Călătorie în miezul sufletului

În adolescență iubirile sunt furtunoase și devin obsesii chinuitoare, care strică îndrăgostiților
programul de somn, căci nimic nu se compară cu accesele de gelozie, paranoia și sexualitatea
exacerbată ce pun stăpânire pe mintea unui tânăr licean, care e condus mai mult de impulsuri
decât de creier. Dacă vreți să retrăiți perioada de zbucium continuu, vă invit să citiți romanul
Ceaikovski la walkman al lui Andrei Dòsa fiindcă nu include doar un singur love story, ci
patru, fiecare caracterizat de o unicitate aparte.
„Vulnerabilitatea fetei badass, care aleargă ca o flacără în jurul celorlalți, gata să-i ardă, se
manifestă prin atacuri de panică. Băiatul care merge la sală va ajunge să fie dominat și folosit
de o femeie de treizeci de ani, apoi are un vis premonitoriu. Fetele care stau cuminți în banca
lor merg la biserică împreună, dar simt în același timp și o atracție nemărturisită una față de
cealaltă.” Când citim coperta a patra a romanului, credem că știm tot deja despre ce se va
întâmpla și că deținem cheia de rezolvare a personajelor. Nimic mai adevărat, căci cele patru
fragmente de jurnal concepute de Andrei Dòsa ascund problematici mult mai profunde decât
ideea de primă iubire.
În Maria ar fi putut să mă învețe descoperim un Andrei îndrăgostit fără speranță de rebela și
de repetenta clasei, în jurul căreia se țes zvonuri care de care mai nebunești: „Îmi povestește
că a mers la aceeași școală cu Maria. Era o fată cuminte, cu părul lung, castaniu, dar prin
clasa a șaptea s-a înhăitat cu niște țigani de pe Carierei și toată ziua umbla brambura și se
culca cu ei pentru bani.” (p. 11). Simțindu-se constant torturat de șușotelile celor din jur,
nefericitul se încarcă cu fiecare moment petrecut cu fata, care îi devine la începutul liceului
colegă de bancă, iar apropierea ei îi electrizează corpul încă din prima zi. Cea mai intensă
experiență intimă este țigara fumată pe ascuns, în baie, unde fumul devine legământul tacit al
prietenei (și al iubirii, în cazul lui Andrei) dintre cei doi. Însă Maria e o nebuloasă, îi spune că
nu-l iubește, dar îi transmite mesaje contrarii, merge cu Jean la bal, dar dansează senzual cu
Andrei, iar speranțele celui din urmă nu contenesc să apară. La finalul capitolului, ne întâlnim
cu protagonistul deja matur, aflat pe băncile facultății, regretând că nici măcar în momentul
reîntâlnirii cu fata visurilor sale, nu a avut curajul să meargă mai departe de un sărut.
În Amelia ascultă Ceaikovski la walkman (capitol care inspiră și titlul volumului) parcurgem
povestea lui Gabi, care trăiește visul oricărui adolescent: acela de a avea parte de o experiență
sexuală cu o femeie matură. Datorită insistențelor profesorului de șah care vede în licean un
potențial reprezentant de seamă al sportului minții, protagonistul acestor file de jurnal ajunge
într-o tabără de vară, la munte, pentru a se antrena. Însă adolescentul numai de gândit scheme
și gambituri nu are chef, căci întâlnirea fatidică cu soția mentorului său îl aduce pe calea
„pierzaniei”: „Amalia chicotește. Vederea profilului ei mă eliberează. Perii de pe brațele ei
mă îndeamnă să caut vreo dumă înălțătoare. Coapsele strânse atât de ațâțător în blugi îmi dau
curaj. Ce ne facem acum? Nici curbele care urmează după Babarunca nu-mi pot domoli
erecția.” Gabi e vrăjit de sexualitatea „vipiei roșii” și caută să o prindă cât mai des singură.
Femeia înțelege mesajele și decide să intre în jocul băiatului febril de atâta poftă. Pădurea
devine locul unde idila sexuală are loc, copacii fiind singurii martori ai relației adulterine. În
timp ce se bucură de atenția Ameliei, adolescentul realizează că o iubește și că vrea să fugă
împreună cu ea oriunde, numai să nu mai fie a profesorului. La auzul vorbelor de iubire,
femeia îi râde în nas și-l părăsește imediat.
În O fată cuminte în banca ei (jurnalul Melindei) suntem martorii iubirii dintre Melinda și
Ema, care înflorește pe nesimțite în sufletele celor două colege de bancă. Deși amândouă sunt
atrase și de băieți, între cele două adolescente se nasc sentimente de iubire, ceva mai presus
de legile firii, însă dogma religioasă mult prea strictă a Emei și posibila gură rea a lumii taie
speranțele Melindei definitiv. În Yūrei își jelește iubitul aflăm cine e de fapt Maria și care este
povestea ei, romanul devenind astfel circular, începutul și sfârșitul fiind focalizate tot pe fata
badass.
Spre deosebire de romanul Cristinei Ispas – aflat în aceeași colecție, Prima dragoste –, care
se centrează mai mult pe iubirile și pe viziunea Evei, cel al lui Andrei Dósa ne prezintă mai
multe viziuni subiective, nu numai una, arătându-ne astfel și mai multe tipologii de
adolescenți, fiecare având, totuși, un punct comun: depresia. Toți sunt frământați, toți suferă
de teama de abandon, toți iubesc cu o intensitate mult prea mare oameni care nu le merită
atenția și toți sfârșesc într-o suferință copleșitoare. Gabi are un vis premonitoriu, Maria
atacuri de panică, Andrei și Melinda rămân cu regrete pentru toată viață, iar prin asta autorul
demonstrează că sentimentele trăite în perioada adolescenței rămân pentru veșnicie niște răni
adânci.
Un personaj care nu este protagonist, dar care are caracter de laitmotiv este bunica, tiparul
înțelepciunii și al sfătuitoarei de nădejde atunci când părinții nu pot fi de încredere. În brațele
ei orice zbucium și orice grijă dispare, iar rugăciunile ei au puteri magice: „Bunica mă
întreabă mereu cum a fost la școală, cu toate că acum sunt golan mare, licean, ce treabă are
ea. Dar nu mă pot abține să nu mă așez pentru câteva minute lângă ea, blând ca un mielușel.”
(p. 31).
Scriitura este plină de expresii poetice, lucru care nu deranjează, făcând emoția textului mai
autentică, adolescenții fiind plini de poezie atunci când își descriu stările ambigue.
Adolescenții lui Dósa sunt firi melancolice, care scriu în jurnale și așteaptă ca marea iubire să
îi răvășească. Un soi adolescenți miopi, care nu sunt preocupați de numărul de lecturi
acumulate, ci de cel al emoțiilor trăite.