UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Institutul de Genetică, Fiziologie şi Protecție a Plantelor

Şcoala Doctorală Ştiinţe Biologice, Geonomice, Chimice și Tehnologice

LUCRU INDIVIDUAL LA TEMA TEZEI DE DOCTORAT:

PARTICULARITĂŢILE GAMETOFITULUI MASCULIN

ÎN SCREENING-UL GENOTIPURILOR DE TOMATE LA ACŢIUNEA
FITOPATOGENILOR ŞI FACTORILOR ABIOTICI DE STRES

Specialitatea științifică: 162. 01. GENETICĂ VEGETALĂ

Conducător de doctorat: ANDRONIC Larisa, doctor habilitat în

ştiinţe biologice, conferenţiar cercetător

Solicitant: Buldumac Ana, doctorand, ciclu I

Chișinău, 2023
Cuprins:
Rezumat…………………………………………………………………………….3
Introducere…………………………………………………………....…………….3
1. Actualitatea și importanța problemei abordate………………………………3
2. Originalitatea științifică……………………………………………………...4
3. Scopul și obiectivele cercetării………………………………………………4
4. Cerințe față de mediu………………………………………………………..5
5. Cerințe față de sol……………………………………………………………5
6. Alegerea soiului/genotipului………………………………………………...5
7. Măsurile privind acțiunile de recoltare………………………………………6
8. Influența factorilor abiotici și biotici de stres asupra gametofitului
masculin..........................................................................................................6
Bibliografie……………………………………………………………………........8

2
 Rezumat
Tomatele (Lycopersicon esculentum Mill. Syn Lycopersicon lycopersicum L. sau Solanum
lycopersicum L.) sunt una dintre cele mai importante culturi legumicole din punct de vedere
economic și reprezintă circa 28% din producţia totală de legume, inclusiv pepenii galbeni, din
întreaga lume (FAOSTAT, 2013). Tomatele sunt cultivate în câmp deschis, sere și spaţii din
paravane de plase. Producţia în câmp deschis poate fi destinată pieţei de legume proaspete sau
industriei de prelucrare, în timp ce producţia în sere este doar pentru piaţa de legume proaspete.
Modificările cererii consumatorilor pentru un produs sigur și sănătos, împreună cu consideraţiile
de mediu, au dus la schimbări în tehnologiile de producţie. Accentul se pune pe producţia
durabilă, fără utilizarea excesivă a contribuţiilor, cu scopul de a obţine o calitate mai bună și o
recoltă mai mare.
Introducere
Tomatele (Solanum lycopersicum L. = sin. Lycopersicum esculentum Mill.), este una din cele
mai importante culturi legumicole din lume. Acest fapt este determinat, în mare parte, de
valoarea ridicată a fructelor, dar și de diversele forme de consum: salate simple sau în amestec cu
alte legume, sosuri, ghiveciuri, roșii marinate, murate, roșii umplute etc., sau procesate
industrial: pastă, bulion, conserve, sucuri, etc. [1,18]. Tomatele, mai sunt solicitate în
permanență și de alte industrii ale conservelor de legume, de carne și pește, adesea fiind un
produs important de export. De rând cu vitaminele C, B1, B2, B3, acidul folic, acidul nicotinic,
provitamina A, sărurile de potasiu, sodiu, și alte elemente/ compuși utili, în fructele de tomate se
conține licopenul. Licopenul este cel mai puternic antioxidant din clasa carotenoizilor care
protejează organismul uman de radicalii liberi, micșorează riscul apariției unor tipuri de
cancer,maladii cardio-vasculare și alt. [8].
Actualitatea și importanța problemei abordate
Schimbările climatice tot mai frecvente (seceta, temperaturile înalte), cât și factorii biotici,
inclusiv fitopatogenii fungici și virali, afectează semnificativ sistemele naturale, cele mai
profunde, directe și apreciabile efecte fiind reflectate asupra speciilor cultivate supuse activ
erodărilor biologice. Acțiunea acestor factori solitari/asociată influențează asupra plantelor la
nivel de dezvoltare, cât și la nivel reproductiv, astfel contribuie la diminuarea semnificativă a
plantelor. Răspunsul plantelor este complex, iar interacțiunile genotip x mediu x patogen
reprezintă diferențe calitative și cantitative în dependență de plasticitatea fiecărui genotip.
Succesul screening-ului soiurilor rezistente depinde de eficacitatea metodelor de identificare a
genotipurilor, de criteriile de evaluare a productivității și variabilității genetice. La majoritatea
speciilor de plante la nivel de polen se manifesta peste jumatate din genomul acestora, astfel

3
gametofitul masculin devenind un sistem fiabil de evaluare a gradului de interacțiune a
genotipului cu factorii de mediu. Este conceptualizat, că grăuncioarele de polen pot fi un
instrument eficient de apreciere a reacției genotipurilor prin utilizarea parametrilor
morfofuncționali în calitate de indicatori ai termorezistenței, toleranței la deficitul hidric și
patogeni.
Originalitatea științifică
Legumicultura în Republica Moldova este o ramură principală a agriculturii care are menirea de
a asigura populația cu legume de calitate, atât în stare proaspată, cât și procesate industrial.
Tomatele se cultivă în toate regiunile ţării, mai ales în luncile râurilor. Suprafaţa cultivată cu
tomate în republică constituie anual peste 50 mii hectare. În prezent la noi în ţară, recolta
obţinută la 1 ha este destul de joasă în comparaţie cu ţările ce au o agricultură dezvoltată şi
constituie cca. 9,3 t/ha - pentru “tehnologii obişnuite” şi cca. 25 t/ha – tehnologii avansate.
Scopul și obiectivele cercetării
Scopul cercetării include evaluarea mecanismelor de termorezistență și rezistență la deficitul
hidric la nivel haploid la plantele infectate și descendenții obținuți în condiții de patogeneză
virală. Obiectivele: Evaluarea termorezistenței și rezistenței la deficitul hidric (la etapa de polen)
a genotipurilor de tomate infectare cu virusuri; studiul reacției gametofitului masculin la
acțiunea factorilor abiotici (temperatură înaltă, deficit hidric) la genotipuri de tomate, obținute pe
fondal de infecții virale; analiza genotipurilor de tomate (hibrizii, obținuți în rezultatul selecției
gametice) în baza analizei caracterelor de productivitate și rezistență; selectarea formelor de
perspectivă din componența populațiilor hibride F2, obținute pe fondal de infectare virală.
Se știe că succesul în ameliorarere în mare măsură este determinat de gradul variabilității a
indicelor formelor inițiale implicate în cercetare. Gradul de variabilitate a caracterelor relevă
particularitățile normei de reacție a genotipului în diferite condiții ale mediului. [19,20].
Fig Evaluarea (caractere): Viabilitatea polenului, rezistența polenului; Lungimea TP; rezistența
TP; :dimensiunile grăuncioarelor de polen; capacitatea de formare a polenului.

4
Totodată, în baza faptului, că în condițiile naturale plantele, în majoritatea cazurilor, sunt
supuse acțiunii concomitente a mai multor factori abiotici și biotici, prezintă interes studiul
influenței asociate (mixte, ansamblu) a factorilor abiotici și infecțiilor virale asupra variabilității
gametofitului masculin.
Cerințe față de mediu
• Temperatura. Cultură preponderent dezvoltată în zonele calde, tomata este sensibilă la îngheţ.
Pentru o creștere optimă, ea necesită temperaturi de 19–24 ºC în timpul zilei și 16–18 ºC
noaptea. Temperaturile aerului ≤ 10 °C inhibă dezvoltarea vegetativă, reduce formarea fructului
(fructificarea) și afectează maturarea acestora. Temperaturile ridicate ale aerului (> 35 °C) reduc
numărul de fructe și inhibă dezvoltarea culorii normale a fructelor. Diferenţa dintre temperatura
interioară de noapte și zi nu trebuie să depășească 6–7 ° C.
• Viteza aerului. Vânturile calde și uscate provoacă căderea excesivă a florilor. Condiţiile
umede, ploioase, încurajează apariţia și răspândirea bolilor foliare. Viteza optimă a aerului este
de aproximativ 1 m/s pentru a evita deteriorarea umidităţii.
• Lumina. Lumina este importantă și determină înflorirea și fructele. Lumina naturală scade
iarna. Intensitatea necesară a luminii este de 10 000 – 15 000 lux.
• Umiditate. Umiditatea relativă a aerului de 65–75% este preferată pentru o dezvoltare bună a
culturilor. Plantele percep umiditatea în termeni de deficit de presiune a vaporilor (VPD); un
nivel mai mic de VPD (umiditate mai înaltă) duce la o recoltă și o calitate a fructelor reduse.
• Îmbogăţire cu CO2. În perioada de iarnă, în timpul zilei, se recomandă o concentraţie de
CO2 de 800-1 000 ppm în aerul de seră.
Cerințele față de sol
Tomatele cresc în solurile nisipoase şi în solurile argilo-lutoase grele, bine administrate, lipsite
de hardpan (rocă dură), dar cele mai bune rezultate se obţin în solurile argiloase adânci și bine
5
drenate. Solul trebuie să fie bogat în substanţe organice și nutrienţi, cu un pH de 6–7. Tomatele
au o rezistenţă moderată la salinitatea solului (2,5 dS/m). Pentru creșterea rădăcinilor,
temperatura solului ideală este de 20 °C.
Există două sisteme principale de cultivare a tomatelor în seră: două culturi pe an (ciclu scurt)
și o cultură pe an (ciclu lung). Sezonul de producere și durata ciclului de cultivare depinde de
varietatea, condiţiile climatice locale, disponibilitatea controlului climatic în seră, cererea pieţei
și politica de comercializare.
Alegerea soiului/genotipului
Există mii de soiuri de tomate create și expuse pe piaţă în diferite dimensiuni, forme și culori,
dar doar câteva sunt acceptabile pentru producţia de seră. Selectarea unui soi depinde de
perioada
de creștere, cererea pieţei, mărimea fructelor solicitate, productivitatea, rezistenţa la dăunători
și boli, potenţialele probleme fiziologice și condiţiile de creștere. [19] Referiţi-vă la Hortivar,
baza de date a FAO cu listele de cultivare horticole și performanţele lor, pentru regăsirea ușoară
și compararea informaţiilor. [17]
Multe probleme aferente cultivării tomatelor nu sunt cauzate de insecte sau boli, ci sunt
„dereglări
fiziologice”, de exemplu, de mediu – în funcţie de temperatură, umiditate, lumină, apă etc.
– și problemele nutritive.
Măsurile privind acțiunile de recoltare
Fructele sunt recoltate în stadiul de maturare pentru consum. În funcţie de cererea pieţei și
distanţă, recoltarea poate fi efectuată înainte de etapa de maturare atunci când tomatele devin
roşii. Roada variază în funcţie de condiţiile climatice, durata perioadei de creștere, varietatea și
cerinţele de încălzire. Producţia medie este de 10–25 tone/ha. Roada poate fi > 30 de tone/ ha la
producţia de culturi de sezon lung în sere încălzite.
Fructele pot fi recoltate atunci când culoarea se schimbă la vârful fructului. Fructele de înaltă
calitate sunt ambalate în lăzi/cutii de lemn sau de carton, în timp ce fructele de calitate inferioară
sunt împachetate în saci. Odată ajunse în stadiul de maturare, fructele conţin suficientă etilenă
internă pentru a continua procesul de maturare. În general, tomatele recoltate la stadiul de
maturare
(atunci când sunt de culoare roșie) și atunci, când culoarea roză devine observată şi se păstrează
la 7 și, respectiv, 10 °C și umiditatea relativă de 86–90% timp de 20-25 de zile.
Influența factorilor abiotici și biotici de stres asupra gametofitului masculin

6
Cercetările privind adaptarea plantelor la factorii de stres abiotici și biotici ai mediului sunt
importante și presupun crearea hibrizilor și soiurilor care îmbină rezistența și productivitatea
înaltă. Este cunoscut faptul, că în ultimii ani majoritatea soiurilor culturilor agricole realizează
numai 20-25% a potențialului genetic de productivitate, dar nivelul pierderilor în urma atacurilor
organismelor patogene este de 12%, dintre care 83% de boli sunt cauzate de fungii [1]. În pofida
succeselor obținute de selecția clasică în domeniul obținerii genotipurilor cu rezistența sporită la
unele boli, problema rezistenței complexe, cât și rezistenței la cele mai periculoase boli până
acum nu este soluționată definitiv. Acest fapt este cauzat de complicitatea genetică a
caracterului, de procesele evoluționiste în sistemul “patogen-gazdă”, cât și de apariția
biotipurilor de patogeni cu rezistență înaltă [2]. În acest context cercetările privind studiul
rezistenței plantelor la patogeni sunt relevante.utEficacitatea acestor elaborări poate fi sporită
prin utilizarea procedeelor netradiționale și marcherilor pentru skreeningul masiv a materialului
ameliorativ [3]. Metodele de ameliorare gametică pot prezenta un interes deosebit, deoarece ele
permit evaluarea materialului ameliorativ deja la etapele reproductive după reacția
microgametofitului la influența factorilor biotici și abiotici. Ameliorarea la nivel de gametofit
poate servi drept metoda alternativă de testare și selectare a genotipurilor după rezistența la
bolile fungice [4]. Perspectivitatea și eficacitatea cercetărilor privind rezistența la factorii abiotici
este confirmată de mai mulți cercetători la diferite culturi [6-12]. Datorită existenței corelațiilor
pozitive dintre rezistența sporofitului și a gametofitului această abordare se utilizează cu succes
pentru identificarea rezistenței plantelor și la unii factori biotici. Au fost obținute rezultate
pozitive privitor la ameliorarea gametică după rezistența la filtratul cultural de Fusarium la năut
[13,14], ricin [15], lupin [16], tomate [4]. Un interes deosebit prezintă rezultatele experimentale
în crearea formelor cu rezistență complexă la boli și factorii abiotici prin analiza moleculară și
selectarea polenului. Au fost evidențiate genotipuri care îmbină rezistența la factorul termic,
fuzarioză și cladosporioză, care pot servi ca genitori de rezistență la acești factori [17]. Au fost
efectuate cercetări privind identificarea surselor genetice de rezistență la alternarioză [18-20,4].
Totodată, este cunoscut faptul, că ameliorarea genotipurilor de tomate cu rezistență la
alternarioză nu a obținut rezultate remarcabile, în lipsa soiurilor rezistente, cât și a controlului
genetic poligen recesiv a acestui indicator. Cercetătorii menționează, că rezistența la boli
corelează cu unele caractere negative, ce limitează utilizarea acestor soiuri în calitate de donatori
în programele ameliorative [21]. În acest context aspectele menționate sunt importante în scopul
identificării genotipurilor cu rezistența suficientă pentru a asigura realizarea potențialului
biologic și stabilirea contribuției factorilor genetici, condițiilor de mediu în variabilitatea
indicilor gametofitului masculin și capacitatea de moștenire a rezistenței tomatelor la patogenii
fungici A.solani și A.alternata.
7
Bibliografie
1. Корзун О., Бруйло А. Адаптивные особенности селекции и семеноводства
сельскохозяйственных растений. Гродно. 2011. 139 стр.
2. Халилуев М., Шпаковский В. Генно-инженерные стратегии повышения
устойчивости томата к грибным и бактериальным патогенам. Физ. растений Т.60. №
6.2013.С.763-775.
3. Плотников В., Евтушенко Я. и др. Биологические маркёры для селекции на
морозоустойчивость озимых форм мягкой пшеницы и ячменя. Научный журнал КубГАУ,
№104(10), 2014.с.1-33.
4. Ведадеваге С. Технология получения стрессоустойчивого исходного материала
томата на основе методов гаметной селекции и молекулярного анализатема. Автореф.
дис. к. с.-х.н. Москва.2007.25 стр.
5. Беккужина С. Возможности гаметного отбора на устойчивость к экзометаболитам
фитопатогенного гриба Septoria nodorum berk в культуре пыльников пшеницы.
Иммунопатология, аллергология, инфектология 2010 n°1. C.85.
6. Юрлова Е. Оценка томатов на устойчивость к нерегулируемым абиотическим
факторам. Сиб. Вестник с-х. наук. 2006. №2. С.27-36.
7. Кильчевский, А. Гаметная селекция томата на холодоустойчивость. Кильчевский
A., Пугачева И. //Вес. Нац. акад. навук Беларусi. Сер. аграр. навук. 2002. № 4. С.35-39.
8. Брыль, Е. Оценка образцов люпина желтого и узколистного по устойчивости к
фузариозу / Брыль Е., Анохина В. // Материалы Международной научно-практической
8
конференции, посвященной 80-летию образования Института земледелия «Проблемы и
пути повышения эффективности растениеводства в Беларуси».2007. Жодино. Мн.: «ИВЦ
Минфина». 2007. С. 96-99.
9. Humaira G., Rafik Ahmad. Effect of salinity on viability of different Canola (Br. Napus
L.) cultivars as reflected by the formation of fruits and seeds. Pak. J. Bot ., 38(2): 237-247,
2006.
10. Georgios C. Koubouris, Ioannis T. Metzidakis and Miltiadis D. Vasilakakis Impact of
temperature on olive (Olea europaea L.) pollen performance in relation to relative humidity and
genotype. Enviromental and Experimental Botany v.67, Issue 1, November 2009, Pages 209-
214.
11. M. David. Osmotic adjustment capacity and cuticular transpiration in several wheat
cultivars cultivated in algeria National Agricultural Research and Development Institute
Fundulea, 26/2009 p.29-33.
12. M. David. Pollen grain expression of intrinsic and osmolyte induced osmotic adjustment
in a set of wheat cultivars. Romanian agricultural research, no. 29, 2012. National Agricultural
Research and Development Institute Fundulea, p. 45-52.
13. Babu, D. Ratna; Ravikumar, R. L. Parallel response between gametophyte and
sporophyte for Fusarium wilt resistance in the recombinant inbred lines of chickpea (Cicer
arietinum L.). Current Science 2010, Vol. 99 Issue 4. p.513-518.
14. Ravikumar R., Chaitra G. et al. Gametophytic selection for wilt resistance and its impact
on the segregation of wilt resistance alleles in Cicer arietinum L. Euphytica. 2013. 189:173–181.
15. Никонова В. Микрогаметофитный отбор на устойчивость к фузариозу у
клещевины. – Автореф. дис. к. с/х.н. Одесса, 2008. 25с.
16. Брыль Е., Анохина В. Оценка образцов люпина желтого и узколистного по
устойчивости к антракнозу/ Е.А. Брыль, В.С.Анохина // Сборник тезисов докладов
Международной научной конференции «От классических методов генетики и селекции к
ДНК-технологиям», 2-5 октября 2007 г., Гомель. C. 8.
17. Зайцева И., Пугачева И. и др. Создание сортов и гибридов томата с одновременной
устойчивостью к пониженным температурам и болезням с использованием гаметной
селекции и молекулярного анализа. Сборник науч.труд. Селекция и семеноводство
овощных культур, вып.45. Москва.2014.стр.276-285.
18. Мелиян Л. Пыльцевая селекция томатов на устойчивость к токсинам Alternaria
solani Sorauer, Селекция растений: новые генетические подходы и решения, Сhișinău
Știința, 1991 p.245-252.

9
19. Ravikumar R. Chikkodi. S. Association between sporophytic reaction to Alternaria
helianthi and gametophytic tolerance to pathogen culture filtrate in sunflower (Helianthus annuus
L.) Euphytica 103: 173–180, 1998.
20. Shobha Rani T., Ravikumar R. Sporophytic and gametophytic recurrent selection for
improvement of partial resistance to Alternaria leaf blight in sunflower (Helianthus annuus L.).
Euphytica. 2006. 147: 421–43.
21. Chaerani R., Voorrips R. Tomatoearly blight (Alternaria solani): the pathogen, genetics,
and breeding for resistance. In: J.Gen.Plant Pathol. 2006 .Vol.72. p.335-347.
22. Мелиян Л., Садыкина Е., Балашова Н. и др. Способ оценки устойчивости томатов
к альтернариозу. Авторское свидетельство 1824112. 1991.
23. Лупашку Г., Григорча С., Михня Н. Влияние материнской формы на
взаимодействие генов растений томата при поражении альтернариозом. Селекция и
семеноводство овощных культур. Сборник научн.тр. в.45. М. 2014. с.362-371.

10