Slujește cu responsabilitate înaintea lui Dumnezeu

Textul biblic: Levitic 24:1-4; 26:3-13; 27:30-32

Verset cheie: Levitic 26:13
Ideea centrală a lecției: Îi vei sluji Domnului cu responsabilitate atunci când vei privi corect la ceea ce faci,
la ceea ce ești și la ceea ce ai.
Scopul lecției: Să te conștientizeze de importanța slujirii Domnului și de modul în care să faci lucrul acesta.

Un păstor a fost abordat de un om care dorea să se alăture bisericii lui. „Vreau să precizez”, i-a spus
păstorului, „că programul meu este foarte încărcat. Rareori pot participa la toate slujbele, la studiul biblic
săptămânal voi lipsi de cele mai multe ori, nu am timp nici să cânt în cor. Nu am nici darul diaconiei ca să
mă ocup de chestiuni administrative și nu am timp să merg în misiune.” Păstorul i-a replicat: „Cred că ați
greșit biserica. Cea pe care o căutați este la trei străzi distanță, prima pe dreapta.” Omul a apucat-o într-acolo
și a ajuns la o biserică abandonată, dărăpănată și închisă. Era o biserică pustie, lipsită de viață și de slujitori.
Una din cele mai mari crize din biserici la ora actuală este generată de criza de slujitori. Ne-am
așteptat ca după această perioadă de întrerupere a serviciilor religioase datorită pandemiei bisericile să fie
luate cu asalt de numărul mare de oameni dornici să audă Cuvântul și pline până la refuz de credincioși
dornici să slujească. Lucrurile însă au mers într-o direcție total opusă. Bisericile s-au golit, credința și
dragostea s-au răcit iar credincioșii și-au pierdut interesul pentru slujire. O stare generală de apatie
amestecată cu indiferență și resemnare s-a instalat în viața celor mai mulți creștini. Oare ce este de făcut?
În acest studiu vom descoperi faptul că, cu cât un creștin se va implica mai mult în slujire, cu atât îi
va aprecia mai mult pe cei ce trudesc deja și cu atât mai mult îi va scădea nivelul de nemulțumire. În această
a treia lecție din cartea Levitic vom înțelege trei motivații care să ne motiveze la slujire și să ne determine să
continuăm să slujim.

1. Slujește pentru că ceea ce faci este folosit de Domnul (24:1-4)

O obiecție față de slujire pe care o au unii creștini este următoarea: „De ce să slujesc? Eu nu sunt atât
de înzestrat ca cei ce slujesc deja!” Prima motivație pe care o menționăm contracarează această obiecție
răspândită.
Acest pasaj conține instrucțiuni despre untdelemnul care trebuia pus în sfeșnicul de la Cortul
Întâlnirii. Imaginea untdelemnului poate avea diferite conotații. Astfel, prezența lui simboliza bucuria (Isaia
61:3), pe când absența lui indica tristețea și umilința (Ioel 1:10). Untdelemnul era folosit și ca o imagine a
mângâierii, a întăririi spirituale ori prosperității (Deuteronom 33:24; Iov 29:6; Psalm 45:7). Era folosit la
consacrarea preoților (Exodul 29:2) și era un element important în cadrul ceremoniei de recunoaștere a
slujbei regale (1 Samuel 10:1; 1 Împărați 1:39). Dincolo de aceste semnificații, este important să remarcăm
aici o compartimentare a slujirii. Poporul trebuie să furnizeze untdelemnul, iar Aaron și fiii lui trebuia să-l
pregătească și apoi să alimenteze sfeșnicul.
A sluji pe Dumnezeu cu responsabilitate nu înseamnă ca cineva să facă toate slujirile, nu înseamnă
ca cineva să facă partea celuilalt, ci înseamnă ca fiecare să-și facă partea rânduită în poporul Domnului.
Gândește-te la modul în care israeliții au câștigat lupta împotriva amaleciților (Exodul 17:8-16).
Moise a ținut mâinile ridicate până la apus, Aaron și Hur i-au sprijinit mâinile lui Moise, iar Iosua a luptat
alături de popor în vale. Biruința a venit în urma eforturilor conjugate. Slujirea care-și atinge ținta are un
parcurs similar.

Cum te raportezi la sarcinile mărunte pe care ți le scoate Domnul înainte? Ești credincios în cele
mici? Cum privești spre cei care slujesc în locuri neimportante sau care fac slujbe aparent neînsemnate? Îi
privești cu respect sau cu dispreț? Ești un prilej de încurajare pentru ei sau dimpotrivă, unul de descurajare?

2. Slujește pentru că ceea ce ești este binecuvântat de Domnul (26:3-13)

O primă motivație pentru a sluji Domnului cu toată responsabilitatea avea de-a face cu a-ți vedea
partea rânduită. Fiecare are loc în slujirea Domnului. O a doua motivație se referă la conștientizarea
identității noi. Acest pasaj enumeră o mulțime de binecuvântări: promisiunea productivității și belșugului
(vs. 4, 5), făgăduința păcii în țară (v. 6), promisiunea stăpânirii peste dușmani (vs. 7, 8). Urmează făgăduința
prosperității și sporirii populației (vs. 9, 10). În final este promisiunea prezenței lui Dumnezeu (vs. 11, 12),
care este cea mai mare dintre toate. Ai putea la punctul acesta să te oprești din lectură și să-ți numeri
propriile binecuvântări! Ce ți-a dat Dumnezeu ca binecuvântări? Care sunt cele mai prețioase pentru tine?
Care sunt cele mai recente binecuvântări?
Merită observat că toate aceste binecuvântări felurile sunt adunate sub identitatea specială pe care a
dat-o Dumnezeu acestui popor (v. 13b: Eu am rupt legăturile jugului vostru și v-am făcut să mergeți cu
capul ridicat). Toate binecuvântările menționate sunt doar acompaniamentul pentru frumoasa voce care
cântă melodia: identitatea nouă dată de singurul Dumnezeu! Ce imagine deosebită! Mâna atotputernică a lui
Dumnezeu a transformat acest popor dintr-unul de sclavi, care mergeau cu capul jos, într-o națiune liberă,
care să poată merge cu capul ridicat de-acum.
În același fel lucrează Dumnezeu și-n viața noastră. Din robi spirituali ne-a făcut ființe libere prin
Isus Cristos, ca să umblăm de-acum în noua viață pregătită de El spre slava Lui. Fiecare dintre noi trebuie să
ne punem întrebarea: Care este identitatea mea în Domnul Isus Cristos? Privind din perspectivă spirituală,
cum m-aș defini? Pot să văd în spatele a tot ceea ce sunt mâna binecuvântată a Domnului? Înțelegând cine
sunt de-acum prin harul lui Dumnezeu, următorul lucru pe care trebuie să-l fac este să văd ce am de făcut
pentru Domnul meu.

Ia în considerare ceea ce te-a făcut Dumnezeu, înainte de a privi la ceea ce ți-a dat Dumnezeu. Cel ce
slujește este un om definit clar: se cunoaște pe sine și își cunoaște Stăpânul.

3. Slujește pentru că ceea ce ai este dat de Domnul (27:30-32)

Acest pasaj face parte din ultimul capitol al cărții Levitic. Israelitul de rând trebuia să-l cinstească pe
Dumnezeu dându-i a zecea parte din recolte și din animale. Privind la hambarele pline, privind la cirezile și
turmele numeroase, el trebuia să-i dea Domnului o mică parte din ele. În felul acesta el recunoștea că de la
Dumnezeu le are pe toate. Israeliții erau chemați să dea a zecea parte din recolte și animale, dar și faptul că
aveau recolte bogate și turme mari din care să poată dărui a zecea parte mărturisea despre îndurarea bogată a
lui Dumnezeu față de ei! Darurile lui Dumnezeu pot fi pentru orice creștin o motivație pentru slujire.
Bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință. Însă nu doar atât, bunătatea lui Dumnezeu te
îndeamnă la slujire! Cum să nu slujești cu generozitate un Dumnezeu care te-a umplut de binecuvântări?!
Ești un lac de acumulare sau un râu proaspăt de munte? Dacă te consideri un lac de acumulare, vei
păstra binecuvântările Domnului pentru tine. Dacă te vezi ca un râu proaspăt de munte, îți vei vedea rolul
diferit. Te vei vedea doar o albie care duce apa proaspătă din Izvorul binecuvântărilor (Dumnezeu) mai
departe spre cei însetați (semenii). Rolul tău va fi de a face legătura între binecuvântările cerești și nevoile
pământești. Când te vezi în felul acesta, vei fi motivat să-L slujești pe Dumnezeu cu responsabilitate!

Slujește pentru că ceea ce faci este folosit de Domnul! Slujește, pentru că ceea ce ești este
binecuvântat de Domnul! Slujește, pentru că ceea ce ai este dat de Domnul! Nu fii un creștin observator, ci
fii un creștin slujitor!