1

Recunoașterea internațională a
Basarabiei : Alegerile
parlamentare din 1919

Alegători la alegerile parlamentare din 1919 (Sursă: BCU, Iași)

Distribuie

Spuneam în articolul precedent că după semnarea, în decembrie 1919,
a Tratatului de Pace cu Austria, a Convenției dintre România și cele
cinci puteri aliate anexată tratatului, precum și a Tratatul de pace cu
Bulgaria, prim-ministrul Alexandru Vaida-Voevod, șeful noului
guvern de uniune națională, a desfășurat în Occident o intensă
campanie diplomatică, care a pavat drumul spre recunoașterea
internațională a Unirii Basarabiei cu România.

Dincolo de aceste realizări externe, care au întărit argumentele

românești în revindecarea Basarabiei și au detensionat relațiile între
România și Puterile Aliate, consemnăm importanța a două evenimente
majore interne, menite să convingă decisiv comunitatea internațională
în privința drepturilor românești asupra Basarabiei: alegerile
parlamentare din noiembrie 1919 și ratificarea Unirii Basarabiei de
către Parlamentul României. Cu analiza acestor două evenimente
deschidem capitolul dedicat eforturilor diplomatice care au condus la
semnarea Tratatului din 28 octombrie 1920, tratat ce consfințea
internațional alipirea Basarabiei la Regatul României.
 2

Alegerile din noiembrie 1919 au constituit „o veritabilă radiografie a

vieții politice românești din primii ani postbelici”, ele reflectând
începutul modernizării sociale și politice a Basarabiei după tipare
europene. Acestea au fost primele din șirul de zece scrutine
parlamentare ale perioadei interbelice, primele alegeri organizate în
teritoriul Basarabiei, dar și al României reîntregite, în baza votului
universal, egal, direct și secret. Amânarea succesivă a consultării
populare a fost determinată de o serie de impedimente de conjunctură
externă, cum ar fi campania armatei române în Transilvania și
Ungaria, problema recunoașterii Unirii Transilvaniei, Bucovinei și
Basarabiei, cît și de ordin intern, legate de pregătirea alegerilor din
punct de vedere tehnic (organizarea circumscripțiilor electorale,
întocmirea listelor de alegători pe întreg teritoriul țării etc).

Condițiile organizării acestui scrutin au fost dintre cele mai

complicate, marcate de instabilitate internă, de profunde dificultăți
economice, de efectele reformei agrare, dar și a destabilizării
organizate din afara țării, cum ar fi acțiunea subversivă bolșevică și
criza maghiară. Dincolo de raționamentele interne ale desfășurării
alegerilor, care urmau să constituie o legitimare a noii orânduiri
politice, un exercițiu de reîntregire a provinciilor istorice cu Vechiul
Regat, acestea urmau să constituie argumentul decisiv al României în
privința dreptului internațional și de suveranitate asupra
Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei, ultima, mai ales, contestată, pe
nedrept, de aliații americani, de emigrația rusă și de bolșevici, tocmai
pe motivul absenței unei consultări populare.

Anticipând această situație, reprezentantul delegației americane Frank

Polk enunța opinia că alegerile ce urmau să se desfășoare în Basarabia
ar însemna exercitarea prealabilă a suveranității României pe
teritoriul Basarabiei. Acesta considera necesară o expunere clară a
poziției Consiliului Suprem al Conferinței de Pace față de situația
creată, pentru a se evita un fapt împlinit din partea României.

Primele alegeri în Adunarea Deputaților s-au desfășurat la 2-4

noiembrie 1919. În Basarabia, din numărul total de 500 879 alegători
înscriși au votat 361 588, adică 72.19 %. Basarabia a avut a doua cea
mai înaltă prezență la vot după Bucovina (76.7 %) și cu mult înaintea
Vechiului Regat (67.3 %). În total din partea Basarabiei au fost aleși în
Adunare au fost aleși 90 de deputați, dintre care 78 (87 %) erau de
origine română, iar 12 reprezentau minoritățile naționale: 4 bulgari, 3
 3

germani, 2 ucraineni, un rus, un evreu și un grec. În alegerile pentru

Senat au fost aleși 37 senatori din partea Basarabiei (mandate validate
în ședința Senatului din 24 noiembrie 1919). În total în Parlamentul
României au fost aleși 568 de deputați și senatori.

Nicolae Iorga și Ion Inculeț în campanie electorală la Orhei (Sursă: I. Țurcanu, M.

Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la 1918)

Marele învingător al alegerilor parlamentare din 1919 a fost Partidul

Țărănesc din Basarabia, care a obținut 72 de fotolii (80 %) în
Adunarea Deputaților și 35 de senatori (94.6 %), acesta înregistrând al
treilea succes pe țară, după Partidul Național Liberal (103 mandate) și
Partidul Național Român (99 mandate). Ca reprezentanți ai
Basarabiei, în Parlamentul României au mai intrat 8 deputați ai
Partidului Independent, 3 deputați din partea Partidului Democrat-
Muncitor, 2 deputați de la Partidul Democrat-Independent și 4
deputați de la coaliția Partidului Conservator-Naționalist cu Liga
Poporului Basarabean.

Victoria Partidului Țărănesc în Basarabia, care a câștigat detașat în opt

din cele nouă județe (cu excepția județului Cahul), nu era deloc
întâmplătoare, în rândurile sale regăsindu-se personalitățile
basarabene remarcabile ale luptei pentru renaștere națională din anii
1917-1918: Pan Halippa, Ion Inculeț, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu,
Pantelimon Erhan etc. Mai mult decât atât, pe lista țărăniștilor,
înaintată în județul Orhei, a figurat marele istoric și om politic Nicolae
 4

Iorga, precum și Vasile Stroescu, „părintele” Partidului Național

Moldovenesc și unul din principalii inițiatori ai mișcării naționale din
Basarabia. Acesta din urmă va fi ales primul președinte de vârstă al
Adunării Deputaților, un omagiu adus pentru lupta sa de-o viață
pentru cauza românească.

Ion Inculeț (Sursă: I. Țurcanu, M. Papuc, Basarabia în actul Marii Uniri de la

1918)

Comentând rezultatele alegerilor din Basarabia în ziarul bucureștean

„Dimineață”, Ion Inculeț consemna că „în Basarabia alegerile nu au
reprezentat finalul luptelor dintre partide politice, ci au exprimat
voința poporului. Rezultatul alegerilor a însemnat răspunsul la
întrebarea dacă el voiește să fie cu România sau cu Rusia. În aceste
condiții, alegerile ar putea fi considerate un plebiscit”. Într-un discurs
rostit la 13 decembrie 1919 în Adunarea Deputaților, Inculeț reitera
faptul că „alegerile în teritoriul dintre Prut și Nistru au fost efectuate
într-un spirit de libertate și toleranță, ele exprimau în realitate voința
majorității românești și a naționalităților minoritare, astfel încât ele
îmbrăcau haina unui adevărat plebiscit”.

După desfășurarea primelor alegeri parlamentare în România, Ion

Inculeț îl informa pe Ion Pelivan și pe Daniel Ciugureanu (venit între
timp la Paris): „Vă trimit trei exemplare din Monitorul Oficial, unde
sunt publicate rezultatele alegerilor pentru Cameră. Cred că le veți
putea utiliza, prin toate căile, cu maximum folos pentru noi. Ar fi bine
ca voi, pe baza rezultatelor, să faceți un raport, în care să arătați că: 1.
La alegeri a participat toată lumea, peste 77 % și, ele nu-s altceva decât
 5

un plebiscit; 2. arătați că au fost lupte între partide, fiindcă aproape în

toate județele au fost mai multe liste, s-a făcut propagandă, etc.; 3.
alegerile au fost absolut libere; 4. Unele partide se declarau părtașe ale
Rusiei, dorind să folosească nemulțumirea imaginară împotriva
României. Dar n-au reușit. Pentru partidul țărănesc care a mers cu
lozinca «România Mare» au votat 80 %; 5. La alegeri au participat
toate naționalitățile și printre aleși sunt evrei, germani, ucraineni,
bulgari, greci, găgăuzi”.

„Alegerile care pot înlocui plebiscitul” au fost recunoscute de mai

mulți ziariști, intelectuali și diplomați prezenți la Conferință, unul din
ei, Alphonse Muzet, considerând că plebiscitul este termenul adecvat
pentru evenimentul care s-a desfășurat în noiembrie 1919 în România:
„Un plebiscit care a oferit toate garanțiile de sinceritate a fost
organizat în 1919. Alegerile au purtat caracterul unei sărbători
triumfale și grație eforturilor neromânilor Basarabia a manifestat
dorința sa fermă de a se uni cu regatul român. O comisie
internațională a constatat de altfel că alegerile au fost efectuate în
Basarabia într-un spirit larg al toleranței și libertăților”.

Asupra caracterului plebiscitar și semnificației absolut unice a

alegerilor din 1919 pentru viitorul Basarabiei s-au pronunțat nu doar
susținătorii României, dar și cei din tabăra adversă. Astfel, I. Sotov, un
intelectual rus cu pondere la nivel european și adversar al Unirii
Basarabiei cu România, scria: „Unde ne aflăm în problema consultării
poporului Basarabiei, de la care așteptam să se pronunțe în favoarea
Rusiei? Dacă am reușit vreodată să fie acceptată această idee de a le
cere să aleagă, în favoarea cui va fi decizia? Este timpul să acceptăm
situația reală și să spulberăm iluzia în această chestiune. Sentimentul
general în Basarabia este împotriva noastră. Puțin câte puțin, Rusia
părăsește Basarabia. Acest lucru trebuie spus în mod deschis, fără a ne
mai hrăni cu iluzii false”.
 6

Ion I. C. Brătianu zdrobind obstacolele către urna de vot puse de generalul

Averescu şi Take Ionescu (Caricatură „Viitorul”) (Sursă: BCU, Iași)

Întru susținerea argumentelor delegației românești condusă de

Alexandru Vaida-Voievod în problema Basarabiei, I. Inculeț trimitea
la 5 ianuarie 1920 o telegramă lui I. Pelivan, în care menționa:
„Alegerile pot înlocui plebiscitul. 77% de participanți la alegeri,
libertatea alegerilor, lupta între partide, deputați din partea tuturor
naționalităților (evrei, germani, bulgari, găgăuzi etc.) – toate sunt
dovezi, că alegerile sunt un plebiscit. Constituanta din 29 decembrie a
ratificat Unirea Basarabiei (asupra acestui fapt vom reveni în articolul
următor – n.a.) cu mare însuflețire, în unanimitate atât în Cameră cât
și la Senat. În Cameră sunt 90 deputați basarabeni, iar în Senat 35.
Toți sunt aleși prin vot universal, deci sunt exponenții voinței
poporului”.

Caracterul plebiscitar al primelor alegeri în Basarabia a fost

argumentat pe larg în presa vremii, dar și într-o serie de lucrări editate
în țară și peste hotare, care au susținut poziția oficialităților române și
a politicienilor basarabeni în acest sens. Pentru electoratul basarabean
în formare, dar și pentru restul populației, participarea la primele
alegeri a fost un test al aderenței la noul regim politic, acest fapt
configurând politic și oferind legitimitate internațională României
reîntregite
Cl. A VIII-a 15 mai 2020