Tema 13.

Organizarea şi tehnica procesului de

ameliorare

13.1. Principii generale.

13.2. Organizarea câmpului de ameliorare.
13.3. Tehnica lucrărilor în câmpul de ameliorare.
13.4. Verigile procesului de ameliorare a plantelor
la toate etapele procesului de ameliorare e necesar să fie asigurată tipicitatea şi
precizia experienţei şi să fie respectat principiul, diferenţei unice.

Tipicitatea experienţei. Studiul şi încercarea soiurilor trebuie să fie efectuat în

condiţii pedoclimaterice şiagrotehnice caracteristice pentru zona preconizată
de cultivare a soiului nou creat.

Precizia experienţei. În vederea obţinerii unor date, pe cât e posibil

mai exacte în procesul testării soiurilor şi hibrizilor, trebuie omisă la maximum
acţiunea unei game foarte largi de factori de influenţă (neuniformitatea
fertilităţii soiului, neuniformitatea lucrărilor agricole, neuniformitatea
efectului remanent al lucrărilor executate în anii precedenţi etc.).

Principiului diferenţei unice. În experienţele de câmp ce ţin

de testarea soiurilor şi hibrizilor acest principiu prevede că unica diferenţă
luată în cercetare trebuie să fie norma de reacţie a soiurilor (ereditatea
lor) în condiţiile pedoclimatice şi tehnologice concrete.
 13.2. Organizarea câmpului de ameliorare
Câmpul experimental reprezintă un teren uniform şi
omogen în ceea ce priveşte relieful şi fertilitatea solului,
amplasat într-o localitate reprezentativă,sub aspect
ecopedologic, pentru o zonă concretă de implementare a
viitoarelor cultivare performante.

Terenul pe care se amplasează câmpul de ameliorare

trebuie să asigure la maximum realizarea potenţialului
genetic al soiurilor noi create în vederea selectării celor
mai performante cultivare.
Experienţa de câmp simplă cuprinde ca elemente
de bază: varianta amplasată pe parcela
experimentală, repetiţia, blocul, perdeaua de
protecţie,drumul de acces, cărarea.
 13.3. Tehnica lucrărilor în câmpul de ameliorare
Experienţele cu soiuri, ca, de altfel, toate celelalte
experienţe agricole efectuate în câmp, trebuie încadrate
în asolamente raţionale, adecvate zonei ecologice
respective.

Tehnologia aplicată în câmpul experimental va fi cea

corespunzătoare speciei luată în cercetare şi în acord cu
cerinţele plantelor în veriga concretă.

Executarea lucrărilor de bază şi a celor pregătitoare

semănatului trebuie să respecte toate normele, mai ales
cele cu privire la epoca şi momentul de execuţie.
Anual, instituţiile de ameliorare trebuie să întocmească
pentru fiecare verigă un registru de câmp. Elementele
componente ale acestui registru de câmp sunt:

- numărul de ordine al standardului (martorului) şi al

variantelor (soiurilor,hibrizilor) luate în studiu;
- denumirea variantelor;
- originea variantelor;
- observaţiile în timpul vegetaţiei.
Etichetarea experienţelor este obligatorie,
aceasta uşurând foarte mult atât observaţiile care
se fac în timpul perioadei de vegetaţie, cât şi
unele explicaţii care se oferă pe teren.

Această operaţie se execută primăvara devreme,

pentru culturile de toamnă, şi odată cu
semănatul, pentru culturile de primăvară.
Pentru aprecierea soiurilor şi hibrizilor este
necesar să se cunoască timpul apariţiei fazelor
fenologice, durata perioadei de vegetaţie,
calculată în zile, începând de la răsăritul
plantelor şi până la maturizarea lor completă.

Începutul fazei fenologice se notează când 10%

din numărul plantelor de pe parcelă au intrat în
faza respectivă, iar sfârşitul – când 75% din
numărul plantelor au intrat în ea.
Observaţiile fenologice şi măsurătorile
biometrice efectuate în câmp, aprecierea
capacităţii de producţie, sunt, în mod obligatoriu,
completate cu o serie de alte analize şi
determinări făcute în laborator.
În acest sens, sunt necesare diverse studii privind
calitatea produsului principal, precum şi
însuşirile fiziologice (nutriţia, respiraţia, factorii
care condiţionează fertilitatea, productivitatea,
calitatea etc.).
Recoltarea trebuie efectuată în termene optime şi este de
dorit să se facă mecanizat. Metodele de recoltare depind
de specia luată în cercetare.

Culturile cerealiere şi leguminoase se recoltează, în

majoritatea cazurilor,cu combine mici.

Datele obţinute la recoltare în urma încercării soiurilor

trebuie analizateprin metoda statistică în vederea
evidenţierii celor mai performante
cultivare.
 13. 4. Verigile procesului de ameliorare a plantelor
Verigile procesului de creare a noilor soiuri sunt:
- câmpul de colecţie (germoplasmă);
- câmpul de hibridare (la speciile autogame);
- câmpul de consangvinizare (la speciile alogame);
- câmpul de hibrizi;
- câmpul de alegere;
- câmpul de selecţie;
- câmpul de control;
- câmpul comparativ de orientare;
- câmpul comparativ de concurs în cadrul instituţiei de ameliorare;
- câmpul de culturi comparative de concurs în reţeaua Testării de
Stat;
- omologarea şi zonarea soiului creat.
 Figura 13.2.Schema procesului de ameliorarela plantele autogame:
etapa I: 1 – câmpul de colecţie,2 – câmpul de hibridare,3 – Câmpul de hibrizi F1;etapa II: 4 –
câmpul de hibrizi F2,câmpul de selecţie;etapa III: 5 – câmpul de selecţie, 6 – câmpul de control,7
– câmpul comparativ de orientare,8 – câmpul comparativ de concurs.
Câmpul de culturi comparative de concurs