PREISTORIA

În primul rând, cuvântul preistorie provine din

cuvintele latine ‘pre’ și ‘historia’, ce înseamnă ‘înainte’ și
respectiv ‘istorie’. Folosind acest cuvânt ne referim la
epoca ce a precedat-o pe cea a Antichității, numită și
epoca străveche. Ea începe cu apariția genului
Australopithecus și a durat aproximativ șase milioane de
ani, terminându-se cu apariția orașelor și a scrierii, fiind
considerată pe departe cea mai lungă epocă dintre toate
luate la un loc.
Așa cum am precizat mai sus, începutul epocii
străvechi a fost marcat de apariția genului de maimuțe
antropomorfe Australopithecus, apropiate evolutiv de om.
Cele mai vechi urme au fost descoperite pe teritoriul
Africii, având o vechime de peste două milioane și
jumătate de ani, în zona Riftului. În această zonă a fost
identificat primul craniu aproape complet al unui
hominid, aparținând genului Australopithecus, denumit
‘maimuța din sud’, datând precis între 1,9 -1,7 milioane
de ani. Creierul acestui hominid era o treime din cel al
omului actual. Forma craniului indică un mers biped (în
două picioare), membrele anterioare nefiind folosite
pentru obținerea echilibrului, ca în cazul maimuțelor.
Aici, în Valea Riftului, au fost depistate peste cincizeci de
cranii, fenomen care ar indica acest spațiu ca fiind centrul
de apariție al speciei hominizilor.
Pe teritoriul Africii de Est, acum patru milioane
de ani, genul Australopitec a evoluat și s-a răspândit pe
întreg continentul, până acum două milioane de ani, când
acesta a dispărut. Pe parcursul acestei perioade au existat
trei forme diferite de Australopiteci, printre care se găsesc
Afarensis, Robustus și Africanus.
După dispariția lui Australopitecus a apărut
genul Homo, din care facem parte și noi. Cea mai veche
specie umanoidă identificată vreodată a fost specia Homo
Gautengensis, a cărei integrare in genul Homo a fost
realizată prin ajutorul fragmentelor de craniu din
complexul de peșteri Sterkfontein din Africa de Sud.
Fragmentele au vârsta cuprinsă între opt sute de mii și
două milioane de ani, fiind găsite în anul 2010. Homo
Habilis a fost o altă specie de om ce a trăit acum
aproximativ 2,4 - 1,4 milioane de ani, evoluând în Europa
de Sud și Africa de Est, atunci când Australopitecii au
dispărut. Această specie a fost prima care știa să își
făurească unelte și să își amenajeze spațiul. Construia
platforme de locuit din pietre de dimensiuni relativ mici
sau paravane de vânt din crengi. Știm și faptul că avea un
limbaj articulat.
Acum opt sute de mii de ani, a trăit specia
Homo Erectus, primul reprezentant al speciei umane ce se
putea deplasa într-o poziție perfect verticală, de unde îi
reiese numele. Pe lângă poziția lui dreaptă, această specie
a descoperit focul, ce a permis răspândirea omului în
zonele temperate. Descoperirea focului a permis și
prepararea cărnii, ceea ce a însemnat reducția aparatului
masticator, lucru care a modificat total forma feței
omului. Aceasta s-a alungit, crescând odată cu ea calota
craniană și volumul cranian, modificând de asemenea
obiceiurile alimentare.
Singura specie din genul Homo care a supraviețuit
până în zilele noastre este Homo Sapiens, omul modern.