E D I T O R I A L
Ionuþ NISTOR
UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE
24 IANUARIE 1859
a 150 de ani de la proclamarea lui Alexandru
L Ioan Cuza ca domn al Þãrii Româneºti ºi
implicit al Principatelor Unite, procesul
unificãrii Moldovei ºi Valahiei, actul în sine de la 24 ian-
uarie, dar ºi personalitatea lui Cuza rãmîn încã subiecte
deschise. Istoriografia românã a dedicat spaþii generoase
acestor teme, pe care le-a tratat fie într-o cheie deja con-
sacratã, a evoluþiei societãþii româneºti, a racordãrii ei la
„spiritul european”, a sincronismului cu fenomene simi-
lare de pe continent sau chiar a protocronismului, fie
dintr-o perspectivã mai nouã, a recuperãrii memoriei
generaþiei unirii sau a reconsiderãrii rolului factorilor
politici interni în mecanismul decizional ce a fãcut posi-
bilã dubla alegere.
Au existat, de altfel, pãreri împãrþite în legãturã cu
„paternitatea” ideii ºi a demersurilor privind unirea celor
douã principate. Cei mai mulþi dintre istoricii români au
susþinut teza conform cãreia „meritul” reuºitei aparþine
boierimii locale, care a ºtiut sã speculeze abil lipsa unei
prevederi clare în Convenþia de la Paris din 1858 în priv-
inþa alegerii a doi domni diferiþi în scaunele de la Iaºi ºi
Bucureºti. Alþii au acordat un rol major factorilor politi-
ci europeni ºi în special Franþei, care, interesatã de
impunerea unui model de organizare bazat pe consti-
tuirea de state naþionale pe continent, racordate la strate-
giile diplomatice ale Parisului, a susþinut ideea dublei
alegeri ºi a reuºit sã-ºi impunã punctul de vedere, într-o
conjuncturã favorabilã.
Au existat dezbateri ºi pe tema pregãtirii actului de la
24 ianuarie, iar pãrerile au fost ºi de aceastã datã
împãrþite. Unii istorici au sprijinit ideea conform cãreia
dubla alegere nu a fost decît rezultatul firesc al efor-
turilor fãcute de o întreagã generaþie de oameni politici
ºi cãrturari, care au inclus încã din programele paºoptiste
idealul unirii celor douã Principate. Au existat ºi voci
care au susþinut cã, în fapt, „febra unirii” nu cuprinsese
decît o parte a intelighenþiei autohtone, în timp ce o altã
parte, în special din Moldova, cerea amînarea proiectu-
lui, gãsirea unui alt context sau conservarea unor privi-
legii ºi funcþii ce derivau din existenþa unei duble admin-
istraþii, la Iaºi ºi Bucureºti. Aceste scrieri au avut la bazã
îndeosebi analiza fenomenului separatist din Moldova,
declanºat de reacþia boierimii locale faþã de pierderea
Revista românã nr. 1 (55)/ 2009
unor avantaje ºi demnitãþi, fenomen desfãºurat manifest
în 1866.
Nici personalitatea lui Cuza nu a fost ocolitã de anal-
iza atentã a istoricilor de profesie. Cei mai mulþi au mar-
cat prodigioasa activitate politicã a domnului, au sublini-
at performanþele sale în materie de politicã internã ºi
sprijinirea procesului de modernizare a Principatelor,
prin promovarea unor reforme care au fãcut carierã:
reforma agrarã, legea pentru secularizarea averilor
mãnãstireºti sau introducerea învãþãmîntului primar
obligatoriu. Nu au lipsit nici criticile, construite mai cu
seamã pe tema lipsei de eficienþã a legii de împropri-
etãrire din 1864, care a oferit þãranilor pãmînt, dar nu ºi
instrumentar agricol sau un sistem de credite care sã le
permitã practicarea unei agriculturi intensive, perfor-
mante ºi orientate spre comerþ ºi nu spre consum.
Pãreri la fel de critice au fost exprimate ºi faþã de
încercãrile lui Cuza de a-ºi „prelungi mandatul”, de a
transforma domnia sa „de ºapte ani” într-o dinastie per-
sonalã ºi de a introduce un sistem autoritar de conducere.
De altfel, imaginea lui Cuza a fost una a contrastelor
chiar din epocã. Obligat sã pãrãseascã tronul în februar-
ie 1866, el a ales calea exilului ºi s-a þinut departe de
frãmîntãrile politice interne care au urmat plecãrii lui.
Au trebuit sã treacã 46 de ani pentru ca autoritãþile ºi
opinia publicã sã simtã nevoia de a-l omagia pe „domnul
unirii”, prin ridicarea statuii din Iaºi, eveniment la care a
participat ºi regele Carol I.
Existã preocupãri, dar ele sînt abia la început, de cerc-
etare a manierei în care Alexandru Ioan Cuza, ca person-
alitate politicã, ºi actul unirii au fost receptaþi de posteri-
tate, cum a fost sãrbãtoritã ziua de 24 ianuarie de-a lun-
gul celor 150 de ani ºi cum au fost reflectate în discur-
surile oficiale, în presã sau în manualele ºcolare eveni-
mentele care au dus la constituirea statului român. Sînt
doar cîteva din posibilele teme de reflecþie ºi cercetare pe
care specialiºtii în domeniu le pot consacra unui moment
cu implicaþii majore în istoria ultimelor douã secole. Fãrã
a cãdea în capcana unei demitizãri „la modã”, scrisul
istoric poate recupera din inerþia romanticã a perspectivei
asupra personalitãþii lui Cuza ºi a domniei sale ºi poate,
totodatã, sã reevalueze „epoca unirii” fãrã a altera sau a-
i nega realizãrile sau performanþele.
1
 I N T E R V I U

NU SUNT ALTCEVA
DECÎT O LACRIMÃ
DE-A LUI EMINESCU
interviu CU GRIGORE VIERU
Mãrturisiri cu arome testamentare
n 1997, prin primãvarã, l-am primit ºi gãzduit la mine acasã, în Iaºi, pe strada Lascãr Catargi 53, unde locuiam în acea vreme,

Î pe ªtefan Bãnulescu, cu care legasem, dupã ce cãlãtorisem împreunã douã sãptãmîni, în 1985, prin URSS, o prietenie tãcutã.
Aºa numise legãtura dintre noi însuºi autorul memorabilei cãrþi Iarna bãrbaþilor într-o convorbire telefonicã mãrturisitoare,
premergãtoare venirii sale la Iaºi cu fiica, care avea de susþinut un test de limbã englezã la Universitate, în vederea plecãrii la studii
în America. Atunci acest scriitor ºamanic mi-a propus, uimindu-mã pur ºi simplu, ceva cu totul neaºteptat. M-a rugat sã-mi pregãtesc
uneltele pentru o înregistrare. Încercasem zadarnic cu ani înainte sã-i iau un interviu pentru „Convorbiri literare”, dar nu reuºisem sã-
l conving, cu toatã simpatia ce mi-o purta. M-a implorat sã-i înþeleg refuzul. Nu era unul personal, ci þinea de conduita ºi crezul lui
de creator convins cã despre un scriitor trebuie sã vorbeascã opera sa. Surprinzãtoarea ofertã mi-a dat atunci curajul sã merg mai
departe, cerîndu-i sã accepte ºi o filmare cu prilejul vizitei la Iaºi. A îngãduit fãrã ocoliºuri ºi astfel am pornit un documentar pe care
urma sã-l rotunjim cu filmãri la Fãcãieni, Cãlãraºi, Bucureºti, toposuri primordiale ale biografiei sale. N-a fost cu putinþã. Filmul l-
am intitulat Poveste fãrã sfîrºit, avea douãzeci ºi ceva de minute ºi cuprindea doar imaginile filmate la Iaºi, deoarece ªtefan Bãnulescu
rãposase întru Domnul în primãvara anului 1998 ºi nu mai reuºisem sã întregim filmul ºi în celelalte locuri, aºa cum îl proiectasem
cu protagonistul acestuia. Cu prilejul prezenþei la Iaºi a scriitorului am realizat pe bandã audio un amplu interviu, o veritabilã
spovedanie de cîteva ore, poate cel mai cuprinzãtor pe care l-a acordat vreodatã ªtefan Bãnulescu. Convorbirea a fost inclusã în cartea
mea de interviuri de la „Polirom”, Divanuri duminicale ºi apoi inseratã în ediþia „Pleiade” a operei bãnulesciene, scoasã de Academia
Românã. Tot atunci a citit la microfon cîteva pagini din Cîntece în cîmpie.
În 1997, avînd parcã prevestirea morþii apropiate, ªtefan Bãnulescu a simþit nevoia spovedaniei. S-a întîmplat sã fiu eu cel ales
sã-l ascult ºi sã-l întreb, consemnînd, totodatã, zisele ca un vechi diac. Ceva asemãnãtor s-a petrecut peste 11 ani. Nu mã vãzusem de
un amar de vreme cu Grigore Vieru. Am aflat în toamna lui 2008 de la Filomena ºi Daniel Corbu, care tocmai îi editaserã Taina care
mã apãrã, antologare criticã a întregii opere, cã poetul urma sã vinã la Vînãtori Neamþ, unde va primi Premiul „Opera Omnia” a celei
de a X-a ediþii a „Serilor de Poezie”, ce-i va fi acordat în Biserica „Înãlþãrii Domnului” de la Mãnãstirea Neamþ”. Cum am auzit, am
ºi plecat într-un suflet într-acolo. Am gãsit ºi receptivitatea necesarã la TVR Iaºi ºi am primit ºi o echipã de filmare. Deºi programul
lui Grigore Vieru era foarte încãrcat, iar sãnãtatea ºubrezitã dupã douã întinse infarcte miocardice, poetul a gãsit aproape un ceas sã
stãm de vorbã în faþa camerei ºi sã ne stingem dorul unul de altul. N-a fost un interviu în accepþiunea clasicã, ci o destãinuire de la
un suflet cãtre altul. N-aveam cum bãnui atunci cã aceasta avea sã fie ultima spovedanie în faþa unui aparat de filmat a lui Grigore
Vieru. Poetul pãrea bãtut de toate vînturile, dar parcã de nebiruit. Dar neînchipuitul s-a produs totuºi. Pe neaºteptate, Grigore Vieru a
urcat la ceruri. Documentul filmat în acel octombrie de miere la Mãnãstirea Neamþ, în grãdina Seminarului Teologic, pe care l-am
intitulat Regãsirea izvoarelor, rãmîne, ca ºi în cazul lui ªtefan Bãnulescu, ultimul. S-a difuzat în noiembrie 2008 pe TVR 3 ºi a fost
programat în reluare, ca într-un fel de predestinare, pe TVR Iaºi în 18 ianuarie 2009, ziua trecerii la cele veºnice a lui Grigore Vieru.
Sînt mãrturisiri cu arome testamentare aceste vorbiri din filmul sus pomenit ºi pe care le-am transcris spre a exista ºi în slovã.
Grigore ILISEI

Grigore ILISEI: S-a întîmplat aici, la
Mãnãstirea Neamþ, sã lãcrimezi pentru a patra oarã
în viaþã. A fost poate pentru cã, aºa cum ai spus, ai
visat sã trãieºti un asemenea moment. Te-ai gîndit
cu adevãrat vreodatã c-ai putea fi cinstit pentru
opera ta ºi lucrarea de-a lungul vieþii chiar în faþa
altarului Bisericii „Înãlþãrii Domnului” de la
Mãnãstirea Neamþ?
Grigore VIERU: Azi la Mãnãstirea Neamþ, la
Seminarul Teologic, mi-au dat lacrimile. Am vor-
bit în faþa elevilor ºi am plîns. Sînt o fire sensibilã.
2 Revista românã nr. 1 (55)/ 2009
Probabil cã am plîns de mai multe ori în viaþa mea,
dar þin minte cînd am plîns cu mare durere. Prima
oarã în copilãrie. Cu opincuþe gãurite, singur, în
sãrãcie, maicã-mea mã trimitea în nopþi geroase
dupã lemne în pãdure. Ce, aveam vreo zece
aniºori. ªi mã luptam cu viscolul singur, acolo. Nu
puteam, n-aveam putere ºi plîngeam ca un copil.
Pe urmã. A, da, am uitat sã spun cã am mai plîns
odatã. Dupã cei doi ani de foamete, cînd am mîn-
cat numai lobodã ºi ºtir ºi borhotul pe care-l
aducea mama de la Cernãuþi, de la o fabricã de
zahãr. Nu ºtiu dacã ai habar ce înseamnã borhot.
G.I.: Cum sã nu ºtiu?
G.V.: Rãmãºiþele de la prelucrarea sfeclei.
Cocea niºte turtiþe. Asta era nu pîine, ci pascã. Pe
plitã. Evident cã în primul an de studii am fost ata-
cat la plãmîni. Chinul ãsta, foametea, lãsaserã
urme. Atunci am plîns. Nu ºtiam ce boalã este asta.
O minune a lui Dumnezeu numai m-a salvat, cã am
ajuns la 73 de ani. Atunci credeam cã mor ºi mulþi
suferinzi, colegi de-ai mei de spital, au murit. Pe
urmã am plîns cînd a murit maicã-mea. Atunci
murise pentru mine universul întreg. Am crescut cu
ea mai mult. Vasãzicã, tata abia mi-l amintesc.
Murise în rãzboi. Vag îmi aduc aminte. Eram mic.
Am plîns ºi aici la Vînãtori Neamþ, cînd am ascul-
tat aceºti copii extraordinari. Îi poþi duce pe oriºice
scenã a lumii. La Paris. Credeþi-mã. Cã am fost ºi
la Paris. Am fost ºi în Germania. Extraordinari
aceºti copii. Un grup folcloric. „ªezãtoarea”. Voi
scrie un cîntec special pentru ei. ªi azi am plîns în
Biserica Mãnãstirii Neamþ, cînd am fost premiat în
faþa Sfîntului Altar. Nu-mi venea sã cred. Am avut
sute de întîlniri, sute de premieri. Dar în faþa
Sfîntului Altar sã fiu premiat! Era ceva cu totul
deosebit. Ce vreau sã spun, ca o concluzie? Trãim
vremuri complicate încã. Eu vorbesc de Basarabia,
Republica Moldova, hai sã zic, ca sã nu supãrãm
autoritãþile de acolo. Vremuri complicate, sub toate
aspectele, sub aspectul material ºi sub cel spiritual.
Poate nu spiritual, pentru cã noi avem mari artiºti,
mari scriitori. Totuºi, nu ne simþim liberi. S-ar
pãrea cã sîntem liberi. Ne-am declarat liberi, inde-
pendenþi. Dar încã nu sîntem. ªi eu nu mã simt
liber, cel puþin. Dacã eram liberi nu fãceam douã
infarcte extinse, infarcte miocardice, mari, unul
dupã altul. ªi cu toate astea sînt fericit, frate
Grigore, cã am apucat aceste vremuri. La 73 de ani,
cînd, uite cã am ajuns la Tîrgu Neamþ, la
Mãnãstirea Neamþ ºi uite cã noi vorbim ºi vorbim
deschis. Nu mi-e fricã sã spun. Îmi pare rãu cã nu
avem timp mult, cã am putea vorbi pînã în zori.
Vorbim fãrã opreliºti, pentru cã nu mi-e fricã de
Dumnezeu. Spunea pãrintele Mihoc, directorul
Seminarului de la Mãnãstirea Neamþ, sau nu,
spunea pãrintele stareþ de la Mãnãstirea Neamþ...
G.I.: Pãrintele Benedict.
G.V.: Acesta spunea cã „Îl iubesc atît pe
Revista românã nr. 1 (55)/ 2009
Dumnezeu, cã nu mi-e fricã de el”. Da, da.
G.I.: Spune-mi, ai încercat aici sentimentul, în
acest moment cu valoare simbolicã, al premierii în
biserica lui ªtefan cel Mare, cã îþi regãseºti
izvoarele?
G.V.: Perfect. Îmi regãsesc izvoarele. Poate nu
le regãsesc. Eu le gãsisem acolo, în Basarabia, dar
mai mult intuitiv. Pentru cã am fost educat, dragã
Grigore, într-o înstrãinare.
G.I.: Mã gîndeam cã de aici izvorãºte o apã
care se întinde peste tot cuprinsul românesc.
G.V.: Asta-i. Formularea este exactã Acum,
dupã ce cunosc istoria þãrii mele, a neamului, pot
spune, într-adevãr, cã-mi regãsesc izvoarele. La
început, cînd eram acolo, eram încã student, am
descoperit þara, istoria neamului meu. Dragã
Grigore, n-ai sã crezi, s-a întîmplat abia la facul-
tate, abia la facultate. Am absolvit ºcoala din
orãºelul Lipcani fãrã sã aud, sã cunosc pe
Eminescu. Vã puteþi imagina aºa ceva! Scriam ver-
suri de pe atunci. Eram viitorul poet. Viitorul poet
Grigore Vieru nu cunoºtea pe Eminescu, nu
cunoºtea pe Alecsandri, nu cunoºtea pe Creangã,
Sadoveanu. Abia prin 1957, dupã dezgheþul
hruºciovist, la facultate, eram la Facultatea de
Filologie, am avut ºtiinþã de Eminescu ºi Creangã,
dar selectiv. Somnoroase pãsãrele, Împãrat ºi pro-
letar. Doamne fereºte sã te fi prins citind publicis-
tica lui Eminescu, zburai de la facultate imediat. ªi
am obþinut un volum, o ediþie veche, de pînã la
rãzboi, cu publicistica lui Eminescu, selectivã ºi
aceea. ªi ºtiam cã nu e voie sã o citeºti. În mare
tainã mã frãmîntam sã gãsesc un loc unde sã o
citesc. Mã temeam în camerã, la cãmin. Locuiam
patru studenþi ºi cu siguranþã unul dintre ei m-ar fi
denunþat. Încã o dovadã cã sîntem ºi noi români.
Da. Ha! Da. Ha, ha! Mã ascundeam prin parcuri ºi
citeam. Abia dupã ce-am cunoscut o parte din pub-
licistica lui Eminescu am aflat, am cunoscut istoria
românilor. A fost primul meu manual de istorie a
românilor ºi rãmîne ºi azi fundamental. Nu mai
vorbesc de poezia lui, care este manualul meu fun-
damental de limbã românã. Adevãratã.
G.I.: Putem spune cã aceastã revelaþie, produsã
atunci, în 1957, este acea „tainã care ne apãrã”?
Taina vieþii?
3
 G.V.: Ei, uite, d-apoi credeam cã nu mã
cunoºti! Nu ne-am vãzut de mult. Ai plecat ºi prin
strãinãtãþi. O a doua întrebare extraordinarã. Eu am
dat cu tîlc niºte titluri, frate Grigore, cãrþilor mele.
Vroiam pînã ºi prin titluri sã anunþ, ca sã zic aºa,
fraþii mei de aici cã n-am uitat de þarã, cã ne gîndim
la ea. Dar nu puteam sã spun direct. Atunci
spuneam „taina care mã apãrã”. ªi mulþi întrebau:
„Dar care-i taina care te apãrã?”. Ei, pentru cã m-
ai întrebat, îþi rãspund. Taina care mã apãrã, sen-
sul acestui titlu de carte este urmãtorul. Taina care
m-a apãrat ºi mã apãrã ºi azi a fost ºi este credinþa
în Dumnezeu, pe care am moºtenit-o de la maicã-
mea. A fost o simplã þãrancã, fãrã carte, analfabetã,
dar cu o mare credinþã în Dumnezeu. ªi ea mi-a
altoit aceastã credinþã ºi am rãmas ºi azi, nu pot sã
spun un mare creºtin, am rãmas un creºtin ca tot
românul. Un român cu credinþã în Dumnezeu. El
m-a apãrat, el mã apãrã. Altã tainã, a doua, a fost
limba românã. Eu din frumuseþea, taina ºi bogãþia
limbii române am rãsãrit ca poet. Nu ºtiu cît har
mi-a dat maicã-mea ºi Dumnezeu. Cred cã mi-au
dat. Puþin har mi-a dat ºi maicã-mea ºi puþin har
mi-a dat ºi Dumnezeu. Nu mi-a dat geniu. Eu îmi
ºtiu locul. Îmi ºtiu. Eu ºtiu cã nu sînt nici în
Basarabia cel mai mare poet, cu atît mai puþin aici
în þarã. Înaintea mea sînt atîþia poeþi! Eu vorbesc
numai de generaþia mea, nu mai vorbesc de marii
clasici. Stãnescu, Sorescu, Ioan Alexandru.
Extraordinari. Doar cei care au plecat la strãmoºi.
ªi cei care au rãmas. Adrian Pãunescu, Ana
Blandiana. Ei, mai vin ºi eu dupã ei, acolo, unde-
va. Eu ºtiu lucrul
acesta, cã nu sînt
primul poet, nu sînt
al doilea, dar, frate
Grigore, eu ºtiu
foarte bine cã nu
sînt nici ultimul.
Asta o ºtiu. Ha!
Ha! ªi dragostea ºi
respectul dum-
neavoastrã, care-l
simt aici, în þarã, ºi
la Iaºi ºi la Cluj, ºi
la Craiova, ºi la
Bucureºti, mi-a dat
ºi-mi dã tãrie ºi
curaj. Dacã n-aº fi
4 Revista românã nr. 1 (55)/ 2009
avut acest reazãm moral aici, în þarã, mã
prãbuºeam de mult fizic. Nu mai spun moral. Eu
mulþumesc marii literaturi române, marii poezii
române, ºi acelei dragoste exagerate. Sã nu crezi cã
eu sînt atît de naiv, cã dacã aici am fost îmbrãþiºat,
dus, înecat în flori, de acu mã cred un mare poet.
Nu. V-am spus cã eu îmi ºtiu locul. Dar eu ºtiu cã
dragostea asta este exageratã pentru cã prin ea voi
doriþi sã mã încurajaþi. Da. Da. Ha! Ha! ªi doriþi sã
mã încurajaþi, vã spun drept. ªi uite cã tocmai
aceastã dragoste mi-a dat tãrie ºi curaj de a rezista.
G.I.: Dorim sã te cinstim, nu sã te încurajãm.
G.V.: Da, eu ºtiu cã o faceþi cu toatã dragostea.
Dar eu ºtiu cã nu merit aceastã primire. ªi a copi-
ilor. Repet, îmi ºtiu locul. Nu sînt altceva decît o
lacrimã de-a lui Eminescu. Nu poate fi un al doilea
Eminescu, al treilea. Cîteodatã mã supãrã din cale-
afarã. „Domnule, eºti al doilea Eminescu, eºti al
treilea”. Care, domnule? Eminescu este unul.
Nepereche, cum a spus Cãlinescu. Pentru toate
veacurile. Care au fost ºi, mã rog, care vor veni.
G.I.: Întîmplarea de aici, de la Vînãtori, de la
Mãnãstirea Neamþ, va fi o tainã a vieþii?
G.V.: Da, rãmîne o tainã pe care am descifrat-
o. Da, de fapt era o tainã, într-adevãr, dar abia
acum încep sã o dezleg ºi aceastã dezlegare mã
ajutã sã trãiesc, mã ajutã sã rezist. Fiindcã este o
tainã, bineînþeles, o tainã nu numai pentru un
român basarabean. Mãnãstirile de aici, ºi Putna ºi
celelalte, sînt ºi vor rãmîne o tainã.
 I N M E M O R I A M
Nicolae TURTUREANU
PICÃTURA ROMÂNEASCÃ
înd l-am cunoscut pe Grigore Vieru? În 1980,
C cred, la inaugurarea Muzeului „M.
Sadoveanu”, din Copou. Ajunsese în Iaºi,
împreunã cu un alt remarcabil poet basarabean, Liviu
Damian, plecat ºi acesta, între timp, la cele veºnice. Erau
amîndoi topiþi de întîlnirea cu Iaºiul, cu scriitorii ieºeni,
dar timoraþi, cenzurîndu-ºi cuvintele, de teama unor
„ascultãtori” care – presupuneau – se aflau pe urmele lor.
Nu-i exclus. Lui Vieru îi apãruse, în 1978, la Editura
Junimea, un volum de poeme, Steaua de vineri, prima lui
carte în alfabet latin... Sub titlul Privire prin ochean,
scrisesem un comentariu la aceastã insolitã apariþie, în
revista „Cronica”. Titlul vroia a sugera cã, de dincolo de
Prut, nu se putea privi spre þara-mumã decît prin ochean...
Erau, în text, ºi alte esopisme, cuie ºi cuiºoare ce, credeam
eu, naiv, nu vor fi depistate la vama sovietico-moldove-
neascã. Prin nu ºtiu ce minune, Vieru primea, în acea
perioadã, revistele „Cronica” ºi „Convorbiri literare”. Aºa
încît, cînd ne-am întîlnit, am fost curios sã aflu cum a
receptat cele scrise de mine. Nu primise, dintre toate, doar
acel numãr de revistã, dar citise textul cînd a ajuns în
Bucureºti. (Pe atunci, ca sã ajungi de la Chiºinãu la Iaºi,
trebuia sã treci prin Bucureºti, via Moscova!). Era încîntat,
înlãcrimat, emoþionat. Desigur, la acea ceremonie inaugu-
ralã, toþi îl aºteptau sã vorbeascã. Înainte de-a lua cuvîntul,
m-a întrebat, cu glas ºoptit ºi neliniºtit: „Nicolae, cine sînt
aceºti oameni? Ce sã le spun?”. Habar n-aveam dacã, în
asistenþã, se afla vreun kaghebist, cît despre securiºti, erau
în exerciþiul funcþiunii, doar fãceau parte din peisajul cul-
tural ºi bahic al urbei, îi ºtia toatã lumea... „Spune ce ai pe
suflet, Grigore. Nu-þi fie teamã!”, l-am îndemnat. ªi a vor-
bit: aforistic, oracular, transparent, aluziv – aºa cum era ºi-
n poeziile lui, mioritice, aº spune, în care suspina o
„mãicuþã bãtrînã/ cu brîul de lînã”, întruchipare a matricei
eterne.
L-am mai vãzut, în ’88, la Teatrul Naþional din Iaºi,
într-un spectacol itinerant de poezie ºi muzicã, în care el
era vedeta, profetul aºteptatei libertãþi. La Chiºinãu înce-
puse perestroika, glasnosti-ul gorbaciovist ºi, iarãºi nu ºtiu
prin ce minune – dar Securitatea ºtie! – lui Vieru ºi uceni-
cilor sãi li s-a dat voie sã-ºi spunã oful prin þarã, în cîteva
spectacole care pur ºi simplu entuziasmau ºi, poate, coag-
ulau mulþimile. Cu atît mai mult cu cît trãiam, aici, anii cei
mai cruzi – dar ultimi – ai dictaturii ceauºiste. Ceauºescu
se (ne) izolase complet, atît de Vest, cît ºi de Estul dinspre
care venea un neaºteptat suflu eliberator. În acei ani – vã
amintiþi? – ieºenii îºi orientaserã antenele tv. pe Chiºinãu
ºi pe Moscova, ardelenii – pe Budapesta ºi pe Belgrad,
Revista românã nr. 1 (55)/ 2009
muntenii – pe Sofia... Am urmãrit cu sufletul la gurã ºi
uneori (nu mi-e jenã sã mãrturisesc) cu lacrimã în ochi
lupta basarabenilor – cãrora Grigore Vieru le-a fost port-
drapel – pentru limba noastrã cea românã, pentru grafie
latinã, pentru drapel tricolor, pentru Deºteaptã-te, române!
Astãzi toate acestea par niºte patetisme cãzute în desuetu-
dine, dar în urmã cu 20 de ani ele erau rãdãcina de foc a
identitãþii ºi supravieþuirii unui colþ românesc de þarã.
De altfel, dupã auroralii ani ’90, treptat, printr-o tenace
infiltrare ºi propagandã de sorginte moscovito-comunistã,
toate aceste bunuri de preþ s-au pierdut. S-au schimbat
imnul de stat ºi drapelul. Limba vorbitã de Voronin ºi ai
lui este moldoviniaska. Chiar între artizanii revoluþiei
basarabene a intrat dihonia: dintr-un pãgubos orgoliu,
fiecare ºi-a forjat partidul sau partida lui. Cei care – între
ei, ºi Vieru – au optat pentru-o viaþã mai comodã, la
Bucureºti, au pierdut puncte, ºi-au ºifonat imaginea la
Chiºinãu. Vieru – ºi cei din generaþia lui – a trebuit sã
suporte ºi vehementa, insolenta contestaþie a „lupilor
tineri”, a noilor valuri de scriitori, doxaþi ºi dotaþi, integraþi
perfect noii literaturi, dar ignorînd ori distrugînd cu cinism
juvenil ceea ce s-a scris înaintea lor.
Nici în þarã, deºi a primit numeroase onoruri, Grigore
Vieru nu s-a bucurat de recunoaºterile critice la care,
poate, spera, asta ºi datoritã tangenþei cu personaje com-
promise, aici, moral, dar care dincolo, peste Prut, au fost
mereu receptate ca susþinãtoare ale cauzei basarabene. Ne
va fi pururi greu sã înþelegem aceste resorturi, sã privim
aceeaºi realitate cu ochii celuilalt... Ceea ce nu înseamnã
cã Vieru nu a fost în graþiile publicului larg – ºi ale unor
scriitori congeneri – apariþiile sale, lansarea unei cãrþi noi
adunînd spontan cititorii fideli nu doar lui, ca atare, ci unei
anume poezii, veche ca vinul – ºi atingãtoare la coarda
sensibilã.
Este ciudat ºi simptomatic cum, în ultimele douã
decenii, basarabeni care ºi-au fãcut steag din românitate,
românism sînt închiºi, mor sau sînt schilodiþi în accidente
de circulaþie. Sã ne amintim de Ilie Ilaºcu ºi grupul lui,
încarcerat 10 ani la Tiraspol. De Doina ºi Ion Aldea
Teodorovici, uciºi pe o ºosea din preajma Bucureºtilor. De
Dumitru Matcovschi, pulverizat de un camion, la
Chiºinãu. Nu improvizez nici un scenariu, dar voi reitera o
premoniþie a lui Grigore Vieru, mãrturisitã în decembrie,
la Iaºi, unor scriitori care i-au fost în preajmã. „Mi-e teamã
sã mã-ntorc acasã, zicea Vieru. Mi-e teamã cã am sã mor
într-un accident de maºinã”. ªi repeta, obsedant: „Am sã
5
 I N M E M O R I A M
mor într-un accident de maºinã...”.
Ceea ce, în scurtã vreme, s-a ºi întîmplat. Avea motive,
poetul-tribun, sã-i fie teamã de un accident, verbul lui
rãmînînd în continuare necruþãtor faþã de voroninii care
polueazã limba ºi simþirea româneascã.
La Chiºinãu, ziua înmormîntãrii lui Grigore Vieru a
fost zi de doliu naþional... moldovenesc. Un gest oficial
care a venit, desigur, în întîmpinarea dorinþei populare, o
încercare de oblojire a unei imense rãni. ªi, aº zice, o
imoralitate oficialã, o ultimã jignire, adusã memoriei celui
ce a reprezentat opoziþia deschisã, tenace, picãtura
româneascã picuratã în creºtetul falsificatorilor de legi ºi
datini.
Ion ÞÃRANU
LEGENDA VIE
oetul Grigore Vieru devenise o legendã în
P România, imediat dupã apariþia primei cãrþi
de poezii. A fost o adevãratã minune ca un
poet trãitor în Moldova din stânga Prutului sã fie tipãrit
în Moldova din dreapta Prutului în 1978. Minunea s-a
petrecut la Iaºi. Este meritul directorului din acea
vreme al Editurii „Junimea”, Mircea Radu Iacoban, de
a fi deschis, primul, drumul cunoaºterii poemelor lui
Grigore Vieru în lumea literaþilor ºi iubitorilor de
poezie din þarã, care s-au înmulþit în mod miraculos,
dupã excepþionala primire cu care a fost întâmpinatã
Steaua de vineri. „Se scrie o asemenea poezie la
Chiºinãu?! Extraordinar!”, exclamau criticii. Ecoul
cãrþii a fost atât de puternic ºi de profund, încât dupã
doar trei ani acelaºi director a promovat o selecþie din
opera poetului de la Chiºinãu în colecþia „Cele mai fru-
moase poezii”, iniþiatã de Editura „Albatros” din
Bucureºti. Colecþia respectivã – în acele timpuri – era
dedicatã clasicilor literaturii universale ºi ai literaturii
române. Scriitori contemporani ajungeau sã-ºi vadã
creaþiile, antologate astfel, doar cu prilejul unei vârste
rotunde. Izvorul ºi Clipa, a doua carte a poetului, a
apãrut ca o confirmare a valorii lui Grigore Vieru, cu
atât mai mult, cu cât despre viziunea ºi sensibilitatea
fratelui ºi confratelui de la Chiºinãu se exprima în pre-
faþã însuºi Marin Sorescu, care avea încã de atunci o
staturã de maestru. Cu timpul, alte semnãturi, cu o mare
însemnãtate în epocã, aveau sã-i ateste valoarea:
Nichita Stãnescu, Ioan Alexandru º.a. De la Moscova
parcã bãtea un vânt de primenire.
În Iaºi, cei mai mulþi dintre scriitorii frãmântaþi de
cultul scrisului izvorât din viaþã ºi din suferinþã pãream
a-l cunoaºte, fãrã a ne fi întâlnit vreodatã cu el. Ne
6 Revista românã nr. 1 (55)/ 2009
Cînd lucrurile se vor aºeza, cînd – ºi dacã – se va privi
sine ira et studio spre istoria recentã, Grigore Vieru, de nu
va fi aºezat în galeria marilor poeþi, va fi sigur în galeria
unioniºtilor, întregind o falangã care-i cuprinde pe
Alecsandri ºi Kogãlniceanu, pe Goga ºi Mateevici, pe
Eminescu, desigur. Nu-i puþin, pentru o viaþã de om ºi de
poet, aºa cum a fost. Întruchipare fragilã, mãcinatã de boli,
cel ce a scris Rãdãcina de foc s-a dovedit a avea o com-
bustie lãuntricã, o energie mereu reanimate de contactul cu
pãmîntul natal, cu graiul ºi sufletul românesc.
ªi totuºi, de ce-l vãd oare, în ultimã instanþã, ca pe un
don Quijote luptîndu-se cu morile de vînt?
apãrea ca „prototipul” spiritului existenþei ºi rezistenþei
estetice. Creaþiile sale nu ne propuneau teze ºi nici nu
ni se demonstra credinþa în progres... Iatã, libertatea de
conºtiinþã era posibilã ºi rima cu cea a poeþilor mari din
România, reflectam noi.
În acel climat de trezire, determinat de „perestroika”
de dupã mijlocul anilor ’80, secretarul Asociaþiei
Scriitorilor din Moldova ne-a convocat la o întâlnire cu
Grig Vieru. Se poate închipui ce prezenþã numeroasã a
fost, cu ce interes am pãrãsit redacþiile pentru a-l vedea,
a-l auzi, a-l cunoaºte. Ne interesa mersul literaturii în
Uniune ºi mai cu seamã la Chiºinãu.
Ni s-a adresat foarte firesc: fraþilor, fraþii mei!
Discuþia a început-o un poet curios – care a devenit
imediat „fratele Corneliu”. – Câte reviste sunt la
Chiºinãu, câþi scriitori, câte edituri, cum activeazã?
Întrebãrile lui, desigur, erau ºi ale noastre. Ne-am gân-
dit cã aºa era protocolul, sã abordãm teme inofensive,
era de-ajuns sã-l auzim cum povesteºte. Pentru cã, dacã
o sã-i adresãm întrebãri problematice, nu vom mai avea
fericirea sã-l vedem...
Îl ascultam cu un fel de religiozitate, de parcã ne
vorbea un om înviat din gheþuri. Povestea cu o plãcere
neascunsã ºi era limpede cã nu „juca” sinceritatea. Ne
cucerise din primele clipe cu acea cuviinþã, cu autenti-
ca sa smerenie cu care-ºi alegea cuvintele, cu adresãrile
sale care-l prindeau atât de bine, când ne rãspundea:
frate Ioanid, frate Mircea, frate Ion.
Ne povestea despre prieteni, ne povestea despre
scriitorii importanþi de la Chiºinãu, numele unora îl
auzeam pentru prima oarã. Ne-a oferit un regal. A vor-
bit despre Liviu Damian. Ca prin farmec, a plasat ime-
diat niºte istorioare cu I. Bolduma. L-a prezentat pe
 I N M E M O R I A M
turisit multe ºi a spus în
final ceva cu mult sens:
„Eu, în fiecare dimineaþã,
deschid televizorul sã mã
conving cã Mihail
Sergheevici este încã la
conducerea statului. Ne
este fricã pentru viaþa lui.
Suntem conºtienþi cã, dacã
ar dispãrea Gorbaciov, ar
sfârºi ºi libertatea care a
apãrut un pic ºi pentru scri-
itori. (Ehei, deci ºi la
Moscova e posibil a se
reedita „accidentul”
Kennedy?!). Aºadar, „una-
nimitatea” comunistã, adio!
Mi-am dat seama, dupã
acea întâlnire publicã, da,
cã omul ºi poetul acela
iubit, conºtient de valoarea
sa, dar fãrã a afiºa nici o
umbrã de orgoliu, are o
incompatibilitate struc-
turalã cu doctrina puterii,
cu optimismul pragmatic
impus scriitorilor din
mãreaþa Uniune. Fratele
Grigore nu s-a sfiit sã prez-
inte situaþia de peste Prut,
în termeni diplomatici,
desigur, dar ºi scriitoriceºti.
Dintr-odatã am avut
convingerea cã se afla
printre noi pentru a ne
comunica proporþiile
bãtãliei care se pornise.
Fierbeam cu toþii de
fratele Dumitru Matcovschi, pe Nicolae Dabija. ªi încântare. Aºa da, poet!
iarãºi o ispravã de-a lui Bolduma. Timpul trecea fru- Astfel mi-a rãmas în minte de la prima întâlnire.
mos. A venit la rând I.C. Ciobanu ºi iarãºi ºi-a adus Foarte fragil fizic ºi foarte puternic interior. Foarte
aminte de omul plin de haz care era Bolduma. Îl descria atent în expresie ºi foarte ferm în convingerile sale, pe
însã cu simpatie, ne încredinþa cã omul are talentul lui. care ºtia a le argumenta cu duhul dreptãþii. Foarte poet
S-a luat o pauzã pentru fumat. Urma sã ne citeascã ºi, totodatã, foarte pãtruns de ideile mari ale politicii
poezii, în partea a doua a întâlnirii. Abia atunci ne-am spaþiului românesc: istoria, credinþa, limba românã.
dezmeticit cumva. Pe noi ne interesau versurile, desig- Obligatoriu, trebuie sã mãrturisesc cã la acea întâl-
ur, dar mai mult, mult mai mult, ne preocupa ce schim- nire am obþinut un grupaj de versuri pentru „Cronica”,
bãri se produceau în partea aceea de lume. Scriitorii nu sãptãmânal (pe atunci) de culturã, care apãrea la Iaºi. A
se mulþumesc cu „ceva acolo” niciodatã. Poetul parcã fost publicat în douã numere, ºi, ca redactor-ºef, m-am
ar fi auzit zbuciumul întrebãrilor noastre nerostite ºi, în umplut de glorie, de parcã eu aº fi scris acele poezii.
continuare, la o întrebare cu subînþelesuri a „fratelui” Pânã în 1989, doar revistele „Luceafãrul” ºi „Cronica”
Ioanid Romanescu, s-a deschis bine ºi ne-a fãcut sã au susþinut programatic poeþii ºi scriitorii din
înþelegem care era realitatea în arena sovieticã. A mãr- Basarabia.

Revista românã nr. 1 (55)/ 2009 7

 I N M E M O R I A M
Lucia OLARU NENATI
DOMNULUI PROFESOR, CU DRAGOSTE
cuvînt la despãrþir ea de Pr ofesor ul CIOPRAGA
înd ne obiºnuisem cu ideea cã magisterul
C Ciopraga, profesorul nostru al tuturor celor
ce ne îndeletnicim cu tainele scrisului ºi ros-
tirii româneºti, a gãsit secretul înviorãtor al înfrîngerii
legilor timpului prin exersarea neîntreruptã a spiritului,
iatã cã vestea sfîrºitului sãu ne-a luat pe nepregãtite. Iatã
cã totuºi s-a dus dintre noi, dupã o viaþã cu adevãrat
exemplarã, pe care se cuvine sã ne-o amintim, cãci nu e
una oarecare, dintre cele pe care sã le dãm uitãrii imedi-
at dupã ce s-au strîns blidele praznicului. El a fost unul
dintre marii Profesori formatori de conºtiinþã ai contem-
poraneitãþii, cum a fost la Bucureºti doamna Zoe
Dumitrescu-Buºulenga, de care de o bucatã de vreme
ne-am despãrþit, cum mai sînt Dumitru Micu ori Romul
Munteanu, sãrbãtorit cu niºte ani în urmã, cu sobrã fes-
tivitate, la Muzeul Literaturii Române, ca sã prelevez
doar cîteva exemple mai reprezentative. Prin efectul
formator ºi iradiant al activitãþii îndelungate, aceastã
stirpe de oameni a avut cumva un rol axial în cîmpul
cultural românesc.
Acest rol l-a jucat în Iaºi, dar, de fapt, în toatã zona
Moldovei, privitã astfel ca un fel de domeniu nobiliar,
Profesorul Constantin Ciopraga, cel ce tocmai ne-a
pãrãsit la venerabila vîrstã de 92 de ani. De la înãlþimea
acestei borne temporale, scrutarea reliefului sãu exis-
tenþial oferã un peisaj impresionant, pe mai multe
paliere: unul al activitãþii didactice, longeviv ºi con-
stant, altul de auctoriat cu numeroase ºi valoroase
titluri, apoi participarea la viaþa culturalã în orice for sau
manifestare putea oferi tentaþia implicãrii, apartenenþa
de forul academic naþional, activitatea de istoric literar,
hermeneut ºi critic de întîmpinare º.a. În general, i se
aplicã ºi lui sintagma lui Alex ªtefãnescu: „un intelec-
tual activ ºi responsabil”.
Activitatea sa didacticã a fost în mod indisolubil
legatã de Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaºi (deºi a fost
o vreme ºi lector de limba românã la Paris, rector al
Institutului Pedagogic din Suceava º.a.), unde a fost
asistent din 1962, parcurgînd pe rînd toate stadiile ier-
arhice fireºti pînã la a deveni ºi a rãmîne, parcã o
întreagã erã, Profesorul, resimþit ca magister a zeci de
generaþii de studenþi filologi, pe care i-a format în spir-
itul responsabilitãþii ºi seriozitãþii faþã de misiunea
propagatoare de spirit care este aceea de profesor de
românã. El a fost mereu un spirit sobru ºi laborios, plin
de seriozitate, care, fãrã a fi posac ori opresiv, instituia
8 Revista românã nr. 1 (55)/ 2009
o ºtachetã de nivel ridicat, pe care ºtiam cã trebuie s-o
trecem, nu cu uºurinþã, dar cu sentimentul unei trepte de
consacrare. De fapt, prezenþa domniei sale în acest pro-
ces didactic formator constituie, alãturi de încã alte
nume de profesori de clasã, un motiv important pentru
care calitatea de a fi absolvent al filologiei ieºene era
resimþitã ca o instanþã consacrantã. Azi, citindu-i mãr-
turisirile (din cartea Cuvinte pentru urmaºi, Modele ºi
exemple pentru Omul Român, 2005, realizatã de
Asociaþia Românã pentru Patrimoniu), înþelegem, nu
fãrã uimire, cã aceasta atitudine i-a fost programaticã:
„Dincolo de îndeletnicirile curente mi-am impus o
cadenþã, un ritm existenþial plenar, dãtãtor de pace inte-
rioarã: nimic nu creºte pe stãri convulsive”.
Ca autor, el are la activ numeroase titluri aparþinînd
mai ales istoriei literare, dar ºi eseisticii hermeneutice
de profunzime, din care citez doar cîteva, deºi nu se
poate spune cã unele din cele 20 de cãrþi ale sale sînt
mai importante decît altele: monografiile despre
Calistrat Hogaº, Sadoveanu, Topîrceanu sau Hortensia
Papadat-Bengescu, marea lucrare de sintezã Literatura
românã între 1900 ºi 1918, Personalitatea literaturii
române, Portrete ºi reflecþii literare, Între Ulise ºi Don
Quijote º.a, cãrþi care au rostul, în ansamblul lor, de a
lumina specificitatea unor personalitãþi, perioade liter-
are sau teme dominante din literatura românã. Aceste
cãrþi au reuºit sã-ºi afle dintru început fãgaºul lor de
unicitate; oricine catã sã aprofundeze vreuna dintre per-
sonalitãþile literare monografiate de el nu poate face
abstracþie de studiile sale. Cine se apleacã asupra
începutului de secol XX are, în marea lui panoramã, ca
ºi în cartea lui D. Micu, Început de secol. 1900-1916,
reperele esenþiale pentru înþelegerea acelui timp frãmîn-
tat al prefacerilor de paradigmã culturalã ºi literarã.
Cît despre cartea Personalitatea literaturii române,
consideratã chiar de autor „cartea mea cea mai impor-
tantã”, virtuþile sale sînt subliniate de el însuºi mai bine
decît de oricine altcineva (în cartea Mãrturisirea de
credinþã literarã, 2006, realizatã de acelaºi for), ea fiind
„o panoramã, o hartã a reliefurilor definitorii”, cãci „m-
a posedat întotdeauna proiectarea fenomenului creativ
românesc într-o duratã a noastrã”.
La orice recitire, cartea Între Ulise ºi Don Quijote se
configureazã a fi una de altitudine europeanã a medi-
taþiei, prin formulãrile elevate ºi fin nuanþate, prin
ideaþia flexibilã ºi clarã, prin stilul elegant ºi de perfec-
 I N M E M O R I A M
tã urbanitate intelectualã. Se impune parcã de la sine
apropierea acestei cãrþi de aceea a lui Jose Ortega y
Gasset, Meditaþii despre Don Quijote, în care figura
cavalerului de la Mancha este, ca ºi în cartea profesoru-
lui ieºean, prilej de extrapolare a consideraþiilor asupra
lui Don Quijote la zone mai largi ale romanescului, ale
literarului, în genere, ºi, în final, o scrutare avizatã dar
ºi pertinentã a constantelor culturii europene, operatã
dinspre cele douã extremitãþi geografice ale acesteia, cu
instrumentele oferite ca punct de pornire de cãtre
Cavalerul Tristei Figuri, mereu
prolific întru noi interpretãri. De
altfel, ºi despre conºtientizarea
acestei echilateralitãþi citim în
aceeaºi Mãrturisire: „Oriunde
am fost, în Europa, în America,
în numeroase alte locuri, la alte
aºezãminte ºtiinþifice, m-am
simþit pe picior de egalitate cu
partenerii de discuþii”.
Dar, indiferent de stadiul pro-
fesional al activitãþii sale, C.
Ciopraga ºi-a manifestat à la
longue ºi dexteritatea de-a opera
analiza literarã a cãrþilor scrise
de contemporani, fie ca jurnalist
ºi cîndva chiar director al revistei
Cronica, fie în chip de colabora-
tor statornic la diferite publicaþii
literare ºi culturale, în care s-a
exersat pînã în ultima zi, la
aceastã vîrstã patriarhalã,
proaspãt ºi neobosit ca odinioarã, mereu „în prizã” ºi
parcã mereu mai perspicace ºi mai ingenios, dar la fel
de serios ºi responsabil în demersul sãu hermeneutic de
surprindere a trãsãturilor specifice, particulare, origi-
nale, definitorii fiecãrui autor, formulate în puþine, dar
pertinente ºi memorabile cuvinte, non multum sed
multa, mereu surprinzãtoare, proaspete, tãiate ca pentru
a fi aºezate pe frontispiciul operei acelui autor ºi purtînd
acel parfum inconfundabil al „punerii în operã a ade-
vãrului”, statuat odinioarã de Heidegger drept condiþie a
valorii acestui domeniu. Iatã ºi privirea interioarã ce
vizualizeazã motivaþia unei atari întreprinderi: „privesc
spre creatorii din toate timpurile; îi admir ºi vãd în ei
însemne ale divinitãþii. Indiferent de domeniul lor, mã
încîntã acei oameni care încã din timpul vieþii devenis-
erã monumente. M-au sedus acele modele care procla-
mau austeritatea, alþii stãpîni pe instrumente, vizînd uni-
versul, mi-au însoþit încrederea în omul-emblemã”.
Aºadar, dacã ar fi sã degajãm o posibilã marcã dis-
tinctivã pentru profilul acestei personalitãþi ce-a parcurs
cu spiritul sãu aproape traseul unui secol, cred cã aceas-
ta ar putea fi o îmbinare rarã aflatã sub semnul unui
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
echilibru olimpian, de cantitate impresionantã (în
duratã, operã, numãr de titluri, fapte, realizãri, perfor-
manþe º.a.) cu calitatea finã, „profesionistã”, a „exe-
cuþiei”, neostentativã, decentã, sobrã, distinsã, precum
eleganþa rafinatã a vestimentaþiei englezeºti de altãdatã.
„Mi-am jalonat eforturile spirituale pe ideea de echili-
bru”, mãrturiseºte însuºi Profesorul, „reacþionînd egal la
bucurie ori la nefericire, înþelegînd sã opun Marii
Treceri primatul faptei dãinuitoare”.
Din punct de vedere ontologic, omul-emblemã care
a reuºit sã devinã Constantin
Ciopraga, încununat auroral, mer-
itoriu ºi deplin meritat cu titlul de
academician, reprezintã un ade-
vãrat model al omului realizat
prin perpetua exersare conºtientã
a propriilor calitãþi ºi voinþe, dar
care nu-ºi schimbã deprinderile ºi
conduita, rãmînînd mereu egal cu
sine, intrat în rîndul celor deveniþi
încã din viaþã monumente, cu
ochii aþintiþi veºnic cãtre esenþe,
cãtre ceea ce este permanent ºi
valoros, cãtre constante, resp-
ingînd variabilul efemer, dar, mai
ales, pãstrîndu-ºi demnitatea în
orice împrejurare. „A deveni mai
om („humanior”) prin intermedi-
ul filosofiei, al literelor ºi artelor,
a fost o idee-boltã; toate eforturile
le canalizam programatic spre
acest þel” (Mãrturisirea…). Este
deci un model de destin împlinit care propagã discret,
dar grãitor, cu un efect de tonic ºi energizant optimism,
lecþia extinderii longevitãþii fizice graþie celei spirituale,
adicã, altfel spus, o emblemã a victoriei spiritului
asupra limitelor omenescului.
Aceste lucruri de naturã generalã capãtã, pentru
autoarea acestor rînduri, o cromaticã ºi o cãldurã
deosebitã sub imperiul amintirilor recente, al relaþiilor
particulare, al întîmplãrii cã am vorbit cu Profesorul la
telefon în chiar preziua morþii, spre a-i mulþumi pentru
gestul de o indicibilã delicateþe de a-mi fi trimis prin
poºtã exemplarul revistei Dacia literarã, proaspãt
apãrut, ce conþinea articolul sãu despre cartea mea
Arcade septentrionale (Editura Academiei Române,
2007) ºi care a fost, de fapt, parcã în chip testamentar,
ultimul sãu text apãrut în acea publicaþie. De fapt, tex-
tul este un compendiu al discursului pe care l-a þinut
domnia sa în faþa aparatului de filmat în vederea prezen-
tãrii la lansarea cãrþii mele la Botoºani ºi Suceava, el
prezentînd cartea mai întîi personal la Muzeul
„Eminescu” din Copoul Iaºilor; dar ºi dupã ce scrisese
una dintre prefeþele cãrþii ºi una dintre recomandãrile
9
 I N M E M O R I A M
necesare includerii acesteia în planul editorial academ-
ic. Cu niºte ani în urmã, stãtuse lîngã mine, ca sã mã
susþinã, pe „banca acuzaþilor” la examenul de doctorat,
unde mi-a þinut apoi ºi un tulburãtor laudatio. Înainte de
asta, colaborasem fructuos la Muzeul „Eminescu” de la
Ipoteºti, unde i-am solicitat, în calitate de muzeograf, ºi
domniei sale opinia cu privire la modul cum trebuie sã
fie reorganizat aºezãmîntul, pãrere de care am þinut cont
atunci cînd am purces la lucru. Altãdatã, aflîndu-se alã-
turi de mine la Ipotesti în ziua în care s-au acordat dec-
oraþiile aniversare „Eminescu 2000” celor cu merite în
domeniu, m-a îmbãrbãtat cu gentileþe, dar ºi cu vãditã
implicare, atunci cînd lista anunþatã s-a încheiat, la acea
primã sesiune, fãrã a cuprinde ºi numele meu. A mai
fost ºi preºedintele juriului unei ediþii a Salonului ieºean
de carte, unde am primit premiul pentru poezie ºi cîte,
cîte altele!
Toate dovedind o implicare ºi o dãruire generoasã ºi
deloc calculatã, ceea ce ºtiu cã s-a manifestat faþã de
mulþi dintre semenii mei. I-am mulþumit, aºadar, tele-
fonic, în preziua sfîrºitului sãu, pentru neverosimila
gentileþe ºi mi s-a pãrut cã vocea sa era tînãrã, energicã,
Nicolae TURTUREANU
CIOPRAGA
ntr-o zi a anului trecut, ridicînd receptorul, am
Î descoperit cu uimire, la telefon, vocea profesoru-
lui Ciopraga. Eu, prin ani, îl cãutasem de cîteva
zeci de ori, solicitîndu-i, de obicei, colaborarea, la insti-
tuþiile culturale pe unde am lucrat. Dar sã mã caute el pe
mine, era un eveniment! „Da-da, zise – uzitînd benignul
tic de vorbire care îl particulariza – da-da, mi-a apãrut o
carte de interviuri, unde ai ºi mata un interviu cu
mine...”. Nu fusesem la lansarea, în Iaºi, a opului, iar
profesorul, atent, m-a sunat ca sã-mi dea adresa editurii
(din Cluj), care urma sã-mi trimitã un exemplar, ca
drepturi de coautor. Ceea ce evident cã editura n-a mai
fãcut-o. Volumul, masiv, adunã zecile de interviuri pe
care Constantin Ciopraga le-a acordat, de-a lungul
anilor, diverºilor reporteri-scriitori. În totul, se con-
tureazã profilul unui cãrturar, istoric ºi critic literar de
anvergurã, cu o percepþie a fenomenului cultural prins
într-o acoladã universalã, dar ºi cu deschideri spre „con-
temporanii noºtri” de, uneori, surprinzãtoare calibre.
Vreau sã spun cã profesorul scria cu aceeaºi aplicaþie ºi
despre scriitorii clasici, clasicizaþi sau în curs de clasi-
cizare, ºi despre un debutant din ultima generaþie. Ba
chiar, în ultimele decenii, e de remarcat o distanþare a sa
de istoria literarã, spre a se consacra, în rubricile con-
10
avînd un tonus proaspãt ºi promiþãtor de încã lungã
dãinuire. Ne-am spus cuvinte bune ºi urãri pline de sin-
ceritate, fãrã sã ºtiu cã acela fusese, de fapt, un privi-
legiu, ocazia de a-mi lua rãmas bun de la marele meu
Profesor. Ceea ce vreau sã adaug acum, înainte de a mã
îndura – cu greu – sã sfîrºesc aceste rînduri, este faptul
cã el, prin toatã conduita lui constantã, amintea parcã de
dorinþa lui Eminescu de-a se preþui caracterele mai mult
decît inteligenþa. Or, profesorul Ciopraga a fost ºi una ºi
alta, lucru rarisim azi. Glumind, i-am spus la telefon cã
ar trebui clonat, ca sã i se multiplice stirpea. Dacã asta
nu se poate, ar trebui mãcar sã-i avem sub ochi modelul
de om de onoare ºi de caracter, impecabil în conduitã,
þinutã, manifestãri, în generozitate, gentileþe, în eleganþa
desãvîrºitã pe care a ºtiut sã ºi-o pãstreze nealteratã pînã
în ultimul ceas al lungii sale vieþi pe care – nota bene! –
a încheiat-o la masa de scris.
Dar cît de rar apar în mass-media de azi imaginile
unor asemenea modele de spirit înalt, înlocuite fiind
adesea de exemple de semn contrar!
secvent susþinute la diverse reviste, actualitãþii literare,
portretelor de autori contemporani, a poeþilor îndeosebi.
Era, probabil, o încercare, pe mãsura înaintãrii în vîrstã,
de a nu pierde contactul cu prezentul.
Oricît l-ai cãuta, în interviuri ºi în diverse comen-
tarii, nu-l descoperi pe Constantin Ciopraga-omul, ci
mai ales pe omul de culturã. Întrebãrile indiscrete
privind viaþa sa – nelipsitã de experienþe-limitã – îl
alerteazã ºi-l fac reticent, din acest punct de vedere
semãnînd cu un alt ieºean enigmatic, Alexandru Zub.
Îndeobºte, profesorul era un taciturn, purta pe chip – cu
o sintagmã a sa – o „mîhnire sadovenianã”, el fiind una
dintre acele figuri emblematice ale Iaºiului despre care
nu circulau „poveºti”, anecdote, vorbe în doi peri.
Avîndu-l ca model mai degrabã pe Ibrãileanu decît pe
Lovinescu (cum mãrturiseºte undeva, ar fi vrut sã trãi-
ascã în epoca lui Ibrãileanu ºi a „Vieþii Româneºti”),
profesorul s-a situat „sub zodia seninãtãþii imperturba-
bile”, impunînd o conduitã care-i poartã pecetea, în
viaþã ºi în cãrþi. I-am fost, ca atîtea generaþii succesive,
student. De la catedrã era sobru ºi inabordabil, „oficia”,
fãrã a stabili un fluid cu sala, precum, altãdatã, idolul
sãu Ibrãileanu sau spectacularul Cãlinescu (care îl ºi
Revista românã nr. 1 (55)/ 2009
 I N M E M O R I A M
înþepase, într-o „Cronicã a optimistului”). Cu atît mai
mare a fost surpriza cînd sobrul profesor, trãind doar în
sferele înalte ale literaturii ºi dincolo de orice lejeritate
estudiantinã, ne-a invitat, pe noi, alumnii, la o plimbare
prin Iaºi, descoperindu-ne o altã faþã, nu doar a oraºului,
ci mai ales a sa: luminoasã, destinsã ºi colorînd excur-
sul într-un limbaj comunicant, afectuos, cum nu l-am fi
crezut disponibil. Mai apoi, prin ani, a fost unul din
eminenþii „ghizi” culturali ai urbei, într-o vreme la con-
curenþã cu alþi doi pitoreºti-nostalgici: George Lesnea ºi
Aurel Leon.
Simptomatic e faptul cã, eliberat de obligaþiile ex-
cathedra, profesorul ºi-a cîºtigat auditoriul, dînd curs
celor mai insolite invitaþii ºi neocolind sã abordeze
subiecte delicat-spinoase. În urmã cu vreo opt ani, pe
cînd fãceam pe muzeograful la recent dispãrutul Muzeu
al Teatrului, am riscat sã-i invit împreunã, la o întîlnire
cu publicul, pe intempestivul Grigurcu ºi pe atît de
olimpianul Ciopraga. Mi-a fost teamã cã vor ieºi scîntei,
mai ales dinspre Grigurcu, aflat în verva reconsid-
erãrilor, a reaºezãrilor literare post-revoluþionare, dar ºi
într-o naturalã stare euforicã. În mod surprinzãtor, cei
doi ºi-au armonizat discursul, s-au completat ºi compli-
mentat cordial, Grigurcu chiar copleºindu-l cu laude pe
profesor. La un moment dat, Grigurcu a glisat discuþia,
aleatoriu, de la literatura de sertar, spre literatura... les-
bienelor ºi a homosexualilor notorii. Spre uimirea încîn-
tatã a asistenþei, profesorul a preluat tema ºi, pornind de
la Sapho, a trecut-o, doct ºi dezinhibat, prin toate
epocile ºi literaturile.
marca unei scrieri evanescente. Elanurile confesive sînt
cenzurate de sfiala ºi rectractibilitatea unui, aproape,
anxios. Autodefinirile sînt sumare, referinþele autobi-
ografice – minime ºi aceasta întrucît profesorul nu-ºi
povesteºte viaþa, nu face din ea un roman – ca alþi
memorialiºti – ci ne oferã un compendiu. Ca sã-l afli,
trebuie sã-l cauþi printre rînduri, îndeosebi în
portretizãrile fãcute altora. „Sever, intransigent,
supravegheat (...), în fond comprehensiv ºi cultivînd o
perfectã echitate” – iatã o definire a unui personaj de
epocã, în care îl surprindem pe adevãratul Constantin
Ciopraga.
Ultima datã l-am audiat pe nonagenar în urmã cu o
sãptãmînã, la Galeriile Dana, din strada Cujbã, unde a
prefaþat, într-o companie selectã, expoziþia Dan
Hatmanu. Doar l-am audiat, fãrã sã-l ºi vãd, datoritã
aglomeraþiei, tot selecte. Dupã vernisaj, s-a retras
repede, fãrã a mai sta la colocviala cupã de ºampanie.
N-am bãnuit cã privitorul tãcut se va retrage, brusc, ºi
din viaþã.
Spirit laborios ºi sistematic, cel care a scris
Personalitatea literaturii române, a tentat, în cãrþile
sale, sã descopere, sã asambleze, sã impunã un model,
fie acela real sau iluzoriu. Mai ales iluzoriu, literatura
hrãnindu-se din iluzii. Dacã, în multe privinþe, a reuºit
sã devinã el însuºi un model – ce ºi-ar fi putut dori mai
mult?

Dupã modelul iluºtrilor înaintaºi (Ibrãileanu,

Lovinescu, Cãlinescu, Vianu), istoricul literar ieºean a
tatonat ºi alte teritorii ale creaþiei, scriind un roman,
Nisipul, în care „reface” atmosfera de lagãr de concen-
trare, cãruia i-a fost victimã; un volum de versuri, Ecran
interior, semnificativ pentru efortul continuu, chinuitor,
de a se „vedea” ºi de a se exprima pe sine; o carte de
memorii, Caietele privitorului tãcut. Cînd am citit-o pe
aceasta din urmã, am mizat pe faptul cã, aici, personajul
Ciopraga se va explica, se va deconspira satisfãcãtor
pentru toþi curioºii. Parþial, m-am înºelat. ªi-n aceste
memorii existã o anume deghizare, o detaºare de sine
(„Mã întorc spre mine ca spre un Altul”), privirea retro
cade mai ales pe alþii. Panorame, Figuri, Tãrîmuri –
sînt decupate ºi scrutate parcã sub un resort blagian: „Eu
nu strivesc corola de minuni a lumii/ Ci cu lumina mea/
Sporesc a lumii tainã”. ªtim mai multe, dupã lecturã,
despre Paºcanii natali ºi Fãlticenii liceali, despre Iaºii
maturitãþii, despre Vãratic ºi... Paris, despre multe alte
locuri, persoane ºi personalitãþi cu care profesorul s-a
intersectat, dar peste toate pluteºte o luminã parcã ire-
alã, rãmîne un halou enigmatic – ce nu este altceva decît

Revista românã nr. 1 (55) / 2009 11

 A M F I T E A T R U
Gheorghe MOLDOVEANU
OCTAVIAN GOGA ªI MAREA UNIRE
(I)
S-au împlinit anul trecut 90 de ani de la Marea Unire ºi 70 de ani de la trecerea în nefiinþã a lui Octavian Goga,
unul dintre cei mai înflãcãraþi luptãtori pentru fãurirea Marii Uniri, a României Mari.
maginea cu care Octavian Goga s-a impus în
I conºtiinþa publicã româneascã este a poetului arde-
lean preocupat de a realiza, dupã cum autorul însuºi
afirma, „monografia sufleteascã a satului, cu toate frãmîn-
tãrile lui, cu tot ce e zvîrcolire în el“1. Faptul cã dupã 1920
Goga a fost aproape înghiþit de iureºul vieþii politice din
România a fost interpretat ca o mare pierdere pentru
poezie, cãreia i-a acordat din ce în ce mai puþin timp.
În realitate, între cele douã laturi ale activitãþii lui
Octavian Goga, pe de o parte – cea poeticã, pe de alta – cea
politicã, existã neîndoielnice legãturi, publicistica servind
de punte între aceste aspecte aparent ireconciliabile. Tonul
mesianic al creaþiilor poetice din volumul Poezii, publicat
în 1905, îl anunþa, într-un fel, pe omul politic din perioada
urmãtoare. Cum el însuºi mãrturisea, „dacã aº face o dise-
care a stãrii mele sufleteºti, ar trebui sã mã întreb care e
cauza acelei dualitãþi care, ca o fatalitate, m-a urmãrit o
viaþã? Literatura de o parte ºi de alta chemarea cãtre trebile
publice; pe de o parte, abstracþiunea, pe de alta, locul real-
itãþilor?“2. Activitatea lui literarã a constituit, de fapt, una
din faþetele activitãþii publice, din moment ce munca
grupului de la revista studenþilor români din Budapesta
începutului de secol XX, „Luceafãrul“, era comparatã de
Goga cu cea unor „dinamitarzi“ care „lucrau la prãbuºirea
imperiului austro-ungar“3, activitatea poeticã fiind
împletitã cu cea publicisticã.. De altfel, activitatea pub-
licisticã îi va aduce lui Goga numeroase procese publice
(în 1907 avea intentate 15 procese, toate considerate
politice), sau amenzi pentru articole considerate politice,
aºa cum i s-a întîmplat în 1907, pentru articole publicate în
„Þara noastrã“, publicaþie a Asociaþiei pentru literatura ºi
cultura poporului românã în Ungaria (Astra), al cãrei sec-
retar era.
În 1909 va fi întemniþat la Cluj, apoi la Seghedin (ecou
– poezia Poet din volumul Din umbra zidurilor, în care
ironizeazã tratamentul deþinuþilor, pe care paznicii îi pot
despuia de tot, dar visul nu li-l pot lua). Poetul îºi asuma
sarcina pe care o punea în seama tuturor scriitorilor: „În
viaþa popoarelor luptãtoare scriitorii au fost ºi vor rãmîne
avangarda ce deschide bãtãlia. Scrisul lor e o trîmbiþã fer-
mecatã care propagã aspiraþiile unui neam“4. Pentru aceas-
ta era dispus sã intre în disputã cu mai vîrsticii fruntaºi
politici din Partidul Naþional din Transilvania, care nu
12
vedeau cu ochi buni amestecul scriitorilor în viaþa politicã.
„Aceºti oameni, spunea Goga, fireºte, nu vor înþelege
niciodatã cã în lupta de redeºteptare naþionalã a unui popor
oprimat, propaganda culturalã care se desface din slova
scriitorilor e un hotãrît act politic“5. La acest crez nu va
renunþa niciodatã. În 1934 îºi exprima pãrerea cã: „Fiecare
intelectual, în mãsura în care e intelectual, trebuie sã ia
parte la aceastã operã de modelare nouã a sufletului româ-
nesc, ºi cu atît mai mult artistul, acest receptacul de fiecare
clipã.
De aceea cred încã în misiunea istoricã, veche, a scri-
itorului; ªi dacã m-aþi întreba care e formula sufleteascã,
aceea care trebuie sã fie ºi pentru el nu numai un coman-
dament etic, ci, în acelaºi timp, ºi o formulã literarã, eu v-
aº rãspunde cu vechiul meu crez: «e ideea naþional㻓6.
Nici unul dintre mijloacele ce puteau fi folosite în
susþinerea ideii naþionale nu trebuia neglijat, dar contu-
rarea acestei idei cerea timp ºi preocupare. „Este, dom-
nilor, ideea naþionalã credinþa fanaticã în patrimoniul spe-
cific al neamului […]. Am înþeles asta fragmentar mai
întîi, limpede mai pe urmã, cã în oceanul zbuciumat al
omenirii noi sîntem o insulã cu flora ei deosebitã ºi cã a
îngãdui sã se distrugã aceastã insulã înseamnã a tolera un
furt în atelierul de evoluþie universalã […]. Literatura ºi
politica în care ne-am frãmîntat noi s-a înfãþiºat cu aceastã
pecete. Cãlãuziþi de-o supremã utilitate am creat un cate-
hism al datoriilor noastre de la care nu ne-am abãtut. Ne-
am zis: noi sîntem precursorii unitãþii unui popor, noi tre-
buie sã ne jertfim pentru coeziunea lui, noi trebuie sã
facem din hecatombele noastre piedestalul gloriilor de
mîine“7.
Crezul politic al lui Goga ºi al grupului din care fãcea
parte era mãrturisit în articolul Zile mari, publicat în 1913
în „Românul“, oficiosul din Arad al Partidului Naþional ºi
republicat la 13 august 1915 în „Epoca“8 din Bucureºti, cu
menþiunea: „Acum, cînd condeie închiriate de la Bucureºti
cautã prin toate mijloacele sã compromitã opera de
lãmurire a emigranþilor ardeleni, înfãþiºînd-o ca o
improvizaþie fãrã rãdãcini în trecut, nu va fi poate inutil sã
smulgem cîte o paginã în care s-a mãrturisit credinþa noas-
trã de acasã. […] ideea unitãþii a fost singurul nostru crez
politic ºi se va desprinde ca un ecou depãrtat speranþa
neclintitã ce-o punem noi în oastea României. Se va vedea
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
cã am urmat o linie dreaptã ºi cã era tot acelaºi atunci, cînd la rãzboi: duceþi-vã ºi sã dea Dumnezeu sã vã batã.
ne socoteam «ariergardã» oºtirei româneºti, ca ºi astãzi, Pentru coordonarea activitãþii ardelenilor cu cea a
cînd putem fi avangarda ei“. bucovinenilor, se înfiinþeazã în 1914 Cercul bucovinenilor
Practica de a republica în Transilvania articole pe care ºi transilvãnenilor din Bucureºti, unde Octavian Goga va
le publicase întîi în Regat ºi invers a fost folositã de multe fi o prezenþã foarte activã, împreunã cu alþi colaboratori
ori, urmãrind sã convingã de verticalitatea poziþiei sale, cã asigurînd apariþia publicaþiei „Ardealul“, prin care se
nu este dispus sã facã vreo abatere de la linia trasatã. fãceau cunoscute opinii ale membrilor grupãrii. Crearea
Implicarea lui Goga în publicisticã era motivatã de acestui cerc aminteºte de faptul cã punerea în circulaþie a
temperamentul sãu ºi de fermitatea cu care îºi susþinea conceptului România Mare este opera românilor din
crezul, dar ºi de prezenþa sa în viaþa social-politicã a þãrii. Imperiul Habsburgic. Înaintea revoluþiei de la 1848 aici s-
Nu multã vreme dupã stabilirea la Bucureºti a devenit o a lansat ideea unirii românilor din Transilvania, Bucovina,
personalitate foarte cunoscutã, participînd la toate acþiunile Banat ºi pãrþile ungureºti într-un principat autonom, care
care priveau viaþa românilor ardeleni. E de menþionat rolul accepta supunerea faþã de Austria, ulterior acestui princi-
pe care l-a avut Goga în coordonarea activitãþilor Ligii pat urmînd sã i se alãture ºi Moldova ºi Þara Româneascã,
pentru unitatea culturalã a tuturor românilor cu ale Astrei principate aflate la acea vreme sub ocupaþie turceascã.
din Transilvania, fapt benefic mai ales dupã ce, în 1914
Liga ºi-a schimbat numele în Liga pentru unitatea politicã NOTE
a tuturor românilor. Apelul adresat opiniei publice de noul 1. Octavian Goga, interpretat de…, ediþie îngrijitã de Ion
comitet al Ligii, printre ai cãrui membri se numãra acum ºi Dodu Bãlan, Editura Eminescu, Bucureºti, 1974, p. 50.
Goga, punea în luminã un adevãr confirmat de experienþa 2. Idem, Fragmente autobiografice. Mãrturisiri literare,
timpului: „unitatea culturalã fãrã unitatea politicã nu are Bucureºti, 1934, p. 27.
3. Octavian Goga, interpretat de…, p. 46.
nici o chezãºie; pentru pãstrarea unitãþii culturale ni se
4. Idem, Însemnãrile unui trecãtor, Arad, 1911, p. 7.
impune necesitatea politicã. Nu din fericita coincidenþã a 5. Idem, Ce e „Tribuna“ zilelor noastre? Rostul scriitorilor
evenimentelor, nici din bunãtatea altora va ieºi România în politicã, în „Tribuna“, 24 mai 1911.
cea mare. Nu Liga hotãrãºte ceasul jertfei. Simte însã cã 6. Idem, Fragmente autobiografice. Mãrturisiri literare, p.
ceasul se apropie. ªi fiindcã simte acest lucru, Liga 47.
vesteºte pe toþi românii sã fie gata“9. Dar încã de înaintea 7. Idem, Ideea naþionalã, Cluj, 1923, p. 4.
congresului prin care Liga îºi schimba numele, se afirma 8. Împreunã cu alþii, îndeosebi ardeleni, susþinea aici rubrica
fãrã ocoliºuri „nevoia unei acþiuni imediate pentru dezro- Ardealul vorbeºte, fãcînd cunoscute în Regat aspiraþiile unioniste
ale ardelenilor.
birea þinuturilor româneºti din Austro-Ungaria“10.
9. „Adevãrul“, 26 decembrie 1914.
Tonul ardeleanului devine vehement, încercînd sã 10. „Adevãrul“, 9 decembrie 1914.
schimbe hotãrîrea guvernanþilor de la Bucureºti de a 11. Dupã Ion Dodu Bãlan, Octavian Goga, Editura Minerva,
rãmîne neutri faþã de conflictul armat declanºat, avertizînd Bucureºti, 1971, p. 129-130.
în conferinþa Calvarul nostru, þinutã la Ateneul român pe
15 ianuarie 1915, cã „soarta
românismului din Ardeal se
hotãrãºte acum ºi la Bucureºti […].
Ori intrã România în acþiune ca sã
ne mîntuiascã pe noi ºi sã se
întãreascã pe sine, ori raþiunea de a
fi a românismului din Ardeal este cu
desãvîrºire ºtirbitã […]. Ori treceþi
acum munþii spre ei ca sã-i scãpaþi,
ori rugaþi pe Dumnezeu sã ridice
munþii pînã la cer, ca sã nu poatã
pãtrunde la voi glasul blestemelor
lor“. Orice tergiversare era consider-
atã nejustificatã, cãci „România e
sufleteºte în rãzboi din ziua în care
ºi-a dat seama cã tendinþa fireascã
de a uni graniþele etnice cu cele
politice îºi va smulge triumful defin-
itiv pe urma acestei încãierãri“11.
Situaþia dramaticã a românilor din
Austro-Ungaria este cuprinsã în
întregime în urarea pe care bãtrînii
ardeleni o fãceau tinerilor ce plecau Maxim Trucan, Chiºinãu

Revista românã nr. 1 (55) / 2009 13

 Traian D. LAZÃR

RADU GYR,
„RAPSODUL POPULAR AL PUªCÃRIILOR”
(I)
iu al actorului Teatrului Naþional din Craiova aceeaºi luminã de lunã, aceiaºi haiduci, aceleaºi domniþe”

F Coco Demetrescu ºi al Eugeniei Gherghel, Radu

Gyr s-a nãscut la 2 martie 1905 la Cîmpulung
Muscel ºi a studiat la Liceul „Carol I” din Craiova. În ulti-
ma clasã de liceu (1922-1923) el a fost coleg cu Petre
Pandrea, viitor avocat, cu Traian Ulmu ºi N. Milcu, viitori
poeþi, iar printre prietenii sãi se numãrau N. Herescu ºi
Mihail de Mayo. „Prietenul sãu de bazã era, pe atunci,
Mihail de Mayo, feciorul bancherului evreo-spaniol (evreu
sefard n.n.)”. Încã de pe atunci Gyr publica versuri la
„Rampa” ºi „Adevãrul literar”, fiind exmatriculat din
ºcoalã pe timp de trei sãptãmîni „pentru colaborare la
gazetele democratice, progresiste, jidoveºti ºi
bolºevizante” (Vezi Petre Pandrea, Memoriile mandarinu-
lui valah, Ed. Albatros, 2000, p. 100, 101).
Încã elev în ultimul an de liceu, junele poet se cãsã-
toreºte cu „o fetiºcanã blondã, cu pãr galben ºi lung, cu
ochi mari ºi albaºtri”, numitã Rozica. Dupã ce ºi-a luat
bacalaureatul, Radu, însoþit de Rozica, a ajuns la
Bucureºti, unde poetul voia sã se înscrie la Facultatea de
Litere ºi Filosofie. Cazat la hotelul Astoria, lîngã
Ciºmigiu, a luat legãtura cu literaþii bucureºteni. La
cofetãria de lux Riegler s-a întîlnit cu Eugen Boureanu, cu
fiul acestuia, Radu Boureanu ºi cu jurnalistul ºi poetul
Zaharia Stancu. Gyr era pe atunci (1923) „un tînãr cu
pistrui ºi cu ochelari groºi pe nas. Pãrul castaniu, lung ºi
lins”. S-au servit cafele, prãjituri, iar Gyr a citit un poem.
„Era frumos poemul. Haiduci, hangiþe, luminã de lunã,
rime rare ºi un belºug neobiºnuit de cuvinte sonore”. Cei
prezenþi l-au felicitat pe autor, iar acesta i-a invitat la
domiciliul sãu „sã v-o prezint pe Hania, soþia mea”.
Romanticul poet îi dãduse iubitei Rozica numele Hania,
dupã eroina romanului (omonim) Hania, al lui
Sienkievicz. Aceasta îi va dãrui un fiu, dar „cãsãtoria” nu
a durat, cei doi despãrþindu-se (Vezi Zaharia Stancu, Zile
de lagãr, Ed. Socec, 1945, p. 341, 342).
În anii urmãtori, Radu Gyr a urmat cursurile Facultãþii
de Litere ºi Filosofie din Universitatea Bucureºti. În
aceeaºi perioadã a frecventat cenaclul lui Mihail
Dragomirescu, alãturi de N.I. Herescu, Traian Pãunescu-
Ulmu, Talaz, George Dumitrescu.
În iulie 1927, poetul s-a despãrþit de Rozica, s-a logodit
ºi cãsãtorit cu Flora. În 1932 a venit pe lume rodul acestei
cãsãtorii, o fetiþã botezatã Luminiþa (Monica).
Treptat, ajungînd, între timp, ºi asistent al prof. Mihail
Dragomirescu la Institutul de Literaturã, Radu Gyr a
devenit un poet tot mai cunoscut. Scria ºi publica în mai
toate revistele literare poezii „cu aceleaºi versuri lungi,
ca ºi în poezia pe care o citise la cafeneaua Riegler
(Zaharia Stancu, op. cit., p. 343).
Din 1933, Radu Gyr a început sã publice ºi prozã, în
ziarele miºcãrii legionare. „O prozã violentã, vulgarã, care
nu semãna nici pe departe cu versurile lui serafice”.
Explicaþia? Radu Gyr a intrat în politicã alãturi de
Legiunea Arhanghelului Mihail. Prietenului sãu din timpul
studenþiei, Zaharia Stancu, dupã ce l-a invitat sã adere la
miºcarea legionarã, i-a dezvãluit ºi motivele intrãrii sale în
politicã. „Am sã ajung ministru. [...] Nu vrei sã fii deputat,
sã fii ministru, sã ai puterea în mîini?” (Idem). Exista deci
o anumitã dozã de ambiþie, de sete spre întîietate (vîrful
ierarhiei), ce caracteriza personalitatea lui Radu Gyr ºi
care s-a manifestat mai întîi în domeniul literar ºi apoi în
cel social-politic. Dupã observaþiile lui Zaharia Stancu,
influenþate poate de orientarea sa cãtre o politicã de stînga,
aderarea la miºcarea legionarã a produs o schimbare sem-
nificativã în comportamentul poetului. Înainte de aceasta,
el umbla îndoit de spinare, „cu capul în jos, ca un porc care
ar cãuta prin gunoaie ceva de ros”, dar dupã ce a îmbrãcat
cãmaºa verde, poetul a umblat „cu fruntea sus” (Ibidem, p.
160).
Intrarea poetului în politicã a fost judecatã ºi comentatã
însã cu realism de cãtre fostul sãu coleg de clasã Petre
Pandrea, care nota în 1956: „E o meserie de care habar n-
avea ºi nici nu are”. Consecinþa? „A fãcut 13 ani pîrnaie”
( P. Pandrea, op. cit., p.100).
La 29 decembrie 1933, camarazii lui Radu Gyr 1-au
asasinat pe primul ministru I.Gh. Duca. Autoritãþile i-au
arestat pe asasini (Nicolae Constantinescu, D. Caranica,
Doru Belimace), dar ºi pe Nichifor Crainic, Dragoº
Protopopescu, Nae lonescu, Radu Gyr etc., învinuiþi de
complicitate la asasinat. Poliþia îl cãuta pe Corneliu Zelea
Codreanu, dar nu l-a gãsit, fiind protejat de fideli ºi de per-
soane sus-puse. Între legionarii liberi ºi guvern au început
tratative, duse prin intermediul ministrului de interne, Ion
Inculeþ. În acest timp cercetãrile judiciare au fost tãrãgã-
nate. Radu Gyr a adresat o scrisoare subsecretarului de stat
la Interne, Victor Iamandi, în care explica faptul cã „s-a
înscris în miºcarea legionarã din idealism, din naivitate.
Nu ºtia cã Legiunea va ucide oameni. Nu avea nici o legã-
turã cu asasinii”. Tot acolo, fãcea apel la sentimentele de
omenie ale subsecretarului de stat, solicitînd „Sã fie eliber-
at din închisoare ºi scos din proces. Jurã pe viaþa lui, pe
viaþa pãrinþilor lui, jurã chiar pe viaþa fetiþei lui cã nu se va
mai amesteca niciodatã în politicã” (Zaharia Stancu,

14 Revista românã nr. 1 (55) / 2009

op.cit., p. 349; vezi ºi Nichifor Crainic, Zile albe, zile
negre. Memorii, vol. I, Casa editorialã Gîndirea, 1991, p.
253 ºi urm.). Ca urmare, poetul a fost eliberat din detenþie
ºi scos din proces.
Dupã aceea, Gyr a scris versuri, numai versuri,
renunþînd la proza destinatã presei legionare. Tatã
înduioºat, Gyr scria „versuri în care cînta nevinovãþia,
frãgezimea ºi frumuseþea fetiþei lui”. Prin reviste ºi apoi în
volum (Stele pentru leagãn – 1936) a publicat aceste cîn-
tece de leagãn.
Dar tot atunci a scris ºi Balada Nicadorilor, glorificînd
pe cei trei asasini ai lui Duca. Prietenului Zaharia Stancu,
mirat cã un poet putea cînta cu aceeaºi vibraþie frumuseþile
unui copil ºi pe asasinii unui om, Gyr i-ar fi rãspuns:
„Pentru noi, Nicadorii sînt sfinþi”. Iar la replica lui Stancu:
„Nicadorii sînt niºte asasini”, Gyr a ricanat: „Eºti naiv,
dragã. Poezia e una, politica e alta” (Zaharia Stancu,
op.cit., p. 347). Dupã aceasta, Gyr l-a socotit ºi l-a tratat pe
Zaharia Stancu ca pe un inamic politic.
Întrucît guvernul a interzis purtarea cãmãºilor verzi,
legionarii vor folosi alt semn distinctiv: un ciucure verde
atîrnat la butonierã. Organizaþia politicã legionarã,
interzisã legal de guvernul I.Gh. Duca, a renãscut sub
forma partidului „Totul pentru þarã”, sub conducerea gen.
Zizi Cantacuzino-Grãniceru, în care s-au înscris Codreanu
ºi adepþii sãi. Sediul partidului se numea Casa Verde, iar
titlurile din presa partidului ºi unele dintre semnãturile
publiciºtilor se tipãreau cu cernealã verde. Treptat,
stricteþea autoritãþilor a slãbit, iar legionarii au reluat prop-
aganda prin cãrþi, broºuri etc. Radu Gyr a scris atunci
Sfîntã tinereþe legionarã, iar tînãrul compozitor Nello
Manzatti (Ion Mînzatu) a pus versurile pe muzicã, melodia
devenind cel mai folosit marº al miºcãrii legionare. Pentru
Sfîntã tinereþe legionarã, C.Z. Codreanu l-a avansat pe
Gyr la gradul de comandant legionar. Gyr avea în subor-
dine mai multe cuiburi legionare formînd o familie, pe care
a numit-o „Familia Luminiþa”, dupã numele fiicei lui.
Parte a maºinii politice legionare, „Familia Luminiþa” a
fost implicatã în elaborarea listelor negre cu duºmanii
Legiunii: jurnaliºti ºi scriitori ce fãceau altã politicã,
oameni de afaceri ce refuzau sã subvenþioneze Legiunea,
indivizi aflaþi în conflicte personale cu membrii Legiunii.
Cei înscriºi pe liste urmau a fi pedepsiþi cînd Legiunea
va prelua puterea. În acþiunile din acest timp ale adepþilor
miºcãrii legionare (ºezãtori, caravane literare, marºuri),
creaþia poeticã a lui Radu Gyr era larg folositã (Vezi ªtefan
Baciu, Praful de pe tobã, Ed. Eminescu, 1995, p. 498,
499). În toamna anului 1937, Radu Gyr publica în ziarul
„Buna Vestire” pamflete în care ataca pe vechii oameni
politici. Într-unul din aceste pamflete, publicat în
apropierea alegerilor parlamentare din decembrie 1937,
poetul cerea moartea lui Victor Iamandi, ca persecutor al
Legiunii. Acesta tocmai fusese scos din guvern (din
funcþia de subsecretar de stat la Interne), cînd ministru de
Interne a devenit Richard Franasovici. Cel atacat a luat
legãtura cu Zaharia Stancu, i-a arãtat scrisoarea ce-i
adresase Gyr în 1934 ºi i-a cerut sã o publice în „Lumea
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
Româneascã”, ziar în care Stancu ducea o campanie
împotriva Legiunii. Stancu a refuzat, motivînd cã „Radu
Gyr mi-a fost prieten. Prieten de tinereþe. N-aº vrea sã-1
lovesc atît de tare” (Zaharia Stancu, op.cit., p. 350). Astfel
Gyr ºi-a putut continua campania pamfletarã, cerînd ºi
moartea dr. N. Lupu.
În aprilie 1938, a fost arestat C.Z. Codreanu ºi apoi alþi
fruntaºi legionari, între care ºi Radu Gyr. Ministrului de
interne, Armand Cãlinescu, poetul arestat i-a adresat „o
scrisoare tot atît de lungã, tot atît de duioasã ºi tot atît de
plinã de rugãminþi ºi de jurãminte (ca ºi cea adresatã lui
Victor Iamandi în 1934, n.n.). A fost un naiv. Acum nu
mai e naiv. E bãrbat matur. Va scrie versuri lirice ºi-ºi va
vedea de catedra lui. Sã-i dea drumul Armand Cãlinescu
din închisoare ºi sã-1 punã sub supraveghere. Þara va avea
în Radu Gyr pe cel mai cumsecade dintre cetãþeni” (Idem).
Lui Armand Cãlinescu i s-a fãcut milã de poetul naiv, ca ºi
lui Iamandi, ºi 1-a eliberat din închisoare.
La 21 septembrie 1939, oamenii lui H. Sima l-au asasi-
nat pe ºeful guvernului, Armand Cãlinescu. Asasinii au
fost capturaþi ºi împuºcaþi. Noul guvern, condus de Gh.
Argeºanu, a rãspuns gloanþelor cu gloanþe. În fiecare judeþ
au fost împuºcaþi fruntaºi legionari, aproape 300 în toatã
þara. Numeroºi legionari au fost arestaþi. Printre ei se afla
ºi Radu Gyr. Dar poetul a mai scris o scrisoare. Din nou i
s-a dat drumul (Idem).
În perioada 3-5 sept. 1940, legionarii au fãcut presiuni
asupra regelui Carol al II-lea pentru a le încredinþa
guvernarea. Fiind refuzaþi, au cerut abdicarea regelui (N.
Crainic, op.cit., p. 322, 323). Pentru a-ºi salva tronul,
regele a încredinþat conducerea statului generalului Ion
Antonescu, dar ºi acesta a cerut ºi a impus abdicarea
regelui Carol al II-lea. Victorioºi, legionarii au demonstrat,
la 6 sept. 1940, în faþa palatului regal, cîntînd Sfîntã
tinereþe legionarã. În fruntea demonstranþilor, îmbrãcaþi
cu cãmãºi verzi ºi cu steaguri verzi în mîini, se aflau
comandanþii legionari, poetul Radu Gyr ºi profesorul
Vladimir Dumitrescu (Zaharia Stancu, op.cit., p. 350; Emil
Dorian, Jurnalul din vremuri de prigoanã, Ed. Hasefer,
1996, p. 126).
Formarea guvernului antonesciano-legionar (14 sept.
1940) a adus poetului împlinirea ambiþiilor sale de ascensi-
une în ierarhia socialã ºi politicã. La 26 sept. 1940, Radu
Gyr a fost numit Director General al Teatrelor Naþionale,
Operelor Române ºi al spectacolelor, în locul lui Ion Marin
Sadoveanu. Ca înalt demnitar al regimului legionaro-
antonescian, Radu Gyr i-a promovat pe legionari în funcþii
pentru a impune controlul Legiunii asupra instituþiilor de
culturã. Haig Acterian a fost numit director general al
Teatrului Naþional Bucureºti, iar Virgil Carianopol ºi
Ladmiss Andreescu au devenit inspectori ai teatrelor. Gyr
preconiza alegerea unei conduceri legionare a Societãþii
Scriitorilor Români, în care el sã deþinã funcþia de
preºedinte, iar Virgil Carianopol, Ladmiss Andreescu,
Aurel Chirescu, G. Acsintescu ºi George Dorul-Dumitrescu
sã fie membri. Înfrîngerea rebeliunii legionare a dat peste
cap aceste planuri (Zaharia Stancu, op.cit., p. 280).
15
 Isabela VASILIU-SCRABA
MOARTEA SPIRITUALÃ
ÎN RECEPTAREA DIN ÞARÃ
ªI VISUL PREMONITORIU AL LUI ELIADE
n numãrul dedicat lui Alexandru
Î Dragomir de o revistã scoasã de
Liiceanu („Studia Phaenome-
nologica”, IV, 3-4/2004), umplut pe
sfert cu prefaþa ºi postfaþa la volumul
Crase banalitãþi metafizice (Ed.
Humanitas, 2004) ºi mai mult de jumã-
tate cu texte de-ale lui Dragomir publi-
cate în româneºte în primul ºi al doilea
volum scos de Humanitas în 2004 ºi
2005, în puþinele pagini rãmase, alãturi
de un text memorialistic al lui Walter
Biemel (publicat ºi de Ierunca în
„Ethos”), cititorul revistei aflã de la Horia Roman
Patapievici ºi de la Virgil Ciomoº cã la una din conferinþele
þinute de ei ca bursieri NEC a asistat Alexandru Dragomir.
L’„ange” messager (p. 81), Andrei Pleºu, nu-l infor-
mase pe Ciomoº de aleasa asistenþã pe care urma sã o aibã.
La cei aproape 80 de ani ai sãi, fostul discipol al lui
Heidegger a fost adus cu maºina ca, împreunã cu Andrei
Scrima, prin simpla lor prezenþã, sã „valideze”, prin „grãi-
toarea” tãcere (apud. Ciomoº) a fiecãruia din cei doi, „înal-
tul” nivel al cunoaºterii filosofice la care ar fi fost ajuns
conferenþiarul absolvent al acelei Facultãþi de materialism
dialectic care purta numele de Facultate de Filosofie.
Dupã ce a constatat (din Jurnalul de la Pãltiniº, apãrut
la Cartea Româneascã în 1983) cã Înalta Poartã îi permite
lui Noica sã fie înconjurat de unii tineri, Alexandru
Dragomir i-a solicitat acestuia sã-i împrumute îngerii pãz-
itori care puteau trece cu burse Humbold dincolo de
Cortina de Fier. Astfel cã, din 1985, datã fiind vitregia vre-
murilor, Dragomir a ajuns sã þinã conferinþe în casa lui
Gabriel Liiceanu, cu un public de 3-4 persoane care înreg-
istrau de zor (în scris sau pe casete) spusele lui. Fiind între
cunoscuþi, bãtrînul Alexandru Dragomir s-a lãsat purtat
„pe sus” de Pleºu la conferinþa lui Ciomoº, prilej cu care a
discutat în exclusivitate cu pãrintele Andrei Scrima, cu
care mai avusese prilejul de a se tachina pe teme filosofice.
Dacã la NEC s-au gãsit atunci laolaltã doi dintre marii
filosofi români în viaþã, unul reîntors în þarã dupã o lungã
misiune (pãr. Andrei Scrima) ºi altul scos la vedere
(Alexandru Dragomir) din negura marginalizãrii impuse
cu de-a sila* odatã cu instalarea lui Ioºca Chiºinevschi
(secondat de Paul Cornea) la cîrma culturii româneºti, cine
sã mai nege excelenþa „centrului de excelenþã” (New
Europe College)?
16
Revenirea în þarã a lui Mircea Eliade
urma sã îndeplineascã (indirect) acelaºi rol:
prin simpla sa prezenþã el ar fi dat girul
regimului de ocupaþie ideologicã ºi cultur-
alã a þãrii. Momeala fusese la început pub-
licarea volumului Aspects du Mythe, cu tra-
ducerea revãzutã de Sergiu Al-George,
tãrãgãnatã vreme de opt ani. Din Jurnalul
lui Eliade aflãm cã prin 1970 cenzorii ideo-
logici se împiedicaserã de un citat (ulterior
suprimat la sugestia faimosului istoric al
religiilor) din Norman Cohn „în care comu-
nismul ºi nazismul erau socotite printre
mesianismele moderne” (vol. II, 2004, p. 131). Dupã încã
doi ani lucrarea s-ar fi publicat „de urgenþã” dacã Virgil
Cândea ar fi reuºit sã-ºi ducã la bun sfîrºit misiunea de a-l
convinge pe Eliade sã revinã în þarã. Prin 1977 Virgil
Cândea încã îl mai „implora” de la Cleveland sã-ºi facã
apariþia dupã Cortina de Fier. De data aceasta oficialii ridi-
caserã miza: Eliade era zor nevoie invitat sã devinã mem-
bru de onoare al Academiei RSR: „i-am explicat (poate
puþin prea brutal, noteazã fostul asistent al lui Nae
Ionescu) de ce sînt silit sã refuz” (12 aprilie 1977). Drept
care a mai trecut un an pînã sã aparã în librãrii Aspecte ale
mitului (1978).
Mircea Eliade nu s-a lãsat pãcãlit sã revinã pentru a da
girul „barbariei” (apud. Vintilã Horia, rev.
„Origini/Romanian Roots”, vol. XIV, No. 135-136, sept.-
oct. 2008, p. VIII), din þara unde gîndirea rãmãsese oficial
întemniþatã, ºi unde Anton Dumitriu împreunã cu Noica
ajunseserã a reprezenta aproape în exclusivitate întreaga
filosofie româneascã. Eliade, care din tinereþe se ocupase
cu cele mai înalte realizãri spirituale ale omenirii, se pare
cã fusese dãruit cu ceva puteri divinatorii. Fiindcã prin
intermediul unui vis el a avut imaginea receptãrii în þarã a
operei sale. Nu doar pentru momentul în care a visat,
moment cînd oficialii culturii încã mai sperau sã-l
momeascã sã treacã de Cortina de Fier, ci valabilã mai ales
dupã 1990 în România aceloraºi „atei stîngiºti ºi viermi
extremiºti care rod marginile Culturii” (Vintilã Horia, 29
martie 1975, în ibidem, p. VII).
Se fãcea cã Eliade a murit ºi cã el se vedea pe sine
mort, de undeva din afara coºciugului. La un moment dat
sicriul cu rãmãºiþele sale pãmînteºti a început sã pluteascã
în aer pornind de la Paris cãtre Bucureºti. Vederea din
exterior a putut urmãri zborul pînã în Bulgaria. Din dreap-
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
ta Dunãrii, privind peste graniþa constituitã de fluviu,
Eliade a constatat cu surprindere cã spectacolul a luat o
altã înfãþiºare. Pe cît de limpede fusese imaginea pe care a
putut-o urmãri cu uºurinþã pe tot parcursul de la Paris pînã
la graniþa cu România, pe atît de înceþoºatã devenise ea
acum, ducîndu-l la imposibilitatea de a mai urmãri plutirea
sicriului de la Dunãre cãtre Bucureºti. Odatã intrat pe teri-
toriul þãrii, coºciugul a fost înconjurat de o negurã în care
nu putea strãbate acea privire însoþitoare, acel spirit nemu-
ritor al lui Eliade.
Aceastã viziune ar putea fi interpretatã în felul urmãtor:
Intrate pe teritoriul ciuntit al patriei sale, rãmãºiþe
pãmînteºti ale marelui Eliade îºi vor pierde calitatea de a fi
fost corpul decedat al unui istoric al religiilor onorat de
lumea academicã, devenind prada mult aºteptatã de vînã-
torii de cadavre. Prin acest vis Eliade a fost înºtiinþat cã
imediat dupã moartea sa „reflectoarele se vor îndrepta cu
toatã forþa asupra anilor treizeci” cum scrie Virgil
Nemoianu (1), care l-a încurajat pe Norman Manea sã
joace cartea vieþii sale atacîndu-l pe Eliade, fapt bine apre-
ciat în Israel ºi abundent rãsplãtit cu o bursã de un an în
RFG, un post de universitar la Bard College (SUA), ind-
emnizaþii de cercetare/creaþie de la Fundaþia Guggenheim
etc. (2). Ideologul Nemoianu, care primise în douã rînduri
textul lui Manea în vremea cînd acesta îl cocea, va scrie,
cu îngîmfarea caracteristicã tuturor impostorilor care-ºi
dau cu pãrerea în domenii în care nu se pricep, cã Eliade,
Enescu ºi Brâncuºi „îl lasã indiferent” ºi cã multe din prin-
cipalele lucrãri savante ale lui Eliade i-au rãmas necunos-
cute. Apoi decreteazã apodictic: „Eliade, Noica, Cioran,
toatã generaþia lor, de la Vulcãnescu pînã la Þuþea aparþin
trecutului” (p. 192).
Spuneam cã Eliade a avut daruri divinatorii, fiindcã el
a presimþit care este ºi care va fi receptarea oficialã a
operei sale. În forma acestui vis premonitoriu Eliade a
intuit cã ideologii de serviciu îl vor considera „mort” spir-
itualiceºte. Desigur, ºtia de mult de gãselniþa „presupoziþi-
ilor politice ale scrierilor sale ºtiinþifice” (apud. S. Antohi),
dupã cum ºtia bine cã în Occident nici un istoric serios al
religiilor nu se coboarã la asemenea nivel al discuþiei. Dar
pentru cei de-acasã, pentru România ciuntitã ºi decapitatã
de vîrfurile spiritualitãþii sale, pentru cultura româneascã
în care izvoarele fuseserã dinadins secate, situaþia nu se
prezenta ca în Occident. ªi aici intervine puterea divinaþiei.
Într-o culturã materialistã dirijatã din umbrã de ocu-
pantul þãrii mai bine de jumãtate de secol, o culturã în care
a fost sãltat (pe cele mai înalte culmi) un istoric al religi-
ilor precum Andrei Pleºu, geniul eliadesc va dispãrea într-
o ceaþã extrem de deasã.
Dar Eliade mai prevede ceva. El intuieºte, în plus, cã
oficialii din þarã nu-l vor da cu totul uitãrii. El poate reveni
acasã. Sicriul îi ajunge la Bucureºti, dar culturnicii de aici
se vor preocupa de Eliade ca de un om oarecare, scãpat de
temniþa care-l aºtepta cu porþile deschise din 1945. Redus
la dimensiunea de cetãþean care s-a bucurat de drepturi
cetãþeneºti ºi a avut simpatii politice, Eliade va fi catalogat
în þara sa, cum a fost catalogat ºi prietenul sãu Mircea
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
Vulcãnescu, drept „bandit fascist”. Revenirea postumã a
lui Eliade nu va semãna în nici un caz cu revenirea pos-
tumã a lui George Enescu, interpretat post mortem de toþi
marii muzicieni ºi onorat an de an prin festivaluri care la
Bucureºti îi poartã numele.
Vorbind de mormîntul lui Enescu rãmas gol la Tescani,
Ion Papuc subliniazã „eºecul reîntoarcerii acasã a lui
Enescu ºi-i asociazã imaginea visului eliadesc cu sicriul
zburãtor. Aceasta îl duce pe Ion Papuc la concluzia cã,
indiferent dacã s-ar fi întîmplat ca rãmãºiþele lui George
Enescu sã ajungã a-ºi dormi somnul de veci în þãrîna pro-
priei þãri, privirea lui Enescu ar fi rãmas „definitiv în exil.
Privirea lui, adicã spiritul, geniul lui creator, cum se spune,
ar fi rãmas definitiv în exil”(3).
Hermeneutizarea dupã care accentul e pus pe
rãmînerea definitivã în exil, vãduveºte visul lui Eliade toc-
mai de partea premonitorie a sa, de secvenþa cu plutirea
neîntreruptã a sicriului într-o negurã în care lumina spirit-
ului nu-l mai însoþeºte. E foarte adevãrat cã atît la Enescu,
cît ºi la Eliade, creativitatea le-a fost benefic influenþatã de
viaþa din exil. Dar divinaþia din visul lui Eliade nu este
axatã pe faima care îi va rãmîne vie în Occident, unde
scrierile îi vor fi neîntrerupt publicate ºi traduse (cum s-a
întîmplat cu traducerile fãcute de Joaquin Garrigou, direc-
torul Institutului Cervantes din Bucureºti). Eliade
(pre)vede ce se va întîmpla cu opera lui de o viaþã în þarã,
el are premoniþia negurii care va întuneca lumina spiritului
încorporatã în scrierile sale.
Note:
1. În postfaþa la volumul lui Mihai ªora (Despre dialogul
interior), Virgil Nemoianu (fost membru PCR) nu a putut scrie
despre „nefastul ºi insignifiantul Nae Ionescu” ºi despre
„neaºteptata rãutate a românilor faþã de semenii lor” cum a fãcut-
o în volumul prin care Editura Humanitas a marcat centenarul
naºterii lui Eliade (v. Întîlniri cu Mircea Eliade, Ed. Humanitas,
Buc., 2007). Aici a trebuit sã se resemneze sã aminteascã de
„incandescentul ºi controversatul Nae Ionescu”.
2. v. rev. „Origini/Romanian Roots”, nr. 3-4/2001.
3. v. Ion Papuc, Scriitorul de filosofie, Ed. România Press,
2008, p. 145.
Luana Media Enciu, Bucureºti
17
 Anca NEGRU
ASPECTE ALE SUFERINÞEI
LA EMIL CIORAN
ÎN „REVELAÞIILE DURERII”
ioran vede suferinþa bivalentã: existã o
C suferinþã esteticã ºi o suferinþã cronicã. Cea
dintîi este superficialã ºi nerevelatorie a
vieþii în sine, lipsitã de intensitate ºi prin urmare pri-
vatã de sensuri imanente sau de o cãutare a lor în
însãºi esenþa vieþii (p. 91, Editura Echinox, Cluj, 1990:
„Toþi aceia care considerã micile insatisfacþii ale vieþii
ca suferinþã, care dau proporþii unor contradicþii ºi
neliniºti spirituale legate de instabilitatea ºi incertitu-
dinile vîrstei, care se pretind torturaþi fãrã perspectiva
obsedantã a morþii – toþi aceºtia sufãr estetic, fiindcã
în cazul lor nu este vorba de o zguduire permanentã a
totalitãþii fiinþei lor, ci de niºte chinuri trecãtoare ºi
accidentale pe care le exagereazã o fantezie livrescã,
fãrã un determinant adînc”). Suferinþa esteticã nu este
un cutremur al individului unic, înþeles ca tot, nu este
o dezrãdãcinare ºi o continuã „grijã pentru moarte”,
este fãrã fond ºi pur formalã.
Cea de-a doua suferinþã, cea metafizicã sau cron-
icã, este durerea autenticã, revelatorie, stã în însãºi
esenþa vieþii, are un caracter intens ºi care se amplificã
pînã la disperare (paroxismul durerii), aflatã în conul
thanatos-ului freudian.
Cioran considerã cã faptul de a suferi þine de
iraþional, de demonic, care sînt, ambele, esenþiale
vieþii („Faptul durerii în lume þine de caracterul de
iraþionalitate, bestialitate ºi demonie a vieþii, care îi
dau acesteia caracterul unui vîrtej ce se mistuie în pro-
pria încordare”, p. 90). Suferinþa, imanentã vieþii, este
iraþionalã în sine, revelînd semnificaþiile iraþionale ºi
tainice ale vieþii însãºi, în tumulturi de simþire ºi
gîndire, într-o negare perpetuã ºi vehementã a vieþii
însãºi, din a cãrei esenþã suferinþa în sine provine, un
paradox clasic cioranian, de o frumuseþe ºi o subtili-
tate deosebite (p. 90: „Suferinþa este o negaþie a vieþii,
negaþie închisã în structura ei imanentã”).
În suferinþã, omul unic se scindeazã lãuntric, se
izoleazã de „fire”, de exterioritate, deºi are nevoie de
motive exterioare pentru a se adînci în interioritatea
durerii. Omul se întoarce la principiu, la cauze prime,
le percepe senzorial, nu raþional, le „simte” în profun-
zimea lor. Omul se autoneagã în durere, cãpãtînd un
plus de conºtiinþã. Planul conºtiinþei se dezvoltã trep-
tat dupã nivelurile durerii, se exacerbeazã la nesfîrºit,
18
dezlegîndu-l pe om de lianturile cu viaþa ºi cu ceea ce
îi este propriu ei (p. 90-91: „Atunci, însã, cînd omul
este ars pînã în substanþa intimã a fiinþei lui de flacãra
durerii, cînd conºtiinþa capãtã o mare capacitate de
dezinteresare fiindcã s-a eliberat de legãturile vitale,
cînd viziunea capãtã un caracter de puritate ce sur-
prinde esenþa, înþelegerea pentru fenomenele capitale
ale vieþii ajunge la expresiunea cea mai purã. [...]
Dezintegrarea din viaþã care se realizeazã în acest caz
este produsã de experienþa simþurilor, nu de concepþii
raþionale”).
În suferinþa cronicã, omul resimte stãri acute ale
conºtiinþei ca urmare a negãrii plenare a principiilor
vitale, ecuaþia cioranianã a suferinþei este minus de
viaþã egal plus de conºtiinþã. Omul trãieºte interior ºi
interiorizat, în afarã cu totul de realitatea obiectivã,
deºi nedesprins cu totul de ea ca pentru a intra în ire-
alitate, gîndeºte ºi, mai ales, simte durerea la niveluri
foarte înalte ale conºtiinþei, percepe sensuri noi,
fenomene ºi situaþii cu rol ºi atribut principial i se rev-
eleazã simþind puternic ºi amplu. Individul se „dezin-
tegreazã” interior pînã la a raþiona senzorial ºi mai
apoi pînã la a ierta totul, cu toate acestea, în opinia lui
Cioran, aflat în afara eticii (p. 93: „Suferinþa este
ºcoala concesivitãþii. A învãþa sã suferi este a învãþa sã
ierþi. De ce ierþi? Fiindcã în durere te desprinzi progre-
siv de lucruri. În disperare, desprins de tot, ierþi totul”;
p. 94: „Cãci este în structura experienþei îndelungatei
suferinþi renunþarea progresivã la moralã”).
Aceastã iertare în afara moralei ºi religiei, un alt
paradox tipic, este o iertare prin detaºare de lucruri, nu
prin adîncirea lor, o iertare prin dezintegrare ºi izolare
de obiectiv ºi o pãtrundere esenþialã în subiectiv pînã
la formele cele mai profunde ale suferinþei, adicã la
disperare, în care omul trãieºte scindat exclusiv interi-
or, separat de tot ºi nefiltrînd nimic din exterior, cu
alte cuvinte etanº subiectiv.
Suferinþa, în eseul Revelaþiile durerii, urmãreºte
tipologia internã a durerii sau felul de a o asimila ºi
resimþi (cronic sau estetic), evoluþia ºi cauzele durerii,
consecinþele ei (la nivelul conºtiinþei ºi al eticii per-
sonale) ºi definirea ei ca autonegare a vieþii.
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
 Petre RÃU
PLÎNSUL LUI BACOVIA
unetul, muzica ºi instru-
S mentele muzicale, ca de alt-
fel ºi culorile, sînt prezente
în poezia lui George Bacovia într-o
gamã restrînsã. Dintre sunete, pe cea
mai înaltã treaptã putem aºeza, fãrã
nici un risc, plînsul.
Despre plîns ºi despre lacrimi a
curs mult prea multã cernealã de-a
lungul timpului. Ideea cã plînsul este
strîns legat de emoþie, de intimitate ºi
de spaþiul personal este acceptatã
astãzi fãrã rezerve. În poezia baco-
vianã însã, plînsul nu este deloc unul
obiºnuit. Poetul nu se lamenteazã, nu lãcrimeazã, ci
zguduie lumi din temelii. Plînsul bacovian este
cutremurãtor ºi dezastruos. El apare ca o înfiorare, o
emoþie care sãdeºte în adîncul sufletului un sentiment
devastator.
Plînsul uman semnificã, pentru cei mai mulþi din-
tre noi, starea de tristeþe, de nefericire, dar nu e mai
puþin adevãrat cã el poate avea ca sursã ºi o stare de
fericire. Cele mai multe studii ºtiinþifice au arãtat cã
jumãtate din totalul celor care plîng (ºi nu cred cã
existã fiinþã umanã care sã nu plîngã) o fac din cauza
tristeþii ºi aproape un sfert din cauza bucuriei. Ceilalþi
declarã ca motive principale stãri de furie, de milã, de
anxietate sau de fricã.
Plînsul, lacrimile aparþin unui mod de a fi al omu-
lui. El este o dispoziþie tristã a sufletului. Plînsul
provenit din stãrile de fericire, de mulþumire
sufleteascã intensã ºi deplinã, este refuzat cu osten-
taþie de Bacovia în poezia sa.
Cîntecul bacovian este însoþit adesea de plîns ºi
suspine, el este unul de dor sau de jale, funest ºi fune-
bru. Plînsul este permanent acompaniat sau sugerat
de muzicã, este rãscolit adesea de armoniile sau
dezarmoniile acesteia. Cîntecul nu stinge ºi nu
domoleºte lacrimile, ci le amplificã ºi le dezvãluie
sub spectrul unor valenþe ascunse.
Plînsul bacovian vine direct din cîntec, fie cã este
vorba de o „serenadã plîngãtoare” necesarã sufletului
înainte de culcare, sau de o acompaniere a muzicii
preferate: „Te-aºtept ca ºi-n trecut, –/ Cu plînsul meu
pe coarde” (Serenadã), fie cã este vorba de un simplu
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
vals: „Un vals/ A plîns în depãrtare”
(Verset fantast).
Plînsul este pentru poet ºi un
motiv de recãdere în abisul amuzical.
În poemul Dormitînd, de pildã, muzi-
ca este redusã subtil la ritmul unui
„vals provincial” care provoacã
melancolii puternice ºi-l imobilizeazã
pe poet într-un plîns ascuns, numai de
el ºtiut: „De sunã-n ziduri ninse, vreo
muzicã de bal,/ Mai stau, ºi plînge-n
mine un vals provincial”.
Poemul Searã tristã reveleazã un
plîns colectiv. Elementul cotidian
prezent în poem corespunde unui mesaj care comu-
nicã o stare de suflet. Cîntecul, în dezacord cu
momentul, îi întristeazã pe cei prezenþi, inducîndu-le
sentimentul copleºitor al propriilor pãcate: „Barbar,
cînta femeia-aceea,/ ªi-n jur era aºa rãscoalã…/ ªi
nici nu ne-am mai dus acasã,/ ªi-am plîns cu frunþile
pe masã,/ Iar peste noi, în sala goalã, –/ Barbar, cînta
femeia-aceea…”.
Tot cîntecul, în poemul Nevrozã, camuflat de data
aceasta în simboluri ale singurãtãþii ºi disperãrii, se
metamorfozeazã în plîns ºi cãdere. Pianul reuºeºte în
versul bacovian sã transforme melancolia în deznãde-
jde, iar golul sufletesc în suferinþã: „Ea plînge, ºi-a
cãzut pe clape,/ ªi geme greu ca în delir.../ În dezacord
clavirul moare,/ ªi ninge ca-ntr-un cimitir”. Încadrat
perfect în aceastã atmosferã de dezastru, eul liric se
muleazã definitiv: „ªi plîng ºi eu, ºi tremurînd/ Pe
umeri pletele-i resfir.../ Afarã tîrgul stã pustiu/ ªi
ninge ca-ntr-un cimitir”. Spaþiul este larg atunci cînd
se cîntã, însã e gol. Pianul cîntã trist, mînuit ca de obi-
cei de o femeie, violina intervine prin sunetul ei
cristalin pentru un adaos de tristeþe, care amplificã
atmosfera pînã la delir: „Un larg ºi gol salon vedeam
prin draperii,/ Iar la clavir o brunã despletitã/ Cînta
purtînd o mantie cernitã,/ ªi trist cînta, gemînd între
fãclii. (…)// Cîntau amar, era delir, –/ Plîngea clavirul
trist, ºi violina –” (Marº funebru).
Cîntecul rãtãcitor este uneori alungat, acuzat de
prea multã încãrcãturã funestã: „O, nu mai cînta, har-
monie pribeagã,/ Cã plîng, ºi nu ºtiu unde sã mã duc”
(Nocturnã).
19
 Plînsul bacovian nu împãrtãºeºte nici o lacrimã
emoþiei sau bucuriei. El este dependent mereu de tris-
teþe ºi durere ºi poate avea ca izvor remuºcarea: „În
parc regretele plîng iar” (Decor), sau parcul citadin:
„Grãdina oraºului plînge,/ ªi-aruncã frunziºu-n oraº”
(Toamnã), poate þîºni ºi dintr-un vînt care amestecã
acordurile: „Numai vîntul singur plînge alte note”
(Plumb de iarnã), sau poate fi invocat la debutul unei
dimineþi reci: „Cum frigul, tremurînd ca o veste,/ Tot
plînge de-al meu ºi de-al tãu” (Dimineaþã). Mai poate
fi invocat ºi de anotimpurile hibernale: „Un plîns ier-
natic, înnoptat,/ Cu viscol de urgie” (Hibernal nop-
tat), sau de cele pluviale: „De-acum…/ Auzi, ploaia
plînge pe drum” (Nocturnã).
Plînsul bacovian erupe cu prisosinþã din aproape
toate instrumentele muzicale preferate de poet, din
piculine: „Vine/ Iarna cu plînsori de piculine” (Oh,
amurguri…), din flaºnetã: „Plîngea caterinca-fan-
farã/ Lugubru, în noapte, tîrziu (...)// Oraºul dormea
în tãcere,/ Flaºneta plîngea cavernos. (…)// Plîngea
caterinca-fanfarã/ O arie tristã, uitatã…”
(Panoramã), din viori: „ªi pe publice terase/ Plîng
viori sentimental (…)/ Foame,/ Plînset mondial”
(Amurg).
Poetul ascultã sunetele mult îndrãgite ale unui
clavir în faþa cãruia numai plînsul se potriveºte: „În
ecouri bocitoare/ Vine iarna, vine-acuºi/ Plîng copile
pe la uºi/ Din harmonii cerºitoare.// Plîng fecioare din
clavire/ Prin palate boiereºti –/ Plîng harmonii la
fereºti/ Milogiri de cimitire” (De iarnã).
Starea de melancolie este adînc evidenþiatã de
notele tulburãtoare ale clavirului. Plînsul se amestecã
cu tristele simboluri muzicale: „Clavirile plîng în
oraº (…)/ O fatã, prin gratii, plîngînd,/ Se uitã ca luna
prin ramuri. (…)/ Ea plînge… el palid se pierde/ Prin
tîrgul sãlbatec, sever” (Toamnã). Vibraþia notelor
exprimã starea de melancolie acutã care îl cuprinde
pe poet odatã prezent în miezul unei toamne pustii:
„Clavirile plîng în oraº/ Pe-o vreme de toamnã
pustie... (…)// ªi poate cã plîng la clavire/ Fecioare
cu pãr despletit... (...)// Vai, plopii detunã oraºul.../
Clavirile plîng în pustiu...” (Mister).
În Toamna murind, vioarele toamnei presante
plîng, dimpreunã cu fiinþa rãtãcitã în propria-i odaie
care este transpusã în clipe ultime: „Toamna în grãd-
inã îºi acordã vioara./ Plîng strunele jalnic, lung ºi
prelung/ ªi-n goala odaie acorduri ajung.../ ªi plîng în
odaie, ºi eu din vioarã.../ Plîng strunele toate lung ºi
prelung.// Fereastra e deschisã...vioarele plîng.../ O,
ninge... ºi toate se sting”.
Vechea talangã rãsunã prin ploaia rece în conso-
nanþã cu anotimpul. Sunetul ei ascunde basme
20
neºtiute. Prin repetarea versului, tristeþea devine
învãluitoare: „Oh, plînsul tãlãngii cînd plouã!// Ce
basme tãlãngile spun!/ Ce lume-aºa goalã de vise!
(…)// Oh, plînsul tãlãngii cînd plouã!” (Plouã).
Lacrimile poeziei bacoviene sînt prevestitoare de
nenorociri: „Plîns de cobe pe la geamuri se opri”
(Gri), „Nu e nimeni… plouã… plînge-o cucuvaie”
(Nocturnã). Plînsul bacovian apare ºi se manifestã în
diverse medii, de regulã considerate ostile de poet,
cel mai des toamna, anotimp care pustieºte oraºul cu
frigul ºi cu ploile lui: „E toamnã, e foºnet, e somn…/
Copacii, pe stradã, ofteazã;/ E tuse, e plînset, e gol.../
ªi-i frig, ºi bureazã” (Nervi de toamnã), „ªi plîngi…
ºi-i frig de toamnã…/ ªi-i pîclã prin livezi” (Alean).
În poemul Vînt, plînsul vine reiterat din spaþii înde-
pãrtate: „Lîngã uºã frunzele s-au strîns,/ De departe
vin ecouri vechi de plîns”. Sau vine deseori din senti-
mentul frustrant de însingurare: „În haine negre,
întunecate,/ Eu plîng în parcul de mult pãrãsit…”
(Ecou de serenadã), „– Odaie, plinã de ecouri,/ Cînd
plînsu-ncepe sã mã prindã” (Singur), „Pierdut, mã duc
ºi eu, cu braþele învinse,/ Plîngînd,/ ªi fredonînd/
Gîndindu-mã la mine” (Note de toamnã).
Dupã unii specialiºti, plînsul face bine: aduce
echilibrul, lacrimile reduc stãrile de nervozitate,
curãþã corpul de toxine ºi cresc puterea organismului
de a se autovindeca. Plînsul bacovian aparþine ºi
eroului liric, dar niciodatã ca o descãrcare beneficã
pentru organism: „În cercul lumii comun ºi avar…/
Mã zguduie de mult un plîns intern” (Vobiscum),
„Culori ºi fum de toamnã, plîns de poet, (…)/ Tuse,
ºi plînset visele scot” (Belºug). Copleºit de spaime ºi
dureri lãuntrice, eul poetic plînge sub imperiul unei
tristeþi cosmice, apãsat de regrete tardive, dezarmat ºi
aflat în pragul renunþãrii la lupta cu vitregiile vieþii:
„Numai umbra mea, dupã zidul mort,/ – Pentru tot-
deauna, mai plîngea în noapte” (Renunþare). El
îndeamnã la plîns toþi poeþii însinguraþi ai lumii: „Pe
stradã urle viaþa, ºi moartea/ ªi plîngã poeþii poema
lor vanã” (Poemã finalã). Lacrimile lui vin mai cu
seamã noaptea: „Plîngeam, ºi rãtãceam pe stradã/ În
noaptea vastã ºi seninã” (Fanfarã), sau în orele tîrzii:
„– Sã plîng în orele tîrzii” (Versuri).
În poezia Miezul nopþii, eul bacovian acceptã cã
prin plîns se apropie de naturã, îºi reflectã sufletul în
abisul ei ºi se înfrãþeºte pentru o clipã cu ea: „Frunziºul
acuma pornit-a/ O leneºã, jalnicã horã;/ ªi plîng, ºi cu
plînsul în noapte/ Rãchita de-afarã mi-i sorã”.
În ambianþa oraºului împovãrat de tristeþi, unde
poetul asistã neputincios la agonia lumii, durerea este
simþitã direct pe creier: „În creierul meu plînge un
nemilos taifas” (Dormitînd), sau în inimã: „ªi-aseme-
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
nea inima mea plînge” (Amurg de varã). Sufletul Dupã ce plîng, oamenii se simt mai bine. În plus,
pustiit este ºi el copleºit de lacrimi: „La geamul unii experþi susþin cã, dupã plîns, oamenii chiar aratã
mohorît,/ Ca frunze fluºturate,/ Plînge suflet/ Înnop- mai bine. ªtia oare George Bacovia ceva în acest
tat” (Negurã-n oraº), mereu în cãutarea unui sprijin: sens? Probabil cã nu, întrucît cel puþin ºtiinþific rezul-
„Un foºnet uscat mã usucã,/ Pe-un arbore plîng ca pe- tatele unor astfel de cercetãri au fost aduse la
un umãr” (Gol). Existã ºi un plîns direct ºi disperat al cunoºtinþa publicã abia în anul în care poetul s-a stins
poetului: „– Plîng…/ – Plîng”, care este amplificat din viaþã.
pînã ºi de sirenele din oraº care invitã oamenii fãrã Asceza ºi mitica ortodoxã folosesc drept cuvînt de
elan la muncã: „Sirenele de muncã vibreazã, plîngã- ordine invitaþia la plîns neîncetat. Alãturi de rugãci-
tor” (Dialog de iarnã). une, plînsul este adevãrata oglindã a omului, a cos-
Plînsetul cucuvelei ºi claustrarea între zidurile tîr- mosului ºi a lui Dumnezeu, iar lacrimile nu trebuie sã
gului dezolant vin sã reîntregeascã cufundarea apoc- se sfîrºeascã pînã pãrãsim aceastã lume. Invitaþia
alipticã a eului bacovian: „Voi sta pe lîngã vreo ruinã, asceticii rãsãritene este mai pronunþatã pentru cei
va plînge iar o cucuvea”, salvarea trece în umbra care îºi aleg viaþa singuraticã. A fost oare Bacovia
renunþãrii: „Plîngînd în zori cu faþa-n soare mã voi tentat de aceastã viaþã? Nu ºtim asta deloc. Ceea ce
simþi fãrã de rost” (Vae soli…), deºi uneori poetul ºtim cu siguranþã este cã poetul a fost creatorul unei
cautã eliberarea promiþãtoate: „Plîngînd, mi-am spus extraordinare poezii de atmosferã. În poezia sa el a
sã nu mai plîng” (Destul). fost un cîntãreþ pe o singurã coardã, cu vibraþii adîn-
Plînsul iubirii este mai rar invocat. Mai degrabã ci ºi joase, inimitabile.
poet al agoniei, Bacovia face din plînsul iubirii o Nici un alt poet român nu a „cîntat” plînsul atît de
invitaþie în spaþiul mult prea adorat de poet, cel al dis- profund ca Bacovia. În Poezia este Bacovia,
perãrii: „Plîngînd, pe drumuri, te-am chemat,/ Tu, n- Constantin Coroiu sublinia cã, dintre marii poeþi
ai venit!” (Ecou de romanþã). Acest plîns nu provine români, George Bacovia este poate singurul a cãrui
doar din insatisfacþia unei iubiri neîmplinite, ci ºi din valoare a fost intuitã ºi relevatã mai întîi de poeþi.
posomoreala unei ploi: „Va bate ploaia… ºi tîrziu, la
geamul tãu voi plînge-ncet” (Nervi de toamnã),
sau însoþit de un îndemn la tãcere: „Tarea iubire/
Numai poeticã a devenit./ Nu-i un motiv chiar sã
plîngi” (Toamnã în tîrg).
Plînsul nevrozant al iubitei seamãnã cu o
melodie monotonã ºi banalã: „Iubito, cu faþa de
mort,/ Fecioarã uitatã în turn,/ Plîngînd în balcon/
Cu grad monoton” (Psalm), iar toamna dezolantã
devine escortã a veºniciei îndrãgostiþilor rãtãciþi în
spaþiul rece al cimitirului: „Vai, ºi va veni o vreme/
Cînd adormi-vom amîndoi,/ ªi-nstrãinaþi, prin cim-
itire,/ Va plînge toamna peste noi” (Sã ne iubim).
Într-un spaþiu imaginar ostil, plin de tenebre, se
aude atît plînsul naturii, ca simbol al izolãrii, cît ºi
plînsul materiei, sugerînd profunzimea însin-
gurãrii pînã la dispariþia totalã: „De-atîtea nopþi
aud plouînd,/ Aud materia plîngînd” (Lacustrã).
Întîlnim exprimat în mod unic sentimentul însin-
gurãrii pregnante, o puternicã senzaþie de dezagre-
gare sub imperiul apei, al universului ºi al lumii.
Geamãtul cunoaºte metamorfoze interesante,
amestecîndu-se cu plînsul ºi purtînd amprenta unei
forþe simbolice. El este profund, chiar ºi atunci cînd
se strecoarã pe alocuri un rîs înfundat, comic sau
tragic: „ªi-aud gemînd amorul meu defunct (...)//
ªi gem, ºi plîng ºi rîd în hî, în ha...” (Amurg de
toamnã). Ana Maria Duþã, Bucureºti

Revista românã nr. 1 (55) / 2009 21

 Elena APETREI (Herþa)
LITERATURA ROMÂNÃ
ÎN CONTEXTUL CULTURAL
DIN NORDUL BUCOVINEI
(GENERALITÃÞI)
ucovina a fost ºi rãmâne un spaþiu de intersecþie
B a mai multor culturi, „o rãscruce de intenþii ºi,
inevitabil, o întretãiere a sferelor de interese”1.
Rezistentã multor ºi diferitor încercãri de asimilare, de-a
lungul veacurilor, cultura româneascã din Bucovina
detrunchiatã a supravieþuit.
O intersecþie de culturi nu întotdeauna a însemnat, sau
ar fi trebuit sã însemne, „un rãzboi al culturilor”. Criticul
ªtefan Hostiuc vorbeºte chiar ºi despre o confluenþã cul-
turalã, o concurenþã beneficã ºi, respectiv, o îmbogãþire
reciprocã2 a culturilor din aceastã zonã, în care literatura
românã „nu poate fi calificatã drept simplã verigã de legã-
turã”3, ci îºi are locul ei specific, pãstrându-ºi statutul
autonom: „...ea constituie astãzi (ca ºi pânã-n 1944) o
structurã artisticã autonomã (în contextul regional al liter-
aturilor de limbã ucraineanã, germanã, idiº, rusã º.a.), fiind
orientatã sau, mai bine zis, reorientatã spre literatura din
România ºi parþial spre unele valori universale”4.
Relaþiile de colaborare între literaturile zonei
cernãuþene nu sânt, precum nici n-au fost vreodatã, la
înãlþime, privind nivelul de reciprocitate ºi sinceritate, dar
unele realizãri în aceastã direcþie pot fi demonstrate.
Astfel, amintim aici broºura Literatura þinutului natal5, în
care sunt rezervate capitole speciale poeþilor ºi scriitorilor
români.
În Pagini de literaturã românã din Bucovina, Gr.
Bostan scrie: „Activitatea intelectualilor români întru
renaºterea culturii naþionale a fost susþinutã ºi de cãtre unii
scriitori progresiºti ucraineni din Bucovina (Isidor
Vorobchevici, Iurii Fedcovici º.a.). Lui Isidor (Sidor)
Vorobchevici îi aparþin o Colecþie de cântece pentru ºcol-
ile poporane ºi pentru clasele inferioare din gimnaziu ºi
ºcolile reale ºi un Manual de armonie muzicalã, alcãtuite
pentru ºcolile româneºti. Având drept sursã de inspiraþie
folclorul ºi istoria românilor, I. Vorobchevici scrie în
limba ucraineanã ºi românã poeziile: Bucovinã, þarã dulce,
Când Moldova purta jugul, Cântã cucul în grãdinã, Când
mã duc la moarã º.a.”6. Pe când în prefaþa la antologia
scriitorilor ucraineni din Bucovina, Scriitorii Bucovinei,
gãsim amintite doar numele românilor Bogdan Petriceicu
Hasdeu ºi Vasile Leviþchi7, iar cu referire la scriitorii
români ai sec. XX este deschisã o parantezã: „operele scri-
itorilor români au fost incluse în altã ediþie analogicã cu a
noastrã”8, care motiveazã lipsa scriitorilor români în
antologia datã. S-a avut în vedere, probabil, tot antologia
22
româneascã îngrijitã de Gr. Bostan, pentru cã o altã antolo-
gie în ucraineanã, decât cea amintitã mai sus, nu existã.
Din literatura rusã ºi ucraineanã au realizat traduceri
literare (în special poezie) în românã Vasile Leviþchi,
Mircea Lutic, Grigore Crigan, Ion Creþu º.a.
Astãzi, în partea de Nord a Bucovinei, numitã regiunea
Cernãuþi, în care se include ºi fostul Þinut Herþa, îºi spun
cuvântul douã tendinþe culturale: cea românã ºi cea
ucraineanã (rãspândirea culturii ruse este neacceptatã în
perioada de independenþã ucraineanã, de la 1989 încoace).
Ne întrebãm care este situaþia actualã a scrisului românesc
în aceastã zonã? Pânã în timpul de faþã nu existã o soci-
etate comunã, care ar uni oameni de litere din toate sferele
culturale existente aici. Se activeazã separat. Poeþii ºi scri-
itorii români sunt încadraþi în societatea „Reuniunea
Scriitorilor Români din Cernãuþi” (preºedinte Ilie Tudor
Zegrea), având ca organ de oglindire a activitãþii revista
„Septentrion literar”, apãrutã din 1999 cu sprijinul Uniunii
Scriitorilor din România.
Creatorii ucraineni din Nordul Bucovinei sunt membri
ai organizaþiei scriitorilor cernãuþeni, Uniunea scriitorilor
din Ucraina, fondatã-n 1958 (pe atunci a 9-a în Ucraina; la
etapa actualã numãrul lor constituind douãzeci ºi cinci), al
cãrei preºedinte din 1990 este numit poetul Vitalii
Kolodii9. Relaþiile de colaborare între aceste organizaþii lit-
erare nu sunt cele mai pronunþate, dar existã. Se fac traduc-
eri reciproce, s-au editat volume bilingve etc. (de exemplu,
Mircea Lutic Noimã, I.T. Zegreà La marginea nopþii etc.)
Aflaþi astãzi într-o perioadã de europenizare, putem
spune cã, pentru Þara Fagilor, politica integrãrii este cu
atât mai binevenitã „cu cât mai neavenite se dovedesc a fi
tendinþele opuse de xenofobie ºi de menþinere în izolare a
celor douã pãrþi de sud ºi de nord, ale spaþiului sãu istoric,
într-un secol care se anunþã a fi al globalizãrii ºi al dialogu-
lui multicultural”10.
Trãsãturi definitorii
ale literaturii din Nordul Bucovinei
Pitorescul meleagului bucovinean a fost întotdeauna
izvor de poezie. Ca rezultat, poezia dominã, sau, mai bine
zis, constituie chiar literatura din Nordul Bucovinei.
Criticii literari propun cercetarea fenomenului dat prin
prisma geopoeziei, concept necesar celui care cerceteazã
producþiile ivite aici, în Bucovina, unde „poezia ºi
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
geografia sunt vecine foarte apropiate ºi trãiesc în bunã
înþelegere”11. La rândul lor ºi criticii ucraineni, nu numai
cã identificã influenþa naturii asupra poeziei, dar vãd în ea
izvorul genezei acesteia:
„...începutul literaturii bucovinene a fost completa-
mente neinfluenþat de autoritãþile galiþiene ºi ucrainene de
atunci ºi singurele modele pentru scriitorii populari
bucovineni au fost doar natura bucovineanã ºi poezia pop-
ularã”12.
Alãturi de argumentele tradiþionale de tipul: „tot
românul e poet”, „unde se întâlnesc câþiva bucovineni
acolo creºte ºi poezia” (George Drumur), ªtefan Hostiuc,
în capitolul Poezia românã din nordul Bucovinei în ultima
jumãtate a sec. XX. Paradigme ºi generaþii, din Scriitori
români din nordul Bucovinei, enumerã un ºir de motivaþii
care îndreptãþesc întâietatea genului liric în raport cu cel
epic în literatura de aici.
Într-un regim totalitar, poezia, desigur, are ºanse de tre-
cere în mai multe direcþii: este mai accesibilã publicului,
respinsã de cenzurã poate fi uºor rãspânditã pe cale oralã,
nu cere neapãrat publicarea în volum, poate apãrea ºi-n
ziare etc. Iatã de ce tocmai poeziei i-a fost menit sã umple
„vacuumul vieþii literare”14 creat la Cernãuþi în primele
decenii postbelice.
deauna sufletele poeþilor înstrãinaþi de Þara Fagilor. În
majoritate ei au devenit poeþi „bolnavi de Bucovina”16, pe
care sufleteºte n-au pãrãsit-o nici pentru o clipã. Aceºtia au
fost ºi sunt: V. Leviþchi, I. Vatamanu, A. Suceveanu, I.
Spataru, Gh. Calamanciuc º.a.
Alþii dintre ei, rãmaºi în Cernãuþi, ºi-au ales ca sursã de
existenþã literarã româneascã navetismul. Acesta este cazul
lui V. Tãrâþeanu, cel care „cu manuscrisele în desagi face
naveta”17 la Bucureºti ºi Chiºinãu, asigurând astfel legãtu-
ra continuã ºi coerentã cu Þara ºi cu foºtii sãi confraþi de
condei din Bucovina. Important este, în acest context, cã
atât creaþiile poeþilor bucovineni, cât ºi ale celor
basarabeni, converg toate în patrimoniul naþional al litera-
turii române. „Literatura românã este una ºi indivizibilã”
(G. Cãlinescu). Aºa stând lucrurile, o divizare teoreticã a
poeþilor români în bucovineni sau basarabeni, divizare pe
care, practic, timpul a acceptat-o ºi-a împãcat-o, este lip-
sitã astãzi de orice temei.

Scriitori bucovineni ºi bucovineni-basarabeni

Cã Basarabia, în timpul sovieticilor, a fost pentru poeþii

Bucovinei enclave singura cale de salvare, este un adevãr
pe care nimeni nu-l poate nega. „Înstrãinatã ºi þinutã mai
bine de jumãtate de secol într-o stare de dublã izolare – în
comparaþie cu Basarabia, cãreia statutul de republicã
unionalã a fostei U.R.S.S. îi permitea sã aibã, totuºi, uniu-
ni de creaþie «moldoveneºti» de tipul Uniunii Scriitorilor,
cu rol decisiv în deºteptarea conºtiinþei de neam a
românilor basarabeni –, partea nordicã a Bucovinei se
trezi, dupã invazia sovieticã, vãduvitã de orice organism
cultural românesc”15. În situaþia astfel creatã, cei care au
pãrãsit Bucovina au fãcut-o din necesitate ºi pentru pros-
perarea ei. ªi-au abandonat baºtina pentru a-i salva cultura
de la pieire. Deºi stabiliþi (cu traiul) în Basarabia, nici unul
dintre poeþii refugiaþi n-a renunþat la „dulcea Bucovinã”,
uitându-ºi originea. Un dor nemãrginit leagã pentru tot- Mariana Suvorov, Chiºinãu
Note: Cernãuþi 1775-2000, Editura Alexandru Op. cit., p. 13-14.
1. Adolf Armbruster, în A.D. cel Bun, Cernãuþi, 2000, p. 8. 12. Pâsmeniki Bucovinî, Editura Prut,
Rachieru, Op.cit., p. 8. 7. A se vedea volumul Pâsmeniki Cernãuþi, 2001.
2. ªtefan Hostiuc, Scriitori români din Bucovinî, Editura Prut, Cernãuþi, 2001. 13. „în Bucovina cântã fiece piatrã...”.
nordul Bucovinei, Editura Institutului 8. Se are în vedere antologia lui Gr. 14. ªt. Hostiuc, Op. cit., p. 13.
Cultural Român, Bucureºti, 2005, p. 5. Bostan, L. Bostan, Pagini de literaturã 15. ªt. Hostiuc, Op.cit., p. 13.
3. Gr. Bostan, Cetatea de Sus a românã…, Editura Alexandru cel Bun, 16. A se vedea poezia Bolnav de
literelor româneºti, în „Septentrion liter- Cernãuþi, 2000. Bucovina, de Gh. Calamanciuc în „Glasul
ar”, nr. 4, 2004, p. 4. 9. V. Kolodii a fost onorat cu premiul Bucovinei”, 4/2006, p. 117.
4. Idem. „M. Eminescu” pentru traducerea în 17. A.D. Rachieru, Vasile Tãrâþeanu -
5. Literatura ridnogo craiu, Editura ucraineanã a poemului eminescian Don Quijote de la Sinãuþi. În postfaþã la
Tehnodruk, Cernãuþi, 1998. Luceafãrul (1999). volumul Litanii din Þara de Sus, Ed.
6. Gr. Bostan, Lora Bostan, Pagini de 10. ªt. Hostiuc, Op.cit., p. 5 Augusta, Timiºoara, 1995, p. 63.
literaturã românã-Bucovina, regiunea 11. George Vâslan, în A.D. Rachieru,

Revista românã nr. 1 (55) / 2009 23

 Oltea PRELUCÃ
VIAÞA CA O JER TFÃ
(I)
ile reci, de toamnã târzie pudratã cu albul
Z primelor zãpezi, se aºeazã peste lume. Fuioare
de frunze galben-ruginii, împinse de pale de
vânt peste drumeaguri de pãmânt ce strãbat ogoarele
Arboroasei, învãluie orizontul drumeþului ce înoatã prin
aerul tare al nordului de þarã. Sãptãmâni în ºir a fost o
luminã blândã peste Bucovina, ca o amintire a trecutelor
zile de varã. Peste noapte, ploilor de frunze le-a luat locul
o burniþã rece, amestecatã cu ace îngheþate de zãpadã, care
a alungat târziii plimbãreþi la adãpost. Cerul plânge cu
lacrimi tot mai albe, de parcã s-ar prohodi toþi sfinþii din
zugrãvelile bisericuþelor moldave.
Mã gândesc, în aceste zile în care ne întoarcem mai des
cu gândul cãtre trecut, la oamenii de altãdatã, la bucovi-
nenii mei intraþi în istorie fãrã voia lor. Au cãzut frunzele
atâtor toamne peste destine umane. Au trecut anii peste
epopei individuale neºtiute. S-a aºternut uitarea peste exis-
tenþe exemplare care, azi, aproape cã nu mai au loc în teza-
urul de valori naþionale. O asemenea existenþã, mistuitã de
devotamentul pentru patrie ºi adevãr, din nefericire cvasi-
necunoscutã printre bucovinenii de azi, este Ilie E.
Torouþiu. S-au împlinit, în 23 noiembrie 2008, la ceasurile
dimineþii, 55 de ani de la trecerea lui în nefiinþã. Ducea,
atunci, cu el douã iubiri care-l înalþã deasupra tuturor
mãruntelor ºi trecãtoarelor preocupãri cotidiene, care-l
aºeazã dincolo de oamenii obiºnuiþi, care-i iartã toate
pãcatele fãcute cu fapta, cu gândul ori cu cuvântul, douã
iubiri care, în lumea de azi, ar pãrea desuete: marea lui
iubire pentru cea care i-a fost nu numai soþie, ci ºi harnicã
ºi tenace colaboratoare ºi prietenã calmã ºi înþelegãtoare,
Elvira, ºi imensa lui iubire pentru neamul sãu ºi pentru
fãrâma lui de þarã, Bucovina.
Astãzi, când, sub imperiul unei libertãþi prost înþelese ºi
prost gestionate chiar de instituþiile cu rol în educaþie, noþi-
unile de „iubire” ºi „dragoste” îºi pierd înþelesul lor roman-
tic, o iubire aºezatã pe principiile loialitãþii, încrederii
depline, respectului ºi preþuirii este privitã de generaþiile
tinere ca o relicvã, ca o reminiscenþã demodatã a altor
vremi, ca un balast inutil ºi caraghios. Cine sã înþeleagã
astãzi frãmântarea din sufletul unui tânãr bucovinean
îndrãgostit mânat în vâltoarea primului rãzboi mondial?
„Rãmâi cu bine, Dragul meu Odor, Elvirucã Bunã ºi Dulce
ºi Scumpã...”, scria, în august 1914, pe o carte poºtalã cen-
zuratã de armata austro-ungarã. Întreaga corespondenþã a
celui alintat în familie Ite cu jumãtatea sufletului sãu, core-
spondenþã pãstratã în arhiva Bibliotecii Academiei
Române, demonstreazã statornicie, pasiune, tandreþe ºi
grijã pentru cea care, umãr la umãr, i-a fost alãturi zeci de
24
ani. Scrisori ample ori simple cãrþi poºtale se intereseazã
de starea ei de sãnãtate, o dojenesc atunci când nu e
ascultãtoare ºi nu se menajeazã, o alintã ºi o rãsplãtesc
pentru vreo micã realizare, o informeazã despre pisici ºi
despre florile din grãdinã, o cheamã sã-i fie alãturi, îi dau
sfaturi, o trimit la joacã, o mângâie în momentele ei triste,
o încurajeazã în faþa eºecului. Este înduioºãtor sã parcurgi
aceste scrisori ºi sã-i auzi alintându-se ºi gãsind forþa sã
depãºeascã momente cumplite cu un optimism de invidiat.
ªi apoi sã nu uitãm cã, gest unic cred, Ilie a þinut sã
marcheze definitiv apartenenþa sa sufleteascã totalã la eul
celuilalt, adãugându-ºi iniþiala Elvirei la numele sãu: Ilie
E. Torouþiu. Nu Ilie Torouþiu. Nu Ilie T. Torouþiu. Nu Ilie
al lui Toader Torouþiu, aºa cum a consacrat formula Ion a
lui George Sbiera. Ci Ilie al Elvirei Torouþiu. Sau, mai pe
scurt, I.E. Torouþiu. O formulã ce înfãþiºeazã lumii un
întreg, un tot, creaþia divinã primordialã. O formulã
îngemãnatã peste care, din pãcate, tinde sã se aºtearnã
uitarea. Cine mai face astãzi asemenea gesturi? Cine mai
scrie astãzi scrisori? Cine mai cautã astãzi în adâncul sufle-
tului cuvinte gingaºe care sã mângâie sufletul ºi sã-l facã
sã înfloreascã?
Pe lângã iubirea aceasta individualã, trãitã în totalã
concordanþã cu formaþia sa moral religioasã, Ilie E.
Torouþiu a simþit, în toatã viaþa sa, o profundã, lãuntricã,
mistuitoare iubire pentru þara ºi pentru neamul lui. La el
patriotismul, naþionalismul nu par a fi sentimente, ci stãri
de spirit. Nu poþi aprecia când ºi de ce au luat naºtere, nu
poþi identifica fluxuri ºi refluxuri în manifestarea lor, nu
poþi constata vreo formã de rebut ori rabat de la apãrarea
intereselor naþionale.
Înzestrat nativ cu un ascuþit spirit de observaþie; Ilie E.
Torouþiu a cunoscut ºi înþeles de timpuriu efectele regimu-
lui politic austriac asupra populaþiei româneºti. Nu s-a
mulþumit doar cu constatãrile ci, conºtient de faptul cã
tinerei generaþii de bucovineni de la rãscrucea veacurilor îi
revenea sarcina de a produce schimbarea, se implicã în
viaþa comunitãþii cãreia-i aparþinea cu toatã forþa ºi cu tot
entuziasmul anilor lui tineri.
Tânãr student la Cernãuþi fiind, face eforturi consider-
abile sã supravieþuiascã fãrã ca studiile sale sã greveze
asupra numeroasei familii de la Solca: dã meditaþii,
tipãreºte cãrþi poºtale ilustrate ori scrie mici articole prin
ziarele locale. Dar nu renunþã; ºtie cã doar aºa poate rãz-
bate ºi ieºi la luminã. „O, ce greu e de trãit când eºti un ide-
alist calic!”, îi scrie, în 1911, profesorului A.C. Cuza. Nu
sunt cuvintele unui învins, ale unui disperat, nici mãcar ale
unuia supãrat pe viaþã; ele înmagazineazã, asemeni mãru-
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
lui pãdureþ, gustul dulce-acriºor al unei vieþi trãite din
greu, cu fiecare realizare obþinutã cu eforturi, dar ºi cu sat-
isfacþii pe mãsurã. Fiindcã tânãrul plecat din Solca avea sã-
ºi drãmuiascã veniturile obþinute în aºa fel încât sã-i ajute
ºi pe cei de-acasã, mulþi ºi necãjiþi. N-a fost uºor, dar n-a
renunþat. A fost o formã a jertfei întru înãlþare sufleteascã;
a fost rodul unei morale sãnãtoase, ºlefuite mai ales în anii
când, în vacanþe, cerceta casa ºi cãrþile de învãþãturã ale
Patriarhului de la Pãtrãuþi, pãrintele Constantin Morariu.
Deºi împovãrat cu multiple griji ºi obligaþii, ºi-a gãsit timp
pentru a cerceta situaþia economico-socialã a Bucovinei,
situaþie deloc încurajatoare la începutul celuilalt veac.
„Vai, în fiecare zi mi se face în obraz tot câte-o trãsãturã
mai adâncã ºi mi se zburleºte pãrul de groaza ºi durerea
cifrelor care le scot la luminã”, se confesa, în vara lui 1911,
aceluiaºi A.C. Cuza. Se strãduia atunci sã adune material
pentru studiul sãu cu privire la situaþia meseriaºilor ºi
negustorilor din Bucovina, cãlãtorind în condiþii dificile
prin întregul ducat.
Avea însã visuri mari, asemeni oricãrui tânãr de 20 de
ani. Îi împãrtãºea profesorului naþionalist de la Iaºi proiec-
tul unui studiu complet despre românii din Bucovina,
studiu ce urma a avea opt capitole, consacrate diverselor
ocupaþii ºi forme de proprietate existente atunci. Primele
trei pãrþi le-a lucrat „...cerºind ajutoare când dela o soci-
etate, când dela alta, cãci eu avere nu am nimic la sufletul
meu, ºi pãrinþii mei þãrani fiind cu un cârd de alþi copii, ser-
mani, peste cari acuma, cu criza bãncilor sãteºti, a dat o
sãrãcie ºi mai mare...”. Pentru studiul despre meseriaºi a
muncit în condiþii dificile: „Cu 200 de coroane am trãit 8
luni de zile în 12 oraºe, cu cãlãtorie, locuinþã ºi mâncare.
La urma urmei eram silit sã mã mulþãmesc cu un amiazã-
zi de 20 de bani, ba în Vijniþa mi-am amanetat ºi orarul
pentru cã nu aveam cu ce mã întoarce”. O altã formã de
jertfã, cea de sine, pentru a da viaþã unei lucrãri ce trebuia
sã deschidã ochi ºi sã însufleþeascã spirite.
Studiile lui (atâtea câte au apucat sã aparã) sunt, dinco-
lo de ºirurile reci de cifre, strigãte de ajutor, adevãrate
rugãciuni nu cãtre divinitate (cãci, dupã pãrerea lui
Torouþiu, divinitatea nu te ajutã decât dacã te ajuþi tu pe
tine însuþi) ºi nici cãtre autoritãþi (ºtiut fiind cã, în relaþia
cu românii, acestea aveau mereu alte prioritãþi), ci cãtre
românii lui, cãtre cei care trebuiau sã înþeleagã cã era abso-
lut necesarã o schimbare de mentalitate, cã trebuiau sã-ºi
trimitã copiii la ºcoalã ºi la meserii, dacã doreau ca viaþa
lor sã se schimbe în bine.
N-a apucat sã-ºi finalizeze acest proiect, deºi ºi-a dorit
mereu acest lucru. Vremurile s-au înrãutãþit. Peste lume s-
a abãtut viforul rãzboiului, spulberând case ºi holde,
oameni ºi vise. „Un tren lung, lung ca ºi clipele acestea de
durere, îngrijorare ºi aºteptare din ceasurile rele gâfâie din
greu ºi ne duce, ne tot duce, cine ºtie unde, fãrã a putea sã
rezistãm de a nu plânge cu furnicarul de lume, ce plângând
ne întâmpinã în gãri cu lapte, poame, malaiu – bieþii
oameni, poate fãrâmiturile dela gura copiilor le dau
saracelor catane! (...) Copiii dela gãri plâng ºi ei – vãzând
cã toatã lumea plânge, ei cred cã ºi ei trebuie s-o facã.
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
Ferice de copiii care nu înþeleg încã ce-i durerea! Încotro
plecãm nu ºtim, atâta ºtim cã la Ungaria ºi cã abia dupã 48
de oarã vom ajunge”. Au rãmas acasã proiectele de studiu,
autorul lor trebuia sã-ºi facã datoria faþã de o þarã ºi un
împãrat care-i cereau sã moarã, la nevoie, pentru ei.
Venit în permisie de pe front câteva luni mai târziu, cu
sufletul sfâºiat între obligaþia de onoare faþã de împãratul
care nu era al lui, dar cãruia-i jurase credinþã, ºi cea de
suflet, faþã de neamul cãruia-i aparþinea, în cele din urmã
tânãrul a ales: a pãrãsit uniforma împãratului, a pãrãsit
Bucovina pe cãi lãturalnice ºi ºi-a gãsit adãpost în capitala
României. N-a fost un pas uºor ºi nu l-a uitat nici el ºi nici
alþii. Crescut în lumea satului, cu preceptele lui clare ºi
dure, fuga peste Cordun va avea consecinþe adânci asupra
vieþii, dar mai ales asupra psihicului firavului fugar, care se
îmbolnãveºte ºi trece prin mai multe operaþii. Trãieºte ani
grei. „Am trãit cum am putut, de azi pe mâne, cum trãim
noi toþi pribegii”, afla, dintr-o scrisoare datatã 16 septem-
brie 1915, profesorul A.C. Cuza. Nu disperã însã. Înþelege
cã tuturor le e greu ºi se mulþumeºte sã spere cã va fi mai
bine. Oricine îi citeºte scrisorile din aceastã perioadã nu
poate sã nu remarce optimismul care se degajã printre rân-
duri ºi sã-ºi formeze imaginea unui caracter extraordinar.
Aºa cum fãcuserã mai toþi refugiaþii ajunºi în Bucureºti,
depusese ºi el, imediat, o cerere pentru a obþine o slujbã.
Rãspunsurile veneau greu, cãci ºi României îi era greu,
chiar dacã nu intrase încã în focul rãzboiului. Cele mai
multe rãspunsuri erau negative sau ofereau posturi infe-
rioare pregãtirii petenþilor. Bucovinenii nu fãceau nazuri ºi
I.E. Torouþiu cu atât mai puþin. Îl doare necazul lui, dar ºi
mai mult îl doare suferinþa celorlalþi. De asta îi scrie lui
A.C. Cuza, în octombrie 1915: „...de mi s-ar da un post,
acum nu l-aº primi, pentru cã sânt mulþi candidaþi în þarã
muritori de foame. N-am voi sã se creadã cã am venit în
Þara Româneascã pentru a acapara posturi ºi a neîndreptãþi
pe alþii. România a fãcut pentru noi tot ce putea face. Mai
mult nu-i putem cere. Sântem mulþãmiþi, în aºteptarea zilei
de mâne, negreºit mai fericitã decât cea de azi”. Decenþã,
demnitate, recunoºtinþã, încredere. Manifestãri ale unui
mare caracter rãzbat din cuvintele înºirate ordonat, egal, cu
un scris mãrunt, pe foile azi îngãlbenite de vreme.
Cuvintele acestea par mai degrabã o rugãciune de mulþu-
mire decât jelania ºi frustrãrile unui refugiat.
Autoritãþile austriece n-au acceptat dezertarea soldatu-
lui imperial ºi au fãcut apel la prevederile convenþiei de
extrãdare; au urmat zile grele, cu mandat de reþinere, cu
internare la Vãcãreºti în vederea extrãdãrii, dar noul curs al
evenimentelor, starea de beligeranþã dintre cei doi foºti ali-
aþi, face sã nu se mai punã în aplicare prevederile menþion-
atei convenþii. Strãin, departe de ai lui, urmãrit de servici-
ile secrete austriace, dezertorul naþionalist are mângâierea
cã, mãcar moral, gãseºte puþin sprijin la cel care avea sã-i
fie socru, acesta scriindu-i în 20 ianuarie 1917: „...pânã
atunci, îl salut ºi sãrut pe dragul ºi scumpul ºi neîndãtinat
de harnicul ºi înþeleptul meu Ite, dorindu-i din adâncul
sufletului mai ales mila Celui de Sus, ca sã scape cât mai
curând ºi din cea de pe urmã nevoie sãnãtos ºi voinic”.
25
 Elena SPIRIDON
NICOLAE IONEL ,
UN POET AL BUCURIEI DE A FIINÞA
Dacã e pace pe faþa mea, e pace în înalturi ºi în toate fãpturile.
Iar liniºtea abia atunci stãpîneºte în lucruri.
Simt cu afundul veciei, cu zarzãrii înfloriþi.
(Nicolae Ionel, vol. Carul mare).
oet care se descoperã încã de la primele poeme
P citite chiar de cãtre „un necunoscãtor”, de cãtre
un cititor neavizat, ca avînd o evidentã sub-
stanþã religioasã, Nicolae Ionel a surprins critica
româneascã, lãsînd-o în imposibilitatea de a-l clasa în for-
mule, de a-l integra într-una din liniile cunoscute. Aceasta
deoarece Nicolae Ionel depãºeºte, la nivelul întregului
corpus al poemelor sale, limitele discursului liric religios
obiºnuit, aducînd pe tãrîmul poeziei româneºti un „verb”
– în sensul pe care îl dã el însuºi cuvîntului, acela care,
rostindu-se, este creator – care face poemul sã vibreze,
transmiþînd un suflu poetic dezlãnþuit, o rostire de sine
fãrã cenzurã.
Cu toatã tãcerea care s-a pãstrat în jurul sãu, Nicolae
Ionel este un poet care spune mult în peisajul liricii
româneºti, un poet aparte, cãruia nu îi lipsesc nici vol-
umele, nici valoarea. În legãturã cu aceasta, Al. Paleologu
afirma: „Nu seamãnã cu nimeni, nu poþi sã-l plasezi în
nici o serie... eu n-am citit ceva despre el care sã fie real-
mente adevãrat” (Lucia Cifor, Convorbire cu Al.
Paleologu despre Nicolae Ionel, în „România literarã”,
nr. 40, 1994, apud Postfaþã la Nicolae Ionel, Cuvînt în
cuvînt – Antologie).
Autor al unor piese de teatru, excelent traducãtor,
iubitor ºi culegãtor de folclor, Nicolae Ionel este în toate
ºi înainte de toate poet. Înainte de a începe demersul
dezvãluirii unora dintre valenþele poeziei sale, se cuvine a
enumera cîteva titluri de volume, toate strãbãtute de un
constant fior religios: Cuvînt în cuvînt (1972), Poezii
(1979), Calea vie (1984), Scara de raze (1990), Venirea
(1991), Vederea (1995), Prezenþa (1996), Nume pe ape
(2003), Cît îi ceru ºi lumea (2004), Umbra miresmei
(2005), Drumul spre nume (2005), Bethel (2005). Un
poet prolific, dupã cum se vede, care nu a convins, cu
toate acestea, pe unii dintre criticii contemporani, sau i-a
lãsat indiferenþi. Cronicile de întîmpinare, cîte s-au scris,
vizeazã toate calitatea aparte a discursului sãu, a vocii
lirice unice, a þesãturii metaforico-simbolice a ansamblu-
lui, dar ºi realitatea recurenþei sensurilor, reiterate, ce
migreazã dintr-un volum în altul. Fãrã teama de a pierde
prin aceastã consecvenþã, prin repetabilitate, Nicolae
26
Ionel este poetul din poezia cãruia se degajã în ansamblu,
în multe pagini, bucuria de a trãi în umbra divinului, într-
un univers sacralizat, în fiinþa cãruia divinul îºi revarsã
sevele: „Cu ce mai îndur/ atîta de har fericire/ ce slãvi în
mine s-ating/ de radianþa din Dumnezeu?” (vol. Vederea).
Legat de aceastã perpetuã sãrbãtorire a fiinþei „locuitã” de
divin ºi prin aceasta de „verbul” creator, ªtefania Mincu
afirmã: „Izbucnirea forþei divine în pumnul de pãmînt
care este omul, poetul o trãieºte ca ºi cum ea ar fi real-
mente, nu ca speranþã, aspiraþie sau iluzie” (ªtefania
Mincu, Poezia misticã, în „Paradigma”, nr. 10-12, apud
Postfaþã la Nicolae Ionel, Cuvînt în cuvînt – Antologie).
Deºi s-au emis afirmaþii de genul: „suflet mistic” (Aurel
Pantea, Extazul convulsiv, în „Vatra”, ianuarie, 1991, nr.
1, p. 6), „adevãrat poet mistic” (Marin Mincu, Un poet
mistic, Nicolae Ionel în „Luceafãrul”, 1999, nr. 12, p. 10),
„misticã a vederii” (ªtefania Mincu, op.cit.), Nicolae
Ionel este înainte de toate un poet al jubilaþiei fiinþiale, cel
care întemeiazã o adevãratã gnozã a bucuriei, ce se dega-
jã din mai toate poemele-mãrturisiri ale unei experienþe
interioare unice.
Consideratã de cãtre o parte a criticilor ca imprudenþã
artisticã, ce ar ºtirbi valoarea poeziei, vocea liricã din vol-
umele poetului în discuþie surprinde printr-o sinceritate
debordantã. Deºi înþeles de unii ca „poet purtat de valul
încîntãrii de sine” (Cornel Regman, Venirea, în „Jurnalul
literar”, august-septembrie, 1995, nr. 25-34, p. 3), poezia
autorului în discuþie nu exprimã decît specificul autenti-
cei bucurii spirituale care se comunicã, se împãrtãºeºte,
se revarsã întotdeauna, emanînd din Marele Tot ºi con-
topindu-se cu Acesta: „Sînt nor?/ Sînt cer?/ Sînt horã?/
Sînt horã în flãcãri?/ Vîrtej de vînturi sau vîlvãtaie?/ A
vãmilor viilor.../ Þin fiinþa/ Ies din fiinþã” (vol. Cuvînt în
cuvînt).
Un elan al dezmãrginirii, vizînd „ieºirea din fiinþã” ºi
identificarea cu tot ce existã, dã poemelor o dimensiune
ascensionalã, majoritatea avînd ca notã dominantã o stare
de extrovertire a celui care trãieºte o experienþã spiritualã
unicã ce-l transfigureazã, transfigurînd lumea. Fãrã a
lipsi, poemele interiorizãrii în sens clasic, poemele
aplecãrii întrebãtoare spre abisurile fiinþei, precum ºi cele
în care bucuria ºi entuziasmul sînt oarecum apolinizate,
lãsînd locul stãrii de îndoialã, sînt cu mult mai puþine,
nota dominantã fiind cea optimist-jubilatorie. O poeticã a
dezlãnþuirii, a rostirii necenzurate a sinelui, dominã volu-
mul Cuvînt în cuvînt: „Lãuntrul nu mai are margini în
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
afarã/ Nici un hotar.../ Tot universu-i cînt./ S-a rupt adîn-
cul universului în sine/ Izvorîtorul însuºi izvorînd”.
Poet al entuziasmului, Nicolae Ionel este în acelaºi
timp cel conºtient de menirea sa de mijlocitor în care
Verbul (ioaneic, în sens evanghelic) îºi gãseºte
împlinirea, el fiind un fel de agent al vorbirii în frenetica
ei desfãºurare: „Inund/ Inund/ Nu mai cunosc mãsurã/
Dezlãnþuit e tot adîncul meu/ ªi simþurile-mi ard în
Dumnezeu/ Ce mã insuflã/ Gurã cãtre gurã/ M-am regãsit
pe veci în risipire/ Neant ºi lume beatificînd/ N-am mar-
gini,/ Nici nemãrginire/ Tot e mai sînt/ A devenit cuvînt”
(vol. Cuvînt în cuvînt)
O mirare a sinelui poetic sub imperiul revelaþiei ce
insuflã „gurã cãtre gurã”, precum ºi afirmarea postulatu-
lui transcendenþei dau adevãrata dimensiune acestui topos
al bucuriei. Ales, uns cu harul „vorbirii”, ceea ce este în
centrul acestei vorbiri nu este conºtiinþa orgolioasã,
emfaticã a unui eu liric cãzut în pãcatul încîntãrii de sine,
ci o conºtiinþã limpede care-ºi asumã acest datum. Înþe-
lese astfel, poemele autodeificãrii: „În azur/ sînt sorbit de
azur/ zeii beau/ zeii se-mbatã/ cu sîngele-mi pur” (vol.
Poezii), la fel ºi cele în care beatitudinea ce se degajã din
cuvîntul insuflat se revarsã asupra lumii într-un „sfînt
murmur”, definesc conºtiinþa liricã a lui Nicolae Ionel.
Aplecîndu-se asupra acestui gen de rostire poeticã, ªtefan
Augustin Doinaº afirmã, în legãtura cu dimensiunea
esenþialã a poemelor în discuþie: „Nicolae Ionel este unul
dintre puþinii poeþi ai entuziasmului, înþelegînd acest
cuvînt în sensul sãu etimologic, invadarea de cãtre muze.
Nu e vorba aici de transa liricã specificã atîtor poeþi din
toate timpurile, care modificã substanþial viziunea lor
despre lume; la Nicolae Ionel tema predominantã, aº zice
singura temã este tocmai starea de entuziasm ca atare,
acea dilatare peste mãsurã a conºtiinþei care se percepe pe
sine într-un fel de beþie, care se revarsã asupra lumii între-
gi, convertind toate elementele de reprezentare în atomi
sufleteºti incandescenþi” (ªtefan Augustin Doinaº, Un
poet al entuziasmului, în Lectura poeziei, Editura Cartea
Româneascã, 1980, p. 236-242, apud Postfaþã la Nicolae
Ionel, Cuvînt în cuvînt – Antologie, p. 294). Exacerbarea
subiectului care invadeazã lumea, contaminînd-o pînã la
esenþializare, pînã „se face gînd”, lasã totuºi loc
recunoaºterii în umilinþã a rostirii ºi purtãrii de cãtre „o
mînã iahvicã”, afirmãrii insuflãrii inspirate a cuvîntului,
ca în versurile în manierã popularã din volumul Cît îi
ceru ºi lumea: „de cînd cînt/ oprite gînd/ trece cer/ trece
pãmînt/ suflã singur/ Duhul Sfînt”. Aceastã conºtiinþã a
insuflãrii, conjugatã cu nota dominantã a unor poeme în
care subiectul este anulat, copleºit fiind de imaginea
Totului, bemolizeazã impresia unui anumit orgoliu cre-
ator, numit de Gheorghe Grigurcu „macedonskianã halu-
cinaþie genealoidã” (Gheorghe Grigurcu, Lauda exis-
tenþei, în Existenþa poeziei, Editura Cartea româneascã,
1986, p. 463).
Cu o expresie esenþializatã, „sfîntul murmur” liric
degajã în majoritatea poemelor aerul beatitudinii rostirii
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
insuflate. Exprimînd aceastã stare, Nicolae Ionel este un
mare creator de limbaj poetic, clasabil fãrã exagerare, din
aceastã perspectivã, în linia Eminescu, Ion Barbu. În pre-
faþa antologiei Cuvînt în cuvînt, Lucia Cifor face o trecere
în revistã a principalelor coordonate specifice ale liricii
„ioneliene”, descoperind mai multe „tipuri de poezie”: de
la poezia extaticã ºi ermeticã (volumele Cuvînt în cuvînt,
Calea vie, Scara de raze), deschis spre poezia exerciþiu-
spiritual, în Carul mare ºi Rãsãritul chipului, la poezia în
metru popular (Flori de cireº, Margine, Cît îi ceru ºi
lumea). Observaþie pertinentã, justificatã, care sporeºte
valoarea poeziei lui Nicolae Ionel tocmai prin faptul cã
varietatea manierelor poetice este strãbãtutã de o tonali-
tate unicã, inconfundabilã, perfect adaptatã sensului
poemelor care, fãrã a fi lipsite de o mizã intelectualã sau
estetico-poeticã, au o evidentã mizã spiritualã. Experienþa
extaticã se face una cu experienþa vorbirii, a rostirii de
sine, convertindu-se în poezie în adevãratul sens al cuvîn-
tului. Cîteva versuri, care subliniazã aceastã aventurã
spiritualã transfiguratã prin cuvînt în artã, sînt transpar-
ent-grãitoare: „pierdut e totul înainte/ ºi cad pãdurile de
vînt/ cine mã duce în cuvinte/ ca într-un plîns de sub
pãmînt?” (vol. Calea vie). Cel care a înþeles cã tot univer-
sul „nu-i decît mîna celui care mã unge cu mir” nu se
sfieºte a-ºi afirma „izvoarele întregii vieþi” , rostind poet-
ic, ca o definiþie a fiinþei sale grãitoare ºi creatoare: „cerul
deschis e numai o arterã/ a inimii ce izbucneºte-n cînt”
(Poezii).
Existã ºi poeme în care echivocul raportului eu – lume
dã densitate ºi farmec rostirii poetice. Într-un extaz
aproape mistic, poetul respirã în tot vãzduhul aerul
aceleiaºi bucurii, spiritul nemaiputînd sã sesizeze
nuanþele sau o cît de micã dizarmonie, diferenþã de stare
în univers. Eul poetic se simte invadat de energiile uni-
versale, contaminînd la rîndul sãu universul, „ca un eflu-
viu imens”: „Sînt înflorit cu tot vãzduhul/ Nu mã mai ºtiu
de aripi/ nu mã mai trezesc/ inund acum de tot ce e
fiinþã?/ fiinþele în mine se unesc?” (vol. Cuvînt în cuvînt).
Interogaþia din finalul versului anterior citat nu face decît
sã sublinieze imposibilitatea definirii prin cuvînt a unei
jubilaþii interioare a fiinþei ce nu mai poate „gusta” altce-
va în afara a ceea ce trãieºte, ajungîndu-se la un soi de
identificare a eului cu lumea ºi cu universul, care nu mai
poate fi perceput altfel, decît „înflorit”.
Reluat aproape în toate volumele, motivul
dezmãrginirii sinelui celui înveºmîntat în „chip de lut”
este exprimat fie direct, ca apogeu extatic: „Vãd cerurile,/
Vãd Columna.../ N-am margini”, fie prin simboluri ale
dematerializãrii, sugerînd diafanul: roua, aerul, aburul,
aura, pulberea, raza. Este de remarcat în poezia lui
Nicolae Ionel prezenþa repetatã a elementelor din regnul
vegetal ºi floral, simboluri ale naºterii, ale prospeþimii,
ale vivacitãþii. Astfel, floarea de cireº, de prun ºi mai ales
floarea de crin, cu încãrcãtura semanticã biblicã bine
cunoscutã, simbol al „bunei vestiri”, sînt adevãrate
motive poetice: „Auzeam în crin/ cum sufletul meu/ se
27
atingea de rouã/ o pulbere biatã plutea,/ în locul trupului
meu/ lumina în jur se topea...” (vol. Scara de raze).
O fericitã adaptare a formei la fond, cãreia i se adaugã
un limbaj poetic unic, cu procedee artistice clasice ca
epitetul metaforic, comparaþia ºi mai ales cuvîntul-sim-
bol, verbul dãtãtor de multiple sensuri ce iradiazã, conju-
gate cu o expresie esenþializatã, redusã verbal la mini-
mum, la cîteva cuvinte-simbol ºi o sintaxã de multe ori
„sucitã” care solicitã receptorul, fac din Nicolae Ionel un
poet ce edificã sensurile prin limbaj. Luînd în discuþie
raportul semnificaþie – formã, urmãrind raportul dintre
nuanþa spiritualã a poeziei ºi realizarea sa esteticã, Lucia
Cifor afirmã: „Poezia nu rãmîne la Nicolae Ionel un sim-
plu act estetic, deºi nu înceteazã sã fie artã, ea devine un
veritabil act teurgic, loc al manifestãrii în gloria unui
cuvînt poetic apt sã conþinã ºi sã manifeste o veritabilã
logoenergie” (Prefaþã la Cuvînt în cuvînt – Antologie, p.
V).
Autorevelarea, consecventa expunere a sinelui ºi
trãirea vieþii ca miracol ce se revarsã în afarã dominã
volumul Cuvînt în cuvînt, devenind o constantã a poeziei
sale în ansamblu. Aceasta nu ºtirbeºte interesul cititoru-
lui, poetul reuºind cu fiecare volum sã îmbie la lecturã
printr-o prospeþime a imaginilor, printr-un elan aproape
mistic. O uimitoare consecvenþã cu sine ce trimite, evi-
dent, la ideea de echilibru a eului poetic, ce-ºi regãseºte
sursele în izvoarele din care se nutreºte aceastã poezie de
sorginte religioasã.
Postulatul transcendenþei care susþine tot acest „clar
delir” (sintagma oximoronicã îi aparþine poetului) face
din Nicolae Ionel un poet religios cu nuanþe unice, ce se
desprinde atît de lirica blagianã a „marilor neliniºti” ºi
„întrebãtoarelor tristeþi”, de revolta interogatorie
arghezianã, cît ºi de linia liricii tradiþional-religioase a
unui Nichifor Crainic, Ion Pillat, Ioan Alexandru. Scriind
într-o manierã unicã, poetul combinã tiparele clasice cu
unele accente moderne, cu o sintaxã voit sucitã, mai ales
în volumul Nume pe ape, cultivînd asonanþa ºi aliteraþia,
poezia degajînd miezul incandescent al viziunii sale
lirice.
Pentru a ilustra recurenþa imaginilor ºi a sensurilor,
am ales cîteva exemple, aparþinînd diferitelor volume.
Multe poeme trimit la incantaþia biblicã, unele fiind scrise
în duh de rugãciune, degajînd sinceritate, deschidere.
Acest poet, care scrie „rune pe-azur” (vol. Poezii),
reuºeºte sã dea poemelor sale o incantaþie egalã ce
creeazã o atmosferã din care se desprinde o idee centralã:
bucuria de a fiinþa. Sinele ce se revarsã în afarã nu mai
þine de corporalitate, fiind doar conºtiinþã a miracolului
pe care îl trãieºte: „O sã mai fiu/ þãrînã vreodatã?/ sîngele
singur/ cîntã-n vãzduhul/ toat-omenirea beatificatã/ mã-
ntemeiazã/ ca un singur duh/ ºi s-au deschis izvoarele
divine/ în focul ce consumã/ tot ce sînt/ Mã voi întoarce
vreodatã-n mine?/ Sînt abur doar/ Cuvînt în cuvînt” (vol.
Calea vie). Aceastã ieºire din sine unitã cu credinþa
dãruirii cuvîntului creator fac din conºtiinþa liricã un
28
receptacol al universului esenþializat, redus la cîteva ele-
mente – aer, foc, vãzduh, izvoare – pe care le respirã ºi
care sînt respirate, asimilate bucuriei sale: „Nici o stihie,
nici o fãpturã/ nimic din naturã/ nu mai poate/ trãi în
afara/ bucuriei cã zbor/ Sînt viu de toate fiinþele-n ceruri/
de cerul întreg/ sînt nemuritor” (vol. Calea vie).
Senzorialismul ce se degajã din unele poeme, departe
de a trimite la teluric, ne îndreaptã mai degrabã la speci-
ficul alegoric al textelor religioase. Alãturi de poemele în
care dominã limbajul ce denumeºte sfera vegetalului
transfigurat, existã texte de o elevatã expresie în care ter-
meni alãturaþi, uneori intenþionat pleonastic, construiesc
imagini surprinzãtoare: „E azurul atît de clar/ ºi claritatea/
atît de transparentã/ transparenþa/ atît de înaltã/ cã se
vede/ în cerul cerurilor/ lumina plutind... (vol. Vederea).
Elanul spiritual nu separã dihotomic materia de spirit,
ci o transfigureazã: „Carnea mea/ se transformã în abur/
este slava/ cu care vorbeºte/ zeu cãtre zeu .../ tot vãz-
duhul/ de nume ºi aripi/ e doar o celulã-nfloritã/ a sîngelui
meu”. Frecvenþa verbului „a fi” la persoana întîi, ce trim-
ite la spontaneitatea ºi veridicitatea trãirii: „Acum sînt
pierdut/ nu mai am margine/ nu mai am început/ bucuria
nu mai încape”, precum ºi la preocuparea definirii prin
cuvînt a clocotului fiinþei, aratã mirarea alesului, a celui
„uns cu mir” care primeºte bucuria ca pe un dat divin:
„Sînt fluxul extazului morþii/ care se întoarce în
Dumnezeu” (vol. Prezenþa).
Cel care, în poemul de început al volumului Scara de
raze, afirmã: „Zeu zeilor cînt”, atinge, printr-o atentã
aplecare spre sine, printr-o conºtiinþã liricã deschisã,
esenþa lumii: „Am lamura lumii.../ mir ning/ mir sînt”,
strigîndu-ºi entuziast supravederea: „Vãd/ sînt vãzul/ vãz-
duhului sînt” (vol. Scara de raze). Nota dominantã
rãmîne elanul, ideea de zbor ºi dezmãrginire, în care
fiinþa nu mai regãseºte universul exterior decît ca pe o
parte din sine. Expresie a unei bucurii cãreia vocea liricã
i se simte „mãsurã” (vol. Rãsãritul chipului), poezia lui
Nicolae Ionel degajã un aer de înaltã elevaþie spiritualã,
dar ºi artisticã, printr-o excepþionalã purificare a expre-
siei, o imagisticã a diafanului ºi, nu în ultimul rînd, prin
tonalitatea cantabilã a versurilor, ce atinge apogeul în
volumul scris în manierã popularã ºi numit Cît îi ceru ºi
lumea.
Poetul care transfigureazã lumea „privind-o” se
defineºte în cîteva rînduri-confesiune din volumul
Rãsãritul chipului, exprimînd totodatã crezul sãu poetic-
creator: „Sînt libertatea unei vestiri pentru care vãzduhul
e doar deschidere! Locul în care-ntruparea-mi e un prin-
cipiu al expansiunii înseºi a spaþiului. De tot ce dã-n
floare ºi aripi sînt folosit ca azur! Ca nemargine! Ce
cunosc devine mãsurã a jubilaþiei; bucuria devine lege a
cunoaºterii”. Cuvinte ale definirii sinelui creator al poet-
ului Nicolae Ionel, în care sensul versurilor anterior citate
se regãseºte, întregindu-se.
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
 P O E S I S
POETUL LA 65 DE ANI
NICOLAE IONEL
N. 1944 Bucureºti; ºc. primarã Domneºti-Tg., Vrancea; gimnaziul Adjud; liceul „C. Negruzzi” Iaºi; Univ. „Al.I. Cuza”
Iaºi, Filologie.
29 de cãrþi de poezie, 4 de teologie, 3 de folclor, 5 piese de teatru, 15 cãrþi de traduceri (tragediile lui Shakespeare, Vergiliu Opera
omnia, Kleist, Psalmii, Basho, Igor etc.).
Referinþe critice: Al. Protopopescu, Regman, Doinaº, Grigurcu, Steinhardt, A. Pantea, ªtefania ºi Marin Mincu, Paleologu, Lucia
Cifor, N. Mecu, Dan Ciachir, Monica Lovinescu, Valentin Silvestru, Sorin Antohi, Ion Negoiþescu...

Sonetul XCII ªi mergi cu mine-alãturi, uitã-te

cum depãrtãrile-n lãuntru ni-s
Pierdutã-aici, te pierd ºi-n ceru-ntreg, curata îndurare ce ne duce
departe-aici, vei fi cu un departe
al tuturor cãderilor în moarte ºi tot ce-a fost vreodatã dragoste
de neajuns, cu tot ce-am sã-nþeleg. în lujerele noastre va fi scris
necoborîre-eternã de pe cruce.
Din pogorîre cum sã te dezleg,
de-astral adîncul care ne desparte? Din volumul TOT ÎN TOTUL:
ªi cum sã intru-ntr-a vieþii carte,
scrisul sã-l schimb, cu tine-un drum s-aleg? IV
Cã strig acum e-atot – în cer – putinþã
Sã fie sonuri care pot urzi a unui singur cînt, ce izbucnind
textura lumii-n alt chip, ºi cu hãu în numele fãcîndu-se fiinþã,
cu tot un cînt cer sã mi te ridice? e bucuria-ntregului Pãmînt.

Cu toate-n vremuri rugile pustii, Glasul sunînd, în îngeri biruinþã

strig sfintei jale sfînt numele tãu – rup trîmbiþele, ºi pe nori vuind
etern Orfeu, eternã Euridice. ºi pe vãzduh, primire-n mîntuinþã
-s fiinþele-asumate de cuvînt.
Sonetul CV
ªi cînt dînd, nalt ºi strigãt, una, mi se
Mai este-un drum, dar numai negurã din piept sparg, foc fac ºi-n vrut psalmul meu,
ºi frunze merg pe el, cînd vînt le duce, arzînd final, desface-se stihia,
ºi umbra toamnei tale, singurã,
pîn’ la amurgu-n sînge, sus, la cruce. cum, se-absorbind cu-aripile deschise
în cîntecu-i lãuntric, ciocîrlia
ªi-un timp mai e, ce ne descrîngurã se-aruncã cu tot spaþiu-n Dumnezeu!
de vieþi ºi de iubiri. ªi-n rugã tu, ce
durere eºti ca Maica Vergurã, V
cînd nici o stea-ndurãrii nu strãluce. Stau stanã-n faþa Ta; îndur dogoarea
puterii-Þi ce mã arã, ºi-n vuind
De mai pãrem departele a fi aprinsã bezna sîngelui, cum marea
acelui drum ce nu se mai strãbate de uragan, fiinþa vreau sã-Þi prind!
cu tot adîncul lumilor ’napoi;
Dau flacãrã! Sorb vînt! Învîlvorarea
ºi-ntre o frunzã ºi-alta veºnicii primindu-Þi-o întreagã, n-o cuprind!
îºi poartã-n noi acea pustietate, Tunã-ntru mine, fã-mã, Yah, suflarea
tot înzadarul dragostei din noi. cunoscãtoare-a Ta a fi fiind!

Sonetul CXI Sã cînt ridic, glas rup, verb url’, cum clar ai
spart puls tenebrei, – într-o fulgeratã
Cînd flori vom fi acolo unde gînd peste stihii putere sã mã-nsum;
ca ne-nseratã-o razã s-a oprit
ºi ne vom ºti atît de-adînc ºi sfînt, ºi ce-au putut cuvintele cu care-ai
cã-n noi tot cerul se va fi gãsit glas dat deasupra apelor, sã poatã
ºi cele ce-ntr-un imn le strig acum!
înalt întîmpinãrii-unui Cuvînt
cu care lumea lumen s-a rostit, – VI
priveºte-mã doar, mîna mi-atingînd, Ce-mi izbucneºte-n imn, atotizbîndã,
cum pe pãmînt nu ni s-a hãrãzit. e-n cer izvor, sorb foc din el profeþii;

Revista românã nr. 1 (55) / 2009 29

 ce þine-abisu-n grai se înveºmîntã: Desfaceþi-vã-arzînd, stihii, cerime –
inima-ºi sparge,-abis spre-a fi, pereþii! tot ce-a ajuns în vie plãsmuire,
treacã Pãmîntul, nu se va clãti!
Sufletu-i una cu suflarea sfîntã
rostind în temelii zbucnirea vieþii, Pãstrat logositate în Treime,
ochiu-i luminã ºi auzul cîntã, ce s-a vãdit într-un pur psalm rostire
epifania-ntîi a dimineþii! suflare-i gurii yahvice-n vecii!

Cine ia duh din cine? Eu din cînt? VIII

Cîntul din mine, mie în lãuntru Vãd peste-nalt puterile suind
nalt al vederii ºi-al atotputinþei? oceanic peste mine. Lor nuntire,
dau floare albã-ntr-o Dumnezeire,
Intru-n temeiul numelor ºi întru ce m-a cuprins din veci ºi-o, cînt, cuprind!
urzirile stihiei. Verb pur sînt!
Cu vii m-ating izvoarele fiinþei! Cu trupu-acesta-n focul lor m-aprind,
ce-i duh eteric mi se face fire;
VII mã regãsesc un suflu de iubire
Cã-n verb vin, întrupat de-o fulminanþã în imn cu viii toþi a fi fiind!
a cunoºtinþei ce-o rostesc ºi-o duc,
e-o nouã-n cer, germeni eterni!, speranþã: Materia-i atotnedespãrþire,
rupt rapt de glas, mã-ncheg Pentateuh! primire Domnu-a tuturor deodatã,
lucrarea ºi-mplinirea-s în cuvînt!
Sînt foc întreg, îmi redevin substanþã
mã consumînd, ºi trup – topindu-l duh; De-s viu de cîntec, sînt fiinþa toatã,
o purã-n cînt desãvîrºind mutanþã: izvoru-i sînt, ºi-ntr-însul izvorîre
puterilor primire-s în vãzduh! a fericirii-n cer ºi pe pãmînt!

…limbajul poetic ca limbaj maxim,
aºa cum poezia lui Nicolae Ionel îl impune, la
un nivel ºi cu o forþã fãrã precedent în istoria
literelor române.
,În multe dintre volumele lui Nicolae
Ionel, poeziile sunt moduri ale unei rostiri
esenþiale, rostire performatã într-o limbã cu
extinse capacitãþi perlocuþionare ºi
ilocuþionare, care nu doar amprenteazã sen-
surile, ci le edificã, construindu-le ºi decon-
struindu-le pe coordonate nemaiîntîlnite pînã
acum în literatura românã ºi destul de puþin
frecvente ºi în literatura universalã. Prin
poeziile sale, poetul pare a demonstra nu
numai cã tot ceea ce reprezintã experienþã a
lumii este experienþã în interiorul limbii (iar
limba este ºi mediu al comprehensiunii de
sine, ca ºi al comprehensiunii celuilalt), dar ºi
cã – lucru mai rar sau deloc urmãrit – limba
poate, în cadrul unei rostiri esenþiale, sã fie
nucleul originar (de foc) al unor experienþe
extatice, care îl propulseazã pe cel apt sã facã
experienþa acestei rostiri pe alte coordonate de
locuire ºi trãire a lumii.
,Mai întîi, calitatea de eveniment al limbii
poetice ioneliene este de identificat în contex-
tul aducerii la cuvînt ºi la rostire, respectiv
imanentizarea ºi manifestarea în spaþiul limbii
române, pentru prima datã ºi în limbajul con-
cret al poeziei, a unor moduri spirituale despre
care pînã acum nu se ºtia decît vag teoretic.
Cunoaºterea nouã, inerentã acestor moduri
spirituale puþin sau deloc asemãnãtoare cu
ceea ce numim îndeobºte (motivat sau nu)
spiritualitatea autohtonã, i-a pretins poetului
o limbã nouã. Noutatea limbajului poetic al
lui Nicolae Ionel este evidentã încã de la acest
nivel, al aducerii la cuvînt ºi în semnificaþiile
limbii române a unor lucruri pînã atunci de
neconceput în limba românã, ºi încã de la
acest nivel, al desemnãrilor nou apãrute, tre-
buie surprinsã ºi descrisã. O astfel de
îmbogãþire a limbii, prin creaþia de noi desem-
nãri în semnificaþiile limbii române, este cu
adevãrat rarã, iar pentru limba românã, în
afarã de Eminescu, cel care a împãmîntenit, în
felul sãu specific, atîta cunoaºtere nouã (de la
filosofia schopenhauerianã la modurile reli-
gioase indiene de valorizare a vieþii ºi a lumii),
nu ºtim care dintre poeþi s-o mai fi fãcut, cu
excepþia, deºi fãrã continuitate, totuºi nota-
bilã, a lui Ion Barbu.
Încorporînd ºi exaltînd, ca un autentic text
mistic, virtuþi precum cele pomenite, o astfel
de poezie depãºeºte arta înspre teurgie ºi mist-
agogie […], fãrã a fi mai puþin artã. Ba chiar
am zice cã tocmai arta este cea sigur împlinitã
în aceastã extraordinarã aventurã spiritualã,
iar certitudinea acestei împliniri o reprezintã
limbajul, limbajul maxim al poeziei, poezie
ctitoritoare de istorie ºi de destin pentru limba
în care a survenit. (Lucia Cifor)
Rareori expresia ,,o mare revelaþie liricã”
este mai potrivitã decît în acest caz. (ªt. Aug.
Doinaº)
Pare cã spiritul poetic e, aici, pradã a unui
vizionarism ardent ale cãrui þinte sînt tot atîtea
întrupãri ale focului sacru. Aceastã realitate
primeºte în versurile poetului întreaga încãr-
cãturã teofanicã pe care o posedã marile
construcþii mitice. (Aurel Pantea)
Chiar mesajul însuºi este înnoit în sine, la
o lecturã atentã. Extazul (ºi extaza), bucuria la
scarã trupesc-cosmicã a omului nu este atît
aceea de a fi-fost-creat ºi de a se contopi cu
divinitatea care l-a creat, cît de a crea din el
însuºi, din verbul poematic, lumea. Nicolae
Ionel propune o bucurie mîntuitoare în sine,
un fel de nou înþeles al lui Isus. (ªtefania
Mincu)
Pînã la poezia lui Nicolae Ionel noi nu am
gãsit un rãspuns mai pregnant (ºi mai demn de
luat în seamã) la somaþiile gîndirii ºi rostirii
originare, despre care vorbeºte mereu
Heidegger ºi pe care le probeazã într-un mod
specific chiar limbajul heideggerian. Altfel
spus, este meritul poetului român de a fi real-
izat pe tãrîmul poeziei ceea ce filosoful ger-
man realizase pe tãrîm teoretic, respectiv ,,o
revoluþie copernicanã” a condiþiei poeziei.
Fundamentele supraculturale ale acestei
arte creeazã o nouã identitate artei cuvîntului,
privilegiind-o faþã de celelalte arte ºi consti-
tuind, în acelaºi timp, o temerarã cale de ieºire
din criza culturii ºi a limbajului.
Mai curînd gnozã decît poezie gnosticã, o
astfel de poezie nu s-a mai scris, dar despre
posibilitãþile ei de a exista au vorbit ºi mãrtur-
isit pitagoreicii ºi orficii. (…) Noul mod de a
fi al poeziei lui Nicolae Ionel schimbã radical
,,instrumentarul” poeticii teoretice (derivînd
din poetica autorului). (Lucia Cifor)

30 Revista românã nr. 1 (55) / 2009

 A R H I V A
DOCTORUL ANASTASIE FÃTU
DESPRE SOCIETATEA JUNIMEA
bsolvent al Facultãþii de Drept din Viena ºi de
A Medicinã din Paris (unde a fost invitat sã pro-
feseze), Anastasie Fãtu (1816-1886) a ocupat
diverse funcþii: medic al oraºului Iaºi ºi al miliþiei
moldoveneºti, profesor de obstetricã ºi ginecologie la
Institutul Gregorian (ca director ºi ºef de secþie, a pus
bazele asistenþei materno-infantile din Moldova ºi a primei
creºe pentru copiii abandonaþi), profesor de medicinã pop-
ularã la Seminarul Teologic de la Socola, profesor la
Catedra de Botanicã ºi Fiziologie a Universitãþii din Iaºi;
din 1858, deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei, deputat
ºi senator în urmãtoarele adunãri legislative ale
Principatelor, preºedinte al Societãþii de Medici ºi
Naturaliºti (prima societate ºtiinþificã româneascã) – pe
care o sistematizeazã pe secþii ºi îi restructureazã muzeul;
a elaborat programe privind organizarea învãþãmîntului
românesc; pe terenul sãu, a organizat în 1856 prima grãd-
inã botanicã din Principate; a înfiinþat „Asociaþia pentru
încurajarea Junimei Române la învãþãturã în strãinãtate”; a
elaborat primul manual universitar românesc de botanicã,
Elemente de botanicã cuprinzînd histologia, organografia,
fiziologia vegetalã (1877).
Doctorul Anastasie Fãtu este ales în anul 1873, pentru
bogata sa activitate, membru al Societãþii Academice
Române (iniþial Societatea Literarã Românã – 1 apr. 1866,
devenitã Academia Românã la 1879). În Discursu de recepþi-
une pe care l-a susþinut în faþa membrilor Societãþii, Încer-
cãrile pentru desvoltarea scientieloru naturali în România
(publicat în volum (175 pag.) la Imprimeria Statului,
Bucureºti, 1874; cuprinde ºi rãspunsul dat în numele soci-
etãþii de cãtre V.A. Urechia) a prezentat starea ºtiinþelor în
România, arãtînd contribuþiile – pe domenii (Geologie,
Apele minerale, Flora României, Fauna României) – ale
„iluºtrilor bãrbaþi care au luat parte activã la cultivarea
ºtiinþelor naturale”, tratatele ºi scrierile periodice elaborate de
aceºtia, mijloacele publice ºi private care au contribuit la
evoluþia ºtiinþei româneºti, ºi a propus realizarea unei „charte
ºtiinþifice a þãrii” (susþine acest demers al sãu, donînd 10 000
franci cãtre Societatea Academicã Românã).
În discursul sãu, la capitolul dedicat „Mijloacelor pri-
vate de vulgarizare a ºtiinþelor”, a expus, alãturi de
Societatea de Medici ºi Naturaliºti, Societatea de ºtiinþe
naturale din Bucureºti, Societatea Academicã Românã,
Societatea pentru învãþãtura poporului român etc. ºi
Societatea Junimea.
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
Richard CONSTANTINESCU
Momentul acestei prezentãri corespunde încheierii
primei etape a Junimii, „etapa ieºeanã”, ºi proaspãtul aca-
demician face un rezumat a ceea ce a însemnat Societatea
Junimea, activitatea sa interioarã – literarã, cu ºedinþele în
care se prezintã creaþiile membrilor, abordarea prob-
lemelor limbii ºi ale ortografiei ºi cea „exterioarã” –
revista „Convorbiri literare” (aminteºte de tipografia –
fãcea posibilã tipãrirea revistei, din 1867 – ºi librãria soci-
etãþii, dar, elegant, pune pe baza unei crize financiare tre-
cerea acestora în proprietatea altcuiva), volumele publicate
de membrii societãþii, prelegerile publice ºi politica ilumi-
naþilor intelectuali junimiºti, pe care o considerã „exclusã
din discuþiile societãþii”.
Considerã cã Junimea are drept obiective aflarea ade-
vãrului, prin discuþiile libere, care „lumineazã mutual” pe
membri, ºi ilustreazã cu cîteva din temele care au fost abor-
date în ºedinþe privitor la probleme cu caracter naþional.
Este evident cã prezentarea Societãþii Junimea în faþa
membrilor Societãþii Academice Române nu putea fi fãcutã
decît expunînd latura sa constructivã, nefiind locul de a
aborda ºi alte aspecte mai discrete ale sale, încît consider
cã un asemenea mod de a vedea lucrurile l-a fãcut ºi
Grigore T. Popa în Nota Sãrbãtoarea „Junimii” („Însem-
nãri ieºene”, an. I, nr. 10, 15 mai 1936): „… acesta a fost
marele merit al Junimii, dincolo de altã explicaþie: ea a
preþuit cultura mai presus decît orice ºi a þinut ca aceastã
culturã sã fie serioasã, adicã deplinã ºi exactã”.
Societatea Junimea a fost fondatã în anul 1865 (1863 –
n.R.C.) de cãtre d-nii Pogor, Maiorescu, Teodor Rosetti ºi
I. Negruzzi la care se adauserã apoi Leon Negruzzi ºi N.
Schileti. Numãrul membrilor crescu apoi din ce în ce
schimbîndu-se în cursul timpului. Numãrul membrilor se
urcã astãzi la mai mult de patruzeci.
Acesta societate nu a avut niciodatã statute sau reguli
dupã care sã se orînduiascã activitatea literarã. Relaþiile
dintre membri a fost totdeauna regulate numai prin senti-
mentul de colegialitate care-i baza împreunãrii. Fiecare
membru a fost cu totul liber în privirea activitãþii sale; dis-
cuþiunile de asemenea nesupuse nici unui soi de regula-
mentare. Cu toate acestea, sau mai bine zicînd, din aceastã
cauzã nici nu s-a ivit în acesta societate neînþelegeri sau
certe pentru lucruri de simplã formã fãrã interes, precum ºi
pe de altã parte legãtura dintre membri s-a întãrit din ce în
ce luînd caracterul prieteniei.
31
 Pentru a face parte din aceastã societate nu trebuie nici
o formalitate. Deviza ei ºãgalnicã, însã care corespunde
adevãrului este „intrã cine vrea, rãmîne cine poate”.
În privirea intereselor materiale Societatea Junimea a
avut la început o tipografie a sa în care a tipãrit gratis mai
multe cãrþi ºcolare, care se vor enumera mai la vale. În
urma unei crize financiare societatea a fost nevoitã a se
desface de aceastã tipografie care a fost luatã de cãtre doi
din membrii acestei societãþi ca întreprindere privatã.
Acesta însã nu atinge întru nimic îndatorirea ce societatea
a luat asupra-ºi de a tipãri pe socoteala sa cãrþi de o utili-
tate recunoscutã care i s-ar propune de autori lor.
Societatea Junimea a înfiinþat în Iaºi ºi una librãria pre-
cum ºi un cabinet de lecturã, cãutînd a þine publicul ieºean
în curentul producerilor celor noi ale ºtiinþei apusene. În
urmã însã s-a desfãcut de acea librãrie (acum libr.
Surandansky) precum ºi de cabinetul de lecturã. Existenþa
unui asemenea cabinet în Iaºi porneºte însã de la
Societatea Junimea.
Afarã de acesta Societatea Junimea dã cîte una bursã
unui student din strãinãtate fãrã concurs ºi numai dupã
aprecierea producerilor sale de societate.
Activitatea literarã a Societãþii Junimea are douã pãrþi:
una mai mult interioarã, pentru cultura mutualã a mem-
brilor sãi. Pentru acesta se citesc în ºedinþele ei prelungi
producerile membrilor, opuri însemnate strãine (Buckle,
Schopenhauer, Carey etc.). Fiecare membru e þinut sã
comunice societãþii descoperirile noi, scrierile însemnate
apãrute în sfera de ºtiinþã cu care se ocupã îndeosebi.
Societatea discutã ºi criticã în ºedinþele ei producerile
literare ºi ºtiinþifice române, atît cele ale membrilor cît ºi
ale celor ce nu fac parte din ea. Critica joacã în genere un
rol capital în Societatea Junimea; ea este exercitatã fãrã
nici un fel de consideraþiune ºi cu destul de mare asprime,
ºi chiar cu privire la aceastã criticã ºi-a luat societatea
deviza numitã mai sus.
Activitatea exterioarã a Societãþii Junimea se manifestã
prin foaia Convorbirilor literare ºi prin prelegeri populare,
nu mai puþin prin cãrþile produse de membri societãþii, s-
au de alþii, ºi tipãrite de ea.
Convorbirile literare au fost fondate în anul 1866 de d.
I. Negrutzi. Aceastã foaie nu este chiar organul societãþii.
Scrierile publicate în ea nu trec toate prin aprobarea soci-
etãþii. Totuºi pînã la unu punct Junimea se serveºte de
Convorbirile literare ca organ de publicitate. Aceasta foaie
este acum în al ºaselea an al existenþei sale. În anul acesta
materia fiind mai îmbelºugatã, foaia iese în un numãr mai
mare de coli (6 coli pe lunã). Ea numãrã colaboratori din
toate pãrþile locuite de români, ºi cuprinde lucrãrile cele
mai variate, mai ales literare; cele mai multe originale.
Poezii strãine traduse în versuri sînt de asemenea destul de
multe proze strãine traduse, forte rare.
Prelegerile populare au fost introduse în Iaºi de d.
Maiorescu în anul 1864. Înfiinþîndu-se apoi societatea
luarã parte la ele mai mulþi din membri Junimii. Aceste
prelegeri se þineau în numãr variat în fiecare an în lunile de
iarnã. Subiectul este totdeauna unu întreg. Fiecare
32
prelegere conþine o parte din suma de idei ce este sã se
înfãþiºeze publicului. Diferitele programe ºi rezumatele
acestor prelegeri s-au publicat în Convorbiri. Ele se þineau
în sala Universitãþii înaintea unui public destul de numeros
în care ºi damele sînt reprezentate.
Societatea Junimea posedã unu dosar de curiozitãþi în
care toate aberaþiunile gustului ce sînt din nenorocire atît
de dese în literatura noastrã, sînt pãstrate în original.
Politica militantã este exclusã din discuþiunile societãþii.
Interesele mari ale þãrii fãcu însã adesea obiectul discuþiu-
nii pentru ca membri sã se lumineze mutual asupra lor.
Opiniunile sînt însã cu totul libere. Societatea nu are prin-
cipii fixe ºi nestrãmutate de la admiterea cãrora sã atîrne
participarea la ea. Silinþele ei sînt de a afla adevãrul, ºi
pentru acesta trebuie respectate toate opiniunile, pentru ca
din ciocnirea ºi combaterea lor sã se poatã deosebi. Pentru
a da ideea despre obiectele asupra cãrora s-a discutat în
societate, citãm: „Valoarea istoricã a popoarelor latine ºi
germane. Cauzele voiniciei românilor în timpurile mai
vechi. Direcþiunea spiritului bucureºtean. Politica exte-
rioarã pe care trebuie sã o urmeze þara noastrã în viitor,
bazatã pe mersul istoriei popoarelor Europei în legãturã cu
starea interioarã a spiritelor în faza actualã, meritele lui
Heliade, etc. etc.”.
Unul din obiectele care a ocupat mai mult pe societate
atît în timpurile de mai înainte cît ºi în cele din urmã este
chestiunea ortografiei. Acea ce a rezultat este adoptatã în
Convorbiri, deºi nu în mod absolut, ci numai provizoriu
pînã la noi cercetãri.
În fiecare an la aniversarea fondãrii societãþii se dã unu
mare banchet la care iau parte numai membri societãþii.
Fiecare membru e þinut sã facã pentru acea ocaziune cîte
una scriere pe cît se poate de un conþinut vesel ºi mai ales
satiric.
Cãrþi publicate de membri ai Junimii sau de alþii
tipãrite de ea:
Maiorescu: 1) C. Penal, Bãrnuþiu; 2) Presa românã; 3)
Scrierea limbei românã; T. Negrussi: 4) Dramele lui
Schiller (Hoþii, Fiesco, intrigã ºi amor), traduceri; 5)
Miron ºi Florica; 6) Poezii.; P. Carp: 7) traduceri din
Shakespeare: Macbeth; 8) Othello; D-na E. M: 9) Schiller,
Moartea lui Valenstein, traduceri; I. Munteanu: 10) Ode ºi
epode de Horatiu cu comentariu; Gr. Paicu: 11) Epitome
Hist. sacrae.; I. M. Melik: l2) Elemente de aritmeticã; 13)
Elemente de gramaticã; N. Culianu: 14) Elemente de alge-
brã; Mesota: 15) Prütz, Geografia ºi Istoria universalã
prelucratã pentru români; Bodnãrescu: 16) Riensi, dramã
în 5 acte; V. Alecsandri: 17) Dumbrava Roºie, poem
istoric; Xenopol: 18) Discurs la serbarea de la mormîntul
lui ªtefan cel Mare; 19) Despre învãþãmîntul ºcolar;
Caragiani: 20) Gramatica elinã.
Sub presã:
Maiorescu: traducere din Schoppenhauer; Xenopol:
Cronologia Istoriei Universale; Culianu: Calculul difer-
enþial ºi integral; Quetelet: Astronomie, traducere; Burlã:
Gramatica elinã.
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
 GEOGRAFIE SPIRITUALÃ
Nicolae PIPA
VIZITÃ
LA DOUÃ SATE ARÃMÎNE
rasãri ºi ªipsca sînt douã din locuinþele mai vechi
F ale aromânilor, una la Pãrmet ºi cealaltã la Corcea.
În culmea dezvoltãrii lor, înainte de a înflori
Moscopole, aceste centre aveau 15 mii ºi 12 mii de locuitori.
ªipsca a rãmas pînã astãzi sat pur aromân (etnic), avînd
51 de case. Ea se întinde în spatele unui munte orientat spre
rãsãrit. Odinioarã, satul avea trei cartiere, pe cînd acum,
numai rãmãºiþele lor se pot gãsi. Dar, prin minune, temeliile
bisericilor existã încã ºi cînd democraþia s-a instaurat în
Albania, locuitorii din ªipsca le-au reconstruit.
Cu acest gînd, pornim spre ªipsca. Maºina ne lasã la
Moscopole, toþi trei mergem spre sat. Lãsînd la o parte
depozitele statului, intrãm într-o strîmturã de munte, unde în
contrast cu clima blîndã din Moscopole, se deosebeºte prin
asprimea ei. Ambii adolescenþi, Donila ºi Lorenþ, îmbrãcaþi
ca la oraº, simt frigul. Pensionarul, pentru a-i încãlzi pe
copii, este obligat sã meargã mai repede ºi sã alerge prin
munte. Este cam greu pentru vîrsta lui, dar ce nu face pãrin-
tele din dragoste pentru copilul lui?
Primul contact cu satul este biserica Sfîntului Gheorghe,
construitã pe dealul unui munte. Mai mergem, ºi în faþa
noastrã se vede ºcoala, o clãdire nouã cu niºte camere neter-
minate de construit. Învãþãtoarea satului, doamna Vali, ne
povesteºte cã are clase colective cu 10 elevi. Frumos mai
vorbeºte limba maternã aceastã femeie! Împreunã, mergem
apoi spre casa primarului satului. Ne aºteaptã soþia lui ºi ne
invitã sã intrãm înãuntru. Dupã puþin timp vine ºi domnul
Todi Ciolacu, bãrbat înalt de staturã ºi subþirel, cu pãrul
cãrunt, aºa cum trebuie sã fie un primar. Discutãm cu dînsul
despre problemele rãmânamei. Domnul Todi ne povesteºte
cã asociaþia aromânã a satului n-a funcþionat în mod regulat,
tinerii sînt obligaþi sã emigreze; dar limba pãrinteascã nu se
pierde în acest sat; chiar ºi nepotul domnului Todi, care
locuieºte în oraºul Elbasan, vorbeºte în casa bunicii limba ei.
Domnul Todi ne povesteºte apoi despre satul lui. Demult, au
existat aici 9 biserici ºi 19 mori. La biserici, slujba religioasã
se desfãºura în limba românã. Lambro Papacozma a fost
învãþãtorul ºi primul preot al satului ªipsca. El era din
celãlalt sat aromân, Grabova din Gramº. 52 ani trãise ºi
lucrase el la ªipsca, ºi cînd, în anul 1935, a decedat, în locul
lui a venit Papavangel Popa, care a terminat în România, la
Iaºi, studiile medii ºi superioare la Facultatea de Teologie. El
lucrase în ªipsca pînã în anul 1948. În anul 1952, cînd a
murit Papa Cota Bulamaci la Corcea, doi dintre bãtrînii
noºtri – Sotir Cocea ºi Cola Carabuzi – au cerut
Preasfinþitului Albaniei permisiunea sã-1 mute pe Papa
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
Vangeli de la Elbasan la Corcea, unde a trãit ºi a lucrat pînã
în anul 1958.
Care dintre aromânii ºi corcearii (albanezii), oaspeþii per-
manenþi ai bisericii române, nu-ºi aduc aminte de el, de
vocea lui frumoasã ºi melodioasã, cultura lui religioasã
vastã, iubirea pentru credincioºi?
ªi Todi continuã sã ne povesteascã. Poate cã întîlnirea de
astãzi cu fratele lui mai mic aromân de la Corcea, Pleasot –
fãrºãrot din partea tatãlui – îi dã posibilitatea sã intre în com-
petiþie pentru istoria aromânilor cu un om de ºtiinþã. Todi ne
povesteºte: „În sat, pînã cînd ne-am eliberat, aveam ºcoala
noastrã românã, dar învãþam ºi în limba albanezã. Eu am ter-
minat ºcoala primarã aici, la ªipsca. Nu este de mirare fap-
tul cã, chiar aici, în aceste locuri muntoase, statul român
deschisese ºcoala românã ºi salariile profesorilor, preoþilor ºi
oamenilor de serviciu se plãteau de cãtre statul român”. Dar
primarul satului, spre deosebire de vîrstnicii ºi fraþii lui
aromâni, care trãiesc la Moscopole ºi în satele din jurul
Corcei, foloseºte cuvîntul „vorbesc” în locul cuvîntului
„zburase” – folosit în dialectul aromân.
Ne despãrþim de familia primarului satului ºi împreunã
cu învãþãtoarea mergem la rudele lui Lorenþ. În curte, ne
aºteaptã mãtuºa ºi fiul ei. Am intrat înãuntru ºi ne-am mirat
de curãþenia casei, de comoditatea camerei. Paturile erau
acoperite cu pãturi din lînã, iar duºumeaua avea covor.
Televizorul – într-un colþ – ºi frigiderul – pe hol –
împodobeau ambientul. Toate îþi dãdeau impresia cã te afli
într-o casã de la oraº. Doamna casei avea trei bãieþi, dintre
care doi au terminat studiile superioare la Universitatea din
Camza, în domeniul zootehniei. Dacã celãlalt termina
Facultatea de Litere ºi Istorie, putea fi trimis în România
pentru specializare. Doamna casei se laudã cînd spune cã noi
aromânii din ªipsca, spre deosebire de cei de la Moscopole,
avem în paºaport naþionalitatea românã – ºi are dreptate! În
paºaportul soþului ei scrie la fel, dar ceea ce mã surprinde
este faptul cã în paºaportul fiului lor scrie naþionalitatea
românã.
Ce daune a avut Albania din partea României? Nici una!
Din anul 1450, albanezii au emigrat în România. Au luptat
împreunã cu voievozii români pentru cauza naþionalã
românã. Dar ºi România a sprijinit patrioþii albanezi în lupta
lor pentru eliberarea patriei lor.
La Bucureºti ºi la Constanþa a fost înfiinþatã asociaþia
„Drita” – Lumina. La Bucureºti începe renaºterea noastrã
33
naþionalã. Acolo se tipãreau cãrþile lui Naim ºi Sami Fraºeri,
abecedarele ºi cãrþile de citire în limba albanezã. Nu degea-
ba Bucureºtiul se numea al doilea Paris. Dar asta nu doar
pentru frumuseþe ºi arhitecturã, dar acolo, la fel ca ºi în Paris,
se adãposteau toþi patrioþii din Balcani care luptau pentru lib-
ertatea patriei lor. România a ajutat ºi fraþii ei consîngeni,
aromânii din Albania, ºi oriunde se gãseau, înfiinþînd ºcoli ºi
biserici în limba lor literarã.
Coborînd din sat nu ne putem îndepãrta fãrã a vizita bis-
erica Sfîntului Gheorghe. Deschidem uºa ºi, obligaþi,
coborîm jos, aplecîndu-ne pentru a intra la bisericã. La fel
sînt ºi bisericile din Moscopole, sau, mai exact, bisericile din
Moscopole sînt construite ca cele din ªipsca. În faþa noastrã
observãm iconostasul lucrat în lemn cu pasiune ºi artã de
maestrul anonim, iar mai încolo, scaunul Preasfinþitului ºi în
ambele pãrþi ale bisericii locurile psalþilor (cantorilor). Iatã ºi
catedra automiºcãtoare unde psalþii pun cãrþile sfinte pentru
a sluji. Cum este posibil ca, dupã atîta timp, sã se pãstreze
aceste lucrãri de artã în lemn ºi sã nu fie mucegãite? Privim
biserica de jur împrejur. Ne mirãm de cupolele ce ne stau
deasupra, toate trei îmbrãcate cu frescele sfinþilor. La fel sînt
ºi pereþii, chiar ºi coloanele puternice ale bisericii sînt
împodobite cu fresce.
Cei zece tineri care au venit de la Pogradeþ la ªipsca,
pentru a lua parte la nunta veriºoarei lor, se mirã ºi ei. Cum
e posibil sã se pãstreze aceste fresce rare, cine le-a creat? Ce
talent, pasiune ºi rãbdare au avut strãmoºii noºtri? Ei se mirã
de ceea ce vãd. Se bucurã apoi cînd îºi dau seama cã ºi eu
sînt rãmân, cã ºi fata mea vorbeºte limba bunicii, cã în
Corcea societatea rãmânã funcþioneazã pe bazã ºtiinþificã,
cã eram în România invitaþi de preºedinþia asociaþiei mace-
do-românã, cã ne-am întîlnit cu preºedintele fundaþiunii cul-
turale din România, academicianul Buzura Augustin, care
ne-a dat încã ºapte burse în afara celor planificate de
Ministerul Învãþãmîntului din România, pentru a beneficia
copii aromâni, pãrinþii cãrora vorbesc acasã limba bunicii, cu
atît mai mult cã ºi copiii o vorbesc singuri.
„Mulþi aromâni sînt la Pogradeþ – ne spun tinerii – din
Nicea ºi Lãnga, din Struga ºi Beliþa, din ªipsca ºi Bitola etc.,
dar nu ne-am întîlnit odatã sã vorbim frãþeºte. Avem un
preºedinte care se strãduieºte sã organizeze asociaþia, dar au
apãrut ºi niºte indivizi, care au creat o fracþiune: vor sã facã
istoria rãmânamei, dar uitã cã istoria au fãcut-o strãmoºii
noºtri. Ei au înfiinþat în anul 1881, în satul Pleasa, ºcoala ºi
biserica românã.
Dificilã este perioada de tranziþie. S-au creat partide,
societãþi, dar ºi multe fracþiuni pe spatele zdrobit al
albanezilor. Sã luãm exemplu de la democraþia americanã,
francezã, germanã, italianã, englezã etc. Destul cu cheltu-
ielile exagerate! Aceastã situaþie se reflectã ºi în comunitatea
românã din Albania. E suficientã o societate. Sã se adune toþi
intelectualii în jurul societãþii care s-a aprobat la prima con-
ferinþã naþionalã pe 5 aprilie 1992. Sã lucreze conducãtorii
ei pentru a proteja interesele naþiunii albaneze ºi pentru a
recîºtiga drepturile noastre de învãþãmînt, religie ºi culturã.
34
Aceasta ne este suficient!
Ne întoarcem iar la Moscopole ºi, cu toate cã e amiazã,
Mecca tuturor aromânilor din Peninsula Balcanicã parcã
doarme.
Am vrut sã ne întîlnim cu primarul comunei, dar biroul
era închis. Am vrut sã ne informãm cîte familii aromâne trãi-
esc la Moscopole. Ne-am îndreptat spre bar, crezînd cã-i
putem gãsi acolo, dar barul era în construcþie. Am pornit
spre un amic de-al nostru. Odatã, el þinea cheile bisericilor ºi
le îngrijea. Dar Moscopole are astãzi un preot din familia
Samara. Generaþii întregi îi þin minte ca pe niºte oameni buni
ºi aromâni curaþi, dar preotul lor nu doreºte sã slujeascã în
limba pãrinþilor lui.
Doi preoþi aromâni are Albania: unul la Corcea ºi altul la
Moscopole. Primul slujeºte în limba maternã, iar al doilea în
limba albanezã. Cei doi preoþi ai noºtri trebuie sã colaboreze
mai mult, sã se înþeleagã între ei ºi sã profite din experienþa
pozitivã reciprocã!
Intrãm în casa domnului Tole. Soþia lui, o femeie micã
de staturã, doreºte sã ne punã masa, dar noi refuzãm. Am
venit cã ne era dor ºi ca sã vorbim despre problemele rãmâ-
namei. S-a bucurat domnul Tole cînd a aflat cã România ne
va da anul acesta mai multe burse decît anul trecut. Cît ar fi
dorit el ºi soþia lui ca unul dintre nepoþii sau nepoatele lui sã
fi venit în România! Domnul Tole ºi-a adus aminte cu
duioºie despre profesorul Nico Mustaca din Corcea, care îºi
petrecea vacanþele la Moscopole împreunã cu familia. „Dacã
trãia el, probabil cã ne-ar fi ajutat!”. Dar el a murit. Era tînãr
ºi pensionat de un an. Ce pãcat! Rãmânamea avea mare
nevoie de el, pentru capacitatea lui intelectualã, cultura lui
vastã ºi interesul pentru cauza aromânã. Nico Mustaca s-a
bucurat mult cînd echipa de fotbal „Steaua Bucureºti” a
cîºtigat la Barcelona Cupa Europeanã de fotbal. Împreunã cu
el se bucurau ºi prietenii, ºi amicii lui din Corcea. N-ar putea
fi altfel, pentru cã majoritatea corcearilor au dragoste ºi sim-
patie pentru România, pentru poporul ei generos ºi ospital-
ier. Istoria este istorie ºi ea se mãrturiseºte singurã. Ce pãcat
cã el nu s-a bucurat de roadele democraþiei, nu a putut sã
aducã contribuþia lui concretã în studiul limbii noastre
bogate în cuvinte ºi expresii. Dar numele lui a lãsat urme în
istoria naþiunii albaneze, a lãsat urme în istoria ºi lexicologia
albanezã. El a scris primul dicþionar de frazeologie al limbii
albaneze din judeþul Corcea, care imediat dupã moartea lui a
ieºit la luminã.
Domnul Tole ne-a sfãtuit: „Sã munciþi bãieþi pentru
rãmânamea ºi sã luptaþi pentru a recîºtiga drepturile noastre
de învãþãmînt, religie ºi culturã, dar nu uitaþi sã munciþi la fel
de mult, chiar mai mult pentru naþiunea în care trãim,
deoarece, la fel ca ºi bunicii noºtri, ºi noi vom trãi în ami-
ciþie, fraternitate ºi bunã înþelegere cu albanezii.
Ne-am îndepãrtat din Moscopole luîndu-ne rãmas bun de
la ei. TRÃIASCÃ RÃMÂNAMEA!!!
Corcea, 05.09.1994
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
 SCRISORI ÎNTREDESCHISE
onstantin Adam – actor, organizator de spectacole, secretar literar la Teatrul „M.

C Eminescu” din Botoºani, peste toate, împãtimit bibliofil ºi autor al unui (auto)biografic
volum de Recapitulare – a mai fost prezent la aceastã rubricã. De aceastã datã el ne aduce
fiorul celor dintîi întîlniri cu Grigore Vieru, în anul de graþie 1989, cînd la Chiºinãu bãtea vîntul lib-
ertãþii, iar în Patria-mamã mãmãliga începea sã fiarbã... Reconstituirea acelor zile fierbinþi-îndurerate
este binevenitã, dupã 20 de ani, cel puþin spre a compara suflul înãlþãtor de atunci, cu deºertarea-
deºertãrilor, de acum. Deocamdatã, zice epistolierul botoºãnean, atît am putut sã scriu. Ar mai fi fost
multe de spus... Poate cîndva vom povesti despre cele petrecute atunci, despre întîlnirea cu Pãunescu, despre leºinul sec-
retarei cu propaganda de la Focºani, despre pelerinajul la Putna, ºi altele. Aºtept cu nerãbdare Revista Românã.
Mulþumesc pentru înþelegere. Iar noi îi aºteptãm continuarea... ( N.T.)

„ªTIU: CÎNDVA, LA MIEZ DE NOAPTE,/

ORI LA RÃSÃRIT DE SOARE...”
„Marþi dimineaþa, la Casa de culturã a sindicatelor
din Botoºani, a avut loc o reuniune culturalã care i-a
avut ca oaspeþi pe poetul Grigore Vieru ºi compozitorul
Eugen Doga din R.S.S. Moldoveneascã (URSS)”. Aºa
începea comunicatul de presã din ziarul „Clopotul”, din
ziua de vineri 5 februarie 1989: o notiþã, o simplã ºtire
despre vizita fãcutã în „Patria Luceafãrului”, la „baºtina
Mãriei Sale”, cum s-a exprimat poetul basarabean. Mai
atrãgãtor ºi plin de conþinut era autograful alãturat:
Cititorilor ziarului Clopotul – sã nu lase nici pentru o
clipã sã tacã glasul de aur al celui mai sfînt Clopot,
care este Mihai Eminescu. Din inimã, Grigore Vieru.
Botoºani, 2.II.’88.
N-am avut ºansa sã vorbesc cu el. Am fost fericit
sã-l pot vedea de la cîþiva metri distanþã. N-aveam voie
sã mã apropii mai mult... Era „cetãþean sovietic” ºi
zeloºii activiºti de partid împreunã cu organele „miliþiei
populare”, de frica pierderii scaunului, îºi fãceau dato-
ria cu prisosinþã, þinîndu-ne cît mai departe de el... Se
temeau sã nu ne contaminãm, „fereascã Dumnezeu”, de
antisovietismul lui, de patriotismul sãu adevãrat ºi nu
patriotard, cum se obiºnuia la noi.
Am aflat cã la amiazã va pleca la Ipoteºti ºi i-am
trimis soþiei, care era profesoarã acolo, volumul Izvorul
ºi clipa, apãrut în colecþia Cele mai frumoase poezii, a
Editurii Albatros, rugînd-o sã încerce a obþine un auto-
graf de la autor. Prin „complicitatea” prof. Valentin
Coºereanu, muzeograf la Casa memorialã, a reuºit.
Pentru acest autograf, mulþi m-au invidiat mai apoi:
Visul meu de aur este sã predau limba ºi literatura
românã la Ipoteºti. Bucurã-te, stimatã profesoarã, cã
sînteþi înconjuratã de lumina dulce a Ipoteºtilor.
Grigore Vieru, 2 februarie 1988. Spusese totul.
Poezia lui Grigore Vieru nu-mi era chiar strãinã.
Citisem creaþiile sale într-un volum apãrut la Editura
Junimea, ori tipãrite în revistele „Convorbiri literare”,
„Cronica”, „România literarã” º.a., dar ºi în „Literatura
ºi arta”, ce apãrea la Chiºinãu ºi care se mai „rãtãcea”
cîteodatã prin bagaje ºi ajungea ºi la noi, adusã de cei
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
care veneau de dincolo de Prut sub formã de... ambalaj
(!), sau de fericiþii abonaþi, oameni cu funcþii de partid,
care nu-i acordau mare importanþã. ªi Doamne, cît
sufeream cînd vedeam cum era stîlcitã limba românã,
neavînd corespondenþi fideli în grafemele limbii ruse...
Cînd, în 1981, a apãrut volumaºul Izvorul ºi clipa,
entuziasmul meu a fost aºa de mare, încît am cumpãrat
vreo ºapte-opt exemplare ºi le-am fãcut cadou priete-
nilor pe care-i simþeam patrioþi adevãraþi, împreunã cu
felicitarea de An Nou...
Poate cã datoritã acestui gest, în vara anului 1989 am
avut posibilitatea sã ocup, vreme de douã sãptãmîni, ca
organizator de spectacole, aceeaºi banchetã lîngã
Grigore Vieru. Venise – la invitaþia Teatrului „Mihai
Eminescu” – sã susþinã, pe teritoriul Patriei-Mamã, cum
spunea el, o serie de spectacole de muzicã ºi poezie (au
fost 24!), împreunã cu invitaþii sãi, soliºti ºi formaþii de
muzicã uºoarã din Basarabia. Cu douã-trei excepþii,
ceilalþi nu mai fuseserã în România. În acest turneu a
fost lansat ºi noul lui volum, Rãdãcina de foc.
Spectacolul începea cu un preambul þinut de poet, dupã
care Ion Aldea-Teodorovici cînta, în premierã, piesa
Eminescu. Melodia avea un asemenea impact, încît sala
rãmînea încremenitã pe parcursul derulãrii ei, iar la
sfîrºit aplauzele nu mai conteneau, uneori trebuind relu-
atã de încã douã-trei ori în întregime... Cele mai multe
melodii, pe versurile poetului, aveau o trimitere clarã,
patrioticã: Trei culori ºi-o singurã iubire, Rãsai, alfabet
latin, Ce noroc sã fii român, Pentru limba noastrã,
Sfîntã ni-i casa ºi altele. La sfîrºit, Grigore Vieru
încheia cu aceste cuvinte: „...sã nu uitaþi cã sîntem fraþi
ºi cã oraºul dumneavoastrã (...) este la o azvîrliturã de
bãþ de Chiºinãul nostru de care ne desparte doar o
lacrimã – Prutul!”. Ovaþiile nu se mai sfîrºeau, entuzias-
mul atingea cote maxime.
Dupã vreo douã zile, cînd inimile ni s-au deschis,
limba ni s-a dezlegat ºi am dat frîu liber cugetului,
povestind multe ºi de toate, domnul Vieru îmi zice:
„Frate Costicã, nu-mi mai spune Domnu Vieru, nu-mi
35
place. Eminescu este Domn, noi doar muritori de rînd... Era zilnic în Piaþa Marii Adunãri Naþionale din
Spune-mi nenea Grig, îmi place mai mult, e mai Chiºinãu, vorbind mulþimii. În anii urmãtori a colindat
aproape de sufletul meu”. ªi „nenea Grig” i-am spus. toatã þara, din Maramureº ºi Sãtmar pînã-n Dobrogea ºi
La Sãveni, în timpul spectacolului, a avut o vizitã Banat. La Botoºani a venit mai rar.
surprizã: un unchi, o mãtuºã ºi o veriºoarã cu fiul ei, pe Dispariþia soþilor Aldea-Teodorovici ºi deziluziile
care nu-i vãzuse din 1944! Emoþii, lacrimi, îmbrãþiºãri, politice de la Chiºinãu l-au fãcut sã se simtã pãrãsit. Nu
amintiri, întrebãri... Dupã aceastã întîlnire, radia de feri- mai avea suflul de altãdatã. Era atacat, dar nu se lãsa
cire. „Frate Costicã, mi-a spus, îþi dai seama ce înseam- învins, lupta cu armele scrisului. Suferea ºi era îngrijo-
nã sã te întîlneºti cu cineva dupã 45 de ani?! E inuman! rat de soarta românilor basarabeni. În 2001, la „Zilele
E nedrept sã nu-þi poþi vedea, sã nu-þi poþi împãrtãºi Eminescu”, am stat mai mult de vorbã cu el. Era alt om.
pãsurile rudelor, celor care te înþeleg... În aceeaºi limbã/ Idealurile pentru care lupta pierdeau teren. Era neputin-
toatã lumea plînge,/ În aceeaºi limbã/ rîde un pãmînt,/ cios, sleit, iar împlinirea lor o vedea tot mai departe. I-
Ci doar în limba ta/ durerea poþi s-o mîngîi/ iar bucu- am arãtat volumul Rãdãcina de foc, cu dedicaþia din
ria/ s-o preschimbi în cînt”. 1989, fãcutã soþiei. A fost surprins ºi încîntat, s-a înv-
În aceeaºi searã mi-a dãruit volumul Rãdãcina de iorat, flacãra din priviri i-a renãscut. Sub vechiul auto-
foc, cu autograf pentru soþia mea: Doamnei Aurora – graf a completat: Fratelui Constantin pentru cã am
pentru cã românul ei este frumos ºi la suflet ºi la cuget. regãsit în inima sa acelaºi foc românesc. Omagiu. G.
Grigore Vieru, 24.VII.1989, Botoºani. Vieru, 3.VI.2001.
Strãbãtînd Moldova de la nord la sud, gãsea mereu Ne-am mai întîlnit o datã în iunie 2003, dupã care l-
asemãnãri, dar identifica ºi deosebiri între cele douã am vãzut doar în emisiuni de televiziune. Arãta istovit.
spaþii moldoveneºti, între locuitorii de pe cele douã Auzisem cã e bolnav, bolnav de inimã rea... Pe 17 ian-
maluri ale Prutului: comportamental, lingvistic, în priv- uarie 2009 trebuia sã vinã la Botoºani, dar în ultima
inþa libertãþilor ºi restricþiilor, ca nivel de trai. Nu-i plãcea clipã ºi-a anulat deplasarea. Ce l-a oprit? Cine l-a con-
cã era înconjurat de „personalitãþi” gomoase, care nu-i vins sã renunþe?
dãdeau voie sã intre în dialog cu spectatorii, sã le afle Astãzi „nenea Grig” nu mai este. Ne-a pãrãsit
oful... Atunci mi-a scris, pe o paginã a revistei „Literatura epuizat, hãrþuit ºi neînþeles de confraþii sãi mai tineri,
ºi arta” (nr. 17 din 20 aprilie 1989), unde avea un amplu care îl acuzau cã „a rãmas tot la Eminescu” ºi cãrora el
grupaj de poezii, urmãtoarea dedicaþie: „Fratelui Costicã, le-a rãspuns: „La Eminescu abia dacã se ajunge...”
sã-l fereascã Dumnezeu de raiul în care se cerºeºte. Cu
drag, Gr. Vieru, 30.VIII.’89, Focºani”. Constantin ADAM
Sãlile de spectacole, stadioanele sau alte spaþii în Botoºani, de Sfinþii Trei Ierarhi, 2009
care am dat reprezentaþii
au fost arhipline. Toþi
vroiau sã-i vadã ºi sã-i
audã pe fraþii basarabeni.
Ultimul spectacol a avut
loc la Iaºi, pe 1 august
1989, dupã care ne-am
despãrþit.
Ne-am revãzut în
primãvara urmãtoare, la
Chiºinãu. „Nenea Grig”
era acum, dupã
Decembrie’89, încrezãtor,
plin de speranþe, îndrãzneþ,
pus pe fapte mari. Se
implicase total în lupta
pentru recunoaºterea ºi
impunerea valorilor
româneºti în Basarabia,
pentru afirmarea iden-
titãþii, pentru Tricolor ºi
grafie latinã, pentru înfãp-
tuirea unirii mult visate.

36 Revista românã nr. 1 (55) / 2009

 ãrintele profesor Teoctict Caia, dimpreunã cu preoteasa sa, Olguþa Caia (spiþã de Creangã din

P Pipirig) au fost dintotdeauna fermenþi de culturã ºi primitoare gazde pentru toþi cei care i-au trecut prag-
ul. Între aceºtia, ºi Grigore Vieru, cu care s-a creat o relaþie de mare intensitate în gînd ºi suflet. Acolo,
la Tîrgu Neamþ, sub ochiul Vulturului ºi în ambianþa miniaturizatã a unui muzeu de datini, tradiþii, obiceiuri, împreunã
cu Grigore Vieru ºi cu alþi basarabeni am fost, în urmã cu vreo ºapte ani, naºi de cununie ai celei dintîi nãscute în famil-
ia Caia, Ana-Maria. Mai mult încã, Vieru a botezat-o ºi pe fiica acesteia, Anais. Se înþelege cã neaºteptata moarte a
poetului a avut un impact emoþional greu de mãrturisit, asupra celor peste care el ºi-a rãsfrînt iubirea. Este ºi motivul
pentru care inserãm aci cîteva fragmente dintr-o scrisoare a preotesei Olguþa Caia. (N.T.)

„O LACRIMÃ A LUI VIERU…”

estamentul din poezia Cînd se pare cã i-a fost unde a fost depus. Acolo, noroc de forþele de ordine, care

T îndeplinit: „Cînd am sã mor,/ sã mã îngropi/ în

lumina ochilor tãi./ Lumea venitã la mormîntul
meu/ va sta îngenuncheatã/ în faþa ta mereu./ Ca nimeni sã
nu-mi joace pe mormînt,/ sã nu fiu ca strãmoºii, pus/ sub
ierburi ºi pãmînt –/ îngroapã-mã-n lumina ochilor tãi,/
femeie de pe urmã,/ femeia mea dintîi”.
În noaptea de sîmbãtã spre Duminicã, n-am putut sã
dorm ºi toatã noaptea am stat la sfat cu poetul. Eram cu
nepoþica mea, Anais, fina lui, în camera unde adeseori
dormea poetul cînd venea în vizitã. Acum se fãcea cã
venise iarãºi la noi ºi tot împãturea cearºaful brodat de
mîna mamei, pentru cã nu vroia sã impieteze munca ei.
Dimineaþa, de cu zori, am coborît în camera de zi, unde
sora mea, Ileana, mi-a spus cã poetul s-a urcat la ceruri...
Zdrobitã de durere, cu lacrimi ºiroinde, în tãcere, am plecat
spre Biserica Sfîntul Haralambie, în care deseori s-a închi-
nat ºi poetul... Acolo i-am rememorat pe Creangã, pe
Eminescu, pe Vieru... Trei, Doamne, ºi toþi trei…, vorba
altui poet.
În acea zi tristã, un ochi plîngea ºi un ochi se înseni-
na, cãci scriitorul Dumitru Vacariu ne-a descãtuºat din
durere adîncã ºi ne-a alinat prin lansarea volumului
Pãpuºa cu ochi de smaralde.
Ca vîntul ºi ca gîndul, a doua zi am ºi ajuns la
Chiºinãu, unde Claudia Balaban, cea care îl adusese pe
poet la noi de multe ori, ne aºtepta în prag. Spre înserat
am plecat împreunã la Biserica Sfînta Teodora de la
Sihla, unde poetul, în raclã fost-a pus... parcã de mîna
Lui Iisus. Doar la Sfintele Moaºte am vãzut aºa ºuvoi
nesecat de mulþime, închinîndu-se. Ni se pãrea cã ºi noi
ne ridicãm cîte puþin odatã cu poetul. În acea noapte
adîncã ºi nesfîrºitã, în faþa Sfîntului Altar, pãrintele
Teoctist Caia, cumãtrul poetului, a rostit cuvîntul de adio,
în care, între altele, a spus: Grigore Vieru a fost un mire-
an sfînt…
Marþi dimineaþa, parcã prea devreme, pãrintele
Teoctist, împreunã cu protoiereul Ioan Ciuntu, preoþii
Petru Buburuz, Petricã Lehaci, pãrintele Vlad ºi ceilalþi
preoþi veniþi din Basarabia ºi România, au sãvîrºit Sfînta
Liturghie, apoi l-au însoþit la Teatrul de Operã ºi Balet,
atunci cînd mulþimile s-au nãpustit sã-l vadã, nu le-au
lãsat sã pãtrundã toate deodatã... Mulþimea tãcea; tãcerea
era dureroasã, dar ºi înãlþãtoare. Duhul poetului plutea
peste noi, glasul lui, parcã de dincolo de lume, glãsuia din
Litanii pentru orgã: „Nu am, moarte, cu tine nimic,/..../
Nu fricã, nu teamã –/Milã de tine mi-i,/ Cã n-ai avut
niciodatã mamã,/ Cã n-ai avut niciodatã copii”.
Toate drumurile Basarabiei au fost presãrate cu flori,
încît cãlcai cu sfialã, sã nu striveºti florile, sau sufletul
poetului?
În sunetul Fanfarei, pornit-am spre cimitir. Primul
popas a fost la statuia lui ªtefan Cel Mare, la care poetul
parcã a îngenuncheat, aºa cum o fãcea odinioarã. Al
doilea, la Mateevici, unde chiar s-a închinat...
Pe vremuri îi tot spuneam lui Grigore Vieru cã
Basarabia este Sfîntul Altar ºi cã România este Biserica;
acum am simþit pe viu acest lucru, pentru cã mulþimile
toate se rugau deodatã cu preoþii, ºi-L implorau pe
Dumnezeu sã-L ducã pe poet în loc cu verdeaþã, unde nu
este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaþã fãrã de
sfîrºit... Metaforele zburau, doar sã le prinzi era mai greu.
Deodatã, un glas coborîtor din bravi strãbuni striga la
fratele Grigore... Era poetul Adrian Pãunescu, care prin
hohote de plîns ne-a recitat un poem ºi parcã ne-a coborît
în cripta cea cãptuºitã cu pluº roºu ºi-apoi ne-a ridicat la
ceruri deodatã cu poetul...
Apare, apoi, Valeriu Matei, cel pururea grãbit, recitîn-
du-ne poemul Cãmaºa poetului, prin care a împletit toate
gîndurile ºi simþãmintele noastre, rugîndu-ne ca amintirea
poetului sã ne fie curatã ºi sã ne pãstrãm neîntinaþi.
Plecat-a poetul de unde a venit, pîndit-a clipa sã
moarã fericit ºi-n zi de Eminescu, s-a înãlþat la ceruri, la
fratele-i iubit..
Grigore Vieru spunea: Eu sînt o lacrimã a lui
Eminescu. Vom fi în stare oare sã fim ºi noi o lacrimã a lui
Vieru? Sã o rostogolim din cînd în cînd în amintirea sa?
Cu nevrednicie,
Preoteasa Olguþa CAIA,
Tîrgu-Neamþ

Revista românã nr. 1 (55) / 2009 37

 P O E Z I A T Î N Ã R Ã

GEORGIANA DIACONIÞA

Nãscutã la 27 septembrie 1988 în Suceava ºi absolventã a Colegiului Naþional ,,Petru

Rareº” din aceeaºi localitate, este studentã a Facultãþii de Litere ºi ªtiinþe ale Comunicãrii (spe-
cializarea românã-germanã) din cadrul Universitãþii ,,ªtefan cel Mare” Suceava. Laureatã a mai
multor concursuri ºi festivaluri naþionale ºi internaþionale de poezie ºi prozã (,,Eusebiu
Camilar-Magda Isanos” – premiul I la secþiunea prozã scurtã; ,,Porni Luceafãrul...” – premiul
revistei „Verso”; ,,TRADEM” – Marele Premiu ,,Traian Demetrescu”; ,,Veronica Micle” –
premiul al II-lea la secþiunea poezie; ,,Iulia Hasdeu” – premiul al II-lea la secþiunea poezie, pre-
miul I la secþiunea prozã scurtã; ,,Roºu Vertical” – Marele Premiu ,,Roºu Vertical”; ,,Vasile
Voiculescu” – premiul al III-lea la secþiunea poezie; ,,Gib I. Mihãescu” – premiul al II-lea la
secþiunea prozã scurtã º.a.), este cea mai recentã câºtigãtoare, în 2008, a premiului revistei noastre la concursul „Nicolae Labiº” de la
Mãlini-Suceava.
Motto (crez artistic): ,,Mensch, werde wesentlich!” (,,Omule, devino esenþial!”)

pãcatul 5 ºi cautã-mã pe-acoperiºuri fãrã ploaie

îmbracã-te ºi tu în pãdure deasã
mîna mi se strînge ca o cireaºã uscatã în copite ºi coame de cai
numai crucea din lemn tresare adunã-þi pe frunte tramvaie ruginite
pierdutã surdã amarã ºi cautã-mã în buzunarul drept
mîna se scurge spre talpa piciorului în banii uscaþi în mucoasa care curge
se varsã în borcane ºi-mbie tot oraºul
cu gust ºi mucegai adunã-mi ochii de sub soldaþii întinºi în garnizoanã
mîna mea nu zboarã ca mîna Tatãlui strecoarã-mi sufletul printre adami ºi eve
nu e mînã de arhanghel sã fã-mã roaba domnului
nu-i înger de luminã
nu-i o femeie goalã cu sînii necrescuþi dezbracã-te de-acum de pãrul aspru
mîna mea rîde cîntã ºi plouã de glezna stîngã rãmasã fãrã mamã
mîna mea merge în patru picioare de aripile rupte lipite cu ulei
e cal cu coama albã
ce ºtie sã vadã pãcate mi-e teamã cã vei trece prin mine
sã scrie cu aripi din frunze ºi nori ca prin ploaie
sã caute Lumina ºi Calea ºi Viaþa cã peste cavoul gol te vei întinde
e mîna de evã care-mi sugrumã fiinþa ca o zacuscã pe pîinea rece tare
e mîna ce primeºte botezul prin peºte ºi cã pe strada plinã mã vei striga-n borcane

pãcatul 7 pãcatul 12

simt în mine un corp gol am visat

o stradã ruginitã prin care intrã ºi ies cã sînt un om esenþial
bãrbaþi fãrã permis de conducere cã mã scufund în ochiul universului
simt o volburã ce se-ntinde ºi cã materia de pe mine se dizolvã ºi poate
ºi-nfãºoarã întregul esofag îngheþa oricare suflet
în mine sînt acordate piane poate coborî cerul ºi-nãlþa îngerii
în mine se vorbesc toate limbile poate fi galbenã, cum sînt eu cum sînt pãcatele mele
ca-ntr-un turn al nimãnui cum este timpul de care te ascunzi
vãd umblîndu-mi pe mîini oameni cu lopeþi am visat
cruci clopote ºi îngeri cã oamenii se joacã de-a copiii
se circulã ca-ntr-o bibliotecã fãr’ de cãrþi se fac mici se-ascund dupã noi
simt în mine un corp gol ºi cîntã. din ei rãsare-un strigãt
ºi-o oazã de luminã am visat
e o tãcere care m-adoarme cã ies din pãmînt cã din petalele mele
vibreazã din cînd în cînd atinge maxilarul se scrie Sfîrºitul
ºi ninge peste cuvinte am visat
vin toate acum în mine cu ani de-nsingurare cã trupul se cerne
ºi, doamne, mã laºi tu ºarpelui adamic în psalmi viaþa în patimi îngerul în ploi ºi aripi
muþenie-n pustiu am visat
simt în mine un corp din ce în ce mai gol cã frunza a uitat sã mai cadã
ºi vreau sã-mi sãrut glezna stîngã cã un copac s-a sinucis de dorul unei stele
sã pot umbla cu sufletu-mi de mînã am visat
cã scriam cu oase uscate
pãcatul 8 ºi toþi poeþii erau sub luminã

îmbracã-þi în alb sãrutul mut ºi rece

38 Revista românã nr. 1 (55) / 2009

 CURCUBEUL ARTELOR
Emanuela ILIE
DAN MIRCEA CIPARIU & CO:
DESPRE LIMBAJE, RÃTÃCIRI ªI SENTIMENTE
n interesant metisaj de formule ºi viziuni artis-
U tice ne propune Dan Mircea Cipariu, în ultim-
ul sãu volum, Poemul matriþã (Edit. Brumar,
Timiºoara, 2008). Un volum la mai multe mîini (la douã,
dacã ne gîndim la artistul plastic foarte interesant, Mihai
Zgondoiu, autorul ineditului peritext reprezentat de un
DVD cu lucrãri de video-art figurînd alteri ai aceluiaºi
Cipariu; la patru, dacã luãm în calcul contribuþia Ioanei
Crãciunescu, poeta ce-l secondeazã în ultimul text al cãrþii,
poemul matriþã. la patru mîini; la mult mai multe mîini,
dacã ne gîndim la influenþa pozitivã a doamnelor – sau
domniºoarelor? – cãrora le sînt dedicate cîteva poeme:
Cornelia Maria Savu, Delia Cojocariu, Maria Rãducanu,
Carmen Nicoarã), plus un sîsîit, unduit etc. ce acompani-
azã invariabil fiecare secvenþã textualã din ciclul median,
13 ispitiri ale ºarpelui.
O carte-experiment, aºadar, cu o þinutã graficã de
excepþie, ºi care se deschide cu o paginã neagrã, în care
este tãiat conturul figurii autorului, matriþã poate a unui
destin reductibil la o formã imprecisã, ori, ºi mai bine, sug-
estie a vulnerabilitãþii de a construi un tipar exact pentru un
sine ce se dovedeºte, în definitiv, evanescent chiar ºi cînd
pare multiplu. De aceastã dinamicã a raportului identitate-
alteritate nu sînt strãine nici cele trei contururi ale aceleiaºi
figuri de pe prima copertã a volumului, ºi nici secvenþele
despre insecuritatea ontologicã pe care le putem descoperi
în mai multe decupaje ale Poemului matriþã: „dai literatu-
ra ºi numãrãtoarea clipei pe gît/ îþi iei un an sabatic/ pentru
a ºti cine eºti/ cine sînt” (poemul matriþã. anul sabatic);
„am ordonat creierului meu/ incertitudini cît pentru ºapte
vieþi// recoltele au fost pe mãsurã:/ pierderea de sine/ ºi un
limbaj despre dezordinea universului” (poemul matriþã. a
zecea ispitire a ºarpelui). Un poem se numeºte chiar
poemul matriþã. pierderea de sine ºi detaliazã drama rãtã-
cirii într-un univers labirintic obscur ºi incert: „înroºesc
imaginarul ºi trupul lui de profet/ cu dezordinea/ cu jurnale
secrete/ cu flori carnivore/ trãiri/ fete/ bãieþi// un labirint
perfect de fantasme ºi incertitudini/ o burtã cu stele fixe ºi
suferinþã/ din care voi ieºi pregãtit sã nu spun nimic nimic
nimic// forme ºi formate despre pierderea de sine/ senti-
mente electrocutate la ºtiri în direct”.
Deloc întîmplãtor, simbolul ofidian însoþeºte dublul
textual al lui Dan Mircea Cipariu în aceastã orbecãire
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
stranie printre cotloanele interioare, printre „numerele ºi
contabilitãþi” ale eºecului de a fi: „ºarpele se hrãneºte cu
întunericul meu/ cu ascunziºurile din paradis ºi oglinzi”, ne
mãrturiseºte autorul în prima ispitire a ºarpelui, iar în cea
ce-a treisprezecea ispitire ne îngroaºã semnificaþia nega-
tivã a sumbrului însoþitor: „ºarpele toarnã venin ºi avertis-
mente/ peste incertitudinea de a fi”. Fireºte însã cã acelaºi
ºarpe conoteazã posibilitatea de a renaºte, de a „ademeni
sfîrºitul/ ºi pe cei din reþeaua de fantasme ºi incertitudini”.
Aceastã salvatoare pure music rãmîne, indubitabil, lumea
sentimentelor netrucate: indiferent de poze, mãºti ºi alte
travestiuri identitare pe care le poate împrumuta, în scriiturã
cel puþin, autorul poemului matriþã rãmîne un sentimental
insuficient de bine camuflat. Opþiunea este tranºant expri-
matã undeva, într-o rescriere a cunoscutelor versuri
labiºiene: „citesc si simt./ simt ºi citesc!”. (Auto)ironia, cîtã
existã, e ºi ea un semn pentru frustrare ºi neîmplinire: „scriu
pe sticla albastrã/ transparentã/ a barului de noapte:// «haos
ºi gîndiri categoriale/ dragoste ºi aºteptare/ aºteptare ºi
dragoste!»// barmanul îmi mai dã ºi încã/ o tãrie/ pentru sin-
gurãtatea mea/ cu peºti rãpitori ºi strategii fatale” (poemul
matriþã. rendez vous).
„Jargonul” cibernetic de care uzeazã Dan Mircea
Cipariu în carte este, aºadar, de la un punct cel puþin,
înºelãtor. La fel, cumulul de sintagme nominale care în
aparenþã dau tribut opþiunii pentru urbanul hipertehnicizat,
în care se miºcã, halucinant, fiinþa cu sentimentele aproape
difuze, poate sugera la fel de bine atît victoria (nefericitã)
a tehnologiilor comunicãrii asupra altor forme de
relaþionare, cît ºi înserierea periculoasã, de nu chiar
pierderea totalã a libertãþii: „viaþa mea macinã exces/ exces
exces exces// multiplic pînã la epuizare/ un bulevard cu
luminã roºie/ o piele de ºarpe ºi latex/ peste terapia de a
scrie” (poemul matriþã. fiºã de cercetare). Întregul poem
matriþã devine astfel, pe de o parte, maniera de cele mai
multe ori fericitã de a converti acest exces de tehnologie a
informaþiei ºi a comunicãrii înseriate în matrice a literaru-
lui ºi a sentimentului care (încã!) mai existã într-o lume a
kitch-ului ºi a stereotipiei asumate drept mod de viaþã. Dar,
pe de altã parte, ºi un subtil avertisment asupra limitelor
limbajului într-o lume a tehnologicului sufocant, care
poate aliena individul atît de sine, cît ºi de posibilitãþile ºi
aºa fragile de comunicare cu lumea.
39
 JURNAL TEATRAL
Bogdan ULMU

ACTUALITATEA NEFERICITÃ
A LUI CONSTANTIN TÃNASE
Umblînd printre miile de foi care s-au strîns în zecile Toate, toate, le-am redus!/ Am redus bãuturica/ Am redus
mele de dosare, dau peste un program vasluian, din 1998, ºi mîncãrica/ Am redus, redus din gros/ de-a ajuns pielea
de la festivalul „Constantin Tãnase”. La Vaslui, de altfel, pe os!/ Mã usuc ºi mã usuc/ nu mai ºtiu ce sã reduc!”…
rezistã, de peste 30 de ani, cel mai longeviv festival de În fine, un cuplet care, dacã nu v-aº spune, aþi crede cã
umor din Europa. E, desigur, meritul lui V. Silvestru – cel e scris în anul 2009: „Grea e viaþa, mãi bãdie/ Pretutindeni
ce l-a nãscut; dar ºi al celor care, dupã trecerea în nefiinþã sãrãcie/ Birurile se þin scai:/ ai, n-ai, dai!...// Biet românul,
a maestrului, au avut ambiþia, puterea ºi… finanþarea sã-l ca un cîine/ fuge, fuge, dup-o pîine!/ vai de mama lui de
continue. trai!/ Ai… n-ai… dai!// Ba te mai ia ºi cu toba/ Îþi vinde ºi
I-am cunoscut, de-a lungul deceniilor, pe cei care au garderoba/ fãrã vorbã! Ainþ, þvai, drai…/ Ai, n-ai… dai!//
ºtiut sã transforme acest moldovean festival într-o sãrbã- Noi pîrliþii ducem grosul/ tot pe noi cade ponosul/ ºi plã-
toare a spiritului: pe domnii Bran, Peptu, Mancaº, ªerban, tim ca niºte frai/ Ai, n-ai… dai!”.
Pracsiu, Petrican, Neamþu, Huiban, Strugariu, Moga, Sigur, nu e plãcut sã auzi adevãruri de azi, cu vocea de
Olaru, Mîþã, Ravaru, Bichineþ… pe doamnele Condrea, acum trei sferturi de veac; dar dacã suferinþa românului are
Stoian, Arnãutu, Slivneanu, Humã… consecvenþã & longevitate, te pui cu simþul observaþiei?!...
De cînd locuiesc în Iaºi (s-au împlinit, iatã, 20 de ani!),
regret profund un singur lucru: cã aceastã Capitalã a Aºtept ziua în care textele lui Tãnase vor fi criptice.
Moldovei, colcãind de virtualitãþi, nu e-n stare sã orga- Desuete. Neinteligibile. AªA SÃ NE-AJUTE DUM-
nizeze ceea ce Bãileºtiul, Urziceniul, Slobozia, Slatina, NEZEU!...
Zalãul, Vasluiul, Gura Humorului ºi Bistriþa au: un festi-
val de umor. Dar poate nu e timpul pierdut ºi, nu peste
multe decenii, Iaºiul, lîngã folcloricul Cãtãlina, va reuºi sã
propunã, micilor oraºe ale României, ºi o întrunire a
umoriºtilor. Deocamdatã, prietenul Cassian Maria
Spiridon a acceptat ca a treia zi a colocviului
„Convorbirilor literare” sã fie dedicatã rîsului. Poate fi un
început, deloc stresant pentru cei care, de zece ani, se
laudã, steril, cum or sã transforme ei Iaºul în Capitala
Culturii Europene.
Dar nu despre cît de neputincios e Iaºul cultural vroiam
sã vorbesc azi: ci despre actualitatea (vai!) a textelor
marelui Tãnase. Se zice, nu de azi, cã un text de revistã
devine, rapid, anacronic; cel mai mare autor de estradã al
ultimei jumãtãþi de veac, Puiºor Maximilian, suportã ºi el,
postum, ravagiile trecerii timpului. Personal, ca autor de
umor ºi regizor de revistã, ca membru-n diferite jurii ºi
spectator ocazional, am trecut nu o datã, cu greu, printre
furcile caudine ale mult prea rapidului anacronism.
Dar oare de ce Tãnase nu se lasã demonetizat? Ce
resort tainic, aproape ocult, au textele lui, de înfruntã cu
succes timpul?
Cum ce? Intuirea neajunsului mioritic. Punctarea
nefericirii longevive a românului. Depistarea veºnicei lui
pauperitãþi.
Cîteva exemple din Tãnase, de jenantã actualitate: „Nu
se schimbã mai nimic/ toate merg dupã tipic!/ unii vin ºi
alþii pleacã –/ toþi se laud’ c-or sã facã/ ºi la urmã, neicã,
clei!/ Ca de-obicei!”… Ori: „Doamne Sfinte, cel de sus/
Ecaterina Zaiceva, Bãlþi

40 Revista românã nr. 1 (55) / 2009

FLASH FLASH FLASH
Teodor Balan, Lupta pentru tri-
color. Un capitol din istoria politicã a
Bucovinei, 1898-1904, Ed. Academiei
Române, Buc., 2008, 306 p.
Valorosul volum, care radiografi-
azã un moment sensibil al luptei
românilor din Bucovina pentru pãs-
trarea fiinþei naþionale, i se datoreazã
prof.dr. Marian Olaru, care a îngrijit
ediþia, a însoþit-o de comentarii, o
cronologie ºi un indice de nume, la
care s-a asociat ºi prof.univ.dr. Pavel Þugui, printr-o prefaþã
edificatoare în ceea ce priveºte avatarurile manuscriselor
istoricului Teodor Balan.
Dimitrie Poptãmaº, Prezenþa ºi circulaþia vechilor
tipãrituri româneºti în zona superioarã a vãii Mureºului, Ed.
Nico, Târgu-Mureº, 2008, 220 p.
Fostul director al Bibliotecii
Judeþene Mureº ne aduce în faþã, dupã
cum singur o spune, „un studiu ºi un
catalog” privind circulaþia vechilor
tipãrituri româneºti, însemnãrile de pe
acestea – toate indicînd rolul de „for-
mare a conºtiinþei unitãþii de neam ºi
comunitãþii de limbã”. Volumul bene-
ficiazã de necesarii indici (de titluri,
de nume, geografic) ºi cîteva bin-
evenite ilustraþii.
Ticu Leontescu, E toamnã în Eden, Ed. Eubeea,
Timiºoara, 2008, 110 p.
„Poezia lui Ticu Leontescu
trãieºte cînd sus, pe valurile euforiei
religioase, purtate de o inimã cucer-
nicã, dar dilematicã, adesea, cînd jos,
în abisul îndoielilor ºi al infi-
delitãþilor”, spune Ion Arieºanu în
prefaþa la acest nou volum de versuri
al botoºãneanului bãnãþenizat. Aici
spicuim doar, din Fantasma lui...:
„Oamenii-ºi spun glosse,/ murind în
metru antic./ Cînd bate miazãnoaptea/
a clopotului limbã,/ luna, teiul, marea
–/ veghind visu-i romantic,/ pe valurile vremii,/ fantasma lui
se plimbã”.
Þara Fagilor, XVII, Almanah cultural-literar al
românilor nord-bucovineni alcãtuit de Dumitru Covalciuc,
Cernãuþi-Târgu-Mureº, 2008, 310 p.
Fericita colaborare dintre Societatea Culturalã
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
„Arboroasa” de la Cernãuþi ºi
Fundaþia Culturalã „Vasile Netea” din
Târgu-Mureº (adicã Dumitru
Covalciuc ºi Dimitrie Poptãmaº) iatã
cã a dus la apariþia celui de-al XVII-
lea volum dintr-o publicaþie care ne
þine la curent cu durerile trecute ºi
prezente ale Bucovinei. În afarã de
obiºnuitul capitol „Golgota neamului
românesc”, gãsim „File de istorie”
(Cernãuþi 600, Arhivele Statului din
Cernãuþi, Fondul bisericesc ortodox român al Bucovinei º.a.),
liricã din timpul rãzboiului, evocãri de personalitãþi (Teodor
Balan, C. Hurmuzachi, Liviu Marian Dr. Mihai zotta º.a.).
Carmina Balcanica, An. I, nr. 1, nov. 2008, 204 p.
Purtînd subtitlul „Review of
South-East European Spirituality and
Culture”, noua revistã (directori Dan
Anghelescu ºi Vasile Datcu, red.-ºef
Mihaela Albu, red.-ºef adjunct Marius
Chelaru) îºi declarã intenþiile:
„Aducînd cu sine coabitarea celor trei
straturi culturale – arhaic, medieval ºi
modern – Sud-Estul poate ajuta
Europa sã-ºi reînveþe trecutul ºi, nu în
ultimul rînd, sã-ºi remodeleze
proiectele de viitor”. Spicuim din
sumar: „Melos” balcanic – unitate în diversitate de Dan
Anghelescu, Mentalitate, identitate ºi alteritate sud-est euro-
peanã de Mircea Muthu, Sud-estul european (sau peninsula
Balcanicã) – regiune cu destin specific ºi bogat patrimoniu
cultural de Mihaela Albu, O poveste care trãieºte alãturi de
noi. „Atlantida aromânilor” de Marius Chelaru. Plus niºte
superbe ilustraþii color ale Iaºilor de altãdatã.
Analele Putnei, An. IV, 2008, nr. 1, 298 p.
Un nou numãr al periodicului edi-
tat de Centrul de Cercetare ºi
Documentare „ªtefan cel Mare” al
Sfintei Mãnãstiri Putna – un nou prilej
de înãlþare spiritualã! Sunt prezentate
aici comunicãrile susþinute la al V-lea
Colocviu putnean, din 2-5 sept. 2007,
dintre care alegem: Umbra lui
Dragoº. La Putna de ªtefan S.
Gorovei, Mãrturii documentare
privind patrimoniul religios al
Mãnãstirii Putna în perioada 1775-
1918 de monah Alexie Cojocaru, Politica externã a lui ªtefan
cel Mare: opþiunea polonã (1459-1472) de ªerban
Papacostea, Descendenþi ai lui ªtefan cel Mare în familia
41
Wisniowiecki. Cîteva noutãþi de Ilona Czamanska, Bogdan al
III-lea – note de antropologie politicã de Maria Magdalena
Székely.
Constelaþii ieºene, An. III, nr. 3-4 (11-12), oct.-dec. 2008, 52 p.
Eleganta publicaþie
Organizaþirei de Tineret
Despãrþãmîntului ASTRA „Mihail
Kogãlniceanu” din Iaºi, incisivã ca de
obicei, ne aduce interviuri cu Ion
Negrei, vicepreºedinte al Asociaþiei
Istoricilor din Moldova ºi redactor-ºef
al revistei „Cugetul”, Eleonora
Cercavschi, directoarea Liceului
„ªtefan cel Mare ºi Sfînt” din
Grigoriopol, Petronel Zahariuc, ºeful
Catedrei de Istorie Medievalã de la
Facultatea de Istorie a Universitãþii
„Al.I. Cuza” din Iaºi, dar ºi comentarii literare ale Ancãi
Voicu: Nostalgii ieºene: Mihai Codreanu – amurgul solitaru-
lui ºi Dionis reitereazã mitul Sophiei gnostice.
In honorem Mandache Leocov la 80 de ani, Ed.
Universitãþii „Al.I. Cuza”, Iaºi, 2008 p.158 p.
Volumul, întocmit de Cãtãlin
Tãnase, Adrian Oprea, Angela
Toniuc, Camelia Ifrim ºi Monica
Murariu, cuprinde 37 de evocãri oma-
giale ale unor momente semnificative
din viaþa profesorului bucovineano-
ieºean, fost Director al Grãdinii
Botanice, printre semnatari aflîndu-se
Acad. Valeriu D. Cotea, prof. Ion
Arhip de la Complexul Muzeal
„Moldova”, prof. Dan Jumarã, direc-
torul Muzeului Literaturii Române
Iaºi, o sumedenie de foºti colegi ºi
subordonaþi. Toate acestea cuprinse între conferinþa Iaºul,
oraº al florilor, al parcurilor ºi al grãdinilor, datorat sãrbãtorit-
ului, ºi zeci de fotografii ºi facsimile evocatoare ºi semnifica-
tive.
Florin Buciuleac, Tîmpla, Ed. Convorbiri literare, 2008.
„Florin Buciuleac face acum, în
Albumul convorbiriºtilor, dovada cal-
itãþilor de observator sagace, de inspi-
rat desenator care are drept vocaþie
pictura. Fiecare portret seamãnã cu o
efigie, cu aversul unei medalii sau cu
un basorelief”, scrie Valentin Ciucã
în prefaþa colecþiei de 100 de desene
care îi reprezintã pe pãrinþii
„Convorbirilor” (Titu Maiorescu ºi
Iacob Negruzzi), dar ºi pe susþinãtorii prin scris ai revistei din
contemporaneitate (printre care cunoscuþii Nicolae
Manolescu, Leo Butnaru, Mihai Cimpoi, Constantin
Ciopraga, Gheorghe Grigurcu, Cezar Ivãnescu, ªtefan Oprea,
42
Eugen Uricaru, Mihai Ursachi, Lucian Vasiliu, Horia Zilieru,
Alexandru Zub – fãrã a-i omite pe actualii ºefi: Cassian Maria
Spiridon ºi Dan Mãnucã).
Astra lãpuºanã, An. I, nr. 1, dec.
a 2008, 140 p.
a Actualul numãr se constituie într-
un adevãrat istoric al fiinþãrii ºi al
activitãþilor ASTRA în zona Lãpuº,
din Maramureº, incluzînd aici diverse
priviri retrospective, un capitol întreg
„Despre preºedinþii ASTREI plecaþi
în cãlãtoria eternã, apoi „Pagini uitate
în dosarele Astrei Lãpuºene (1971-
1980)” ºi „Din sertarele cenaclului
Astra Petru Rareº”, din aceeaºi
perioadã.
Ioan Cipu, Români de vazã din Banatul Sîrbesc.
Torãcenii, Ed. Tibiscus, Uzdin, [2008], 80 p.
Editat de Societatea Literar-
Artisticã „Tibiscus” (director ºi redac-
tor-ºef: Vasile Barbu, „acest ferment
stimulator al vieþii cultural-artistice nu
numai în satul sãu natal, ci ºi în tot
Banatul Sîrbesc, ºi nu numai aci” –
dupã cum spune autorul în Cuvînt
înainte), volumaºul se doreºte a fi
primul dintr-o serie de trei volume
dedicate unor oameni de seamã din
zonã ºi cuprinde zece profiluri de per-
sonalitãþi trecute în lumea umbrelor:
trei parohi aflaþi în corespondenþã cu
George Bariþ (Mihai Friºcan, Simion Oprean, Pavel/Paul
Fizeºan), patru membri ai familiei Giuchici-Tempea, apoi
preotul Vichentie/Vicenþiu/Vincenþiu Petrovici, Ion Negru
(Niþã Bãlan) ºi preotul Ioan Farca.
Mihaela Albu, Memoria exilului românesc: ziarul
„Lumea liberã” din New York, Ed. Fundaþiei Culturale
Gheorghe Marin Speteanu, Bucureºti,
2008, 306 p.
Beneficiind de o prefaþã a lui Dan
Anghelescu, volumul de faþã este girat
de Institutul Naþional pentru Memoria
Exilului Românesc, constituind o
amplã monografie a unui ziar care, în
momente dificile (1988-2005), a þinut
sus steagul românesc peste ocean.
Mihaela Albu radiografiazã starea
exilului românesc, conþinutul ziarului
prin rubricile sale permanente,
prezenþe politice ºi culturale, ne oferã
amintiri, evocãri, articole, facsimile ºi un necesar indice de
nume.
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
 DIN GRÃDINA EDITORIALÃ
Mihai-Cristian AMÃRIUÞEI
O CRONICÃ
A PROTESTELOR POPULAÞIEI
DIN BASARABIA LA ÎNCEPUTUL
SECOLULUI AL XIX-LEA
unoscut pentru un mare numãr de lucrãri ºtiinþifice ded-
C icate istoriei Basarabiei în secolul al XIX-lea, istoricul
Valentin Tomuleþ propune celor interesaþi o nouã
apariþie editorialã (Cronica protestelor ºi revendicãrilor populaþiei
din Basarabia (1812-1828), vol. I-II, Chiºinãu, Centrul Editorial-
tipografic al Universitãþii de Stat din Moldova, 2007, 218 p. + 404
p.), în fapt o analizã amplã a problemei þãrãneºti în primele decenii
dupã anexarea Moldovei dintre Prut ºi Nistru la Imperiul Rus. Bazat
pe 1502 documente inedite (cu excepþia a ºase documente publicate
anterior), selectate din fondul 2: Cancelaria Guvernatorului
Basarabiei (1812-1917) al Arhivei Naþionale a Republicii Moldova,
acest solid studiu monografic este menit sã rãspundã unor lucrãri de
specialitate care, printr-o tratare unilateralã ºi tendenþioasã, îºi prop-
un sã demonstreze ,,caracterul obiectiv progresist” al anexãrii
Basarabiei la Rusia, vãzutã ca un vis secular al românilor, dornici sã
scape de ,,jugul turcesc” cu ajutorul Rusiei. Cercetarea se plaseazã în
cadrul cronologic dintre anii 1812 (momentul anexãrii) ºi 1828, cînd
se realizeazã lichidarea autonomiei provinciei ºi includerea acesteia
în sistemul economic ºi politic al Imperiului.
Structurat pe cinci capitole, primul volum analizeazã remanier-
ile administrative ale autoritãþilor þariste, tendinþele politicii fiscale
ºi sociale din provincie (cu o sistematizare a dãrilor ºi impozitelor
impuse populaþiei pînã la anexare ºi dupã acest moment), precum
ºi structura stãrilor sociale ale populaþiei de la sate, evidenþiindu-se
raportul dintre statutul social al unui contribuabil ºi mãrimea
dãrilor ºi impozitelor la care era impus. În primul capitol
(Schimbãri în sistemul de impozitare a populaþiei din Basarabia
dupã anexarea provinciei la Imperiul Rus), autorul distinge douã
perioade distincte: prima dintre acestea, cuprinsã în intervalul
1812-1818 (cînd se adoptã Regulamentul organizãrii administra-
tive a regiunii Basarabia), se caracterizeazã prin faptul cã
autoritãþile întreprind mãsuri concrete în vederea înzestrãrii
moºierilor strãini (mai ales din guberniile ruse) ºi a celor locali cu
proprietãþi funciare, precum ºi atragerii în Basarabia a negustorilor
bogaþi din strãinãtate ºi a coloniºtilor de diverse etnii; în a doua
perioadã (1819-1828), încheiatã cu lichidarea autonomiei
Basarabiei, se pune în aplicare legislaþia rusã ºi se întreprind toate
mãsurile în vederea rezolvãrii mai multor probleme de ordin social,
inclusiv a problemei þãrãneºti. Capitolul al II-lea (Politica socialã
a þarismului în Basarabia în primele decenii dupã anexare) anal-
izeazã modul în care, prin intermediul aparatului administrativ de
stat, se încerca întãrirea noii orînduiri, pe baza sprijinului social
oferit de boierime ºi coloniºti. În Basarabia se stabileau urmã-
toarele categorii sociale: clerul, dvorenimea, boiernaºii, mazilii,
ruptaºii, negustorii ºi mica burghezie, þãranii sau coloniºtii agricoli,
þiganii ºi evreii. Capitolul urmãtor (Proiectul Regulamentului din
1819 ºi tentativa administraþiei regionale de a reglementa relaþiile
dintre moºieri ºi þãrani) surprinde tensiunile cauzate de creºterea
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
cuantumului diverselor prestaþii la
care erau obligate stãrile sociale,
manifestate sub douã forme:
pasivã (plîngeri ºi reclamaþii, fuga
de pe moºii) ºi activã (refuzul de a
îndeplini prestaþiile ºi a plãti
impozitele, nesupunerea faþã de
autoritãþi, incendierea conacurilor moºiereºti, miºcãrile de tip
haiducesc etc.). În capitolul al IV-lea (Protestele ºi revendicãrile
populaþiei din Basarabia în anii 1812-1828), autorul analizeazã în
detaliu caracterul protestelor sãtenilor ºi orãºenilor îndreptate
împotriva fiscalitãþii excesive a autoritãþilor locale ºi imperiale, ce
urmãreau sã pãstreze vechile norme fiscale ale Moldovei din
perioada anterioarã anexãrii, folosind în acest scop cele mai
diverse mijloace. În ultimul capitol (Mentalitatea moºierului ºi a
þãranului basarabean în primele decenii dupã anexarea teritoriu-
lui dintre Prut ºi Nistru la Rusia), un interesant studiu de caz se
referã la situaþia tîrgoveþilor din Lãpuºna. În anul 1817, fraþii
Iordache ºi Sandulache Tomuleþ (ascendenþi ai autorului) au
cumpãrat moºia tîrgului, dupã care sãtenii au fost supuºi unui nou
sistem de impozitare. Prezintã interes modul de contestare a
impozitelor impuse locuitorilor, în special folosirea vechiului drept
de cãtre tîrgoveþi, oameni dependenþi de domnie. Primul volum,
care mai conþine 33 de tabele diverse, se încheie cu o secþiune de
anexe (facsimile ale unor documente ºi fotografii), un indice antro-
ponimic ºi unul toponimic.
Volumul al II-lea conþine cele 1502 documente din fondul
arhivistic amintit. Lucrarea fiind conceputã ca o cronicã a
protestelor ºi revendicãrilor din Basarabia în anii 1812-1828,
conþinutul documentului nu este redat integral, ci doar parþial:
numele reclamantului, locul de trai, numele moºierului, al altei per-
soane sau instanþe cãreia îi este adresatã plîngerea, conþinutul suc-
cint al acesteia. Sînt reclamaþii împotriva abuzurilor administraþiei
locale, moºierilor, arendaºilor, concesionarilor, mãnãstirilor,
poliþiei orãºeneºti, împotriva impozitelor ºi prestaþiilor exagerate,
împotriva abuzurilor militarilor cantonaþi în Basarabia, împotriva
restricþiilor în comerþul interior ºi exterior etc. La sfîrºitul fiecãrui
document se oferã datele arhivistice ce faciliteazã cercetãtorului
interesat accesul la varianta integralã a acestuia sau a altor docu-
mente legate de tematica respectivã. Volumul se încheie cu o nouã
secþiune de anexe (împãrþirile administrativ-teritoriale succesive
ale Basarabiei din aceastã perioadã, funcþionarii publici din insti-
tuþiile basarabene cele mai importante), urmatã de un indice antro-
ponimic ºi un altul toponimic.
În concluzie, este vorba de o lucrare importantã pentru istoria
unei perioade caracterizatã prin schimbãri majore în destinul
Basarabiei, densã în informaþii, adresatã atît specialiºtilor cît ºi
publicului larg.
43
 Iuliana BODALE
ÎNSEMNÃRI VECHI
DIN ÞARA MOLDOVEI
anuscrisele ºi cãrþile au fost vãzute în Evul
M Mediu drept obiecte durabile, ceea ce a per-
mis cunoscãtorilor de carte consemnarea
unor evenimente colective sau familiale sub forma unor
însemnãri marginale, pentru ca urmaºii sã poatã trage
învãþãminte din întîmplãrile înaintaºilor.
Pînã acum au fost numeroase încercãri de publicare a
acestei categorii de izvoare, însã acestea s-au materializat
doar în reviste locale sau regionale, în cataloage tematice
ori în lucrãri de semnalare referitoare, în special, la istoria
cãrþii. Din acest motiv, cercetarea ºtiinþificã a izvoarelor
menþionate a întîmpinat numeroase dificultãþi.
Complexitatea alcãtuirii unui corpus documentar cu
însemnãri de pe manuscrise ºi cãrþi vechi presupune o
muncã uriaºã, însã esenþialã pentru toþi istoricii, filologi ºi
teologii preocupaþi de Evul Mediu. În iulie ºi decembrie
2008, precum ºi în ianuarie 2009, Casa Editorialã Demiurg
a publicat primele trei volume Însemnãri de pe manuscrise
ºi cãrþi vechi din Þara Moldovei, un corpus editat de I.
Caproºu ºi E. Chiaburu, vol. I (1429-1750), 2008, 665 p.,
vol. II (1751-1795), 2008, 667 p., vol. III (1796-1828),
2008, 750 p
Îndelungata experienþã în editarea izvoarelor
medievale, preocuparea asiduã pentru depistarea acestor
însemnãri în arhivele ºi bibliotecile publice ºi particulare
din þarã ºi strãinãtate, i-au permis prof. univ. dr. Ioan
Caproºu realizarea unei noi colecþii fundamentale de doc-
umente. Prin conjugarea acestui efort impresionant cu
munca doamnei Elena Chiaburu, cercetãtor recunoscut în
domeniul istoriei cãrþii, care a realizat tehnoredactarea ºi
indicele materialului documentar, a apãrut o nouã colecþie
de documente, extrem de importantã pentru istoria
românilor. Se întregesc, astfel, colecþiile de izvoare
medievale existente în spaþiul românesc: cronici, docu-
mente diplomatice ºi însemnãri ale cãlãtorilor strãini.
Lucrarea de faþã cuprinde toate însemnãrile cunoscute
de pe manuscrise ºi cãrþi tipãrite, care s-au aflat la un
moment dat în Þara Moldovei, indiferent de limba în care
au fost scrise (slavonã, românã, greacã, polonã, rusã º.a).
Prin urmare, aceastã lucrare pune la dispoziþia cercetãto-
rilor un material documentar extrem de bogat privitor la
istoria spaþiului est-carpatic, oferind date unice despre
evenimente politice, religioase, sociale sau personale, ceea
ce permite nu numai completarea informaþiilor istorice, dar
ºi noi analize ºtiinþifice legate sau a cunoºtinþelor mai mult
sau mai puþin ºtiinþifice existente într-o anumitã perioadã.
44
La începutul
volumului I al cor-
pusului în discuþie
se gãseºte o
Prefaþã. Aici, edi-
torul atrage atenþia
cã este practic
imposibil de a
cuprinde în volu-
mul publicat toate însemnãrile privitoare la Þara
Moldovei, deoarece sunt numeroase manuscrise ºi cãrþi
vechi care, din pãcate, nu au intrat în circuitul ºtiinþific.
Atunci cînd ele vor ajunge în atenþia publicului avizat, se
va alcãtui un supliment pentru prezentul corpus documen-
tar, în care vor fi incluse omisiunile inerente în cazul unui
demers de asemenea amploare.
În continuare, cele trei volume din prezentul corpus
documentar redau în succesiune cronologicã toate Însem-
nãrile cunoscute din fonduri româneºti sau strãine ºi din
publicaþiile de pînã acum privitoare la Þara Moldovei din
perioada 1429-1828. Aceste însemnãri sunt precedate de o
Bibliografie ºi de lista cu Siglele ºi prescurtãrile folosite.
Urmeazã un Indice general, în cadrul cãruia vocile au
fost ordonate alfabetic, iar trimiterile s-au fãcut la numãrul
paginii.
Fireºte, normele de editare a textelor slavone ºi de
întocmire a indicilor sînt similare celor adoptate la publi-
carea colecþiei Documenta Romaniae Historica, seria A,
Moldova, iar regulile ºi principiile de transcriere a textelor
chirilice sunt comune lucrãrii Monumenta linguae dacoro-
manorum. Biblia 1688, în cadrul cãrora unul dintre editori
are, de asemenea, o contribuþie substanþialã.
Este neîndoielnic cã prezentul demers ºtiinþific reprez-
intã una dintre cele mai importante ediþii de documente
publicate. Imensul volum de muncã ºi acribia cu care a fost
întocmitã cercetarea impun lucrarea lui Ioan Caproºu ºi a
Elenei Chiaburu între cele mai mari realizãri ale istori-
ografiei româneºti în domeniu, reprezentînd o contribuþie
ºtiinþificã remarcabilã, cuprinzînd informaþii bogate, indis-
pensabile cunoaºterii adecvate a istoriei Þãrii Moldovei. În
aceste condiþii, apariþia editorialã menþionatã este una de
maxim interes pentru toþi istoricii preocupaþi de dez-
voltarea economicã, socialã, culturalã, religioasã ºi politicã
a spaþiului est-carpatic pînã la 1859.
Revista românã nr. 1 (55) / 2009

NOI DOCUMENTE IEªENE
e m n a l ã m
S apariþia,
E d i t u r a
la
Dosoftei din Iaºi, a noilor
Documente privitoare la
istoria oraºului Iaºi, edi-
tate de Ioan Caproºu, vol.
IX (1791-1795), 2007,
667 p.; vol. X (1796-1800), 2007, 705 p. Acestea îi intere-
seazã nu numai pe istoricii preocupaþi de istoria medievalã
sau de trecutul fostei capitale a Moldovei, dar ºi pe
lingviºtii interesaþi de istoria limbii române sau de particu-
laritãþile de limbã.
La începutul fiecãrui tom este prezentatã o
Introducere, urmatã de Bibliografia documentelor pe care
le conþine ºi de lista prescurtãrilor folosite.
În continuare, la rubricile Documente ºi la Addenda,
sînt redate în succesiune cronologicã toate actele interne
cunoscute din fonduri româneºti sau strãine ºi din publi-
caþiile de pînã acum privitoare la vatra, hotarul (moºia) ºi
la teritoriul fostului ocol al tîrgului Iaºi din perioada 1791-
1800, precum ºi cele care, deºi nu intrã în rîndul acestora,
se referã la fapte ºi evenimente importante din istoria
oraºului Iaºi. Aceste documente provin din Colecþiile de
Documente ale Direcþiei Generale a Arhivelor Naþionale
din Bucureºti ºi ale filialelor judeþene ale Arhivelor din
Bacãu, Drobeta Turnu-Severin, Galaþi, Iaºi ºi Piatra
Neamþ, din Arhiva Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei –
Iaºi, din cea a bisericii Sfîntul Vasile din Tãtãraºi-Iaºi, de
la biblioteca mãnãstirii Trei Ierarhi din Iaºi, din Arhiva
Centralã de Stat a Actelor Vechi din Moscova ºi din
Arhivelor mãnãstirilor Protaton ºi Xiropotam de la
Muntele Athos – Grecia, de la Biblioteca Academiei
Române – Bucureºti, de la Institutul de Istorie al
Academiei de ªtiinþe a Rusiei – Sankt Petersburg, din
Muzeul de Istorie al Moldovei din Iaºi, de la Muzeul
Naþional de Istorie din Bucureºti, din Acta Prof. Univ. Ilie
Minea ºi din Condicile Ghibãnescu (Ms. Surete ºi Izvoade)
aflate într-o colecþie particularã, dar ºi din unele ediþii
anterioare de documente în cazul în care accesul la
izvoarele originale nu a fost posibil. Marea majoritate a
acestor acte s-au publicat dupã originalele lor româneºti,
însoþite de însemnãrile aferente ulterioare, de o cuprinzã-
toare descriere arheograficã, de menþionarea criticã a tutur-
or celorlalte forme de pãstrare ale actului ºi, în sfîrºit, de
consemnarea eventualelor ediþii ale acestuia. Documentele
ce nu s-au pãstrat în original sînt editate dupã cea mai bunã
formã de pãstrare arhivisticã (copii, rezumate sau menþiu-
ni), indiferent dacã acesta a fost sau nu publicat, urmatã de
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
Suzana BODALE
menþionarea criticã a tuturor celorlalte forme ale actului ºi
de adnotãrile reclamate de deosebirile de text dintre aces-
tea. În cazul documentelor publicate anterior, au fost pãs-
trate particularitãþile fonetice ale ediþiei reproduse, inad-
vertenþele de orice fel fiind semnalate în note de subsol.
Dacã actul a fost publicat dupã original de mai multe ori de
unul sau mai mulþi editori, pentru ediþia de faþã a fost
aleasã cea mai bunã formã a lui.
Volumul al IX-lea cuprinde, în cele 667 pagini ale sale,
un numãr de 414 de documente (originale, copii, rezumate
sau menþiuni) din perioada 1791-1795, redactate în limba
românã, iar cel de-al X-lea volum are 705 pagini, respec-
tiv 391 de izvoare interne ºi un fals dintre anii 1796 ºi
1800, redactate, de asemenea, în limba românã. La acestea
se adaugã, în cadrul secþiunii Addenda et corrigenda, 179
de documente din perioada 1627-1798 ce au fost omise din
motive obiective din cele zece volume publicate pînã
acum.
Urmeazã Indicii de nume ºi de materii, ce au fost
întocmiþi de domnul Mihai-Cristian Amãriuþei. În cadrul
acestora, vocile au fost ordonate alfabetic, iar trimiterile s-
au fãcut la numãrul documentului, aºa încît cercetãtorul
are posibilitatea de a regãsi rapid informaþiile de care este
interesat în sursele documentare.
Spre sfîrºitul fiecãrui tom, sub titlul Cuvinte ºi expresii
slavone din documentele în limba românã, editorul a gru-
pat slavonismele din toate documentele, precum ºi cuvin-
tele ºi expresiile slavone ce se repetã în actele emise de
cancelaria domneascã.
De menþionat este cã în volumul al IX-lea au fost
cuprinse 142 de Facsimile, iar la sfîrºitul ultimului tom a
fost publicatã o Eratã pentru erorile de tehnoredactare stre-
curate în volumele V, VI, VII ºi VIII.
Fireºte, normele de editare a textelor ºi de întocmire a
indicilor sunt similare celor adoptate la publicarea seriei A,
Moldova, a colecþiei Documenta Romaniae Historica, în
cadrul cãreia editorul are o contribuþie substanþialã.
Editorul atrage atenþia cã este practic imposibil de a
cuprinde în volumele publicate toate documentele privi-
toare la oraºul Iaºi, deoarece se descoperã continuu acte
româneºti în arhivele mãnãstirilor din Orient, iar instru-
mentarul arhivistic publicat este extrem de precar. De
aceea, efortul de a alcãtui un corpus documentar pentru cel
mai mare ºi mai important oraº al Þãrii Moldovei rãmîne
cu totul impresionant.
Este neîndoielnic cã prezentul demers ºtiinþific reprez-
intã una dintre cele mai importante ediþii de documente
publicate.
45
 Maria-Daniela PÃNÃZAN
BOTEZUL IUBIRII
ÎN CUVÎNT
SAU POEZIA LUI A FI
m avut bucuria de a-l cunoaºte pe tînãrul poet
A basarabean Petru Botezatu la cea de-a zecea
ediþie a Concursului Internaþional de Creaþie
Literarã „Veronica Micle”, Concurs organizat de cãtre
Despãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu” ASTRA Iaºi în
colaborare cu Despãrþãmîntul „Timotei Cipariu” din Blaj.
I-am citit poeziile, care m-au impresionat, i-am vorbit
doamnei Silvia Pop despre acest talent deosebit venit de
la Cahul ºi am constatat mai apoi cã Petru Botezatu a fost
premiat la Concursul nostru. M-am bucurat foarte mult
pentru aceastã fericitã „întîlnire literarã” ºi nu micã mi-a
fost mirarea cînd l-am cunoscut, la Iaºi, cu ocazia
decernãrii premiilor.
Poezie de mare sensibilitate artisticã, fremãtînd de
dorul întîlnirii cu Cel care este Iubire, poezia lui Petru
Botezatu îºi gãseºte expresie adîncã în sufletul lectorului
avizat. Motivele ºi temele religioase, în deplinã alternanþã
cu cele literare, sînt strînse într-un buchet de poeme pe
care autorul le-a scris de curînd ºi mi le-a trimis la Blaj,
fãcîndu-mi o mare ºi frumoasã surprizã (Petru Botezatu,
A fi..., Casa Editorial-Poligraficã „Bons Offices”,
Chiºinãu, 2008).
Crãciunul este imaginea rusticã a bucuriei Naºterii
Domnului care, odatã cu frumuseþea colindelor
tradiþionale, aduce ºi Vestea Minunii din Betleem.
Subliniind atît de sensibil bucuria de nespus a Sãrbãtorii,
poetul devine „vocea” care colindã Imnul Naºterii în
sufletele noastre, aducîndu-ne Vestea cea minunatã:
O voce se desprinde dintr-o ceatã
ªi rãsunã, dulce, peste zarea ninsã:
Veste minunatã-n
Bethleem se-aratã!
S-a nãscut Mesia! Moartea e învinsã!
Strane în biserici, îngerii în Cer
Cântã osanale, steaua sus se-aprinde.
Iar prin sat copiii merg cu Lerui-ler
ªi cu moºtenite din strãmoºi colinde.
Iubirea creºtinã, în înþelesul ei pur ºi nealterat, este
evocatã în poezia Cîntînd Iubirea... Aº putea spune cã
textul poate fi considerat o adevãratã artã poeticã de
inspiraþie creºtinã. Pentru cã rostul poetului creºtin este
46
acela de a fi Iubire,
de a se naºte Duh din
cîntecu-i neîntinat, de
a fi cerul senin al fru-
museþii divine sau
clopotul care „bate printre oameni venirea Celui întru
slavã Sfînt”. Regãsesc în aceastã poezie propria-mi
convingere cã poetul trebuie sã fie ºi un mãrturisitor al lui
Hristos, al Naºterii ºi Învierii Mîntuitorului, mãrturisitor
al Iubirii, al Bucuriei ºi al Luminii.
ªi cu toate cã este evidentã Desacralizarea lumii în
care fiinþãm, cu toate cã
Nu ne mai lãsãm sandalele,
Ca Moise,
Pe marginea unei verzi bucãþi
De minune divinã
ªi lacrimile Cerului nostru
Nu se mai preschimbã în manã
Pentru cã noi mîncãm frumuseþea lumii cu
lingura…,
poetul este ºi el chemat sã îndumnezeiascã lumea, este
menit sã exprime prin Cuvîntul sãu singura veritabilã
Iubire pe care a ºtiut sã o aºtepte ºi sã o primeascã:
ªi s-a cuprins de farmec, dintr-odatã,
Pãmîntu-ntreg, cel fãrã de-nceput…
De parcã retrãia natura toatã
Fiorul cald al primului sãrut…
A nins cu flori de zarzãr peste sat
ªi cu dorinþã peste Legea Firii…
De ani de zile-ntregi, am aºteptat
Aceastã Primãvarã a Iubirii.
Alte motive ºi teme creºtine umplu spaþiul poeziei lui
Petru Botezatu: copilãria, rugãciunea, sfîrºitul iminent,
trãdarea, paradisul, jertfa iubirii, lacrima, frumuseþea
lumii. Am convingerea cã poezia religioasã are menirea
de a ne face fiii Luminii, de a ne împãrtãºi din frumuseþea
divinã a lucrurilor ºi de a ne oferi ca hranã sufleteascã
adevãrata Iubire. O asemenea menire are ºi poezia lui
Pentru Botezatu. Felicitãri ºi multã inspiraþie haricã întru
exprimarea Iubirii întrupate în Cuvînt.
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
 Nicolae BUSUIOC
PE CONTURUL
UNOR LINII DE CONTUR
emarcam cîndva despre creaþia liricã a lui
R Alexandru Spãtaru cã este cea a poetului cu o
sensibilitate care doare, a celui cu un suflet prin
care a trecut o lume tristã într-o dozã mult mai mare ca de
obicei. Nevoia de destãinuire a gãsit o formulã de expri-
mare potrivitã cu starea sa interioarã, cu liniºtea-i domina-
toare, trãind, luptînd, suferind. Lirismul curge în uºoare
valuri pe suprafaþa apei care ascunde în adîncuri nestem-
ate, scoase apoi la lumina limpede a cîntului în versuri.
Visãtor, plutind în afara realitãþilor, poetul se iluzioneazã
ºi crede în misterul care învãluie, în taina care izoleazã
într-un fel protector pentru ca sinele cu toate gîndurile ºi
reflecþiile lui sã prindã clipa de iluminare. ªi în volumul
de poezii Linii de contur (2008) „cuvintele stihurilor
izbucnesc din inimã, ca niºte scîntei dintr-o cremene” (Sf.
Ioan Iacob Românul din Hozeva), numai cã în umbra
stãrii lor de graþie trebuie sã desluºim sensuri ºi semnifi-
caþii. Le întîlnim din abundenþã, din moment ce în
cãutarea proustianã a timpului reîntoarcerea nu înseamnã
aici numai nostalgie, retoricã ºi uimire. Versurile lui
Alexandru Spãtaru se citesc în niºte chei de înþelegere a
textului, altfel numai la nivel elementar lectura poeziei e
tot una cu a lua cunoºtinþã de conþinutul ei, doar lectura în
sens restrîns, iniþiatic, ajunge la semnificaþii, mesaje ºi
deschideri estetice. „Sînt unul/ din cãutãtorii anonimi./
Întrezãresc intrarea-n templu/ ºi stãrui sã m-apropii./
Cãrarea este prea abruptã/ pentru puterile-mi puþine,/ dar
am nãdejdea care/ la nevoie naºte aripi... (Cînd am s-
ajung), de unde demersul trãirii elevate în esenþã, departe
de biografic, derizoriu ºi neliterar. La „intrarea în templu”
se ajunge numai pe „drumul greu cãtre cuvinte”, numai
prin travaliul creaþiei ca într-o chinuitã legãnare între tru-
ism ºi idee, agonie ºi extaz, reflux ºi sclipire. Procesul
împlinirii e atît de cumplit, încît realizarea se obþine doar
prin reducþia treptatã a fiinþei. Sã ne amintim cã pentru un
personaj binecunoscut din „Muntele vrãjit”, a fi om
însemna a fi bolnav, în ideea cã spiritul ºi creaþia nu se pot
manifesta în afara suferinþei fizice. Fãrã a trece prin iad nu
ajungi în paradis. El contemplã abisul, sensibilitatea-i se
confundã cu dorinþa destrãmãrii, dar reuºeºte în cele din
urmã sã stãpîneascã vraja sufleteascã ºi în îndepãrtare
vede consecinþele creaþiei însãºi, are viziunea halucinantã
a destinului. Vorba celebrã a lui Thomas Mann: existã boli
de care doctorii nu sînt vrednici.
Structura volumului este reflectatã în cele trei capi-
tole: Itinerarii deschise, Linii de contur (care dã titlul
cãrþii) ºi Conexiuni. Vom observa cã poetul continuã prin
aceeaºi tipologie stilisticã funciar dramaticã, poate cu
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
deosebirea cã nuanþele din prezentele Linii de contur sînt
uneori direct pragmatice, iar periplul ideilor oscileazã
între experienþele trãite mai mult elegiac decît frenetic ºi
optimist ºi rostirile cuvintelor cu încãrcãturã liricã.
Acestea, la rîndul lor, conferã viaþã sentimentelor, descã-
tuºate prin implozia estompatã a sufletului copleºit.
Copleºit de ce? De suferinþã, supliciu, deprimare, ratare,
mîhnire, îndoialã, de tãcerea, fie ºi întreruptã din cînd în
cînd cu vehemenþã ºi implorare, de evenimente luate din
realitatea imediatã: „Un neînþeles, fãrã noroc/ îºi îneacã
disperarea/ în valuri uriaºe de manele./ Este în prag de sui-
cid./ Sîntem în dilemã:/ îl ajutãm sã-ºi curme radical ºi
grabnic suferinþa,/ sau ne sinucidem toþi...”(O, liniºte,
dulce liniºte...), pentru ca mai încolo, într-o altã poezie, sã
dãm peste o construcþie reflexivã ºi expresivã deopotrivã:
„Idei de-a valma/ bizare, contradictorii ºi nãucitoare,/
firave încã,/ cercînd cu degetele/ o mare de necunoscute,/
prea densã/ sã lase vreo idee sã pãtrundã/ în adîncuri./
Puþine se încheagã,/ se-apropie de taine doar cele ne-nþe-
lese./ Hazardul are rang de lege...” (ªtiinþa de Dincolo de
Margini).
Spirit meditativ ºi interogativ, uneori narativ-descrip-
tiv, mai puþin anecdotic ºi deloc ludic, Alexandru Spãtaru
îºi coaguleazã textul tematic ºi valoric cu tendinþa vizibilã
spre un discurs ideatic, ºtiind cã sobrietatea liricã nu
exclude fiorul autentic, reverberaþia adîncã ºi armonia
sufleteascã. ªtim de la antici cã suferinþei, prin artã ºi
poezie, i se poate contrapune o alinare esteticã. De aici,
împãcarea cu existenþa durerii prin exaltare, prin exaltarea
temperatã a scrisului de pildã. Psihologia este în fapt
înþelegerea reductivã a omului, dupã cum filozofia este
capabilã sã accepte justificarea potrivit cãreia tragedia
poate fi diminuatã pînã la tãcere ºi contemplare. Anticul
privea contemplarea ca pe o clipã de respect necondiþionat
faþã de lume aºa cum este. De ce n-ar face-o ºi contempo-
ranul nostru? Lumea poetului este un amestec de dramã,
tragedie ºi suferinþã ºi atunci în interiorul complexului sãu
de sentimente apare starea misterioasã prin care scrisul
devine o atitudine asumatã: „Odatã ce-ai venit,/ este oblig-
atoriu sã rãmîi./ Ieºirea este interzisã!/ Eºti parte necesarã
din construcþie!/ Iar partea þi-o alegi./ De pildã, te poþi zidi-
n/ canalele de scurgere ale cetãþii,/ sau în catapeteasma vie/
a templului... ”(Construcþie extremã), iar convingerea lui e
de neclintit: „eterna poezie, cînd mintea urcã în adîncul
inimii”. În secþiunea Conexiunilor întîlnim obsesia
întoarcerii în timp „cu sfialã ºi teamã” (Catalogul), dar mai
ales versuri cu simbol religios, atrãgînd atenþia asupra
nemarginalizãrii sensului divin.
47
 Linii de contur îl reprezintã deplin pe Alexandru
Spãtaru. Prins între revelaþii ale începutului ºi sfîrºitului
de drum, el capteazã esenþa, încearcã inefabilul, dã glas
amintirilor rãzvrãtite, iar tainele ºi visele configureazã o
lume a lui, tãrîm de remanenþe ale timpului primordial
pînã la cel real ºi insidios. Dominantã este neliniºtea
apãsãtoare, orientatã cu predilecþie spre cunoaºtere ºi
autocunoaºtere, spre momentele dramatice sau clipele de
UN DISCURS ÎNDRÃGOSTIT STRUNIT
DE PEDALA LUCIDITÃÞII
nrîurite de Becket, în primul rînd, de Mrozek ºi
Î Eugène Ionesco, piesele lui Matei Viþniec sînt
farse tragice plasate într-un spaþiu definitiv închis,
sub orizontul întunecat al absurdului. O plictisealã fãrã
leac învãluie fantoºele ce þin de personaje, scurgîndu-se
într-o neliniºte care creºte ºi tot creºte, pe mãsurã ce
aºteptarea a ceva nedefinit se prelungeºte. E o stare de
anxietate care se transformã în angoasã, (non)eroii lui
Viºniec trãind, parcã nãuci – uneori cuprinºi de agitaþie,
alteori, ca niºte decrepiþi ce sînt, într-o larvarã pasivitate
–, un frison al necunoscutului terifiant. Pãrãsiþi de noime,
intraþi sub imperiul unei implacabile sentinþe, ei aºteaptã,
aºteaptã, într-o teroare difuzã, sã le vinã rîndul sã
pãºeascã dincolo, în tenebroasele genuni, într-un nicãieri
care nu face decît sã pecetluiascã zãdãrnicia, punînd
capãt degringoladei ºi tragice, ºi groteºti din aceastã
lume pe dos, din marasmul în care s-au împotmolit. Sînt
singuri, iar singurãtatea e un preludiu al pieirii.
Acesta ar fi universul imaginar cu care a ales sã se
confrunte dl. Octavian Dumitru Jighirgiu, în lucrarea
intitulatã Matei Viºniec sau problematica omului con-
temporan. Un pariu dificil, þinînd seama de faptul cã
opera lui Matei Viºniec e departe de a se fi încheiat, cum
ºi de realitatea cã, pînã acum, autorul s-a manifestat ca
om de scenã ºi doar într-o micã mãsurã ca om de condei.
Ei bine, el cîºtigã, ba chiar cu brio, aceastã înfriguratã
confruntare cu un autor care l-a supus, desigur, multor
provocãri. Lucrarea aceasta, o spun din capul locului,
scoate la ivealã un exeget de surprinzãtoare percepþii,
care mînuieºte cu dezinvolturã ºi cu o certã þinutã stilis-
ticã un instrumentar analitic nu chiar la îndemîna
oriºicui.
E, mai întîi, exerciþiul comparatist, menit sã reconsti-
tuie, în filigran, individualitatea scriitorului român de
expresie francezã care jongleazã, probînd virtuozitãþi
postmoderne, cu intertextualitatea. Octavian Jighirgiu îi
contureazã atent, în spectru de nuanþe, originalitatea,
48
satisfacþie, un fel de labirint al trãirilor frapante sau
obiºnuite. Memorabile rãmîn conflictele cu el însuºi dar ºi
simbioza inteligenþei cu sensibilitatea într-un tandem
inseparabil. Iubire ºi suferinþã, viaþã ºi moarte, perma-
nenþe umane tulburãtoare într-un summum al fatalitãþilor
de neºanse.
Florin FAIFER
într-un context în care îi regãsim, cum pomeneam mai
sus, pe Beckett, pe Ionesco ºi nu numai (dacã ne gîndim,
de pildã, la Pirandello sau, de la noi, la bizarul Urmuz).
Filtrînd înrîuririle de care a depins, Viºniec, cu antenele
deschise spre oniric, spre suprarealism îºi configureazã o
poeticã în care se infiltreazã ceva din substanþa unor
poeme de tinereþe. Poeme care, scrutate cu luare-aminte,
relevau structuri dramatice.
Acestei poetici a hiperlucidului dramaturg îi cautã
„echivalenþe“, în perspectivã scenicã, analistul. Gãsind o
justã mãsurã între fior ºi cerebralitate, premeditare ºi
improvizaþie, ludic ºi tragic („Tragicul coboarã în comic
prin ludic“), operaþiunea de decodare a scriiturii,
incluzînd aici ºi incitantele, uneori derutantele didascalii,
ºi-a propus ca þintã identificarea acelui „algoritm“ care sã
arcuiascã o punte fosforescentã între text (cu stimulii, dar
ºi constrîngerile lui) ºi un eventual spectacol. ªi care sã
valorifice, într-o formulã – formula specialã a absurdului
– care sã þinã cumpãna între realitate ºi convenþie, virtu-
alitãþile scenice ale scrierilor stranii ºi groteºti ale lui
Viºniec. Scrieri în care, profitînd de un simþ acut al
replicii, umorul negru contrabalanseazã plonjeul în
metafizic.
ªi nu-i de colo sã strãbaþi pãdurea de simboluri, de tîl-
curi, de stãri în care te întîlneºti cu „aºteptarea“, „inco-
municabilitatea“, „hazardul“, cu un anume fel, insinuant,
obsedant de „muzicã“, cu motive iradiante cum sînt
„apa“, „noaptea“, „rãzboiul“, ce urmeazã a fi proiectate
în spaþiul scenic. Oct. Jighirgiu o face cu o însufleþire
care îl prinde ºi, trebuie subliniat, cu o înlesnire a
exprimãrii care cristalizeazã pe alocuri în formulãri de
eseist calificat (ex: „Absurdul cultivat de autor e unul
soft, e un absurd de mãtase“; „Decrepitudinea se mani-
festã pînã ºi prin lipsa de calitate a morþii“º.a.).
Sigur cã unele accente pot sã parã prea apãsate sau
alunecînd în zone unde, la drept vorbind, ele se regãsesc
mai vag. Cã Matei Viºniec e chiar un „geniu“, cum
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
exultã comentatorul, e o chestiune, cum sã zic, prea
inefabilã ca s-o clarificãm numaidecît. Dar de unde o fi
rãzbãtînd, din crispantele nonîntîmplãri cu antieroi,
„dragostea de înþelepciune“? ªi apoi, la ce foloseºte
„înþelepciunea“ dacã implacabilul, sub zãri macabre, ne
guverneazã? Unde o fi „afecþiunea pentru semeni“ a dra-
maturgului, pentru care lumea e un „bîlci al malformaþi-
ilor ºi anomaliilor de conºtiinþã“? Intrã oare în sfera
„umanismului“ imaginea pe care exegetul însuºi o sinte-
tizeazã: „o lume de clovni alteraþi, siniºtri, deformaþi sub
greutatea propriei urîþenii sufleteºti ºi a propriei
neputinþe“? În ce mãsurã grotescul tragic (sau tragicul
VIRTUÞILE
MEMORIEI
rofesorul
P ºi isto-
ricul Ioan
Seni oferã, la ceas
aniversar, o carte
care nu trebuia sã
rateze momentul:
Nãsãudenii ºi Marea Unire, apãrutã la Editura Napoca
Star în 2008. Un gest care vine din inima Ardealului,
dintr-un þinut care înseamnã, înainte de toate, istorie. Ca
orice profesor care se respectã, domnul Ioan Seni îºi
pregãteºte „lecþia” metodic, propunînd un periplu
rotund, bine închegat, de la „Eforturile româneºti spre
Marea Unire” pînã la alocuþiunile primarului oraºului
Nãsãud, domnul Dumitru Mureºan, cu prilejul vîrstei
rotunde a aniversãrii. O carte în care tot ce a atins
Nãsãudul s-a transformat în gest patriotic, menþinut
nealterat, în stare genuinã, aºa cum se întîmplã în
Ardealul neviciat. Rolul intelectualilor din Nãsãud este
recuperat dintr-o perspectivã în egalã mãsurã modernã
ºi clasicã. Momentele prin care ne poartã domnul Ioan
Seni sînt de multe ori revelaþii ºi mai ales necesare
întoarceri la texte ºi atitudini, pe care ingrata ºi grãbita
noastrã memorie le trece mult prea repede în zona inac-
tualã a „hronicilor”. Cu realã ºi actualã consideraþie am
recitit un fragment din discursul Regelui Ferdinand I la
încoronarea ca rege al tuturor românilor, în octombrie
1922, ºi vã las pe domniile voastre sã judecaþi dacã tex-
tul nu este actual ºi demn de a fi reluat – mutatis mutan-
di – de noii diriguitori ai þãrii. Las fragmentul integral,
chiar dacã este mai lung, pentru cã nu avem prilejul sã
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
grotesc) al teatrului lui Viºniec rezoneazã cu problemat-
ica „omului contemporan“? Sã fie vorba de o „problem-
aticã“ sau, poate, aceste tragicomedii strãbãtute de fiorul
morþii care rîde de tot ºi de toate au un balans nu ideolog-
ic, ci metafizic?
Întrebãri la care Octavian Jighirgiu poate, oricînd,
rãspunde. Fineþea de care dã dovadã în desluºirea unor
înþelesuri mai mult sau mai puþin ascunse, pertinenþa ce
dã relief analizei pe care o întreprinde sînt argumente
convingãtoare.
Val TALPALARU
ne întîlnim atît de des cu discursurile fundamentale ale
istoriei noastre: „Suindu-mã pe tron am rugat cerul sã
dea rod muncii ce, fãrã preget, eram hotãrît sã închin
iubitei mele Þãri, ca bun român ºi rege. Punînd pe capul
meu, în aceastã strãveche cetate a Daciei Romane,
Coroana de oþel de la Plevna (coroana fusese con-
fecþionatã din oþelul topit al unui tun din Rãzboiul de
Independenþã – n.a.)…, mã închin cu evlavie memoriei
celor care, în toate vremurile ºi de pretutindeni, prin
credinþa lor, prin munca ºi prin jertfele lor au asigurat
unitatea naþionalã ºi salut cu dragoste pe cei care au
proclamat-o într-un glas ºi o simþire, de la Tisa pînã la
Nistru ºi pînã la Mare… Vreau ca þãrãnimea, stãpînã pe
veci pe ogoarele ce le-a dobîndit, sã le dea toatã puterea
de rodire în folosul ei ºi al binelui obºtesc. Vreau ca
muncitorimea sã-ºi afle soarta tot mai prosperã într-o
viaþã de armonie ºi dreptate socialã… Vreau ca în
hotarele României Mari, toþi fiii buni ai þãrii, fãrã deose-
bire de naþionalitate ºi religie, sã se foloseascã de drep-
turi egale cu ale tuturor românilor, ca sã ajute cu toate
puterile lor Statul în care Cel-de-Sus a rînduit sã trãiascã
împreunã cu noi… Vreau ca în timpul domniei Mele,
printr-o întinsã ºi înaltã dezvoltare culturalã, patria
noastrã sã-ºi îndeplineascã menirea de civilizaþie care-i
revine în renaºterea Orientului european…”.
Nãsãudenii ºi Marea Unire este o carte actualã, poate
nu într-un canon modern, care cu siguranþã i-ar fi redus
din gravitate ºi adresã, dar într-un limbaj de sincerã rev-
erenþã faþã de toþi cei care, atingînd doar în treacãt
Nãsãudul, sau reprezentîndu-l, au transformat, precum
Midias, faptele în memorie ºi virtute.
49
 Liviu POPESCU
CÎNTEC DE DOR ªI DE ÞARÃ
restigioasa editurã „Timpul”, din
P Iaºi, a publicat, în ultima lunã a
anului 2008, volumul de poezie
Þara mea, semnat de Virgil Poianã.
Cunoscutul critic literar ieºean Ioan Holban a
consemnat, cu aceastã ocazie, pe coperta a
doua a volumului amintit, urmãtoarele:
„Publicist, epigramist, poet, Virgil Poianã
publicã prima sa carte adevãratã de poezie la
o vîrstã cînd alþii descoperã proza memorial-
isticã”.
„N-am putut uita de-a lungul vieþii cã,
venind pe lume într-un sãtuc din Maramureº,
– noteazã poetul la începutul cãrþii sale –
Onceºti, la 6 noiembrie 1919, mã numãr
printre primii nãscuþi în România Mare”.
Sentimentul apartenenþei la un timp de neui-
tat l-a cãlãuzit mereu pe poet, marcîndu-i
întreaga existenþã. Aceastã sincerã iubire de
þarã (sentiment întîlnit din ce în ce mai rar în
contemporaneitate) beneficiazã de perspectiva „întrupãrii” ei în
omul iluminat (cu condei exersat), care în cazul de faþã nu e
altcineva decît poetul Virgil Poianã.
Cele 90 de poeme din cuprinsul cãrþii (cu siguranþã cã
numãrul lor are legãturã directã cu vîrsta pe care o va avea anul
acesta autorul – 90), sînt emanaþia dinlãuntrului cãtre afarã, în
scopul redescoperirii tablourilor ample, de epocã, unde trecutul
istoric (aprig) al poporului nostru stã în cumpãnã cu perioade de
relaxare, dar – vai! – cît de puþine! Scrisul la care facem referire
este unul de consemnare cu interpretare, unde sentimentalismul,
bine strunit, pune orgile în miºcare, într-un joc controlat de
cuvinte „ce exprimã adevãrul”.
În „poiana” lui Virgil Poianã e timp ºi de reverie ºi fericirea
nu are margini, cînd se constatã cã Limba Românã are un cer
unde „stelele au/ numai rãsãrit” (Stare). Rolul strãmoºilor, cu tot
ce ei au biruit, este de necontestat. Capabili de mari sacrificii, EI,
în situaþii extreme, pentru a nu cãdea în mîna vrãjmaºului,
„neºovãind ºi-ar fi bãut otrava” (Strãmoºii). În aceeaºi idee,
îndemnul poetului (pentru a avea mereu în faþã faptele
înaintaºilor) suna bine: „Tu suflete, te-nalþã sã-i ajungi!”.
Tablouri ample, încãrcate de istorie, venind din fluxul memoriei,
aduc în prim plan martiri ºi eroi (Sarmisegetuza, Decebal,
Moºtenirea etc.). Tezaurul este o poezie ce are trei strofe, ca o
împletiturã a „trei glasuri”: „Trei glasuri are naþia românã:/
muntean, moldovenesc ºi transilvan;/ tustrele într-o armonie
sunã/ pe vioara neamului daco-roman”. Sub titluri ca:
Moºtenirea, Tezaurul, Virtute, Paºnici, Imagine, Ultima rostire,
Horea, Cloºca ºi Criºan etc., poetul aprinde candele de veghe,
pentru aducere aminte ºi neuitare. În textul Umbra lui Horia, se
face trecerea din imaginar în real într-un timp parcã desprins din
file de poveste: „Mereu în neastîmpãr, umbra din Albac/ tot
umblã printre arbori ciungi/ cutreierînd Apusenii ºi ziua ºi pe
lunã,/ cu ochi de nesomn încercãnaþi/ – dac azvîrlit de Zamolxe-
n furtunã!”. În acest cadru al luminii prezentului, apariþia umbrei
lui Iancu e dãtãtoare de sens. Cã e aºa ºi nu altfel, o aflãm în
50
Tribunul în Apuseni: „Cine trece prin amur-
gul serii/ îngînînd o doinã pe cãrare,/ tot
visînd la ziua re-nvierii/ Daciei – Traiane
milenare?”. În murmurul izvoarelor sînt
doruri ascunse, plînsetul lor umple cãrãrile
munþilor, pe care: „Romanii le-au stropit cu
sînge/ cum toamna, arborii cu roºii frunze/
încît izvoarele au prins a plînge/ prin vãgãu-
nile ascunse… ” (Cãrãri de munte). Locurile
unde ne-am nãscut ne atrag cu puterea unui
magnet, ele se lipesc de suflete ca timbrele
de scrisoare; oriunde am fi, în noi
sãlãºluieºte, mereu, un „acasã-primul, ultim-
ul cuvînt”. Locul unde ne-am nãscut
aparþine, pînã la urmã, unei provincii. O min-
unãþie de astfel de þinut este omagiat, în cazul
de faþã, în Pãmînt de dor: „Transilvanie/ –
fagure de limbã –/ de neam românesc,/ tãrîm
insolit/ cum floarea din ram,/ luminã din
Carpaþi/ de pe înalte creste,/ Pãmînt de dor/
sacru strãmoºesc/ pãstrînd martiri/ ºi eroi-mari zãcãminte –/eºti
parte din sufletul/ neamului românesc,/ ºi el de aceeaºi/ daco-
romanã sorginte”. Chipul lui Eminescu, surprins în teiul din par-
cul Copou, din Iaºi, e un focalizator de raze, „ca murmurarea de
izvor ascunsã”: „Cu ochi de raze-n jur priveºte/ parcã de dincolo
de veºnicie;/ duios din cînd în cînd clipeºte/ tînjind dupã stelara
poezie…”. Sub titluri sacre: Mãnãstirea Putna, Patria, Clopotele
catedralei, Sacro-sancta moºtenire, Unirea, Hronic, Rãstignire,
Tãrîm românesc, Stejarul moldav, ªtefan cel Mare ºi Sfînt,
Transilvanicul tãrîm, Ploaie la Ip etc., imagini aureolate,
cuprinse de o savoare nedisimulatã, sînt susþinute de un limbaj
direct, din care nu lipseºte cadrul idilic, „pe pãmînt ca-n basm de
frumos”, „unde oasele devin comori carpatine”. Iubitor de neam
ºi de þarã, poetul Virgil Poianã e împãcat cu gîndul cã verticali-
tatea sa e asiguratã de puterea gorunului: „Un gorun în suflet
parcã am/ cu ramuri luminate lîngã geam;/ ºi la vînturi de cumva
mã-ndoi,/ simt gorunul cum mã dã-napoi”. Un amestec de sacral-
itate ºi melancolie pune stãpînire pe poet în Sililocviu, poem ce
meritã a fi citat în întregime: „În mine tot adun þãrîna/ pãmîntu-
lui de roade bun,/ ºi sîngele ajuns în vine/ dintr-un izvor curat,
imun.// L-am frãmîntat în unduirea/ luminii coborîtã calm,/ sã fiu
eu însumi, cum mi-e firea,/ cu împletiri de vers ºi psalm.// Cînd
în ulcioare m-oi preface/ ºi-n amfore pãstrînd rãcori,/ din trupul
lutului sã urce/ luminã proaspãtã de zori”. Nãzuinþe, din crez
adînc, alcãtuiesc un Autoportret exersat cu „cãrbune aprins”:
„Aºa am fost/ din neam în neam/ cãrbune-aprins/ pe-o vatrã pe
cenuºã;/ de-o adiere mã înfioram/ cînd beznele/ pluteau pe lîngã
uºã./ Ca tata-n Dumnezeu/ ºi-n petecul de glie bun,/ credeam ºi
eu/ cu-o vrere ca de stîncã./ Am învãþat furtunii sã mã-opun/
trãind intens în ardere adîncã”.
Cu o scriere pozitivizantã, de largã respiraþie, poetul Virgil
Poianã sondeazã trecutul, dar ºi prezentul, demonstrînd cã filonul
poeziei dragostei de neam ºi de þarã poate încãlzi oricînd
sufletele, prin aprinderea flãcãrii vii a recunoºtinþei faþã de cei
mulþi, pentru mult bine în Cetate.
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
 Liviu SUHAR
UN SIMBOL AL BAROCULUI
AUTOHTON: TREI IERARHI
artori fãrã voia noastrã ai
M timpului în care fenomenul
globalizãrii ºi internetului
ne dominã, conceptele despre culturã ºi
artã sînt supuse reevaluãrii, modificîndu-
se ca urmare a efectelor ce se fac profund
simþite în viaþa socialã ºi materialã. Fãrã
sã conºtientizãm numaidecît, asistãm
neputincioºi la fundamentale modificãri.
Astfel descoperim cã þintele ºi obiec-
tivele cercetãrii raportate la fapte ºi
fenomene petrecute cu cîteva secole
înaintea noastrã, altfel spus, referindu-ne
la domeniul istoriei ºi artei, au fost tre-
cute la periferia obiectivelor cercetãto-
rilor contemporani. Într-o atare situaþie,
pe care totuºi nu o credem a fi dramaticã,
se întrezãresc disparate oaze de luminã în
care momente, perioade, fenomene sau
obiective de artã monumentalã ºi arhitecturalã sînt strãluci-
tor scoase la luminã prin perseverenþa ºi pasiunea unor
cercetãtori idealiºti, stãruitori în pasiunea lor de o viaþã
pentru atingerea acelei þinte.
Un astfel de cercetãtor idealist este D-l profesor univer-
sitar dr. Gheorghe Macarie. El a înþeles cã este numaidecît
nevoie de reevaluarea unor etape ale culturii ºi istoriei
noastre naþionale prin raportarea la cea europeanã, consid-
erînd-o ca fãcînd parte de drept ºi de fapt din aceasta.
Dupã susþinerea cu succes a celui de al doilea doctorat
la prestigioasa Universitate „Babeº-Bolyai” din Cluj-
Napoca, cu teza al cãrei titlu este Barocul – artã ºi mental-
itate în Moldova epocii lui Vasile Lupu, remarcatã prin
temeinicia documentãrii ºi interpretãrii, consideratã ca o
nouã propunere de abordare a temei, ineditã se dovedeºte,
în peisajul istoriei ºi criticii noastre de artã, recenta apariþie
a cãrþii aceluiaºi autor, intitulatã Trãire ºi reprezentare –
Barocul în artele vizuale ale Moldovei secolului al XVII-
lea (Editura Tehnopress, Iaºi, 2008, 302 p., cu un Cuvînt
înainte de acad. Rãzvan Theodorescu). Ea desemneazã o
importantã ºi mai cu seamã originalã contribuþie adusã în
acest domeniu care se cantoneazã prea adesea în faza mai
veche, constatativã, în detrimentul celei pe care ar trebui s-
o aibã – al exegezei interpretative. Din pãcate, istoria
artelor noastre vizuale nu are avantajul pandantului firesc –
istoria literaturii române – în care monografiile, ediþiile
mãrturiilor epistolare ºi ale altor documente aglomereazã
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
biblioteci, atît de necesare ulterioarelor
sinteze ºi tratate (multe editate, purtînd
girul valoric al unor personalitãþi de
excepþie sau colective de prestigiu). În
lipsa acestora, cu toate contribuþiile val-
oroase axate pe anumite perioade (N.
Iorga, G. Oprescu, V. Vãtãºianu, Rãzvan
Theodorescu, M. Porumb, N. Sabãu,
Tereza Sinigalia, Eleonora Costescu),
idealul unui tratat complet ºi unitar al
istoriei artelor vizuale rãmîne un
deziderat, ca ºi acela al unei „Istorii a
civilizaþiei autohtone”. În acest context,
cartea d-lui Gh. Macarie umple, pentru
sec. XVII, un gol, dar se constituie ºi ca
un nou punct de vedere în tratarea mate-
rialului. Autorul îºi enunþã de la bun
început, dar o ºi argumenteazã pe par-
curs, o nouã concepþie asupra barocului,
cu puncte de plecare în cercetãrile lui Cornelius Gurlitt,
care în 1888 punea bazele exegezelor moderne ale barocu-
lui, dar mai cu seamã în cele din secolul urmãtor, ale lui
Eugenio d’Ors.
Concisul Cuvînt înainte semnat de academicianul
Rãzvan Theodorescu, prin autoritatea sa profesionalã, este
în mãsurã sã confirme opinia pozitivã asupra valorii
conþinutului lucrãrii. Sublinierea faptului cã avem de a face
cu o „exemplarã analizã pe care (autorul) a fãcut-o acelei
paradigme a barocului din epoca vasilianã, care este biser-
ica fostei mãnãstiri Trei Ierarhi din capitala Moldovei”,
reprezintã girul pentru importanþa acestui studiu.
Referindu-se în continuare, remarcã faptul cã: „Lucrarea
din urmã a lui Gh. Macarie dovedeºte pasiune pentru un
subiect urmãrit stãruitor ani de-a rîndul, perseverenþa întru
redescoperirea unor valori artistice ºi ºtiinþa aºezãrii în con-
text. O salut aºa cum meritã”.
Aplicatã în special valorilor vizuale ale Moldovei sec.
XVII, autorul se preocupã în mod deosebit de problema
spinoasã a delimitãrii unui baroc autohton, rãsãritean sau
postbizantin, cum l-a numit autorul cuvîntului de
prezentare a cãrþii, cu cîteva decenii în urmã, în cadrul unui
colocviu internaþional de studii sud-est europene. Acestui
moment i-au urmat exemplare studii asupra artei din epoca
lui Vasile Lupu. Printre acestea semnalãm ºi lucrarea de
faþã a d-lui Gh. Macarie, care identificã barocul autohton,
rãsãritean, într-un moment de apogeu al acestuia, o pre-
51
mierã în arta aulicã a epocii lui Vasile Lupu, urmat la dis-
tanþã de cîteva decenii de barocul literar al cronicarilor ºi
cãrturarilor sfîrºitului aceluiaºi veac ºi la rãspîntia celor
douã secole XVII-XVIII, la strãlucita împlinire în princi-
patul vecin, a barocului ºi stilului brîncovenesc.
Raportãrile la barocul transilvan, cu un alt limbaj ºi în oare-
care mãsurã cu un alt destin, exclud materialul tratat de
eventuala, îngusta singularizare a fenomenului la un
perimetru limitat, sud-est european.
Autorul exclude din capul locului ipostaza unui baroc –
curent istorico-artistic limitat de o fixã cronologie (sec.
XVII) ºi la un spaþiu geografic – cel occidental european,
cu iradierile fireºti dupã epoca marilor descoperiri
geografice ºi cuceririi coloniale în America Centralã ºi cea
de Sud. Pentru autor, barocul este mai degrabã o vîrstã de
culturã, o anumitã stare de spirit care traverseazã arta
fiecãrei naþiuni pe o anumitã treaptã de civilizaþie. Barocul
poate fi un stil, dar ºi un curent artistic, poate desemna o
epocã, o mentalitate ºi implicit un mod de existenþã sau o
personalitate umanã; dar, mai presus de toate, dincolo de
timp ºi spaþiu, el se constituie de-a lungul îndelungatei
istorii ca o permanenþã, ca o constantã spiritualã a omenirii,
fãcînd loc, fãrã exclusive hiatusuri, ºi la alternative, nu mai
puþin elevate valoric.
În esenþã, cartea d-lui Macarie propune, prin conþinutul
sãu, o nouã concepþie asupra barocului de sorginte naþion-
alã, prin asimilarea ºi metamorfozarea elementelor din
spaþiile culturale cu care Moldova s-a aflat în contact.
Tema nu este numaidecît nouã, dar ni se propune un alt
unghi de abordare, care demonstreazã cã barocul autohton,
est-european ºi românesc, face parte din marele curent
istoric ca fragment al civilizaþiei europene, integrat fiind
curentului, condiþionat de un anumit limbaj artistic ce se
defineºte mai degrabã printr-o anume stare de spirit.
În consecinþã, artele vizuale ale Moldovei sec. XVII,
dar mai ales ale apogeului sãu artistic, cel al epocii lui
Vasile Lupu, sînt analizate cu
minuþiozitate. Studiul cuprinde
analize metodice asupra arhitec-
turii, sculpturii decorative,
receptatã îndeobºte ca parte
spectaculoasã pentru privitorul
obiºnuit, dar ºi capitole în care
temele simbolurilor ºi
numerologiei, ale picturii ºi
orfevreriei, broderiei religioase
sau graficii de carte, sînt rele-
vate cu mare atenþie ºi preocu-
pare. Acestea solicitã un imens
material documentar autohton,
dar ºi strãin, cel al
memorialiºtilor occidentali
(numeroºi), dar ºi orientali.
Utilizarea în cercetarea picturii
Trei Ierarhilor a scrierilor cãrtu-
rarului musulman contemporan
52
construirii edificiului ºi admirator entuziast al acestuia –
Evlia Celebi – înscrie o premierã, dar ºi o semnificativã
reuºitã. Demersul comparatistic al lucrãrii trimite arta Trei
Ierarhilor la arta persanã, armeanã, georgianã, la motivele
decorative tipic otomane, islamice ºi preislamice, dupã
cum sculptura exterioarã a Goliei trimite la barocul italian
ºi cel polonez, relevînd existenþa unui baroc de „transfer”,
dar asimilat celui autohton de tip rãsãritean, postbizantin.
Nuanþarea abordãrilor vãdeºte autorului erudiþia unei vaste
bibliografii, utilizatã cu discernãmînt, fãrã a-l copleºi.
Exemplar s-a dovedit studiul broderiei în piatrã a Trei
Ierarhilor, în care autorul pune în valoare eventuala origine
a ornamentelor, dar mai cu seamã metamorfozele evoluþiei
lor de-a lungul secolelor ºi ambivalenþa lor esteticã, dar ºi
cea magic-religioasã care le-a prezidat, cu milenii în urmã,
zãmislirea.
Sînt aspecte care relevã autorului calitãþile unui remar-
cabil analist-hermeneut, dar ºi viziunea de ansamblu a
istoricului de artã preocupat de alcãtuirea unei sinteze.
Autorul reuºeºte sã impunã, de la capitol la capitol,
conform intenþiei enunþate iniþial, viziunea unui baroc
autohton, integrabil organic unei spiritualitãþi europene,
coexistînd astfel cu un baroc italian sau francez, german
sau spaniol, portughez, polonez, croat sau rus. Este barocul
care nu debuteazã cu Golia (remarcabil, dar realizat cu
artiºti italieni), ci 14 ani mai înainte, în 1639, cu Trei
Ierarhi, dezvãluind un total, inedit ºi strãlucitor limbaj
artistic, creat ad-hoc prin contribuþii orientale, dar ºi,
episodic, occidentale, a cãrui orchestrare a pus în valoare
maturitatea ºi spiritul de sintezã al artei autohtone, implic-
it geniul unei viziuni decorativ creatoare.
Un ultim capitol, intitulat Între Orient ºi Occident –
influenþe estetice ºi interferenþe spirituale, încheie lucrarea,
relevînd cu claritate ºi originalitate corolarul cercetãrii ºi al
propriei viziuni a autorului asupra barocului în artele
vizuale ale Moldovei sec. al XVII-lea.
Carmen Lupu, Bucureºti
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
 Ionel SAVITESCU
ADEVÃRUL DESPRE LEGIONARI
Moto: „Noica avea sã facã parte din rîn-
dul simpatizanþilor legionari”
(Sorin Lavric)
embru al generaþiei ’27,
M Constantin Noica a constitu-
it, ca ºi ceilalþi colegi ai sãi,
obiectul unor ample investigaþii postde-
cembriste, încît avalanºa de cãrþi, ce li s-
au consacrat, este de-a dreptul impresion-
antã. În acest context, apare o carte,
întrucîtva singularã (Noica ºi miºcarea
legionarã, Ed. Humanitas, 2007), datoratã
dlui. Sorin Lavric (autor, între altele, ºi al
unei Ontologii a lui Noica. O exegezã,
Humanitas, 2005), care-ºi propune sã dez-
batã relaþia lui Noica cu Miºcarea
Legionarã, studiu binevenit, pentru cã
legionarii, deºi formeazã ºi astãzi un
subiect tabu, au beneficiat de cercetãri aprofundate,
aparþinînd chiar ºi unor specialiºti strãini (C.W. Forester,
Armin Heinen, Claudio Mutti, Francisco Veiga, Eugen
Weber, Nagy-Talavera). Servindu-se, deci, de un pretext –
simpatia lui Noica pentru legionari, p. 52 –, Sorin Lavric
deschide, cu bunã ºtiinþã, o adevãratã cutie a Pandorei,
dorind sã ne prezinte adevãrul despre legionari. Cartea,
apãrutã exact în anul în care se împlineau douã decenii de la
decesul lui Noica, este, aºadar, meritoasã ºi a dat naºtere la
comentarii ºi polemici îndîrjite, autorul fiind acuzat, între
altele, de încercarea de reabilitare a Legiunii. Legionarilor li
se reproºeazã, bunãoarã, crimele comise, într-adevãr abom-
inabile, regretabile ºi nejustificate, dar la o dreaptã judecatã
trebuie puse în balanþã represiunile pe care le-au suportat,
apoi represaliile comuniste îndreptate împotriva propriului
popor, timp de decenii. Se uitã adesea cã ideea ºantierelor
naþionale, a cantinelor ºi a cãminelor studenþeºti a fost pre-
luatã de comuniºti de la legionari. În urmã cu aproximativ
trei decenii, I.P. Culianu fusese preocupat de legionari, în
egalã mãsurã, spre iritarea lui Mircea Eliade care-i rãspunde
(v. Scrisoarea 40, 17 ianuarie 1978, în Ioan Petru Culianu,
Dialoguri întrerupte. Corespondenþã Mircea Eliade – Ioan
Petru Culianu, Ed. Polirom, 2004): „În privinþa lui C. Z. C.
nu ºtiu ce sã cred; a fost, desigur, cinstit ºi-a izbutit sã
trezeascã o generaþie întreagã; dar, lipsit de spirit politic, a
provocat cascada de represiuni (Carol II, Antonescu, comu-
niºtii), care a decapitat întreaga generaþie pe care o «trezise».
... Nu cred cã se poate scrie o istorie obiectivã a miºcãrii
legionare ºi nici un portret al lui C. Z. C. Documentele la
îndemînã sînt insuficiente. În plus, o atitudine «obiectivã»
[îi] poate fi fatalã autorului”. În faþa acestor impedimente,
Sorin Lavric nu se dã bãtut, ºi dupã un excurs preliminat în
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
care legionarismul este explicat ca un
fenomen de contagiune colectivã, ce a dat
naºtere la cîteva confuzii, cãrora le-a
cãzut victimã ºi Constantin Noica, dl.
Lavric porneºte metodic în expunerea
rãdãcinilor familiei Noica ºi atmosferei
intelectuale ºi ideologice din primele
decenii ale secolului precedent. Din
perioada studenþiei lui Noica, se poate
reþine ataºamentul acestuia pentru P.P.
Negulescu (care-i va conduce teza de
doctorat, dedicatã totuºi lui Nae Ionescu,
deºi la început nu fusese atras de acest
magistru), contrar, bunãoarã, lui Eliade,
care, în Memorii, 1 (Humanitas, 1991, p.
110), scrie: „mi-am dat repede seama cã
nu am de învãþat lucruri noi ºi nicio
metodã nouã, personalã, de la P.P.
Negulescu. Era un profesor onest ºi care
ºtia multe, dar niciodatã, ascultîndu-l, n-am avut sentimentul
cã învãþãtura lui rãspundea unei necesitãþi interioare. Nu
ghiceam în erudiþia lui setea de cunoaºtere a lui Faust, ci
numai munca persistentã ºi metodicã a cuiva care þinea cu
orice preþ sã se informeze, pentru cã aºa îl obliga meseria...
Nu avea pasiunea cercetãrii ºtiinþifice. Se mulþumea sã se
informeze; de cele mai multe ori din rezumatele sau sin-
tezele scrise pentru nespecialiºti”. Altã remarcã semnifica-
tivã, privitoare la Noica, este aceea cã-ºi propusese sã
citeascã autorii în ordine alfabeticã, deprindere menþinutã,
probabil, toatã viaþa. La Paris, în 1938, Noica citea de
predilecþie într-o librãrie-bibliotecã din Cartierul Latin:
„Cînd urma sã se înapoieze în þarã, ºi-a exprimat marea
pãrere de rãu: ajunsese cu lectura la litera C” (v. Mariana
ªora, O viaþã în bucãþi, Ediþia a II-a revãzutã ºi adãugitã, Ed.
Fundaþiei Culturale Române, Buc, 2001, p. 98). În acele tim-
puri tulburi, trei erau problemele care absorbeau atenþia soci-
etãþii (studenþimii) româneºti: dominaþia evreiascã, corupþia
politicienilor români ºi ameninþarea bolºevismului rusesc:
„Pentru ei, lupta împotriva politicienilor corupþi, a pericolu-
lui comunist ºi a evreilor nu era un scop în sine, ci un mijloc
social pus în slujba unei perspective religioase. În lumina
acestei perspective, românii nu-ºi puteau cãpãta mîntuirea
decît luptînd împotriva politicianismului, a comunismului ºi
a evreilor” (p. 26). Din acele nemulþumiri ale studenþimii
ieºene (adoptarea Constituþiei din 1923, cu art. 7, prin care
cetãþenii strãini erau naturalizaþi, cu observaþia cã, încã din
1878, Congresul de la Berlin recunoºtea independenþa
României, numai dacã sînt primiþi în þarã evreii europeni
emigranþi) apar primele semne ale constituirii Legiunii:
„Frãþiile de cruce”, ºi alegerea Arhanghelului Mihail ca pro-
tector al cauzei studenþeºti, iar disputele dintre studenþi ºi
53
poliþie s-au soldat cu împuºcarea prefectului de poliþie
Constantin Manciu de cãtre Corneliu Zelea-Codreanu, pe 25
octombrie 1924. Achitarea lui Codreanu în urma procesului
de la Turnu Severin (26 mai 1925) a generat o stare de
euforie generalã, Codreanu, aureolat, devine un mit ºi un
simbol (p. 49). În 1927 (24 iunie), Codreanu înfiinþeazã
Legiunea Arhanghelului Mihail („Sã vinã în aceste rînduri
cel care crede nelimitat. Sã rãmînã în afarã cel care are
îndoieli”, p. 51), organizaþie mutatã în 1930 la Bucureºti,
unde, la data de 12 aprilie 1930, Codreanu înfiinþã Garda de
Fier. Cãpitanul depãºise, astfel, faza de marºuri ºi tabere de
muncã în folosul obºtesc, pentru a intra în viaþa politicã, însã
fermitatea sa împotriva masonilor, a evreilor ºi a politicie-
nilor corupþi atrage dupã sine ilegalizarea repetatã a Gãrzii
de Fier. Este alcãtuitã prima „echipã a morþii” (1933). În
vederea propagandei electorale, membrii echipei erau
dispuºi sã-ºi piardã viaþa în confruntarea cu jandarmii, care
le barau accesul în sate (p. 96). Sorin Lavric infirmã astfel un
fals istoric perpetuat de comuniºti, conform cãruia aceste
„echipe ale morþii” aveau menirea eliminãrii adversarilor
politici. Încercarea lui Carol II de a-ºi apropia (subordona)
Garda cu ajutorul lui Nae Ionescu eºueazã, de unde rivali-
tatea continuã. Asasinarea lui I.G. Duca (29 decembrie
1933), petrecutã în condiþii misterioase, provoacã surpriza ºi
teama (p. 108), motiv pentru care Mircea Eliade scrie în De
ce sînt intelectualii laºi? (1 noiembrie 1934, v. România în
eternitate 2, Ed. Roza Vînturilor, 1990, p. 31-32): „Tot aºa
dupã cum le-a fost fricã tuturor intelectualilor creºtini de
succesele «Gãrzii de fier» – ºi au început sã o aprobe nu pen-
tru cã le convenea programul «Gãrzii», ci pentru cã se
temeau sã nu fie suspectaþi ºi persecutaþi dupã o eventualã
victorie a ei... O fac pur ºi simplu din fricã, din laºitate”. În
acest context al unei vieþi politice agitate, în care violenþa
primeazã, Noica (care între timp se cãsãtorise, în 1933, cu
Wendy Muston) se retrage la Sinaia, citind ºi scriind intens,
Mircea Eliade portretizîndu-l în Generaþia în pulbere (24
mai 1936, v. Profetism românesc I, Ed. Roza Vînturilor,
1990, p. 130): „Este un gînditor ºi un erudit, cãruia nu ºtiu
pe cine sã-i opun din generaþia care ne-a precedat.
Constantin Noica a publicat douã volume de clasici ai filo-
zofiei, comentaþi, un volum de gîndire, ºi are sub tipar încã
douã volume de studii filozofice ºi-a trecut «probele», cu o
conºtiinciozitate de care n-au prea dat dovadã înaintaºii
noºtri”. Deºi ostil ºi rezervat faþã de Legiune, Noica – spre
deosebire de Eliade („sensibilitate creºtinã”) ºi Cioran
(„umoarea colericã”) – „a avut în schimb sentimentul naþion-
al, al cãrui imbold constant l-a ajutat sã treacã de partea
Miºcãrii Legionare” (p. 128). Evenimentele se precipitã:
Stelescu este asasinat de Decemviri (16 iulie 1936), Moþa ºi
Marin mor în Spania (moarte ce sporeºte prestigiul legionar-
ilor în popor), eveniment ce contribuie la convertirea treptatã
a lui Noica, iar asasinarea lui Codreanu a marcat „evenimen-
tul care a provocat aderarea lui oficialã la Miºcarea
Legionarã, fie ºi numai ca simpatizant” (p. 142). Codreanu,
deºi fusese avertizat sã pãrãseascã þara, a refuzat, iar conflic-
tul cu Iorga a determinat autoritãþile sã-i aresteze pe ºefii
Miºcãrii Legionare. Dupã turneul european din 1938
(Londra, Paris, Berghof), Carol II hotãrãºte înlãturarea lui
Codreanu, a Nicadorilor ºi a Decemvirilor, care sînt asasi-
54
naþi. Sorin Lavric scrie, la pagina 157, cã în acest moment
legionarii aveau pe conºtiinþã trei victime: Constantin
Manciu, I.G. Duca ºi Mihai Stelescu, cu observaþia cã, în
iulie 1930, legionarul Beza l-a împuºcat pe ministrul
Constantin Angelescu (v. Alex Mihai Stoenescu, Armata,
Mareºalul ºi evreii, Ediþia I, Ed. RAO International
Pulishing Company, 1998, p. 145). Se mai poate menþiona
lovitura de bardã datã de Codreanu în uºa Universitãþii din
Iaºi. Începe vendeta legionarã: Codreanu dãduse Circulara
nr. 145 (p. 151), prin care cerea rãzbunare, deºi mai sus, la
pagina 151, Codreanu le spune apropiaþilor sãi: „dar voi îmi
veþi promite cã nu veþi întreprinde rãzbunãri fãrã ordin”. A
urmat un ºir de crime monstruoase, ieºite din logica credinþei
creºtine, cãrora le-au cãzut victimã Armand Cãlinescu,
Nicolae Iorga, Virgil Madgearu ºi cei 64 de deþinuþi de la
Jilava, la care se poate adãuga sinuciderea lui Petre Andrei
(1940) ºi maltratarea lui Traian Bratu la Iaºi. Asasinarea lui
Codreanu îl determinã pe Noica sã facã pasul decisiv de
aderare (deºi se afla la Paris), dupã cum uciderea lui Iorga îl
va determina sã pãrãseascã Legiunea. În sînul Miºcãrii
Legionare se dã o luptã atroce pentru putere: sînt asasinaþi
Vasile Cristescu ºi Nicoleta Nicolescu. În ceea ce-l priveºte
pe Noica, dl. Lavric îi împarte viaþa în patru etape: douã
interbelice ºi altele douã postbelice, Noica evoluînd de la un
raþionalism ateu la spiritualitate ºi credinþã: „Cu alte cuvinte,
Noica ºi-a schimbat direcþia gîndirii sub efectul convertirii la
credinþa legionarã” (p. 179). Au urmat cele 19 articole pro-
legionare ale lui Noica, în 1940, publicate în „Buna Vestire”
(condusã de Grigore Manoilescu, frate cu economistul
Mihail Manoilescu) ºi „Vremea”. În sfîrºit, rebeliunea
legionarã din 21-23 ianuarie 1941, în realitate, spune Sorin
Lavric, a fost o loviturã de stat a lui Antonescu pentru înde-
pãrtarea lui Horia Sima de la putere. În ceea ce-l priveºte pe
Alex Mihai Stoenescu (v. op.cit., p. 162), acesta distinge în
sînul Miºcãrii Legionare douã direcþii: a) aripa naþionalistã
progermanã, care nu s-a manifestat în acele zile, ºi b) aripa
legionar-comunistã, care a operat pe strãzi, provocînd
dezordinea pentru a se justifica proiectata intervenþie soviet-
icã. Tot aceastã aripã, devotatã Moscovei, condusã de
Dimitrie Grozea, a comis masacrul de la Jilava. În pofida
vremurilor, Noica sãvîrºeºte noi acte de culturã: înfiinþarea
Asociaþiei Nae Ionescu (octombrie 1941), conferenþiazã în
Bucureºti ºi la Andronache (unde-ºi clãdise o casã), susþine
o ºcoalã de filosofie. Au urmat anii de domiciliu obligatoriu
(1949-1958), apoi detenþia (1958-1964), cei zece ani de slu-
jbã la Centrul de logicã, în fine, ºederea la Pãltiniº, unde îºi
încheie viaþa. În schimb, legionarii, care au mai rãmas, s-au
rãspîndit pe toate continentele scriindu-ºi memoriile,
excepþie cei închiºi. Cercetare laborioasã, aproape exhaustiv
documentatã, bazatã pe o bibliografie bogatã ºi informaþii
orale demne de încredere, lucrarea dlui. Sorin Lavric va con-
stitui un punct de reper în cercetãrile viitoare, deºi nu elu-
cideazã întru totul împrejurãrile asasinatelor lui I.G. Duca ºi
Armand Cãlinescu. În fine, avem dubii dacã nu cumva cal-
endarul gregorian a fost introdus în România în 1919 ºi nu
1929, cum scrie dl. Lavric la pagina 12, iar la pagina 273 mã
întreb dacã, în loc de „21-22 decembrie”, nu trebuie citit 21-
22 septembrie 1939?
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
 A S T R A Î N E X PA N S I U N E
FINIT CORONAT OPUS
a în fiecare an, în luna decembrie, membrii
C Despãrþãmîntului „Mihail Kogãlniceanu” al asociaþi-
unii „Astra” s-au reunit în adunare generalã pentru
darea de seamã privind activitãþile din anul ce avea sã se încheie.
Aºadar, pe data de 13 decembrie 2008, astriºtii ieºeni ºi invitaþii
lor ºi-au dat întîlnire la Muzeul Unirii, loc de referinþã pentru
multe activitãþi ale asociaþiunii. Au participat reprezentanþi de la
alte despãrþãminte din þarã, reprezentanþi ai presei, simpatizanþi.
Din nefericire, invitaþii din Republica Moldova (30 de elevi ºi
profesori) nu au primit aprobarea Ministerului Educaþiei din
Republica Moldova, motiv pentru care nu au luat viza.
Darea de seamã a fost prezentatã de d-na prof. Areta Moºu,
preºedintele despãrþãmîntului, care a punctat principalele acþiuni:
1) Simpozionul „Românii din afara graniþelor þãrii. Legãturi
istorice Iaºi – Chiºinãu”, ediþia a III-a, în urma cãruia au apãrut
douã volume ce reunesc comunicãrile participanþilor;
2) Programul „Razã de Bucurie”, ediþia a IX-a, dedicat copi-
ilor din raionul Anenii Noi cu ocazia sãrbãtorilor de Crãciun pe
stil vechi;
3) Concursul Internaþional de Artã Plasticã „N.N. Tonitza”,
ediþia a VIII-a, cu secþiunile de picturã, graficã, artã decorativã,
artã fotograficã ºi iconografie, la care ºi-au dat concursul peste
1200 de copii ºi adolescenþi din Bulgaria, R. Moldova, Ucraina ºi
România.
4) Concursul de fizicã „ªtefan Procopiu” a românilor de pre-
tutindeni, ediþia a XIV-a, care s-a desfãºurat la Oneºti. Au partic-
ipat peste 300 de elevi din România ºi un grup de elevi ºi profe-
sori din R. Moldova (raioanele Anenii Noi ºi Strãºeni).
5) „Deniile eminesciene”, ediþia a XIV-a, Iaºi – Botoºani –
Alba Iulia – Cernãuþi – Herþa. Invitaþii din R. Moldova, Serbia,
Ucraina ºi România (membri ai despãrþãmintelor) au fost însoþiþi
de Ansamblul Folcloric „Balada” din Botoºani ºi Orchestra de
Muzicã Popularã din Dorohoi.
OSPITALITATE NEMÞEANÃ
una iulie a anului trecut i-a adus, prin intermediul
L Despãrþãmîntului „M. Kogãlniceanu”, pe copiii
basarabeni din ªtefan Vodã ºi Cãuºeni în gen-
eroasele familii ale locuitorilor din Hangu ºi Buhalniþa, dar ºi
în locaþia din Piatra Neamþ, oferitã de preºedintele Consiliului
Judeþean Neamþ, dr. Vasile Pruteanu. Genericul proiectului,
„Acasã la noi”, s-a dovedit inspirat ºi absolut corect, copiii
din cele douã raioane basarabene neavînd niciun motiv sã se
simtã altfel decît „acasã la ei”. Aºa cum este ºi firesc. Un pro-
gram absolut complet, în care muzeele nemþene, minunile
montane ºi Lacul Bicaz, au fost doar cîteva dintre reperele
acestei invitaþii de a-ºi cunoaºte þinuturile din partea fãrã bari-
erã a Prutului. Cînd ºi cum ºi-au fãcut timp oficialii din
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
Magda NEGREA
6) Concursul internaþional de creaþie „Veronica Micle”, ediþia
a XII-a, septembrie 2008, care a avut loc la Iaºi, Tg. Mureº,
Sighiºoara, Tîrnãveni, Reghin, unde au fost premiaþi laureaþii de
la secþiunile poezie, eseu ºi traduceri.
7) Tabãra de Culturã ºi Civilizaþie Româneascã „Acasã la
noi”, ediþia a XII-a, iulie 2008, la care au participat circa 360 de
invitaþi din Basarabia, Transnistria, Regiunea Cernãuþi ºi din
Koslodui (Bulgaria), realizatã în colaborare cu despãrþãmintele
Covasna-Harghita, Nãsãud, Alba Iulia, Blaj, Sãcele-Braºov,
Sibiu, Fundaþia „1 decembrie 1918” Alba Iulia ºi cu susþinerea
Consiliului Judeþean Piatra Neamþ (Preºedinte dr. Vasile
Pruteanu), cît ºi a conducerii ªcolii Generale din comuna Hangu,
jud. Neamþ (dir. Prof. Ion Manolache). La Iaºi, Î.P.S. Teofan
Mitropolit al Moldovei ºi Bucovinei a întîmpinat ºi binecuvîntat
grupurile de profesori ºi elevi.
8) Au fost lansate revistele Constelaþii ieºene, redactor ºef
Mircea-Cristian Ghenghea, Chronos, redactor ºef Iulian Pruteanu-
Isãcescu, ºi Revista Românã, redactor ºef Liviu Papuc.
Comunicãrile prezentate la simpozionul „Iaºi-Chiºinãu” au
fost publicate la editura Demiurg în 2 volume, lansate în cadrul
acestei adunãri. Delegaþia Astra „Fraþii Popeea” de la Sãcele, for-
matã din dl. Prof. Liviu Dârjan, preºedinte, dl Alexandru Parea ºi
dl Mocanu Tarziu au transmis un mesaj cãlduros ºi au oferit 25
de costume populare ansamblului folcloric al copiilor din locali-
tatea Oniþcani, raion Criuleni, Basarabia. Costumele au fost
lucrate manual de d-l Mocanu Tarziu.
Adunarea s-a încheiat cu un apreciat program de colinde
susþinut de soprana Cãtãlina Chelaru, acompaniatã la pian de d-
na profesoarã Lãcrãmioara Naie, ºi de interpretul de muzicã pop-
ularã din Ardeal, avocat George Echem. Asistenþa i-a rãsplãtit pe
interpreþi cu îndelungi aplauze.
Astfel a fost încoronat un an rodnic de muncã, astriºtii fãcînd
deja planuri pentru anul 2009.
Judeþul Neamþ pentru copiii basarabeni, nu ºtim, dar au fost
constant alãturi de ei. ªi dacã profesorul Ion Manolache,
directorul ªcolii Generale din comuna Hangu, gazda celor din
ªtefan Vodã, a avut oarecum mai mult timp la dispoziþie,
datoritã vacanþei, domnul Vasile Pruteanu a fãcut efectiv un
efort pentru a fi alãturi de cei pe care îi considerãm, în mod
natural, ambasadori de Neamþ în Moldova de dincolo. ªi asta
mulþumitã celor pe care i-am numit cu recunoºtinþã ºi preþuire
mai sus, celor din rara categorie a oamenilor de suflet, pe care
Despãrþãmîntul „M. Kogãlniceanu” se sprijinã în acþiunile
sale umanitare, ºi fãrã de care nu ar fi posibil nici surîsul feric-
it al copiilor noºtri din Basarabia. (V.T.)
55
 MEMORANDUM
PRIVIND DREPTURILE ROMÂNILOR (VLAHILOR) DIN BULGARIA ªI SERBIA,
CONFORM CONVENÞIEI-CADRU PENTRU APÃRAREA DREPTURILOR
MINORITÃÞILOR, RATIFICATÃ DE ÞÃRILE MEMBRE,
ADOPTAT ÎN CADRUL SIMPOZIONULUI ORGANIZAT DE A.P.L.O.M.B.
– CALAFAT ªI „AVE”, UNIUNEA ETNICILOR ROMÂNI DIN BULGARIA,
CU TITLUL „ROMÂNII DIN BALCANI ªI LEGISLAÞIA EUROPEANÔ,
CALAFAT, 17-18. 11. 2008.
articipanþii la simpozion cer asigurarea unui imobil, în regim de urgenþã, în Vidin ºi în oraºele centre de regiuni din

P Timocul Sîrbesc, dotat cu spaþii adecvate pentru învãþãmînt ºi culturã, în care sã-ºi desfãºoare activitatea organizaþi-
ile etnicilor români (vlahi).
De asemenea, participanþii solicitã pentru urmãtoarele domenii:

A. ÎNVÃÞÃMÎNT
Limba românã sã fie studiatã în ºcoli ca limbã maternã (disciplinã obligatorie) (cf. Decretului nr. 4 din 2002 privind
studierea limbii materne-Bg ºi a Legii pentru apãrarea drepturilor omului ºi minoritãþilor din 2002, în zonele cu populaþie
româneascã din Serbia).
Oficierea slujbei religioase sã se facã în limba maternã (limba românã) în parohiile cu populaþie majoritarã româneascã.
Un liceu cu predare în limbile românã ºi englezã la Vidin ºi Bor.
O filialã a unei Universitãþi la Vidin ºi Bor cu finanþare de la bugetul statului român.
Anul pregãtitor, pentru studenþii din Bulgaria ºi Serbia care urmeazã sã studieze în România, sã se facã în filialele din Vidin
ºi Bor.
6. Un centru de perfecþionare în domeniile: învãþãmînt, management, fundamentare de proiecte etc.

B. CULTURÃ
O revistã ºi o editurã în limbile românã, bulgarã, sîrbã ºi englezã.
Un post de radio ºi TV în limba românã, cu timp de emisie în spaþiul radioului ºi televiziunii naþionale bulgare ºi sîrbe.
O bibliotecã cu carte româneascã la Vidin ºi Bor.
Un centru cultural de informare comunitarã.
Un punct muzeal etnografic.
O agenþie de turism cultural.
Un ansamblu folcloric reprezentativ.

Pentru respectarea drepturilor minoritãþii româneºti (vlahe), conform normelor Uniunii Europene în vigoare, avansãm
urmãtoarele solicitãri:
1. Recunoaºterea românilor (vlahilor) ca minoritate în Bulgaria.
2. Înfiinþarea la Vidin ºi în oraºele centre de regiuni din Timocul Sîrbesc, a unei comisii paritare formatã din reprezentanþi
ai autoritãþii locale, care sã gestioneze ºi sã rezolve solicitãrile avansate de reprezentanþii minoritãþilor.
3. Înfiinþarea în cadrul ministerelor a unor posturi de experþi din partea minoritãþii române din Bulgaria ºi Serbia dupã mod-
elul þãrilor europene.
4. Evidenþierea expresã în formularele oficiale pentru recensãmîntul populaþiei a unei rubrici „ROMÂNI (VLAHI)”.
5. Înfiinþarea unui consulat al României la Vidin ºi în Timocul Sîrbesc.
6. Aprobarea unei legi a minoritãþilor etnice cu acordul tuturor reprezentanþilor acestora.
7. Crearea unui minister al minoritãþilor etnice în Bulgaria.

DR. I. F. GHEORGHIEV
Preºedinte „AVE” Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria; Zaviºa Jurj, Preºedinte Ariadnae Filum – Asociaþie Pentru
Cultura Românilor (Vlahilor) din Serbia; Victor Miºu, Preºedinte Societatea Culturalã a Vlahilor din Bulgaria; Jova
Petrovici, Preºedinte Asociaþia „Timocul” – Bor; Dan Vanã, Preºedinte A.P.L.O.M..B. Calafat; Florea Crânguº,
Preºedinte Fundaþia ALEXANDRA; Dan Lupescu, Director DCCPCN Dolj; Prof. Tudor Nedelcea, Preºedinte Fundaþia
„Scrisul Românesc”.

56 Revista românã nr. 1 (55) / 2009

 Elena SOPOTEAN ºi Istina GHIDIRIM

AMINTIRI DE „ACASÔ
n perioada 16-25 iulie 2008, un grup de

Î copii din raionul ªtefan Vodã,

Republica Moldova, a participat la
activitãþile taberei „Acasã la noi”.
Ne este greu sa vorbim la trecut despre tot
ce am fãcut acolo, impresiile sînt într-atît de
puternice, încît ºi astãzi le simþim la fel ca atun-
ci. Ne-am simþit parte din locurile vizitate,
putem vorbi uºor despre comuna Dumitra ca
despre propria noastrã casã! Toate acestea
datoritã ospitalitãþii gazdelor ºi mai ales
datoritã faptului cã am beneficiat de cazare în
casele ºi în familiile fraþilor noºtri de peste Prut.
În aceastã perioadã, relativ scurtã, am reuºit
sã ne facem mulþi prieteni, de la care am învãþat
lucruri noi; participarea la concursurile
sportive, colaborarea pentru revista ºcolii, pre-
cum ºi organizarea discotecilor în aer liber au
contribuit enorm la consolidarea acestor relaþii.
O altã laturã extrem de interesantã a taberei
„Acasã la noi” au fost vizitele punctelor de
interes din Judeþul Bistriþa-Nãsãud: casa
memorialã George Coºbuc; Catedrala; Casa
memorialã Liviu Rebreanu; Muzeul Judeþean
din Bistriþa; punctele istorice Su Gãlete ºi
Turnul Dogarilor; Mãnãstirea Salva,
Mãnãstirea de la Ilva Mare, de la Rebra.
Nu mai puþin interesant a fost ºi timpul
petrecut la Sibiu, unde am reuºit sã încheiem un
parteneriat cu Editura Arhip ART ºi cenaclul
Literar Artistic „George Topîrceanu”.
La fel, de neuitat a rãmas ºi popasul de la
Iaºi, în timpul cãruia am avut ocazia sã fim
binecuvîntaþi de Înalt Prea Sfinþitul Teofan,
Mitropolit al Modovei ºi Bucovinei, ºi am
reuºit sã vizitãm Parcul Copou cu Teiul lui
Eminescu, Bojdeuca lui Ion Creangã ºi Muzeul
Unirii.
Pentru toate acestea, aducem sincere
mulþumiri: Domnului Gheorghe Balajan –
Primar al comunei Dumitra; Doamnei prof.
Silvia Floroaie – Dir. al ªcolii Generale
Dumitra; Domnului Profesor Ioan Seni –
Preºedinte al Desp. ASTRA Nãsãud; Doamnei
prof. Areta Moºu – Preºedinte al Desp.
ASTRA Iaºi, Vicepreºedintele Asoc. ASTRA;
Domnului prof. univ. dr. Dumitru Acu –
Preºedinte al Asociaþiunii ASTRA Sibiu;
Domnului George Arhip – director al Editurii
Arhip ART.

Revista românã nr. 1 (55) / 2009 57

 Elena SOPOTEAN ºi Istina G HIDIRIM

DIN NOU ACASÃ

ericit aleasã, tocmai prin simplitatea ei, titulatura taberei tehnice, pe filme ºi fotografii, ci mai ales în memoria afectivã a

F pentru copii organizatã de Asociaþiunea ASTRA prin

despãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi cuprinde
concentrat esenþa atmosferei în care anul acesta participanþii la cea
de-a XII-a ediþie, veniþi „la noi” din localitatea Ermoclia, raionul
ªtefan Vodã, ºi-au petrecut o sãptãmînã din vacanþa de varã.
Tinerii basarabeni, aflaþi sub coordonarea doamnei profesoare
Silvia Lutenco, preºedinta despãrþãmîntului Astrei din localitatea
enunþatã, ºi-au arãtat dintru început dorinþa de a cunoaºte spiritul
românilor la ei acasã, în condiþiile în care grupuri folclorice
româneºti fãcuserã popas în Ermoclia cu ocazia festivalului Se-
ntîlneºte dor cu dor, din preajma sãrbãtorilor pascale. Era aºadar
rîndul românilor sã rãspundã dorului cu dor ºi drag...
Dacã pentru fiecare dintre participanþi Întorsura Buzãului nu
reprezenta mai mult decît un reper pe hartã, orãºelul, pe mãsurã ce
l-am descoperit, s-a transformat pentru noi toþi în locul de „acasã”,
cel în care vrei sã te întorci pentru cã þi-a devenit familiar graþie
unui colectiv ce s-a strãduit ºi a reuºit sã devinã familial. Încã din
primele ore, cînd am luat legãtura cu autoritãþile locale – primarul
Vasile Leca ºi preºedintele organizaþiei Plai Întorsurean,
Gheorghe Zãrnescu – preocuparea pentru buna desfãºurare a pro-
gramului a fost evidentã, ceea ce venea sã-mi confirme cã grupul
pe care-l coordonam avea sã petreacã o vacanþã reuºitã. Pentru cã,
nu-i aºa, dupã cum ziua bunã se cunoaºte de dimineaþã, lucrul bine
început nu poate avea decît aceeaºi devenire. Supoziþiile optimiste
ne-au fost întãrite cînd am vãzut cã, deºi ora sosirii era tîrzie, la
primãrie ne aºteptau mai marii aºezãrii, domnul primar cu o parte
a echipei sale, împreunã cu toate gazdele care urmau sã preia copi-
ii spre a-i face sã intre în atmosfera unei familii lãrgite, scãpîndu-
i totodatã de inerenta emoþie a necunoscutului prin deschidere sin-
cerã. Dupã cele cîteva cuvinte pline de miez ºi însufleþite de duhul
adevãrului trãit, rostite de domnul primar, înainte de toate profe-
sorul Vasile Leca, ne-am despãrþit pentru a merge fiecare „pe la
casa cui ne primise”, nu înainte de a discuta împreunã programul
pentru zilele urmãtoare. În acord cu obiectivele taberei, activitãþile
propuse vizau cunoaºterea istoriei împrejurimilor locului, prin
vizite la cetãþile medievale (castelul Bran, cetatea Rîºnov), ade-
vãrate ecouri ale trecutului, participarea la unele sãrbãtori
tradiþionale, ca Nedeea Mocãneascã din localitatea Covasna,
acestea secondate de binevenite ieºiri în naturã, pentru ca imag-
inea acestor locuri sã rãmînã neºtearsã nu doar pe suporturile
Domnule primar Vasile Leca,
acestor tineri, singura durabilã, ceea ce s-a ºi întîmplat.
Organizat parcã dupã deviza „mai bine obosiþi de drumeþii
decît plictisiþi”, programul celor ºase zile s-ar putea caracteriza în
cîteva cuvinte: specific local, naturã, diversitate, toate sub semnul
gîndului înalt ºi al bunei dispoziþii. Deloc hazardatã, alãturarea
celor trei termeni de mai sus subliniazã atmosfera zilelor petrecute
pe plai întorsurean, în cadrul cãrora vizitele la diferitele obiective
culturale (cetãþile medievale din zona Braºovului, Biserica Neagrã
etc.) s-au îmbinat cu expediþii vizînd încîntarea retinei cu fru-
museþile naturale ale locului (lacul Siriu, masivul Ciucaº), precum
ºi participarea la diferite manifestãri cu specific tradiþional ca sãr-
bãtoarea mocãneascã din duminica Sfîntului Ilie ºi la serate
dansante organizate la Casa de culturã, ceea ce le-a permis tiner-
ilor liceeni sã se cunoascã ºi într-un alt cadru, împãrtãºind fiecare
din experienþa sa într-ale dansului ºi cîntecului tradiþional.
Straºnici pãstrãtori ai tradiþiilor, localnicii participanþi la sãrbã-
toarea mocãneascã au demonstrat cã esenþa dãinuirii spiritului
naþional stã în rememorarea trecutului. Astfel, ni s-a oferit posibi-
litatea de a asista la un ceremonial simulat al unuia dintre marile
evenimente iniþiatice ale vieþii: nunta, sãrbãtoarea încheindu-se în
ritm de cîntec românesc autentic. Tinerii coordonaþi de profesoara
Silvia Lutenco erau ei înºiºi nu doar iubitori ai tradiþiei, ci conser-
vatori ai acesteia în spaþiul de dincolo de Prut, fãcînd parte din
ansamblul folcloric al localitãþii, ceea ce a fãcut experienþa mai
interesantã ºi mai productivã.
Buna organizare s-a întîlnit cu deschiderea oamenilor ce ne-au
fãcut sã simþim cã sãrbãtoarea întîlnirii dintre fraþi ce nu s-au mai
vãzut, dar cãrora nu le-a trebuit mai mult decît un zîmbet ºi o sim-
bolicã strîngere de mînã pentru a se recunoaºte, este una a spirit-
ului specific românesc. Tinerii s-au simþit excelent, totul nefiind
decît o probã a sintagmei mult uzitate „sîngele apã nu se face”, pe
care o agrãia ºi unul dintre participanþi. Din vorbele acestora am
reþinut mulþumirile adresate Astrei, celor ce le-au înlesnit ºederea
aici, oferindu-le posibilitatea sã cunoascã locuri sfinþite de...
oamenii ce le locuiesc cu vrednicie. Iar cum vorba capãtã valabil-
itate prin fapte, pãrerile de rãu, manifestãrile de afecþiune sincerã,
dictate de o conºtiinþã ºi o inimã bune, din ultima zi, le-au fãcut
participanþilor ºi mai grea despãrþirea. Gîndul final a fost o bunã
revedere, cu speranþa cã aceasta se va împlini cît mai curînd.
Pentru cã acasã este locul în care te întorci, purtat de dor.

În numele despãrþãmîntului ieºean Mihail Kogãlniceanu al asociaþiunii Astra, cu care aþi avut bunãvoinþa de a cola-
bora în cadrul programului taberei Acasã la noi, vã adresãm mulþumiri pentru sprijinul acordat, înlesnind ºederea, în loca-
litatea pe care o coordonaþi cu vrednicie, a grupului de copii din localitatea Ermoclia, Raionul ªtefan Vodã, Republica
Moldova, ce ºi-a mãrturisit în unanimitate gratitudinea în urma celor cîtorva zile petrecute pe plai întorsurean.
Avem plãcerea de a vã trimite noul numãr al „Revistei Române”, rugîndu-vã sã acceptaþi scuzele noastre legate de
absenþa materialului despre tabãra desfãºuratã la Întorsura Buzãului, datoratã lipsei de spaþiu din paginile publicaþiei.
Apelãm la înþelegerea ºi rãbdarea dumneavoastrã, asigurîndu-vã de prezenþa acestuia în numãrul urmãtor.
Vã dorim spor în munca depusã, cu gînd înalt ºi inimã bunã.
Cu deosebitã consideraþie,
Preºedinte, Areta MOªU
Coordonator grup, Elena SPIRIDON
58 Revista românã nr. 1 (55) / 2009
 Iulian PRUTEANU-ISÃCESCU

„LUPTÃTORUL NAÞIONAL GHEORGHE ZBUCHEA

ÎNTRE IAªI, CHIªINÃU ªI BUCUREªTI”
„Alcãtuind unul din vechile popoare ale Europei, românii, de
la naºterea lor, au avut o arie de existenþã mai întinsã decît cea
cuprinsã tîrziu între frontierele de azi ale statului român, nici
mãcar între cele ale României Mari create în urmã cu 90 de ani.
Rãmîn valabile ºi azi cele scrise de dîrzul apãrãtor al românilor
de pretutindeni care a fost Mihai Eminescu: «Nu existã un stat în
Europa orientalã, nu existã o þarã de la Adriaticã la Marea Neagrã
care sã nu cuprindã bucãþi din naþionalitatea noastrã»”.
(Gheorghe Zbuchea, 2007)

Profesorul ºi istoricul bucureºtean Gheorghe Zbuchea

s-a stins din viaþã în 29 decembrie 2008. Nãscut în anul
1940, a absolvit Facultatea de Istorie a Universitãþii
Bucureºti în anul 1962, în cadrul cãreia a ºi rãmas,
devenind profesor, în ultimii ani ºi coordonator de doctor-
ate. Specializat în bizantinologie, imediat dupã 1989 a
devenit un reper în istoria românilor sud-dunãreni. Titluri
precum România ºi lumea sud-est europeanã în ajunul
primului rãzboi mondial (1995), O istorie a românilor din
Peninsula Balcanicã. Secolul XVII-XX (1999), România ºi
rãzboaiele balcanice (1912-1913). Pagini de istorie sud-
est europeanã (1999), Românii timoceni. Scurtã istorie
(2002), Românii ºi Balcanii în epoca modernã (1804-
1918) (2003), Românii timoceni. Destin istoric ºi docu-
mente (2005) º.a. îl recomandã drept un istoric serios, con-
sacrat ideii naþionale.
Implicat în viaþa Cetãþii, istoricul Gheorghe Zbuchea a
în cadrul european. Volum editat de Iulian Pruteanu-
fost prim-vicepreºedinte (pentru o perioadã ºi preºedinte)
Isãcescu ºi Mircea-Cristian Ghenghea, Iaºi, 2007, 398 p.
al Societãþii de Culturã Macedo-Române ºi vicepreºedinte
Gheorghe Zbuchea va rãmâne în amintirea noastrã, a
al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de
celor care l-am cunoscut ºi l-am preþuit, atît la catedrã, la
Pretutindeni, însufleþitor al Congresului Spiritualitãþii
Bucureºti, cît ºi la tribunã, la Iaºi ºi Chiºinãu, ca un ade-
Româneºti, organizat an de an la Alba Iulia, ajuns la a XII-
vãrat luptãtor naþional, dedicat cauzei românilor de pre-
a ediþie, ºi al Simpozionului ªtiinþific Internaþional
tutindeni.
„Pãrinteasca Dimandare”, organizat anual la Constanþa,
ajuns la a XIV-a ediþie.
Neobosit, profesorul ne-a onorat cu prezenþa-i, la
1. În publicaþiile Astrei Iaºi, Gheorghe Zbuchea a semnat
lucrãrile celei de-a II-a ediþii a Simpozionului Internaþional mai multe titluri: Românii din Valea Timocului ºi Istria, în
Românii din afara graniþelor þãrii. Coordonate istorice ºi Românii din afara graniþelor þãrii. Coordonate istorice ºi
naþionale în cadrul european, Iaºi-Cahul-Chiºinãu, 1-4 naþionale în cadrul european. Simpozion Internaþional, Iaºi-
noiembrie 2007, unde a susþinut douã comunicãri: Repere Cahul-Chiºinãu, 1-4 noiembrie 2007. Volum editat de Iulian
pentru o istorie a românilor de pretutindeni (în Pruteanu-Isãcescu ºi Mircea-Cristian Ghenghea. Prefaþã de
deschidere) ºi Românii timoceni între trecut ºi viitor; la Iulian Pruteanu-Isãcescu. Postfaþã de Gheorghe Zbuchea, Iaºi,
lucrãrile Simpozionului Internaþional Românii din afara 2007, p. 36-45; Nicolae Iorga ºi românitatea sud-dunãreanã,
graniþelor þãrii. Iaºi-Chiºinãu: legãturi istorice, Iaºi- în „Chronos. Revistã de istorie”, Iaºi, anul VI, nr. 1 (10),
Chiºinãu, 8-12 aprilie 2008, în cadrul secþiunii omagiale, 2008, p. 24-29; Luptãtorul naþional Constantin Stere între
90 de ani de la întregirea Regatului României, ne-a trimis Iaºi, Chiºinãu ºi Bucureºti, în Românii din afara graniþelor
lucrarea Luptãtorul naþional Constantin Stere între Iaºi, þãrii. 90 de ani de la întregirea Regatului României. Volum
Chiºinãu ºi Bucureºti. coordonat de Iulian Pruteanu-Isãcescu ºi Irina Ioniþã. Prefaþã
De numele1 sãu se leagã ºi postfaþa volumului Românii de Iulian Pruteanu-Isãcescu. Cu un Preambul de Academician
din afara graniþelor þãrii. Coordonate istorice ºi naþionale Mihai Cimpoi, Iaºi, 2008, p. 96-104.

Revista românã nr. 1 (55) / 2009 59

 CONCURSUL INTERNAÞIONAL DE
AR TÃ PLASTICÃ „N.N. TONITZA”,
Ediþia a VIII-a, IAªI, 2009
„Copilãria este o lume de miracole
ºi de uimire a creaþiei
scãldate în luminã, ieºind din întuneric,
nespus de nouã, proaspãtã ºi uluitoare”
Eugene Ionesco
nul din paradoxurile vieþii este acela cã, atunci când
U suntem copii, ajungem sã ne plictisim de copilãrie;
ne grãbim sã creºtem, iar apoi… tânjim sã fim din
nou copii... Sufletul, însã, rãmâne pentru eternitate – suflet de
copil. Ca o lege a compensaþiei parcã, ajungem sã avem proprii
noºtri copii, pentru ca, prin ei, copilul din noi sã reînvie, sã-ºi
poatã deschide aripile. Haideþi sã pãtrundem în lumea lor… În
lumea copiilor… Mãcar pentru o clipã!
Ce vom descoperi în noua expoziþie? Ce aduce nou concur-
sul? Ce tehnici sunt mai apreciate de ei?
Noi nu vã propunem valori absolute, nu ne batem cu pumnul
în piept cã suntem unicii care desfãºoarã astfel de proiecte. Din
contra, se poate ca alþii sã o facã mult mai bine decât noi! Scopul
nostru este de a fi împreunã! Sã intrãm, aºadar, chiar ºi pentru
câteva momente, în Universul copilãriei, descoperindu-i culorile,
varietatea modalitãþilor de exprimare plasticã, bogãþia de idei ºi
imaginaþie, talentul ºi dorinþa de frumos a celor pe care îi
îndrumãm ºi cu care ne mândrim.
Pentru buna desfãºurare a Concursului Internaþional de Artã
Plasticã „N.N. Tonitza”, ediþia a VIII-a, am apelat la un juriu for-
mat din: Preºedinte de onoare: Prof. Areta Moºu, preºedintele
Despãrþãmîntului ASTRA „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi;
Preºedinte executiv: Prof. Mihai Zaiþ, artist plastic, membru
U.A.P. Iaºi; Vicepreºedinte: Prof. Paraschiva Þuþurman,
Despãrþãmîntul ASTRA „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi; Membri:
Au fost acordate urmãtoarele premii:
A. Marele Premiu pentru Arte Plastice
ªcoala Medie nr. 52, Chiºinãu, Republica Moldova, prof. Lily
Prisãcaru, Marina Namolovan, Oleg Sînchetru, Olesea Enachi – Botnaru
B. Premii speciale pentru cei mai tineri participanþi
Geanã Alexandru, 5 ani, Hunedoara
Dumitru Rareº, 5 ani, Soimuº - Hunedoara
Pântea Bianca, 5 ani, Iaºi
Popa Casandra, 5 ani, Orãºtie
C. Premiul Special al juriului
Cercul de desen „Petrache Bicer”, Casa de culturã „Mihai
Ursachi” Iaºi, prof. Adina Berneagã
D. Grãdiniþe
Premiul I
Grãdiniþa P.N. nr. 6, Hunedoara, educator Dorica Tiuºean,
Aneta Godeanu, institutor Elena Matei
Grãdiniþa P.N. nr. 1, Orãºtie, educator Mariana Mãrgineanu
E. Clasele I – IV
Premiul I
ªcoala „ªtefan Bârsãnescu”, Iaºi, clasa a IV-a C, învãþãtor Ioan
Scurtu
60
Conf. Eleonora Barbas, artist plastic, doctor în studiul
artelor, membru U.A.P. Chiºinãu, Republica Moldova; Prof.
Viorica Drãgan, Liceul „Lauder - Reut” Bucureºti; Petru Damir,
artist plastic, membru U.A.P. Bucureºti; Gheorghe Maftei, artist
plastic, membru U.A.P. Iaºi; Maria Croitoriu, student,
Universitatea de arte „George Enescu” Iaºi.
Au fost jurizate peste 4000 de creaþii artistico-plastice,
aparþinând celor peste 1200 competitori, copii ºi adolescenþi, din
Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina ºi România.
Juriul a apreciat nivelul calitativ superior al lucrãrilor faþã de
ediþiile anterioare, profesionalismul îndrumãtorilor. A þinut
seamã cã are în faþã „opere de artã” ale copiilor; a avut în atenþie
aspectul general al lucrãrilor, autenticitatea acestora, valoarea
artisticã, desenul viu, spontan, plin de vervã ºi noutate.
Concursul Internaþional de Artã Plasticã „N.N. Tonitza”,
ediþia a VIII-a, este organizat de ªcoala nr. 22 „B.P. Hasdeu” din
Iaºi, Cercul de Artã Plasticã „N.N. Tonitza”, Inspectoratul ªcolar
Judeþean Iaºi, sub patronajul Asociaþiunii ASTRA –
Despãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi. Concursul fiind
organizat bienal, lasã timp pentru organizarea unor expoziþii iti-
nerante în unele localitãþi de unde provin participanþii.
Ediþia a IX-a va avea loc în martie 2011.
Fiind un concurs internaþional, valoarea artisticã a lucrãrilor
trebuie sã evidenþieze sensibilitate de expresie, sã fie colorate
sugestiv, sã aibã mesaj ºi prezentarea generalã sã fie la cota
maximei exigenþe.
Prof. Mihai ZAIÞ
Artist plastic
iniþiatorul ºi coordonatorul concursului
Liceul „Vasile Alecsandri”, Iaºi, clasa I C, învãþãtor Elena Craus
ªcoala „I. Simionescu”, Iaºi, clasa I A, învãþãtor Viorica
Bâzdâgã
ªcoala „Octavian Voicu”, Bacãu, clasa a II-a B, institutor Coca
Dumitraºcu
F. Clasele V – VIII
Premiul I
ªcoala nr. 120 „Mãrþiºor”, Bucureºti, prof. Florica Tãnase
ªcoala nr. 198, Bucureºti, prof. Gavril Mocenco
ªcoala nr. 59, Bucureºti, prof. Speranþa Cojocaru
ªcoala „Titu Maiorescu”, Iaºi, prof. Mariea Boz
G. Clasele IX – XII
Premiul I
Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, Bucureºti, prof.
Cornelia Enescu
Premiul al II-lea
Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, Bucureºti, prof. Irina
Raluca Ionescu
Liceul Teoretic „Emil Racoviþã”, Vaslui, prof. Roxana Palade
Liceul „Dimitrie Cantemir”, Iaºi, prof. Ofelia Huþul
Liceul „Vasile Alecsandri”, Iaºi, prof. Ion Popescu
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
 H. ªcoli de artã
Premiul I
Colegiul Naþional de artã „Octav Bãncilã”, Iaºi, prof. Miea
Grivincã
ªcoala de arte plastice pentru copii, Bãlþi, Republica Moldova,
prof. Lora Tretiacova, Ludmila Platon, Angela Alexeev, Tatiana
Pintea, Oleg Carp, L.C. Cerinfei, Lilia Tabarcea
ªcoala de Muzicã ºi Arte plastice nr. 4, Bucureºti, prof. Ioana
Streinu Curcan
Premiul al II-lea
ªcoala de arte plastice, Floreºti, Republica Moldova, prof.
Emilia Balan, Elena Dobrovolschi, Natalia Lungu, Boris Isac,
Galina Leneº, Svetlana Culeva, Elena Osipova
ªcoala „Mihai Eminescu”, Grupa cu program suplimentar de
arte plastice, Mediaº, prof. Daniela Rodica Domºa
Colegiul Naþional de artã „Octav Bãncilã”, Iaºi, prof. Doina
Tudor
Premiul al III-lea
ªcoala de Muzicã ºi Arte Plastice nr. 2, Bucureºti, prof.
Teodora Russu
ªcoala de arte „Maria Bieºu”, ªtefan Vodã, Republica
Moldova, prof. Ludmila Ciuloci, Galina Ciobanu, Anastasia
Belibov, Anton Slobozianu, Ghenadie Haret
I. Cercuri de artã plasticã
Premiul I
Cercul de artã plasticã „Prietenii culorilor”, ªcoala Buhalniþa,
Iaºi, prof. Vasile Aioanei
Cercul de picturã „Prietenii culorilor”, Mediaº, prof. Daniela
Rodica Domºa
Art Studio Duga, Ivan Stoyanov, Nova Zagora, Bulgaria
Clubul „Meºterul popular”, Bãlþi, Republica Moldova, prof.
Ada Þîbulac, Vitalie Muruzuc, Maria Ciobanu, Dumitru Muruzuc
Palatul Copiilor, Cercul de picturã, Iaºi, prof. Marcel Pavel
Cercul de artã plasticã „Prietenii culorilor”, ªcoala „N. Iorga”,
Paºcani, prof. Lidia Andronache
Premiul al II-lea
Palatul Copiilor, Cercul de picturã, Botoºani, prof. Carmen
Marin
Palatul Naþional al Copiilor, Cercul de picturã, Bucureºti, prof.
Giorgiana Iacob
Cercul de picturã „Th. Pallady”, ªcoala „Titu Maiorescu”, Iaºi,
prof. Mariea Boz
Cercul de artã plasticã „Luminã ºi culoare” clasa a IV-a,
ªcoala „Ion Simionescu”, Iaºi, învãþãtor Constantin Munteanu
Cercul de picturã „Europrecepta”, Liceul „Vasile Alecsandri”,
Iaºi, institutor Gabriela Berea
Premiul al III-lea
Cercul de picturã „Inimi de curcubeu”, ªcoala „Titu
Maiorescu”, Iaºi, învãþãtor Daniela Bere, institutor Daniela Guzu
Cercul de artã plasticã „Gh. Tattarescu”, Biserica Sf. Mahramã
a Domnului ºi Sf. Martiri Brâncoveni, Iaºi, prof. Mariea Boz
J. Artã fotograficã
Premiul I
Cercul „Foto”, Palatul Copiilor, Iaºi, prof. Marcel Cahniþã
Cercul „Foto – cineclub”, Palatul Copiilor, Deva, prof. Rodica
Pleºa
Premiul al II-lea
Cercul „Foto”, Clubul elevilor, Câmpulung Moldovenesc,
prof. Rodica Dominte
Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, Bucureºti, prof. Irina
Raluca Ionescu
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
K. Iconografie
Premiul I
Zaiþeva Ecaterina, 14 ani, Bãlþi, Republica Moldova
Premiul al II-lea
Dobrovolschi Tatiana, 17 ani, Floreºti, Republica Moldova
Premiul al III-lea
Colegiul Economic „Emanuil Godju”, clasa a II-a, Hunedoara,
învãþãtor Domnica ªerban
Sîrbu Vasile, 14 ani, Strãºeni, Republica Moldova
L. ªcoli speciale
Premiul I
ªcoala specialã „Constantin Pãunescu”, Iaºi, prof. Maria
Fãrîmã
Premiul al II-lea
Centrul ºcolar pentru Educaþie incluzivã, Tg. Neamþ, prof.
Mariana Dãnilã, Aurelia Diaconu
M. Premii individuale
Premiul I
Guta Maria Mãdãlina, clasa a IX-a, Bucureºti
Butnaru Alexandru, 5 ani, Hunedoara
Dhzoana Stoyanova, 7 ani, Nova Zagora, Bulgaria
Marian Yanev, 12 ani, Nova Zagora, Bulgaria
Stanciu Alexandru, clasa a VII-a, Bucureºti
Aºtefculese Anastasia, clasa I, Iaºi
Tîrnãcop Radu, clasa a XI-a, Deva
Muruzuc Veronica, 18 ani, Bãlþi, Republica Moldova
Negrii Ala, 14 ani, Bãlþi, Republica Moldova
Grozavu Mihai, 17 ani, Bãlþi, Republica Moldova
Muruzuc Tudor, 16 ani, Bãlþi, Republica Moldova
Bînzani Elena, 15 ani, Bãlþi, Republica Moldova
Doru Irina, clasa a XI-a , Bucureºti
Mihalache Bogdan, clasa a X-a, Bucureºti
Ilie Ana, clasa a VIII-a, Bucureºti
Popa Andreea, clasa a VII-a, Bucureºti
Voinescu Petre, clasa a V-a, Bucureºti
Frunzeti Daria, clasa a III-a, Iaºi
Sofron Irina, clasa a VII-a, Iaºi
Suvorov Mariana, clasa a IX-a, Chiºinãu, Republica Moldova
Grosu Oana, clasa a IX-a, Chiºinãu, Republica Moldova
Ghimbra Cristina, clasa a IX-a, Chiºinãu, Republica Moldova
Cocerva Ina, clasa a VIII-a, Chiºinãu, Republica Moldova
Siriac Cristina, 13 ani, Chiºinãu, Republica Moldova
Purcariu Ionuþ, clasa a VIII-a, Tg. Neamþ
Olaru Maria, clasa a VII-a, Tg. Neamþ
Onofrei Tudor Cristian, clasa I, Hârlãu
Vieru Ionuþ, clasa a II-a, Iaºi
Budeanu Petronela, clasa a VIII-a, Buhalniþa
Lungu Nicoleta, clasa a XII-a, Iaºi
Marcãs Oana, 16 ani, Mediaº
Pãtraºcu Alina, clasa a VIII-a, Mediaº
Budacea Maria Luisa, clasa a II-a, Hârlãu
Fediuc Cristian, clasa a VI-a, Iaºi
Manole Daniela Cristina, clasa a IX-a, Iaºi
Grãdinariu Florentina Daniela, clasa a XI-a, Iaºi
Gheorghe Robert, clasa a V-a, Paºcani
Pîntecuþ Rareº, clasa I, Iaºi
Ignat Andrei, clasa a VII-a, Iaºi
Gavriliu Mãlina, clasa a II-a, Bacãu
Numãrul laureaþilor este mult mai mare, cu toþii fiind menþio-
naþi în catalogul concursului.
61
 MESAJ
TRANSMIS DIN PARTEA DESPÃRÞÃMÎNTULUI
ASTRA IAªI CU OCAZIA ÎMPLINIRII A 100 DE ANI
DE LA ÎNFIINÞAREA ASTREI LÃPUªENE
istinºi invitaþi, dragi colegi ai aceluiaºi nobil ideal al Venim aici, în patria ASTREI, în Ardeal, unde scînteia patrioticã

D ASTREI din Tîrgul Lãpuº. La ceas aniversar, rostul

cuvintelor este cel de a fi cît mai aproape de sentimentele
care ne alinã ºi de a reflecta o biografie astristã plinã de remarcabile
evenimente, de realizãri mai mari sau mai mici. Dar care se topesc
într-un efort unic pe care îl faceþi dumneavoastrã aici, noi, la Iaºi sau
în Basarabia, iar ceilalþi în despãrþãmintele, din ce în ce mai
numeroase, care s-au înfiinþat peste tot în Þarã.
Fenomenul ASTRA este o realitate de care trebuie sã se þinã cont.
O spunem noi, cei din Basarabia, pentru care ASTRA înseamnã
umãrul pe care ne-am sprijinit atunci cînd optimismul nostru patriot-
ic, credinþa noastrã în Patrie ºi limba românã era ºi încã mai sînt, din
nefericire, vulnerabile în faþa celor care se folosesc de orice prilej pen-
tru a le diminua, pentru a le minimaliza.
Nicãieri nu este, poate, ASTRA mai binevenitã decît acolo unde
setea noastrã de comunicare, de culturã ºi credinþã româneascã este
atît de mare.
s-a transformat în flãcãri ºi apoi în rug, sã aducem omagiul ºi mulþu-
mirile noastre ºi sã plecãm mai întãriþi în misiunea pe care o avem.
An de an, colegi de ai noºtri, mai mari sau mai mici, vin, graþie dru-
murilor voastre în tabere, la întîlniri culturale, la manifestãri ºtiinþi-
fice sau literare, în numãr din ce în ce mai mare. Ospitalitatea ºi prim-
irea de fraþi mai mari sînt deja bine-cunoscute la noi. Ardealul, ca ºi
Moldova, nu mai sînt necunoscute pentru noi. Recuperãm astfel, în
doar cîþiva ani, ceea ce zeci de ani ne-a fost ascuns sau interzis.
Recunoaºtem aici prieteni cu care am petrecut momente unice ºi
privim în acelaºi timp în faþã viitorii prieteni ºi astfel nu mai sîntem
singuri, iar acest sentiment îl vom împãrtãºi tuturor celor de acasã, la
întoarcere.
Primiþi, dragi prieteni ºi fraþi ai ASTREI Lãpuºene, urãrile de
viaþã lungã ºi sãnãtate din partea celor care nu vor înceta niciodatã sã
arate, pe harta sufletului, locul în care se gãseºte ASTRA din Tîrgul
Lãpuº, locul în care basarabenii au sãdit acum seminþele speranþei!
LA MULÞI ANI!

Experienþe de neuitat la ASTRA din Tîrgul Lãpuº

Pot spune cu siguranþã cã, atunci cînd am pornit spre Tîrgul despãrþãmintele ASTREI mi-a întãrit încrederea în ceea ce sînt ºi
Lãpuº, ºtiam foarte puþine despre aceastã palmã de Þarã, despre în ceea ce trebuie sã fac. Am vãzut cã românii de pretutindeni au
Ardeal ºi despre oamenii de acolo. Fiind prima mea experienþã de un sprijin pretutindeni în Þarã.
acest gen în ASTRA, eram ºi foarte emoþionat. Acolo, în Tîrgu Lãpuº, am descoperit o nouã casã ºi am simþit
Acum însã vorbesc cu o deosebitã plãcere despre acele locuri, cã Patria mea este imensã, cã românii sînt un popor puternic, cu
despre oamenii pe care am avut ocazia sã-i întîlnesc acolo, despre credinþã incomparabilã. Acolo am înþeles de ce ASTRA a luat
felul în care am fost primit ºi mai ales despre felul în care m-am naºtere anume în Ardeal, ºi acolo cred cã trebuie duºi toþi cei care
simþit acolo. Acel oraº mic (din punct de vedere al spaþiului ocu- se îndoiesc de romanitatea poporului nostru, sînt sigur cã orice
pat) mi-a oferit atît de multã ospitalitate, încît îmi amintisem ime- urmã a îndoielii va dispare în cîteva clipe!
diat de sentimentele care îmi copleºeau sufletul de copil mic, ASTRA Lãpuºeanã, îþi mulþumesc cã exiºti, îþi mulþumesc cã
atunci cînd mergeam la bunica în vizitã. activezi, îþi mulþumesc cã ne susþii!
Colaborarea pe care am observat-o acolo între Daniel BRUNESCU
CONCURSUL INTERNAÞIONAL DE POEZIE „VERONICA MICLE”,
Ediþia a XIII-a, septembrie 2009
Organizat de Asociaþiunea ASTRA, dernã ºi contemporanã iunie 2009, într-un plic sigilat, sub acelaºi
Despãrþãmîntul „Mihail Kogãlniceanu” – Iaºi Eseuri despre literatura actualã moto ales, cuprinzînd o fiºã personalã a con-
(comitet de organizare: prof. Areta Moºu, La concurs pot participa tineri autori care curentului gen curriculum vitae (date person-
poetul Nicolae Turtureanu, preºedintele juri- nu au debutat în volum ºi care au vîrsta max- ale, activitatea cultural-artisticã, publicaþii în
ului, poetul Horia Zilieru, criticul literar imã de 30 ani. reviste), o fotografie, pe urmãtoarea adresã:
Valeriu P. Stancu, poetul Valentin Talpalaru) În afara concursului, vor face comunicãri ASTRA – Iaºi, str. Titu Maiorescu, nr. 2,
ºi Cercul de Literaturã „G. Ibrãileanu” din despre personalitãþi ale vieþii literare actuale bl. B1, sc. B, et. 10, ap. 43, cod 700460, jud.
Iaºi. Concursul îºi propune sã încurajeze liri- din toate þãrile participante. Iaºi.
ca din þarã ºi de peste hotare, sã stimuleze Lucrãrile vor fi trimise în plic sigilat, cu Autorii premiaþi vor fi invitaþi sã par-
preocupãrile de (re)evaluare a poeziei în con- un moto, în urmãtoarea formã: ticipe la un sejur artistic în Iaºi, iar lucrãrile
textul estetic actual ºi sã impulsioneze tra- – la secþia creaþie liricã: 10 titluri inedite lor vor fi publicate într-o plachetã.
ducerile în limbi de circulaþie internaþionalã. – la secþia traducere: 5 titluri inedite Informaþii suplimentare se pot obþine la
Lucrãrile concursului se vor desfãºura în – la secþia eseisticã: 1 eseu între 5-10 telefon: (40)0232-219213.
trei secþiuni: pagini, prezentat în limba românã ºi într-o Vã rugãm sã ne comunicaþi acordul dum-
Creaþie poeticã limbã de circulaþie internaþionalã. neavoastrã de participare.
Traducere din literatura clasicã, mo- Lucrãrile vor fi trimise, pînã la data de 15

62 Revista românã nr. 1 (55) / 2009

 ARHIEPISCOPIA ROMANO-CATOLICÃ BUCUREªTI
Bucureºti, 22 decembrie 2008
Stimatã Doamnã Prof. Areta Moºu,
Înalt Preasfinþia Sa Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit Romano-Catolic de Bucureºti, a primit cele douã numere ale publicaþiei
Despãrþãmîntului Dumneavoastrã „Revista românã” pe care le-aþi trimis ºi vã mulþumeºte din suflet.
Excelenþa Sa Vã doreºte sã aveþi parte de un Crãciun plin de pace, liniºte ºi fericire.
Cristos care se naºte sã fie pentru noi toþi Prezenþã ce ne însoþeºte tot mai mult în viaþã.
An nou binecuvântat. La mulþi ani.
Pr. Gabriel Daniel POPA
Secretar Eparhial
ROMÂNIA
ARHIEPISCOPIA SUCEVEI ªI RÃDÃUÞILOR SUCEAVA
Tel. fax 0230/521295
Nr. 88/19.01.2009
DOMNIA VOASTRÃ,
Vã mulþumim cãlduros pentru cele douã numere (3 ºi 4) ale publicaþiei „Revista românã” (anul XIV) pe care Ni le-aþi trimis, pre-
cum ºi alese mulþumiri pentru urãrile transmise cu prilejul Sfintei Sãrbãtori a Naºterii Domnului ºi cele prilejuite de Noul An.
Rugãm pe Bunul Dumnezeu sã Vã dãruiascã pace, sãnãtate ºi sã Vã rãsplãteascã din al Sãu har ºi a Sa iubire de oameni.

PIMEN,
ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ªI RÃDÃUÞILOR

Domniei Sale,
Doamnei ARETA MOª U
Preºedinte al Asociaþiunii pentru Literatura Românã ºi Cultura Poporului Român ASTRA – IAªI

EPISCOPIA ROMÂNÃ UNITÃ CU ROMA, GRECO-CATOLICÃ – ORADEA

Doamna Profesoarã,
Am primit cele douã numere ale publicaþiei Despãrþãmîntului ASTRA din Iaºi, „Revista Românã”, ºi vã mulþumesc. În acelaºi
timp doresc sã vã felicit pentru activitatea Despãrþãmîntului ASTRA Iaºi; am rãsfoit ºi citit revistele ºi am rãmas plãcut impresionat
de valoarea persoanelor care au scris, respectiv de conþinutul articolelor. Cu adevãrat faceþi culturã ºi transmiteþi valori.
Este impresionantã þinuta graficã a revistei, dar este extraordinar de odihnitor sã întîlneºti în paginile ei „pledoarii”, opinii argu-
mentate care marºeazã pentru o culturã de bunã calitate ºi pentru „performanþe” într-o societate care încearcã sã relativizeze totul sau
care uitã sã mai gîndeascã. Este bine sã menþineþi acest standard pentru a avea continuitate ºi perspectivã. Valorile oricum se impun
în timp.
Fie ca bunul Dumnezeu, acum la început de an 2009, sã vã trimitã haruri, daruri ºi binecuvîntãri pentru ca adevãrul ºi cultura sã
rãmînã mereu valorile pe care le veþi promova. Vã sînt aproape în rugãciune ºi vã împãrtãºesc arhiereasca binecuvîntare,

Virgil Bercea,
Episcop

Nr. 40501/09.12.2008
Distinsã Doamnã Preºedinte,
Stimaþi astriºti ieºeni,
În numele meu ºi al membrilor Consiliului Local al municipiului Sãcele, judeþul Braºov, va transmitem de aici, de pe plaiurile
Þãrii Bârsei, un cald mesaj de preþuire ºi prietenie pentru activitatea deosebit de fructuoasã a membrilor ºi colaboratorilor
Despãrþãmântului ASTRA „Mihail Kogãlniceanu” de la laºi, apreciind, în acelaºi timp, relaþiile strânse dintre Despãrþãmântul „Fraþii
Popeea” de la Sãcele ºi D-voastrã în interesul menþinerii obiceiurilor ºi tradiþiilor moºtenite, afirmãrii identitãþii noastre româneºti,
mai ales în ceea ce priveºte sprijinul comun acordat limbii ºi culturii românilor din Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Ungaria sau
Bulgaria.

Vã asigurãm cã ºi-n viitor vom fi alãturi de eforturile ºi iniþiativele ASTREI de la Iaºi, concretizate în organizarea Taberei
de Culturã ºi Civilizaþie Româneascã „Acasã la noi”, „Deniile Eminesciene”, colaborarea intelectualilor sãceleni la prestigioasa pub-
licaþie de culturã „Revista românã” etc.
Dorim succes deplin lucrãrilor Adunãrii Generale a Astrei de la Iaºi ºi profitãm de ocazie pentru a vã adresa tuturor Sãrbãtori
Fericite ºi La Mulþi Ani!
Sãcele, 09 decembrie 2008
Primar,
Ec. NISTOR RADU FLOREA

Revista românã nr. 1 (55) / 2009 63


Editor: ASTRA
Director: Areta MOªU
vicepreºedinte al ASTREI,
preºedinte al Despãrþãmîntului
„Mihail Kogãlniceanu” – Iaºi
Redactor-ºef:
Liviu PAPUC
liviu@bcu-iasi.ro
Senior Editor:
Nicolae TURTUREANU
n.turtureanu@clicknet.ro
Colegiul de redacþie:
Dumitru BUNEA, Ioan
CAPROªU, Ioan CIUPERCÃ,
Victor DURNEA,
Florin FAIFER,
Mircea-Cristian GHENGHEA,
Iulian PRUTEANU-ISÃCESCU,
Bogdan ULMU
Director economic:
ec. Corneliu PINTILIE
Culegere computerizatã:
Elena ÞÎRDEA
DTP: Doina BUCIULEAC
Webmaster: ªtefan FULEA
Banca Comercialã Românã
Sucursala „Al.I. Cuza” Iaºi
cont lei:
RO07RNCB0178011093390001
Redacþia:
Iaºi, str. Titu Maiorescu nr.2,
Bl. B, ap. 43, cod poºtal 700460
Telefon: 0232/219213
e-mail:
astraculturalaiasi@yahoo.com
blogul Despãrþãmîntului:
http://360.yahoo.com/astraculturala-
iasi
„Revista românã” online:
http://astra.iasi.roedu.net
ISSN 1224-2454
Pe coperta I:
Lucrare de Carmen Lupu, Bucureºti
Numãr ilustrat cu reproduceri dupã lucrãri premiate la Concursul Internaþional de Artã plasticã „N.N. Tonitza”
64
SUMAR
EDITORIAL:
Ionuþ NISTOR – Unirea Principatelor Române. 24 ianuarie 1859 / 1
INTERVIU: Nu sînt altceva decît o lacrimã de-a lui Eminescu / 2
Interviu cu Grigore VIERU
IN MEMORIAM:
Nicolae TURTUREANU – Picãtura româneascã / 5
Ion ÞÃRANU – Legenda vie / 6
Lucia OLARU NENATI – Domnului Profesor, cu dragoste / 8
Nicolae TURTUREANU – Ciopraga / 10
AMFITEATRU:
Gheorghe MOLDOVEANU – Octavian Goga ºi Marea Unire (I) / 12
Traian D. LAZÃR – Radu Gyr, „rapsodul popular al puºcãriilor” (I) / 14
Isabela VASILIU-SCRABA – Moartea spiritualã în receptarea din þarã
ºi visul premonitoriu al lui Eliade / 16
Anca NEGRU – Aspecte ale suferinþei la Emil Cioran în „Revelaþiile durerii” / 18
Petre RÃU – Plînsul lui Bacovia / 19
Elena APETREI – Literatura românã în contextul cultural
din Nordul Bucovinei (generalitãþi) / 22
Oltea PRELUCÃ – Viaþa ca o jertfã (I) / 24
Elena SPIRIDON – Nicolae Ionel, un poet al bucuriei de a fiinþa / 26
POESIS: Nicolae IONEL / 29
ARHIVA:
Richard CONSTANTINESCU – Doctorul Anastasie Fãtu despre Societatea Junimea / 31
GEOGRAFIE SPIRITUALÃ:
Nicolae PIPA – Vizitã la douã sate arãmîne / 33
SCRISORI ÎNTREDESCHISE: Constantin ADAM / 35
Olguþa CAIA / 37
POEZIA TÎNÃRÃ: Georgiana DIACONIÞA / 38
CURCUBEUL ARTELOR:
Emanuela ILIE – Dan Mircea Cipariu & Co: despre limbaje, rãtãciri ºi sentimente / 39
Bogdan ULMU – Actualitatea nefericitã a lui Constantin Tãnase / 40
FLASH / 41
DIN GRÃDINA EDITORIALÃ:
Mihai-Cristian AMÃRIUÞEI – O cronicã a protestelor populaþiei din Basarabia
la începutul secolului al XIX-lea / 43
Iuliana BODALE – Însemnãri vechi din Þara Moldovei / 44
Suzana BODALE – Noi documente ieºene / 45
Maria-Daniela PÃNÃZAN – Botezul iubirii în cuvînt sau poezia lui A fi / 46
Nicolae BUSUIOC – Pe conturul unor linii de contur / 47
Florin FAIFER – Un discurs îndrãgostit strunit de pedala luciditãþii / 48
Val TALPALARU – Virtuþile memoriei / 49
Liviu POPESCU – Cîntec de dor ºi þarã / 50
Liviu SUHAR – Un simbol al barocului autohton: Trei Ierarhi / 51
Ionel SAVITESCU – Adevãrul despre legionari / 53
ASTRA ÎN EXPANSIUNE:
Magda NEGREA – Finit coronat opus / 55
MEMORANDUM PRIVIND DREPTURILE ROMÂNILOR (VLAHILOR)
DIN BULGARIA ªI SERBIA / 56
Elena SOPOTEAN, Istina GHIDIRIM – Amintiri de „Acasã” / 57
Elena SPIRIDON – Din nou acasã / 58
Iulian PRUTEANU-ISÃCESCU – „Luptãtorul naþional Gheorghe Zbuchea
între Iaºi, Chiºinãu ºi Bucureºti” / 59
Concursul Internaþional de Artã Plasticã „N.N. Tonitza”, ediþia a VIII-a, Iaºi, 2009 / 60
MESAJE / 62
Revista românã nr. 1 (55) / 2009
 Daniela Manole, Iaºi
Lucrãri premiate la Concursul Internaþional de Artã Plasticã „N.N. Tonitza”

Alexandru Pacicovschi, Bãlþi Mãdãlina Maria Buta, Bucureºti

Bianca Galdin, Buhalniþa, Iaºi Theodor Rotariu, Iaºi

Mãdãlina Oancea, Vaslui

Andreea Popa, Bucureºti Bogdan Mihalache, Bucureºti

Se distribuie GRATUIT Revista românã nr. 1 (55) / 2009

 Din activitãþile ASTREI 2008: Iaºi, Sibiu, Alba-Iulia, Dumitra – Bistriþa-Nãsãud

Aducem sincere mulþumiri susþinãtorilor noºtri care ºi-au adus contribuþia

la realizarea programelor culturale naþionale ºi internaþionale,
ca ºi la apariþia „Revistei române”:
Universitatea „Al. I. Cuza" Iaºi
Consiliul Judeþean Iaºi
Muzeul Literaturii Române Iaºi
Direcþia pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional Iaºi
Direcþia Apelor Prut Iaºi
Inspectoratul ªcolar Judeþean Iaºi
S.C.C.F. Iaºi Grup Colas S.A.
S.C. Construcþii Hidro S.A. Iaºi
S.C. Iaºicon S.A. Iaºi

Revista apare ºi cu sprijinul MINISTERULUI AFACERILOR EXTERNE , prin

DEPARTAMENTUL PENTRU RELAÞIILE CU ROMÂNII DE PRETUTINDENI

Revista românã nr. 1 (55) / 2009 Se distribuie GRATUIT