatea sistemului
energetic din care fac parte.
În scopul măririi stabilităţii unui sistem energetic se iau următoarele
măsuri:
 reducerea impedanţelor diferitelor elemente ale reţelelor;
 folosirea mai multor linii electrice în paralel;
 utilizarea reanclanşării automate rapide (RAR) şi a protecţiei selective;
 reglarea rapidă şi automată a cuplului de antrenare în funcţie de sarcina
generatorului în scopul evitării ambalării acestuia;
 mărirea momentelor de inerţie ale rotoarelor generatoarelor;
 insularizarea sistemului electroenergetic.
Funcţionarea generatorului sincron conectat la
reţea la cuplu constant şi curent de excitaţ ie
variabil. Curba în V
U=Ue
Când unghiul de sarcină este constant
(cuplul de antrenare şi puterea activă a A1 A
maşinii fiind constante) iar curentul de
excitaţie este variabil se modifică sensibil i
numai puterea reactivă a maşinii.
Funcţionarea generatorului sincron 
I
conectat la o reţea puternică în aceste condiţii
este caracterizată prin curba în V, adică E

I=f(IE) la P=ct., U=ct., f=ct. Curba I=f(IE)

poartă numele de curbă în V datorită formei O
Fig. 5.29 Diagrama fazorială a
sale. Expresia analitică a curbei în V se poate solenaţiilor la încărcarea reactivă a
deduce din ecuaţiile de funcţionare ale generatorului sincron.

259
Maşini electrice
generatorului punând condiţia P=ct. sau utilizându-se diagrama fazorială
simplificată, în care Iqct. sau solenaţia q=ct. (Fig. 5.29). Din diagramă
rezultă deci
I cos=ct. sau i cos=ct. (5.72)
Aşadar, locul geometric al vârfului fazorului i este o dreaptă
perpendiculară pe fazorul U=Ue. La reducerea curentului de excitaţie scade
E, punctul A se deplasează către A1 şi deci scade şi i (respectiv curentul I),
obţinându-se valoarea minimă când AA1, adică curentul este sinfazic cu
tensiunea. Dacă curentul de excitaţie scade în continuare, solenaţia i şi
curentul I încep să crească.
În figura 5.30 sunt reprezentate
I
100% câteva curbe în V pentru diferite valori
=1

80%
s

60% ale puterii P, considerată ca parametru.

co

40%
20%
0
Cu linie întreruptă este reprezentată
curba loc geometric a punctelor
caracteristicilor pentru care cos=1.
În partea dreaptă a curbei ce
reprezintă cos=1 (cu linie întreruptă)
subexcitare supraexcitare
se consideră că maşina este
supraexcitată, debitând în reţea şi
O IE putere reactivă, iar în partea stângă
Fig. 5.30 Curbele în V ale maşina este subexcitată, absorbind din
generatorului sincron.
reţea putere reactivă. De aceea
generatorul sincron are mărimile nominale stabilite pentru un cos în jurul
valorii 0,8 – când, pe lângă energie activă – furnizează reţelei şi energie
reactivă.

5.8. Regimul de motor al maşinii sincrone

5.8.1. E cu aţi i l e d e fu n cţi on are. Di agra mel e

f azori al e

Utilizarea maşinii sincrone ca motor a fost multă vreme restrânsă din

cauza dificultăţilor întâmpinate la pornirea sa, dat fiind că motorul sincron
dezvoltă cuplu numai dacă turaţia rotorului este aceeaşi cu turaţia câmpului
învârtitor statoric (turaţia sincronă). Faţă de acest dezavantaj major maşina
sincronă utilizată ca motor prezintă şi avantaje, dintre care se amintesc:
 funcţionarea cu un factor de putere ridicat (eventual unitar);
 furnizarea de energie reactivă pentru îmbunătăţirea factorului de
putere unui grup de consumatori;
 siguranţă mai mare în funcţionare decât faţă de motorul asincron;

260
 Capitolul 5. Maşina sincronă

 variaţii mai mici ale cuplului cu tensiunea (variaţie liniară, pe când

la motorul asincron variaţia este pătratică);
 randament mai bun;
 turaţie constantă a rotorului.
Faptul că motorul sincron are turaţie rigidă faţă de frecvenţă nu
permitea utilizarea sa în multe scheme de acţionări electrice când singura
sursă de energie era reţeaua electrică. Odată cu dezvoltarea dispozitivelor
semiconductoare, care permit realizarea de surse intermediare de
alimentare cu frecvenţă variabilă, turaţia grupului motor sincron –
maşină de lucru poate fi modificată în limite largi.
Trecerea unei maşini sincrone din regim de generator în regim de
motor se face dacă generatorul funcţionând în gol se decuplează de la
motorul de antrenare. În această situaţie maşina sincronă absoarbe din reţea
putere activă pentru a-şi acoperi pierderile proprii (mecanice, în fier, de
ventilaţie etc.). Cu convenţiile stabilite la generator, puterea absorbită de
motor din reţea se consideră negativă.
Încărcând arborele motorului sincron cu o sarcină apare o tendinţă de
rămânere în urmă a rotorului faţă de câmpul magnetic rezultant al maşinii.
În regim stabil de funcţionare rotorul va rămâne în urma câmpului magnetic
rezultant cu un unghi 0 considerat de asemenea negativ. Cuplul dezvoltat
de motorul sincron – cu convenţiile de la generator – va fi de asemenea
negativ (Fig. 5.14 şi 5.15). Dacă se consideră motorul sincron ca un
consumator de energie electrică (deci se schimbă convenţia referitoare la
semne) ecuaţia tensiunilor pentru circuitul statoric va fi
U=ZI–Ue=ZI–(UeE+Uei)–UeE+jXdId+jXqIq, (5.73)
unde componenta Uei are aceeaşi expresie ca şi la generator. Neglijând
pierderile în fier, rezultă
jXqIq -UeE

jXdId jXdId
U
jXqIq

-UeE
U

Iq I I 
 Iq
0 0


Id I'E Id I'E

a) b)
Fig. 5.31 Diagramele fazoriale ale motorului sincron: a) în regim
subexcitat; b) în regim supraexcitat.

261
Maşini electrice

Uei=–jXmdId–jXmqIq. (5.74)
Diagrama fazorială construită pe baza relaţiei (5.73) este dată în figura 5.31.

5.8.2. Fu n cţi on area mo toru l u i s i n cron cu

exci taţi e con s ta n tă. Caract eri s ti ci l e m otoru l u i
s i n cron

La funcţionarea stabilă a motorului sincron se păstrează constante

mărimile: tensiunea la borne, frecvenţa, curentul de excitaţie şi turaţia
rotorului, care este egală cu turaţia sincronă. Factorul de putere variază cu
sarcina. În mod obişnuit, se compensează factorul de putere pentru o
anumită valoare a sarcinii P1 mai mică decât Pn. Pentru sarcini mai mari
decât P1 dar mai mici decât Pn motorul funcţionează cu curent inductiv
(este subexcitat), iar pentru sarcini mai mici decât P1 cu curent capacitiv
(este supraexcitat) – Fig. 5.32 şi 5.33. Factorul de putere la sarcină
nominală se prevede a fi 0,9 capacitiv (deci motorul furnizează reţelei
energie reactivă).
M2  U-Ue=ct.

M cos
cos
 
A3

M A2
capacitiv
M2 i
inductiv
E
A1
M0
P1 Pn P2 O 
Fig. 5.33 Diagrama fazorială a
Fig. 5.32 Caracteristicile motorului sincron. solenaţiilor: OA1 - solenaţie
capacitivă; OA3 - solenaţie inductivă.

Caracteristica randamentului este asemănătoare cu a celorlalte maşini

electrice, prezentând însă o creştere mai rapidă cu sarcina.
Cuplul util la arbore M2 variază liniar cu puterea P2. Caracteristica
cuplului electromagnetic M rezultă adunând pe ordonată valoarea M0 a
cuplului de funcţionare în gol cu valoarea cuplului util M2.
În figura 5.32 sunt reprezentate caracteristicile motorului sincron, iar
în figura 5.33 diagrama fazorială a solenaţiilor, când solenaţia de excitaţie
este constantă. Trebuie subliniat că – tensiunea Ue fiind constantă – şi
solenaţia rezultantă  este constantă.
Problemele referitoare la stabilirea statică şi dinamică a motorului
sincron sunt aceleaşi ca şi la generatorul sincron.

262
 Capitolul 5. Maşina sincronă

5.8.3. Fu n cţi on area mo toru l u i s i n cron l a cu p l u

con s tan t ş i exci taţi e vari ab i l ă

Comportarea motorului sincron când unghiul intern 0 este constant

iar curentul de excitaţie este variabil (deci şi solenaţia de excitaţie este
variabilă) poate fi urmărită prin intermediul curbelor în V, care sunt
asemănătoare cu cele ale generatorului sincron.
Valoarea minimă a curentului statoric se obţine când factorul de
putere este unitar. La supraexcitaţie motorul U-Ue=ct.
absoarbe din reţea un curent cu caracter
A2 A0 A1 (d)
capacitiv, deci poate fi considerat ca generator
de putere reactivă, iar la subexcitaţie absoarbe subexcitat
un curent cu caracter inductiv (Fig. 5.34). supraexcitat
Trebuie subliniat că şi în acest caz – tensiunea Ue i
E
fiind de asemenea constantă – solenaţia
rezultantă  este constantă. Cum cuplul
electromagnetic M, deci şi puterea P2 sunt O 

constante, rezultă că punctul A descrie dreapta Fig. 5.34 Diagrama fazorială a

solenaţiilor când  0=ct.
(d). Pentru puncte aflate în cadranul I (de
exemplu A1) motorul sincron este subexcitat, iar pentru puncte aflate în
cadranul II (de exemplu A2) el este supraexcitat, comportându-se similar cu
o baterie de condensatoare, determinând o îmbunătăţire a factorului de
putere a consumatorului conectat la aceeaşi reţea.

5.8.4. Po rn i rea mot oru l u i s i n cron

Motorul sincron dezvoltă cuplu numai dacă turaţia rotorului este cea
sincronă, deci nu are cuplu de pornire. Din acest motiv, se utilizează
următoarele metode de pornire:
a) Pornirea cu ajutorul unui motor auxiliar, care să antreneze rotorul
până la atingerea turaţiei de sincronism. Motorul auxiliar poate fi un motor
de curent continuu sau motor de inducţie cu o turaţie sincronă superioară
celei a motorului sincron. Dacă motorul sincron trebuie pornit în sarcină,
puterea motorului auxiliar trebuie să fie egală cu a motorului sincron, ceea
ce la puteri mari constituie un dezavantaj major al acestei metode.
b) Pornirea prin modificarea frecvenţei de la zero la frecvenţa reţelei.
Această metodă necesită o instalaţie de alimentare specială, ceea ce
limitează aplicarea ei. Cum excitaţia trebuie asigurată şi la turaţie nulă,
înfăşurarea de excitaţie se alimentează de la o sursă separată până când
turaţia rotorului determină o tensiune de excitaţie suficient de mare pentru
se putea renunţa la sursa separată.
c) Pornirea în asincron este cel mai des utilizată. Pentru aceasta,
motorul sincron este prevăzut cu o înfăşurare de pornire de tip colivie,
263
Maşini electrice
dimensionată corespunzător, plasată în crestături practicate în tălpile polilor
inductori. Înfăşurarea de excitaţie se conectează, în prealabil, la un rezistor
cu o valoare de 910 ori decât rezistenţa înfăşurării de excitaţie, pentru a se
evita străpungerea izolaţiei la stabilirea câmpului magnetic statoric.
La conectarea înfăşurării statorice la reţea în maşină ia naştere un
cuplu rezultat ca sumă a două cupluri:
– cuplul asincron Mas, identic cu cel dezvoltat de motorul de inducţie;
– cuplul monoaxial ME, determinat de curentul alternativ indus în
înfăşurarea de excitaţie şi de curenţii induşi de câmpul magnetic invers în
înfăşurările statorice, ca urmare a nesimetriei înfăşurării de excitaţie [7].
Cuplul rezultant pune în mişcare rotorul. La atingerea turaţiei
nominale a motorului de inducţie echivalent (care trebuie să fie cât mai
apropiată de turaţia sincronă) înfăşurarea de excitaţie se conectează la sursa
de tensiune continuă şi după un proces tranzitoriu amortizat motorul sincron
se sincronizează cu reţeaua. Dacă sincronizarea nu are loc, operaţia se
repetă. Pornirea în asincron a motorului sincron este, de regulă,
automatizată.

5.9. Compensatorul sincron

Regimul de compensator al maşinii sincrone este un regim particular

de motor sincron, în care acesta funcţionează în gol, absorbind de la reţea
putere activă pentru acoperirea pierderilor proprii şi debitând în reţea putere
reactivă.
Funcţionarea lui în acest caz poate fi urmărită având în vedere curba
în V pentru P=P0. La supraexcitare curentul absorbit este capacitiv, deci
motorul în gol (compensatorul) debitează în reţea putere reactivă.
Compensatorul sincron se conectează la liniile electrice ale unui mare
consumator de energie, în scopul îmbunătăţirii factorului de putere al
consumatorului respectiv.
O altă utilizare a acestuia este aceea de regulator de tensiune al reţelei
la care este conectat. La modificarea tensiunii U a reţelei, curentul I al
compensatorului se modifică, atât ca valoare cât şi ca fază, astfel încât
mUIcos=P0=ct.
Reducerea tensiunii înseamnă deci o încărcare capacitivă mai
puternică, ceea ce determină creşterea puterii reactive pulsate în reţea. Prin
aceasta, generatoarele sincrone conectate la aceeaşi reţea sunt descărcate de
o parte din puterea reactivă, solenaţia lor rezultantă este mai mare (curentul
inductiv era demagnetizant) şi tensiunea U la bornele lor creşte.
Analog se explică rolul de regulator al compensatorului sincron dacă
tensiunea reţelei creşte.
Constructiv, compensatorul sincron prezintă unele particularităţi faţă
264
 Capitolul 5. Maşina sincronă

de motorul sau generatorul sincron. Deoarece nu transmite cuplu mecanic,

arborele său este de diametru mai mic, corespunzător solicitărilor
determinate de greutatea rotorului. Întrefierul compensatorului sincron este
mai mare pentru a mări stabilitatea sa. Având în vedere că funcţionează
supraexcitat, înfăşurarea sa de excitaţie este mai larg dimensionată, fiind
mai voluminoasă.
Se execută compensatoare sincrone de puteri între 1 MVA şi 75 MVA
şi tensiuni până la 11 kV.

5.10. Regimuri nesimetrice ale maşinii

sincrone

5.10.1. Gen e ral i tăţi

În paragrafele anterioare s-a presupus că maşina sincronă – lucrând în

regim sinusoidal – este încărcată simetric. Când lucrează ca motor condiţia
de simetrie este respectată. În regim de generator însă, în cele mai multe
cazuri încărcarea nu este simetrică, datorită existenţei unor consumatori
monofazaţi puternici (tracţiune electrică feroviară, cuptoare electrice etc.)
sau ca urmare a apariţiei unui deranjament (scurtcircuit nesimetric).
Studiul maşinii sincrone în regim nesimetric şi nesinusoidal se poate
efectua în cazul în care se consideră numai armonica fundamentală de spaţiu
cu ecuaţiile corespunzătoare teoriei celor două axe. Dacă regimul este
nesimetric dar sinusoidal studiul maşinii sincrone se poate efectua cu
ajutorul componentelor simetrice, pentru care sunt valabile ecuaţiile stabilite
pentru regimul simetric. Parametrii maşinii trebuie însă consideraţi faţă de
componentele respective, de succesiune directă, inversă şi homopolară.
Faţă de cele trei componente simetrice (directă, inversă şi homopolară
– vezi şi capitolul 3) există următorii parametrii ai maşinii:
 Faţă de succesiunea directă maşina are impedanţele Zd şi Zq, ale
căror definiţii au fost date. Parametrii Zd, Rd şi Xd se determină din
proba de scurtcircuit simetric, iar kq din măsurarea inductivităţii
principale a unei faze, odată după axa q şi a două oară după axa d.
 Faţă de succesiunea inversă maşina are o singură impedanţă Z2, care
se poate determina experimental astfel: se scurtcircuitează înfăşurarea
de excitaţie, se roteşte rotorul cu turaţia sincronă într-un sens în timp
ce prin alimentarea indusului se realizează un câmp magnetic
învârtitor în sens invers tot cu turaţia sincronă. Măsurând curentul,
tensiunea şi puterea absorbite din reţea se determină Z2, R2 şi X2.
Valoarea reactanţei inverse depinde de amortizarea dată de
înfăşurările rotorice. Dacă rotorul are o colivie de amortizare cu
rezistenţă şi reactanţă de dispersie teoretic nule, câmpul magnetic
265
Maşini electrice
statoric nu poate să pătrundă prin rotor şi reactanţa X2 se reduce la
reactanţa X de dispersie a înfăşurării statorice. Dacă rotorul nu are
înfăşurare de amortizare atunci X2=Xd. Cele două limite ale reactanţei
X2 fiind X şi Xd, rezultă că pentru o maşină reală X<X2<Xd [18], [19].
 Faţă de succesiunea nulă (homopolară) maşina are parametrii Z0, R0,
X0. Experimental aceşti parametrii se determină conectând fazele
indusului în serie, astfel încât câmpul magnetic din întrefier să fie nul.
Măsurând curentul şi puterea se determină parametrii unei faze. Se
obţine R0=R, X0=X pentru înfăşurări cu pas diametral şi X00 la
înfăşurări al căror pas de bobină este 2/3. Deci la o maşină ale cărei
înfăşurări sunt cu pas scurtat, scurtarea fiind între 0 şi /3 rezultă
0<X0<X.

5.1 0.2. S cu rtci rcu i t u l s taţi on ar n es i me tri c

În afară de scurtcircuitul staţionar simetric – analizat în § 5.7.1. b) – la

care UeE=ZdIsc3, Isc3 fiind curentul de scurtcircuit simetric) mai pot apare
următoarele regimuri de scurtcircuit nesimetrice, când nu sunt
scurtcircuitate toate fazele maşinii:
a) scurtcircuitul între două faze, a treia fază fiind în gol – Fig. 5.35 a);
b) scurtcircuitul între două faze şi nul, a treia fază fiind în gol – Fig.
5.35 b);
c) scurtcircuitul unei faze, celelalte două faze fiind în gol – Fig. 5.35 c).
A A A
IA IA IA

Isc1

X, Y, Z X, Y, Z X, Y, Z
IC IB IC IB IC IB
C Isc2 B C B C B

a) b) c)
Fig. 5.35 Variante de scurtcircuitare nesimetrică la maşina sincronă:
a) între două faze; b) între două faze şi nul; c) pe o singură fază.

Analizăm în continuare cele trei variante de scurtcircuit nesimetric

utilizând componentele de simetrie.
a) Scurtcircuitul între două faze. Din figura 5.35 a) rezultă
IA=0; IB=–IC=Isc2. (5.75)
Componentele simetrice pentru faza A sunt: IA1, IA2, IA0, UA1, UA2, UA0.
Notând Z1 în locul lui Zd pentru a sublinia că este vorba de un parametru faţă
 2 
j 
de succesiunea directă, rezultă („a“ este operatorul complex: a  e  3 
):

266
 Capitolul 5. Maşina sincronă

I A1 
1
3

I A  aI B  a2 I C 
a  a2
3
I sc 2 ;

I A2 
1
3

I A  a2 I B  aI C 
a2  a
3
I sc 2 ; (5.76)

 I A  I B  I C   0,
1
I A0
3
iar pentru tensiuni rezultă:
a  a2
U A1  U eE  Z 1  I sc 2 ;
3
a2  a
U A2  Z 2  I sc 2 ; (5.77)
3
 U A  U B  U C   0.
1
U A0
3
Pentru celelalte faze componentele sunt următoarele: IB1 =a2IA1 ,
IC1 =aIA1 , IB2 =aIA2, IC2 =a2IA2 . Analog se obţin şi componentele
tensiunilor.
Observaţie: a nu se confunda acest Z1=Rd+jXd cu impedanţa de
dispersie a fazei statorice.
Deci tensiunile celor trei faze vor fi:
a  a2 a2  a
U A  U A1  U A 2  U A 0  U eE  Z 1 I sc 2  Z 2 I sc 2 ;
3 3
1 a 1 a2
U B  a 2 U A1  aU A 2  U A 0  a 2 U eE  Z 1 I sc 2  Z 2 I sc 2 ; (5.78)
3 3
a2 1 a 1
U C  aU A1  a 2 U A 2  U A 0  aU eE  Z 1 I sc 2  Z 2 I sc 2 .
3 3
Cum din figura 5.35 a) se poate scrie
UB=UC, (5.79)
iar
1+a+a2=0 şi a3=1, (5.80)
rezultă
I sc 2 ( Z 1  Z 2 )
U eE  , (5.81)
a2  a
de unde
(a 2  a )U eE
I sc 2  . (5.82)
Z1  Z 2
Dacă se neglijează părţile reale ale impedanţelor Z1 şi Z2 rezultă
3  U eE 3  U eE
I sc 2   . (5.83)
X1  X 2 X1
Relaţia anterioară demonstrează că la scurtcircuitul a două faze
267
Maşini electrice

curentul ce se stabileşte este de circa 3 ori mai mare decât curentul de

U eE
scurtcircuit trifazat simetric, unde I sc3  – vezi şi relaţia (5.53).
X1
Din sistemul de ecuaţii (5.78), cu condiţiile (5.79) şi (5.80), rezultă şi
tensiunile:
2  Z 2  I sc 2
UA  ;
a2  a
(5.84)
Z I
U B  U C   22 sc 2 ,
a a
adică, în modul tensiunea fazei A este de două ori mai mare decât
tensiunea fazei B sau C.
Neglijând şi aici părţile reale ale impedanţelor Z1 şi Z2 rezultă
3 U B 3 U A
X2  sau X 2  , (5.85)
I sc 2 2  I sc 2
iar din (5.83) rezultă
3  U eE
X1  X 2  , (5.86)
I sc 2
adică din proba de scurtcircuit între două faze se poate determina reactanţa
X2 prin măsurarea curentului Isc2 şi a tensiunii între nul şi faza liberă sau
între nul şi una din fazele scurtcircuitate.
Reprezentarea fazorială a curenţilor şi tensiunilor poate fi
urmărită în figura 5.36.
Din relaţiile (5.78), (5.79) şi din diagramele din figura 5.36 rezultă că
în cazul unui scurtcircuit între două faze sistemul trifazat simetric de
tensiuni existent anterior scurtcircuitului devine un sistem nesimetric, care

a2UeE

IA1
UB1=UC2
IC2 IB2

Isc2=IB=-IC UeE UA UA1=UA2 O UB=UC Isc2=IB=-IC

O
a-a2 a-a2
-X1 I -X2 I
3 sc2 3 sc2
IC1 IB1
UC1=UB2
IA2

a) b)
Fig. 5.36 Diagramele fazoriale corespunzătoare scurtcircuitului staţionar aUeE
a două faze: a) diagrama curenţilor; b) diagrama tensiunilor.

268
 Capitolul 5. Maşina sincronă

se manifestă prin suprapunerea tensiunilor fazelor B şi C, concomitent cu

reducerea valorilor acestora la jumătate din tensiunea fazei A.
Acest regim este limitat de aparatajul de protecţie. În practică, poate
exista însă un regim de încărcare a două faze ale generatorului sincron, în
timp ce a treia fază este în gol. Efectul acestei încărcări este similar cu cel
prezentat mai sus, adică valorile tensiunilor fazelor se reduc (mai puternic
pe fazele încărcate).
Curenţii celor două faze încărcate nu trebuie să depăşească valorile
nominale, iar reducerea tensiunilor fazelor încărcate nu trebuie să fie mai
mare decât căderea de tensiune admisă şi gradul de nesimetrie să fie de
asemenea sub limita prevăzută de norme.
b) Scurtcircuitul între două faze şi nul. Din figura 5.35 b) rezultă:
IA=0; UB=UC=0. (5.87)
Analog cazului anterior, rezultă:
I A1 
1
3

aI B  a2 I C ;
I A2
1

 a2 I B  aI C ;
3
 (5.88)

 I B  I C ,
1
I A0
3
iar pentru tensiuni
U A1  U eE  Z 1 I A1 ;
U A2  Z 2 I A2 ; (5.89)
U A0  Z 0 I A0 .
Cu acestea se calculează tensiunile la borne pentru cele trei faze:
Z 0  aZ1  a 2 Z 2 Z  a 2 Z1  aZ 2
U A  U eE  IB  0 I C;
3 3
Z 0  Z1  Z 2 Z  aZ1  a 2 Z 2
U B  a 2 U eE  IB  0 I C; (5.90)
3 3
Z 0  a 2 Z1  aZ 2 Z  Z1  Z 2
U C  aU eE  IB  0 IC
3 3
şi ţinând seama de condiţia UB=UC=0 rezultă:
(a 2  a )( Z 0  a Z 2 )
IB  U eE ;
Z 0 Z1  Z1Z 2  Z 2 Z 0
(a  a 2 )( Z 0  a 2 Z 2 )
IC  U eE ; (5.91)
Z 0 Z1  Z1Z 2  Z 2 Z 0
3Z 0 Z 2
UA  U eE .
Z 0 Z1  Z1Z 2  Z 2 Z 0
Considerând cu aproximaţie că X2=X0=X (neglijând părţile reale ale

269
Maşini electrice
impedanţelor), rezultă
3  U eE 3 U
IB  IC    eE . (5.92)
2  X1  X 2 X1
Adică, la scurtcircuitul între două faze şi nul curenţii care se stabilesc
sunt de circa 1,5 ori mai mari decât cei stabiliţi la scurtcircuitul trifazat
simetric.
c) Scurtcircuitul pe o singură fază. Din figura 5.35 c) rezultă
IA=Isc1; IB=IC=0; UA=0. (5.93)
Pentru componentele simetrice rezultă expresiile (vezi relaţiile 5.76):
I sc1
I A1  I A 2  I A 0  ;
3
U A1  U eE  Z 1 I A1 ; (5.94)
U A2  Z 2 I A2 ;
U A0  Z 0 I A0 ,
dar cum UA=UA1+UA2+UA3=0, rezultă
3U eE
I sc1  . (5.95)
Z1  Z 2  Z 0
Cunoscând acest curent se pot determina toate componentele simetrice
ale curenţilor şi tensiunilor în funcţie de impedanţe şi tensiunea
electromotoare polară UeE.
Dacă se neglijează părţile reale ale impedanţelor, din relaţia (5.95)
rezultă
3U eE
X 0  X1  X 2  , (5.96)
I sc1
relaţie ce permite determinarea reactanţei de succesiune homopolară,
reactanţele X1 şi X2 fiind determinate anterior.
Deci, în ipoteza neglijării pierderilor în fier şi cupru se pot scrie
relaţiile:
U eE
X1  ;
I sc3
 3 1 
X 2  U eE   ; (5.97)
 I sc 2 I sc3 
 3 3 
X 0  U eE   ,
 I sc1 I sc 2 
tensiunea UeE şi curenţii Isc1, Isc2, Isc3 fiind determinate pentru aceeaşi
valoare a curentului de excitaţie.
În cazul neglijării reactanţelor X0 şi X2 (la maşini cu înfăşurări
realizate cu pas scurtat având şi înfăşurări de amortizare) se poate scrie
I sc1 : I sc 2 : I sc3  3 : 3 : 1, (5.98)
270
 Capitolul 5. Maşina sincronă

adică cel mai mare curent se stabileşte la scurtcircuitul unei faze, iar cel mai
mic la scurtcircuitul simetric.
Aşadar, scurtcircuitul pe o singură fază este cel mai periculos.

5.10.3. Fu n cţi on are a cu s arci n ă n es i me tri că

oarec a re

Scurtcircuitele nesimetrice analizate reprezintă cazuri limită de

încărcări nesimetrice. Ele constituie deranjamente în funcţionarea maşinii şi
sunt limitate în timp prin intermediul protecţiilor.
Există însă situaţii când generatoarele sincrone trebuie să lucreze cu
sarcină nesimetrică. Analiza comportării lor în asemenea situaţii se face cu
ajutorul componentelor simetrice sau cu teoria celor două axe.
În § 5.10.2. a) este prezentată modalitatea de analiză utilizând
componentele simetrice a funcţionării cu sarcină nesimetrică bifazată.
Gradul de nesimetrie al funcţionării unui generator sincron este dat de
raportul dintre curentul I2 de succesiune inversă şi curentul nominal In şi
este limitat de norme.
Un generator ce lucrează în regim nesimetric un timp nelimitat trebuie
dimensionat corespunzător (colivia de amortizare se dimensionează pentru
gradul de nesimetrie admis).

5.11. Procese tranzitorii în maşinile sincrone

5.11.1. Reactan ţa t ran zi tori e ş i s u p rat ran zi tori e

În maşinile sincrone au loc procese tranzitorii la modificarea bruscă a

condiţiilor de funcţionare, adică la modificarea bruscă a cuplului maşinii de
antrenare sau la variaţia bruscă a impedanţei echivalente a tuturor
consumatorilor. Un caz limită de regim tranzitoriu este scurtcircuitul brusc,
însoţit de curenţi tranzitorii foarte mari, care solicită foarte puternic maşina,
atât din punct de vedere termic cât şi mecanic.
În timpul regimului tranzitoriu curenţii şi tensiunile nu mai variază
sinusoidal, existând atât componente periodice cât şi aperiodice care se
amortizează cu constante de timp diferite. Valorile şi variaţiile curenţilor şi
tensiunilor pe diferite faze în timpul regimului tranzitoriu depind de
condiţiile iniţiale din momentul apariţiei scurtcircuitului, de tipul
scurtcircuitului şi de poziţia rotorului faţă de o anumită fază în momentul
apariţiei acestuia.
Dacă scurtcircuitul apare la funcţionarea în sarcină nominală valorile
maxime ale curenţilor şi tensiunilor depăşesc cu circa (10-30) valorile
aceloraşi mărimi stabilite în cazul când scurtcircuitul apare după

271
Maşini electrice
funcţionarea în gol, procesele fundamentale rămânând aceleaşi.
Studiul regimului tranzitoriu în maşina sincronă se face cu ajutorul
teoriei celor două axe, considerând numai armonica fundamentală de spaţiu
a câmpului magnetic din întrefier.
La apariţia scurtcircuitului, fazele înfăşurării statorice fiind practic
inductivităţi curentul de scurtcircuit determină un câmp (flux) de reacţie cu
caracter longitudinal demagnetizant. Acest flux tinde să se închidă prin
rotor peste aceeaşi reluctanţă magnetică peste care se închide fluxul
rezultant în momentul anterior scurtcircuitului, flux considerat constant ca
valoare efectivă. Acest lucru ar determina scăderea bruscă a fluxului
rezultant anterior scurtcircuitului. Tendinţa de scădere bruscă a fluxului
rezultant al maşinii anterior scurtcircuitului determină apariţia în
înfăşurările rotorului (de amortizare şi de excitaţie) a unor curenţi
tranzitorii mari care se opun scăderii fluxului. Ca urmare, liniile câmpului
magnetic de reacţie determinat de curenţii de scurtcircuit nu se pot închide
prin interiorul înfăşurărilor rotorice sau prin spaţiul imediat învecinat
(corespunzător fluxului de dispersie rotoric), fiind obligate să ocolească
prin exteriorul polilor – Fig. 5.37 a) [7].
Datorită faptului că rezistenţele înfăşurărilor statorice sunt diferite de
zero apare însă o amortizare a curenţilor rotorici tranzitorii cu constantele de
timp
LD L
tD  şi t E  E , (5.99)
RD RE
unde LD şi RD sunt inductivitatea şi rezistenţa înfăşurării de amortizare, iar
LE şi RE inductivitatea şi rezistenţa înfăşurării de excitaţie.
Cum tD<tE, se amortizează mai întâi curentul din înfăşurarea de
amortizare. Când acest curent devine nul liniile câmpului de reacţie se
pot închide prin talpa polară – Fig. 5.37 b) – deci pe o cale de reluctanţă
magnetică mai mică.
După trecerea timpului tE se anulează şi curentul tranzitoriu din
înfăşurarea de excitaţie iar câmpul magnetic de reacţie se închide în lungul

Z B

A X

Y C

a) b) c)
Fig. 5.37 Reprezentarea liniilor câmpului de reacţie la scurtcircuitul brusc: a) imediat
după stabilirea scurtcircuitului; b) după ce iD=0; c) în regim staţionar.

272
 Capitolul 5. Maşina sincronă

polilor, atingându-se regimul de scurtcircuit staţionar – Fig. 5.37 c).

Reluctanţa circuitului magnetic prin care se închide câmpul magnetic
de reacţie variind în timpul regimului tranzitoriu de la o valoare maximă la
una minimă corespunzătoare regimului staţionar, rezultă că şi reactanţa care
caracterizează maşina variază în timpului regimului tranzitoriu între o
valoare minimă X”d şi o valoare maximă Xd, trecând prin valoarea
intermediară X’d corespunzătoare momentului când t=tD.
Reactanţa X”d se numeşte reactanţă sincronă longitudinală
supratranzitorie, iar reactanţa X’d se numeşte reactanţă sincronă
longitudinală tranzitorie.

5.11.2. S cu rtci rcu i t u l tri f azat b ru s c

Considerăm că scurtcircuitul trifazat apare la funcţionarea în gol a

generatorului. În raport cu o fază statorică câmpul magnetic rezultant
variază sinusoidal în timp.
Notăm cu 0 unghiul între axa unei faze statorice şi direcţia fazorului
câmpului magnetic inductor (considerăm câmpul magnetic învârtitor
inductor un fazor ce se roteşte cu turaţia sincronă faţă de stator). Dacă

0  la momentul apariţiei scurtcircuitului câmpul magnetic inductor în
2
faza considerată este nul şi curentul tranzitoriu care apare în această fază
este periodic (un câmp periodic poate anula un alt câmp periodic care este
cel rezultant anterior scurtcircuitului), amortizându-se în timp.

i i

t t
a) a)

iE

iE IE
t
b)
IE
t tE
b)
iD
tE
iD
t
c)
t
c)
tD tD

Fig. 5.38 Variaţia curenţilor la =/2:

Fig. 5.39 Variaţia curenţilor la =0: a) curentul
a) curentul statoric; b) curentul în înfăşurarea
statoric; b) curentul în înfăşurarea de excitaţie;
de excitaţie; c) curentul în înfăşurarea de
c) curentul în înfăşurarea de amortizare.
amortizare.

273
Maşini electrice
Variaţia în timp a curentului fazei respective este influenţată de
creşterea reactanţei longitudinale sincrone supratranzitorii X”d către reactanţa
sincronă staţionară Xd. Deci amplitudinea curentului fazei respective scade de
la o valoare maximă către valoarea staţionară – Fig. 5.38 a).
Dacă în toate fazele maşinii ar apărea numai curenţi periodici ce se
amortizează în timp, s-ar obţine un câmp magnetic învârtitor de reacţie a
cărui amplitudine s-ar amortiza simultan cu curenţii statorici.
Apariţia acestui câmp ar determina apariţia unor curenţi aperiodici în
înfăşurările rotorice care să determine un câmp suplimentar, care să
anihileze câmpul magnetic statoric – Fig. 5.38 b), c).
Dacă pentru o fază oarecare 0=0 la apariţia scurtcircuitului, câmpul
magnetic faţă de acea fază are valoare maximă şi curentul tranzitoriu ce
apare în faza respectivă este aperiodic necesar pentru a menţine, în
momentele următoare apariţiei
i
scurtcircuitului, fluxul maxim existent
anterior. Acest curent produce un t
câmp magnetic fix faţă de stator dar a)
variabil faţă de rotor.
iE
În consecinţă, în înfăşurările
rotorice vor apare curenţi periodici IE
t
tranzitorii – Fig. 5.39 a), b), c). b)
tE
Deoarece în momentul stabilirii
iD
scurtcircuitului rotorul are poziţii
diferite faţă de faze înseamnă că dacă t
 c)
pentru o fază există  0  , pentru
2
tD

celelalte  0  2k  1 deci atât în
2 Fig. 5.40 Scurtcircuitul brusc trifazic al unei
înfăşurările statorice cât şi în cele maşini sincrone: a) curentul statoric;
b) curentul în înfăşurarea de excitaţie;
rotorice există atât componente c) curentul în înfăşurarea de amortizare.
periodice cât şi aperiodice (Fig. 5.40).
Neglijând amortizarea curentului tranzitoriu, valoarea maximă a
curentului statoric este
U eE
I sc3M  2 2 . (5.100)
X "d
Factorul 2 ţine seama că amplitudinea componentei aperiodice este egală cu
cea a componentei periodice. Datorită amortizării de circa 10 şi creşterii
cu (1030) la scurtcircuitul în sarcină faţă de cel la funcţionarea în gol
rezultă
2U eE
I sc3M  (1,1  1,3)  1,8 . (5.101)
X "d

274
 Capitolul 5. Maşina sincronă

5.11.3. S cu rtci rcu i t u l b if azat b ru s c

La scurtcircuitul bifazat brusc pe lângă componentele simetrice directe

apar şi componentele simetrice inverse (vezi § 5.10.2), ceea ce determină
creşterea curentului de scurtcircuit maxim de 3 ori faţă de scurtcircuitul
trifazat:
2U eE
I sc 2 M  1,8 3 , (5.102)
X "d  X 2
în cazul în care scurtcircuitul a apărut la funcţionarea în gol.
Dacă scurtcircuitul a apărut la funcţionarea în sarcină curentul de
scurtcircuit este
2U eE
I sc 2 M  (1,1  1,3)1,8 3 . (5.103)
X "d  X 2

5.11.4. S cu rtci rcu i t u l mon of azat b ru s c

În acest caz în maşină există şi un câmp homopolar (vezi § 5.10.2.),

determinând şi o creştere de trei ori a curentului de scurtcircuit faţă de
scurtcircuitul simetric:
2U eE
I sc1M  1,8  3 , (5.104)
X "d  X 2  X 0
dacă scurtcircuitul a apărut la funcţionarea în gol a generatorului.
Dacă generatorul a funcţionat în sarcină, curentul de scurtcircuit este
2  U eE
I sc1M  1,1  1,3  1,8  3 . (5.105)
X"d  X 2  X 0

5.11.5. Ap reci e ri val ori ce al e cu r en ţi l or maxi mi

d e s cu rtci r cu i t

X "d
La maşinile sincrone de construcţie normală raportul ia valori
Xd
între 0,07 şi 0,10 pentru turbogeneratoare şi între 0,12 şi 0,20 pentru maşini
cu poli aparenţi [7].
Considerând că X2=X=X”d, iar X00 (la maşini având înfăşurări cu
pas scurtat), între curenţii corespunzători celor trei tipuri de scurtcircuit
există relaţiile:
3 3
I sc 2 M  I sc3M ; I sc1M  I sc3M ; (5.106)
2 2
1,8  (1,1  1,3) 2U eE
I sc3M   (20  35) 2  I sc3 (5.107)
0,07  0,1 Xd
275
Maşini electrice
dacă maşina este cu poli plini, respectiv
1,8(1,1  1,3) 2U eE
I sc3M   (10  18) 2  I sc3 (5.108)
0,12  0,2 X d
dacă maşina este cu poli aparenţi.
Din aceste relaţii rezultă că toate tipurile de scurtcircuite sunt
periculoase, solicitând maşinile de mii de ori mai mult. Dintre toate aceste
tipuri de scurtcircuite cel mai periculos este scurtcircuitul monofazat, când
solicitările termice şi mecanice ajung de până la 2045 de ori mai mari decât
cele nominale.
Protejarea maşinii faţă de aceste solicitări de scurtă durată se face prin
dimensionarea ei astfel încât să reziste la aceste cazuri limită.

5.12. Pendulările maşinii sincrone

5.12.1. E l emen te d e f i ni tori i . E cu aţi a mi ş cări i

În paragraful 5.7.2.3. s-a arătat că există situaţii când turaţia rotorului

generatorului sincron poate varia în jurul turaţiei sincrone, fie datorită
variaţiei sarcinii acestuia, fie datorită variaţiei cuplului de antrenare.
Unghiul de sarcină  0 nu poate urmări variaţia rapidă a sarcinii şi apare o
pendulare amortizată a rotorului în jurul noii poziţii, determinată de noua
sarcină.
Pendulările rotorului unei maşini sincrone pot fi de amplitudine mică
– atunci când sunt determinate de variaţii ale sarcinii, amplitudine
dependentă de mărimea variaţiilor de sarcină şi de mărimile caracteristice
ale maşinii. Se vorbeşte în acest caz de pendulări (oscilaţii) libere.
Frecvenţa lor depinde de mărimile caracteristice ale maşinii sincrone.
Pendulările rotorului maşinii sincrone pot fi determinate şi de
variaţiile cuplului mecanic al maşinii de antrenare în jurul unei valori medii.
Se vorbeşte în acest caz de pendulări (oscilaţii) forţate. Frecvenţa acestor
pendulări este frecvenţa oscilaţiilor cuplului mecanic.
Studiul pendulărilor maşinii sincrone se poate face cu ajutorul teoriei
celor două axe, caz în care rezultatele acestuia sunt exacte, dar volumul
calculelor este foarte mare. Dacă amplitudinile pendulărilor nu sunt mari se
obţin rezultate satisfăcătoare rezolvându-se ecuaţia mişcării rotorului
pentru această situaţie.
Ecuaţia mişcării rotorului – vezi şi relaţia (2.207) – este
J d 2
  Mm  M, (5.109)
p dt 2
unde J este momentul de inerţie al pieselor în mişcare de rotaţie, p este
numărul perechilor de poli ai maşinii sincrone, Mm – cuplul mecanic
276
 Capitolul 5. Maşina sincronă

rezultant, M – cuplul electromagnetic al maşinii sincrone.

Unghiul variabil  se poate exprima în funcţie de unghiul intern  0
pe care îl face axa rotorului cu axa câmpului inductor, astfel:
  0    s t , (5.110)
 fiind unghiul cu care se abate axa rotorului faţă de poziţia sa medie
(  0 med). Unghiul >0 dacă  0 >  0 med (valoarea medie a unghiului intern).
Deoarece
d  d 
2 2
 2 (5.111)
dt 2 dt
ecuaţia mişcării devine
J d 2
  Mm  M. (5.112)
p dt 2
Cuplul mecanic rezultant Mm este determinat de cuplul Mm1 al maşinii
antrenante şi de cuplul M0 corespunzător pierderilor mecanice şi de
ventilaţie ale maşinii sincrone, adică
Mm=Mm1–M0. (5.113)
Mărimea cuplului Mm1 depinde de tipul maşinii de antrenare. Dacă
maşina de antrenare este o turbină (cu apă, cu abur sau cu gaz) acest cuplu
este constant. Dacă maşina de antrenare este cu piston / pistoane cuplul Mm1
variază în jurul unei valori medii Mm1med cu abaterea variabilă Mm1:
Mm1=Mm1med+Mm1. (5.114)
Abaterea variabilă poate fi descompusă în armonice şi în acest caz cuplul
Mm1 se poate scrie

M m1  M m1med   M  max cos s t  0 , (5.115)
 1

s fiind viteza unghiulară sincronă a maşinii sincrone.

Cuplul electromecanic M al maşinii sincrone poate fi determinat
pornind de la relaţia (2.209) sau (2.234), dar – pentru simplificarea
calculelor – cuplul electromagnetic se va descompune în două
componente: Msi şi Mas.
 Componenta Msi – cuplul sincron – este determinată de interacţiunea
dintre câmpul magnetic de excitaţie şi curenţii statorici, în ipoteza
absenţei coliviei de amortizare. În acest caz se poate considera relaţia
(5.43) sau (5.44), după cum maşina are poli aparenţi sau poli plini. Pentru
calcule mai exacte se porneşte de la relaţia (5.41).
Dezvoltând în serie cuplul Msi(  0med+) şi reţinând primii doi
termeni, se poate scrie
 M si 
M si 0 med     M si 0 med      . (5.116)
 0 

277
Maşini electrice
Dar
M si P
 Ms  s , (5.117)
0 s
Ms fiind cuplul sincronizant – vezi şi relaţia (5.69). Deci relaţia (5.116)
devine
Msi=Msi med+Ms. (5.118)
 Componenta Mas – cuplul asincron – este determinată de:
- interacţiunea dintre câmpul magnetic învârtitor statoric şi curenţii
induşi în colivia de amortizare – Mas1 – numit cuplul asincron de
amortizare;
- interacţiunea dintre câmpul învârtitor statoric şi curenţii induşi în
înfăşurarea de excitaţie – ME1 (cuplu de tip monoaxial) – numit
cuplu amortizant sincron;
- interacţiunea dintre curenţii induşi în înfăşurarea statorică şi
curenţii induşi în înfăşurările rotorice – Masa – numit cuplu
amortizant alternativ.
Cuplul de tip asincron Mas se exprimă simplificat prin formula lui
Kloss – vezi şi relaţia (4.69):
2 M as max
M as  , (5.119)
s sk

sk s
s fiind alunecarea rotorului faţă de câmpul magnetic învârtitor, iar sk
valoarea sa critică. Pornind de la relaţia de definiţie a alunecării se obţine:
d
s 
  dt   1 d .
s s  (5.120)
s s s dt
s
Cum pendulările au amplitudine mică iar s  sk şi se poate neglija
sk
sk
faţă de , rezultă
s
2 M as max d d
M as    k a , (5.121)
 s  s k dt dt
ka fiind o constantă a maşinii sincrone.
Cuplul electromagnetic M se poate acum exprima în funcţie de
unghiul  astfel:
d
M   M si  M as   M si med  M s  k a . (5.122)
dt
Cuplul Msi este luat cu semn negativ deoarece în regim de generator se
opune mişcării.
Acum ecuaţia mişcării se poate scrie astfel:
278
 Capitolul 5. Maşina sincronă

J d 2 d
2
 M m1med  M m1  M 0  M si med  M s   k a . (5.123)
p dt dt
d 2 d
În regim staţionar 2
 0,  0, M s  0 şi ecuaţia (5.123) devine
dt dt
M m1med  M 0  M si med . (5.124)
Din ecuaţiile (5.123) şi (5.124) rezultă
J d 2 d
2
 ka  M s   M m1 . (5.125)
p dt dt
Aceasta este ecuaţia mişcării rotorului maşinii sincrone indiferent de tipul
maşinii de antrenare, dacă amplitudinea pendulărilor (oscilaţiilor) este mică.

5.12.2. An al i za p end u l ări l or l i b ere

Dacă maşina de antrenare a generatorului sincron este o turbină atunci

cuplul Mm1 este constant, deci Mm1=0. În acest caz ecuaţia mişcării devine
J d 2 d
2
 ka  M s   0. (5.126)
p dt dt
În această ecuaţie coeficienţii celor trei termeni depind doar de parametrii
caracteristici ai maşinii sincrone, motiv pentru care analiza acestei ecuaţii
este de fapt analiza pendulărilor libere.
Se cunoaşte că soluţia ecuaţiei (5.126) este de forma
=Aet (5.127)
şi ecuaţia caracteristică este
J 2
  k a   M s  0, (5.128)
p
cu soluţiile
2
p  ka  p  ka  pMs
1, 2       . (5.129)
2J  2J  J
2
p  M s  p  ka 
Deoarece la maşinile sincrone   [7] [18] şi notând
J  2J 
2
2J p  M s  p  ka 
TD  ;    , (5.130)
p  ka J  2J 
rezultă
1
1, 2    j  . (5.131)
TD
În consecinţă,
t

  A sin t  B cos t e TD
. (5.132)

279
Maşini electrice

Constantele de integrare A şi B rezultă punând condiţiile – la t=0, =max –

d
deci  0:
dt
 max
A ; B   max . (5.133)
TD
Abaterea unghiului  faţă de valoarea sa medie –    0 med – este deci
t
 1  
   max  sin t  cos t e TD . (5.134)
 TD 
Aceste oscilaţii au frecvenţa
2
 1 p  M s  p  ka 
f0     (5.135)
2 2 J  2J 
şi se amortizează cu constanta de timp TD. Când acţiunea de amortizare este
nulă ka=0 (lipseşte şi înfăşurarea de amortizare) frecvenţa pendulărilor libere
este
1 p  Ms
f 0"  , (5.136)
2 J
care se numeşte frecvenţa proprie fără amortizare a oscilaţiilor libere. La
maşinile sincrone moderne f 0  f 0"  12 Hz.
Frecvenţa pendulărilor fiind mică iar amortizarea acestora făcându-se
într-un timp scurt, pendulările libere nu determină perturbaţii în
funcţionarea maşinii sincrone ca generator [7] [18].
La funcţionarea în regim de motor – dacă lipseşte colivia de
amortizare şi sarcina este redusă – pendulările pot deveni permanente.
Eliminarea acestor oscilaţii se face prin reducerea curentului de
excitaţie, dacă scăderea cuplului critic al maşinii mai permite funcţionarea
grupului motor sincron - maşină de lucru.

5.12.3. An al i za p end u l ări l or f orţate

Comportarea generatorului sincron când există variaţii ale cuplului

mecanic de antrenare (M10) este diferită, în funcţie de regimul în care
funcţionează acesta:
 în regim autonom, când este singurul generator conectat la o reţea
proprie;
 în regim de funcţionare în paralel cu o reţea puternică (la care mai
sunt conectate şi alte generatoare).
Analiza pendulărilor generat orului sincron
autonom
În acest caz – deoarece frecvenţa reţelei proprii este rigid determinată

280
 Capitolul 5. Maşina sincronă

de turaţia rotorului generatorului – nu există nici cuplu sincronizant (Ms=0),

nici cuplu amortizant (ka=0), deci relaţia (5.125) devine
J d 2 

2
 M m1   M  max cos s t   . (5.137)
p dt  1

Soluţia acestei ecuaţii este

p  M  max
  cos s t   , (5.138)
J  1  s 2
sau – dacă se consideră armonica de ordinul  –
cos s t    .
p M  max
   (5.139)
J  s 2
Derivata acestei abateri unghiulare – care este viteza unghiulară
instantanee – este
d  p M  max
 sin  s t   . (5.140)
dt J  s
Din relaţiile (5.139) şi (5.140) rezultă că dacă abaterea cuplului Mm1
este sinusoidală atunci şi abaterea unghiului de poziţie  şi viteza unghiulară
variază sinusoidal între două limite – max şi min:
1  d   1  d 
 max   s    ;  min   s     . (5.141)
p  dt  max p  dt  min
Se defineşte gradul de neregularitate  cu relaţia
 max   min
 , (5.142)
 med
care – pentru armonica de ordinul  – rezultă
2 M  max
  . (5.143)
J    s
2

Variaţiile unghiulare ale rotorului determină pulsaţii ale tensiunii

induse. În iluminatul electric acestea se manifestă prin pulsaţii ale fluxului
luminos. Când frecvenţa pulsaţiilor fluxului luminos este joasă iluminatul
electric este supărător sau chiar periculos pentru ochi. Pentru ca acest efect
să fie redus cât mai mult, din relaţia (2.142) rezultă că momentul de inerţie J
trebuie să fie cât mai mare. Se consideră admisibil un grad de neregularitate
1 1
cuprins între şi .
80 120
Analiza pendulărilor generatorului sincron
conectat la o reţea puternică
Deoarece frecvenţa reţelei este considerată constantă, turaţia câmpului
învârtitor statoric este constantă şi vor apare, în acest caz, atât cuplul
sincronizant (Ms0) cât şi cuplul amortizant (ka0).

281
Maşini electrice
Deci analiza pendulărilor se va face pornind de la relaţia (5.125), care
– pentru armonica de ordinul  – devine (notăm abaterea unghiulară în acest
caz cu ’)
J d 2  ' d ' 
2
 ka  M s '  M  max cos s t -  . (5.144)
p dt dt
Soluţia acestei ecuaţii este
sin  s t  arctg ,
M  max
'  (5.145)
2
J M 
 s k a    s  s 
2

p  s 
unde
1 J M 
   s  s . (5.146)
ka p  s 
Comparând relaţiile (5.144) şi (5.139) se constată că atât amplitudinea
cât şi faza oscilaţiilor în cele două situaţii diferă.
Se defineşte raportul între amplitudinile oscilaţiilor de ordinul  în
cazul generatorului conectat la o reţea puternică şi în cazul generatorului
autonom cu relaţia
' max 1
k m   . (5.147)
  max 2
  p  Ms 
2
 p  ka
   1  2 
  s J    s  J 

km
Raportul km se numeşte modúl
5
d=0 de rezonanţă mecanică
corespunzător armonicii de ordinul .
 s
f n' 
0,2
4 Notând cu frecvenţa
2
3 oscilaţiilor forţate de ordinul  şi cu
p  ka
0,3 d  (o constantă de amortizare)
2  s J
0,5
şi având în vedere şi relaţia (5.135),
1 1 modulul de rezonanţă mecanică se
poate scrie
1
0 0,2 0,6 1,0 0,6 0,2 k m  . (5.148)
2
'
f f   f 2 
' 1   0'    d 2
  f   
f f
Fig. 5.41 Dependenţa modulului de rezonanţă  
mecanică de frecvenţa cuplului armonică pentru
Modulul de rezonanţă mecanică
diferite valori ale constantei de amortizare d .
– mărime caracteristică a maşinii
sincrone – arată de câte ori creşte amplitudinea pendulărilor forţate atunci

282
 Capitolul 5. Maşina sincronă

când generatorul este conectat la o reţea puternică faţă de cazul când

funcţionează autonom.
f '
Variaţia lui km în funcţie de raportul pentru diferite valori ale
f0
constantei de amortizare este reprezentată în figura 5. 41. Se observă că
f '
pentru  1 raportul km are un maxim cu atât mai mare cu cât amortizarea
f0
este mai mică.
Această situaţie apare când frecvenţa cuplului Mm1 coincide cu
frecvenţa proprie a generatorului sincron.
Pentru a se evita această situaţie nedorită, care poate deveni
periculoasă, se recomandă ca valoarea lui km să fie mai mare decât 3, ceea
ce înseamnă
f0 f
0,8  '
sau 0'  1,25. (5.149)
f f
Prin alegerea corectă a momentului de inerţie J relaţia (5.148) poate
fi îndeplinită*.
Pendulări ale puterii electromagnetice
Pendulările mecanice ale rotorului determină pendulări ale puterii
electromagnetice ale maşinii, care sunt resimţite de către consumatori.
Aceste pendulări sunt apreciate prin modulul de rezonanţă electrică sau
factorul de amplificare al puterii ke, definit astfel:
P max
k e  , (5.150)
Pm max
unde Pmax este amplitudinea pulsaţiei puterii electromagnetice de ordinul
, iar Pmmax este amplitudinea pulsaţiei puterii mecanice de ordinul ,
care este cauza pulsaţiilor.
Utilizând constanta de amortizare d rezultă
4
 f 
d    0' 
2

k e   f  , (5.151)
2
 f 0 
2

d  1  2
2
 f ' 

f0 1
care pentru '
 are valoarea 1, indiferent de mărimea constantei de
f 2
amortizare d.

*
Ion Piroi – Voltage Control Loop of the 12 kVA Autonomous Synchronous Generator, Proceedings,
The Fifth National Conference on Electrical Drives, Iaşi, May 16-17, 1986.
283
Maşini electrice
6 6
d=0

5 5
0,2

4 4

3 3
0,3

2 2
0,5

1 1

0 0,2 0,6 1,0 1 0,6 0,2

' 2
f f
f '
f

Fig. 5.42 Dependenţa modulului de rezonanţă

electrică de frecvenţa cuplului pentru diferite
valori ale constantei de amortizare d .

f0
Variaţia modulului de rezonanţă electrică ke în funcţie de raportul
f '
pentru diverse valori ale constantei de amortizare d este reprezentată în
figura 5.42.
Se consideră acceptabilă funcţionarea generatorului sincron dacă
P
raportul se încadrează între limitele 30%.
Pmed

284
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

Capitolul 6. MAŞINA DE CURENT

CONTINUU

6.1. Generalităţi

6.1.1. E l emen te con s tru cti ve

Ca orice maşină electrică rotativă, maşina de curent continuu se

compune dintr-un inductor (constituind în mod normal statorul) şi un indus
(constituind rotorul). Inductorul şi indusul sunt separate printr-un spaţiu de
aer numit întrefier.
Faţă de celelalte maşini electrice prezentate, maşina de curent
continuu are ca element constructiv un contact alunecător, ale cărui
componente sunt periile colectoare şi colectorul sau inelele colectoare.
Periile sunt fixate pe stator, iar colectorul sau inelele colectoare sunt fixate
pe rotor.
Există două categorii constructive de maşini electrice de curent
continuu:
– maşini heteropolare, la care sistemul inductor este format dintr-o
succesiune alternantă de poli nord şi sud în lungul periferiei. Câmpul
magnetic produs de sistemul inductor induce în spirele indusului o tensiune
alternativă redresată mecanic prin intermediul colectorului;
– maşini homopolare (unipolare), care pe toată lungimea periferiei au
un singur pol, iar colectorul este constituit de fapt din două inele colectoare.
Tensiunea la bornele unei astfel de
maşini este riguros constantă, fără 1
a prezenta pulsaţiile caracteristice 8
2
maşinii heteropolare. Maşinile
homopolare se utilizează în
instalaţiile care necesită curenţi
mari şi tensiuni riguros constante 7 3

(de exemplu, în instalaţiile de

depuneri galvanice). În ultimul
timp, fenomenul inducţiei 6
4
unipolare se utilizează în
magnetohidrodinamică, unde
mediul conductor este constituit 5
din plasmă. Cel mai des utilizate
Fig. 6.1 Elemente componente ale maşinii de
sunt maşinile de curent continuu curent continuu.
heteropolare (Fig. 6.1).
285
Maşini electrice
Statorul maşinii heteropolare – constituind inductorul – se compune
din carcasa 1, polii principali 2, polii de comutaţie 3, înfăşurarea de excitaţie
4 şi înfăşurarea de comutaţie 5. Dacă maşina are şi înfăşurare de
compensaţie aceasta se plasează în crestături practicate pe periferia tălpii
polare.
Carcasa este un cilindru sudat în cazul maşinilor de mare putere sau
turnat în cazul maşinilor de mică putere, putând fi din oţel sau din fontă.
Carcasa constituie jugul inductorului, prin ea închizându-se fluxul magnetic.
Polii principali, executaţi din tole de oţel sau din oţel electrotehnic
masiv, sunt fixaţi pe carcasă prin şuruburi cu cap înecat.
Polii auxiliari (sau de comutaţie) sunt executaţi în majoritatea
cazurilor din oţel electrotehnic masiv, având formă paralelipipedică şi
sunt fixaţi pe carcasă cu şuruburi cu cap înecat, fiind poziţionaţi exact la
mijlocul distanţei dintre polii principali.
Înfăşurările de excitaţie şi de comutaţie sunt executate din conductor
sau din bare de cupru, izolat(e). Înfăşurările de excitaţie, ca şi cele de
comutaţie sunt parcurse de curent continuu. Bobinele astfel executate sunt
consolidate pe poli, fiind izolate faţă de aceştia. Bobinele aceleiaşi înfăşurări
sunt conectate galvanic între ele, astfel încât la parcurgerea lor de către
curent să se realizeze poli ce se succed alternant, adică N-S-N-S etc.
Înfăşurarea de compensaţie (atunci când există) se plasează în
crestături practicate în tălpile polilor principali. Ea se conectează în serie cu
înfăşurarea indusului, având rolul de a compensa reacţia de indus.
Rotorul, care de regulă este indusul se compune din miezul
feromagnetic 6 – executat din tole – axul rotoric 7, înfăşurarea indusă
plasată în crestăturile rotorice şi colectorul 8. În unele cazuri pe axul rotativ
este plasat şi un ventilator pentru a asigura răcirea maşinii.
Colectorul este realizat din lamele de cupru – numite lamele de
colector – separate între ele prin straturi izolante (mică, sticlotextolit ş.a.) de
grosime mică (0,50,7 mm). La maşinile de puteri mari lamelele de colector
sunt consolidate pe butucul colectorului cu inele de strângere, întregul
ansamblu fiind izolat faţă de arborele maşinii.
Periile sunt fixate în suporturile port-perii, care la rândul lor se
rigidizează pe carcasă prin intermediul unor materiale izolante.
Port-periile menţin periile astfel încât acestea să se aşeze pe colector
în poziţia cea mai favorabilă (de regulă radial), periile putând culisa în port-
perii pe direcţia radială. Există maşini de curent continuu (de puteri mari) la
care port-periile sunt fixate pe un colier, care se poate roti faţă de carcasă.
Scuturile sunt executate – ca şi carcasa – din oţel sau fontă, având
rolul de a fixa şi centra rotorul faţă de stator. La maşinile de putere mică şi
medie în scuturi se găsesc lagărele; la maşinile de puteri mari lagărele sunt
realizate pe suporturi aşezate pe aceeaşi placă de bază cu carcasa.

286
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

6.1.2. Mări mi n o mi n al e

Mărimile nominale ale unei maşini de curent continuu sunt cele pentru
care se dimensionează maşina, caracterizând comportarea sa şi la care
maşina poate funcţiona timp nelimitat fără ca temperatura părţilor
componente să depăşească valorile admise. Se deosebesc mărimi nominale
impuse (tensiunea la borne, puterea, turaţia) şi mărimi nominale derivate
(curentul, cuplul etc.).
Deşi – ca şi celelalte maşini electrice – maşina de curent continuu este
reversibilă, între generatorul de curent continuu şi motorul de curent continuu
există unele deosebiri constructive, iar tensiunile standardizate diferă.
La generatoare tensiunile standardizate sunt: 115 V, 230 V, 460 V, iar
la motoare tensiunile standardizate sunt 110 V, 220 V şi 440 V. Motoarele
pentru tracţiune electrică se realizează pentru tensiunile: 250 V, 660 V, 825
V, 1320 V, 1650 V, 2640 V, 3300 V.
Turaţiile nominale ale maşinilor de curent continuu sunt aceleaşi ca
şi ale maşinilor de curent alternativ corespunzătoare frecvenţei nominale
de 50 Hz.
Maşinile de curent continuu se construiesc pentru puteri de la câţiva
zeci de watt-i la mii de kilowatt-i.

6.1.3. T i p u ri d e maş i n i d e cu ren t con ti n u u

În funcţie de modul în care se realizează alimentarea înfăşurării de

excitaţie a maşinii de curent continuu se deosebesc:
a) maşini cu excitaţie separată, la care înfăşurarea de excitaţie este
conectată la o sursă de curent continuu exterioară maşinii – Fig. 6.2 a);
b) maşini cu autoexcitaţie, la care înfăşurarea de excitaţie este cuplată
galvanic, într-un mod oarecare, cu înfăşurarea rotorului – Fig. 6.2 b), c), d).
Se deosebesc trei tipuri de maşini de curent continuu autoexcitate:
b1) maşini cu înfăşurarea de excitaţie în paralel cu înfăşurarea
indusului – Fig. 6.2 b);
b2) maşini cu înfăşurarea de excitaţie în serie cu înfăşurarea
indusului – Fig. 6.2 c);
b3) maşini cu excitaţie mixtă, care au două înfăşurări de
excitaţie, una fiind în paralel, iar cealaltă fiind în serie cu
înfăşurarea indusului – Fig. 6.2 d).
c) maşini cu excitaţie combinată, la care excitaţia se realizează cu
una sau mai multe înfăşurări alimentate de la surse de curent continuu
exterioară/e şi una sau mai multe înfăşurări de excitaţie cuplată/e
galvanic la înfăşurarea rotorului – o combinaţie între figura 6.2 a) cu
oricare dintre figurile 6.2 b), c) sau d). O astfel de maşină de curent
continuu este amplidina.
287
Maşini electrice

+ - + - + - + -
a) b) c) d)
Fig. 6.2 Tipuri de maşini de curent continuu: a) cu excitaţie separată; b) cu
excitaţie paralel; c) cu excitaţie serie; d) cu excitaţie mixtă.

În figura 6.2 s-au reprezentat şi sensurile curenţilor prin indus şi prin

excitaţie în ipoteza păstrării aceleiaşi polarităţi la bornele maşinii şi
aceluiaşi sens pentru turaţie. Cu linie continuă s-a reprezentat sensul
curentului pentru regimul de generator, iar cu linie întreruptă pentru regimul
de motor.
În scopul reducerii puterii de excitaţie maşinile de curent continuu se
dimensionează astfel încât curentul de excitaţie să fie cât mai mic.
La înfăşurarea de excitaţie paralel sau separată acest lucru este posibil,
de aceea aceste tipuri de înfăşurări sunt realizate din multe spire, de secţiune
a conductorului cât mai mică, având rezistenţa înfăşurării de ordinul sutelor
de ohmi.
La înfăşurarea serie nu se poate realiza acest deziderat, curentul prin
excitaţia serie fiind chiar curentul de sarcină. Din acest motiv, înfăşurarea
serie este realizată cu conductor de secţiune mare, având un număr mic de
spire.
Rezistenţa înfăşurării de excitaţie serie este comparabilă cu rezistenţa
indusului.
Aceste afirmaţii sunt valabile şi în cazul înfăşurării de compensaţie,
care se conectează de asemenea în serie cu indusul.
Amorsarea maşinilor cu autoexcitaţie se face pe baza câmpului
magnetic remanent. În cazul în care maşina s-a demagnetizat, pentru
amorsarea (autoexcitarea) sa este necesară o sursă exterioară.
Sensul curentului prin înfăşurarea derivaţie sau serie trebuie astfel
stabilit încât fluxul determinat de acestea să aibă acelaşi sens cu fluxul
remanent.

288
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

6.1.4. Regi mu ri l e d e f u n cţi on are al e maş i n i i d e

cu ren t con ti n u u

Orice maşina electrică de curent continuu de construcţie normală

(generală) poate funcţiona în regim de motor, de generator sau de frână
electromagnetică (Fig. 6.3). Diferenţele între cele trei regimuri de
funcţionare constă în sensurile diferite ale fluxurilor de energie.
E.M. E.M.

Ex E.E. Ex E.E.
G M
MA ML
c.c. c.c.

rotor n rotor n
F F

B a) B b)
stator stator

E.M.
E.E. Fig. 6.3 Regimurile de funcţionare
Ex ale maşinii de curent continuu:
MA Fr a) regim de generator; b) regim de
Q motor; c) regim de frână;
E.E. - energie electrică; E.M. - ener-
gie mecanică; Q - căldură; MA - ma-
rotor n şină de antrenare; ML - maşină de
F lucru; G c.c. - generator de curent
continuu; M c.c. - motor de curent
continuu; Fr - frână;n - turaţia ro-
c) torului; F - forţa magnetomotoare
B (electrodinamică).
stator

Din punct de vedere constructiv, este necesar a se cunoaşte regimul în

care va funcţiona maşina pentru a se dimensiona corespunzător, pentru că –
aşa cum s-a arătat în paragraful 6.1.2. – există unele deosebiri între valorile
mărimilor nominale corespunzătoare diferitelor regimuri.

6.1. 5. Pri n ci p i u l d e f u n cţi on are al maş i n i i d e

cu ren t con ti n u u

Maşina de curent continuu poate fi considerată ca fiind o maşină de

curent alternativ care are între circuitul indusului şi circuitul exterior un
redresor special – colectorul – care este de fapt un redresor mecanic.
În sprijinul acestei afirmaţii considerăm o maşină de curent
alternativ monofazată prevăzută cu doi poli inductori şi o singură spiră în
indus (Fig. 6.4).

289
Maşini electrice
În spira an- B
v (n)
trenată cu turaţia n
N Ue
în jurul unui ax
i
perpendicular pe A
n
direcţia câmpului C B
se induce o tensi- b)
une alternativă,
obţinându-se două V
-
D
U (+) a)
alternanţe complete + R s S
(-)
la o rotaţie întreagă Ue~
a indusului. Dacă Fig. 6.4 a) schema de principiu a
unei maşini de curent alternativ; t
fluxul polar pre- c)
b) sensul t.e.m. induse; c) ten-
zintă variaţie sinu- siunea alternativă obţinută la
soidală în spaţiu, bornele UV ale maşinii de curent
alternativ.
tensiunea obţinută
la bornele U şi V este sinusoidală – Fig. 6.4 c) – prin rezistorul de sarcină RS
circulând un curent alternativ sinusoidal. Când latura activă AB a spirei
trece pe sub polul nord în ea se induce o tensiune electromotoare dirijată de
la B la A – Fig. 6.4 b). Sensul t.e.m. induse este acelaşi cu sensul curentului
pe care-l determină în regim de generator. În acelaşi timp în latura activă
CD care trece pe sub polul sud se induce o t.e.m. dirijată de la D la C. În
circuitul spirei considerate cele două tensiuni electromotoare au acelaşi sens
şi se adună dând t.e.m. indusă în spiră. Borna de plus în această situaţie va fi
U, iar cea de minus va fi V – fără paranteze în figura 6.4 a).
Când latura activă AB va ajunge sub polul sud latura activă CD va fi
sub polul nord. În cele două laturi sensul t.e.m. induse va fi de la C la D,
respectiv de la A la B, ceea ce determină ca plusul t.e.m. rezultante să fie la
borna V, iar minusul la borna U – între paranteze în figura 6.4 a).
Considerăm acum că cele două laturi active AB şi CD sunt conectate
fiecare la câte un
B v
semiinel fixat pe axul
Ue
N
i
rotorului, izolat faţă
A de acesta şi izolat şi
n
C
B faţă de semiinelul
vecin. Periile
U
+ b) colectoare conectate
-V
D la bornele U, V sunt
R
s
S
a) fixe faţă de stator
Ue= (Fig. 6.5).
Fig. 6.5 a) schema de principiu a (ib
) Când latura
maşinii de curent continuu; b) sen- c) t activă AB se află sub
sul t.e.m. induse; c) tensiunea
redresată la maşina de curent polul nord, t.e.m.
continuu. indusă are sensul de la
290
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

B la A, iar în latura CD, aflată sub polul sud, sensul t.e.m. induse este de la D la
C, deci conectând o rezistenţă de sarcină între bornele U şi V prin aceasta
curentul va circula de la U la V, în timp ce prin spiră curentul circulă de la V la
U în sensul VDCBAU.
Când latura activă AB se află sub polul sud t.e.m. indusă în ea are
sensul de la A la B, iar în latura CD, aflată sub polul nord, sensul t.e.m.
induse va fi de la C la D. Prin rezistenţa de sarcină va trece un curent tot de
la borna U la borna V, în timp ce în spiră sensul curentului va fi invers faţă
de cel anterior, adică VABCDU. Aceasta deoarece odată cu spira s-au rotit
cu 180 şi cele două semiinele.
Astfel, în timp ce în spiră curentul este alternativ, în rezistenţa de
sarcină este redresat, fiind pulsatoriu, dar de acelaşi sens – Fig. 6.5 c).
Maşina de curent continuu are de fapt un număr mare de spire (deci şi
de lamele de colector) şi tensiunea pulsatorie obţinută la perii are ondulaţii
foarte mici, ceea ce ne permite să considerăm că tensiunea obţinută este de
fapt continuă.

6.2. Câmpul magnetic din întrefierul maşinii

de curent continuu

În întrefierul maşinii de curent continuu câmpul magnetic este obţinut

(când circuitul magnetic nu este saturat) prin suprapunerea câmpului
magnetic inductor – determinat de înfăşurarea de excitaţie – şi a celui de
reacţie a indusului. Deci şi la maşina de curent continuu apare fenomenul de
reacţie de indus, fenomen definit în studiul maşinii sincrone.
Pentru a studia reacţia indusului la maşina de curent continuu, deodată
atât pentru regimul de motor cât şi pentru cel de generator, considerăm
sensuri de rotaţie diferite pentru cele două regimuri, situaţie în care sensul
curentului prin indus este acelaşi (Fig. 6.6). Ca urmare a reacţiei de indus
repartiţia inducţiei în întrefier se modifică la funcţionarea în sarcină faţă de
funcţionarea în gol.
În figura 6.6 a) este reprezentat spectrul câmpului magnetic când prin
indus nu trece curent electric. Acest câmp, produs de înfăşurarea de
excitaţie, este nul în axa neutră geometric a maşinii (axa q); totodată, este
simetric faţă de axa d.
În figura 6.6 b) este reprezentat câmpul magnetic de reacţie, în ipoteza
că fluxul de excitaţie ar fi nul, iar periile colectoare sunt plasate în axa q.
Curentul prin indus are sensul indicat în figura 6.6 b) – între două perii
consecutive sensul rămânând acelaşi.
Câmpul magnetic de reacţie al indusului este simetric faţă de axa q, dar
este neuniform repartizat sub talpa polară (liniile de câmp închid cu atât mai
multe conductoare cu cât se depărtează de axa d, deci câmpul este mai intens
291
Maşini electrice
către muchii).
Observaţie: Câmpul de reacţie are axele polilor echivalenţi în dreptul
periilor colectoare, fiind deci decalat faţă de câmpul inductor în sensul
a)
q
rotaţiei pentru generator sau în sens
invers rotaţiei pentru motor. Trebuie
axa neutră
d d
subliniat că existenţa unui pol sud pe
N S
rotor în axa q (determinat de
curentul de reacţie al indusului) este
echivalentă cu existenţa unui pol
n n
G
nord statoric în aceeaşi axă q. De
M

q
această subliniere se va ţine cont în
b) reprezentarea inducţiilor determinate
d d de câmpul inductor, respectiv de
câmpul de reacţie (Fig. 6.7).
În figura 6.6 c) este reprezentat
S câmpul magnetic rezultant, câmp
G n n care nu mai este simetric faţă de nici
M

o axă, fiind nenul în axa q. Sub o

i
âmpulu
axa neutră geometric

q muchie a tălpii polare (de ieşire la

c)
generator şi de intrare la motor)
utră a c

d d
câmpul este mai intens, iar sub
axa ne

N
cealaltă muchie a tălpii polare
S
câmpul este mai slab.
Deformarea curbei de
G
n n repartiţie a câmpului magnetic de-a
M

lungul pasului polar determină

Fig. 6.6 Spectrul câmpului magnetic în întrefier:
a) câmpul de excitaţie (maşina în gol); b) câmpul
deplasarea axei neutre a câmpului
de reacţie; c) câmpul rezultant. din axa q spre polul sub care câmpul
este slăbit. Pentru o bună funcţionare
a maşinii este necesar ca periile să fie deplasate din axa geometrică pentru a
se afla într-o zonă fără câmp magnetic, sau să se compenseze câmpul de
reacţie din zona periilor cu ajutorul unor poli suplimentari (poli de
comutaţie).

6.2.1. Reacţi a i n d u s u l u i când p eri i l e su n t p l as ate

î n axa q

Determinarea inducţiei câmpului magnetic rezultant într-un punct din

întrefier se face prin înmulţirea solenaţiei rezultante în punctul considerat cu
0
raportul – vezi relaţia (2.87). Dacă nu apare fenomenul de saturaţie
2"x
magnetică în dinţi inducţia câmpului magnetic rezultant poate fi determinată
şi prin însumarea inducţiei câmpului inductor cu inducţia câmpului de reacţie.
292
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

În figura 6.7 este indicat modul de determinare al inducţiei rezultante

într-o maşină fără poli suplimentari. În figura 6.7 a) sunt reprezentaţi polii de
excitaţie având lăţimea tălpii polare b şi pasul polar . Prin indus sensul
curentului este stabilit în conformitate cu sensul rotaţiei pentru generator,
respectiv motor, figurate în dreapta. Pătura de curent (încărcarea liniară) este A.
În figura 6.7 b) este indicată curba inducţiei determinată de solenaţia
inductoare. Sub talpa polară – întrefierul fiind constant – inducţia este
constantă. Inducţia BE este nulă în axa geometrică a maşinii (axa q).
În figura 6.7 c) este reprezentată solenaţia de reacţie determinată
conform sensurilor stabilite în figura 6.7 a) şi având în vedere observaţia
din paragraful 6.2. Solenaţia de reacţie este nulă în axa polilor inductori şi
maximă în axa q. Liniile de câmp închizându-se după axa q – Fig. 6.6 b) –
câmpul de reacţie al indusului are deci un caracter de câmp transversal. La o
anumită distanţă x de axa polului solenaţia de reacţie este
N
θx  N x  I a  Ia  x  A  x (6.1)
πD
dacă se consideră conductoarele înfăşurării uniform repartizate pe periferia
I
indusului. Curentul Ia pe calea de înfăşurare este I a  , x este solenaţia
2a
corespunzătoare unei curbe închise  ce traversează de două ori întrefierul.
Curba solenaţiei de reacţie a indusului prezintă o variaţie
triunghiulară. Inducţia determinată de solenaţia de reacţie se calculează prin
0
înmulţirea în fiecare punct aflat la distanţa x a solenaţiei x cu raportul .
2"x
Sub tălpile polare, unde întrefierul este constant, inducţia şi solenaţia de
reacţie sunt proporţionale. În spaţiul dintre poli, datorită reluctanţei
magnetice mari inducţia este însă scăzută.
În figura 6.7 d) este reprezentată curba inducţiei rezultante obţinută
prin însumarea în fiecare punct a inducţiei BE cu inducţia Bi(x). Se observă
că efectul inducţiei de reacţie constă în deformarea curbei inducţiei pe pasul
polar şi decalarea axei neutre a câmpului rezultant în raport cu axa
geometrică a maşinii. Ca urmare a acestor modificări apar următoarele
efecte:
– creşterea tensiunii între lamelele consecutive în zona în care
valoarea inducţiei creşte (sub muchiile de ieşire la generator sau de intrare la
motor);
– modificarea poziţiei conductoarelor în care tensiunea
electromotoare indusă este nulă urmând a-şi schimba sensul.
La maşinile nesaturate fluxul polar nu-şi schimbă valoarea, în timp ce
la maşinile saturate are loc reducerea acestui flux, deoarece creşterea
inducţiei într-o jumătate de pol este – în acest caz – mai mică decât
reducerea inducţiei sub cealaltă jumătate de pol.
293
Maşini electrice
d q d q d q d

S N S N a)
x

b nG

x nM

BE
b)

1
·A
1 2
b·A c)
x·A 2

i
Bi
2p
B

BE

d)

Bi

Fig. 6.7 Determinarea grafică a câmpului magnetic rezultant: a) parte dintr-o maşină fără poli
suplimentari; b) curba inducţiei determinată de solenaţia inductoare; c) curba solenaţiei indusului
şi curba inducţiei corespunzătoare; d) curba câmpului rezultant.

Poziţia axei neutre a câmpului se modifică permanent, depinzând de

valoarea curentului indusului.

6.2.2. R eacţi a i n d u s u l u i când p eri i l e su n t

d ep l as ate d i n axa q

Considerăm că periile sunt deplasate din axa neutră geometric, între

axa periilor şi axa q existând unghiul , pozitiv în sensul rotirii indusului în
regim de generator (Fig. 6.8).

294
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu
d Solenaţia indusului se
descompune în două componente:
N solenaţia id corespunzătoare
spirelor cuprinse în unghiul 2 şi
nG
solenaţia iq corespunzătoare
q id
nM  q
spirelor indusului cuprinse în
iq 
unghiul –2, fiind unghi electric.
Dacă A este solenaţia specifică
(pătura de curent) a indusului, atunci
BE
cele două solenaţii au expresia
S
id    A  D;
  (6.2)
d iq      A  D,
Fig. 6.8 Reacţia indusului la maşina de curent
2 
D fiind diametrul indusului.
continuu cu periile deplasate din axa q.
Solenaţia id produce un câmp
magnetic după axa d, numit câmp de reacţie longitudinală, id fiind solenaţia
de reacţie longitudinală, demagnetizantă în figura 6.8. Solenaţia iq produce
un câmp magnetic după axa q numit câmp de reacţie transversală, iq fiind
solenaţia de reacţie transversală. Efectul solenaţiei de reacţie transversală
este de deformare a câmpului rezultant, cum s-a analizat în paragraful 6.2.1.
Efectul solenaţiei de reacţie longitudinală depinde de sensul de deplasare al
periilor din axa neutră geometric. La deplasarea în sensul rotaţiei, în regim
de generator (sau în sens invers rotaţiei în regim de motor) reacţia
longitudinală este demagnetizantă. În caz contrar, câmpul de reacţie
longitudinală are acelaşi sens cu câmpul de excitaţie, având deci efect
magnetizant.

6.2.3. Dezavan taj el e rea cţi ei d e i n d u s

Un prim dezavantaj al reacţiei indusului îl constituie reducerea

tensiunilor electromotoare induse la funcţionarea în sarcină ca urmare fie a
saturaţiei dinţilor, fie a efectului demagnetizant al reacţiei longitudinale,
când periile nu sunt plasate în axa q. La sursele de sudare – la care este
necesară o caracteristică externă căzătoare – reducerea t.e.m. induse în
sarcină ca urmare a reacţiei indusului constituie un avantaj.
Al doilea mare dezavantaj al reacţiei indusului este constituit de
creşterea tensiunii între lamelele consecutive conectate la spire aflate sub
jumătatea de pol unde câmpul este întărit. Dacă tensiunea între două lamele
vecine depăşeşte 35 V, datorită prafului de cărbune existent pe colector se
poate amorsa un arc electric între lamelele respective. Dacă amorsarea
arcului are loc între toate lamelele corespunzătoare unei căi de curent se
formează un inel de arce electrice, care se poate transforma în arc electric pe
295
Maşini electrice
periferia colectorului între două perii de polarităţi opuse, ceea ce constituie
scurtcircuitarea reţelei şi a maşinii chiar la colector [7]. Pe suprafaţa
colectorului apar rugozităţi sau chiar perle de cupru şi funcţionarea maşinii
este compromisă.
Un al treilea dezavantaj al reacţiei indusului este constituit de mărirea
pierderilor în jug şi în dinţi ca urmare a creşterii inducţiei sub o jumătate de
pol (se ştie că pierderile în fier depind de pătratul inducţiei).

6.2.4. Mi jl oace d e r ed u cere a ef ectel o r reacţi ei

i n d u su l ui

Deoarece în cele mai multe cazuri reacţia indusului este defavorabilă

sunt necesare măsuri de reducere a acesteia. În realizarea maşinilor de
curent continuu se utilizează următoarele mijloace de compensare totală sau
parţială a câmpului de reacţie a indusului.
Înfăşurarea polilor de comutaţie. Din figura 6.7 se observă că
– urmare a reacţiei transversale a indusului – în axa neutră geometric
valoarea câmpului magnetic rezultant este diferită de zero. Dacă periile
rămân plasate în axa q, în bobina scurtcircuitată prin perii se induce o t.e.m.
care determină apariţia scânteilor la colector. Pentru a evita apariţia
scânteilor este necesară anularea câmpului magnetic din axa q. Acest lucru
se realizează cu ajutorul unor poli suplimentari, numiţi poli de comutaţie (3
în figura 6.1), plasaţi în axa q.
Înfăşurarea polilor de comutaţie se conectează în serie cu înfăşurarea
indusului, astfel încât să determine o solenaţie de sens opus faţă de solenaţia
indusului. Înfăşurarea polilor de comutaţie se realizează din conductoare de
secţiune mare având în vedere că este parcursă de curentul indusului, deci
va avea o rezistenţă comparabilă cu cea a indusului. Numărul de spire se
determină astfel încât solenaţia de comutaţie în axa q nu numai să
compenseze solenaţia de reacţie transversală a indusului, ci chiar să producă
un câmp magnetic rezultant de sens opus de valoare mică, care
îmbunătăţeşte comutaţia.
Conectarea înfăşurării de comutaţie în serie cu indusul se face astfel
încât polaritatea unui pol de comutaţie să fie aceeaşi cu a unui pol principal
vecin sub care în prima jumătate câmpul este slăbit. Deci pentru generator
polaritatea polului de comutaţie coincide cu polaritatea polului principal ce
urmează în sensul de rotaţie, iar la motor polaritatea polului auxiliar este
opusă polarităţii polului principal ce urmează în sensul rotaţiei.
Înfăşurarea de compensaţie constituie o posibilitate de
compensare aproape totală a reacţiei indusului, indiferent de regimul de
funcţionare real al maşinii şi de sarcină sa. Înfăşurarea de compensaţie realizată
cu bare plasate în crestături practicate în tălpile polare se conectează în serie cu
înfăşurarea indusului, creând o solenaţie aproximativ egală şi de sens opus cu
296
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

solenaţia indusului. În acest fel solenaţia

S
de compensaţie împiedică deformarea
câmpului sub talpa polară.
În figura 6.9 este reprezentată o
nG nM
maşină de curent continuu prevăzută cu
poli de comutaţie şi înfăşurare de
N S
compensaţie. În timp ce înfăşurarea
polilor de comutaţie compensează
reacţia indusului după axa q şi produce
un câmp necesar unei bune comutaţii,
N înfăşurarea de compensaţie anihilează
reacţia indusului sub tălpile polare.
Fig. 6.9 Maşina de curent continuu cu poli de
Alte mijloace pentru
comutaţie şi înfăşurare de compensaţie. reducerea reacţiei de indus. La
maşinile la care nu se utilizează
înfăşurare de compensaţie – care complică constructiv maşina – deformarea
câmpului sub poli se reduce prin mărirea reluctanţei magnetice pentru calea
de închidere a fluxului de reacţie transversal. Acest lucru se obţine
realizându-se poli principali ale căror coarne să fie saturate prin alternarea
tolelor terminate drept cu tole prevăzute cu proeminenţe, sau practicând
adâncituri paralele cu axa d pornind de la întrefier.

6.3. Comutaţia maşinilor de curent continuu

În paragraful 6.1.5. s-a arătat că – în timp ce în circuitul exterior al

maşinii de curent continuu curentul este continuu şi constant în regim
staţionar – în bobinele indusului curentul este alternativ, având loc un
proces de redresare mecanică prin intermediul colectorului. Trecerea prin
zero şi schimbarea sensului curentului printr-o bobină are loc în intervalul
cât lamelele de colector la care sunt conectate capetele bobinei respective
trec pe sub aceeaşi perie sau pe sub perii conectate galvanic între ele. Acest
interval de timp se numeşte timp de comutaţie şi se notează cu Tc.
Procesul fizic în urma căruia curentul prin bobină variază de la +ia la
–ia, bobina trecând dintr-o cale de
înfăşurare în alta, desfăşurat în timpul
de comutaţie, se numeşte proces de
comutaţie sau comutaţie. Cu ia s-a notat
I
curentul pe calea de înfăşurare ia  .
2a
În ipoteza că în timpul de
comutaţie curentul variază liniar de la +ia
la –ia sau invers, variaţia în timp a
297
Maşini electrice
curentului printr-o bobină arată ca în figura 6.10.
În realitate, variaţia curentului în timpul de comutaţie nu este liniară,
curba de variaţie a curentului în aceasta perioadă având o formă dependentă
de mai mulţi factori, dintre care cei mai importanţi sunt: inductivitatea
proprie a bobinei a cărei mărime determină valoarea tensiunii autoinduse;
valoarea fluxului extern prin bobina care comută; rezistenţa bobinei ce
comută; rezistenţa de trecere între lamele şi perie; viteza colectorului.
Analizăm în continuare influenţa factorilor mai sus amintiţi.

6.3.1. Co mu taţi a câ n d l ăţi mea p eri ei e s te egal ă

cu l ăţi mea l a mel ei d e col ecto r

Neglijăm grosimea izolaţiei dintre lamelele de colector şi în acest caz

lăţimea b a periei este egală cu lăţimea lamelei de colector. Considerăm că
viteza periferică a colectorului este vc, fiind orientată spre dreapta (Fig. 6.11). În
timpul de comutaţie colectorul se deplasează cu exact o lamelă. În figura 6.11
este reprezentată şi o situaţie intermediară, când peria calcă şi pe lamela 1 şi pe
lamela 2, pentru un timp t(0, Tc).
ia ia ia i ia ia ia

vc vc vc
3 2 1 3 2 1 3 2 1

t=0 2 ia t?(0,Tc) 2 ia t=Tc 2 ia

Fig. 6.11 Momente ale procesului de comutaţie.

Timpul de comutaţie Tc este

determinat de relaţia
b
v

Tc  . (6.3)
c
Se notează cu: RL – rezistenţa legăturii
dintre înfăşurare şi lamela de colector; Rb,
Lbd – rezistenţa şi inductivitatea de dispersie
a bobinei care comută; Rp1, Rp2 –
rezistenţele de trecere dintre perie şi lamela
1, respectiv lamela 2. Pe conturul  din
figura 6.12 se poate scrie relaţia
Rbi+(RL+Rp1) i1–(RL+Rp2) i2=uea+uee, (6.4)
unde

298
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

i1=ia+i; i2=ia–i, (6.5)

iar
uea  
d
Lbd  i  (6.6)
dt
se numeşte tensiune de autoinducţie a spirei, mărimea ei fiind influenţată de
mărimea inductivităţii de dispersie a bobinei şi de forma de variaţie a
curentului.
Tensiunea uee indusă în bobina care comută de fluxul extern e este
dată de relaţia
d
uee   sb e , (6.7)
dt
bobina având sb spire. S-au neglijat rezistenţa lamelei de colector şi
rezistenţa periei.
Dacă se notează cu Rp rezistenţa de trecere între perie şi lamelă când
peria calcă numai pe o lamelă rezultă următoarele expresii pentru Rp1 şi Rp2:
Sp Tc
Rp1  Rp  Rp ;
S p1 Tc  t
(6.8)
Sp T
Rp 2  Rp  Rp c .
S p2 t
Înlocuind valorile rezistenţelor şi având în vedere relaţia (6.5), relaţia
(6.4) devine
(Rb+2RL+Rp1+Rp2)i+(Rp1–Rp2)ia=uea+uee. (6.9)
Notând
R=Rb+2RL, (6.10)
din relaţia (6.8) rezultă
2
Tc 1
Rp1  Rp 2  Rp  Rp ;
t Tc  t  t  t 
1  
Tc  Tc 
t (6.11)
1 2
2Tc t  Tc
2
Tc
Rp1  Rp 2  Rp   Rp .
t Tc  t  t  t 
1  
Tc  Tc 
Cu acestea relaţia, (6.9) devine:
t
1 2
Tc u ea  u ee
i ia  . (6.12)
R t  t  R  Rp
1
1 1  
Rp Tc  Tc  t  t 
1  
Tc  Tc 
În această ecuaţie curentul i mai intervine şi în expresia tensiunii uea,
299
Maşini electrice
deci curentul i din relaţia (6.12) nu constituie soluţia ecuaţiei iniţiale.
Exprimarea sa în această formă permite însă stabilirea dependenţei
curentului de comutaţie de factorii enumeraţi mai sus.
Pentru aceasta analizăm modul de variaţie al curentului i în funcţie de
timpul t în câteva ipoteze simplificatoare:
a) Considerăm viteza colectorului suficient de mică pentru ca
tensiunile uea şi uee să aibă valori neglijabile. În acest caz expresia ce rezultă
din relaţia (6.12) poate fi considerată chiar soluţia ecuaţiei (6.9), deoarece
tensiunea autoindusă este considerată nulă. Această ipoteză poate fi luată în
consideraţie în cazul maşinilor de mare putere cu număr mare de poli.
În ipoteza considerată, expresia curentului i este
t
1 2
Tc
i ia . (6.13)
R t  t 
1 1  
Rp Tc  Tc 
a.1) Dacă rezistenţa Rp este mare în comparaţie cu R (ipoteză
apropiată de realitate în cazul utilizărilor unor perii tari sau la maşinile
de mare putere) relaţia (6.13) devine şi mai simplă:
 t 
i  1  2   ia , (6.14)
 Tc 
relaţie ce exprimă o variaţie liniară a curentului de comutaţie în timp
(curba 1 din figura 6.13). Se
i
spune că în acest caz
maşina are o comutaţie
liniară. Această comutaţie ia 3
4
1
este ideală, este o comutaţie
spre care se tinde. t
a.2) Dacă raportul 2
R 5
nu se poate neglija, -ia
Rp 6

variaţia curentului de
comutaţie în timp este
reprezentată prin curba 2
din figura 6.13. Se spune că Tc
maşina are o comutaţie de Fig. 6.13 Variaţia curentului de comutaţie în timp:
rezistenţă. Pentru t=0, 1 - comutaţie liniară; 2 - comutaţie de rezistenţă;
Tc 3, 4 - comutaţie întârziată; 5, 6 - comutaţie grăbită.
t şi t=Tc, valorile date
2
de expresiile (6.13) şi (6.14) sunt identice, lucru de care s-a ţinut
seama la trasarea caracteristicilor 1 şi 2 din figura 6.13.
b) Considerăm viteza colectorului suficient de mare pentru ca
300
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

tensiunile uea şi uee să modifice variaţia curentului de comutaţie faţă de

situaţiile de mai sus. În acest caz tensiunea indusă pe conturul  nu mai
poate fi neglijată şi variaţia curentului i va fi influenţată de fluxul total ce
înlănţuie bobina care comută. Câmpul magnetic exterior este determinat
doar de câmpul transversal, fluxul longitudinal putând interveni numai dacă
periile nu sunt în axa neutră.
b1) considerăm uee=0, adică presupunem că periile sunt plasate
în axa neutră din punct de vedere magnetic. În aceasta situaţie
tensiunea autoindusă uea determină o întârziere a curentului i în timpul
de comutaţie (curba 3 din figura 6.13). Se spune că în acest caz are loc
o comutaţie întârziată.
b2) considerăm uee0, adică periile nu sunt plasate în axa neutră
a câmpului magnetic, adică în axa periilor există un câmp magnetic
exterior.
Dacă sensul tensiunii uee indusă de câmpul exterior existent
după axa periilor este acelaşi cu sensul t.e.m. uea, întârzierea
curentului i în timpul de comutaţie este mai mare, putându-se ajunge
în situaţia ca la momentul t=Tc, i–ia. În această situaţie, când peria
părăseşte lamela 1 se întrerupe curentul i1 (relaţia 6.5), care nu a ajuns
la valoarea –ia şi în consecinţă vor apărea scântei la muchia de ieşire a
periei. Variaţia curentului i în această situaţie este reprezentată în
figura 6.13 – curba 4.
Dacă sensul t.e.m. uee este opus celui al t.e.m. uea acţiunea de
întârziere se reduce şi dacă ueeuease ajunge la o variaţie grăbită
a curentului i în timpul de comutaţie (Fig. 6.13 – curba 5). Se spune că
maşina prezintă o comutaţie curbilinie accelerată.
Dacă ueeeste mult mai mare decât uease poate ajunge în
situaţia ca la momentul t=Tc, i–ia, deci i10, caz în care apar
scântei la muchia de ieşire a periei. Curentul variază în acest caz
după o curbă de forma curbei 6 din figura 6.13. Pot apare scântei şi
la muchia de intrare în cazul comutaţiei accelerate dacă se depăşesc
anumite valori pentru densitatea de curent corespunzătoare
suprafeţei Sp2.

6.3.2. T en s i u ni l e el ectro motoar e i n d u se u e a ş i u e e

Tensiunea de autoinducţie uea depinde de valoarea inductivităţii de

dispersie a bobinei care comută Lbd şi de forma de variaţie a curentului i prin
bobină în timpul comutaţiei. Se poate calcula deci numai valoarea medie a
acestei tensiuni, care corespunde valorii medii a variaţiei curentului i:
 di  2i
u ea mediu  Lbd    Lbd a . (6.15)
 dt  mediu Tc

301
Maşini electrice
Înlocuind valoarea inductivităţii Lbd în funcţie de permeanţa totală de calcul
t a bobinei se deduce [7] următoarea expresie pentru tensiunea autoindusă
medie:
uea mediu=20lsb tvaA, (6.16)
unde l este lungimea indusului, sb – numărul de spire ale bobineiva – viteza
periferică a indusului, iar A este încărcarea liniară a indusului.
Tensiunea electromotoare uee indusă de câmpul exterior având
inducţia Be în axa periilor are expresia
uee=2lsbvaBe. (6.17)

6.3.3. E f ectel e vari aţi ei n el i n i are a cu ren tu l u i d e

co mu taţi e

S-a arătat în paragraful 6.3.1. că în practică comutaţia poate fi cel mult

o comutaţie de rezistenţă, comutaţia liniară constituind un caz limită, spre
care se tinde. Ca urmare a comutaţiei neliniare apar efecte ce pot duce la
înrăutăţirea funcţionării maşinii. Astfel, scânteierea la colector apare atunci
când comutaţia este mult întârziată sau mult accelerată (curbele 4 şi 6 din
figura 6.13).
Scânteile la perii pot avea forme şi nuanţe diferite, putând fi
determinate de cauze electrice sau mecanice.
Astfel, din cauze de natură mecanică (vibraţiile periilor, vibraţiile
maşinii, excentricităţi ale colectorului sau prelucrarea necorespunzătoare a
acestuia) scânteile ce pot apare au culoarea albă sau albăstruie, mărimea
lor fiind influenţată de amplitudinea vibraţiilor, de mărimea excentricităţii
etc. Dacă scânteile au culoarea verde acestea provin din arderea cuprului.
Scânteile albe, albăstrui, roşietice mici se consideră nepericuloase.
Dacă scânteile apar din cauze electrice (comutaţie
necorespunzătoare) culoarea lor este gălbuie, mărimea lor fiind
dependentă de mărimea câmpului necompensat în axa periilor. Scânteile
mari gălbui determină înnegrirea colectorului.
Ca urmare a comutaţiei neliniare mai apare un dezavantaj şi anume
densitatea neuniformă a curentului sub perie. Astfel, pentru o comutaţie
de rezistenţă densitatea curentului sub perie este mai mare spre muchii şi
mai mică la mijlocul periei, ceea ce determină o solicitare mai intensă a
muchiilor periilor. La o comutaţie întârziată (curbele 3, 4 – Fig. 6.3) este
mai solicitată muchia de ieşire şi mai puţin solicitată muchia de intrare.
La muchia de ieşire pot apare şi scântei.
La o comutaţie accelerată (curba 5 – Fig. 6.13) este mai solicitată
muchia de intrare şi mai puţin solicitată muchia de ieşire. Dacă comutaţia
este mult accelerată (curba 6 – Fig. 6.13) ajung să fie solicitate ambele
muchii, putând apare scântei la ambele muchii.

302
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

Densitatea mare a curentului sub o anumită parte a periei determină

încălzirea excesivă a părţii respective şi distrugerea prematură a acesteia.

6.3.4. Co mu taţi a câ n d l ăţi mea p eri ei e s te mai

ma re d ecâ t l ăţ i mea l amel ei d e col ec tor

Dacă lăţimea periei este mai mare decât lăţimea lamelei de colector, în
timpul comutaţiei există două sau mai multe bobine rotorice scurtcircuitate.
În figura 6.14 este reprezentată ia ib2 ib1 ia
situaţia intermediară – t0, Te – în
cazul când lăţimea periei este dublă
2 1
faţă de lăţimea lamelei de colector.
Timpul de comutaţie Te este raportul
dintre lăţimea b a periei şi viteza vc a
colectorului. Pentru determinarea
expresiilor curenţilor ib1 şi ib2 din
bobinele care comută trebuie scrise i3 i2 i1
vc
două ecuaţii, corespunzătoare celor 4 3 2 1

două contururi: 1 şi2. Rezolvarea

celor două ecuaţii diferenţiale rezultate
trebuie să aibă în vedere timpul de 2 ia
valabilitate al fiecărei ecuaţii. Fig. 6.14 Explicativă pentru calculul
Dacă se ţine cont şi de grosimea curenţilor în bobinele care comută.
izolaţiei dintre lamele, de tipul
înfăşurării, de scurtarea pasului bobinei, de numărul de bobine elementare
ale unei bobine multiple, analiza comutaţiei devine foarte greoaie, motiv
pentru care punerea la punct a comutaţiei se execută experimental.

6.3.5. Metod e d e î mb u n ătăţi re a co mu t aţi ei

Pentru îmbunătăţirea comutaţiei trebuie luate măsuri în funcţie de

cauzele ce determină o comutaţie necorespunzătoare.
În primul rând, se elimină cauzele mecanice. În acest sens se rectifică
colectorul, se curăţă izolaţia dintre lamelele de colector pe o adâncime de
12 mm, se formează suprafaţa de contact a periilor colectoare. Se verifică
culisarea uşoară a periilor în suporturile lor (portperii), urmărindu-se şi
asigurarea unei presiuni corespunzătoare. Se înlătură cauzele care determină
vibraţiile maşinii (de exemplu prin echilibrarea statică şi dinamică a
rotorului).
În al doilea rând, se asigură toate condiţiile pentru ca din punct de
vedere electric să se realizeze o comutaţie corespunzătoare. Prima măsură în
acest sens constă în alegerea corespunzătoare a periilor. Acest lucru se face
de către constructorul maşinii, în funcţie de datele nominale ale acesteia şi
303
Maşini electrice
se verifică în standul de probe. Este bine ca utilizatorul maşinii să respecte
prescripţiile constructorului în ceea ce priveşte tipul de perii utilizat.
La maşinile de joasă tensiune se utilizează perii moi de grafit sau
metalizate, iar la maşinile cu tensiuni mari se utilizează perii tari. Pentru
reducerea curentului în bobina care comută se utilizează perii secţionate
(formate din fâşii de grafit sau cupru grafitat lipite între ele în lungul lor prin
intermediul unui material izolant după direcţia razei sau din două perii
distincte cu portperii distincte). În acest fel se măreşte rezistenţa transversală
a periei echivalente, în timp ce rezistenţa longitudinală rămâne neschimbată.
O altă măsură constă în compensarea câmpului rezultant în axa
periilor. Acest lucru este posibil fie prin utilizarea polilor de comutaţie, fie
prin deplasarea periilor din axa neutră geometric. Deplasarea periilor din
axa neutră geometric, deşi pare cea mai simplă, poate realiza o compensare
numai pentru o anumită sarcină (de regulă cea nominală) deoarece, după
cum se ştie, reacţia indusului şi deci deformarea câmpului rezultant depind
de valoarea curentului de sarcină.
Utilizarea polilor de comutaţie, deşi complică construcţia maşinii,
determină compensarea câmpului rezultant în axa periilor pentru orice
sarcină. Acest lucru se realizează prin utilizarea unui circuit magnetic
nesaturat pentru polii de comutaţie, pe care se plasează înfăşurarea de
comutaţie, conectată în serie cu înfăşurarea indusului. Astfel, se realizează
proporţionalitatea între câmpul necesar de realizat în axa periilor şi curentul
de sarcină.
Polii de comutaţie constituie mijlocul cel mai eficace de îmbunătăţire
a comutaţiei, motiv pentru care majoritatea maşinilor cu puteri peste 2 kW
sunt prevăzute cu astfel de poli. Polaritatea lor coincide cu a polului ce
urmează în sensul de rotaţie pentru regimul de generator şi invers la motor.
Pentru îmbunătăţirea comutaţiei mai există şi alte posibilităţi, din care
se amintesc: utilizarea înfăşurărilor în trepte, utilizarea amortizoarelor de
crestături (în care apar pierderi suplimentare, motiv pentru care se utilizează
rar), utilizarea de bariere şi ecrane împotriva cercului de foc la colector.

6.3.6. Veri f i carea e xp eri men tal ă a co m u ta ţi ei

Pentru verificarea experimentală a comutaţiei unei maşini de curent

continuu se poate utiliza metoda zonei fără scântei.
În acest sens se utilizează montajul din figura 6.15, în care ME
reprezintă maşina de încercat, iar G este un generator auxiliar excitat
separat, care debitează pe înfăşurarea de comutaţie a maşinii ME. Pentru
diferite valori ale curentului de sarcină al maşinii ME între zero şi circa
2,5In se determină valorile Is ale curentului Ia la care apar scântei, atât
pentru cazul în care Ia este de acelaşi sens, cât şi pentru cazul când Ia este de
sens contrar cu I.
304
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

+ +

IE G
I IE ME

G
Ia
ME
înfăşurarea de comutaţie a ME

Fig. 6.15 Schema pentru determinarea zonei de comutaţie fără

scântei.

Is I
Se reprezintă valorile în funcţie de . Unind punctele obţinute
In In
rezultă curbe ca în figura 6.16. Cele două ramuri ale fiecărui situaţii posibile
pornesc de pe axa ordonatelor din punctele A şi B şi se întâlnesc pe axa
absciselor, deasupra sau dedesubtul ei în punctele C, C1, respectiv C2.
Is Is Is
In A
In A
In A

C1
I I I
In In In
1 2 C 1 2
1 2

C2

B B B

a) b) c)
Fig. 6.16 Curbele zonei fără scântei: a) în cazul unei comutaţii bune;
b), c) în cazul unor comutaţii defectoase.

Remedierea unei comutaţii defectuoase la o maşină existentă se face prin

creşterea inducţiei sub polul de comutaţie pentru situaţia din figura 6.16 b) sau
prin reducerea ei în cazul din figura 6.16 c). Modificarea inducţiei se realizează
prin micşorarea sau mărirea întrefierului sub polul de comutaţie, prin adăugarea
sau scoaterea de plăcuţe feromagnetice între corpul polului de comutaţie şi
carcasa maşinii.

6.4. Regimul de generator al maşinii de

curent continuu

6.4.1. B i l an ţu l en ergeti c

Dacă o maşină electrică de curent continuu primeşte puterea

mecanică P1 de la maşina de antrenare şi înfăşurarea ei de excitaţie este
305
Maşini electrice
alimentată, va debita pe la borne puterea electrică P2, după ce s-au
acoperit pierderile interne ale maşinii. Spunem că în acest caz maşina de
curent continuu funcţionează ca generator.
Pierderile în generator sunt următoarele:
 pCu1=REIE2=UEIE – pierderile în înfăşurarea de excitaţie, de rezistenţă
RE, parcursă de curentul de excitaţie IE;
 pCu2=RI2 – pierderile în înfăşurarea indusului şi în înfăşurările înseriate
cu aceasta, de rezistenţă R, parcurse de curentul de sarcină I;
 pt=UtI – pierderile prin trecerea curentului electric între colector şi
perii, numite de aceea pierderi de trecere, Ut fiind căderea de tensiune
pe contactul alunecător;
 pmv – pierderi mecanice, prin ventilaţie, frecări etc.;
 pFe – pierderi în fier.
UEIE
P1=M1 P1=M1

pmv pmv

pFe pFe
pCu1 Pi=M Pi=M

pCu2 pCu2

pt
pt
P2=UnIn P2=UnIn pCu1

a) b)
Fig. 6.17 Bilanţul energetic: a) la un generator cu excitaţie separată;
b) la un generator autoexcitat.

Acoperirea acestor pierderi depinde de tipul generatorului (cu excitaţie

separată, cu autoexcitaţie sau mixtă). La un generator cu excitaţie separată,
notând cu Pi puterea interioară, se pot scrie relaţiile:
P1  Pi  pmv  pFe ;
(6.18)
Pi  pCu 2  pt  P2 ,
reprezentate în figura 6.17 a). La un generator cu autoexcitaţie apar şi
pierderile pCu1, adică:
P1  Pi  p mv  p Fe ;
(6.19)
Pi  p Cu1  p Cu 2  p t  P2 ,
relaţii reprezentate în figura 6.17 b).
Puterea electrică de excitaţie pCu1 reprezintă circa 13 din puterea
nominală UnIn.

306
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

6.4.2. E cu aţi i l e g en eratoru l u i d e cu ren t con ti n u u

Considerăm asocierea sensurilor pozitive corespunzătoare sursei,

adică sensul curentului şi sensul tensiunii electromotoare induse coincid.
Dacă ue este valoarea momentană a t.e.m. induse, R este suma dintre
rezistenţa indusului şi a celorlalte înfăşurări înseriate cu înfăşurarea
indusului – (de comutaţie, de compensaţie), precum şi cea a rezistenţei de
trecere la perii – L este inductivitatea înfăşurării indusului după axa periilor,
însumată cu inductivitatea celorlalte înfăşurări înseriate cu indusul, i
curentul ce trece prin indus şi u tensiunea la bornele generatorului, în regim
tranzitoriu este valabilă relaţia
di
ue  u  R  i  L . (6.20)
dt
În regim staţionar, când curentul i este constant în timp şi notat cu I
 di 
  0  , rezultă ecuaţia
 dt 
Ue=U+RI, (6.21)
unde
p
Ue=ken şi k e   N, (6.22)
a
iar U este valoarea constantă a tensiunii la bornele generatorului.
Cuplul electromagnetic M al generatorului de curent continuu este
opus sensului de rotaţie (Fig. 6.3) – vezi relaţia (2.126).
Având în vedere expresia păturii de curent se obţine următoarea relaţie
pentru cuplu:
p N ke
M  k m    I , unde k m   (6.23)
a 2 2
– ke şi km fiind constante ale maşinii.
Din relaţiile (6.22) şi (6.23) rezultă că – la flux de excitaţie constant –
tensiunea indusă este proporţională cu turaţia indusului, iar cuplul
electromagnetic este proporţional cu curentul de sarcină. La turaţie,
respectiv la curent de sarcină constant, tensiunea indusă, respectiv cuplul
electromagnetic, sunt direct proporţionale cu fluxul rezultant.
În regim nestaţionar au loc variaţii ale turaţiei, deci şi ale unghiului  .
J d 2
Cuplul dinamic  ce apare în această situaţie este echilibrat de
p dt 2
diferenţa dintre cuplul motor M1 şi suma M0+M, M0 reprezentând cuplul
corespunzător pierderilor mecanice şi în fier, iar M fiind cuplul
electromagnetic al maşinii dat de relaţia 6.23. În consecinţă, se poate scrie
J d 2
  M 1  M 0  M, (6.24)
p dt 2

307
Maşini electrice
în care J reprezintă momentul de inerţie al rotorului.
În regim staţionar unghiul de poziţie  variază liniar în timp, deci
d 2
 0 şi relaţia (6.24) devine
dt 2
M1=M0+M, (6.25)
adică, în regim staţionar cuplul motor (antrenant) echilibrează cuplul
electromagnetic şi cuplul corespunzător pierderilor mecanice şi în fier (cuplul
pierderilor în gol).

6.4.3. Caract eri s ti c i l e d e f u n cţi on are al e

gen eratoru l u i d e cu ren t co n ti n u u

Funcţionarea generatorului de curent continuu poate fi determinată

de curbele sale caracteristice, care reprezintă dependenţa între două din
mărimile: Ue – tensiunea electromotoare indusă, U – tensiunea la borne,
IE – curentul de excitaţie, I – curentul indusului şi n – turaţia, când alte
două mărimii sunt menţinute constante.
În funcţionarea generatorului de curent continuu sunt importante
caracteristicile:
a) Ue=f(IE) când n=ct. şi I=0, numită caracteristică de funcţionare în
gol;
b) U=f(IE) când n=ct. şi I=ct., numită caracteristică de funcţionare în
sarcină;
c) Isc=f(IE) când n=ct. şi U=0, numită caracteristică de scurtcircuit;
d) U=f(I) când n=ct. şi IE=ct., numită caracteristică exterioară
(externă);
e) I=f(IE) când n=ct. şi U=ct., numită caracteristică de reglaj.
Aceste caracteristici se pot ridica experimental în laboratoare sau
standuri de încercări. Din motive de economie de energie caracteristicile
externă şi în sarcină pot fi deduse şi cu ajutorul caracteristicilor de
funcţionare în gol, în scurtcircuit şi utilizând triunghiul de scurtcircuit.
Deoarece aceste caracteristici depind de tipul de excitaţie al
generatorului vor fi examinate pe rând, corespunzător diferitelor tipuri de
excitaţie (Fig. 6.2).
Caracteristicile generatorului de curent continuu
cu excitaţie separată
Schema electrică de principiu pentru ridicarea caracteristicilor
generatorului de curent continuu cu excitaţie separată este indicată în
figura 6.18.
Caracteristica de funcţionare în gol Ue=f(IE) pentru n=ct. şi
I=0 se obţine dacă în schema redată în figura 6.18 atât k1 cât şi k2 sunt
deschise, excitaţia fiind alimentată. Din relaţia 6.22 rezultă
308
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

Ue=ken=K, (6.26)
adică caracteristica Ue=f(IE) reprezintă – la altă scară – caracteristica de
magnetizare a maşinii (vezi
R
S şi § 2.9.).
T
A
Dacă maşina a mai
fost excitată la IE=0
RE, LE RS
M G c.c.
tensiunea Ue nu este nulă
V k1
din cauza unui câmp
REx magnetic remanent.
k2

A
Crescând curentul IE de la
e
zero la IEmax fără întoarceri
UE se obţine ramura AC a
Fig. 6.18 Schema electrică pentru determinarea experimentală caracteristicii. Curentul
a caracteristicilor generatorului cu excitaţie separată. IEmax corespunde unei t.e.m.
induse UE=120150 din Ue=U0
C
tensiunea nominală a maşinii. Uemax

Modificând curentul IE de la Un
+IEmax la zero se obţine ramura CB
a caracteristicii (în general, B

punctul B diferă de punctul A). A

-IEmax IE
Modificând curentul IE de la zero
IEn IEmax
la –IEmax (prin schimbarea
polarităţii tensiunii de excitaţie)
se obţine ramura BD a B'

caracteristicii. Modificând
curentul IE între limitele –IEmax şi
D -Uemax
+IEmax rezultă ramura DC a
caracteristicii de funcţionare în Fig. 6.19 Caracteristica de funcţionare în gol a
generatorului de curent continuu cu excitaţie separată.
gol.
Când se atinge valoarea IE=0 din cauza câmpului remanent opus celui
iniţial, tensiunea electromotoare indusă nu este zero (punctul B’).
Curba medie pe ordonată, trasată punctat (Fig. 6.19) este considerată
caracteristica de funcţionare în gol de calcul a generatorului de curent
continuu. Mai exact, caracteristica de funcţionare în gol este curba-loc
geometric al punctelor C şi D pentru bucle de histerezis stabilizate
corespunzătoare unui şir de curenţi IEmax crescător sau descrescător.
Caracteristica de scurtcircuit Isc=f(IE) pentru n=ct. şi U=0 se
obţine cu ajutorul montajului din figura 6.18 dacă se închide întreruptorul
k1. Pentru valori ale curentului de scurtcircuit de până la 2,5In caracteristica
este o dreaptă. Practic, această caracteristică depinde de valoarea câmpului
remanent. În studiul maşinii de curent continuu se consideră caracteristica
de scurtcircuit trasată pentru un câmp remanent nul.

309
Maşini electrice
Pe baza caracteristicilor de funcţionare în gol şi în scurtcircuit se poate
determina triunghiul de
Isc Ue=U0 scurtcircuit (Fig. 6.20).
I ) Unui anumit curent de
U e=f( E
excitaţie IE1=OA îi corespunde
din caracteristica de scurtcircuit
curentul Isc=AD. Acestui curent îi
f
I sc= E
( I ) corespunde o solenaţie de reacţie
C
D demagnetizantă care poate fi
echivalată de curentul de excitaţie
Isc
IE IEa=AB, considerat opus
curentului IE1=OA. În consecinţă,
O I' B IEa A
E câmpul magnetic rezultant din
IE1
maşină este acelaşi cu câmpul
Fig. 6.20 Caracteristica de scurtcircuit şi triunghiul de determinat la mersul în gol de
scurtcircuit la maşina de curent continuu. curentul I’E=IE1–IEa, adică
I’E=OB=OA–AB. Acestui curent
îi corespunde la funcţionarea în gol tensiunea electromotoare indusă
Ue1=BC. Din relaţia 6.21 pentru U=0 rezultă
Ue1=RI=RIsc, (6.27)
adică triunghiul ABC are laturile AB şi BC (deci şi CA) proporţionale cu
curentul de scurtcircuit şi se numeşte, de aceea, triunghi de scurtcircuit.
Dacă periile sunt plasate în axa q şi maşina are înfăşurare de
compensaţie, atunci latura AB devine zero şi triunghiul de scurtcircuit devine
latura BC. Cu cât compensaţia tinde spre o compensaţie totală, aria
triunghiului ABC tinde către zero.
Caracteristica de sarcină U=f(IE) când n=ct. şi I=ct. se poate
determina experimental cu ajutorul schemei din figura 6.18 dacă se deschide
întreruptorul k1 şi se închide întreruptorul k2. Caracteristica de sarcină poate
fi trasată şi cu ajutorul
U I )
caracteristicii de funcţionare în U U 0=f( E
0
gol şi a triunghiului de Ue C' D' I)
=f( E
scurtcircuit determinat pentru U e

curentul I considerat. Acest lucru I )

U=f( E
se face prin translatarea B' A'
triunghiului de scurtcircuit ABC
astfel încât catetele sale să
rămână paralele cu axele de C D
coordonate, iar punctul C să
IE
urmărească caracteristica de
funcţionare în gol (Fig. 6.21). B A
Punctul A va descrie Fig. 6.21 Caracteristica de sarcină a generatorului
de curent continuu cu excitaţie separată.
caracteristica de sarcină căutată.
310
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

Se poate obţine câte o caracteristică de sarcină pentru fiecare valoare a

curentului de sarcină I.
Punctul D’ determinat ca în figura 6.21 descrie curba Ue=f(IE) la mersul
în sarcină. Acest lucru se poate afirma pe baza relaţiilor (6.21) şi (6.27).
Caracteristica exterioară U=f(I) pentru n=ct. şi IE=ct. se poate
obţine cu ajutorul
montajului din figura U0 U
6.18 având k1 deschis, C

A C
k2 închis şi modificând I= 1 I B
2 n
1
U
curentul I cu ajutorul Un
A 1 I=I B
reostatului de sarcină n 1

RS. Caracteristica
exterioară se poate
determina şi cu ajutorul
caracteristicii de IE I
funcţionare în gol şi a IE=ct. 1
I In
2 n
triunghiului de
scurtcircuit construit Fig. 6.22 Caracteristica exterioară a generatorului de
pentru sarcini diferite curent continuu cu excitaţie separată.

(obişnuit pentru 24, 34, 44 şi 54 din In) [3]. Pentru fiecare valoare a
curentului de sarcină I se construieşte triunghiul de scurtcircuit astfel încât
punctul C să fie plasat pe caracteristica de funcţionare în gol, iar abscisa
I punctului A să fie întotdeauna egală cu
In
valoarea curentului de excitaţie (păstrat
constant) pentru care se reprezintă
caracteristica externă. Ordonata punctului A
1
I
2 n
(deci şi a lui B) determină valoarea tensiunii
la borne pentru curentul de sarcină
considerat (Fig. 6.22).
IEn IE
În determinarea caracteristicii externe
după această metodă am trasat caracteristica
de funcţionare în gol în cadranul II.
I= 1 I
Variaţia de tensiune de la mersul în
mersul în sarcină nominală U=U0–
2 n
I=I
BB A A
n
gol la
U0A=Un 1 1
Un se poate exprima procentual cu relaţia
C
U0 Un
U   100 %.
C1
(6.28)
Un
Variaţia procentuală a tensiunii are valori de
U0
ordinul a (515)% din Un.
Fig. 6.23 Caracteristica de reglaj a Caracteristica de reglaj I=f(IE )
generatorului de curent continuu cu
excitaţie separată.
pentru n=ct. şi U=ct. se poate ridica
experimental cu ajutorul schemei din

311
Maşini electrice
figura 6.18 sau se poate determina cu ajutorul caracteristicii de
funcţionare în gol şi a triunghiului de scurtcircuit, în mod asemănător cu
determinarea caracteristicii exterioare [3] [5]. De această dată ordonata
punctului A (deci şi a lui B) rămâne constantă, identică cu ordonata
corespunzătoare tensiunii U=Un=ct., iar abscisa punctului A determină
valoarea curentului IE pentru care se obţine curentul de sarcină I.
Pentru determinarea caracteristicii de reglare cu ajutorul
caracteristicii de funcţionare în gol şi a triunghiului de scurtcircuit, am
reprezentat caracteristica de funcţionare în gol în cadranul IV (Fig. 6.23).
Caracteristica de reglare se poate trasa astfel şi pentru altă tensiune,
diferită de tensiunea nominală.
Se observă că pentru a păstra constantă tensiunea la borne curentul
de excitaţie trebuie să crească odată cu creşterea curentului de sarcină.
Acest lucru se datorează faptului că trebuie compensată reacţia indusului,
care este cu atât mai mare cu cât curentul de sarcină este mai mare.
Caracteristicile generatorului de curent continuu
cu excitaţie derivaţie
Autoexcitarea generatorului cu excitaţie derivaţie (paralel).
Schema de principiu pentru determinarea experimentală a caracteristicilor
generatorului de curent continuu cu excitaţie derivaţie arată ca în figura
6.24, în care am considerat şi motorul de antrenare.
Curentul de excitaţie reprezintă (13)% din curentul nominal al
generatorului, putând fi
R modificat cu ajutorul
S
T It IS reostatului REx.
A
Dacă maşina nu a mai
RE, LE
IE R S
fost excitată câmpul
M G c.c. k
remanent este nul şi deci nu
V U
REx va exista o tensiune
electromotoare indusă, nu
A
e
va exista curent de excitaţie
Fig. 6.24 Schema electrică pentru determinarea experimentală
şi deci generatorul nu poate
a caracteristicilor generatorului de c.c. cu excitaţie derivaţie. funcţiona. Rezultă deci că
pentru a putea funcţiona,
generatorul de curent continuu cu excitaţie derivaţie trebuie să aibă un câmp
remanent. În acest caz, pentru a se putea autoexcita sensul câmpului produs
de curentul de excitaţie (mic la început) trebuie să coincidă cu sensul
câmpului remanent.
Presupunem îndeplinite aceste două condiţii. Tensiunea
electromotoare indusă de câmpul remanent, de valoarea mică – (58)%Un –
determină în înfăşurarea de excitaţie un curent de valoarea redusă. Câmpul

312
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

magnetic produs de acest curent se va U

1
însuma cu câmpul remanent, D
D1
determinând creşterea t.e.m. induse şi
deci şi a curentului de excitaţie. 4 2
3
Procesul continuă până când se
atinge o valoare stabilă a tensiunii
induse.
Acest proces poartă
 crt
denumirea de autoexcitare a

generatorului derivaţie. Încă de D' IE
acum se poate trage concluzia că O
punctul staţionar de funcţionare este Fig. 6.25 Autoexcitarea generatorului de
situat deasupra cotului curbei de curent continuu cu excitaţie derivaţie.

magnetizare (Fig. 6.25), deoarece în această porţiune, la aceeaşi creştere

a curentului de excitaţie creşterea t.e.m. induse tinde, teoretic, spre zero.
Cu notaţiile din figura 6.24 se pot scrie relaţiile (vezi şi § 6.4.2.)
corespunzătoare celor două ochiuri de reţea, adică cel corespunzător
curentului total şi cel corespunzător circuitului de excitaţie:
dit
u   R  it  L  ue ;
dt
(6.29)
u  RE  REx iE  LE E .
di
dt
În regim staţionar a doua ecuaţie din (6.29) reprezintă o dreaptă
 di E 
  0  care trece prin originea axelor de coordonate (U, O, IE). Între
 dt 
mărimile U şi IE mai există însă o relaţie, căreia îi corespunde caracteristica
de sarcină U=f(IE) – caracteristica 1 din figura 6.25). Punctul static de
funcţionare se află şi pe dreapta de ecuaţie U=(RE+REx)IE şi pe caracteristica
U=f(IE), deci la intersecţia dreptei cu caracteristica de sarcină (punctul D).
Dreapta corespunzătoare circuitului de excitaţie formează cu axa absciselor
unghiul , a cărui mărime depinde de valoarea sumei RE+REx:
tg=k(RE+REx), (6.30)
unde k este un raport al scărilor tensiunii, respectiv curentului.
Pentru valori crescătoare ale rezistenţei reostatului de excitaţie panta
dreptei 2 creşte, punctul D mutându-se – pe caracteristica de sarcină – către
cotul acesteia (de exemplu, punctul D1 de pe dreapta 3). Pentru o anumită
valoare critică a rezistenţei de excitaţie REx crt dreapta de funcţionare se
poate suprapune peste tangenta la porţiunea liniară a caracteristicii de
sarcină. În această situaţie există o infinitate de puncte comune dreptei de
funcţionare şi caracteristicii de sarcină şi maşina se dezexcită.
Deci generatorul poate funcţiona dacă suma rezistenţelor RE+REx este
inferioară valorii corespunzătoare unghiului crt. Adică generatorul
313
Maşini electrice
funcţionează stabil doar dacă tensiunea la bornele sale este superioară celei
corespunzătoare cotului caracteristicii de sarcină.
Caracteristica de funcţionare în gol U0=f(IE). Regimul de
funcţionare în gol presupune It=0, deci şi IE=0, ceea ce ar însemna că la
generatorul cu excitaţie derivaţie nu se poate ridica o caracteristică de
funcţionare în gol decât dacă se utilizează excitaţia separată. Dar având în
vedere că IE=(0,010,03)In se pot neglija căderile de tensiune determinate de
curentul It=IE şi se poate considera că
U0 generatorul funcţionează în gol.
C
Modificând deci rezistenţa REx de la
REx crt la zero şi înapoi se obţin
ramurile din figura 6.26. Se consideră
caracteristica de funcţionare în gol ca
fiind curba medie, pe verticală, a celor
două ramuri.
Caracteristica de funcţionare
în sarcină şi caracteristica de reglaj
B
IE se ridică similar ca la generatorul cu
O excitaţie separată.
Fig. 6.26 Caracteristica de funcţionare în Caracteristica în scurtcircuit
gol a generatorului de curent continuu cu se poate determina experimental
excitaţie derivaţie.
numai cu ajutorul unei surse de
excitaţie separată.
Caracteristica exterioară U=f(I) pentru n şi IE constante se poate
determina cu ajutorul caracteristicii de funcţionare în gol şi a triunghiului de
scurtcircuit [7], iar pentru o maşină
U existentă se poate ridica experimental.
U0 La maşina cu excitaţie derivaţie
1 căderea de tensiune la un anumit
Un curent de sarcină este mai mare decât
2
la cea cu excitaţie separată, atât
datorită existenţei căderii de tensiune
pe circuitul rotoric, cât şi scăderii
I
curentului de excitaţie concomitent cu
scăderea tensiunii la borne. Deci
Isc In IK
caracteristica exterioară a
Fig. 6.27 Caracteristica exterioară a
generatorului de curent continuu cu excitaţie generatorului de curent continuu cu
derivaţie (2); respectiv cu excitaţie separată (1). excitaţie derivaţie este mai căzătoare
(Fig. 6.27) comparativ cu cea a
generatorului de curent continuu cu excitaţie separată.
Funcţionarea generatorului cu excitaţie derivaţie este stabilă până la o
anumită valoare IK a curentului de sarcină, când generatorul intră într-un
proces instabil, de dezexcitare. Ca urmare, se stabileşte pentru R S=0 un
314
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

curent de scurtcircuit redus, determinat de tensiunea Urem indusă de fluxul

remanent şi rezistenţa R a circuitului rotoric.
Deci la generatorul de curent continuu cu excitaţie derivaţie
scurtcircuitul nu este periculos, motiv pentru care acesta se foloseşte ca
sursă pentru consumatorii la care există posibilitatea apariţiei mai frecvente
a unor scurtcircuite. Pentru aceasta generatorul trebuie însă dimensionat
astfel încât să reziste la regimul tranzitoriu ce apare. Variaţia tensiunii la
generatorul cu excitaţie derivaţie de la funcţionarea în gol la funcţionarea în
sarcină ia valori între (2540)% din Un.
Generatorul de curent continuu cu e xcitaţie serie
Schema electrică de principiu a generatorului de curent continuu cu
excitaţie serie (incluzând şi motorul de antrenare) pentru determinarea
experimentală a caracteristicilor este redată în figura 6.28.
Înfăşurarea de ex- R
citaţie fiind conectată în S
serie cu indusul va fi T A

parcursă de curentul de RE, LE V

RS
sarcină, deci IE=I. Dacă M G c.c. U k
comutatorul k nu este
închis, neexistând curent de
excitaţie nu există nici Fig. 6.28 Schema electrică pentru determinarea experimentală
a caracteristicilor generatorului de c.c. cu excitaţie serie.
tensiune la borne.
Pentru a exista tensiune la borne trebuie îndeplinită o primă condiţie,
şi anume comutatorul k să fie închis, deci să existe o sarcină finită. Fiind
sursă autoexcitată, mai trebuie îndeplinite trei condiţii, şi anume:
– să existe flux remanent; U (I )
– sensul fluxului determinat de U e=f E
C'
excitaţia serie să coincidă cu cel al
fluxului remanent; 1
B' A'

– rezistenţa de sarcină (dacă 2

neglijăm rezistenţa R a indusului) să fie

mai mică decât rezistenţa critică. RI
Caracteristicile de funcţionare în C
I
gol, în scurtcircuit şi de reglare se pot B A
In
ridica doar cu excitaţie separată.
Fig. 6.29 Caracteristica externă a
Caracteristica ce prezintă interes în generatorului de c.c. cu excitaţie serie.
funcţionarea generatorului cu excitaţie
serie este caracteristica externă U=f(I), net diferită de caracteristicile similare
ale celorlalte tipuri de generatoare de curent continuu (Fig. 6.29).
Datorită faptului că la generatorul cu excitaţie serie curentul de sarcină
este în acelaşi timp curent de excitaţie, caracteristica externă are alura unei
caracteristici de funcţionare în gol.
315
Maşini electrice
Determinarea caracteristicii externe poate fi făcută experimental sau
cu ajutorul triunghiului de scurtcircuit.
Generatorul cu excitaţie serie se utilizează pentru încercarea
motoarelor de tracţiune şi ca sursă de sudare.
Generatorul de curent continuu cu e xcitaţie mixtă
Schema electrică de principiu pentru determinarea experimentală a
caracteristicilor generatorului cu excitaţia mixtă este dată în figura 6.30.
R
Generatorul cu
S excitaţie mixtă are două
T REx
înfăşurări de excitaţie, una
e
A REd REs k2
R S derivaţie şi una serie.
M G c.c. Dacă fluxurile produse de
cele două înfăşurări sunt
I
V de acelaşi sens se spune
II k1
că generatorul are
A înfăşurarea mixtă
Fig. 6.30 Schema electrică pentru determinarea experimentală a adiţională, în caz contrar
caracteristicilor generatorului de c.c. cu excitaţie mixtă.
se spune că generatorul
are înfăşurarea mixtă diferenţială.
Caracteristica de funcţionare în gol a generatorului cu excitaţie
mixtă se determină ca şi la generatorul cu excitaţie derivaţie, înfăşurarea
serie nefiind parcursă de curent în acest caz.
Caracteristica de funcţionare în sarcină se determină de asemenea
ca şi la generatorul cu excitaţie derivaţie (sau ca la cel cu excitaţie separată),
fluxul produs de înfăşurarea de excitaţie serie fiind constant la curent de
sarcină constant. Deci alura
U caracteristicii de funcţionare în sarcină
U0 nu va diferi de cea a generatorului cu
3
2
1
excitaţie separată cât timp nu intervine
5
saturaţia.
Caracteristica externă este
4 dependentă de tipul excitaţiei
(adiţională sau diferenţială) şi de
I
O
raportul fluxurilor produse de cele două
In
Fig. 6.31 Caracteristicile externe ale
înfăşurări. Dacă tensiunea obţinută la
generatorului de c.c. cu excitaţie mixtă. borne pentru curentul nominal este
egală cu cea de la funcţionarea în gol se
spune că generatorul este complet compundat (caracteristica 1 – Fig. 6.31).
Dacă tensiunea obţinută la bornele generatorului pentru curentul nominal
este mai mică decât cea de la funcţionarea în gol se spune că generatorul
este subcompundat (caracteristica 2 – Fig. 6.31). Dacă tensiunea obţinută
la bornele generatorului pentru curentul nominal este mai mare decât
316
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

tensiunea de la funcţionarea în gol se spune că generatorul este

supracompundat (caracteristica 3 – Fig. 6.31).
În caz că generatorul are înfăşurările în montaj diferenţial
caracteristica externă este puternic căzătoare (caracteristica 4 – Fig. 6.31) şi
se spune că generatorul este anticompundat.
Generatorul anticompundat dimensionat corespunzător I
se foloseşte ca sursă de sudare. În figura 6.31 s-a
I
reprezentat şi caracteristica 5 a generatorului cu n
excitaţie în derivaţie, pentru a se constata influenţa
excitaţiei serie. Se observă că pentru valori ale
curentului de sarcină cuprinse între 0 şi In pentru
caracteristicile 1 şi 3 tensiunea este mai mare decât cea
nominală, dacă excitaţia este de tip adiţional. Chiar şi IE

pentru caracteristica 2 există valori ale curentului de IEn

sarcină pentru care tensiunea la borne este mai mare Fig. 6.32 Caracteristica
de reglaj a generatorului
decât cea nominală. de c.c. cu excitaţie mixtă.
Caracteristica de reglaj I=f(IE) pentru U=ct.=Un
şi turaţie constantă are sens pentru generatoarele complet compundate.
Pentru a menţine tensiunea la borne constantă pentru curenţi de sarcină între
0 şi In curentul de excitaţie trebuie să fie mai mic decât curentul de excitaţie
nominal. Pentru curenţii de sarcină mai mari decât curentul nominal,
curentul de excitaţie trebuie să fie şi el mai mare decât curentul de excitaţie
nominal (Fig. 6.32).

6.5. Regimul de motor al maşinii de curent

continuu

6.5.1. B i l an ţu l en ergeti c

În regim de motor maşina de curent P1=U1I1

continuu absoarbe din reţeaua de curent
continuu o putere electrică P1 şi transmite
pCu1
prin arbore o putere mecanică P2, după ce
şi-a acoperit pierderile interioare. Pierderile pt
interioare având aceleaşi expresii ca şi la
generator, bilanţul energetic al motorului se Pi=M pCu2
exprimă prin relaţiile:
P1  Pi  p Cu1  p t  p Cu 2 ;
(6.31) pmv
Pi  P2  p mv  p Fe .
P2=M2 pFe
Reprezentarea grafică a acestor relaţii este dată
în figura 6.33.
Fig. 6.33 Bilanţul energetic al
Ca şi generatoarele, motoarele de curent motorului de curent continuu.
317
Maşini electrice
continuu se pot clasifica în funcţie de tipul excitaţiei. Astfel, se deosebesc:
– motoare cu excitaţie separată sau în paralel;
– motoare cu excitaţie serie;
– motoare cu excitaţie mixtă.
La funcţionarea în regim de motor a maşinii de curent continuu nu
există deosebire între maşina cu excitaţie separată şi cea cu excitaţie derivaţie,
deoarece ambele tipuri de excitaţii sunt alimentate de la o sursă exterioară de
energie. În acest regim de funcţionare forţa electromotoare (deci şi cuplul
electromagnetic M) şi turaţia rotorului au acelaşi sens (Fig. 6.3).

6.5.2. E cu aţi i l e mot oru l u i d e cu ren t con ti n u u

Considerând asocierea sensurilor pozitive corespunzătoare

receptorului – adică sensul curentului este opus sensului tensiunii
electromotoare induse (vezi § 1.6.) – se poate scrie ecuaţia tensiunilor:
di
u  R i  L  ue , (6.32)
dt
ue fiind tensiunea electromotoare indusă prin rotaţie în înfăşurarea indusului.
Deci la pornire – când n=0 – neexistând această tensiune, curentul de
pornire (determinat numai de tensiunea la borne u şi parametrii R, L ai
indusului) ar avea valori mari. În regim staţionar, înlocuind t.e.m. indusă cu
o cădere de tensiune echivalentă Ue numeric egală cu tensiunea
electromotoare indusă dar opusă ca semn, se poate scrie ecuaţia
U=RI+Ue, (6.33)
unde
p
Ue=ken, iar k e  N. (6.34)
a
Cuplul electromagnetic M al motorului de curent continuu este de
acelaşi sens cu turaţia rotorului (fiind cuplu motor), având aceeaşi expresie
ca şi la generator, adică
M=kmI, (6.35)
p N
unde k m   este o constantă a maşinii.
a 2π
Introducând expresia tensiunii Ue în relaţia (6.33) şi explicitând
curentul I rezultă
U  ke  n  
I . (6.36)
R
Dacă se explicitează turaţia, va rezulta pentru aceasta expresia
U I R U R
n    M  n0  n. (6.37)
ke   ke   ke   ke  km   2
Din relaţia (6.37) rezultă că turaţia pentru un anumit cuplu (sau curent)
se determină ca şi diferenţă între turaţia de funcţionare în gol (independentă
318
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

U
de sarcină n0  ) şi variaţia de turaţie dependentă de mărimea sarcinii
ke 
 RM 
 n   . Turaţia scade, teoretic, liniar cu creşterea curentului.
  2 
 k k
e m 
În regim nestaţionar, când au loc variaţii ale turaţiei şi deci şi ale
J d 2
unghiului  , cuplul dinamic are expresia  2 . Cuplul dinamic apare ca
p dt
diferenţa dintre cuplu electromagnetic şi suma M0+M2, adică
J d 2
  M  M0  M2, (6.38)
p dt 2
M0 fiind cuplul corespunzător pierderilor mecanice şi de ventilaţie, iar M2
fiind cuplul util la arborele motorului (la cuplă); J este momentul de inerţie
al pieselor în mişcare. În regim staţionar relaţia (6.38) devine
M=M2+M0, (6.39)
adică cuplul electromagnetic al maşinii – care aici este cuplu motor –
echilibrează cuplul la arbore şi cuplul corespunzător pierderilor mecanice şi
de ventilaţie.

6.5.3. Caract eri s ti c i l e mo toru l u i d e cu ren t

con ti n u u

Funcţionarea motorului de curent continuu poate fi urmărită prin

intermediul caracteristicilor sale referitoare la pornire, la funcţionarea în
sarcină şi la modificarea turaţiei.
Caracteristicile de pornire
În procesul de pornire al motorului de curent continuu se urmăreşte:
 modul de variaţie al curentului (respectiv al cuplului, care este
proporţional cu curentul);
 curentul maxim Ip, (cuplul maxim Mp);
 modul de variaţie a turaţiei;
 timpul de pornire tp;
 valoarea economică a pornirii (consumul de energie în timpul
pornirii);
 siguranţa aparatajului de pornire.
Aceste elemente depind de tipul motorului (tipul excitaţiei) şi de
metoda de pornire utilizată.
În procesul pornirii apar două regimuri tranzitorii ce se desfăşoară
pe durate diferite, având însă acelaşi moment de început şi anume
momentul conectării la reţea:
– un regim tranzitoriu electromagnetic, determinat de variaţia
319
Maşini electrice
curenţilor şi fluxurilor la punerea sub tensiune a motorului;
– un regim tranzitoriu mecanic, determinat de creşterea turaţiei n a
motorului, influenţat de momentul de inerţie J.
a) Pornirea directă. Cea mai simplă metodă de pornire este cea
prin conectare directă la reţea. Aceasta se aplică pentru motoare de
mică putere (P<5 kW). După conectare curentul creşte rapid spre
valoarea
U
I max  , (6.40)
R
L
constanta electromagnetică de timp fiind redusă. Proporţional cu curentul
R
creşte şi cuplul spre valoarea
Mmax=kmImax. (6.41)
Datorită faptului că în acest timp scurt turaţia nu mai rămâne zero –
rotorul punându-se în mişcare – valorile date de relaţiile (6.40) şi (6.41) nu
sunt atinse. Tensiunea ue crescând cu turaţia determină o scădere a
curentului (deci şi a cuplului), până la atingerea unei valori staţionare Ist dată
de relaţia
M2  M0
I st  . (6.42)
km  
Timpul de pornire se consideră de la momentul conectării până într-un
moment când turaţia a atins 96% din turaţia staţionară. Timpul de pornire
depinde de momentul de inerţie
ip n J al pieselor în mişcare de
Ip
rotaţie şi de cuplul M2. Dacă
maşina porneşte în gol timpul
de pornire are valori între 0,3 şi
U 0,8 secunde. Durata regimului
R U-RI tranzitoriu electromagnetic este
ns= st
ke
de cca 0,02 s. Variaţia
Ist
curentului, a turaţiei şi timpul
t de pornire sunt reprezentate în
tp
figura 6.34.
Valoarea maximă reală Ip
Fig. 6.34 Variaţia curentului indusului şi a turaţiei în
procesul tranzitoriu de pornire. a curentului de pornire depinde
de valoarea momentului de
inerţie J al pieselor în mişcare de rotaţie. Dacă J are valoare mare curentul Ip
se apropie de valoarea dată de relaţia (6.40).
La motoarele cu excitaţie paralel trebuie să se conecteze întâi
excitaţia pentru a se evita ambalarea rotorului.
La motoarele cu excitaţie mixtă înfăşurarea derivaţie trebuie de
asemenea conectată mai întâi la reţea, după care se conectează şi indusul.

320
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

Motoarele cu excitaţie serie pornesc cel mai repede, dar nu se

pornesc în gol, neavând, teoretic, turaţie de funcţionare în gol (aceasta tinde
către infinit).
Pentru motoare de până la circa 5 kW, prin conectare directă la reţea
curentul de pornire Ip atinge valori de (68)In.
b) Pornirea cu reostat de pornire este cea mai răspândită metodă,
fiind utilizată la motoare de puteri medii şi mari. Reostatul de pornire este în
mod obişnuit metalic, cu ploturi, forma sa fiind diferită în funcţie de puterea
şi tipul excitaţiei motorului. Pentru scurtcircuitarea treptelor de rezistenţă
ale reostatului de pornire se pot utiliza şi contactoare.
Pentru un motor
R R R
de curent continuu cu Rp
p1 p2 p3

excitaţie derivaţie 2
schema utilizată în 1 3

procesul pornirii este + 0 4

A
dată în figura 6.35, k
A REx RE V
e
unde s-au considerat M c.c. ML
trei trepte în procesul
de pornire. Pentru pro-
tejarea înfăşurării in- Fig. 6.35 Schema electrică utilizată pentru pornirea motorului de
curent continuu având excitaţie derivaţie, cu reostat de pornire.
dusului rezistenţa totală
de pornire se dimensionează astfel încât curentul maxim la închiderea
întreruptorului k să fie Ipmax=(1,501,75)In. Astfel, din relaţia
U
I p max  (6.43)
R  R p1  R p 2  R p3
rezultă suma Rp=Rp1+Rp2+Rp3.
După conectarea întreruptorului k rotorul începe să se rotească şi –
datorită tensiunii induse în înfăşurarea acestuia – curentul rotoric scade,
tinzând către valoarea Ist (vezi relaţia 6.42 şi figura 6.34). Înainte de
atingerea acestei valori se trece însă pe plotul următor (se scurtcircuitează
sau se scoate rezistenţa Rp1), curentul la care se face aceasta manevră – notat
cu Ipmin – este recomandat să fie Ipmin=(1,11,3)In. Suma Rp2+Rp3 este
determinată astfel încât la scurtcircuitarea rezistenţei R p1 curentul să crească
brusc la valoarea Ipmax. Turaţia rotorului crescând, tensiunea electromotoare
indusă creşte şi curentul scade. Când acesta atinge valoarea Ipmin se
scurtcircuitează şi rezistenţa Rp2. Lucrurile se repetă până când întreaga
rezistenţa de pornire este scurtcircuitată sau scoasă.
În tot timpul pornirii înfăşurarea de excitaţie este alimentată la aceeaşi
tensiune, indiferent de poziţia reostatului (Fig. 6.35). Dacă se neglijează
timpul de creştere al curentului de la Ipmin la Ipmax variaţia în timp a
curentului şi a turaţiei în procesul de pornire arată ca în figura 6.36 a).
În acţionările electrice procesul pornirii se urmăreşte prin intermediul
321
Maşini electrice
ip n n
Ipmax n0
i R
R+R 4
R+ p3
R
Ipmin p3 +
R

R
3

+R
p2
Ist=In

p3
+R
nst

p2
2

+R
p1
n

t I (M)
Ist Ipmin Ipmax
a) b)
Fig. 6.36 a) variaţia curentului şi a turaţiei în funcţie de timp în perioada pornirii;
b) caracteristicile mecanice artificiale (1, 2, 3) şi naturală (4).

caracteristicilor mecanice artificiale (1, 2, 3) şi naturală (4) – Fig. 6.36 b).

Caracteristica mecanică este dependenţa turaţiei de cuplu (sau invers).
Deoarece cuplul este proporţional cu curentul, caracteristicile 1, 2, 3 şi 4 pot
fi considerate – la o altă scară – caracteristici mecanice. Caracteristica
mecanică naturală este acea caracteristică mecanică obţinută când între
circuitul indusului şi reţea nu sunt înseriate elemente auxiliare (de exemplu
Rp) în caz contrar, caracteristica mecanică respectivă este artificială.
Există o singură caracteristică mecanică naturală (CMN) şi o infinitate de
caracteristici mecanice artificiale.
Pornirea motoarele de curent continuu este în general automatizată.
Cum pentru un anumit cuplu rezistent (M2+M0) se pot determina timpii
necesari accelerării pentru diferite trepte de rezistenţă, o metodă simplă de
automatizare constă în utilizarea releelor de timp.
Metode mai moderne, care asigură şi un grad sporit de protecţie
motorului de curent continuu, utilizează relee maximale, respectiv minimale
de curent sau tahogeneratoare de curent continuu ca elemente de comandă.
c) Pornirea cu mijloace speciale este o metodă mai costisitoare. Se
utilizează la motoare foarte mari, unde menţinerea curenţilor de pornire între
valorile admise se face prin modificarea tensiunii de alimentare. În acest caz
se poate face şi reglarea turaţiei. Se poate folosi în acest sens grupul Ward-
Leonard sau chopper-ul.
Caracteristicile de funcţionare
Procesul de funcţionare se poate urmări prin intermediul
caracteristicilor de funcţionare: n=f(P2); M2=f(P2); =f(P2), pentru tensiunea
de alimentare, curentul de excitaţie şi rezistenţa circuitului rotoric constante.
Pentru acţionările electrice se prezintă şi caracteristica mecanică n=f(M).
Caracteristicile de funcţionare la motorul de curent continuu depind de tipul
excitaţiei acestui motor.
Pentru motorul de curent continuu cu excitaţie derivaţie (separată)
322
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

caracteristicile de funcţionare sunt date în n, M, 

3
figura 6.37. 2
Dacă motorul are înfăşurare de n0
1
compensaţie – deci fluxul în maşină 
rămâne nemodificat dacă maşina este M
nesaturată, indiferent de valoarea M2
curentului de sarcină – turaţia sa este dată
de relaţia (6.37), curba n=f(I) fiind o
dreaptă până ce apare saturaţia M0 P2
(caracteristica 1). Scăderea turaţiei în O P2n
acest caz este determinată deci de Fig. 6.37 Caracteristicile de funcţionare ale
creşterea curentului prin indus. Dacă motorului de c.c. cu excitaţie derivaţie.
motorul nu are înfăşurare de compensaţie,
datorită deformării câmpului – deformare cauzată de reacţia demagnetizantă
– fluxul rezultant scade (scăderea este mai puternică la apariţia saturaţiei).
Din acest motiv, pe lângă tendinţa de scădere a turaţiei datorită căderii de
tensiune RI, apare şi tendinţa de creştere a turaţiei ca urmare a scăderii
fluxului (care este la numitor în relaţia 6.37). Pentru valori mari ale sarcinii
(de peste 50% din P2n) tendinţa de creştere a turaţiei devine predominantă
(caracteristica 2). Dacă tendinţa de creştere a turaţiei se manifestă de la
sarcini mici atunci turaţia rotorului creşte cu sarcina (caracteristica 3),
putându-se ajunge la funcţionare nestabilă. În scopul îmbunătăţirii
stabilităţii se poate utiliza înfăşurarea de compensaţie, o înfăşurare serie
adiţională sau se măreşte întrefierul sub polii principali [7].
Cuplul M2 variază liniar cu curentul şi ca atare variază liniar şi cu
puterea P2, pierderile pmv şi pFe fiind considerate constante.
Adunând la cuplul util M2 cuplul n
M0 corespunzător pierderilor mecanice, 0 n
de ventilaţie şi în fier, rezultă curba 1

cuplului electromagnetic al maşinii.

2
Pentru sarcini în apropierea sarcinii
nominale apărând saturaţia, fluxul total
3
din maşină se reduce, motiv pentru care
cuplul electromagnetic şi deci şi cuplul 4 M
util prezintă o creştere mai redusă cu Mn
sarcina (Fig. 6.37). Fig. 6.38 Caracteristicile mecanice la
motorul de c.c. cu excitaţie derivaţie.
Randamentul motorului de curent
continuu cu excitaţie derivaţie are alura cunoscută de la motorul asincron:
creşte repede până la o valoare maximă, după care scade încet cu sarcina.
Caracteristica mecanică n=f(M) rezultă din relaţia (6.37), fiind o
dreaptă dacă fluxul de excitaţie este constant. Cum în apropierea sarcinii
nominale fluxul scade puţin din cauza saturaţiei, turaţia scade mai mult,
variaţia sa în funcţie de cuplu abătându-se de la o dreaptă (Fig. 6.38).
323
Maşini electrice
Cum scăderea turaţiei faţă de turaţia de funcţionare în gol n0 este
relativ redusă se spune că motorul de curent continuu cu excitaţie derivaţie
are o caracteristică mecanică rigidă sau dură.
În figura 6.38 este reprezentată caracteristica mecanică naturală
obţinută pentru cazul în care în circuitul rotoric nu este înseriată nici o
rezistenţă (caracteristica 1) şi caracteristicile mecanice artificiale
(caracteristicile 2, 3, 4).
La motorul de curent continuu cu excitaţie serie caracteristicile de
funcţionare sunt reprezentate în figura 6.39.
Curba randamentului are aceeaşi alură ca la motorul de curent
continuu cu excitaţie derivaţie.
Curentul creşte mai repede decât liniar cu P2 din cauza pierderilor.
Cuplul electromagnetic variază – la sarcini mici – aproape pătratic
cu puterea P2, iar când apare saturaţia cuplul variază aproape liniar cu
puterea P2.
Pentru determinarea modului de variaţie al turaţiei cu puterea P2 se are
în vedere faptul că în maşina nesaturată fluxul de excitaţie variază liniar cu
curentul:
=kEI, (6.44)
kE fiind o constantă a înfăşurării de excitaţie.
La valori mari ale sarcinii, când maşina este practic saturată, fluxul
rămâne constant. Expresia cuplului va fi
M=kmI=kmkEI2=k’mI2. (6.45)
Pornind de la relaţia 6.37 rezultă pentru turaţie următoarea expresie:
U RI U R
n    , (6.46)
k e  k E  I k e  k E  I k' e I k' e
adică pentru sarcini mici turaţia variază cu puterea după o hiperbolă dacă
maşina este nesaturată. Pentru sarcini mari, când maşina este saturată,
turaţia variază cu puterea P2 aproximativ după o dreaptă.
Caracteristica mecanică rezultă din relaţia (6.46) dacă se are în vedere
şi relaţia (6.45). Astfel, pentru sarcini mici rezultă
U R
n  . (6.47)
k"e M k'e
Pentru sarcini mari – apropiate de sarcina nominală – când intervine
saturaţia şi reacţia indusului rezultă
M=kmI=k”mI, (6.48)
deci
M
U  R
k" m U  R  k1  M
n  , (6.49)
ke  k E k2  M
M
k" m

324
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

unde constantele k’e, k’m, k1, k2 rezultă chiar din relaţiile în care apar.
Aşadar, pentru sarcini mici scăderea turaţiei cu cuplul este foarte
rapidă, iar pentru sarcini mai mari scăderea este mult mai înceată. În figura
6.40 sunt reprezentate caracteristicile mecanice ale motorului de curent
continuu cu excitaţie serie. Caracteristica 1 este caracteristica mecanică
naturală, iar caracteristicile 2, 3 şi 4 sunt caracteristici mecanice artificiale.
Deoarece turaţia motorului de curent continuu cu excitaţie serie scade
foarte mult cu sarcina se spune că acest motor are o caracteristica
mecanică moale (elastică).
Pentru cuplu mic turaţia poate atinge valori periculoase, motiv pentru
care motorul de curent continuu cu excitaţie serie nu trebuie pornit decât în
sarcină.
Motorul de curent continuu cu excitaţie serie se utilizează la maşinile
de ridicat, la acţionarea pompelor centrifugale, a ventilatoarelor şi îndeosebi
în tracţiunea electrică.

n, I, M,  n


M
M2
4

n 1
2
P2 3 M

Fig. 6.39 Caracteristicile de funcţionare Fig. 6.40 Caracteristicile mecanice ale

ale motorului de c.c. cu excitaţie serie. motorului de c.c. cu excitaţie serie.

La motorul cu excitaţie mixtă caracteristicile de funcţionare sunt

cuprinse – ca formă de variaţie – între caracteristicile motorului cu excitaţie
derivaţie şi cele ale motorului cu excitaţie serie. Ele sunt foarte variate, după
ponderea şi modul de conectare al celor două înfăşurări. Dintre
caracteristicile motorului cu excitaţie mixtă prezintă importanţă mai mare
caracteristica mecanică.
Turaţia motorului cu excitaţie mixtă este dată de relaţia
U  RI
n , (6.50)
k e  ( d   s )
unde  d este fluxul produs de excitaţia derivaţie, iar  s fluxul produs
de excitaţia serie.
Din relaţia (6.50) rezultă că motorul cu excitaţie mixtă are turaţie
de funcţionare în gol.
Dacă predomină excitaţia derivaţie iar excitaţia serie este diferenţială

325
Maşini electrice

n'0 n caracteristica mecanică este foarte dură

2
1
(turaţie aproape constantă – Fig. 6.41,
n0 curba 1). Dacă excitaţia serie conectată
diferenţial este mai puternică turaţia creşte
3
cu creşterea cuplului, putând determina o
funcţionare nestabilă (curba 2). Dacă
înfăşurarea derivaţie este predominantă şi
conexiunea este adiţională caracteristica
4
M mecanică este mai moale (curba 3). Dacă
Mn înfăşurarea serie este predominantă şi
Fig. 6.41 Caracteristicile mecanice ale conexiunea este adiţională se obţine o
motorului de c.c. cu excitaţie mixtă. caracteristică apropiată de cea a motorului
serie, existând însă turaţia n’0 de funcţionare în gol (curba 4).
Datorită posibilităţilor de obţinere a unei caracteristici mecanice
dorite, motorul de curent continuu cu excitaţie mixtă are o largă
întrebuinţare în toate domeniile de acţionare electrică.
Caracteristicile de modificare a turaţiei
Analizând relaţia (6.37) rezultă că există trei posibilităţi de reglare a
turaţiei unui motor de curent continuu:
– prin modificarea rezistenţei din circuitul indusului;
– prin modificarea fluxului de excitaţie;
– prin modificarea tensiunii de
alimentare. n
Aplicarea concretă a posibilităţilor de n0
mai sus depinde de tipul excitaţiei n1 R =0 t

motorului de curent continuu.

n
La motorul de curent continuu cu 2 R
t1
excitaţie derivaţie cele trei metode conduc n
3
la caracteristici mecanice după cum
R t2
>R

urmează:
R t3

n4
t1
>R t

 Modificarea turaţiei prin înserierea M

2

unei rezistenţe Rt în circuitul rotoric se M n

Fig. 6.42 Caracteristicile mecanice ale
face fără modificarea turaţiei de motorului de c.c. cu excitaţie derivaţie
funcţionare în gol. Caracteristicile pentru diferite rezistenţe R t înseriate cu
obţinute sunt similare cu cele de la indusul.

pornirea cu reostat de pornire (Fig. 6.42).

Pentru utilizarea acestei metode reostatul serie Rt trebuie
dimensionat corespunzător pentru a rezista unui regim de funcţionare de
durată. Nu se poate utiliza în scopul modificării turaţiei reostatul de
pornire Rp, acesta fiind dimensionat pentru un regim de scurtă durată. În
schimb, cu reostatul de reglare a turaţiei Rt se poate face şi pornirea.
Modificarea turaţiei cu această metodă este neeconomică din cauza
326
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

pierderilor de energie în reostat.

 Modificarea turaţiei prin variaţia fluxului de excitaţie se face prin
înserierea în circuitul de excitaţie a unui reostat REx (Fig. 6.35). Datorită
saturaţiei ce apare la valori mari ale fluxului, metoda se utilizează doar
pentru scăderea fluxului de excitaţie sub valoarea nominală – metodă
cunoscută sub numele de modificarea turaţiei prin slăbire de câmp.
Prin circuitul de excitaţie derivaţie curentul fiind redus, metoda nu
implică nici pierderi mari de energie. Din relaţia 6.37 rezultă că metoda
determină modificarea şi a turaţiei de funcţionare în gol. Panta
caracteristicilor mecanice obţinute n
n"0
este de asemenea mai mare, fluxul n"

fiind la numitorul expresiei variaţiei 0 n' 3

n'

de turaţie. Caracteristicile mecanice n0 n

2
1
obţinute sunt reprezentate în figura
6.43 (caracteristicile 2 şi 3). 4

Prin slăbire de câmp turaţia 5

motorului de curent continuu cu 6

excitaţie derivaţie se poate modifica M

până la de două ori turaţia nominală. Mn

 Modificarea turaţiei prin variaţia Fig. 6.43 Caracteristicile mecanice ale

motorului de c.c. cu excitaţie derivaţie
tensiunii de alimentare permite obţinute prin slăbire de câmp şi prin
reducerea tensiunii de alimentare.
obţinerea de turaţii în limite foarte
largi, dar necesită o sursă de alimentare cu tensiune variabilă. Această
sursă poate fi realizată cu ajutorul unui grup motor-generator sau – în
ultimul timp – cu ajutorul dispozitivelor semiconductoare.
În acţionările grele (laminoare) se utilizează prima metodă. În
acest sens, se foloseşte un motor M trifazat – sincron sau asincron –
care antrenează un generator de curent continuu G c.c. Excitaţia
generatorului este variabilă, permiţând şi schimbarea sensului tensiunii
la bornele acestuia. Generatorul alimentează deci cu tensiune variabilă
motorul de curent continuu M c.c. ce antrenează maşina de lucru ML.
Sistemul de obţinere a tensiunii variabile descris este cunoscut sub
numele de grup Ward-Leonard (Fig. 6.44).
Dacă pe axa motorului asincron se plasează şi un volant (pentru
reducerea efectului şocurilor) grupul este cunoscut sub numele de grup
Leonard-Ilgner şi este utilizat la acţionarea laminoarelor.
Pornirea grupului Ward-Leonard se face astfel: se porneşte
motorul trifazat M şi se reglează tensiunea excitatoarei E cu reostatul
REE. Se aduce reostatul RExM pe poziţia de rezistenţă minimă, iar
reostatul RExG pe poziţia de rezistenţă maximă. Se închide întreruptorul
k pe poziţia 1 sau 2, în funcţie de sensul de rotaţie dorit pentru maşina
de lucru. Se închide întreruptorul I şi se reglează excitaţia generatorului

327
Maşini electrice
G c.c. cu ajutorul reostatului RExG până la obţinerea turaţiei dorite.
Prin această metodă se reglează turaţia de regulă sub turaţia
nominală. Panta caracteristicilor mecanice obţinute rămâne
nemodificată (Fig. 6.43 – curbele 4, 5, 6). Dacă se modifică şi fluxul de
excitaţie al motorului M c.c. se obţin turaţii peste turaţia nominală
(caracteristicile 2, 3 – Fig. 6.43).
R
S
T
I

REG REM
E M
G c.c. M c.c. ML
= 3~
REE

RExG RExM

k
1 2

Fig. 6.44 Schema grupului generator - motor (Ward-Leonard).

La motorul de curent continuu cu excitaţie serie modificarea

turaţiei prin înserierea unui reostat în circuitul indusului se face de asemenea
cu consum mare de energie. Caracteristicile mecanice obţinute sunt
reprezentate în figura 6.40 (curbele 2 şi 3). Dacă se conectează o rezistenţă
în paralel cu excitaţia se obţine o slăbire de câmp şi caracteristica mecanică
realizată este situată deasupra caracteristicii mecanice naturale (Fig. 6.40 –
curba 4). Şi la acest motor cea mai avantajoasă metodă de reglare a turaţiei
este cea prin modificarea tensiunii de alimentare.
Pentru tensiuni de alimentare mult sub tensiunea nominală cuplul
electromagnetic obţinut este comparabil cu cuplul corespunzător pierderilor
în fier şi pierderilor mecanice şi de ventilaţie. Această constatare permite
încercarea în gol pe ştand a motorului de curent continuu serie.
La motorul de curent continuu cu excitaţie mixtă modificarea
turaţiei prin una dintre cele trei metode se face la fel ca la motorul derivaţie
sau serie, caracteristicile mecanice obţinute depinzând de caracterul
excitaţiei (adiţională sau diferenţială) şi de ponderea uneia faţă de cealaltă.

6.6. Regimul de frână al maşinii de curent

continuu

Maşina de curent continuu poate realiza frânarea maşinii de lucru

lucrând în unul dintre următoarele trei regimuri de frânare – Fig. 6.3 c):
328
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

– maşina de curent continuu lucrând în regim de frână propriu-zisă,

când primeşte atât energie electrică cât şi mecanică, pe care le disipă pe o
rezistenţă de frânare RF (frânare în contracurent);
– maşina de curent continuu lucrând în regim de generator cu
recuperarea energiei;
– maşina de curent continuu lucrând ca generator fără recuperarea
energiei (frânare dinamică).

6.6.1. Fr ân area cu maş i n a d e cu ren t c on ti n u u

l u crân d î n r egi m d e f rân ă p rop ri u -zi s ă

Acest regim de lucru al maşinii de curent continuu se poate realiza în

două moduri:
a) prin înserierea în circuitul indusului a unei rezistenţe R F
corespunzător dimensionate, astfel încât la un cuplu rezistent egal cu cel
nominal să se obţină o turaţie negativă (Fig. 6.45).
Această metodă se aplică în special la maşinile de ridicat, la care
pentru o anumită sarcină cuplul rezistent este constant. La ridicare se
utilizează caracteristicile 3, 2, 1 (pornire şi funcţionare). La reducerea
turaţiei la urcare se trece invers de pe care caracteristica 1 pe caracteristica 2
şi apoi pe caracteristica 3, pe care se face şi oprirea. La coborâre – cu
ajutorul rezistenţelor RF1, RF2 – se obţin caracteristicile 4 sau 5, în funcţie de
turaţia dorită pentru coborâre. Turaţia are sens opus cuplului, maşina
funcţionând în regim de frână propriu-zisă.
b) prin inversarea polarităţii tensiunii de alimentare (frânare în
n
n
n0 1 3 D1
Rt=0
D
n0
B A
1
2 2
Rt1
motor cu sens de
R t2

frână
>R

rotaţie dreapta
t1

motor 3
M C M
R F1

-Mn Mn
>R t2

frână
4
R F2

motor cu sens de
>R F1

rotaţie stânga
n1
5

n2 -n0

Fig. 6.45 Frânarea maşinii de Fig. 6.46 Frânarea cu maşina de curent continuu
curent continuu prin înserierea prin inversarea polarităţii tensiunii de alimentare şi
rezistenţei RF în circuitul frânarea recuperativă.
indusului.

329
Maşini electrice
contracurent). Această situaţie nu este posibilă fără înserierea în circuitul
indusului a unei rezistenţe corespunzător dimensionate. Prin această metodă
se inversează sensul curentului prin indus şi deci şi sensul cuplului. Dacă
maşina funcţionează în regim de motor pe caracteristica 1 (Fig. 6.46) în
punctul A, punctul de funcţionare sare rapid pe caracteristica 2 în punctul B,
în cadranul II. Turaţia maşinii va scădea, punctul de funcţionare deplasându-
se pe caracteristica 2, în funcţie de valoarea cuplului rezistent.
În punctul C turaţia maşinii este nulă şi dacă nu se deconectează de la
reţea se realizează pornirea în sens invers, maşina lucrând în regim de motor
(cadranul III). Din acest motiv, această metodă se utilizează în acţionările
reversibile, unde după procesul frânării pentru un sens de rotaţie urmează un
proces de pornire în sens invers.

6.6.2. Fr ân area cu maş i n a d e cu ren t c on ti n u u

p ri n recu p erarea e n ergi ei

Această metodă se aplică în tracţiunea electrică, dar se poate aplica şi

în procesul de coborâre a unor sarcini cu ajutorul aparatelor de ridicat. Dacă
maşina funcţiona în regim de motor (punctul A, caracteristica 1 – Fig. 6.46)
şi dintr-un anumit motiv (coborârea unei pante, coborârea sarcinii) cuplul
rezistiv scade devenind la un moment dat cuplu motor, turaţia maşinii creşte
depăşind turaţia de funcţionare în gol, iar cuplul maşinii devine negativ (de
frânare).
Fie D punctul în care se stabileşte noul echilibru dintre cuplul maşinii
de lucru şi cuplul maşinii de curent continuu devenită generator. Maşina
debitează în reţea energie electrică. Cum variaţia de turaţie la o variaţie
mare de cuplu este relativ redusă frânarea realizată în acest caz este dură.
Dacă se doreşte realizarea unei turaţii mai mari se înseriază în circuitul
indusului o rezistenţă, obţinându-se o caracteristică mecanică artificială.
Echilibrul de cupluri s-ar stabili în punctul D1 (caracteristica 3),
corespunzător unei turaţii mai mari (Fig. 6.46). Avantajul acestei metode
este acela că permite recuperarea energiei, iar dezavantajul constă în faptul
că nu se poate aplica decât la viteze mai mari decât cea corespunzătoare
turaţiei de funcţionare în gol. La maşina de curent continuu cu excitaţie serie
nu se poate aplica această metodă.

6.6.3. Fr ân area d i n ami că cu maş i n a d e cu ren t

co n ti n u u

Această metodă se realizează prin deconectarea indusului de la reţeaua

de curent continuu şi conectarea sa pe o rezistenţă de frânare, în timp ce
excitaţia rămâne conectată. Cuplul maşinii de lucru devine cuplu motor,
maşina de curent continuu lucrând în continuare ca generator, care debitează

330
 Capitolul 6. Maşina de curent continuu

pe o rezistenţă de sarcină (Fig. 6.47). Dacă punctul de funcţionare era A pe

caracteristica mecanică naturală 1 – cum turaţia nu poate varia brusc –
punctul de funcţionare se mută pe caracteristica 2 în punctul B,
corespunzător unui cuplu de semn şi valoare diferite de cel la care funcţiona
în regim de motor.
Punctul de funcţionare se deplasează apoi pe caracteristica 2 până în
zero. Se observă că pe măsură ce turaţia scade şi cuplul de frânare scade.
Frânarea dinamică se aplică n
într-o schemă de comandă 2 n 0
B A
automată, ca frânare de securitate 1

în tracţiunea feroviară, dublată de

frânarea mecanică. Dacă cuplul
maşinii de lucru este constant
oprirea nu se poate face M
utilizându-se o singură treaptă de Mn
frânare. Fig. 6.47 Frânarea dinamică cu maşina de curent
continuu.

331
Maşini electrice

Capitolul 7. MAŞINI ELECTRICE SPECIALE

7.1. Generalităţi

Sintagma „maşină electrică specială“ a fost folosită de la începutul

secolului XX pentru a încadra orice maşină electrică diferită de cele
considerate „clasice“ în acea perioadă, în ceea ce priveşte caracteristicile
sale [16].
Dacă la început erau cuprinse în această categorie maşinile asincrone
bifazate, selsinele etc., pe măsura dezvoltării tehnicii au fost incluse
amplificatoarele rotative, care mai apoi au pierdut teren în favoarea
maşinilor hibride, ce au în componenţă şi elemente semiconductoare.
Servomotoarele de curent continuu sau de curent alternativ,
tahogeneratoarele, motoarele sincrone cu histerezis, motoarele pas-cu-pas au
fost şi ele incluse în timp în categoria maşinilor electrice speciale.
Dezvoltarea multor domenii – cum ar fi aeronautica, navigaţia,
tehnica de calcul – nu ar fi fost posibilă fără servomotoare super-rapide,
traductoare de poziţie, de viteză etc., de diferite forme şi de dimensiuni
din ce în ce mai mici.
Nu sunt şi nici nu ar putea fi prezentate aici toate aceste maşini
electrice speciale. Capitolul va cuprinde acele maşini speciale care, la rândul
lor, au devenit „clasice“, adică maşini asincrone cu colector (monofazate şi
trifazate), maşini amplificatoare, maşini sincrone speciale, servomotoare,
tahogeneratoare etc.

7.2. Maşini de curent alternativ cu colector

Maşinile electrice de curent alternativ cu colector au statorul prevăzut

cu înfăşurări distribuite în crestături sau concentrate, care produc fie un
câmp magnetic învârtitor, fie câmpuri alternative.
Statorul constituie de regulă inductorul maşinii. Rotorul – care este
de regulă indusul – este prevăzut cu o înfăşurare conectată la un colector,
deci o înfăşurare de tip indus de maşină de curent continuu. La motoarele
trifazate pe rotor poate fi plasată şi o înfăşurare de curent alternativ,
având capetele conectate la trei inele colectoare. În general, pe rotor pot
exista şi alte înfăşurări, în funcţie de scopul urmărit.
Deoarece fluxul care parcurge miezul magnetic statoric – respectiv
rotoric – este variabil în timp miezul feromagnetic al maşinii se realizează
din tole izolate între ele, în scopul reducerii pierderilor în fier.
332
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

După numărul de faze se deosebesc maşini monofazate şi maşini

polifazate (cel mai frecvent trifazate). Maşinile de curent alternativ cu
colector se utilizează în majoritatea cazurilor ca motoare.
Datorită faptului că aceste maşini au caracteristici mecanice flexibile
se utilizează frecvent în multe scheme de automatizări. Comutaţia maşinilor
de curent alternativ cu colector este însă mai complexă decât cea a maşinii
de curent continuu. Analiza comutaţiei acestor maşini ridică probleme
datorită fluxului variabil în timp şi faptului că o bobină parcursă de curent
alternativ poate trece dintr-o cale de curent în alta în orice moment al
perioadei de variaţie a acestuia.

7.2.1. Maş i n i d e cu ren t al te rn ati v cu

col ecto r mon of azat e

Aceste maşini au apărut ca urmare a necesităţii obţinerii unor turaţii

mai mari de 3.000 de rotaţii pe minut şi – în acelaşi timp – ca o soluţie
pentru diferite aparate electrocasnice, ale căror utilizatori dispun de o sursă
de alimentare monofazată (220 V).
Indusul maşinii monofazate cu colector poate fi considerat o bobină cu
miez de fier cilindric executat din tole. Conductoarele active ale înfăşurării
sunt plasate în lungul generatoarei cilindrului, iar deschiderea bobinelor
componente este descrescătoare de la axa d spre axa q. Axa q este axa
periilor, fiind considerată totodată şi axa înfăşurării. Deschiderea maximă a
unei bobine este aproximativ egală cu diametrul D al indusului – Fig. 7.1 a).
D

q 
d
q
n 

n
a) b)
Fig. 7.1 a) forma înfăşurării indusului maşinii monofazate cu colector; b) indusul cu
colector în câmpul magnetic inductor alternativ.

Tensiunea electromotoare indusă în înfăşurarea indusului are două

componente:
– Tensiunea electromotoare de rotaţie Uem indusă de un câmp
magnetic orientat perpendicular pe axa periilor q; această tensiune se
numeşte tensiune electromotoare de rotaţie (de mişcare), deoarece
apare ca urmare a deplasării conductoarelor în câmpul considerat.
Tensiunea Uem este alternativă ca şi fluxul care o determină, are

333
Maşini electrice
aceeaşi frecvenţă cu acesta şi este în fază cu el – vezi relaţia (1.6).
– Tensiunea electromotoare de pulsaţie Uep indusă de un câmp
magnetic orientat după axa periilor; această tensiune se numeşte
tensiune electromotoare de pulsaţie (de transformare sau statică),
deoarece este determinată de un flux variabil în timp chiar şi când
rotorul este imobil.
Pentru un unghi  între axa periilor şi axa fluxului inductor diferit de
0 şi de 90 apar ambele componente, ceea ce determină o tensiune rezultantă
Ue. Pentru =0 apare doar componenta Uep, iar pentru =90 apare doar
componenta Uem – Fig. 7.1 b).
Tensiunea de rotaţie apare deci când rotorul se învârteşte cu turaţia n
în câmpul magnetic alternativ de flux , a cărui amplitudine variază între
zero şi m (flux maxim). Dacă periile sunt aşezate în axa neutră geometric,
expresia tensiunii de rotaţie poate fi determinată ca şi la maşina de curent
continuu:
p
uem   n  N  , (7.1)
a
vezi şi relaţiile (2.61) şi (6.22).
Valoarea efectivă a acestei tensiuni este
pn fr  N  m
U em  N  m  , (7.2)
a 2 a 2
unde fr=pn este frecvenţa de rotaţie a maşinii, N este numărul de
conductoare ale înfăşurării indusului, 2a este numărul căilor de înfăşurare,
iar p numărul perechilor de poli statorici.
Se observă că tensiunea Uem este proporţională cu turaţia n, are
frecvenţa fluxului şi este în fază cu acesta.
Cu aceste precizări, tensiunea de rotaţie în complex devine
fr  N
U em  m. (7.3)
a 2
Mai trebuie stabilit sensul tensiunii electromotoare induse Uem.
Se consideră că înfăşurarea are sensul drept – Fig. 7.2 a) – dacă
fluxul  1 determinat de trecerea curentului prin ea coincide cu sensul
aceluiaşi curent între perii. Fluxul  2 se consideră asociat tensiunii
induse Uem – Fig. 7.2, b) şi c).
Dacă cele două fluxuri asociate 1 şi 2 au acelaşi sens atunci
tensiunea Uem se consideră cu semnul (+), iar în caz contrat cu semnul (–).
Deci pentru cazul din figura 7.2 b)  Edl  u em  u ep , iar pentru cazul din
figura 7.2 c)  Edl  uem  uep .
Tensiunea de pulsaţie (statică, transformatorică) apare când axa
periilor este suprapusă peste axa fluxului magnetic inductor, caz în care

334
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

  

n n n
2 i 2 i
1 1

Uem Uem Uem

a) b) c)
Fig. 7.2 a) obţinerea tensiunii electromotoare în câmp alternativ; b), c) determinarea semnului
t.e.m. Uem.

tensiunea de rotaţie este nulă. Înfăşurarea rotorică se comportă în acest caz

ca şi înfăşurarea secundară a unui transformator. La transformator tensiunea
electromotoare indusă este U e   2  f  N 2   m , N2 fiind numărul de spire
N 1
al secundarului. Aici N 2   , deci tensiunea indusă ar fi
2 2a
N
U 'ep  π 2  f m. (7.4)
2  2a
Având însă în vedere că înfăşurarea este distribuită sinusoidal faţă de
direcţia fluxului inductor trebuie introdus în expresia tensiunii Uep
2
coeficientul valorii medii deci valoarea efectivă a tensiunii de pulsaţie

este
N  f m
U ep  . (7.5)
a 2
Tensiunea de pulsaţie are aceeaşi frecvenţă ca şi fluxul inductor , dar

este defazată cu grade electrice în urma acestuia (la transformator
2
tensiunea electromotoare indusă rezultă prin derivarea fluxului). În mărimi
complexe expresia acesteia este
N  f  m
U ep   j . (7.6)
a 2
Tensiunea rezultantă Ue apare prin compunerea celor două tensiuni
analizate dacă unghiul  mai sus definit este cuprins între 0 şi 90 electrice.
În acest caz fluxul inductor  se descompune în spaţiu în două componente:
x după axa periilor şi y în cvadratură electrică cu acesta. Cele două
componente ale fluxului inductor sunt în fază (Fig. 7.3).
Deci
 x   m cos α;  y   m sin α (7.7)
şi
335
Maşini electrice

fr  N f N
U em  Φy  r Φ m sin α;
a 2 a 2
(7.8)
f N f N
U ep   j Φx   j Φ m cos α,
a 2 a 2
tensiunea rezultantă având expresia
Φ m  f r  sin α  j  f  cos α .
N
Ue  (7.9)
a 2
Modulul tensiunii rezultante este
N  m
Ue  f r sin 2   f 2 cos 2  .
2
(7.10)
a 2
Din relaţiile (7.8) şi
(7.10) rezultă că dacă
Uem
atunci
x y
Ue=Uep, iar
y
n
dacă=90atunci Ue=U em,
x ceea ce coincide cu cele
afirmate mai sus. Dacă fr=f
Uep Ue (adică rotorul se învârteşte cu
turaţia n1 – turaţia sincronă a
a) b) câmpului inductor ) valoarea
Fig. 7.3 Tensiunea rezultantă la o maşină de curent efectivă a tensiunii Ue nu
alternativ cu colector monofazată: a) descompunerea depinde de poziţia periilor.
fluxului; b) compunerea t.e.m. Uep şi Uem.
Cuplul maşinii
monofazate cu colector se poate determina pornind de la expresia
cuplului maşinii de curent continuu, valoarea sa instantanee fiind
m  k m    i  k m   m sin ωt  2  I sin ωt   , (7.11)
unde  este unghiul de defazaj între fluxul inductor (respectiv curentul
statoric) şi curentul rotoric I.
Valoarea medie a cuplului rezultă
1T 1 1 pN
M   m dt  k m  Φ m  I  cos Ψ  Φ m  I cos Ψ, (7.12)
T0 2 2 2πa
adică la aceeaşi solicitare magnetică şi electrică maşina de curent alternativ
cu colector dezvoltă un cuplu de 2 ori mai mic decât maşina de curent
continuu (la care =0). Din acest motiv la aceeaşi putere maşinile de curent
alternativ cu colector sunt mai mari decât cele de curent continuu.
Cuplul maşinii monofazate de curent alternativ cu colector nu mai este
constant în timp, ci variază în jurul unei valori medii cu o frecvenţă dublă
faţă de cea a curentului (Fig. 7.4). Din acest motiv, la maşinile cu piese în
mişcare neechilibrate suficient de bine pot apare vibraţii şi zgomote.
Expresia cuplului mediu poate fi scrisă şi sub o altă formă, în
funcţie de tensiunea de rotaţie Uem:
336
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

U em  I cos Ψ Pi
M  , (7.13)
2π n 2πn
unde Pi=UemIcos=2nM M, i
Mt
este puterea interioară
(electromagnetică) a maşinii.

Deoarece  este defazajul
dintre fluxul inductor şi
i M
curentul rotoric I, iar t
tensiunea Uem este în fază cu
fluxul inductor unghiul 
este totodată defazajul dintre 
tensiunea electromotoare de
rotaţie şi curentul rotoric. Fig. 7.4 Variaţia fluxului, curentului rotoric şi a cuplului
maşinii monofazate în funcţie de timp.
Valoarea cuplului
electromagnetic este maximă pentru =0, adică pentru situaţia când
tensiunea electromotoare de rotaţie şi curentul rotoric sunt în fază.
Comutaţia maşinii monofazate de curent alternativ cu colector este
îngreunată de faptul că în căile înfăşurării curenţii sunt sinusoidali, variind
cu frecvenţa f a fluxului inductor, cu întreruperi determinate de trecerea unei
bobine dintr-o cale de curent în alta.
Considerăm conductoarele 1 şi 2 din figura 7.5 a), care urmează să
treacă dintr-o cale de curent în cealaltă. Prin aceste două conductoare
curenţii înainte de comutaţie sunt în opoziţie de fază, conductoarele făcând
parte din căi de curent diferite – Fig. 7.5 b).

337
Maşini electrice
În timpul comutaţiei Tc curentul prin bobina care comută se modifică
de la i1 la i2 sau invers. Timpul de comutaţie depinde de turaţia maşinii,
variind între (0,0050,03)T (T fiind perioada de variaţie a fluxului) [7].
Dacă curentul prin perii este sinusoidal, curenţii prin bobinele indusului
variază tot sinusoidal, dar cu discontinuităţile corespunzătoare momentelor
de comutaţie.
Din figura 7.5 b) rezultă că pot fi momente în care curentul de
comutaţie este nul şi momente în care el este maxim, egal cu dublul valorii
maxime a curentului prin perie. Dacă turaţia maşinii ar avea o asemenea
valoare încât fr=f atunci variaţia curentului în timpul de comutaţie ar fi
aceeaşi în fiecare perioadă.
În bobina care comută tensiunea electromotoare indusă rezultantă are
trei componente:
 tensiunea electromotoare de autoinducţie Ueac, care depinde de
variaţia fluxului bobinei în timpul comutaţiei, deci de inductivitatea
de dispersie a acesteia;
 tensiunea electromotoare indusă prin rotaţie Uemc de către câmpul
magnetic din axa q a maşinii;
 tensiunea electromotoare indusă prin pulsaţie Uepc de către câmpul
magnetic din axa d a maşinii.
Apariţia scânteilor la colector este determinată de mărimea sumei
fazoriale a celor trei tensiuni: Ues=Ueac+Uemc+Uepc.
Experimental s-a stabilit că scânteierea apare la o valoare a tensiunii
Ues cuprinsă între (1,52) V dacă se utilizează perii electrografitate şi între
(22,5) V la utilizarea unor perii speciale. La pornire se admite o tensiune
de scânteiere cuprinsă între (33,7) V când se utilizează perii
electrografitate.
Componentele Ueac şi Uemc depind de turaţia maşinii, în timp ce
componenta Uepc nu depinde de aceasta. La turaţie diferită de zero s-ar putea
compensa tensiunea Ues cu ajutorul polilor de comutaţie. La turaţie nulă însă
(la pornire) rămâne componenta Uepc care nu se poate compensa. De aceea,
maşina se dimensionează astfel încât tensiunea Uepc să nu depăşească
(33,7) V.
Maşina serie monofazată cu colector
Această maşină, utilizată de regulă ca motor în tracţiunea electrică are
rotorul identic cu cel al unei maşini de curent continuu, iar pe stator sunt
dispuse de regulă trei înfăşurări: o înfăşurare de excitaţie E concentrată şi
înfăşurările K de compensaţie şi C de comutaţie – Fig. 7.6 b). Înfăşurarea de
compensaţie ajută la îmbunătăţirea factorului de putere al motorului.
Pentru puteri sub 0,5 kW motorul se realizează fără poli de comutaţie
şi fără înfăşurare de compensaţie, fiind utilizat atât în curent continuu cât şi

338
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale
d

U
q

d
n K C

a) b)
Fig. 7.6 a) tolă statorică la maşina monofazată serie; b) schema electrică a
maşinii monofazate serie.

în curent alternativ, motiv pentru care se mai numeşte motor universal.

Acesta se utilizează la aparate electrocasnice (aspiratoare de praf, mixere şi
roboţi de bucătărie), la maşini de găurit portabile, la acţionarea
ventilatoarelor sau ca servomotor în automatizări etc.
Deoarece înfăşurările statorice sunt parcurse de curent alternativ,
miezul statoric este realizat din tole având forma din figura 7.6 a).
Pentru a scrie ecuaţiile maşinii se observă că după axa d există câmpul
de excitaţie, iar după axa q numai câmpul determinat de înfăşurarea de
comutaţie. Câmpul determinat de reacţia indusului şi cel determinat de
înfăşurarea de compensaţie se anulează reciproc.
Se notează cu RE, R2, RC, RK şi LEd, L2d, LCd, LKd rezistenţele,
respectiv reactanţele de dispersie ale înfăşurărilor de excitaţie, a
indusului, înfăşurărilor de comutaţie şi de compensaţie ale maşinii.
Notăm cu R1, respectiv L1 sumele
R1  RE  R2  RC  RK ;
(7.14)
L1d  LEd  L2d  LCd  LKd .
În valori momentane, neglijând pierderile în fier, ecuaţia tensiunilor
maşinii este
di
u  i  R1  L1d  ueE  uem . (7.15)
dt
Considerând maşina liniară nesaturată, în complex ecuaţia devine
U  I  R1  j  ω  L1d  I  U eE  U em , (7.16)
unde U este tensiunea la borne, UeE tensiunea electromotoare indusă în
înfăşurarea de excitaţie (tensiunea autoindusă), iar Uem t.e.m. indusă prin
rotaţie în indusul maşinii.
Reprezentarea fazorială a relaţiei (7.16) este redată în figura 7.7 a). Se
observă că mărimea unghiului de defazaj dintre curent şi tensiunea la borne
depinde de mărimea tensiunii Uem, care – la rândul ei – depinde de turaţia
rotorului – relaţia (7.2). Deci, cu cât turaţia maşinii este mai mare cu atât

339
Maşini electrice
factorul de putere este mai apropiat de 1.
Curentul de pornire Ip rezultă din relaţia (7.15), în care Uem=0:
U
Ip  , (7.17)
R1  ω  L1d  ω  LE 
2 2

unde L E este inductivitatea utilă a înfăşurării de excitaţie. Se observă că

motorul monofazat serie are un curent de pornire mai mic decât motorul
de curent continuu care ar avea aceeaşi rezistenţă a circuitului serie,
datorită inductivităţilor L1d şi LE.
Cuplul maşinii rezultă din relaţia (7.12), cu observaţia că unghiul
=0:
1
M km   E  I . (7.18)
2
n
U nN
1,6
jL1dI

-UeE 1,2
Uem R1I

 0,8 1,0 Un
 I
0,9 Un
Uem 
0,8 Un
0,4
0,7 Un

UeE 0,6 Un
0,4 Un 0,5 Un M
0,5 1,0 1,5 2,0 MN
a) b)
Fig. 7.7 a) diagrama fazorială a maşinii monofazate serie; b) caracteristicile mecanice ale
motorului serie monofazat.

Turaţia maşinii de curent alternativ monofazată serie rezultă din

relaţia tensiunilor, avându-se în vedere relaţia (7.2) şi observându-se că la
cuplu constant curentul de sarcină este practic constant, deci tensiunea de
rotaţie Uem este practic proporţională cu tensiunea U la borne: Uem=kU.
Rezultă deci
k U  a 2 U
n  k' , (7.19)
N  P m m
adică turaţia este proporţională cu tensiunea maşinii şi invers proporţională
cu fluxul de excitaţie. De aici rezultă că există două posibilităţi de
modificare a turaţiei motorului monofazat serie, şi anume:
– prin şuntarea unei părţi a înfăşurării de excitaţie;
– prin alimentarea de la o sursă de tensiune variabilă (transformator cu

340
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

prize, autotransformator, variator de tensiune cu triac etc.).

Caracteristicile mecanice sunt reprezentate în figura 7.7 b).
Maşina monofazată cu repulsie
Maşina cu repulsie are o construcţie asemănătoare cu cea a maşinii
serie monofazată cu colector, dar între înfăşurarea statorică şi cea rotorică
nu există conexiune electrică. Între înfăşurările celor două armături există
doar cuplaj magnetic. Înfăşurarea statorică este conectată la reţeaua de
curent alternativ, iar înfăşurarea rotorică este scurtcircuitată.
Din punct de vedere constructiv există două tipuri de maşini cu
repulsie, între care, principial, nu există deosebiri:
– maşina cu repulsie având o singură înfăşurare statorică (primară) şi
perii deplasabile pe periferia colectorului – Fig. 7.8 a);
– maşina cu repulsie având două înfăşurări statorice cu axele în
cvadratură electrică şi perii fixe – Fig. 7.8 b); la aceste maşini se
pot utiliza şi poli de comutaţie.
U U

E I E1
I

 B
A B K
A

a) b)
Fig. 7.8 Maşina cu repulsie: a) cu o înfăşurare în stator şi perii
deplasabile; b) cu două înfăşurări în stator şi perii fixe.

Maşina cu repulsie are caracteristici asemănătoare cu cele ale maşinii

monofazate serie. Funcţionarea maşinii cu repulsie are la bază faptul că o
spiră în scurtcircuit, mobilă în jurul unei axe, aflată într-un câmp magnetic
alternativ perpendicular pe axa spirei tinde să se rotească în jurul axei până
ce planul ei devine paralel cu direcţia câmpului inductor – poziţia de energie
minimă.
Cum indusul maşinii cu repulsie conţine mai multe spire se obţine o
mişcare de rotaţie continuă a acestuia. Numele de maşină cu repulsie
provine deci de la fenomenul de respingere (repulsie) a laturilor unei spire
în scurtcircuit către poziţia de minimă energie electromagnetică.
Motorul cu repulsie are un cuplu de pornire mare, cuprins între 1,5 şi
4,5 cuplul nominal, corespunzător unui curent cuprins între 2,5 şi 4,5
curentul nominal. Turaţia maşinii cu repulsie se modifică prin deplasarea

341
Maşini electrice
periilor pe colector. Astfel, la cuplu nominal turaţia se poate modifica între
0,7 şi 1,1 din turaţia sincronă, iar la cuplu redus plaja de turaţii creşte de la
0,4 până la 1,2 din turaţia sincronă [10]. Sensul de rotaţie al rotorului
motorului cu repulsie este opus sensului în care se deplasează periile, faţă de
axa neutră.
Motorul cu repulsie se utilizează în industria textilă, la ascensoare şi la
aparate de ridicat.
a) Maşina cu repulsie cu o înfăşurare statorică şi perii deplasabile.
Considerăm că axa periilor face unghiul  cu axa fluxului înfăşurării de
excitaţie – Fig. 7.8 a).
Dacă =90 între înfăşurarea statorică şi cea rotorică nu există cuplaj
magnetic, axele celor două înfăşurări fiind în cvadratură electrică. Dacă
turaţia rotorului este nulă, în conductoarele rotorului nu se induc tensiuni,
aşadar nu vor apare curenţi. Ca urmare, cuplul electromagnetic este nul. Se
vorbeşte în acest caz de regimul de funcţionare în gol al maşinii cu
repulsie. În maşină există în acest caz doar fluxul de excitaţie E.
Maşina nu poate fi menţinută mult în acest regim deoarece pot exista
bobine scurtcircuitate de aceeaşi perie în care – prin efect transformatoric –
se pot induce tensiuni electromotoare. Acestea determină curenţi în bobinele
respective, ceea ce duce la încălzirea periculoasă a părţii respective a
înfăşurării rotorului.
Dacă =0, adică axa înfăşurării statorice şi cea a înfăşurării rotorice se
suprapun, fluxul produs de înfăşurarea statorică înlănţuie maximal
înfăşurarea rotorică şi – ca şi la transformator – va apare în înfăşurarea
rotorică (secundară) o tensiune indusă de valoare maximă. Aceasta va
determina în înfăşurarea rotorică scurtcircuitată un curent de valoare mare.
Fluxul de reacţie anulează fluxul inductor, deci fluxul rezultant fiind nul nici
în acest caz nu va exista un cuplu electromagnetic. Se vorbeşte în acest caz
de regimul de funcţionare în scurtcircuit al maşinii cu repulsie.
Maşina nu poate fi ţinută mult în această poziţie deoarece s-ar
deteriora rapid, datorită efectului termic al curentului rotoric.
Pentru o valoare a unghiului  cuprinsă între 0 şi 90 electrice cuplul
este nenul. În mod obişnuit, maşina cu repulsie funcţionează cu un unghi
=1222, iar cuplul maxim apare pentru valori ale unghiului  între 5şi
10.
b) Maşina cu repulsie cu două înfăşurări statorice şi perii fixe.
Putem considera că fluxul de excitaţie E produs de înfăşurarea reală este
fluxul rezultant produs de două înfăşurări fictive: una – Ex – după axa
periilor, producând fluxul x=Ecos şi alta – Ey – după perpendiculara pe
axa periilor, producând fluxul y=Esin (Fig. 7.9).
Dacă NE ar fi numărul spirelor înfăşurării reale de excitaţie, cele două
înfăşurări fictive ar avea Nx=NEcos, respectiv Ny=NEsin spire. De aici
342
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

rezultă că maşina cu repulsie cu o înfăşurare statorică şi perii deplasabile –

pentru un anumit unghi  – poate fi de fapt o maşină cu două înfăşurări
statorice, având Nx, respectiv Ny spire şi periile fixe, axa lor făcând cu axa
înfăşurării Ex – sau K din Fig. 7.8 b) – un unghi nul. Astfel se justifică
afirmaţia că între cele două maşini, principial nu există deosebiri. Deci
ecuaţiile maşinii cu repulsie se pot scrie o singură dată, având în vedere
echivalenţa EyE1, ExK – vezi figurile 7.8 b) şi 7.9.
Înfăşurarea Ey (E1) produce în
maşină fluxul y în fază cu curentul I,
I I dacă se neglijează pierderile în fier. Acest
flux acţionează în spaţiu după o axă
E
normală pe axa periilor şi determină
Ex tensiunea electromotoare indusă Ue2m în
Ey fază cu y. Fluxul produs de înfăşurarea
B Ex (K) în fază cu y are axa suprapusă

peste axa periilor şi determină în
y înfăşurarea scurtcircuitată a rotorului –
x prin efect transformatoric – o tensiune
A electromotoare indusă defazată faţă de
acesta cu 90 în urmă. În consecinţă, în
înfăşurarea rotorică va apare un curent
Fig. 7.9 Schemă referitoare la echivalenţa
celor două maşini de repulsie.
rotoric defazat faţă de tensiunea amintită
cu aproape 90, de asemenea în
urmă, datorită caracterului U
j(Lyd+Lxd)I
puternic inductiv al circuitului
rotoric.
Aşadar, între faza fluxului (Ry+Rx)I
inductor x (K) şi faza -Uey
curentului prin rotor este un
unghi de aproape 180. 
-Uex
Curentul rotoric determină însă Ue2m y (E1)
un flux în fază cu el şi aproape I2 R2I2 
I x (K)
opus cu fluxul inductor. Suma 
-U
celor două fluxuri – inductor şi Ue2p jL I e2p AB
2d 2
de reacţie – constituie fluxul
Fig. 7.10 Diagrama fazorială a maşinii cu repulsie.
rezultant AB, dirijat în spaţiu
după axa periilor, iar în timp defazat faţă de x (K) cu aproape 90 în
urmă. Acest flux rezultant determină valoarea tensiunii electromotoare
induse în înfăşurarea rotorică Ue2p şi deci şi a curentului rotoric I2 (vezi
figura 7.10).
În consecinţă, în maşină există două fluxuri:

343
Maşini electrice

– y, care produce tensiunea de rotaţie Ue2m şi

– AB, care produce tensiunea de pulsaţie Ue2p.
Dacă se notează cu R2, L2d rezistenţa, respectiv inductivitatea de
dispersie a înfăşurării rotorice, ecuaţia tensiunilor pentru rotor este
0  R2  I 2  j  ω  L2d  I 2  U e2p  U e2m . (7.20)
Fluxurile y, respectiv AB produc în înfăşurările Ey, respectiv Ex
tensiuni electromotoare de pulsaţie (tensiuni autoinduse) defazate cu 90
electrice în urmă faţă de ele. Adică vor exista tensiunile electromotoare
autoinduse Uex – defazată în urmă cu 90 faţă de fluxul AB – şi Uey –
defazată în urmă cu 90 faţă de fluxul y.
Ecuaţia tensiunilor statorice este
0  R2 I 2  j  ω  L2d  I 2  U e2p  U e2r . (7.21)
unde R y, R x, L yd , L xd sunt rezistenţele, respectiv inductivităţile de
dispersie ale înfăşurărilor E y (E 1 ), respectiv E x (K).
Diagrama fazorială corespunzătoare relaţiilor (7.20) şi (7.21) este
reprezentată în figura 7.10.
Fluxurile y (E) şi AB sunt decalate în spaţiu cu 90, iar în timp cu
unghiul , ceva mai mic de 90. Ele formează un câmp învârtitor eliptic care
– atunci când rotorul are turaţia sincronă – devine un câmp aproape circular.
Cuplul maşinii cu repulsie este dat de interacţiunea fluxului y cu
curentul I2, având expresia
1 1
M k m  Φ y  I 2 cos Ψ  k m  Φy  I 2 . (7.22)
2 2
Aproximarea are în vedere faptul că defazajul dintre fluxul y şi curentul I2
este de aproape 180. Maşina cu repulsie se comportă aşadar ca şi maşina
monofazată serie, faţă de aceasta însă are o comutaţie mai bună.
Variaţia cuplului în funcţie de unghiul  este redată în figura 7.11, iar
caracteristicile mecanice în figura 7.12 [10].
M n
Mn 5

3
Mp (n=0)
2
n=0,5 n1
40° 30° 20° 10°
1
n=n1

0
45° 90°  M
Fig. 7.12 Caracteristicile mecanice ale
Fig. 7.11 Variaţia cuplului cu unghiul  pentru
motorului cu repulsie pentru diferite valori
diferite turaţii.
ale unghiului .

344
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

7.2.2. Maş i n i d e cu ren t al te rn ati v cu c ol ector

tri f azate

Din punct de vedere constructiv o maşină trifazată cu colector are un

stator similar cu cel al unei maşini asincrone trifazate şi un rotor similar cu
cel al unei maşini de curent continuu. Atât statorul cât şi rotorul mai pot
avea şi alte înfăşurări, cu scopuri speciale, în funcţie de tipul şi destinaţia
maşinii.
În funcţie de numărul de perii se deosebesc maşini cu sistem simplu
de perii, care au trei perii pe dublul pas polar şi maşini cu sistem dublu de
perii, care au şase perii pe dublul pas polar. Dublul sistem de perii conduce
la o comutaţie mai bună.
Maşinile trifazate cu colector prezintă faţă de maşinile asincrone
obişnuite avantajul unei reglări economice în limite largi a turaţiei şi
realizarea unui factor de putere mai bun, dar şi dezavantajul unei construcţii
mai complicate şi evident şi a unei întreţineri mai dificile.
După felul caracteristicii mecanice realizate există două tipuri de
maşini trifazate cu colector:
– maşini cu caracteristică de tip serie şi
– maşini cu caracteristică de tip derivaţie.
Oricare ar fi tipul maşinii, o caracteristică comună a lor este prezenţa
câmpului magnetic învârtitor. Dacă acest câmp se roteşte cu turaţia sincronă
n1, iar rotorul (de curent continuu) se roteşte cu turaţia n în acelaşi sens,
turaţia câmpului magnetic învârtitor faţă de rotor este n1–n. În înfăşurările
rotorice vor apare tensiuni electromotoare induse având frecvenţa
f2=sf1=p(n1–n). (7.23)
Frecvenţa tensiunii culeasă la perii este însă cea corespunzătoare
turaţiei câmpului magnetic învârtitor faţă de perii, adică f=pn1.
Colectorul, împreună cu periile, realizează conversia frecvenţei f2 existentă
în înfăşurarea rotorică în frecvenţa f existentă în circuitul exterior (după
perii) [1].
Frecvenţa tensiunii culeasă prin perii nu depinde deci de turaţia
rotorului; astfel, indusul şi inductorul se pot conecta direct sau prin
înserierea la aceeaşi reţea electrică de frecvenţă f.
Valoarea tensiunii electromotoare culeasă la perii este
U e2  π 2 f 2  N 2  k b2  Φ, (7.24)
unde N2 este numărul de spire al înfăşurării rotorice corespunzătoare fazei
considerate, kb2 este factorul de bobinaj, iar  este fluxul care induce
tensiunea Ue2. Cu alte cuvinte, valoarea ei este proporţională cu frecvenţa f2,
dar frecvenţa sa de variaţie este f1 (frecvenţa de variaţie a fluxului  faţă de
perii).
În concluzie, dacă de la aceeaşi înfăşurare a indusului se scot de o
345
Maşini electrice
parte legături la inele colectoare, se va obţine un sistem de tensiuni de
frecvenţă variabilă f2 dependentă de turaţia n a rotorului, în timp ce la
cealaltă parte a rotorului – prin intermediul contactului alunecător colector-
perie – se va obţine un sistem de tensiuni de frecvenţă f independentă de
turaţia n a rotorului.
Ambele sisteme de tensiuni au însă valorile efective direct
proporţionale cu frecvenţa f2, deci cu turaţia n a rotorului. O astfel de maşină
funcţionează ca modificator de frecvenţă.
Dacă periile se deplasează pe colector se poate modifica faza tensiunii
culeasă prin perii faţă de tensiunea unei faze statorice. Dacă axa periilor
coincide cu axa unei faze statorice cele două tensiuni corespunzătoare sunt
în fază. Dacă axa periilor se deplasează în sensul rotirii câmpului inductor
tensiunea rotorică va fi defazată în urmă faţă de tensiunea fazei rotorice
considerate [1].
Comutaţia la maşinile trifazate cu colector este caracterizată prin
faptul că tensiunea de comutaţie de pulsaţie este în funcţie de alunecare:
Uepcs=sUepc; aşadar, la sincronism (s=0) tensiunea de comutaţie de pulsaţie
devine zero. Deci în apropierea sincronismului comutaţia este mult
îmbunătăţită. Câmpul învârtitor ce apare în aceste maşini nu permite însă
utilizarea unor poli de comutaţie, ceea ce constituie un dezavantaj al acestor
maşini.
Maşina trifazată derivaţie cu colector, alimentată
în rotor, cu sistem dublu de perii (Schrage -
Richter)
Această maşină, cunoscută în practică şi sub numele de maşină
Schrage-Richter, are schema prezentată în figura 7.13.
Înfăşurarea primară trifazată, conectată în stea, este dispusă pe rotor,
fiind alimentată prin sistemul inele colectoare-perii de la o reţea având
tensiunea U1 şi frecvenţa f constante.
Tot pe rotor mai este dispusă o înfăşurare de curent continuu conectată
la un colector pe care este plasat un sistem dublu de perii a, b, c, respectiv x,
y, z. Periile a, b, c sunt fixate prin intermediul port-periilor pe un colier, iar
periile x, y, z sunt fixate în mod identic pe un alt colier. Astfel, fiecare
sistem de perii se poate deplasa independent – într-un sens sau altul – cu
viteze egale sau diferite, astfel încât unghiul 2 – Fig. 7.13 a) – să poată lua
diferite valori între zero şi o anumită valoare maximă.
Câmpul magnetic învârtitor (cu turaţia n1 – sincronă faţă de rotor)
determinat de înfăşurarea trifazată rotorică, de flux , induce în înfăşurarea
statorică o tensiune electromotoare Ue2s=sUe2 de frecvenţă f2=sf1, s fiind
alunecarea maşinii.
Fluxul magnetic  induce şi în înfăşurarea de curent continuu o

346
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

tensiune electromotoare Uek care – culeasă la perii – are aceeaşi frecvenţă f2

(frecvenţa fluxului faţă de stator, periile fiind fixe). Valoarea tensiunii Uek
nu depinde de turaţia rotorului, fiind proporţională cu unghiul 2.

a2 b2 c2

x2 y2 z2
a2 b2 c2
z
n
z c c y
x
b
A
a A B C
n1
b
x2 y2 z2
C B x

2
y a

a) b)
Fig. 7.13 a) schema maşinii trifazate derivaţie cu colector, alimentată în rotor, având sistem
dublu de perii; b) aşezarea periilor pe colector.

Cuplul electromagnetic acţionează asupra statorului, care dacă ar fi

liber s-ar roti cu turaţia n în sensul de rotaţie al câmpului învârtitor. Cum
statorul este însă fix cuplul electromagnetic determină mişcarea rotorului cu
turaţia n în sens opus turaţiei câmpului magnetic inductor.
Această constatare rezultă mai simplu dacă considerăm că periile a, x;
b, y; c, z sunt suprapuse. În acest caz înfăşurarea statorică este în scurtcircuit
şi maşina Schrage-Richter este de fapt un motor asincron cu rotorul în
scurtcircuit în construcţie inversă, la care se roteşte armătura ce produce
câmpul inductor.
Dacă tensiunile Ue2s şi Uek au acelaşi sens – Fig. 7.14 b) – tensiunea
rezultantă din circuitul comun (de care depinde puterea interioară a maşinii)
va fi sUe2+Uek. Cu creşterea tensiunii rezultante din stator (care se poate
realiza prin creşterea numărului de spire, deci prin îndepărtarea periilor la
care este conectată aceeaşi fază statorică) creşte şi curentul indus I2 şi deci şi
s  U e 2  U ek
cuplul electromagnetic al maşinii în raportul . Cum cuplul
s  U e2
rezistent este presupus constant, creşterea cuplului electromagnetic duce la
creşterea turaţiei maşinii până când alunecarea obţinută conduce la o nouă
situaţie de echilibru, corespunzător alunecării sk, exprimată prin relaţia
sk  U e2  s  U e2  U ek , (7.25)

de unde rezultă
347
Maşini electrice

U ek
. sk  s  (7.26)
U e2
Aşadar, prin introducerea în stator a unei tensiuni Uek în fază cu
U ek
tensiunea Ue2 alunecarea maşinii scade şi deci viteza creşte. Dacă s
U e2
alunecarea sk devine negativă, maşina funcţionând la suprasincronism.
Analog se arată că dacă tensiunea suplimentară (de reglare) Uek este în
antifază cu tensiunea electromotoare Ue2s – Fig. 7.14 a) – expresia alunecării
de echilibru sk este
U ek
sk  s  , (7.27)
U e2
adică odată cu creşterea tensiunii electromotoare Uek alunecarea critică
creşte şi turaţia scade.
1 1
2 2

a2 a2
x2 Ue2s x2 Ue2s
ax ax
x a a x

n Uek n Uek

n1 n1

n<n1

a) b)
Fig. 7.14 Conectarea înfăşurărilor statorice la colector pentru maşina derivaţie alimentată în
rotor: a) tensiunile Ue2s şi Uek sunt în antifază; b) tensiunile Ue2s şi Uek sunt în fază.

Observaţie: În figura 7.14 s-a considerat că cele două perii se

deplasează cu viteze diferite faţă de situaţia când se aflau pe aceeaşi lamelă;
peria x2 se deplasează cu o viteză mai mare decât peria a2.
Din cele de mai sus rezultă modul practic de reglare a turaţiei maşinii
derivaţie alimentată în rotor. Considerăm o fază statorică a2-x2 a cărei axă
poate fi diferită de axa înfăşurării rotorice a-x când periile a şi x sunt
suprapuse (calcă pe aceeaşi lamelă de colector), tensiunea Uek este nulă şi
maşina funcţionează ca o maşină asincronă normală alimentată în rotor.
Dacă periile a-x se deplasează ca în figura 7.14 a) tensiunile Ue2s şi
Uek sunt în antifază pe circuitul închis x2-x-a-a2-x2 şi – conform relaţiei
(7.27) – alunecarea sk creşte, deci turaţia scade (turaţii subsincrone). Dacă
periile a-x se deplasează ca în figura 7.14 b) tensiunile Ue2s şi Uek sunt în
fază pe circuitul închis x2-x-a-a2-x2 şi – conform relaţiei (7.26) – alunecarea

348
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

sk scade, deci turaţia creşte, putându-se ajunge la turaţii suprasincrone. Din

figura 7.14 rezultă că unghiul 1+2 poate lua valori între –180 şi 180
electrice.
Dacă se notează cu R1 şi L1d rezistenţa, respectiv inductivitatea de
dispersie a înfăşurării de fază rotorice alimentată cu tensiunea de fază U1,
ecuaţia tensiunilor fazei rotorice (primare) este
U 1  R1  I1  j  ω  L1d  I 1  U e1. (7.28)
Pentru scrierea ecuaţiei între curenţi considerăm că prin rotor trece
curentul I2, determinat pentru o anumită alunecare de echilibru sk de
tensiunile skUe2 şi Uek, în fază în figura 7.14 b).
Dacă tensiunea skUe2 ar determina apariţia curentului I2s iar tensiunea
Uek ar determina curentul I2k, curentul I’2 raportat la rotor are expresia
I' 2  I' 2s  I' 2k . (7.29)
Între curentul primar I1 şi curentul secundar redus la primar I’2 există
relaţia
I 0  I 1  I' 2  I 1  I' 2s  I' 2 k . (7.30)
În relaţia (7.30) I0 este curentul de mers în gol al maşinii.
Caracteristicile mecanice ale maşinii derivaţie cu alimentare în rotor
depind de mărimea unghiului 2=1+2, fiind reprezentate în figura 7.15.
Din figură se observă că turaţia de mers în gol se poate regla în limitele 13
când unghiul 2 variază între limitele +180 şi –180.
cos
n
0,8
n1 n=n max
2,0 1,0

2=-180° 10% 15% n med

1,5
0,8 n=

0,6
2=0 5% 8%
1,0 n=n min
0,4
2=180° 12% 28%
0,5
M 0,2 M
Mn Mn
0,5 1,0 1,5 2,0 0,5 1,0 1,5

Fig. 7.15 Caracteristicile mecanice ale maşinii Fig. 7.16 Variaţia factorului de putere în
trifazate derivaţie alimentată în rotor. funcţie de cuplul electromagnetic.

În figura 7.16 este reprezentată variaţia factorului de putere în funcţie

de cuplul electromagnetic pentru diferite turaţii, deci pentru diferite valori
ale unghiului 2.
Datorită sistemului dublu de perii colectorul maşinii trifazate derivaţie
alimentată în rotor este mai lung şi deci mai scump. Obţinerea unui factor de
putere mai mare impune realizarea unui sistem de deplasare a periilor cu
viteze diferite. Maşina Schrage-Richter aduce – faţă de maşina asincronă –
avantajul că la un cuplu rezistent constant permite modificarea turaţiei în
349
Maşini electrice
limite largi.
Motorul trifazat derivaţie alimentat în rotor se utilizează în industria
textilă, în întreprinderile poligrafice, la acţionarea strungurilor etc. Se
construieşte pentru puteri de până la 250-300 kW, cu tensiuni de alimentare
până la 500 V.
Maşina trifazată derivaţie cu colector, alimentată
în stator
Această maşină, care funcţionează de regulă ca motor, poate avea
schema din figura 7.17.
Statorul maşinii are o înfăşurare obişnuită de curent alternativ, care
constituie înfăşurarea primară a maşinii. Tot pe stator mai poate exista o
înfăşurare cu prize – tot de curent alternativ – conectată la periile rotorului
direct sau prin intermediul unor dispozitive auxiliare. Această înfăşurare
suplimentară (dacă există) poartă numele de înfăşurare de reglare. Rolul
acestei înfăşurări poate fi îndeplinit şi de înfăşurarea principală – care se
realizează în acest caz cu prize –
sau de dispozitive auxiliare
exterioare maşinii, cum ar fi:
transformator cu raport de
transformare reglabil (Fig. 7.17),
regulator de inducţie etc. M
Rotorul este prevăzut cu o
înfăşurare de curent continuu
conectată la colector. Pe colector T
poate fi plasat un simplu sau dublu
sistem de perii, mobile sau fixe.
Când periile sunt fixe pe colector
atunci faza tensiunii de reglare se
modifică cu ajutorul unor
Fig. 7.17 Schema motorului derivaţie cu colector
dispozitive auxiliare exterioare alimentat în stator.
maşinii (regulator de inducţie).
Motoarele derivaţie cu colector alimentate în stator se construiesc
pentru puteri de până la 1.800 kW. Deoarece rotorul şi colectorul se
dimensionează pentru întreaga putere a maşinii, colectorul are dimensiuni
mari, indiferent de gama de reglare a turaţiei.
Câmpul magnetic învârtitor produs de înfăşurarea statorică alimentată
de la reţea se roteşte faţă de stator cu turaţia n1. Dacă rotorul maşinii se
roteşte în acelaşi sens cu turaţia n (n<n1) câmpul inductor va avea faţă de
rotor turaţia n1–n. În înfăşurarea rotorică tensiunea electromotoare indusă va
avea frecvenţa f2=sf1, frecvenţă pe care am putea s-o măsurăm la un sistem
de inele colectoare.
Tensiunea electromotoare indusă în rotor şi culeasă însă la perii va
350
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

avea frecvenţa f1 (frecvenţa câmpului magnetic învârtitor faţă de perii).

Această frecvenţă justifică conectarea rotorului la reţea prin intermediul
unui transformator sau regulator de inducţie.
Valoarea efectivă a tensiunii culeasă la perii este dată de relaţia (7.24)
– adică Ue2= 2 f2N2kb2 – deci tensiunea electromotoare culeasă la
perii are valoarea efectivă dependentă de alunecarea s a maşinii.
La funcţionarea în gol tensiunea aplicată la perii trebuie să fie egală cu
tensiunea electromotoare culeasă la perii. Deci, dacă se modifică tensiunea
aplicată la perii se modifică de asemenea alunecarea şi turaţia maşinii.
Turaţia maşinii poate fi aşadar modificată prin schimbarea raportului de
transformare al transformatorului T (Fig. 7.17).
Pentru o anumită poziţie a periilor şi un anumit raport de transformare
al transformatorului se poate obţine de exemplu o valoare pozitivă a
alunecării, deci motorul funcţionează în gol la o turaţie subsincronă.
Dacă de la transformator – pentru aceleaşi faze rotorice – se aduc
tensiuni defazate cu 180 faţă de cazul anterior, valoarea alunecării devine
negativă şi deci motorul funcţionează în gol la o turaţie suprasincronă.
Acelaşi rezultat se obţine fără a aduce la rotor tensiuni defazate cu 180 dacă

periile se rotesc pe colector cu arcul electric , adică arcul geometric .
p
Turaţia motorului derivaţie cu colector alimentat în stator poate fi deci
modificată prin schimbarea raportului de transformare al transformatorului
T, iar valoarea puterii reactive absorbite de motor poate fi modificată cu
ajutorul unui regulator de fază sau prin modificarea poziţiei periilor.
Modificarea turaţiei motorului
trifazat derivaţie alimentat în stator –
ca şi a motorului Schrage-Richter –
rezultă din raţionamentul următor.
Considerăm cuplul maşinii de lucru
constant. Cele două tensiuni din
circuitul de reglare sunt în opoziţie
de fază; curentul în circuitul
respectiv scade şi odată cu el scade
şi cuplul electromagnetic dezvoltat
de motor. În consecinţă, apare un
cuplu de frânare, care determină
reducerea turaţiei (şi creşterea
alunecării). Cu creşterea alunecării creşte însă curentul din circuitul rotoric
şi cu el cuplul electromagnetic. Echilibrul se realizează deci la o turaţie
subsincronă.
Analog se poate explica obţinerea unei turaţii suprasincrone, rezultată
la cuplu rezistent constant.

351
Maşini electrice
Ecuaţiile dintre tensiuni şi curenţi se pot stabili numai când este dată
schema concretă a maşinii, cu dispozitivele auxiliare folosite.
Caracteristicile mecanice ale motorului derivaţie cu colector alimentat
în stator sunt date în figura 7.18.
Maşina trifazată serie cu colector
Statorul acestei maşini este asemănător cu cel al maşinii de inducţie
obişnuite, având însă cele şase capete ale înfăşurărilor neconectate între ele.
Capetele de început se conectează la reţeaua de alimentare, iar capetele de
sfârşit se conectează – direct sau prin intermediul unui transformator şi prin
sistemul de perii – la înfăşurarea rotorică – Fig. 7.19 b). Rotorul are o
înfăşurare ca şi în cazul maşinii trifazate cu colector derivaţie alimentată în
stator.
Pe colectorul rotorului se află un sistem simplu sau dublu de perii.
Dacă sistemul de perii este dublu este obligatorie intercalarea între
înfăşurarea statorică şi rotorică a unui transformator intermediar, montat ca
în figura 7.19 c). Utilizarea transformatorului intermediar – Fig. 7.19 b) şi c)
– aduce cu sine două avantaje:
– alegerea unei tensiuni mai reduse pentru înfăşurarea rotorică, ceea
ce îmbunătăţeşte comutaţia;
– reducerea zonei de instabilitate a maşinii.

U1 V1 W1 U1 V1 W1 U1 V1 W1 înfăşurare
înfăşurare înfăşurare statorică
statorică statorică U2 V2 W2 (primară)
(primară) (primară) A B C

U2 V2 W2 U2 V2 W2 X Y Z
a1 b1 c1

b b A B C
x1 y1 z1
 

X Y Z
c c a x
x1 y1 z1

a a
a1 b1 c1 z b
a) b)
y
Fig. 7.19 Scheme ale motorului trifazat serie: c

a) fără înfăşurare specială de excitaţie şi transformator, cu simplu

sistem de perii;
b) cu transformator intermediar şi cu simplu sistem de perii; c)
c) cu transformator intermediar şi cu dublu sistem de perii.

De asemenea, în acest caz indusul este mai bine utilizat. În această

variantă motorul trifazat serie se poate executa pentru puteri de sute de
kilowatt-i.
Dacă sistemul de perii este simplu, acesta poate fi fix sau deplasabil.
Când sistemul de perii este fix este obligatorie intercalarea între înfăşurarea
statorică şi cea rotorică a unui regulator de fază.
352
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

Turaţia maşinii se poate regla între limitele 1:31:4 sau chiar mai
mari prin schimbarea poziţiei periilor pe colector. Valoarea turaţiei
superioară este limitată la circa 1,1n1 din motive de comutaţie, iar valoarea
inferioară este limitată de condiţiile de răcire.
Maşina se utilizează în instalaţiile macaralelor, la acţionarea pompelor
centrifuge şi a ventilatoarelor, a laminoarelor la rece etc. De regulă se
construiesc motoare pentru puteri relativ reduse, dar se pot construi şi pentru
puteri de ordinul sutelor de kilowatt-i.
La conectarea la reţea a maşinii trifazate serie apar câmpul învârtitor
statoric şi câmpul învârtitor rotoric. În regim staţionar de funcţionare cele
două câmpuri sunt în repaus relativ. Dacă curenţii sunt simetrici cele două
câmpuri magnetice sunt circulare. Amplitudinile solenaţiilor trec prin axele
înfăşurărilor când curenţii din înfăşurările respective sunt maximi.
Înfăşurarea statorică şi cea rotorică fiind conectate în serie – direct sau
prin intermediul unui transformator – amplitudinile solenaţiilor trec
simultan prin axele celor două înfăşurări – statorică, respectiv rotorică [7].

n n

locul geometric al
cuplului critic
n1 n1
160° 140°
150°
130°
140°

120°
100°
120° 130° 135° =90°
=100° M M

n a) b)
n1

140°

1
120° Fig. 7.20 Caracteristicile mecanice
100° ale motorului trifazat serie:
80° a) fără transformator intermediar;
60° b) cu transformator intermediar
c) cu două rânduri de perii.
=40°

M
MN c)

Dacă unghiul  dintre axa fazei statorice şi axa fazei rotorice cu care
este înseriată este zero axele se suprapun şi cuplul electromagnetic este nul.
În acest caz se realizează regimul de funcţionare în gol al maşinii.
Curentul absorbit din reţea în această situaţie – numit curent de mers în gol

353
Maşini electrice

– are o valoare mică (0,050,3)In. Curentul de funcţionare în gol asigură

magnetizarea maşinii.
Dacă periile se decalează astfel încât =180 amplitudinile celor două
solenaţii sunt în opoziţie, cuplul electromagnetic fiind din nou nul. În acest
caz se realizează regimul de funcţionare în scurtcircuit al maşinii.
Curentul absorbit în acest caz este maxim, fiind de (46)In.
Pentru orice unghi (0, 180) se obţine cu cuplu electromagnetic care
acţionează în sens invers sensului de rotire al periilor. Se recomandă ca periile
să fie rotite întotdeauna în sens invers sensului de rotaţie al câmpului
învârtitor inductor. Astfel se realizează o comutaţie mai bună, iar pierderile în
înfăşurarea rotorică sunt mai mici. Sensul de rotaţie al rotorului va coincide
cu sensul câmpului învârtitor.
În regim normal unghiul  este cuprins între 100 şi 160.
Caracteristicile mecanice ale motorului trifazat serie sunt reprezentate în
figura 7.20 – a), b) şi c).

7.3. Maşini speciale utilizate în schemele de

reglare automată ale acţionărilor electrice

În tehnica reglării automate a acţionărilor electrice se utilizează maşini

electrice speciale cum ar fi:
 maşini electrice amplificatoare (regulexul, rototrolul, amplidina,
metadina etc.);
 maşini sincrone speciale (motorul sincron reactiv, motorul sincron
cu histerezis, motorul sincron pas-cu-pas, motorul sincron reductor);
 servomotoare electrice (de curent alternativ, de curent continuu);
 tahogeneratoare (asincrone, sincrone, de curent continuu);
 micromaşini pentru sisteme de transmisie sincronă.
În acest paragraf vor fi prezentate câteva asemenea maşini, în scopul
fixării unor elemente generale despre construcţia, funcţionarea şi utilizarea lor.

7.3.1. Maş i n i el ectr i ce a mp l i f i catoare

Orice sistem de reglare automată stabileşte o relaţie între o mărime de

intrare (de comandă) Xi şi o mărime de ieşire Xe (comandată). Nelipsit, în
sistemul de reglare apare elementul de amplificare, caracterizat prin
Xe
coeficientul de amplificare k x  . După cum mărimile Xi şi Xe sunt
Xi
curenţi, tensiuni sau puteri, amplificatorul este de curent, tensiune sau
putere.
Maşinile electrice amplificatoare sunt maşini de curent continuu care

354
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

Pe
lucrează ca amplificatoare de putere, deci k x  k p  , adică raportul dintre
Pi
puterea amplificată (de ieşire) şi puterea de comandă.
Parametrii de bază ai amplificatoarelor realizate cu maşini de curent
continuu sunt următorii:
– coeficientul de amplificare în putere;
– viteza de răspuns la semnalul de intrare.
Performanţele unei maşini electrice amplificatoare se definesc în
comparaţie cu generatorul de curent continuu cu excitaţie separată, care este
în esenţă tot o maşină electrică amplificatoare. La acesta mărimea de intrare
este puterea aplicată circuitului de excitaţie, iar mărimea de ieşire este
puterea debitată prin bornele indusului.
Maşinile amplificatoare de curent continuu diferă din punct de vedere
constructiv de maşinile obişnuite. Deoarece tensiunea – şi deci şi puterea de
ieşire – depind de turaţia maşinii, aceste maşini amplificatoare se realizează
pentru turaţii mari, cuprinse între 1.500 şi 3.000 rot./min.
Pentru a se obţine o amplificare cât mai mare se urmăreşte realizarea
unui întrefier cât mai mic şi solicitări magnetice cât mai reduse. Pentru a nu
exista tensiune de ieşire în lipsa tensiunii de comandă trebuie ca inducţia
remanentă Brem să fie cât mai mică. În acest sens, miezul magnetic se
realizează din tole având un ciclu de histerezis cât mai îngust.
Ie
Regulexul
Regulexul este o maşină de curent Id
Ri, Li Rd, Ld
continuu la care câmpul inductor este Ue
produs de o înfăşurare de comandă şi de
Ii
una derivaţie (Fig. 7.21). Înfăşurarea
Ui
derivaţie asigură o reacţie pozitivă de
tensiune. Fig. 7.21 Schema electrică a regulexului.
Condiţia funcţionării acestei Ue
1" 2
maşini de curent continuu ca maşină 1 1'
amplificatoare este ca să nu se
autoexcite când Ui=0. Acest lucru se
realizează prin proiectarea circuitului de P
excitaţie derivaţie astfel încât Rd>Rcr
(caracteristicile 1 şi 1’ din figura 7.22).
Prin alimentarea înfăşurării de Rd=tg
Rcr=tgcr 
comandă, dreapta excitaţiei derivaţie
suferă o translaţie în stânga sau în cr
Id
dreapta, în funcţie de sensul curentului
Ii. La bornele maşinii apare o tensiune Fig. 7.22 Caracteristica de mers în
Ue de o polaritate sau alta (funcţionare gol şi dreapta de excitaţie derivaţie a
regulexului.

355
Maşini electrice
în cadranul I sau III) după sensul curentului Ii.
Condiţia realizării unei amplificări cât mai mari este ca valoarea
rezistenţei Rd să difere cât mai puţin de rezistenţa critică Rcr. În figura 7.22
este indicat punctul de funcţionare P (cadranul I) la intersecţia caracteristicii
de funcţionare în gol 2 cu caracteristica 1”, rezultată prin translaţia spre
dreapta a caracteristicii 1.
Rototrolul
Rototrolul este o maşină de curent continuu amplificatoare cu
autoexcitaţie, la care câmpul
inductor este produs de către o
Ri, Li Rs, Ls înfăşurare de comandă şi de una de
Ue R
s excitaţie serie (Fig. 7.23), cele două
Ii Ie înfăşurări fiind cuplate adiţional.
Ui Curentul de sarcină lucrează
Fig. 7.23 Schema electrică a rototrolului.
ca o reacţie pozitivă care întăreşte
efectul curentului de comandă, de
aceea se spune că maşina este cu reacţie pozitivă de curent.
Amplidina
Amplidina este o maşină electrică amplificatoare cu câmp magnetic
transversal, având caracteristic faptul că pentru fiecare pereche de poli sunt
necesare două perechi de
q perii, aşezate în
cvadratură electrică.
Ii Iq 1 A
Perechea de perii din axa
q a maşinii este
ad n scurtcircuitată (Fig. 7.24).
Bc
d 1B 2 B d' Funcţionarea
d
amplidinei se bazează pe
c aq q
utilizarea câmpului
magnetic de reacţie
2 A transversal al indusului ca
Ue
şi câmp magnetic
q' inductor principal al
Fig. 7.24 Schema de principiu a amplidinei. maşinii.
Din punct de vedere
constructiv amplidina este realizată ca şi o maşină de curent continuu, faţă
de care se deosebeşte prin miezul magnetic din tole şi prin înfăşurările sale,
care se dispun pe poli (în figura 7.24 este reprezentată doar o singură
înfăşurare de comandă). Indusul este practic identic cu cel al unei maşinii de
curent continuu obişnuite.
În axa polilor principali sunt plasate periile B1 şi B2. În tălpile polare
356
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

se prevede o înfăşurare de compensaţie a câmpului magnetic de reacţie

longitudinal.
Funcţionarea amplidinei este prezentată în continuare. Prin
intermediul înfăşurărilor de comandă (de excitaţie) se realizează fluxul
magnetic de comandă c, dirijat după axa polilor (d-d’). Acest câmp
magnetic induce în conductoarele indusului o tensiune electromotoare de
rotaţie care se poate culege la periile A1 şi A2 – dacă nu sunt scurtcircuitate.
La periile B1 şi B2 nu se culege în acest caz tensiune electromotoare indusă.
Sensul tensiunii electromotoare în conductoare este reprezentat în
figura 7.24 în primul strat de conductoare, aflat către întrefier. Dacă se
scurtcircuitează periile A1 şi A2 în indus se stabileşte un curent Iq, care
parcurge conductoarele în sensul tensiunii electromotoare induse. Acest
curent determină o solenaţie de reacţie aq şi deci şi un câmp magnetic de
reacţie q, dirijate după axa q.
Câmpul magnetic q este câmpul de bază din maşină, determinând
nivelul solicitărilor magnetice. Acest câmp se închide prin tălpile polilor
maşinii, motiv pentru care acestea sunt mai late decât la o maşină obişnuită.
Câmpul magnetic de reacţie transversală q induce în indusul maşinii o
tensiune electromotoare de rotaţie culeasă la periile B1 şi B2, numite perii de
lucru (de ieşire) ale maşinii.
La periile A1 şi A2 câmpul magnetic q nu determină tensiune
electromotoare indusă. Sensul tensiunii electromotoare induse de câmpul
magnetic transversal q este indicat în figura 7.24 în al doilea strat de
conductoare (mai depărtat de întrefier).
La funcţionarea în gol a amplidinei prin indus circulă doar curentul Iq.
La funcţionarea în sarcină a maşinii se stabileşte un curent Id care circulă
prin indus în sensul tensiunii electromotoare induse, determinând o solenaţie
de reacţie ad şi un flux magnetic d cu caracter demagnetizant.
Pentru a contracara influenţa negativă a acestui flux magnetic se
plasează în tălpile polare înfăşurarea de compensaţie K, conectată în serie cu
circuitul de lucru. Înfăşurarea de compensaţie se dimensionează astfel încât să
realizeze o compensare totală (critică) a reacţiei longitudinale a indusului, cât
şi a reacţiei transversale [10].
Amplidina mai poate avea o înfăşurare de reacţie conectată în derivaţie
cu periile B1, B2. Dacă această înfăşurare determină o mărire a tensiunii de ieşire
se vorbeşte despre o reacţie pozitivă, în caz contrar se vorbeşte despre o reacţie
negativă. Această înfăşurare de reacţie influenţează şi stabilitatea funcţionării
amplidinei.
O amplidină în construcţie normală are o amplificare în putere Kp de
până la 8.000, iar timpul de răspuns T este cuprins între 0,050,2 s [10].
Kp
Raportul se numeşte raport de amplificare dinamică.
T
357
Maşini electrice
Amplidinele au între două şi şase înfăşurări de comandă. Ele se
construiesc pentru puteri de ieşire între 0,4 şi 40 kW şi puteri de comandă de
0,4 până la 1 W.
Metadina. Magniconul
Metadina este o maşină amplificatoare cu câmp magnetic
transversal – ca şi amplidina – la care însă nu este compensată reacţia de
indus după axa longitudinală. Ca urmare a acestui fapt coeficientul de
amplificare în putere este mai redus. Tot o consecinţă a lipsei înfăşurării de
compensaţie a reacţiei longitudinale, la o valoare dată a tensiunii de
comandă Ui – pentru o plajă largă de valori ale rezistenţei de sarcină –
curentul debitat de metadină este constant. Acesta este însă un avantaj al
metadinei, care o face utilizabilă în schemele de acţionări unde se urmăreşte
asigurarea unui curent cât mai constant.
Metadina permite:
 pornirea fără reostat la acţionările trenurilor electrice;
 obţinerea unui domeniu larg de reglaj al vitezei;
 frânarea până la viteze mici [10].
Magniconul este o maşină electrică amplificatoare cu coeficienţi de
amplificare în putere superiori amplidinei, cu o comutaţie mai bună şi cu o
viteză de răspuns mai mare. Are însă dezavantajul că preţul lui de cost este
mai ridicat, având o construcţie mai complicată. Circuitul magnetic statoric
are poli înecaţi, prezentând însă două axe de simetrie: d şi q.
Cele două înfăşurări de comandă şi cea de compensaţie sunt plasate în
crestături. Axa înfăşurării de compensaţie coincide cu axa înfăşurărilor de
comandă (axa d).
Înfăşurarea indusului este realizată cu pas semi-diametral, ceea ce
constituie o particularitate a magniconului; în câmpul magnetic inductor
bipolar se roteşte de fapt o înfăşurare tetrapolară. Pe indus sunt plasate două
perechi de perii, din care o pereche – cea din axa q – este scurtcircuitată.
Periile din axa d constituie periile de lucru ale magniconului.
Magniconul se utilizează în schemele de reglare automată a diferitelor
acţionări, unde înlocuieşte atât amplidina cât şi o serie de aparate de măsură,
control etc., determinând pe ansamblu o scădere a preţului de cost al
instalaţiei.

7.3.2. Maş i n i s i n cron e s p eci al e

În această categorie sunt incluse maşinile sincrone de putere redusă –

de la puteri de ordinul watt-ilor până la zeci de kilowatt-i – care prezintă
particularităţi constructive şi funcţionale faţă de maşinile sincrone obişnuite.
Ele se utilizează în schemele de automatizări când se urmăreşte păstrarea
riguros constantă a unei viteze, transmiterea sincronă a unor semnale etc.
358
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

Motorul sincron reactiv

Acest motor, numit şi motor sincron cu reluctanţă variabilă, are
statorul polifazat – ca şi cel al maşinii sincrone obişnuite – rotorul este însă
diferit, fiind fără înfăşurare de excitaţie.
Funcţionarea motorului reactiv se bazează pe cuplul electromagnetic
reactiv, dependent – după cum se cunoaşte – de asimetria magnetică a
rotorului (anizotropia magnetică). În figura 7.25 sunt indicate două tipuri de
rotoare pentru motorul sincron reactiv. La ambele variante reluctanţa
magnetică după axa q este mărită prin plasarea după această axa a unor
“bariere” de aluminiu (material nemagnetic). În acest fel reactanţa Xq este
mai mică decât reactanţa Xd.
d d
Fe
q q
q' q' Al
Al Fe

d d
d' d'

q q
q' q'
d' d'
a) b)
Fig. 7.25 Tipuri de rotoare pentru motorul sincron reactiv a) rotor cu
bariere nemagnetice şi întrefier variabil; b) rotor cu bariere nemagnetice.

Pornirea motorului sincron reactiv se realizează în asincron, cu ajutorul

coliviei de pornire – Fig. 7.25 b) – sau cu ajutorul miezului de aluminiu – Fig.
7.25 a). Când turaţia este apropiată de turaţia sincronă cuplul reactiv îşi face
simţită prezenţa, determinând accelerarea rotorului şi – după câteva oscilaţii
– intrarea în sincronism. Înfăşurarea în colivie sau miezul de aluminiu masiv
au şi rolul de înfăşurare de amortizare a oscilaţiilor provocate de eventualele
şocuri de sarcină.
Motorul sincron reactiv absoarbe din reţea nu numai putere activă ci şi
reactivă (pentru magnetizare). Aceste motoare se construiesc pentru puteri
de la sute de watt-i la 2 kW şi se utilizează în cinematografie şi
telemecanică [10].
Motorul sincron cu histerezis
Acest motor se construieşte pentru puteri cuprinse între câţiva
miliwatt-i şi sute de watt-i, fiind folosit în schemele de comandă şi în
acţionările de mică putere în care se cere turaţie constantă, în acţionări cu
momente de inerţie mari, în tehnica video şi sonoră, în tehnica spaţială
(giroscoape).
Statorul acestui motor este polifazat (trifazat) ca şi la maşinile obişnuite,
359
Maşini electrice
în timp ce rotorul – fără înfăşurare – este realizat dintr-un cilindru din material
magnetic dur cu un ciclu lat de histerezis (material activ) sau dintr-o cămaşă
cilindrică din material magnetic dur cu ciclu lat de histerezis în interiorul căreia
se află un oţel electrotehnic obişnuit sau material nemagnetic. Există şi alte
variante de rotor cu diferite proeminenţe, urmărindu-se obţinerea şi a unui
cuplu sincron reactiv (Fig. 7.26).
Ca materiale care au un ciclu de histerezis de arie mare se folosesc
oţelurile aliate cu crom, cu wolfram, cu cobalt sau aliaje fier-mangan-
nichel, fier-cobalt-molibden etc.
Întrefierul motorului sincron cu histerezis se realizează cât mai mic
posibil tehnologic pentru a se reduce la minim curentul de magnetizare.
Motorul cu histerezis se poate alimenta de la o sursă având frecvenţa
între 50 şi 1.200 Hz şi poate atinge randamente de 80%. Factorul de putere
este scăzut datorită curentului de magnetizare. Alimentând motorul cu
histerezis de la o sursă de tensiune cu frecvenţă variabilă se pot obţine turaţii
în limite largi.
La alimentarea înfăşurării statorice se stabileşte un câmp magnetic
învârtitor circular (sau eliptic dacă înfăşurarea statorică este monofazată cu
înfăşurare auxiliară). La o turaţie diferită de cea sincronă în rotor se induc
curenţi turbionari care – în interacţiune cu câmpul inductor – determină un
cuplu motor Ma de tip asincron.
Acest cuplu este deci nul la sincronism, când acţionează însă cuplul

d d d
q' q q' q q' q
H H H
H

H H
d' d d' d d' d

q' q q' q q' q

d' d' d'
a) d b) d c)

q' q q' q
H H
H

d' d d' d

q' q q' q
d' d'
d) e)
Fig. 7.26 Tipuri de rotoare pentru motorul sincron reactiv a) rotor cu cămaşă cilindrică
activă şi butuc feromagnetic obişnuit; b) rotor cu cămaşă cilindrică activă şi butuc
feromagnetic cu proeminenţe polare; c) rotor cu cămaşă cilindrică activă şi butuc
neferomagnetic; d) rotor cu cămaşă cilindrică activă cu reluctanţă variabilă şi butuc
neferomagnetic; e) rotor masiv din material activ.

360
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

MH determinat de fenomenul de histerezis. Cuplul MH acţionează însă şi la

turaţii deferite de cea sincronă, valoarea sa fiind independentă de turaţie.
Deci pentru o anumită turaţie subsincronă cuplul motor al motorului cu
histerezis este
M=Ma+MH. (7.31)
Cuplul de histerezis MH apare ca interacţiune a câmpului magnetic
învârtitor statoric cu unda armonică fundamentală a intensităţii câmpului
magnetic rotoric.
Dacă inducţia B B, HH
magnetică în întrefier
variază sinusoidal B
H1 HH
(Fig. 7.27) în H
B m
t
m
materialul magnetic H

dur al rotorului apare

o intensitate de câmp 1
magnetic HH
nesinusoidală
datorită Fig. 7.27 Ciclul de histerezis şi variaţia inducţiei şi a intensităţii
histerezisului. Se câmpului magnetic la un material magnetic dur.
poate considera că această intensitate de câmp magnetic este produsă de
rotor şi deci apariţia cuplului motor ca interacţiune a celor două câmpuri
este justificată. Cuplul de histerezis are deci expresia
M H  k  B  H H sin  1 , (7.32)
unde k este o constantă dependentă de volumul materialului magnetic cu
histerezis, iar dacă se iau în considerare valorile maxime ale inducţiei Bm,
respectiv ale armonicii fundamentale a intensităţii câmpului magnetic al
materialului cu histerezis Hm,
atunci SH=BmHmsin1 este M
+M a
suprafaţa ciclului de M
M MH
r

r
histerezis [16]. B Ma
Se constată că valoarea A
acestui cuplu este cu atât mai MH
mare cu cât unghiul 1 este s
-1 O 1
mai mare, iar acest unghi
-MH
este mai mare la materialele
magnetice cu ciclu de
histerezis cât mai lat. +M a
MH
Pornirea motorului
sincron cu histerezis este
rapidă, ca urmare a cuplului Fig. 7.28 Caracteristica mecanică a motorului sincron cu
histerezis.
asincron de pornire destul de
mare. Intrarea în sau ieşirea din sincronism a acestui motor se face fără

361
Maşini electrice
şocuri. Dacă cuplul rezistent Mr este mai mic decât cuplul MH motorul
funcţionează stabil cu turaţia sincronă – punctul A fin figura 7.28, iar dacă
cuplul rezistent Mr este mai mare decât MH motorul funcţionează stabil
având o anumită alunecare, deci în asincron – punctul B din figura 7.28.
Motorul sincron pas-cu-pas
Acest motor transformă impulsurile de tensiune în deplasări
unghiulare discrete. Corespondenţa între impulsurile de comandă şi
deplasările unghiulare fiind univocă, în instalaţiile de automatizare cu
asemenea motoare nu mai este necesară legătura de reacţie.
Denumirea acestui tip de
motor sincron provine de la
numele de pas ce se dă unghiului III
minim de deplasare a rotorului.
Motorul pas-cu-pas se comportă ca II
un convertor electromecanic
numeric-analog. I
Din punct de vedere
constructiv motoarele pas-cu-pas
pot fi realizate în mai multe
variante. Se deosebesc două tipuri
de bază:
 motoare pas-cu-pas de tip
reactiv, ale căror rotoare sunt
realizate din tole, fără a avea Fig. 7.29 Motorrotoare
pas-cu-pas cu mai multe statoare şi
decalate relativ.
vreo înfăşurare;
 motoare pas-cu-pas de tip activ, ale căror rotoare sunt cu magneţi
permanenţi sau cu electromagneţi.
Motoarele pas-cu-pas pot avea un stator sau mai multe rotoare, rotite
unul faţă de altul (Fig. 7.29). În figura 7.30 este reprezentat un motor pas-
cu-pas ce permite deplasări unghiulare de 30. Statorul are şase poli
aparenţi, deci şi şase înfăşurări de comandă, iar rotorul are doi poli aparenţi
fără excitaţie.
La alimentarea înfăşurărilor polilor statorici (diametral opuşi) 1 şi 4 –
înseriate adiţional – cuplul reactiv determină aşezarea rotorului ca în figura
7.30 a). Dacă se alimentează suplimentar şi înfăşurările polilor 2 şi 5 –
înseriate tot adiţional dar cu curent de sens opus faţă de curentul polilor 1 şi
4 – liniile de câmp se închid ca în figura 7.30 b), rotorul aşezându-se ca în
figura respectivă, deci rotit cu 30 faţă de cazul anterior.
Dacă în continuare se deconectează înfăşurările polilor 1 şi 4,
rămânând însă alimentate înfăşurările polilor 2 şi 5, rotorul suferă o nouă
rotire cu 30 – Fig. 7.30 c). Procedându-se la fel în continuare, alimentându-

362
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

se celelalte înfăşurări, rotorul continuă rotirea discretă cu câte un pas de 30.

1 1 1

6 2 6 2 6 2

5 3 5 3 5 3

4 4 4

a) b) c)
Fig. 7.30 Motorul pas-cu-pas în trei poziţii consecutive.

Alimentarea înfăşurărilor statorice se realizează prin intermediul unui

comutator mecanic; mai nou, alimentarea se face cu ajutorul unor
dispozitive electronice.
Parametrii unui motor sincron pas-cu-pas sunt următorii:
 pasul – exprimat în grade – egal cu valoarea unghiului de rotaţie
realizat la primirea unui impuls; un motor pas-cu-pas este cu atât mai
bun cu cât pasul său este mai mic (la Universitatea Tehnică din Cluj-
Napoca s-a realizat un motor pas-cu-pas având pasul de 2,65; firma
Fujitsu a realizat motoare cu un pas de 1,2);
 cuplul critic este cuplul rezistent opus de către sistemul acţionat la
care rotorul nu se pune în mişcare la primirea unui impuls de
comandă;
 cuplul limită este cuplul rezistent maxim la care – pentru o
frecvenţă dată a pulsurilor de comandă – motorul răspunde fără a
pierde paşi;
 frecvenţele limită (minimă şi maximă) între care motorul
funcţionează fără a pierde paşi.
Utilizarea motorului pas-cu-pas se extinde pe măsură ce roboţii pătrund
din ce în ce mai mult în diverse domenii industriale. Există şi motoare pas-cu-
pas liniare – de exemplu motorul Sawyer – cu ajutorul cărora se pot realiza
sisteme de deplasare în coordonate pe o suprafaţă plană [16].
Motorul sincron reductor
Acest motor, alimentat de la o reţea de frecvenţă industrială, permite
obţinerea unor turaţii foarte reduse, eliminând astfel în unele instalaţii
reductorul mecanic de turaţie. În plus, durata de serviciu a unui motor sincron
reductor este de trei ori mai mare decât a unui motor sincron clasic cuplat cu
un reductor mecanic.
Armăturile statorului şi rotorului sunt realizate din tole, fiind
prevăzute cu crestături. Câmpul magnetic învârtitor este produs de

363
Maşini electrice
înfăşurarea statorică, trifazată sau monofazată cu înfăşurare auxiliară. Pe
rotor nu sunt plasate înfăşurări.
Numărul de crestături statorice Z1 diferă de numărul de crestături
rotorice Z2 (Z2>Z1), iar diferenţa Z2–Z1 trebuie să fie un număr par [11].
Dacă numărul perechilor de poli este diferit de unu, atunci numărul de
crestături statorice, respectiv rotorice trebuie să fie multiplu de p. La
deplasarea câmpului magnetic X
Y
inductor, rotorul se roteşte cu A C'
un anumit unghi – în sensul A 1
C'
24 2
B' 23 B
rotirii câmpului – astfel încât 26' 1'
3 ns
2'
să coincidă axele dinţilor B' 22 25'
 3' 4 B
24' 4'
vecini celor ce au coincis 21
23'
5
C n 5' A'
anterior. 22' 6'
20 6
În figura 7.31 este re- C A'
21' 7'
prezentată schema construc- 19 7
tivă a unui motor sincron re- A'
20' 8'
C
ductor având 24 de crestături 18 19' 9' 8

statorice (în care se află o A'

17
18' 10'
9
C
înfăşurare trifazată cu două 17' 11'
B 16 16' 12' 10 B'
crestături pe pol şi fază, şi 15' 14' 13'
15 11
două perechi de poli) şi 26 de B 14 12
B'
13
C' A
crestături rotorice. C' A
La un moment dat axa Y'
X'
a)
câmpului magnetic învârtitor X
Y
coincide cu axa dinţilor A C'
statorici 1 şi 13. Datorită A 1
C'
24 2
B' 23 B
cuplului electromagnetic 26' 1' 2'
3 ns
reactiv rotorul se învârteşte B' 22
24'
25'
 3' 4 B
4'
pentru a ocupa poziţia de 21
23'
5
C n 5' A'
minimă reluctanţă şi astfel se 22'
20 6' 6
va suprapune cu axa câmpului C 21' A'
7'
axa rotorică care trece prin 19 7
20'
dinţii 1’ şi 14’ – Fig. 7.31 a). A'
8'
C
18
În acest moment coincid 19'
9' 8

axele dinţilor statoric 1 şi A' 18'

10' C
17 9
17'
rotoric 1’, respectiv statoric B 16
11'
16' 12' 10 B'
13 şi rotoric 14’. 15' 14' 13'

După un interval de B 15 14 12
11
B'
13
C' A
p T C' A
timp t  – T fiind pe-
Z1 Y' b)
X'
rioada curentului statoric, iar Fig. 7.31 Schema de principiu a motorului sincron reductor:
a) poziţia rotorului la momentul când axa câmpului este 1-13;
p numărul perechilor de poli b) poziţia rotorului când axa câmpului este 2-14.

364
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

ai statorului – axa câmpului magnetic învârtitor statoric trece prin axa

dinţilor statorici 2 şi 14. Axa câmpului electromagnetic învârtitor statoric s-a
360
rotit cu  15 (unghi geometric).
24
Datorită cuplului electromagnetic reactiv rotorul se învârteşte în
acelaşi sens până ocupă următoarea poziţie de minimă reluctanţă, adică până
ce axa dinţilor rotorici 2’ şi 15’ coincide cu axa câmpului magnetic
învârtitor statoric, adică coincid axele dinţilor statoric 2 şi rotoric 2’,
respectiv statoric 14 şi rotoric 15’ – Fig. 7.31 b).
În intervalul de timp t rotorul s-a învârtit cu unghiul geometric
360 360
    1,1538 , adică rotorul se roteşte cu o viteză de 13 ori mai
24 26
mică decât cea a câmpului magnetic învârtitor statoric.
În general, viteza unghiulară a rotorului rezultă din relaţia

 
t
 2  2   Z1
    
 Z1 Z 2  p  T
(7.33)
 Z 2  Z1
 
p Z2
2   f Z 2  Z1
 .
p Z2
Din relaţia (7.33) se constată că există două posibilităţi de obţinere a
unei viteze unghiulare cât mai reduse, şi anume:
– prin realizarea unei înfăşurări statorice cu un număr p de perechi
de poli cât mai mare;
– prin alegerea numărului de dinţi statoric Z1, respectiv rotoric Z2
astfel încât acestea să aibă valori mari şi să fie apropiate.
Prin combinarea celor două metode se poate obţine o viteză a rotorului
mult mai mică decât viteza câmpului magnetic învârtitor statoric.
În exemplul considerat se obţine o turaţie a rotorului
 f Z 2  Z 1 50 2 rot. rot.
n    1,923  115,38 , adică o turaţie de 13
2 p Z 2 2 26 s min.
ori mai mică decât cea a câmpului magnetic învârtitor statoric.
Dacă numărul perechilor de poli ar fi fost p=1 turaţia rotorului ar fi
fost de 230,77 rot./min.
Motorul sincron reductor se utilizează în construcţia roboţilor pentru
manipularea substanţelor radioactive, a roboţilor folosiţi în spaţiul cosmic,
în incinte aflate la temperaturi înalte etc.
365
Maşini electrice

Generatorul sincron de medie frec venţă

Generatorul sincron de medie frecvenţă este utilizat pentru
alimentarea instalaţiilor de tratamente termice cu încălzire prin inducţie
electromagnetică, a instalaţiilor de topire a metalelor feroase şi neferoase, a
instalaţiilor de sudare etc.
Pentru frecvenţe joase (300600 Hz) generatoarele sincrone sunt
construite după acelaşi principiu ca şi cele clasice. Pentru frecvenţe mai mari
(2.500 Hz, 8.000 Hz) principiul clasic – utilizarea fluxului alternativ de
amplitudine m – Fig. 7.32 a) – în jurul valorii zero – nu mai poate fi folosit,
aceasta deoarece ar trebui fie o turaţie prea mare, care ar duce la forţe
centrifuge nepermise, fie un număr de perechi de poli prea mare, caz în care
s-ar crea dificultăţi în realizarea crestăturilor.
 

m

max
0
m t t
 
O O 
min 

a) b)
Fig. 7.32 Variaţia în timp a fluxului inductor: a) la maşina sincronă clasică; b) la maşina
sincronă de medie frecvenţă.

De aceea se apelează la un alt principiu, şi anume utilizarea unui flux

magnetic variabil în timp între două limite – min şi max – Fig. 7.32 b).
Acest flux inductor este pulsator în timp, sensul său rămânând mereu
acelaşi. Fluxul inductor pulsator poate fi descompus matematic într-o
componentă constantă în timp 0 şi o componentă alternativă de
amplitudine m:
   min
 m  max . (7.34)
2
Componenta constantă 0 nu induce tensiune electromotoare în
înfăşurarea indusă, în schimb componenta alternativă induce o tensiune
electromotoare de aceeaşi pulsaţie.
E E E

înfăşurare
indus

max min

Fig. 7.33 Schema de principiu a maşinii sincrone de medie frecvenţă.

366
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

Schema de principiu a unui generator sincron de medie frecvenţă (sub

10.000 Hz) este prezentată în figura 7.33.
Miezurile magnetice – atât al statorului, cât şi al rotorului – sunt
realizate din tole cât mai subţiri (0,2 mm). Statorul este prevăzut cu o
înfăşurare de excitaţie alimentată în curent continuu, plasată pe poli în a
căror talpă polară sunt practicate crestături – în număr impar – echidistante.
Distanţa dintre doi poli, măsurată pe periferia de către întrefier a
inductorului, este egală cu deschiderea unei crestături. În jurul dinţilor
statorici astfel rezultaţi se află înfăşurarea indusului, de regulă monofazată.
Pe rotor sunt de asemenea crestături astfel realizate încât dinţii rotorici
realizaţi să aibă aceeaşi lăţime şi la fiecare al doilea dinte statoric să
corespundă un dinte rotoric. Pe rotor nu sunt dispuse înfăşurări.
În acest fel, când rotorul se învârteşte fiecare dinte statoric se află în
două poziţii extreme:
– când are în axa sa un dinte rotoric; atunci se obţine fluxul maxim
max (reluctanţa magnetică este minimă);
– când are în axa sa axa unei crestături rotorice; atunci se obţine fluxul
minim min.
Fluxul în dintele statoric variază cu frecvenţa
f  n  Zr (7.35)
şi tensiunea electromotoare indusă variază cu aceeaşi frecvenţă. În relaţia
(7.35) n este turaţia rotorului, iar Zr este numărul de dinţi rotorici.
Variaţia fluxului inductor în dinţii statorici nu induce tensiune
electromotoare şi în înfăşurarea de excitaţie, deoarece numărul lor fiind par
A B

max min max

E I E I E I

min n max min

a)
A B

min max min

E I E I E I

max n min max

b) 

Fig. 7.34 Maşina sincronă cu

frecvenţă ridicată având pasul
 t dentar statoric şi rotoric egale:
 a) la t=; b) la t=+;
c) variaţia fluxului inductor.
c)

367
Maşini electrice

pentru un pol în jumătate din dinţi fluxul creşte către max, iar în jumătate
din dinţi fluxul scade către min, astfel încât fluxul rezultant pentru un pol
are valoarea constantă 0.
Reacţia de indus acţionează ca şi la maşinile clasice, fiind
demagnetizantă când sarcina este inductivă şi magnetizantă când sarcina
este capacitivă.
Variaţia reluctanţei magnetice şi deci a fluxului inductor între min şi
max se poate realiza şi cu alte variante de construcţie a miezului magnetic
statoric, respectiv rotoric.
În figura 7.34 a) este reprezentată o porţiune (doi poli) din statorul şi
din rotorul unui generator sincron de medie frecvenţă perfecţionat de
inginerul român V. Bunea în anul 1958 [11]. Atât statorul cât şi rotorul au
dinţi cu pas egal. Prin modul de realizare al crestăturilor mari – în care este
plasată înfăşurarea de excitaţie E, respectiv înfăşurarea indusului I – sub o
jumătate de pol inductor axele dinţilor statorici şi rotorici coincid, iar sub
cealaltă jumătate de pol inductor axele dinţilor statorici coincid cu axele
crestăturilor rotorice.
În prima jumătate a polului inductor fluxul are valoarea maximă max,
iar în a doua jumătate are valoarea minimă min. Deoarece înfăşurarea
indusului înconjoară jumătate dintr-un pol
e inductor şi jumătate din polul inductor
i vecin, fluxul printr-o spiră a sa este
i 1=max–min, deci este pozitiv, iar în spira
e
n următoare a indusului (plasată pe polii
vecini) fluxul este 2=min–max, deci este
e negativ – Fig. 7.34 b). Această situaţie
există la un moment dat; după ce rotorul s-a
învârtit cu o jumătate de pas dentar situaţia
e se schimbă – Fig. 7.34 b).
În figura 7.35 este reprezentată o
Fig. 7.35 Secţiune prin maşina sincronă secţiune prin maşina sincronă de medie
de tip Guy.
frecvenţă de tip Guy.
În România există generatoare sincrone de medie frecvenţă [25] de
2.500 Hz (de exemplu GEF-AV 300/2500 – având puterea de 300 kW) şi de
8.000 Hz (de exemplu GEF-AV 100/8000 – având puterea de 100 kW).
Acestea sunt în construcţie monobloc cu motorul asincron de antrenare,
generatorul fiind răcit de regulă cu apă, pierderile în el fiind relativ mari.

7.3.3. S ervo motoar e el ec tri c e

În această categorie de maşini electrice speciale sunt incluse

motoarele de curent continuu sau alternativ care în sistemele de reglare

368
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

automată au rolul de elemente de execuţie.

Servomotoarele au caracteristici mecanice diverse şi sunt realizate la
puteri şi turaţii cuprinse în limite largi. De regulă, puterea unui servomotor
este sub 1 kW. Servomotoarele electrice pot fi:
– de curent continuu;
– de curent alternativ.
Servomotoare de curent continuu
Din punct de vedere constructiv un servomotor de curent continuu are
aceleaşi elemente ca şi o maşină de curent continuu obişnuită; realizarea
practică a statorului şi rotorului cu colector diferă însă de cea
corespunzătoare a motoarelor obişnuite.
Miezul feromagnetic statoric se realizează din tole, execuţia sa fiind
mult mai îngrijită. Rotorul – având înfăşurare cu pas diametral – este
realizat astfel încât să aibă o inerţie cât mai mică. Colectorul se realizează
adesea prin presarea lamelelor în material plastic.
Mai des întâlnite sunt două variante de servomotoare de curent
continuu:
– cu rotor în formă de pahar;
– cu rotor disc (întrefier axial).
La servomotorul cu rotor în formă de pahar înfăşurarea indusului nu
perii magnet permanent rotor pahar mai este plasată pe un
miez feromagnetic (care ar
avea moment de inerţie
mare) ci pe un cilindru
izolant subţire. Acesta este
plasat în întrefierul radial
dintre miezul magnetic
statoric şi miezul magnetic
„rotoric“, devenit fix. Deci
în mişcare de rotaţie se va
colector stator interior
afla doar cilindrul
Fig. 7.36 Secţiune prin servomotorul de curent continuu cu («paharul») izolant cu
rotor pahar. înfăşurarea indusului (Fig.
7.36). Servomotorul din figura 7.36 este realizat cu magneţi permanenţi. La
puteri către 1 kW excitaţia servomotorului se realizează cu o înfăşurare
alimentată în curent continuu. Întrefierul unui asemenea servo-motor fiind
mai mare, va fi nevoie de o înfăşurare de excitaţie mai larg dimensionată.
Reacţia indusului este redusă datorită întrefierului mare.
La servomotorul cu rotor disc (cu întrefier axial) rotorul este realizat
din circuite imprimate dublu placate. Înfăşurarea de excitaţie este plasată pe
inductori tot în formă de disc, câmpul magnetic închizându-se printr-un
întrefier axial în care se află indusul de tip disc (Fig. 7.37).
369
Maşini electrice

înfăşurarea indusului Înfăşurarea rotorică este de tip

ondulat, fiind plasată pe un disc din
disc suport
fibră de sticlă. Ea se execută din tablă
de cupru ştanţată, lipită pe disc cu o
răşină epoxidică. Conductoarele de pe
cele două feţe sunt sudate prin puncte
sau cu fascicul de electroni [16].
Colectorul este constituit chiar din
conductoarele plate ale indusului, pe
care alunecă periile.
Fig. 7.37 Rotorul maşinii de curent continuu
La ambele variante momentul
cu întrefier axial. de inerţie al rotorului este redus şi
deci viteza de răspuns a
servomotoarelor este mare. Cele două tipuri de servomotoare au şi
dezavantaje date de dificultatea realizării rotorului şi de posibilitatea
deformării acestuia.
Servomotoarele de curent continuu permite reglarea turaţiei în limite
largi (de la una până la 10.000 rotaţii pe minut [16]) şi obţinerea unor
caracteristici mecanice practic liniare.
Servomotoare de curent alternativ
Aceste servomotoare sunt utilizate pentru puteri mici – până la 100 W
– în schemele de reglare automată a acţionărilor electrice, de exemplu la
sistemul de reglare automată a poziţiei electrozilor la cuptoarele cu arc
electric.
Servomotoarele de curent alternativ sunt mai simple şi mai robuste
decât cele de curent continuu. Ele prezintă pierderi mecanice şi de ventilaţie
mai reduse şi neavând colector sunt mai silenţioase, mai sigure şi mai
ieftine.
Două tipuri de servomotoare de curent alternativ sunt mai des
utilizate:
– servomotoare de curent alternativ bifazate;
– servomotoare de curent alternativ trifazate.
Servomotorul de curent alternativ bifazat este un servomotor de
curent alternativ în construcţie specială, la care viteza de rotaţie este
condiţionată de amplitudinea şi faza tensiunii de comandă.
Pe statorul maşinii sunt plasate două înfăşurări – E şi K – în
cvadratură. Înfăşurările sunt plasate în crestături practicate în miezul
feromagnetic executat din tole. Rotorul are o înfăşurare în colivie plasată în
crestături (Fig. 7. 38).
În principiu, funcţionarea servomotorului bifazat este identică cu cea a
motorului monofazat cu fază auxiliară. Înfăşurarea de excitaţie – alimentată
în curent alternativ – produce un câmp magnetic inductor, care se
370
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

descompune în două câmpuri magnetice rotitoare: direct, respectiv invers.

M

k
R E C
Uc max

0,75 Uc max
Uc
K 0,50 Uc max

0,25 Uc max

a) b)
Fig. 7.38 a) servomotorul asincron bifazat; b) caracteristicile mecanice ale
servomotorului bifazat.

Aceste câmpuri determină, în interacţiune cu conductoarele rotorului,

două cupluri electromagnetice de sensuri opuse. La turaţie nulă suma celor
două cupluri este nulă, deci servomotorul nu porneşte. Este nevoie de a doua
înfăşurare K (Fig. 7.38), decalată în spaţiu cu 90, parcursă de un curent
defazat în timp cu 90 faţă de curentul prin înfăşurarea E, care de asemenea
produce un câmp alternativ, ce se descompune în două câmpuri rotitoare cu
aceeaşi turaţie: direct, respectiv invers.
Dimensionând corespunzător cele două înfăşurări – E şi K – prin
compunerea câmpurilor determinate de ele poate rezulta un câmp învârtitor
echivalent cu cel al unui motor asincron trifazat, iar astfel servomotorul are
cuplu de pornire.
Înfăşurarea E, numită înfăşurare de excitaţie, rămâne în permanenţă
conectată la reţea. Înfăşurarea K, numită înfăşurare de comandă, se află sub
tensiune numai pe durata semnalului de comandă. La dispariţia semnalului
de comandă Uc servomotorul intră în regim de frână şi se opreşte, deoarece
rezistenţa echivalentă a rotorului are valoare mare.
În sistemele automate stator exterior stator interior pahar

servomotorului bifazat i se cer

următoarele condiţii:
– absenţa autopornirii
(M=0 pentru n=0 şi Uc=0);
– autofrânarea până la
oprire la dispariţia tensiunii de
comandă;
– obţinerea unor
caracteristici liniare care să
asigure funcţionarea stabilă pe
o plajă cât mai largă de turaţii; Fig. 7.39 Secţiune printr-un servomotor asincron bifazat
cu rotor în formă de pahar.

371
Maşini electrice
– asigurarea unui cuplu de pornire şi a unei viteze de răspuns ridicate.
O variantă ce asigură inerţie mică, deci viteză de răspuns mare, este
servomotorul bifazat cu rotorul în formă de pahar (Fig. 7.39).
Servomotorul de curent alternativ trifazat este asemănător cu
motorul asincron trifazat clasic, având aceleaşi caracteristici mecanice şi
aceleaşi posibilităţi de modificare a turaţiei. Prezintă însă un interes deosebit
comportarea lui în regim dinamic.

7.3.4. T ah ogen eratoare

Tahogeneratoarele sunt maşini de curent continuu sau de curent

alternativ care servesc ca traductoare turaţie-tensiune în sistemele automate.
Tensiunea de ieşire la bornele unui tahogenerator este proporţională cu
valoarea momentană a vitezei unghiulare , deci cu valoarea momentană a
turaţiei n:
Ue=k1=k2n, (7.36)
k1 şi k2 fiind constante ale tahogeneratorului dependente de construcţia
acestuia şi de unităţile de măsură folosite în relaţia (7.36).
Tahogeneratoarelor li se impun o serie de cerinţe, din care amintim:
 o dependenţă liniară între turaţie şi tensiune;
 gabarite şi greutăţi reduse;
 siguranţă cât mai mare în funcţionare;
 viteză mare de răspuns;
 absenţa paraziţilor radiofonici;
 absenţa zgomotelor;
 erorile introduse de ele să fie cât mai mici.
Se realizează tahogeneratoare de curent alternativ (sincrone sau
asincrone) şi tahogeneratoare de curent continuu.
La tahogeneratoarele utilizate în automatizările electrice – având
cerinţe mai puţin pretenţioase – se admit erori de cca 2%. În aplicaţii mai
pretenţioase se cer erori sub 0,1%.
Tahogeneratoare de curent alternativ
Tahogeneratorul sincron are aceleaşi elemente constructive ca şi o
maşină sincronă obişnuită, câmpul inductor fiind realizat cu ajutorul
magneţilor permanenţi plasaţi pe rotor. Înfăşurarea statorică – de regulă
monofazată – este plasată în crestături (Fig. 7.40).
Valoarea efectivă a tensiunii electromotoare indusă este
U eE  π 2  p  n  N  k B  Φ  k1    k 2  n , fiind dependentă liniar de turaţie,
având însă şi frecvenţa f=pn dependentă de turaţie. Din acest motiv atât
parametrii circuitului receptor, cât şi parametrii proprii ai tahogeneratorului
sunt variabili. De aceea în sistemele de reglare unde se cere o precizie
372
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

deosebită acestea nu sunt indicate.

Tahogeneratorul sincron se utilizează pentru măsurarea turaţiei prin
conectarea unui voltmetru etalonat direct în rotaţii pe minut în locul unui
turometru mecanic.
Tahogeneratorul asincron are o construcţie similară cu cea a
motorului bifazat cu rotorul în formă de pahar. O înfăşurare de excitaţie este
alimentată de la o sursă de tensiune şi frecvenţă constante (50 Hz sau 400
Hz), în timp ce la bornele celeilalte înfăşurări (de ieşire, aflată în cvadratură
cu prima) se obţine o tensiune de amplitudine dependentă de turaţia
rotorului şi de frecvenţă constantă, egală cu frecvenţa tensiunii de
alimentare.
Pentru a explicita funcţionarea tahogeneratorului asincron considerăm
că rotorul pahar este de fapt
U
o colivie cu o infinitate de eE

conductoare. Considerăm un
număr finit de conductoare
ale coliviei (Fig. 7.41). N S
Fig. 7.40 Secţiune
Dacă turaţia rotorului printr-un tahogenerator
S N
este nulă câmpul magnetic sincron cu magneţi
alternativ determinat de permanenţi.
N S
înfăşurarea de excitaţie va
induce un sistem de tensiuni
electromotoare de pulsaţie în
colivie, care va determina
curenţi electrici prin conductoarele acesteia. La un moment dat sensurile
tensiunii de excitaţie a câmpului inductor şi a curenţilor prin conductoarele
coliviei arată ca în figura 7.41 a).
Circuitul rotoric închis (colivie) având caracter predominant rezistiv,
curenţii prin colivie sunt în fază cu tensiunile electromotoare de pulsaţie
Ie

Ue B Ue B

n=0 n

Bq

Um=0 Um

a) b)
Fig. 7.41 Schemă privind principiul de funcţionare al tahogeneratorului
asincron bifazat.

373
Maşini electrice
induse şi vor determina un câmp alternativ de reacţie având aceeaşi axă ca şi
fluxul de excitaţie, dar sens opus (ca şi la transformatorul electric
monofazat). Acest flux nu va induce o tensiune electromotoare Um în
înfăşurarea de ieşire (de măsură).
Dacă rotorul tahogeneratorului este antrenat cu turaţia n în aceleaşi
conductoare ale coliviei – aflate în câmp magnetic alternativ – se vor induce
tensiuni electromotoare de rotaţie. La un moment dat sensurile tensiunii de
excitaţie a câmpului inductor, ale curenţilor prin colivie şi a fluxului de
reacţie al indusului vor fi ca în figura 7.41 b). Axa câmpului de reacţie al
indusului coincide cu axa înfăşurării de ieşire şi – în consecinţă – la bornele
ei va apare o tensiune Um direct proporţională cu turaţia n, deoarece fluxul
care induce această tensiune depinde de tensiunea electromotoare de rotaţie,
deci de turaţia rotorului.
Pentru ca la utilizarea în sarcină reacţia de indus să fie cât mai mică este
necesar ca impedanţa de sarcină să fie cât mai mare şi – pe cât posibil – cu
caracter capacitiv. Se realizează tahogeneratoare asincrone cu p=1, alimentate
la frecvenţe în jur de 400500 Hz, având rotorul în formă de pahar construit
dintr-un material de rezistivitate mare (bronz fosforos) – Fig. 7.42.

a) b)

Fig. 7.42 Secţiuni prin tahogeneratoare

asincrone cu rotor pahar:
a) ambele înfăşurări plasate pe statorul
c) exterior; b) ambele înfăşurări plasate pe
statorul interior; c) înfăşurarea de excitaţie
pe statorul exterior, înfăşurarea de ieşire pe
statorul interior.

Tahogeneratorul asincron se utilizează în scheme de automatizare de

precizie, avându-se în vedere că eroarea de măsurare poate fi coborâtă sub
0,1%.
Tahogeneratoare de curent continuu
Tahogeneratoarele de curent continuu sunt maşini de curent continuu
în construcţie specială mai complicată, motiv pentru care sunt mai scumpe
374
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

decât cele de curent alternativ.

Pentru a fi reduse erorile de măsurare acestor tahogeneratoare li se
impun următoarele cerinţe:
 rezistenţa indusului să fie cât mai mică;
 rezistenţa de sarcină să fie cât mai mare;
 antrenarea tahogeneratorului să nu se facă la turaţii prea mari;
 circuitul magnetic să fie executat dintr-un material cu ciclu de
histerezis cât mai îngust.
Punctul de funcţionare pe caracteristica de mers în gol se ia
magnet uneori pe porţiunea saturată,
permanent
şunt magnetic
pentru ca eventualele variaţii
de compensare ale curentului de excitaţie să nu
N determine modificări ale
  fluxului polar.
Când pentru producerea
fluxului de excitaţie se utilizează
magneţi permanenţi (din aliaje de
S
tip AlNiCo) trebuie acordată
atenţie încălzirii şi îmbătrânirii
carcasă magneţilor (Fig. 7.43). De aceea
Fig. 7.43 Secţiune printr-un tahogenerator de
se recomandă reetalonarea
curent continuu cu magneţi permanenţi şi periodică a acestor tipuri de
structuri de compensare. tahogeneratoare.
Prezenţa colectorului face din tahogeneratorul de curent continuu o
sursă de paraziţi şi impune o întreţinere atentă şi totodată utilizarea unui
filtru de deparazitare.
Tahogeneratoarele de curent continuu se utilizează în sistemele de
reglare automată unde nu sunt permise erorile de fază şi de frecvenţă. Cu
aceste tahogeneratoare se pot obţine erori relative de măsurare între 0,8%
şi 0,5%.

7.3.5. Mi cro maş i n i p en tru s i s te me d e t ran s mi s i e

s i n cron ă

Aceste micromaşini se utilizează în instalaţiile de automatizare în care

este necesară transmiterea la distanţă a unor unghiuri de rotaţie sau a unei viteze
de rotaţie de la un arbore pilot la un arbore comandat fără a se utiliza cuplaj
mecanic.
Aceste micromaşini, cunoscute şi sub numele de selsine, pot lucra în
următoarele regimuri, având şi o construcţie diferită, în funcţie de regim:
 în regim indicator;
 în regim transformator;

375
Maşini electrice

 în regim diferenţial.
Selsinul în regim indicator (Fig. 7.44) se utilizează pentru
telemăsurări şi teleafişaj, arborele selsinului receptor urmărind poziţia
arborelui selsinului emiţător. Cuplul produs de selsinul receptor este mic,
e r
* iA *
Ae Ar

* *

Be Ce Br Cr
* * * *
i0 i0

iC
iB
 U

Fig. 7.44 Schema de conexiuni pentru selsinul în regim indicator.

fiind necesar, de exemplu, pentru rotirea unui ac indicator.

Notăm cu e unghiul impus de comandă şi cu e unghiul selsinului
receptor. Ambele unghiuri de raportează la axa uneia din înfăşurările
statorice de sincronizare, luată ca referinţă – axa fazei Ae, respectiv a fazei
Ar, conectate în opoziţie în figura 7.44. Dacă er (dezacord unghiular), la
alimentarea înfăşurării de excitaţie cu o tensiune alternativă în cele trei
înfăşurări statorice se induc tensiuni electromotoare ce determină curenţii iA,
iB, iC. Aceştia produc câmpuri magnetice învârtitoare în cele două selsine.
Interacţiunea dintre câmpul rotitor din selsinul receptor cu curentul din
excitaţia acestuia determină apariţia unui cuplu ce acţionează în sensul
stabilirii egalităţii r=e, moment în care iA=iB=iC=0.
Selsinul în regim de transformator se utilizează atunci când este
necesar un cuplu mai mare. În acest caz nu mai există alimentare comună a
înfăşurărilor de excitaţie a celor două selsine – emiţător, respectiv receptor.
Înfăşurarea de excitaţie a selsinului emiţător este alimentată la
tensiunea Uex. Tensiunea obţinută prin inducţie la bornele înfăşurării de
excitaţie a selsinului receptor este proporţională cu sinusul unghiului de
dezacord. Această tensiune se amplifică şi apoi alimentează un motor, care –
printr-un reductor – antrenează sarcina pe al cărui ax se află şi selsinul
receptor.
Motorul învârte axul maşinii, unghiul de dezacord scade şi când acesta
este zero tensiunea la bornele selsinului receptor este de asemenea zero.
Motorul ne mai fiind alimentat se opreşte. Astfel, sarcina rămâne poziţionată
la unghiul dorit.
376
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

Selsinul diferenţial se utilizează atunci când se aplică – pe lângă

semnalul de comandă – şi un semnal de corecţie, cele două semnale
adunându-se sau scăzându-se.

7.3.6. A mp l i f i catoare ma gn eti ce

Amplificatorul magnetic este în esenţă o bobină de reactanţă variabilă

cu miez de fier, având la baza principiului de funcţionare faptul că
permeabilitatea magnetică a unui material feromagnetic variază cu valoarea
intensităţii câmpului magnetic, fiind
mai mare la valori mici ale intensităţii r
câmpului magnetic H şi scăzând 3600
puternic pentru valori mari ale lui H, 3200
H =0
corespunzătoare porţiunii saturate a 2800 c

caracteristicii de magnetizare B=f(H).

2400
În figura 7.45 este reprezentată
dependenţa permeabilităţii magnetice 2000 H =0,88 c

relative a unei tole din tablă silicioasă în 1600

H =1,75
funcţie de inducţia magnetică, pentru c

1200
diferite valori ale intensităţii câmpului H =2,63
H =3,5 c
c

magnetic Hc determinat de un curent 800

H =5,25 c

continuu ce parcurge o înfăşurare 400 H =8,8

B
c

H =17,5
separată de premagnetizare. Câmpul c [T]
0,2 0,4 0,6 0,8 1,0 1,2 1,4
magnetic Hc se măsoară în A/cm.
Curentul electric ce parcurge Fig.relative 7.45 Variaţia permeabilităţii magnetice
a unei tole din tablă silicioasă.
bobina de reactanţă variabilă va avea
valoarea efectivă dependentă de permeabilitatea magnetică.
Cele mai simple amplificatoare magnetice sunt reprezentate în figura
7.46 a) şi b), figură din care se constată că pentru a nu se induce tensiune
electromotoare în înfăşurarea de curent continuu (înfăşurarea de comandă)
aceasta este plasată pe coloana centrală a unui miez cu trei coloane. Când se
doreşte modificarea curentului Is printr-o impedanţă de sarcină, aceasta se
înseriază cu bobina de reactanţă variabilă (amplificatorul magnetic).
Us
~
Is N N

Zs ~ Us

înfăşurare de înfăşurare de
comandă lucru
Nc Nc PR

IC IC Rs Is
UC UC
= =

Fig. 7.46 Amplificatoare magnetice: a) cu două miezuri; b) cu un singur miez cu

trei coloane.

377
Maşini electrice
Variind curentul continuu care parcurge înfăşurarea de comandă se
modifică valoarea reactanţei bobinei care constituie înfăşurarea de lucru a
amplificatorului magnetic şi – în consecinţă – se modifică valoarea
curentului prin sarcină conform relaţiei
Us
Is  , (7.37)
Ra  Rs    X a  X s 2
2

unde Ra, Rs şi Xs sunt mărimi constante, iar reactanţa

N 2  S μr  μ0
Xa  2π  f (7.38)
l
este variabilă, depinzând de permeabilitatea magnetică relativă r. În relaţia
(7.38) N este numărul de spire al Is
înfăşurării de lucru a amplificatorului
magnetic, S este secţiunea miezului, l
este lungimea circuitului magnetic, iar
0=410–7 H/m (permeabilitatea
magnetică a vidului).
Din relaţiile (7.37) şi (7.38) se -Ic Is0 Ic
constată că Is=f(r). Variaţia
curentului de sarcină Is în funcţie de Fig. 7.47 Caracteristica intrare-ieşire a unui
amplificator magnetic.
curentul de comandă Ic este redată în
figura 7.47. Caracteristica din această figură se numeşte caracteristică de
intrare-ieşire a amplificatorului magnetic.
Factorii de amplificare în curent şi în putere ai amplificatorului
magnetic sunt daţi de relaţiile
I I P P
k I  s s0 , k P  s s0 (7.39)
Ic Pc
şi au valori cuprinse între 10 şi 1.000 pentru tipurile de amplificatoare din
figura 7.46.
Un factor de amplificare mai mare se poate obţine dacă se prevede
suplimentar o înfăşurare de reacţie (Fig. 7.48), parcursă de o fracţiune din
curentul de sarcină redresat, ce creează un câmp magnetic suplimentar de
Zs
Is
kr=0,99
0,94

~ Us 0,83
N Nr

Nc

UC -Ic Ic
=

Fig. 7.48 Amplificator magnetic cu Fig. 7.49 Caracteristica intrare-ieşire a

înfăşurare de reacţie. unui amplificator magnetic cu reacţie.

378
 Capitolul 7. Maşini electrice speciale

intensitate Hr proporţional cu Is. Caracteristica Is=f(Ic) este redată în figura

7.49 şi depinde de coeficientul de reacţie kr (kr<1).
Factorul de amplificare în putere este – în acest caz – dat de relaţia
k
k Pr  P (7.40)
1  kr
şi poate lua valori între limitele 3.000 şi 10.000.
În instalaţia electrică a cuptorului cu arc amplificatoarele magnetice se
realizează după schema din figura 7.50, schemă care asigură de asemenea
un factor de amplificare mărit.
Înfăşurările de lucru ale acestui
U
amplificator magnetic sunt conectate în s
~

paralel, fiecare fiind înseriată cu câte o

diodă. Curenţii din cele două înfăşurări
sunt pulsatorii, având deci o
componentă continuă. Caracteristica
unui astfel de amplificator magnetic s
R

este similară cu cea a unui amplificator I c

magnetic cu reacţie. U c

Amplificatoarele magnetice se =
utilizează şi pentru reglarea curentului
de sudare la unele surse de sudare
(transformator de sudare cu Fig. 7.50 Amplificator magnetic cu reacţie
autosaturat.
premagnetizare în curent continuu).

379
Maşini electrice

B i b l i ograf i e

1. Bălă, C. Maşini electrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1979.
2. Boldea, I., Atanasiu, Gh. Analiza unitară a maşinilor electrice, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1983.
3. Bichir, N., ş.a. Maşini electrice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1979.
4. Bogoevici, N. Electrotehnică şi măsurări electrice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979.
5. Câmpeanu, A. Maşini electrice, Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1988.
6. Centea, O., Micloşi, V. Maşini şi aparate pentru sudarea electrică, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1967.
7. Cioc, I., ş.a. Maşini electrice. Îndrumar de proiectare, Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1985.
8. Dordea, T. Maşini electrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1977.
9. Drăgănescu, O. Încercările maşinilor electrice rotative, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1987.
10. Fransua, Al., Măgureanu, R. Maşini şi acţionări electrice, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1986.
11. Galan, N., ş.a. Maşini electrice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1981.
12. Gheorghiu, I. S., Fransua, Al. Tratat de maşini electrice, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti: I. Maşini de c.c., 1968; II.
Transformatoare, 1970; III. Maşini asincrone, 1971; IV.
Maşini sincrone, 1972.
13. Gunter, F., ş.a. Rotierende elektrische Maschinen, Veb. VerlagTechnik,
Berlin, 1977.
14. Jerve, G. K. Încercările maşinilor electrice rotative, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1972.
15. Jezierski, E., ş.a. Transformatoare electrice. Construcţie şi proiectare,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1960.
16. Kosow, Irving Electric Machinery and Transformers, Prentice Hall Inc.,
Englewood Cliffs, New Jersey, USA, 1972.
17. Măgureanu, R. Maşini electrice speciale pentru sisteme automate,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
18. Nicolaide, A. Maşini electrice. Teorie. Proiectare, vol. I şi II, Editura
Scrisul Românesc, Craiova, 1975.
19. Novac, I., ş.a. Maşini electrice, Litografia Institutului Politehnic “Traian
Vuia” Timişoara, Timişoara, 1973.
380
 Bibliografie

20. Novac, I. Maşini electrice, vol. I şi II, Litografia Institutului Politehnic

“Traian Vuia” Timişoara, Timişoara, 1975.
21. Novac, I., ş.a. Maşini şi acţionări electrice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1982.
22. Piroi, I. Instalaţii şi echipamente electrice, Litografia Institutului
Politehnic “Traian Vuia” Timişoara, Timişoara, 1984.
23. Postnikov, I. N. Proiectarea maşinilor electrice, traducere din limba
rusă, Editura Energetică de stat, Bucureşti, 1984.
24. Richter, R. Înfăşurările maşinilor electrice, Editura Tehnică, Bucureşti,
1958.
25. Richter, R. Maşini electrice, Editura Tehnică, Bucureşti, I. Elemente
generale de calcul; II. Maşina de curent continuu, 1958; III.
Transformatoare, 1960; IV. Maşini de inducţie, 1960.
26. Răduţi, C., ş.a. Maşini electrice rotative fabricate în România,
Îndreptar, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.
27. Bălan, Şt. (coordonator) Dicţionar cronologic al ştiinţei şi tehnicii
universale, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti,
1979.
28. *** Maşini electrice rotative. Culegere de standarde, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1976.
29. *** Memoratorul inginerului electrician, traducere din limba germană
cu adaptări la condiţiile din România, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1971.
30. *** Lexiconul tehnic român, vol. I-XVI, Editura Tehnică, Bucureşti,
1951-65.
31. *** Manualul inginerului electrician , vol. I-VII, Editura Tehnică,
Bucureşti.
32. *** www.asro.ro – pagina web a Agenţiei de Standardizare Române

381