SALARIZAREA

 Codul muncii, titlul V.

 Convenţia OIM nr.95/1949 privind protecţia salariului, ratif.
prin HP RM nr.593/26.09.1995.
 Convenţia OIM nr. 131/1970 privind fixarea salariilor
minime, în special în ce priveşte ţările în curs de dezvoltare,
ratif. prin HP RM nr.610/01.10.1999.
 Legea salarizării nr.847/14.02.2002.
 Legea nr.1432/28.12.2000 privind modul de stabilire şi
reexaminare a salariului minim.
 Legea nr.270/23.11.2018 privind sistemul unitar de
salarizare în sectorul bugetar.
 Hotărârea Guvernului nr.165/09.03.2010 cu privire la
cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real.
 Hotărârea Guvernului nr.550/09.07.2014 privind stabilirea
cuantumului salariului minim pe ţară.
 1. Noţiunea şi structura salariului.
Principiile salarizării.

 Salariul – o categorie juridică?

 Salariul este: primo - o categorie economică;
secundo – o categorie juridică.
 Sub aspect juridic, salariul este obiect, dar şi
cauză a CIM.
 Obiect al CIM: salariul reprezintă contraprestaţia
A. pt. munca prestată de S.
 Cauză a CIM: salariul este ceea pentru ce persoana
s-a angajat la muncă.
 Definiţii ale salariului: art.128 CM; art.2 Legea
salarizării; art.1 Convenţia OIM nr.95/1949
 1. Noţiunea şi structura salariului.
Principiile salarizării.

 Salariul reprezintă orice recompensă sau cîştig

evaluat în bani, plătit S. de către A. în temeiul
CIM, pentru munca prestată sau care urmează a fi
prestată. (art.128 CM)
 Salariu înseamnă, oricare i-ar fi denumirea sau
modul de calcul, remunerarea sau câştigurile
susceptibile de a fi evaluate în bani şi stabilite prin
acordul părţilor sau de către legislaţia naţională, pe
care cel care angajează le datorează unui lucrător în
baza unui contract de muncă, scris sau verbal, fie
pentru munca efectuată sau care urmează a fi
efectuată, fie pentru serviciile prestate sau care
urmează a fi prestate. (art.1 Convenţia nr.95 OIM)
 1. Noţiunea şi structura salariului.
Principiile salarizării.

 Structura salariului:
 salariul de bază (salariul tarifar, salariul
funcţiei) - se stabileşte sub formă de salarii
tarifare pentru muncitori şi salarii ale funcţiei
pentru funcţionari, specialişti şi conducători
pentru munca executată în conformitate cu
normele de muncă stabilite potrivit calificării,
gradului de pregătire profesională şi
competenţei salariatului, calităţii, gradului de
răspundere pe care îl implică lucrările
executate şi complexităţii lor;
 1. Noţiunea şi structura salariului.
Principiile salarizării.
 Structura salariului:
 salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la
salariul de bază) - recompensă pentru munca
peste normele stabilite, pentru muncă
eficientă şi inventivitate şi pentru condiţii
deosebite de muncă. Include adaosurile şi
sporurile la salariul de bază, alte plăţi
garantate şi premii curente, care se stabilesc
în conformitate cu rezultatele obţinute,
condiţiile de muncă concrete, iar în unele
cazuri – şi luîndu-se în considerare vechimea
în muncă;
 1. Noţiunea şi structura salariului.
Principiile salarizării.

 Structura salariului:
 Alte plăţi de stimulare şi compensare -
includ recompensele conform rezultatelor
activităţii anuale, premiile potrivit
sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile
de compensare, precum şi alte plăţi
neprevăzute de legislaţie care nu contravin
acesteia.
 1. Noţiunea şi structura salariului.
Principiile salarizării.

 Principiile salarizării:
 Principiul egalităţii de tratament: remunerare egală
pt. muncă de valoare egală (art.128 alin.(2) CM);
 Principiul negocierii salariului în sectorul real al
economiei (art.135 alin.(2) CM);
 Principiul prestabilirii salariului în sectorul bugetar al
economiei (art.135 alin.(3) CM);
 Principiul diferenţierii salariilor (art.130 alin.(2)
CM);
 Principiul libertăţii dispunerii salariale (art.147 CM;
 Principiul confidenţialităţii salariului (art.128 alin.(3)
CM).
 2. Salariul minim

 Reglementări:
 Convenţia OIM nr.131/1970 privind fixarea
salariilor minime, în special în ce priveşte ţările în
curs de dezvoltare;
 Constituţia RM, art.43 alin.(2);
 Codul muncii, art.131;
 Legea salarizării, art.12;
 Legea privind modul de stabilire şi reexaminare a
salariului minim
 2. Salariul minim

 Convenţia OIM nr.131/1970:

 Elementele care se iau în considerare pentru a
determina nivelul salariilor minime:
 nevoile lucrătorilor şi ale familiilor lor faţă de
nivelul general al salariilor în ţară, costul vieţii,
prestaţiile de securitate socială şi nivelurile de trai
ale altor grupuri sociale;
 factorii de ordin economic, inclusiv cerinţele
dezvoltării economice, productivitatea şi interesul
care există pentru a realiza şi a menţine un înalt
nivel de folosire a forţei de muncă.
 2. Salariul minim

 Salariul minim reprezintă mărimea minimă a retribuţiei,

în lei, stabilită de către stat pentru o muncă simplă,
necalificată, sub nivelul căreia patronul nu este în
drept să plătească pentru norma de muncă pe lună sau
pe oră, îndeplinită de angajat. (art.2 Lege salariu
minim)
 Salariul minim se stabileşte prin hotărîre a Guvernului,
după consultarea patronatelor şi sindicatelor.
 HG nr.550/09.07.2014: Se stabileşte, cu începere de
la 1 octombrie 2014, salariul minim pe ţară în cuantum
de 1000 lei lunar pentru un program complet de lucru
de 169 de ore (în medie pe lună), ceea ce reprezintă
5,92 lei pe oră.
 2. Salariul minim

 Cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real

este valoarea minimă obligatorie a retribuţiei muncii
garantată de către stat pentru munca prestată de
salariaţi în sectorul real.
 HG nr.165/09.03.2010: Începînd cu 1 mai 2019,
cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real
(la întreprinderi, organizații, instituții cu autonomie
financiară, indiferent de tipul de proprietate și forma
de organizare juridică, în continuare – unități) se
stabilește în mărime de 16,42 lei pe oră, sau 2775 lei
pe lună, calculat pentru un program complet de lucru în
medie de 169 de ore pe lună.
 2. Salariul minim
 Legea privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar:
 Valoare de referință – valoare corespunzătoare coeficientului de
salarizare 1,00 din grila de salarizare.
 Salariul de bază se calculează prin înmulțirea valorii de referință
stabilite cu coeficientul de salarizare corespunzător clasei de
salarizare pentru funcția respectivă, determinată în condițiile
prezentei legi, cu rotunjire pînă la 10 lei în favoarea salariatului.
 Valoarea de referință corespunzătoare coeficientului de salarizare
1,00 se stabilește în legea bugetului de stat pentru anul
respectiv.
 Art. 10. – (1) Pentru calcularea, începînd cu 1 ianuarie 2019, a
salariilor angajaților din sectorul bugetar, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 270/2018 privind sistemul unitar de
salarizare în sectorul bugetar, se stabileşte valoarea de referință
în mărime de 1500 lei.
 3. Sistemul tarifar şi cel netarifar de
stabilire a salariului
 Sectorul real: sistemul tarifar şi/sau netarifar de
salarizare.
 Sector real - totalitatea unităţilor cu autonomie financiară,
inclusiv a celor care beneficiază de dotaţii bugetare, indiferent
de subordonarea ramurală, tipul de proprietate şi forma de
organizare juridică
 Sistemul tarifar de salarizare reprezintă totalitatea normativelor
care determină diferenţierea salariului, în funcţie de cantitatea,
calitatea şi condiţiile de muncă, şi include:
 reţelele tarifare;
 salariile tarifare;
 coeficienţii tarifari;
 grilele de salarii ale funcţiei;
 îndrumarele tarifare de calificare.
 3. Sistemul tarifar şi cel netarifar de
stabilire a salariului
 Salariu tarifar - componenta de bază a sistemului
tarifar ce determină mărimea salariului de bază al
salariatului pe unitate de timp (oră, zi).
 Salariul funcţiei - mărimea lunară a salariului de bază
stabilită pentru conducători, specialişti şi funcţionari
în dependenţă de funcţia deţinută, calificarea şi
specificul ramurii.
 Salariul tarifar pt. categoria I de calificare
(salarizare) – componenta principală obligatorie a
sistemului tarifar de salarizare şi serveşte drept bază
pt. stabilirea salariilor tarifare şi a salariilor de
funcţie concrete!
 3. Sistemul tarifar şi cel netarifar de
stabilire a salariului
 Reţea tarifară – totalitatea categoriilor de calificare
(de salarizare) şi a coeficienţilor tarifari (grilelor de
salarii) corespunzători, prin intermediul cărora se
stabilesc salariile de bază ale salariaţilor.
 Categorie de calificare - element al reţelei tarifare
ce caracterizează nivelul de calificare al muncitorului.
Nivelul inferior de calificare - categoria I !!!
 Coeficient tarifar - element al reţelei tarifare care
indică de cîte ori salariul tarifar pentru categoria II
şi cele următoare ale reţelei tarifare este mai mare
decît salariul tarifar pentru categoria I de calificare,
al cărui coeficient tarifar întotdeauna este egal cu
1,0
3. Sistemul tarifar şi cel netarifar de
stabilire a salariului
Reţeaua tarifară recomandată
pentru muncitorii din unităţile cu autonomie financiară
Categoria I II III IV V VI VII VIII
de
calificare
Coeficienţii 1,0 1,10- 1,20- 1,30- 1,40- 1,50- 1,60- 1,70-
tarifari 1,26 1,59 1,81 2,07 2,36 2,69 3,07;
 3. Sistemul tarifar şi cel netarifar de
stabilire a salariului
 Sistemele netarifare de salarizare reprezintă
modalităţi de diferenţiere a salariilor în dependenţă
de performanţele individuale şi/sau colective şi funcţia
deţinută de salariat.
 Criteriile şi normele de evaluare a performanţelor profesionale
individuale ale S. se stabilesc de către A., prin negociere cu
sindicatele sau reprezentanţii salariaţilor.
 Sistemul netarifar de salarizare se stabileşte în CCM.
 Stabilirea cuantumului salariului pentru fiecare S. în cadrul
sistemelor netarifare de salarizare se efectuează de către A.

 Limita minimă şi garanţie a salariului: cuantumul minim

garantat al salariului în sectorul real!
 4. Sistemele de salarizare a muncii
prestate
 Sistem de salarizare a muncii prestate - modul de
stabilire a corelaţiei dintre măsura muncii şi cuantumul
recompensei pentru muncă.
 Munca este retribuită pe unitate de timp sau în acord în sistemul
tarifar şi în cele netarifare de salarizare.
 Consumul de muncă se determină:
 prin timpul de muncă folosit pt. fabricarea unei unităţi de
producţie;
 cantitatea de producţie confecţionată în bucăţi, metri, tone.
 În funcţie de modul de evidenţă a muncii – unitate de timp sau
cantitate de producţie – se aplică:
 sistemul de salarizare pe unitate de timp;
 sistemul de salarizare în acord.
 4. Sistemele de salarizare a muncii
prestate
 Sistemul de salarizare pe unitate de timp – cel mai
vechi, cel mai cunoscut şi cel mai simplu de
administrat sistem de salarizare.
 Salariul se calculează şi se plăteşte în raport cu timpul efectiv în
care s-a prestat munca (oră, zi, lună)
 Sistemul de salarizare în acord – munca salariatului
este retribuită în funcţie de unităţile de producţie
confecţionate de el potrivit tarifelor în acord.
 4 forme de salarizare în acord:
 acord direct;
 acord indirect;
 acord progresiv;
 acord forfetar.
 4. Sistemele de salarizare a muncii
prestate
 Acordul direct – pt. fiecare unitate se plăteşte o
anumită sumă conform tarifului.
 Acordul indirect – formă de salarizare aplicată în
cazul personalului care deserveşte mai mulţi angajaţi
salarizaţi în acord direct (reglatorii utilajelor, etc.)
 Acordul progresiv - pt. fiecare unitate se plăteşte o
anumită sumă conform tarifului, în limitele normei de
producţie. Producţia peste normă – salarizată conform
unor tarife progresive crescande sau, în unele cazuri,
în descreştere.
 Acordul forfetar – se stabileşte în prealabil volumul
muncii, termenul de executare şi suma totală a
salariului (construcţiile capitale, etc.)
 5. Modul de plată a salariului şi
reţinerile din salariu
 Salariul se plăteşte în monedă naţională.
 Cu acordul scris al S. – se permite plata salariului prin
instituţiile bancare sau oficiile poştale, cu achitarea
serviciilor respective din contul A.
 Plata salariului în natură este interzisă!!!
 Salariul se plăteşte periodic, nemijlocit S. sau
persoanei împuternicite de acesta, în baza unei procuri
autentificate, la locul de muncă al S., în zilele de
lucru stabilite în CCM sau CIM, dar:
 nu mai rar decît de două ori pe lună pentru salariaţii remuneraţi
pe unitate de timp sau în acord;
 nu mai rar decît o dată pe lună pentru salariaţii remuneraţi în
baza salariilor lunare ale funcţiei.
 5. Modul de plată a salariului şi
reţinerile din salariu
 La achitarea salariului, A. este obligat să informeze în
scris fiecare S. despre părţile componente ale
salariului ce i se cuvine pentru perioada respectivă,
despre mărimea şi temeiurile reţinerilor efectuate,
despre suma totală pe care urmează să o primească,
precum şi să asigure efectuarea înscrierilor respective
în registrele contabile.

 Plata salariilor este efectuată de angajator în mod

prioritar faţă de alte plăţi, inclusiv în caz de
insolvabilitate a unităţii.
 5. Modul de plată a salariului şi
reţinerile din salariu
 Reţinerile din salariu
 Reţinerile din salariu se pot face numai în cazurile
prevăzute de lege.
 Reţinerile din salariu pentru achitarea datoriilor S.
faţă de A. se pot face în baza ordinului acestuia:
 pentru restituirea avansului eliberat în contul salariului;
 pentru restituirea sumelor plătite în plus în urma unor greşeli de
calcul;
 pentru acoperirea avansului necheltuit şi nerestituit la timp,
eliberat pentru deplasare în interes de serviciu sau transferare
într-o altă localitate ori pentru necesităţi gospodăreşti, dacă
salariatul nu contestă temeiul şi cuantumul reţinerilor;
 pentru repararea prejudiciului material cauzat unităţii din vina
salariatului (art.338).
 5. Modul de plată a salariului şi
reţinerile din salariu
 Salariul plătit în plus S. de către A. (inclusiv în cazul aplicării
greşite a legislaţiei în vigoare) nu poate fi urmărit, cu excepţia
cazurilor unei greşeli de calcul.
 La fiecare plată a salariului, cuantumul total al reţinerilor nu
poate depăşi 20%, iar în cazurile prevăzute de legislaţie – 50%
din salariu.
 În caz de reţinere din salariu în baza cîtorva acte executorii, S.
i se păstrează, în orice caz, 50%.
 Limitările prevăzute nu se aplică reţinerii din salariu în caz de
urmărire a pensiei alimentare pentru copiii minori;suma reţinută
nu poate fi mai mare de 70% din salariul care se cuvine să fie
plătit S.
 Nu se admit reţineri din indemnizaţia de eliberare din serviciu,
din plăţile de compensare şi din alte plăţi care nu pot fi
urmărite.