Franța in perioada interbelica

Creat de elevi clasei IX-a Badasco Constantin si Mihalas Cristi

 Consecintele
Economica dependea de Marea
Britaniea si S.U.A.
Pierderi Umane
Ziua de munca devine de 8 ore
Sa dezvoltat niste ramuri
economice
 Viata economica
Franţa a ieşit învingătoarea din primul război mondial dar a simţit din plin
ororile conflagraţiei. Franţa a devenit dependentă financiar de Marea Britanie
şi SUA. Restituirea Alasaciei şi Lorenei a mărit considerabil potenţialul
industrial al Franţei. Franţa era condusă de o uniune de partide, numită Blocul
Naţional. În 1919, au avut loc alegeri parlamentare în care Blocul Naţional a
ieşit învingător. În 1921 Franţa a fost cuprinsă de o profundă criză economică.
Guvernul a căutat ieşirea din situaţia creată prin acţiuni externe, contestate
atât în interior cât şi de cercurile conducătoare ale Marii Britanii şi S.U.A. În
anii stabilizării economice (1926-1929) în Franţa s-a dezvoltat rapid unele
ramuri ca metalurgia, industria constructoare de maşini, industria chimică.au
cunoscut cres teri semnificative. Producția de cărbune a crescut de la 34 mil.
de tone în anii 1920-1924 la 52 mil. de tone în perioada 1925 1929, cea de otel,
respectiv, de la 1,8 la 9,4 mil. de tone.
 Viața politică. În anii 1918-1940
Franța a avut un regim democratic republican, caracterizat prin instabilitate guver namentală (au
funcționat 42 de guverne). În perioada crizei economice, din noiembrie 1929 până în mai 1932, Franța a
fost guvernată de 6 cabinete de miniştri. În anul 1933 s-au succedat încă 7 cabinete de miniştri. In situația
înstabilității politice, în țară s-au activizat for- tele de extremă dreaptă, care au încercat in februarie 1934
să pună mâna pe putere, organizând o lovitură de stat, dar au suferit eşec. Liderii comunişti şi-au revizuit
tactica şi s-au apropiat de socialişti şi radicali. Astfel, în Franța a apă- rut ideea Frontului Popular.
Divergenţele apărute în cadrul Frontului Popular au dus la căderea guvernului. Preşedintele Franței,
A.Lebrun, i-a încredinţat radicalului Camille Chau- temps misiunea de a crea un nou guvern, ce va
conduce Fran ța timp de nouă luni de zile. În aprilie 1938 a fost constituit un nou guvern în frunte cu
radicalul Edouard Daladier, care s-a pronunțat împotriva programului Frontului Popular.
 Franța în timpul Marii depresiuni.
Franţa a fost afec tată de criza economică puţin mai târziu decât alte state: scă derea producţiei industriale
a fost resimțită abia la sfârşitul anului 1930, deoarece sectorul ei agricol era inca foarte ex tins. Aceasta
intarziere se datora si faptului ca Franta priming teritorii industrializate, beneficia de reparatu din partea Ge
maniei. Criza economică a fost indelungata, fiind inregistrat doua caderi economice (in 1932 şi in 1935), sia
dus la slabires pozițiilor internationale ale Parisului. In 1939, nivelul econo miei franceze nu atinsese încă
nivelul din 1929. Aceasta stare economică s-a manifestat printr-o insuficienta a i care a antrenat invechirea
tehnologică şi a franat capacitatea investițiilor de producție. Fenomenul a fost mai accentuat in uzinele de
armament şi tehnică militară. La momentul declanşării celei de-a doua conflagrații mondiale, Franta nu era
pregătită economic pentru război. Acest lucru va determina capitularea ei parlamentarà conducere sunt wea
suprema in parlamentulu mante cu primul o emanatie a ar presedinte bolice Coalitie a par care au gu 1920 şi
1924 stanga sau -Bloc elec ezentanţii a liste şi radi at Franta in in frunte afică deosebit de rapidă în fața
maşinii de razboi germane.