Construirea Centrului Civic a fost cea mai mare operațiune de tipul său din 

Europa de Est. Început

ca o manifestare a „societății socialiste multilateral dezvoltate”, după căderea regimului în decembrie
1989, a devenit sediul noului guvern și care e și în prezent. Clădirile în șantier în decembrie 1989 au
rămas abandonate, nefiind vreodată terminate. [34]
Ideea Centrului Civic nu e una rea. Sistematizări au avut loc în multe capitale europene de-a lungul
secolului 19. Cea mai cunoscută e cea a Parisului din timpul domniei lui Napoleon al III-lea, dirijată
de Georges-Eugène Haussmann, între 1850 și 1870, și terminată complet în 1927. În această
perioadă, au fost create bulevarde și străzi noi și drepte, parcuri, sedii de instituții, și alte clădiri
emblematice ale Parisului, cea mai cunoscută fiind Opéra Garnier. O sistematizare foarte
asemănătoare a avut loc în timpul domniei regelui Carol I, când o foarte mare parte a Bucureștiului
medieval a fost demolată, și înlocuită cu instituții noi ca Ateneul Român, Palatul CEC, Biblioteca
Centrală Universitară, Palatul Băncii Naționale, și mii de case de oraș cu grădină, inspirate de
blocurile construite în timpul lui Napoleon al III-lea în Paris, prin care Bucureștiul încerca să fie un
oraș ca celelalte capitale europene. Astfel, sistematizarea din perioada comunistă a fost un exemple
de idee bună cu o punere în practică proastă.

1990-prezent

Blocuri pe Strada Glădiței aproape de Parcul Natural Văcărești (sfârșitul anilor 2000-începutul anilor 2010)

Interiorul librăriei Cărturești Carusel, o fostă bancă din secolul al XIX-lea a pe Strada Lipscani, renovată și
transformată într-o librărie în 2015

Datorită Revoluției care a pus capăt regimului comunist, România a devenit o țară liberă, iar
Bucureștiul un oraș deschis și în pas cu tendințele vremii. Mărimea comenzilor arhitecturale se
schimbă. În locul statului, fostul comandant al unor proiecte gigantice, acum clienții individuali intră
pe scena, cu propriile lor personalități, cerințe și așteptări.
Încep să fie construite case și blocuri de înălțimi variate. Elita economică care apare aspiră la a locui
în case din zone liniștite de case, cum e cartierul Cotroceni, în jurul lacurilor din zona de nord, în
zonele Băneasa, Primăverii și Pipera. Bucureștiul începe să se extindă. Zone noi includ cea a
Șoselei Gheorghe Ionescu Sisești, cea a Străzii Tineretului (la sud de Chiajna, sau cea a Străzii
Postalionului. Calitatea acestor construcții variază de la designuri bune la amatorism agresiv.
Totuși, peste un milion de oameni încă locuiesc în blocuri construite în timpul regimului comunist.
Privatizarea înseamnă că fostele blocuri deținute de stat, care au cam 40 sau 50 de ani, acum
fiecare au sute de proprietari, unul pentru fiecare apartament, iar întreținerea și modernizarea
acestor blocuri rămâne o problemă legală.
Exemple de case construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, restaurate și vopsite in
culori potrivite

Din cauza speculei imobiliare, mai multe clădiri construite în secolul al XIX-lea și începutul secolului
XX, inclusiv case de oraș, au fost dărâmate și înlocuite cu blocuri. Nu de puține ori, case istorice au
fost incendiate sau demolate peste noapte. Acoperișurile le-au fost deteriorate astfel încât să plouă
înăutru, lucru care să grăbească prăbușirea respectivelor clădiri. [35] Totuși, nu trebuie neglijat faptul
că în același timp mai multe construcții au fost restaurate, și prin retrocedare, au fost date înapoi
proprietarilor lor, statul comunist confiscând-le abuziv la începutul regimului. Un exemple bine
cunoscut este cel al librăriei Cărturești Carusel de pe Strada Lipscani din Centrul Vechi, deschisă în
2015 într-o fostă bancă. Elegantul edificiu de secol XIX a intrat în posesia celebrei familii de
bancheri Chrissoveloni în 1903, iar în perioada comunistă a fost confiscat/naționalizat și transformat
în magazinul Familia. După 1990, imobilul a fost recuperat și reabilitat de proprietarul actual, domnul
Jean Chrissoveloni, iar acum prinde viață printr-o amenajare inovatoare, dar atentă la substanța
istorică, semnată de biroul de arhitectură Square One. Ca rezultat, librăria a devenit în scurt timp o
atracție importantă a Centrului Vechi al Bucureștiului, clienții fiind atât turiști cât și bucureșteni. O
altă librărie Cărturești care se află în două case istorice este Cărturești Verona, la intersecția Străzii
Arthur Verona cu Bulevardul Gheorghe Magheru, în Casa Sturdza (cea cu intrarea la bulevard) și o
casă eclectică din Belle Époque cu grădină. O altă parte a caselor de patrimoniu sunt renovate, și
transformate în baruri, restaurante, și magazine. O zonă în care sunt predominant case renovate e
cea a Străzilor Dimitrie Racoviță, Sfântul Ștefan, Plantelor, și Alexandru Romano.
Geografie
Așezare geografică și relief

Parcul Herăstrău

Bucureștiul se află în sud-estul României, între Ploiești, la nord și Giurgiu, la sud. Orașul se află în
Câmpia Vlăsiei, care face parte din Câmpia Română. La est se află Bărăganul, în partea de
vest Câmpia Găvanu-Burdea, iar la sud este delimitat de Câmpia Burnazului. Istoric, se consideră
că Bucureștiul a fost construit pe șapte dealuri, asemenea celor șapte coline ale Romei. Cele șapte
dealuri ale Bucureștiului sunt: Dealul Mitropoliei, Dealul Spirii, Dealul Cotrocenilor, Dealul
Arsenalului, Dealul Filaretului, Dealul Văcărești și Colina Radu Vodă.[36] Cu excepția Dealului
Mitropoliei, restul pantelor din București sunt rezultatul eroziunii fluviale a celor două cursuri
principale de apă care îl străbat.[36]
Bucureștiul are o suprafață de 240 km²,[1] ceea ce înseamnă că orașul ocupă 0,08% din întreg
teritoriul României.[37] Altitudinea variază de la 57,1 m în zona podului de la Cățelu, în partea de sud-
est a orașului, până la aproximativ 93 m în Bucureștii Noi - Mogoșoaia.

Fântânile din Piața Unirii

Raportat la coordonatele geografice fixe, orașul București se regăsește la intersecția paralelei de

44º24′49″ (ca Belgrad, Geneva, Bordeaux și Minneapolis) cu meridianul de 26º5′48″, meridian ce
străbate, de asemenea, Helsinki și Johannesburg. Orașul are o formă aproximativ rotundă, cu
centrul situat la intersecția axelor imaginare nord/sud și est/vest din Piața Universității. Monumentul
pentru kilometrul zero al României este plasat chiar la sud de Piața Universității, în fața Bisericii Sf.
Gheorghe Nou din Piața Sf. Gheorghe. Raza Bucureștiului, din Piața Universității până la periferie în
toate direcțiile, variază de la 10 la 12 km.
Până de curând, regiunile din jurul Bucureștiului erau predominant rurale, dar după 1989 au început
să se construiască suburbii în jurul orașului. Este de așteptat ca dezvoltarea urbană să continue, de
vreme ce zona metropolitană București va deveni operațională până în 2020 și va incorpora alte
comune și orașe din județul Ilfov și județele învecinate.

Ape, floră și faună

Bucureștiul se află situat pe malurile râului Dâmbovița, ce se varsă în Argeș, afluent al Dunării. Mai
multe lacuri – dintre care cele mai importante sunt Herăstrău, Floreasca, Tei și Colentina – se întind
în părțile de nord ale orașului, de-a lungul Colentinei, afluent al Dâmboviței. În plus, în centrul
capitalei se află un mic lac artificial – Lacul Cișmigiu – înconjurat de parcul omonim. Acest parc are o
istorie bogată, fiind frecventat odinioară de poeți și scriitori. Deschis în 1847 după planurile
arhitectului german Carl F. W. Meyer,[38] parcul este principalul loc de agrement din centrul orașului.
Lacul Văcărești, numit adesea „delta Bucureștiului”, este din 2016 o arie protejată.

Notabile sunt și Parcul Herăstrău, respectiv Grădina Botanică. Parcul Herăstrău este situat în partea
de nord a orașului, în jurul lacului Herăstrău, și cuprinde Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”.
Grădina Botanică din cartierul Cotroceni, constituită după modelul celei din Liège,[39] este cea mai
mare din România și conține peste 10.000 de specii de plante, multe dintre ele exotice. [40] A luat
naștere ca loc de aprovizionare cu plante medicinale pentru elevii a ceea ce avea să devină mai
târziu Facultatea de Medicină.[41] Pe lângă cele menționate, în București mai există și alte parcuri
mari: Parcul Tineretului, Parcul Alexandru Ioan Cuza (cunoscut și ca Parcul Titan sau Parcul
IOR), Parcul Kiseleff, Parcul Carol I, precum și multe parcuri mai mici și spații verzi amenajate de
primăriile de sector.
Lacul Văcărești este situat în sudul orașului. 183 de hectare de spațiu verde adăpostesc circa 97 de
specii de păsări, mai mult de jumătate protejate, dar și 6–7 specii de mamifere
(vidră, vulpe, nevăstuică, bizam), amfibieni și reptile.[42] Zona era un mic sat pe care Nicolae
Ceaușescu intenționa să îl transforme într-un lac. După demolarea caselor și construirea bazinului
de beton, planul a fost abandonat în urma Revoluției din 1989.[43] Timp de aproape două decenii,
zona a devenit dintr-un spațiu verde abandonat, unde copiii puteau să se joace și să facă plajă, un
loc contestat de proprietarii de terenuri. Ulterior, zona a fost închisă pentru reamenajare într-un
centru sportiv. Proiectul a eșuat,[44] astfel că, peste ani, în zonă s-a format un ecosistem acvatic cu
întinderi de mlaștini, ochiuri de apă, stufăriș, crânguri de sălcii, cuiburi din plopi și perdele de trestie
și stuf.[45] În 2016, lacul Văcărești a fost declarat parc natural, primul astfel de parc într-o zonă
urbană din