11.11.

2021
,,Tablouri biblice”

,,Pedeapsa”
de Tudor Arghezi

Dicționar
,,a iscodi”= a spiona, a ispiti, a cerceta ceva
,,răspăr”= împotriva direcției, potrivnic, ,,a-i merge în răspar” = a-i merge rău cuiva
,,rotogol”= imagine în formă de cerc (sens literar = rotocol)
,,mișelie” = ticăloșie, mârșăvie
,,tihnă” = odihnă

Titlul este sugestiv pentru ilustrarea ideii că omul riscă o pedeapsă divină dacă va încalcă
poruncile și rânduielile biblice.
Tema ilustrează consecințele iremediale pe care le va îndura omul din cauza încălcării
cuvântului divin sau nerespectării regulilor prestabilite ale jocului, ca metaforă pentru viața ori
soarta individului.
Poezia este structurată în șase catrene și un distih, ultimul cuprinzând decizia divină, ca
urmare a încălcării poruncilor de către Adam și Eva.
,,Pedeapsa” este un text ficțional, care ilustrează alungarea din Rai a bărbatului și a
femeii, pentru că au încălcat porunca divină, prin care li se interzicea acestora să mănânce din
pomul cunoașterii.
În poezie, viziunea este ludică și umanizată, astfel Adam și Eva credeau că-l pot păcăli
pe Dumnezeu, care n-avea de unde să afle că ei au mâncat roade din pomul. Oamenii sunt
superficiali și naivi - ,,Ea, cam neroadă, dânsul, cam netot”-, de aceea nu se așteptau ca
Dumnezeu să știe tot și să fie prezent în orice loc: ,,vede tot”, ,,ochiul lui deschis”, ,,depărtările le
vede în răspăr“. Ironia jucăușă a sinelui poetic accentuează porunca divină, dar lacomi, și cu totul
iresponsabili, voiau să-și facă provizii din poamele interzise. Mânia lui Dumnezeu s-a abătut
asupra celor doi, iar la judecata divină, ei se dovedesc josnici, incapabili să-și recunoască vina,
acuzându-se reciproc: ,, Adam pe Eva lui o a pârât/ Eva pe şarpe, care s-a târât. “. Nu atât fapta
neascultării, cât mai ales minciuna a fost pedepsită de către Dumnezeu, care i-a alungat din Rai
pe vinovați.
Limbajul poetic se particularizează prin termeni biblici: ,,Dumnezeu”, ,,Prea Sfinției
Sale”, ,,Adam, Eva”, ,,Rai”.
Se manifestă lirismul obiectiv, deoarece nu sunt prezente mărcile lexico-gramaticale ale
eului liric.
Prozodia susține muzicalitatea versurilor, măsura fiind de 8-10 silabe, rima
împerecheată, poezia având șase strofe și un distih.