UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN

GALAȚI ,DEPARTAMENTUL DE FORMARE CONTINUĂ ȘI

TRANSFER TEHNOLOGIC,EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ

TEMA:CULTURA DE TOMATE

PROFESOR:ȘI DR.ING. CIOROMELE ALINA

STUDENT:ȚUȚUIANU GEORGIAN-ALIN
Cuprins
Cuprin

s
Cultura de tomate...........................................................................................................................................3
Date introductive........................................................................................................................................3
Tehnologia culturii tomatelor........................................................................................................................5
Cultivarea tomatelor in camp....................................................................................................................5
Pregatirea terenului pentru cultura de tomate in camp.................................................................................5
Cultura tomatelor de vara-toamna................................................................................................................8
Cultura tomatelor in solarii.........................................................................................................................10
Cultivarea tomatelor in sere...........................................................................................................................13
Decrierea si combaterea bolilor la cultura de tomate.........................................................................................15
Descrierea si combaterea caderii plantutelor la tomate..................................................................................15
Masuri de prevenire si combatere pentru aparitia bolii...................................................................................15
Descrierea si combaterea manei de sol (Phytophtora parasitica) la tomate......................................................16
Descrierea si combaterea rizoctoniozei (Rhyzoctonia solani) la tomate...........................................................16
Descrierea si combaterea manei (Phytophtora infestans)..............................................................................17
Ofilirea bacteriana la tomate (Corynebacterium michiganense)......................................................................18
Descrierea si combaterea la patarea cafenie (Fulvia fulva)............................................................................19
Descriere si combaterea patarii albe (Septoria Lycopersici)...........................................................................20
Desctierea si combaterea patarii brune sau alternarioza (Alternaria solani).....................................................20
Descrierea si combaterea patarii frunzelor si basicarea fructelor (Xanthomonas vesicatoria).............................21
Descrierea si combaterea fainarii (Leveillula solanacearum)..........................................................................22
Descrierea si combaterea putregaiului cenusiu (Botrytis cinerea)...................................................................23
Descrierea si combaterea fusariozei (Fusarium oxysporum)..........................................................................23
Caderea florilor la tomate...........................................................................................................................24
Masuri de prvenire si combatere.................................................................................................................24
Formarea crapaturilor la tomate..............................................................................................................25
Descrierea si combaterea daunatorilor din cultura de tomate.............................................................................25
Descrierea si combaterea la musculita alba de sera (Trialeuroides paporariorum)............................................25
Descrierea si combaterea la paduchele verde (Myzodes persicae).................................................................26
Descrierea si combaterea la paduchele solanaceelor (Macrosiphum euphorbiae) (afide)..................................27
Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)..........................................................................27
Descrierea si combaterea paducelui lat (Polyphagotarsonemus latus)............................................................28
Combaterea chimica se poate realiza cu Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha) (10 ml in 10 litri
apa),Vertimec 1,8 % EC in concentratie de 0,1 %(10 ml in 1- l apa)................................................................28
Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)..........................................................................28
Descrierea si combaterea la musca miniera (Liriomyza trifolii)........................................................................29
Descrierea si combaterea la omida fructelor (Helicoverpa armigera)...............................................................30
Descrierea si combaterea la coropisnita (Gryllotalpa gryllotalpa)....................................................................30
Modul de daunare.....................................................................................................................................30
Descrierea si combaterea limaxului cenusiu (Agriolimax agreste)...................................................................31
 Cultura de tomate
Date introductive
De la tomate se consuma fructele ajunse la maturitate fiziologica dar si cele care
nu ajung in aceasta faza sunt folosite pentru prepararea muraturilor.

Tomatele se pot consuma intr-o gama variata de moduri: in stare proaspata,ca

salata simpla sau in amestec cu alte legume, sau preparate in ciorbe, ghiveci, sosuri,
rosii umplute, prelucrate industrial sub forma de pasta, conserve, bullion, sucuri
obisnuite sau picante.

Tomatele au valoare alimentara ridicata datorita continutului fructelor in vitamine,

substante minerale, zaharuri, acizi organic si aminoacizi.

In tara noastra tomatele sunt plante anuale, desi in zonele de origine se comporta
ca plante perene.In conditii de sera pot sa vegeteze multi ani.

Tomatele cresc si fructifica normal in conditii de mediu asemanator cu cele in

care s-au format.

Luand cerintele fata de caldura, tomatele sunt considerate plante termofile, cu

cerinte diferite in functie de fenofaza.

Temperatura minima de germinare este de 10 grade Celsius in functie de

soi.Temperatura optima este de 24 grade grade Celsius, la temperatura minima
germinatia are loc in 10-15 zile iar la cea optima in 5-6 zile.

Temperaturile sub 10 grade Celsius sunt daunatoare plantelor, la temeperaturi de

-1 la 3 grade Celsius chiar si o perioada scurta de timp, provoaca inghetul
plantei.Peste 30 de grade Celsius plantele nu fructifica, deoarece polenul nu mai
germineaza, la temperatura de peste 35 grade Celsius plantele isi opresc cresterea
iar peste 40 grade Celsius mor.

Temperatura optima pentru germinarea polenului este de 21-26 grade Celsius iar
pentru dezvoltarea fructelor temeperatura este de 18-24 grade Celsius.

Lumina are un rol important in cresterea si fructificarea tomatelor.Tomatele au

cerinte mari fata de intensitatea luminii.
 Perioada cand plantele necesita o iluminare mai puternica incepe in a 8-10-a zi
de la rasarire.Insuficienta luminii in aceasta faza duce la alungirea tinerelor plante si
la obtinerea unor rasaduri firave.

Umiditatea solului si a atmosferei prezinta o deosebita importanta pentru

cresterea si dezvoltarea culturilor de tomate.Tomatele au pretentii moderate fata de
umiditate, deoarece coeficientul de transpiratie este redus.

La tomatele semanate direct in camp, sistemul radicular patrunde mai adanc in

sol si plantele se pot aproviziona cu apa din straturile profunde, motiv pentru care se
precizeaza ca tomatele rezista destul de bine la seceta.

In cazul tomatelor cultivate prin rasad sistemul radicular este mai superficial,
plantele nu se pot aproviziona cu apa din straturile profunde ale solului, ceea ce
presupune asigurarea apei prin irigare.

In primele faze de crestere, nivelul umiditatii din sol este de 68-70 % din
capacitatea de camp, iar in perioada de fructificare, incepand cu cresterea intensiva a
fructelor din prima inflorescenta este de 78-81 %.

Consumul zilnic prin evapotranspiratie este de 0,5 l in zilele noroase si de 2 l in

zilele cu cer senin.Aceste date sunt utile pentru aplicarea irigarii culturilor.

Umiditatea in exces este daunatoare rasadurilor, in mod deosebit in primele faze

de crestere.In faza de coacere a fructelor nu trebuie sa oscileze perioadele de seceta
cu cele cu umiditate abundenta deoarece acestea crapa, iar continutul in substanta
uscata este mai mic.

Solurile recomandate pentru cultura de tomate sunt cele mijlocii.Trenurile

nisipoase (usoare) sunt recomandate pentru culture timpurii cu conditia asigurarii
elementelor minerale si apei.

Tomatele cresc si rodesc bine pe sol bine lucrat, afanat, bogat in substante
fertilizante, cu continut ridicat de humus, permeabil pentru apa si aer si care se
incalzeste usor.
Tehnologia culturii tomatelor.
Cultivarea tomatelor este diferentiata in functie de sistemele de cultura
practicate.In vederea asigurarii productiei proaspete pe o perioada cat mai lunga din
an, tomatele se cultiva in camp (cultura timpurie, de vara si de toamna), in sere-solarii
(ciclul scurt si ciclul lung), in sere (ciclul I si ciclul II) si in rasadnite.
Cultivarea tomatelor in camp.

Cultura tomatelor timpurii are o importanta destul de mare, aceasta cultura

urmareste asigurarea de fructe proaspete la sfarsitul lunii iunie si toata luna iulie.

Plante bune premergatoare sunt: fasolea, cucurbitaceele, bulboasele, mazarea si

unele radacinoase.Revenirea tomatelor pe aceeasi sola se face dupa 3-4 ani.
Pregatirea terenului pentru cultura de tomate in camp.

Pregatirea terenului se face cu multa grija din toamna. Dupa desfiintarea culturii
anterioare se executa mobilizarea terenului in vederea nivelarii de exploatare.

Fertilizarea de baza trebuie efectuata in functie de datele furnizate de cercetarea

agrochimica. Orientativ se pot aplica 30-40 tone pe hectar gunoi de grajd
nefermentat, 250-300 kg pe hectar superfosfat si 100-150 kg pe hectar sulfat de
potasiu.

Ingrasamintele sunt incorporate in sol prin aratura adanca de 28-30 cm, care se
lasa in brazda cruda.

Primavara dupa ce terenul s-a zvantat, se intretine aratura pana la plantare, cu

grapa sau cultivatorul si se administreaza 150 kg pe hectar azotat de amoniu, 150 kg
pe hectar superfosfat si 75 kg pe hectar sulfat de potasiu.

Amintim cateva erbicide folosite in cultura tomatelor.

Erbicidarea se poate face cu erbicidul Dual Gold 960 EC care are actiune asupra
buruienilor monocotiledonate anuale si unele dicotiledonate, se aplica preemergent in
cantitate de 0,25 ml/mp la producerea de rasad si 1,0 l/ha preemergent la tomate
transplantate, tomate semanate in camp direct.
 Erbicidul Fusilade Forte se uitilizeaza in combaterea buruienilor
monocotiledonate anuale si monocotiledonate perene cu aplicare postemergenta la
doza de 0,8 l/ha la buruienile monocotiledonate anuale si 1,3 l/ha la buruienile
monocotiledonate perene la tomate transplantate.

La tomatele semanate in camp direct Fusilade Forte actioneaza asupra

buruienilor monocotiledonate anuale si monocotiledonate perene aplicata
postemergent in doza de 0,8 l/ha la cele monocotiledonate anuale si 1,0 l/ha la cele
monocotiledonate perene.

Erbicidul Pantera 40 EC se poate folosi la tomete transplantate, cu aplicare

postemergenta cu actiune asupra buruienilor monocotiledonate anuale inclusiv costrei
in doza de 0,75 l/ha.

Un alt erbicid folosit este Sencor 70 WG care se poate folosi la tomate

transplantate si tomate semanate, combate buruienile dicotiledonate anuale si unele
monocotiledonate cu aplicare pre si postemergenta in cantitate de 0,3-0,4 kg/ha.

Erbicidul Stomp 330 EC se poate folosi la tomatele transplantate are actiune

asupra buruienilor monocotiledonate si unele dicotiledonate anuale, aplicat
preemergent la doza de 5,0 l/ha.

Terenul se modeleaza in straturi inaltate cu latimea la coronament de 104 cm.

Rasdurile se produc in sere inmultitor, sere de plastic incalzite, rasadnite calde in

functie de posibilitati.

Semanatul se face cu 45-60 de zile inainte de plantare, calendaristic intre 20

februarie si 1 martie, norma de samanta utilizata este de 250 g pentru infiintarea unui
hectar de cultura.Pentru a mari precocitarea, semintele se trateaza cu Atonik in
concentratie de 1:2000 timp de 12 ore.

Pentru producerea rasadurilor necesare plantarii a unui hectar se vor insamanta

40 m2 de spatiu, cu 6-7 grame samanta/m2.

Rasadurile se repica in cuburi nutritive de 7x7x7 cm sau se produce prin semanat

direct in ghivece.
 Pentru evitarea alungirii rasadurilor in faza de 3-4 frunze adevarate, se fac
tratamente cu Cycocel 400 SL in concentratie de 0,1 % ,10 l la 100 m2.

Inainte de plantrea rasadurilor cu 10-12 zile se face calirea acestora prin

scaderea umiditatii si a temperaturii.

Plantarea in camp se face in momentul in care temperatura in sol la adancimea

de 10-15 cm, se stabilizeaza o temperatura de 12 grade Celsius, si cand pericolul
brumelor tarzii a trecut (15-25 aprilie in sudul tarii si 1-10 mai in zonele mai nordice).

Pe stratul inaltat se planteaza 2 randuri la distante de 60 cm, 70 cm sau 80 cm,

iar intre plante pe rand distanta este de 25 cm, 30 cm sau 40 cm, astfel se realizeaza
o densitate cuprinsa intre 40 de mii si 50 de mii de plante pe hectar.

Plantarea se face manual sau mecanizat cu masina de plantat

rasaduri.Adancimea de plantare este pana la prima frunza adevarata.Dupa plantare
la fiecare planta se aplica 1-2 l apa pe suprafete mai mici, sau pe rigole cu norme de
150-200 m3/ha pe suprafete mari pentru a asigura prinderea plantelor.

Lucrarile de ingrijire consta din: completarea golurilor dupa 3-5 zile, cu rasad de
calitate, din aceeasi soi si de aceeasi varsta cu cel folosit initial la plantare.

Afanarea solului se realizeaza prin prasile mecanice si manual de 3-4 ori, cu

aceasta ocazie se combat si buruenile necombatute de erbicide.

Irigarea culturii este corelata cu fazele de crestere si dezvoltare a acestora. Dupa

udarea de la plantare, urmatoarea udare se face la 4-5 zile, a treia dupa infloritul
primelor inflorescente, a patra si urmatoarele la interval de 8-10 zile.Udarile sunt mai
dese in fazele de formare si crestere a fructelor.Normele de udare sunt de 200-400
m3/ha de apa.

Se aplica doua fertilizari, prima imediat dupa aparitia pimelor fructe cu 50 kg/ha
azotat de amoniu si 50 kg/ha sulfat de potasiu, iar a doua la 15-20 de zile dupa prima,
se aplica 120 kg/ha azotat de amoniu, 100 kg/ha superfosfat si 75 kg/ha azotat de
potasiu.

Lucrarile de ingrijire cu caracter special, de dirijare a cresterii fructificarii cuprind:

copilitul care se face radical, lasandu-se doar tulpina principal, carnirea tulpinii dupa
dupa 3-4 inflorescente, la 2 frunze deasupra ultimei inflorescente.
 Sustinerea plantelor se realizeaza cu ajutorul aracilor sau spalier cu o sarma la
40-45 cm.

Recoltarea are loc dupa 15-20 iunie, relizandu-se manual si esalonat la 3-5 zile
pana la sfarsitul lunii iulie, chiar inceputul lui august.

Cultura tomatelor de vara-toamna.

Prin acest sistem de cultura se asigura necesarul de tomate incepand de la

jumatatea lunii iulie si pana la sfarsitul lunii septembrie inceputul lunii octombrie, atat
pentru consumul in stare proaspata cat si pentru industrializare.

Bune premergatoare pentru tomatele de vata-toamna sunt: legumele

radacinoase, bulboasele, mazarea etc.

Infiintarea culturii se face dupa 1 mai, sola destinata tomatelor se poate folosi
total sau partial cu culturi anticipate cum ar fi: salata, ceapa verde, ridichi de luna,
spanac cu conditia ca acestea sa fie recoltate pana la sfarsitul lunii aprilie.

Rasadurile necesare infiintarii culturii sunt produse in solarii sau rasadnite calde
si semicalde.In rasadnite semicalde semanatul are loc intre 1-20 martie, iar pentru
tomate destinate industrializarii din 5 martie, in trei epoci la interval de 10 zile pana in
25 martie.

Semanatul se face rar la 8-10 cm intre randuri si 2-3 cm pe rand, norma de

samanta folosita pentru un hectar de cultura este de 300-350 g.

Pentru culturile de vara se poate face repicatul direct in stratul nutritiv la 10 cm

intre randuri si 3-4 cm pe rand.La culturile de toamna rasadul nu se mai repica.Varsta
rasadului la plantare trebuie sa fie in jur de 45 de zile.

Pentru prevenirea alungirii rasadurilor se poate utiliza Cycogan 400 SL in

concentratie de 0,1 %,10 l la 100 m2.

Pentru a permite plantarea rasadurilor cu masina acestea trebuie sa fie scurte,

viguroase si bine calite.Rasadurile nerepicate se scot grupate, cu mai mult pamant pe
radacina, si se transporta ferite de soare si vant la locul de plantare.Pentru a asigura
o prindere cat mai buna, inainte de plantare se face mocirlirea.
 Plantarea in camp a rasadurilor se realizeaza esalonat intre 1-25 mai.Pe terenul
modelat se planteaza doua randuri la 60 cm, iar intre plante pe rand la 30-35 cm.

In cazul utilizarii soiurilor nedeterminate, plantarea se face pe teren nemodelat iar

sustinerea plantelor se face pe spalier inaltat, distantele de plantare fiind de 100 cm
intre randuri si 20 cm pe rand.Pentru a asigura prinderea cat mai buna a rasadurilor
dupa plantare se uda bine terenul.

Completarea golurilor se realizeaza dupa 3-5 zile, cu rezerve de rasad, iar solul
se mentine afanat si curat de burueni.

Tomatele pentru industrializare sunt fertilizate de 2 ori iar tomatele de vara-

toamna sustinute pe spalier inalt se fertilizeaza de 6 ori.

Dupa prinderea rasadurilor, se efectueaza palisatul la culturile pe spalier inalt, cu

ajutorul sforilor care se leaga in partea de jos de tulpina iar cu capatul de sus de
sarma spalierului.Pe masura ce cresc plantele acestea se rasucesc in jurul sforilor de
sustinere.

Soiurile cu crestere determinata nu se sustin si nu se copilesc, acestea se

dezvolta viguros, umbresc bine solul si datorita acestui fapt umiditatea se pastreaza
mai bine, dar productia este mai putin intarziata fata de cele sustinute pe araci sau
spalier.

Soiurile nedeterminate sustinute p espalier inalt se conduc cu tulpina principala si

1-2 copili preflorali, sustinuti la randul lor pe sfori, ceilalti copili se elimina.Carnitul se
face dupa 5-6 inflorescente lasand 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescente.

Recoltarea se face esalonat la maturitatea fiziologica, de la jumatatea lunii iulie si

pana la inceputul lunii octombrie.

Recoltarea se face cel mai adesea manual, la interval de 3-5 zile.Inaintea venirii
primelor brume se recolteaza fructele verzi care se folosesc pentru murat.Fructele
verzi ajunse la marimea normal si cu o usoara nuanta galbuie pot fi postmaturate in
incaperi incalzite la 20-23 grade Celsius timp de 10-16 zile.
Cultura tomatelor in solarii.

In solarii se practica doua sisteme: ciclul scurt, care tine de la 20 martie-5 aprilie,
pana la 15-20 iulie si ciclul lung care se infiinteaza la aceeasi data cu ciclul scurt dar
desfiintarea culturii se face in jur de 15-20 septembrie.

Pregatirea terenului se incepe din toamna cu defrisarea culturii anterioare. Se

strang si se scot din solar toate resturile vegetale, spalierul etc.

Fertilizarea de baza se face cu 50-70 t/ha gunoi de grajd descompus, aplicat

odata la 2-3 ani, cu 300-500 kg/ha superfosfat si 150-200 kg/ha sulfat de potasiu.

Mobilizarea solului se face la 28-30 cm.O data la 3-4 ani este bine sa se faca
subsolajul la adancimea de 40-50 cm.

Pentru dezinfectarea solului se poate folosi Nemathorin 10 G care actioneaza

asupra nematozilor din genul Globodera, Heterodera, Meloidogyne, Radopholus.

La tomatele din solarii se aplica pentru nematodul galicol al radacinilor in doza de

15 kg/ha.

Pentru sterilizarea solului un produs foarte bun este Basamid Granule cu efect
nematocid, insecticid, erbicid si fungicid.

Basamid Granule are efect asupra multor agenti patogeni cum ar fi: mana de sol
a tomatelor (Phytophtora parasitica ) in doza de 3-5 kg/100 mp, caderea
rasadurilor(Pythium debaryanum) in doza de 3-5 kg/100 mp, mana salatei (Bremia
lactucae) in doza de 3-5 kg/100 mp, putregaiul bazei tulpinii (Didymella licopersici) in
doza de 3-5 kg/100 mp,rizoctonia la legume(Rhizoctonia solani) in doza de 3-5
kg/100 mp,si nematozi cum ar fi nematod al plantelor de sera (Meloydogine sp.) in
doza de 3-5 kg/100 mp, nematod al plantelor de sera (Heterodera sp.) in doza de 3-5
kg/100 mp, nematod al plantelor de sera (Dithylenchus sp.) in doza de 3-5 kg/100 mp.

Basamid granule se aplica la suprafata solului si se incorporeaza in sol.

Timpul de pauza intre ultimul tratament si semanat sau plantat se asigura un timp
de pauza de 10-30 zile in functie de o temperatura solului, cu cat este mai scazuta
(minim 6 C) cu atat timpul de asteptare este mai lung (peste 30 de zile).
 Daca solul este infestat cu burueni se pot aplica tratamente pre si postemergente
cu erbicide cum ar fi : Dual Gold 960 EC,Fusilade Forte,Pantera 40 EC,Sencor 70
WG,Stomp 330 EC.

Rasadurile se produc in sere inmultitor, in rasadnite calde in sere incalzite,

acoperite cu plastic.

Semanatul se incepe din a treia decada a lunii ianuarie, se seamana in ladite sau
pe strat nutritiv folosind circa 250 g samanta pentru un hectar de cultura.

Rasadurile se ripica in ghivece de plastic de 8 cm sau cuburi nutritive de 7x7x7

cm, la aparitia primei frunze adevarate.Pentru prevenirea alungirii plantelor se
utilizeaza Cycogan 400 SL in concentratie de 0,1 %.

O deosebita atentie trebuie acordata calirii rasadurilor cu 10-12 zile inainte de

plantare, tinand seama ca in solar temperaturile sunt mult mai reduse.

Pentru ambele cicluri plantarea se face intre 20-25 martie in zonele sudice si
pana in 5 aprilie in zonele nordice, cand in sol temperature se mentine constanta la
10-12 grade Celsius.

Plantarea se face manual la distante de 70 cm intre randuri si 30 cm pe rand la

ciclul scurt si 35 cm pe rand la ciclul prelungit. Dupa plantare rasadul se uda local cu
0,5 l apa pe fiecare planta,pentru a nu raci solul.

Lucrarile de ingrijire consta din: completarea golurilor dupa primele 10 zile de la

plantare cu aceeasi rasad pastrat in acest scop, solul se mentine afanat curat de
burueni, prin prasile repetate aplicate manual sau mecanic.

Primul prasit manual se face dupa 10-12 zile de la plantare, urmatoarele prasile
se repeta la interval de 10-15 zile in functie de nevoie.

Se aplica doua fertilizari faziale: la legarea fructelor in prima inflorescenta si la a

doua inflorescenta.

La ciclul scurt se aplica o fertilizare cu 300 kg/ha azotat de amoniu la legarea

fructelor din etajul al treilea, care se repeta la legarea celei de a cincea inflorescenta,
dar la ciclul prelungit.
 Irigarea in solar se face diferentiat, la ciclul scurt se fac 10-12 udari iar la ciclul
prelungit 14 -16 udari. In prima faza normele de udat sunt mici, 200-250 m3/ha pentru
a nu raci solul, iar pe masura ce vremea se incalzeste si plantele cresc, se maresc si
normele de udare la 350-400 m3/ha.

Rezultate bune se obtin prin folosirea irigarii prin rigole dar se pot obtine rezultate
mult mai bune prin folosirea irigarii prin picurare, care asigura o distributie mai
uniforma a apei de udare si reduce cu 25-40 % norma de irigare.

Sustinerea plantelor se face la circa 20 de zile de la plantare, pe spalier cu o

singura sarma la ciclul scurt sau cu sfori mai lungi, sustinute de sarme fixate pe
scheletul solarului la ciclul prelungit.

Copilitul se realizeaza saptamanal, cand copilii au maxim 5 cm lungime. Carnitul

la ciclul scurt se face dupa 3-4 inflorescente iar la cel prelungit dupa 7-8 inflorescente.

Pe masura ce frunzele de la baza se ingalbenesc acestea se indeparteaza,

defolierea se face repetat imediat dupa prinderea rasadurilor, indepartand 1-2 frunze
de baza.

Dirijarea factorilor de mediu este foarte importanta in special temperatura si

umiditatea se realizeaza prin aerisire.

Aerisirea se realizeaza prin deschiderea usilor de la capete, iar in zilele mai

calduroase se aeriseste si prin zona de mijloc a solariilor prin ridicarea apoi
indepartarea complete a foliei pe o lungime de 6-8 m.

Din ciclul scurt tomatele se recolteaza calendaristic in jurul datei de 20 mai in

zonele favorabile, iar in zonele mai putin favorabile in jur de 5-10 iunie.

Recoltarea se face manual, zilnic sau la 2-3 zile, la ciclul I recoltarea

se face pana in decada a treia a lunii iulie, iar pentru ciclul prelungit pana
in septembrie.
Cultivarea tomatelor in sere.
Cultura in sere se realizeaza in doua cicluri: ciclul I din ianuarie pana la sfarsitul
lunii iunie si ciclul II din prima decada a lunii iulie pana la jumatatea lunii decembrie.

Pregatirea serelor se face diferentiat la cele doua cicluri de cultura.Pregatirea

serelor pentru ciclul I se realizeaza prin: evacuarea resturilor vegetale ale culturii
precedente, mobilizarea adanca a solului la 28-30 cm, frezarea solului la adancimea
de 15 cm, dezinfectia chimica cu Basamid Granule in cantitate de 3-5 kg/100 mp,
Nemathorin 10 g in cantitate de 15 kg/ha, fertilizarea de baza cu ingrasaminte chimice
conform rezultatelor analizelor agrochimice, frezarea pentru incorporarea acestora si
modelarea terenului.

Pentru ciclul II se administreaza ingrasaminte organice in cantitate de 80-100

t/ha.

Rasadurile se produc in sere inmultitor, se seamana pe strat sau direct in

ghivece.Semanatul are loc in a treia decada a lunii octombrie, norma de samanta
utilizata fiind de 200-250 g samanta pentru un hectar de cultura.

Rasadurile se repica dupa 8-12 zile, in cuburi nutritive cu latura de 10 cm sau in

ghivece din plastic cu volum de 1 litru.

Pentru ciclul II semanatul se realizeaza in prima decada a lunii iunie.

Lucrarile de ingrijire a rasadurilor consta din: dirijarea temperaturii in functie de

luminozitate, temperaturile fiind cuprinse intre 20-22 grade Celsius in zilele senine,
16-18 grade in zilele noroase si 14-16 grade Celsius noaptea, rarirea ghivecelor la 20
de zile de la repicat, fetilizarea cu solutii de ingrasaminte complexe sau foliare,
asigurarea umiditatii, aerisirea periodica, tratamente cu Cycocel 400 SL in
concentratie de 0,1 % cand plantele au 3-4 frunze.

Infiintarea culturii pentru ciclul I se face intre 1 ianuarie-15 martie in functie de

posibilitatile asigurarii energiei.

Pentru ciclul II plantarea are loc in jurul datei de 15 iulie. Distantele de plantare
sunt de 80 cm intre randuri si 37-50 cm intre plante pe rand, in functie de cerintele
hibrizilor, realizandu-se densitati cuprinse intre 24 de mii di 34 de mii de plante pe
hectar.

Lucrarile de ingrijire consta din: afanarea solului care se poate face manual sau
mecanic, mulcirea se executa cu paie de grau sau secara, dupa 50-60 de zile de la
plantare, prin asternerea unui strat gros de 5-10 cm paie pe intervalul pe care se
circula.Mulcirea se poate efectua si cu folie de polietilena neagra cu o grosime de
0,05 mm.

Completarea golurilor se face in primele doua saptamani de la plantare, cu rasad

din rezerva de rasad, de buna calitate si din acelasi hibrid.

Sustinerea plantelor se face cu sfori legate cu un capat de sarma spalierului cu

celalat de baza tulpinii plantei, legatura se face mai larg pentru a permite ingrosarea
tulpinii.

Legarea plantelor se face dupa 15-20 de zile de la plantare, cand plantele sunt
deja bine inradacinate.Pe masura ce plantele cresc se paliseaza prin rasucirea pe
sfoara.

Copilitul se efectueaza saptamanal si consta din suprimarea tuturor lastarilor ce

cresc la subsuoara ferunzelor, cand au 4-5 cm.

Defolierea incepe inainte de intrarea in parga a fructelor din prima inflorescenta si

se poate continua pana sub etajul de fructe din care se recolteaza, nu se elimina mai
mult de trei Frunze pe saptamana.

Carnitul plantelor la ciclul I se executa dupa 8-12 inflorescente, iar pentru ciclul II
dupa 4-8 inflorescente, lucrarea se efectueaza cu circa 60 de zile inainte de
incheierea culturii, lasand 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescente.

Recoltarea tomatelor din ciclul I incepe la sfarsitul lunii martie in functie de data
plantarii si dureaza pana la sfarsitul lunii iunie.

Recoltarea ciclului II incepe in ultima decada a lunii septembrie si ajunge pana la

jumatatea lunii decembrie.Recoltarea se efectueaza manual la diferite grade de
maturare in functie de destinatia fructelor la interval de 2-3 zile.Fructele din ultimele
recoltarii pot fi supuse postmaturarii la temperature de 22-27 grade Celsius.
Decrierea si combaterea bolilor la cultura de tomate.
Descrierea si combaterea caderii plantutelor la tomate.

Caderea plantutelor (Pythium spp.) este o boala extrem de periculoasa pentru

rasaduri, apare la orice specie de plante.

Caderea plantutelor (Pythium spp.) se datoreaza unei ciuperci Pythium ultimum si

provoaca putrezirea plantutelor de rasad. Pythium apare de la colet (zona dintre
radacina si tulpina) spre radacina si spre tulpina.

Odata instalata boala, plantutele atacate sunt distruse desi ele sunt verzi dar
radacina si o zona din colet si tulpina este putrezita si macerata.In locul unde ataca
ciuperca raman doar niste firisoare albe.Plantulele atacate se culca sau se prabusesc
la pamant.

Boala apare din momentul in care plantulele au rasarit si pana planta ajunge la 3-
4 frunze adevarate.

Conditiile care favorizeaza aparitia bolii sunt: temperatura de peste 20 de grade

Celsius, substrat umed si umiditate mare in sol in jurul plantei.
Masuri de prevenire si combatere pentru aparitia bolii.

Se evita udatul excesiv, asigurati-va ca dupa ce a-ti udat substratul acesta se va

zvanta rapid. Se verifica periodic zona coletului (prin sondaj) intrucat boala nu apare
la toate rasadurile ci pe zone (vetre), daca observati boala incepeti tratamentele de
combatere reprezentate tot prin udarea substratului cu solutie de Tachigaren 30 L in
concentratie de 0,1 % sau Previcur Energy in concentratie de o,1 % (100 ml in 100 l
apa), Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa pe 2 mp), Folpan
80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa pe 2 mp).
Descrierea si combaterea manei de sol (Phytophtora parasitica) la tomate.

Mana de sol (Phytophtora parasitica) este o boala extrem de periculoasa pentru

rasaduri apare la orice specie de plante.

Mana de sol se datoreaza unei ciuperci Phytophtora si provoaca putrezirea

plantutelor de rasad. Mana de sol apare de la colet (zona dintre radacina si tulpina)
spre radacina si spre tulpina.

Odata instalata boala plantutele atacate sunt distruse si pierdute ele sunt verzi
dar radacina si o zona din colet si tulpina este putrezita si macerate.In locul unde
ataca ciuperca raman doar niste firisoare albe.Plantulele atacate se culca sau se
prabusesc la pamant.

Boala apare din momentul in care plantulele au rasarit pana cand planta ajunge
la 3-4 frunze adevarate.

Conditiile care favorizeaza aparitia bolii sunt: temperatura de peste 20 grade

Celsius, substrat umed si umiditate mare in sol in jurul plantei.

Masuri de prevenire si combatere pentru aparitia bolii.

Se evita udatul excesiv, asigurati-va ca dupa ce a-ti udat substratul acesta se va

zvanta rapid.

Se verifica periodic zona coletului (prin sondaj) intrucat boala nu apare la toate
rasadurile ci pe zone (vetre) daca observati boala incepeti tratamentele de combatere
prin udarea substratului cu solutie de Previcur Energy in concentratie de 0,1 % (100
ml in 100 l apa), Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa pe 2
mp), Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa pe 2 mp).
Descrierea si combaterea rizoctoniozei (Rhyzoctonia solani) la tomate.

Rizoctonioza se manifesta inca din faza de rasad, ataca si plantele care au peste
4-6 frunze. Coletul plantelor se atrofiaza in diferite masuri care provoaca ofilirea
plantei.

Prevenirea aparitiei rizoctoniozei se paote realize prin: asolament rational (dupa o

cultura infectata nu se infiinteaza o noua cultura cu plante care fac parte din cercul de
plante gazda al ciupercii), plantarea optima si in soluri usoare, sistem de nutriţie
echilibrat in NPK.

Combaterea chimica se poate realiza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Folpan 80

WDG in concentratie de 0,15 % ( 15 g in 10 l apa pe 2 mp), Merpan 80 WDG in
concentratie de 0,1% (15 g in 10 l apa), Tachigaren 30 L in concentratie de 0,1 % (10
ml in 10 l apa).
Descrierea si combaterea manei (Phytophtora infestans).

Mana (Phytophtora infestans) apare atat in camp cat si in solarii si sere.

Atacul apare pe organele aeriene, pe frunze petele mari, verde-cenusii, au puful

lax, albicios de conidiofori si conidii pe fata inferioara. Pe tulpini si petioluri petele
cafenii formate nu sporuleaza.Pe inflorescente atacul produce caderea florilor dupa
brunificarea acestora.

Atacul pe fructe apare sub forma unor pete mari, galbene-verzui, apoi brune, in
jurul pedunculuilui.Suprafata petei este tare, uscata si denivelata.Infectia patrunde in
pulpa, unde brunifica samanta, care-si pierde germinatia.

Transmiterea bolii se realizeaza prin fructele de tomate infectate, ramase in sol.

Modul de viata al patogenului este determinat de temperatura joasa a aerului si
durata de mentinere a peliculei de apa pe suprafata aeriana a plantelor. Temperatura
intre 12-15 grade Celsius a aerului este favorabila pentru producerea infectiilor. Dupa
infectie, temperaturile mai ridicate, de 18-22 grade Celsius sunt cele mai favorabile
pentru intesificarea proceselor de patogeneza.Mentinerea umiditatii pe partea aeriana
a plantelor, provenite din ploi, roua sau irigare prin aspersiune, timp de cateva ore,
sunt suficiente pentru producerea infectiilor.

Nu exista metoda eficienta de prognoza tratamentele au cel mai mare succes,

daca sunt aplicate preventiv, incepand din a doua jumatate a lunii mai si continuate
pana la inceputul lunii iulie (in camp).

Prevenirea si combaterea manei se poate realiza prin asolament rational,

amplasarea la distanta a tomatelor fata de lanurile de cartofi.

Combaterea manei pe cale chimica in perioada de vegetatie se poate realiza cu

fungicide sistemice si de contact.
 Produsele sistemice se recomanda a se utiliza in conditii de pericol al extinderii
rapide a infectiilor, cand conditiile ecologice devin foarte favorabile pentru infectii.

Amintim cateva produse fitosanitare care se pot utiliza in combaterea manei:

Ridomil Gold MZ 68 WG in concentratie de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g la 10 l/100 mp),
Ridomil Gold Plus 42,5 WP in concentratie de 0,3 % (3,0 kg/ha) (30 g la 10 l/100 mp),
Bravo 500 SC in concentratie de 1,5-2,0 l/ha,(20 ml in 10-13 l/100-130 mp), Dithane
M-45 in concentratie de 2,0-2,5 kg/ha(20 g la 8-10 l apa/80-100 mp), Dithane Neotec
75 WG in concetratie de 0,2 % (20 g la 10 l apa), Equation Pro in concentratie de 0,4
% (6 g in 15 l/150 mp), Folpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % (15 g in 10 l apa) ,
Funguran OH 50 WP in concentratie de 0,4 % (30 g in 7,5 l apa), Manzate 75 DF in
concentratie de 0,2 % (2,0 kg/ha) , Merpan 80 WDG in concentratie de 0,15 % ( 15 g
in 10 l/100 mp), Ortiva 250 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha), Shavit F 72
WDG in concentratie de 0,2 % ( 2 kg/ha).
Ofilirea bacteriana la tomate (Corynebacterium michiganense).

Ofilirea bacteriana ataca mai frecvent in sere si solarii dar in conditii favorabile
pentru infectie, se poate intalni si in culturile din camp deschis. Datorita pierderilor
mari, a posibilitatii de raspandire si dificultatea combaterii, patogenul a fost trecut pe
lista de carantina.

Ataca radacinile si partea aeriana in toate fazele de dezvoltare, pe plantute apar

pete albicioase, rotunde, de 1-3 mm, in dreptul carora tesutul se necrozeaza.

La plantele mai dezvoltate, ofilirea apare in timpul infloritului, simtomele infectiei

fiind: ofilirea, care incepe de la frunzele bazale si cuprinde intreaga planta. La inceput
plantele isi revin in timpul noptii, apoi ofilirea este definitiva.Tulpina si petiolul
sectionat arata brunificarea vaselor. Pe tulpina si petiol apar pete alungite,
negricioase si in dreptul lor apar crapaturi (ulceratii).

In cazul infectiilor prin peduncul, fructele au aspect normal, dar sectionand un

fruct se observa brunificare vaselor din interior, iar semintele sunt si ele brune sau
negre.

In cazul infectiilor locale fructele afectate prezinta la exterior un simptom

caracteristic” ochi de pasare” (un punct negricios inconjurat de un inel de culoare
albicioasa si usor proeminenta).
 Agentul patogen se numeste Corynebacterium michiganense si se transmite prin:
samanta, in timpul vegetatiei prin picaturile de apa sau chiar si prin mainile
muncitorilor cand sunt facute lucrari de copilot si defoliat, mai ales cand plantele sunt
umede. Bacteria patrunde prin rani, perisorii rupti ai frunzelor si ajunge in vasele
conducatoare, pe care le optureaza provocand ofilirea.

Conditiile optime pentru infectie sunt de 24-28 grade Celsius ziua, si 16-18 grade
noaptea, si umiditate relative ridicata a aerului.

Prevenirea aparitiei ofilirii se poate realiza prin: strangerea si distrugerea

resturilor vegetale infetate, culturile de tomate se amplaseaza pe terenuri neinfestate
sau nu s-au observant plante cu aceste simptome, in sere si rasadnite este necesa
dezinfectarea solului pe cale termica (prin aburi), se recolteaza semintele numai de la
plante sanatoase, in perioada de vegetatie plantele atacate se smulg si se ard.

Combaterea pe cale chimica se poate realize prin tratamente cu fungicidele:

Topsin M 70 in concentratie de 0,1 % (10 g in 10 l apa), Dithane M-45 in concentratie
de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Dithane Neotec 75 WG in concentratie de 0,2% (20 g in
10 l apa).
Descrierea si combaterea la patarea cafenie (Fulvia fulva).

Patarea cafenie este specifica mai ales tomatelor cultivate in spatii protejate.

Primele simptome apar pe frunzele batrane de la baza plantelor, sub forma de

pete mici, de culoare galbuie, care se maresc in diametru si devin galbene. Pe partea
interioara a frunzelor, in dreptul petelor, apare un puf de culoare cafenie.In conditii
favorabile, petele conflueaza, tesuturile atacate se brunifica si se necrozeaza iar
plantele se defoliaza treptat datorita uscarii frunzelor.Datorita infectiei plantele
stagneaza in crestere la fel si fructele.

Factorii care favorizeaza aparitia acestei boli sunt: temperaturile de peste 22

grade Celsius, corelata cu umiditatea ridicata si circulatia redusa a aerului la nivelul
plantelor.

Prevenirea aparitiei patarii cafenii se realizeaza prin: utilizarea de seminte tratate,

se defoliaza etajele inferioare ale plantelor pentru a asigura o ventilatie cat mai buna
a aerului la nivelul solului, irigarea prin brazde sau prin picurare reduce atacul,
cultivarea de soiuri hi hibrizi rezistente.
 Combaterea chimica se realizeaza prin tratamenta la aparitia primelor pete cu:
Antracol 70 WP in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Bravo 500 Sc in cantitate
de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10 13 l apa), Polyram DF in concentratie de 0,2 % (20 g in 10
l apa), Dithane M -45 in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa), Dithane Neotec in
concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa), Topsin M 70 in concentratie de 0,1 % (10
g la 10 litri apa).
Descriere si combaterea patarii albe (Septoria Lycopersici).

Boala este frecventa la culturile cultivate in camp, apare indeosebi in anii ploiosi,
boala apare rar la cele cultivata in solarii si nu se gaseste la cele cultivate in sera.

Atacul apare pe frunze ,tulpini, pedunculi, sepale si mai rar pe fructe.Pe frunze
apar pete mici, brune, cu centrul albicios, in care apar punctisoare negre, picnidiile cu
picnosporii ciuperci. Frunzele atacate puternic, se usuca, incepand cu cele de la baza
plantei.Pe tulpini petele sunt cenusii, adancite, pe care deasemenea apar picnidiile.

Patogenul afecteaza in special frunzele mici, in primele faze de vegetatie.Daca in

perioada plantarii in camp, in mai-iunie se inregistreaza ploi frecvente sau roua, care
mentin umiditatea sub forma de pelicula pe suprafata plantelor pe perioade
indelungate, iar temperaturile se mentin in jurul temperaturii de 25 grage Celsius,
atunci posibiliatea aparitiei unei infestari puternice este foarte probabila.

Prevenirea aparitiei patarii albe (septoriozei) se poate realziza prin: adunarea si

arderea resturilor vegetale, rotatia culturilor (tomatele nu trebuie sa revina pe aceeasi
teren timp de 3 ani).

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente in timpul perioadei de

vegetatie cu: Dithane M -45 in concentratie de 0,2 % (20 g la 10 litri apa), Dithane
Neotec 75 EG in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa), Antracol 70 WP in
concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa), Bravo 500 SC in concentratie de 0,4 % (20
ml in 5 litri apa/50 mp), Topsin 500 SC in concentratie de 0,07 % (0,7 l/ha).
Desctierea si combaterea patarii brune sau alternarioza (Alternaria solani).

Plantele pot fi atacate in toate fazele de dezvoltare. In rasadnite atacul se

manifesta prin pete alungite, cu aspect neregulat, brune inchis, care cuprind partea
bazala a tulpinii, de jur-imprejur.
 Pe frunze apar pete brune-cenusii, la inceput mici de 5-10 mm, care apoi cresc si
prezinta cercuri concentric. Dupa formarea gazonului de conidia, petele devin
pulverulente. Suprafata frunzei din jurul petelor se ingalbeneste si se usuca. Pete
necrotice apar si pe tulpina, adancite in tesut.

Atacul pe fruct apare pornind de la petiol, sub forma unor pete asimetrice la
inceput, care sunt de culoare bruna-inchisa si sunt adancite in tesut.Pe ele se
formeaza gazonul de cinidii de culoare neagra.In sectiune tesutul fructului are culoare
bruna.

Patarea cafenie sau alternarioza se raspandeste prin samanta infectata, precum

si prin conidia in timpul vegetatiei. Resturile de plante bolnave reprezinta de
asemenea o sursa importanta de inocul.

Ciuperca are pretentii ridicate fata de temperatura, avand optimul termic de 26-28
grade Celsius.Anii secetosi, caldurosi sunt foarte favorabili infectiilor.Sunt suficiente
perioadele scurte, de roua pe suprafata plantelor, pentru a se realiza infectii
puternice.

Prevenirea aparitiei bolii se poate realize prin: strangerea si arderea resturilor

vegetale infestate, dezinfectia termica sau chimica a solului.

Combaterea pe cale chimica se realizeaza in timpul peioadei de vegetatie la

interval de 7-10 zile cu: Bravo 500 SC in concentratie de 1,5-2,0 l/ha (20 ml in 10-13
litri apa/100-130 mp), Polyram DF in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Ridomil
Gold MZ 68 WG in concentratie de 0,25 %( 2,5 kg/ha), Rovral 500 Sc in concentratie
de 0,1 % ( 1,l/ha), Shavit F 72 WP in concentratie de 0,2 % (2 kg/ha), Score 250 SC
in concentratie de 0,05 % (0,5 l/ha).
Descrierea si combaterea patarii frunzelor si basicarea fructelor (Xanthomonas vesicatoria).

Apare mai frecvent in camp, in anii cu ploi frecvente.Pe frunze, petele galbene-
verzui apar dealungul nervurilor, avand o zona translucida in jur in jur si picaturi de
exsudat pe fata inferioara. Simptomul apare pe frunzele verzi, sub forma unor
vezicule numeroase in cavitatea pedunculara, de 2-4 mm, usor proeminente, pline de
exsudat. Odata cu ruperea epidermei, lichidul se scurge, iar petele se usuca,
ramanand adanciturile care depreciaza fructele.
 Temperaturile inalte de 27-30 grade Celsius precum si umiditatea ridicata mai
multe ore pe suprafata plantelor sunt favorabile pentru patogen.

Prevenirea aparitiei bolii se realizeaza prin: utilizarea semintelor tratate, adunarea

si distrugerea resturilor vegetale.

Combaterea pe cale chimica se poate realize prin tratamente cu: Alcupral 50 Pu

in concentratie de 0,5 % (4-5 kg/ha), Equation Pro in concentratie de 0,4 % ( 6 g in 15
l/150 mp), Melody Compact 49 WG in concentratie de 0,2 % (2 kg/ha), Dithane M-45
in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 litri apa), Dithane Neotec in concentratie de 0,2 %
(20 g in 10 litri apa).
Descrierea si combaterea fainarii (Leveillula solanacearum).

Pe fata superioara, frunzele prezinta la inceput pete decolorate (galbui) care se

pot uni in conditii favorabile dezvoltarii bolii. Pe fata inferioara a limbului, in dreptul
petelor se formeaza o pasla fina, cenusie albicioasa, care in timp devine prafoasa si
presarata cu puncte brune-negricioase. Datorita atacului are loc ingalbenirea si
uscarea frunzelor in totalitate, fructele de pe plantele puternic atacate raman mai mici
si nu se dezvolta normal.

In sera condiitiile prielnice pentru dezvoltarea bolii sunt temperaturile de 18-24

grade Celsius si umiditatea relative a aerului ce variaza intre 70-82 % .

Ciuperca se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale.

Prevenirea aparitiei bolii se poate realiza prin: strangerea si distrugerea resturilor

vegetale, se respecta rotatia culturilor (se exclude vinetele si ardeii care se pot
imbolnavi), in sera dupa aparitia bolii se ridica temperaturile cu 2-3 grade Celsius
(peste 24 grade Celsius), iar umiditatea relative se reduce sub 25 grade Celsius, se
recomanda utilizarea de hibrizi rezistenti genetic.

Combaterea chimica se realizeaza prin tratamente cu: Tilt 250 EC in concentratie

de 0,02% (4 ml in 20 l apa), Topas 100 EC in concentratie de 0,035 %, Shavit F 72
WP in concentratie de 0,2 % (20 g in 10 l apa), Ortiva 250 EC in concentratie de 0,75
% (0,75 l/ha) (7,5 ml in 10 l apa), Kumulus DF in concentratie de 0,4 % (30 g in 7,5 l
apa), Thiovit Jet 80 WG in concentratie de 0,3-0,4 % (3-4 kg/ha).
Descrierea si combaterea putregaiului cenusiu (Botrytis cinerea).

Atacul se manifesta pe toate organele aeriene ale plantelor.Primele simptome

apar, de regula, pe frunzele batrane de la baza plantelor, sub forma unor pete verzui
sau galbui-verzui, care se necrozeaza si uneori prezinta o zonare concentrica. La
suprafata tesuturilor atacate apare un puf abundent, de culoare cenusie, format din
conidioforii si conidiile ciupercii, care reprezinta o sursa de infectie pentru celelalte
organe ale plantelor (petiolurile frunzelor, tulpini, fructe). Pe tulpini atacul se manifesta
la baza plantelor prin aparitia unor zone depresionare, eliptice, zonate concentric,
care pot cuprinde tulpina de jur-imprejur si care determina moartea prematura a
plantelor.Pete asemanatoare pot aparea la diferite niveluri ale tulpinii, plantele se
ofilesc deasupra zonei de atac.

Atacul cel mai pagubitor si caracteristic apare pe fructe sub forma unui putregai
umed si moale la locul de insertie al pedunculuilui, la suprafata caruia se dezvolta din
abundenta sporii ciupercii de culoare cenusie.Fructele bolnave se desprind cu
usurinta si cad la suprafata solului.

Ciuperca se transmite prin resturi vegetale ale diferitelor plante, iar in cultura se
raspandeste prin conidii. Umiditatea peste 95 % si temperatura de 16-20 grade
Celsius sau mai ridicate, favorizeaza extinderea infectiilor.

Prevenirea aparitiei putregaiului cenusiu se poate realize prin: adunarea si

distrugerea resturilor vegetale, in timpul irigarii nu stropiti frunzele cu apa.

Combaterea chimica se poate realiza prin tratamente in timpul perioadei de

vegetatie, cu fungicide cum ar fi: : Rovral 500 SC in concentratie de 0,1 % (1,0 l/ha)
(10 ml in 10 l/100 mp), Teldor 500 SC in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha) (10 ml/12,5
l apa), Signum WG in concentratie de 0,15 % (1,5 kg/ha).
Descrierea si combaterea fusariozei (Fusarium oxysporum).

Boala este una din cele mai grave boli la legume. Apare in sere, solarii, dar si in
camp, in anii cu precipitatii abundente. Daca nu se efectueaza tratamentele cu
fungicide specifice, afectarea culturii poate ajunge si la 40-50% din plante.

Ofilirea petiolului frunzelor si decolorarea nervurilor reprezinta simptome de debut

care apar in sera la plantele tinere. In camp, atacul incepe prin ingalbenirea frunzelor
bazale, care se necrozeaza si se usuca, iar boala progreseaza treptat spre varful
plantelor. In sere, in conditii favorabile atacului, ofilirea are o evolutie rapida,
caracterizata prin vestejirea, uscarea si moartea plantelor, fara ca frunzele sa-si
piarda culoarea normala verde. In primele zile de la debutul ofilirii, plantele atacate isi
revin pe timpul noptii, insa ziua cand insolatia este puternica, ofilirea se intensifica.
Atacul se poate manifesta pe o singura ramura sau pe mai multe ramuri. Mai intai
sunt afectate foliolele de pe o parte a frunzei, apoi ofilirea si ingalbenirea se extind pe
toata frunza. Plantele atacate sunt debilitate treptat, iar cresterea si fructificarea
acestora sunt reduse. In sectiuni din tulpina plantelor bolnave se observa brunificarea
peretilor vaselor conducatoare, care se poate identifica si in petiolul frunzelor ofilite.

Prevenirea aparitiei bolii se poate realize prin: rotatia culturilor (pe aceeasi sola
sa nu revina tomatele timp de 4 ani), adunarea si distrugerea resturilor vegetale,
cultivarea de soiuri rezistente, pe terenurile infectatate se evita irigarea pe rigole.

Combaterea boli se poate realize prin tratamente in timpul perioadei de vegetatie

cu: Topsin M 70 in concentratie de 0,05-0,10 % (0,5 l/planta), Tachigaren 30 L in
concentratie de 0,1 % (200 ml solutie/planta).
Caderea florilor la tomate.

Exista situatii in care rosiile nu reusesc sa produca o cultura normala de fructe

deoarece florile se scutura inainte de maturizarea complete a cestora.

Cauzele care pot duce la scuturarea florilor pot fi: umiditatea solului este
scazuta,temperaturi ridicate sau schimbari bruste de temperatura, lipsa sau surplusul
de azot din sol, infectarea cu bacteria sau ciuperci parazite, lipsa polenizarii,
producerea unui numar prea mare de fructe pe o singura planta.
Masuri de prvenire si combatere.

Se utilizeaza soiuri potrivite climatului in care se infiinteaza cultura de tomate,

fertilizarea solului cu azot se face in functie de necesitatea plantelor (se incearca
folosirea in exces), plantele se uda cel putin odata pe saptamana, in profunzime, in
zilele insorite se incearca efectuarea polenizarii cu mana, prin scuturarea usoara a
plantelor care au dezvoltat flori.
Formarea crapaturilor la tomate.

Crapaturile aparute sunt rezultatul unei perioade de crestere si dezvoltare rapida

a fructelor ,determinate de ploi abundente urmate de perioade cu temperaturi ridicate
sau invers, atunci cand dupa o seceta prelungita urmeaza o perioada cu ploi
abundente.

O alta cauza care poate duce la craparea fructelor este variatia mare intre
temperaturile din timpul zilei si cele din timpul noptii, acest lucru duce la dilatarea
respective contractia celulelor epidermei si provoaca aparitia crapaturilor.

Crapaturile apar prima data pe pedunculul fructelor si se extend treptat, ranind

fructele si favorizand atacul ciupercilor si bacteriilor.

O alta cauza este soarele direct, daca fructele nu sunt protejate de frunze sunt
maipredispuse la aparitia crapaturilor decat cele care sunt umbrite de frunzis.

Pentru a preveni aparitia crapaturilor se incerca irigarea culturii la interval de timp

regulat si fara fluctuatii mari privind cantitatea de apa, la defolierea plantelor aveti
grija sa nu lasati in totalitate fructele expuse razelor solare, se patreaza cateva frunze
deasupra fructelor, utilizarea de soiuri mai rezistente la aparitia crapaturilor, dar
aceste soiuri au coaja mai groasa.

Descrierea si combaterea daunatorilor din cultura de tomate.

Daunatorii la cultura de tomate pot aparea atat in spatii protejate (sere si solarii)
cat si in camp.Acestea pot aparea pe toata perioada de vegetatie. Necombatute pot
produce pagube importante in cultura.
Descrierea si combaterea la musculita alba de sera (Trialeuroides paporariorum).

Musculita alba este un vector important de transmitere pentru mai multe virusuri
ale plantelor, iar dejectiile ei, care contin multe glucide, favorizeaza aparitia unor
ciuperci patogene precum Alternaria sau Fusarium.

Musculita alba este o insecta mica, culoarea corpului este alb-galbuie si este
acoperit cu o secretie alba de consistenta ceroasa.Aripile sunt albe si cand sunt
deschise au dimensiunea de pana la 5 mm. Adultii au ochii de culoare neagra. Se
inmulteste foarte rapid, are 3-4 generatii pe an in aer liber, iar in sere pana la 12
generatii.

Femele depun intre 100-500 oua, pe partea inferioara a frunzelor, grupate

inelar.Incubatia oualor dureaza intre 10-14 zile, la o temperatura constanta de 20-23
grade Celsius. Larvele sunt de culoare galbui, ovale, cu ochii rosii, care se transforma
in pupariu, dupa 10 zile. In stadiul de pupariu insecta traieste 12 zile, perioada dupa
care apare musculita adulta, si ciclul se reia.

Combaterea musculitei albe de sera este destul de dificila.Se intampla ca

generatiile se suprapun si pe aceeasi planta pot exista oua, larve, pupe si adulti,
eficienta insecticidelor scade.

Combaterea chimica a musculitei albe de sera se realizeaza prin tratamente cu

insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC in concentratie de 0,025% (0,25 l/ha),Actara
25 WG in concentratie de 0,02 % (0,2 kg/ha),Confidor Energy in concentratie de 0,13
% (1,3 l/ha),Mospilan 20 SG in concentratie de 0,025 % (1,5 g in 6,0 l apa),Nuprid
200 SC in concentratie de 0,075 % (4 ml in 6 l apa).
Descrierea si combaterea la paduchele verde (Myzodes persicae).

Femelele depun ouale toamna, la baza mugurilor sau in crapaturile scoartei

ramurilor speciilor samburoase, dar si in gradinile de legume si in sere.Este o specie
migratoare.

Paduchii formeaza colonii masive pe partea inferioara a frunzelor, se hranesc prin

sugerea sevei plantelor. Datorita acetui fapt frunzele se necrozeaza si se rasucesc,
formand pseudocecidii. Plantele atacate sufera si se debiliteaza, ducand la scaderea
productiei.

Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-inchis.Antenele sunt

negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea
corniculelor. Femelele aripate au capul si toracele negre, iar abdomenul verde galbui
sau roscat. Pe partea dorsala prezinta o pata mare de culoare neagra cu 1-2 dungi
transversale si 4 pete laterale. Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu
tarsele negre. Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea
cornicolelor.
 Combaterea chimica la paduchele verde se realizeaza prin stropiri cu insecticide
cum ar fi: Decis Mega 50 EC in concentratie de 0,02 % (0,2 l/ha), Faster 10 CE in
concentratie de 0,03 % (2 ml in 6,6 l/apa), Confidor Energy in concentratie de 0,06%
(0,6 l/ha), Mospilan 20 SG in concentratie de 0,0125 % ( 1,5 g in 12 l/apa), Nuprid
200 SC in concentratie de 0,04 % (4 ml in 10 l apa).
Descrierea si combaterea la paduchele solanaceelor (Macrosiphum euphorbiae) (afide).

Paduchele verde al solanaceelor poate sa apara atat in spatii protejate (sere si

solarii) cat si in camp liber. Acesta ierneaza ca ou, in urma ecloziunii, in primavara,
aparand femelele. Prin inmultire asexuata rezulta numeroase generatii de adulti
nearipati.

In luna mai apar si adulti aripati, care migreaza pe alte plante gazda, prin acelasi
tip de inmultire rezultand alte generatii de adulti aripati si nearipati.Toamna apar si
adultii sexuati care se imperecheaza, femelele depunand oua, de regula pe plante din
flora spontana.

Ataca si colonizeaza varfurile de crestere ale plantelor. Se hranesc prin intepare

si sug sucul celular din tesuturi. In cazul unor atacuri puternice, varfurile de crestere
se ofilesc, iar plantele stagneaza in crestere.

Paduchele solanaceelor este un vector important in raspandirea multor virusuri

patogene de aceea combaterea lui este foarte importanta.

Combaterea chimica se poate realiza cu urmatoarele substante: Confidor Energy

in concentratie de 0,06 % (0,6 l/ha), Faster 10 CE in concentratie de 0,2 % (2,0 L/ha),
Mavrik 2 F in concentratie de 0,05 % (0,5 l/ha in 1000 l solutie/ha), Nuprid 200 SC in
concentratie de 0,04 % ( 0,4 l/ha) (4 ml in 10 l apa).
Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)

Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelor din agricultura. In
conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.

Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai
mare decat 1 mm.Adulti sunt de culoare mai inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se
poate pune calendaristic in lunile martie-aprilie. Larvele sunt de culoare galbena sau
verzui, acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a plantei.
Femela depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor. O femela poate sa depuna in
jur de 100 de oua.Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele,care timp de 8-
10 zile de viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori. Larvele patrund in sol la
adancimea de 15 cm,unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect adulte
aripate.Dezvoltarea unei generatii dureaza 15-20 de zile.

Combaterea chimica a tripsului tutunului se se realizeaza prin tratamente cu

insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG in concentratie de 0,04 % (4,0 kg/ha),, Laser
240 Sc in concentratie de 0,05 %, Confidor Energy in concentratie de 0,08 % (0,8
l/ha), Nuprid Al 200 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha), Actara 25 WG in
concentratie de 0,02% (0,2 kg/ha).
Descrierea si combaterea paducelui lat (Polyphagotarsonemus latus).

Paduchele lat (Polyphagotarsonemus latus) traieste indeosebi in spatii protejate

(sere si solarii).Se inmulteste pe tot cursul anului in conditii optime are 18-20 generatii
pe an.

Adultii si larvele ataca prin intepare si sugere, colonizand diferite organe ale
plantelor (lastari, boboci florali, fructe) si indeosebi frunzele. Simptomul caracteristic
este depigmentarea, brunificarea si suberificarea tesuturilor, mai evidenta la fructe si
frunze.In urma atacului plantele raman mici, pipernicite si, cu timpul, se usuca.

Prevenirea atacului se poate realiza prin eliminarea plantelor cu simptome de

atac si distrugerea lor prin ardere.

Combaterea chimica se poate realiza cu Omite 570 EW in concentratie de 0,1 % (1,0

l/ha) (10 ml in 10 litri apa),Vertimec 1,8 % EC in concentratie de 0,1 %(10 ml in 1- l
apa).
Descrierea si combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)

Tripsul este unul dintre cei mai raspanditi daunatori ai plantelor din agricultura. In
conditii de sera este imposibila distrugerea in totalitate a tripsilor.

Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai
mare decat 1 mm. Adulti sunt de culoare mai inchisa-neagra sau maro.Aparitia lor se
poate pune calendaristic in lunile martie-aprilie. Larvele sunt de culoare galbena sau
verzui, acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafata frunzei si a
plantei.Femela depune ouale in tesuturile frunzelor si a florilor. O femela poate sa
depuna in jur de 100 de oua. Dupa 3-5 zile de dezvoltare embrionara apar larvele,
care timp de 8-10 zile de viata pe suprafata frunzei naparlesc de patru ori.Larvele
patrund in sol la adancimea de 15 cm,unde inca peste 4-5 zile se transforma in insect
adulte aripate.Dezvoltarea unei generatii dureaza 15-20 de zile.

Combaterea chimica a tripsului tutunului se se realizeaza prin tratamente cu

insecticide cum ar fi: Confidor Energy in concentratie de 0,08 % (0,8 l/ha), Nuprid Al
200 SC in concentratie de 0,075 % (0,75 l/ha).
Descrierea si combaterea la musca miniera (Liriomyza trifolii).

Musca miniera (Liriomyza trifolii) se intalneste pe legume dar si pe plantele din

flora spontana.Apare atat in camp cat si in spatii protejate (sere si solarii).

In conditii de camp prezinta 1-2 generatii pe an iar in sera 3-4 generatii.Ierneaza

ca pupa in stratul superficial al solului, sau suspendata pe frunze, la locul de iesire din
tesuturile cu care se hraneste. Ataca numeroase plante cultivate si spontane.Doar
larvele dauneza adulti nu.

In prima faza, pe frunze sau cotiledoane, se observa puncte mici, decolorate, ce

prezinta locul unde insecta a depus ouale.Larvele rezulate dupa ecloziune traiesc, se
hranesc si se dezvola rozand parenchimul frunzelor dintre cele doua epiderme sub
forma unor galerii (de unde si denumirea de miniere).

Prevenirea si combaterea se poate realiza prin dezinsectia serelor inainte de

semanat, strangerea resturilor vegetale ramase in sere dupa desfintarea culturilor si
distrugerea lor prin ardere, ratamente preventive si curative efectuate inaintea de
transplantarea rasadurilor in sere si solarii, pentru distrugerea surselor de infestare.

Combaterea chimica se poate realiza prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Actara
25 WG in concentratie de 0,05 % (0,250 kg /100 m patrati) aplicat la sol preventiv si
curativ inainte cu 4-5 zile de plantarea rasadurilor, sau in concentratie de 0,02 % (0,2
kg /ha) prin stropiri, Confidor Energy in concentratie de 0,13 % (1,3 l/ha pc)
administrate foliara, Laser 240 SC in concentratie de 0,05 % (0,5 L/ha), Vertimec 1,8
% EC in concentratie de 0,08 % ( 100 ml in 125 litri apa).
Descrierea si combaterea la omida fructelor (Helicoverpa armigera).

Omida fructelor (Helicoverpa armigera) este o specie polifaga cu circa 120 de

plante gazda din flora spontana si de cultura.Poate sa apara in camp liber cat si in
spatii protejate (sere si solarii).

La tomate, o singura larva poate ataca toate fructele de pe un racem floral,

acestea devenind necomerciale. Larvele tinere de varsta I si II se dezvolta pe
aparatul foliar, iar incepand cu varsta a III-a ele patrund in interiorul fructelor,
tratamentele de combatere devenind practic ineficiente. Larvele de 15 - 18 mm
lungime, de culoare variabila, de la verde galbui la brun inchis, prezinta dorsal o
dunga longitudinala si doua dungi laterale mai inchise la culoare.

Combaterea chimica se poate realiza prin stropiri foliare cu insecticide cum ar fi :

Confidor Energy in concentratie de 0,0 8 % (0,8 l/ha) larve L1-L2, Mavrik 2F in
concentratie de 0,05 % (0,5 l/ha in 1000 l solutie/ha) larve L1-L2.
Descrierea si combaterea la coropisnita (Gryllotalpa gryllotalpa).

Coropisnita are o generatie la doi ani si ierneaza ca larva sau ca adult in sol.
Adultul este de 50-70 mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi
cerci. Capul este rotunjit, pronot globulos. Picioare anterioare adaptate pentru sapat.
Femela depune ouale intr-un cuib la adancime de 30 40 cm in sol, in numar de 400-
600 oua.Larva este asemanatoare cu adultii, la aparitie este de culoare alba.

Modul de daunare.

Adultii si larvele rod partile subterane ale plantelor, radacinile subtiri sunt
retezate. Uneori ataca si semintele in curs de rasarire. Prezenta daunatorilor se
recunoaste cu usurinta dupa galeriile practicate in stratul superficial al solului, precum
si dupa plantele ofilite, retezate sau roase de la suprafata solului. Pagubele produse
de coropisnita poate ajunga pana la 40 %.

Prevenirea si combaterea coropisnitei se poate efectua prin araturi adanci de

toamna, pentru scoaterea la suprafata solului a coropisnitelor intrate la iernat in
vederea distrugerii lor prin ger, toamna pe terenurile puternic infestate, se efectueaza
gropi cu dimesiuni de 50x50x50 cm, umplute cu gunoi activ de grajd, care este mediul
preferat de coropisnite pentru iernare si desfacerea lor pe parcursul lunilor ianuarie-
februarie, pastrarea gunoiului de grajd in locuri protejate si transportarea lui in camp
pe parcursul iernii,cernerea amestecului de sol folosit la semanat care trebuie repicat
printr-o sita deasa, pentru retinerea si eliminarea coropisnitelor.

Combaterea chimica se poate realiza prin tratamentul solului cu Mesurol 2 RB in

concentratie de 5 kg/ha (5 g/10 mp), se aplica prin imprastiere uniforma la suprafata
solului cu incorporare in sol, Mesurol 4 G in concentratie de 3-6 kg /ha se aplica prin
imprastiere uniforma la suprafata solului si incorporarea in sol, Sintogrill Super in
cantitate de 30 kg/ha (1 kg/340 mp), se aplica prin incorporare in sol la lucrarile de
pregatire a solului.

Descrierea si combaterea limaxului cenusiu (Agriolimax agreste).

Limaxul cenusiu este un daunator polifag foarte vorace.Poate atinge la maturitate

30-40 mm lungime. Corpul este lunguiet, ingustat posterior, asemenea unui picior
musculos, colorat in galben-albicios pina la cafeniu-deschis, este brazdat de
numeroase dungi si/sau pete negricioase.Aparatul bucal prezinta o piesa zimtata.

Ataca frunzele la care distruge tesuturile dintre nervuri.De obicei ataca in vetre
bine delimitate cu aspect de pasunat.Limaxul cenusiu este un daunator nocturn,
frecvent in anii cu primaveri si veri umede si racoroase, se retrage ziua in sol, pentru
a se apara de uscaciune. In timpul deplasarii, lasa pe sol o secretie vascoasa care, in
contact cu aerul, devine pergamentoasa, simptom dupa care atacul poate fi depistat
si in lipsa daunatorului.

Combaterea chimica se poate realiza cu Mesurol 4 G prin administrare pe sol in

doza de 3-6 kg/ha, doza fiind dependenta de gradul de infestare a culturilor, se mai
poate utiliza Mesurol 2 RB in concentratie de 5 kg/ha (5 g/10 m) prin imprastierea si
incorporarea in sol.