I. Dicționar.

(1) Salariu - Contravaloarea muncii prestate de salariat în baza

contractului individual de muncă, care cuprinde salariul de bază,
indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri.
(https://dexonline.ro/definitie/salariu)
(2) Salariu - orice recompensă sau câștig evaluat în bani, plătit
salariaților de către angajator sau de organul împuternicit de
acesta, în temeiul contractului individual de muncă, pentru munca
executată sau ce urmează a fi executată. (Legea Nr. 847 din 14-
02-2002 privind salarizarea)

II. Originea și legislația în domeniul salarizării.

Cuvântul salariu își are sorgintea în latinescul “salarium” care, la

origine, semnifica rația de sare (sale) alocată unui soldat, ulterior această
noțiune a fost extinsă și utilizată pentru a exprima prețul plătit cetățenilor
liberi care prestau diferite activități în folosul altor persoane.
Legislația în domeniul salarizării se bazează pe Constituția Republicii
Moldova și include Codul muncii, Legea Nr. 847 din 14-02-2002 și
celelalte acte normative care reglementează salarizarea. În cazul în care
legislația în domeniul salarizării contravine actelor juridice internaționale
la care Republica Moldova este parte, prioritate au reglementările
internaționale.

III. Condiții, forme și sisteme de salarizare.

Condițiile, formele și sistemele de salarizare ar fi:

(1) Retribuirea muncii salariatului depinde de cererea și oferta
forței de muncă pe piața muncii, de cantitatea, calitatea,
complexitatea muncii și condițiile de muncă, calitățile profesionale
ale salariatului, rezultatele muncii lui și/sau de rezultatele activității
economice a unității.
 (2) Munca este retribuită pe unitate de timp (oră, zi), cu salariu
lunar fix sau în acord atât în sistemul tarifar, cât și în sistemele
netarifare de salarizare.
(3) În funcție de specificul activității și condițiile economice
concrete, unitățile din sectorul real aplică, pentru organizarea
salarizării, sistemul tarifar și/sau sistemele netarifare de salarizare.
(4) Alegerea sistemului de salarizare în cadrul unității se efectuează
de către angajator după consultarea reprezentanților salariaților.

Sistemul tarifar de salarizare reprezintă totalitatea normativelor care

determină diferențierea salariului, în funcție de cantitatea, calitatea și
condițiile de muncă, și include rețelele tarifare, salariile tarifare,
coeficienții tarifari, grilele de salarii ale funcției și îndrumarele tarifare de
calificare. În sectorul real rețeaua tarifară se stabilește, prin negociere, la
nivel ramural - în convenția colectivă și la nivel de unitate- în contractul
colectiv de muncă. Rețeaua tarifară la nivel ramura sau la nivel de unitate
se stabilește pentru muncitori sau pentru toate categoriile de salariați
(muncitori, funcționari administrativi, specialiști și personal cu funcții de
conducere) în baza categoriilor de calificare sau a altor criterii.
Sistemele netarifare de salarizare reprezintă modalități de diferențiere a
salariilor în dependență de performanțele individuale și/sau colective și
funcția deținută de salariat. Criteriile și normele de evaluare a
performanțelor profesionale individuale ale salariatului se stabilesc de
către angajator, prin negociere cu sindicatele sau reprezentanții salariaților.
Aprecierea performanțelor profesionale individuale ale salariatului se
efectuează de către angajator. Sistemul netarifar de salarizare se stabilește
în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Stabilirea cuantumului
salariului pentru fiecare salariat în cadrul sistemelor netarifare de salarizare
se efectuează de către angajator. Drept limită minimă și garanție a statului
servește cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.
În sectorul bugetar se aplică un sistem unitar de salarizare care
reprezintă o ierarhizare a salariilor de bază, aferente funcțiilor și
categoriilor de calificare. Sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar
are la bază un cadru unic de gradare, constituit din grade și clase de
salarizare.
 IV. Structura salariului și exemple de scheme.

În sistemul tarifar și sistemele netarifare salariul include salariul de bază

(salariul tarifar, salariul funcției), salariul suplimentar (adaosurile și
sporurile la salariul de bază) și alte plăți de stimulare și compensare.
Salariul de bază se stabilește sub formă de salarii tarifare pentru muncitori
și salarii ale funcției pentru funcționari, specialiști și conducători pentru
munca executată în conformitate cu normele de muncă stabilite potrivit
calificării, gradului de pregătire profesională și competenței salariatului,
calității, gradului de răspundere pe care îl implică lucrările executate și
complexității lor. Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru
munca peste normele stabilite, pentru muncă eficientă și inventivitate și
pentru condiții deosebite de muncă. El include adaosurile și sporurile la
salariul de bază, alte plăți garantate și premii curente, care se stabilesc în
conformitate cu rezultatele obținute, condițiile de muncă concrete, iar în
unele cazuri prevăzute de legislație – și luându-se în considerare vechimea
în muncă. Alte plăți de stimulare și compensare includ recompensele
conform rezultatelor activității anuale, premiile potrivit sistemelor și
regulamentelor speciale, plățile de compensare, precum și alte plăți
neprevăzute de legislație care nu contravin acesteia.

Exemple de scheme cu privire la salarizarea angajaților din unitățile cu

autonomie financiară:
Cuantumurile minime ale salariilor de funcții/salariilor tarifare
stabilite, ca urmare a diferențierii lor, vor fi următoarele.
Categorii de angajați Coeficientul de multiplicitate față
după nivelul de pregătire profesională de cuantumul minim garantat al salariului în
sectorul real
Muncitori necalificați 1,0
Muncitori de calificare medie 1,20
Muncitori de calificare superioară 1,40
Specialiști 1,50
Personal de conducere 2,00
 Rețeaua tarifară recomandată pentru muncitorii din unitățile cu
autonomie financiară:
Categorii de I II III IV V VI VII VIII
calificare
Coeficienții 1,0 1,10-1,26 1,20-1,59 1,30-1,81 1,40-2,07 1,50-2,36 1,60-2,69 1,70-307
tarifari

V. Sursele de plată a salariului, baza normativă a organizării

salarizării și subiecții organizării salarizării.

Sursa de plată a salariului pentru salariații din sectorul real o constituie

o parte din venitul obținut din activitatea economică a unității. Pentru
salariații din sectorul bugetar sursele de plată a salariului sânt mijloacele
aprobate acestora în bugetul din care se întrețin. Organizațiile obștești,
patronatele, asociațiile de cetățeni salarizează persoanele angajate din
mijloacele bănești constituite în conformitate cu prevederile statutelor lor.
Organizarea salarizării se efectuează în baza:
(a) legilor și hotărârilor Parlamentului, decretelor Președintelui
Republicii Moldova, hotărârilor și dispozițiilor Guvernului,
precum și altor acte normative privind salarizarea;
(b) convenției colective la nivel național;
(c) convenției colective la nivel ramural;
(d) contractului colectiv de muncă la nivel de unitate;
(e) contractului individual de muncă.
Subiecți ai organizării salarizării sânt:
(a) autoritățile administrației publice centrale și locale și
reprezentanții lor;
(b) angajatorii, patronatele;
(c) sindicatele, asociațiile sindicale sau organele lor reprezentative;
(d) salariații.
 Bibliografie.

 Legea Nr. 847 din 14-02-2002

 Hotărârea Nr. 743 din 11-06-2002
 https://dexonline.ro
 https://ru.wikipedia.org/wiki/Заработная_плата
 https://www.legis.md