RELAȚIA Allan- Maitreyi Maitreyi-

Mircea Eliade
Maitreyi a apărut în anul 1933 într-o perioadă rodnică pentru literatura
română în care romanul cunoaște o dezvoltare inedită. În această perioadă
romanul cunoaște diferite forme, dar problematica pe care o dezvoltă Eliade este
unică în literatura română, fiind primul roman exotic. În egală măsură, opera
dezvoltă tema iubirii fiind roman erotic, o poveste impresionantă dintre două lumi
incompatibile precum Romeo și Julieta, Tristan și Isolda.
Relațiile dintre personajele Maitreyi și Allan sunt evidențiate de tema iubirii
incompatibile. Astfel, există o diferență de mentalitate, occidentală și orientală,
care este identificată în momentul în care tânărul se mută în casa familiei Sen.
Maitreyi este eroina romanului, personaj principal eponim care evoluează pe
parcusul experienței trăite, fiind personaj rotund. Aceasta reprezintă imaginea
feminității fiind senzuală și spirituală în același timp. La doar 16 ani este un
amestec de copilărie și maturitate, fascinează prin mister și exotismul cu care este
caracterizată. Din acest punct de vedere,Maitreyi devine imaginea eternului
feminin sau a perfecțiunii prin care Allan poate atinge absolutul. Cei doi trăiesc o
poveste de iubire universală ,dar pentru fiecare în parte iubirea are caracter
nefast. Maitreyi va renunța la familie și va recurge la un gest extrem pentru a fi
alungată și pentru a-l putea reîntâlni pe tânăr. Allan va trăi cu intensitate această
poveste de iubire, după cum reiese din luciditatea autoanalizei.
În ceea ce privește portretul social, Maitreyi este o tânără bengaleză, are 16
ani, face parte dintr-o familie cunoscută de brahmani din spațiul Calcuttei și este
fiica cea mai mare a familiei Sen. Inteligentă și spirituală, jovială și comunicativă,
Maitreyi este mândria familiei atât prin frumusețe , dar mai ales prin calitățile sale
scriitoricești și filosofice. Scrie de mică poezie, ține discursuri despre esența vieții și
este îndrăgostită de poeziile lui Tagore. Allan este un inginer englez, de 24 de ani,
care intră în contact cu o lume nouă, pe care e dispus să o cunoască, lăsându-se
condus în această aventură de farmecul tinerei fete.
Din punct de vedere psihologic, Maitreyi este o fire puternică, impunătoare,
curioasă ,dornică de a descoperi lumea dincolo de spațiul limitat al Indiei. În același
timp , este un amestec de contraste , iar elanurile ei adolescentine sunt înfrânte de
tragismul vieții, este naivă și serioasă, profundă și copilăroasă, dornică de a trăi
iubirea pasional ,stârnind în sufletul bărbatului pe care îl iubește stări și trăiri
constroversate. Cei doi trăiesc la două extreme diferite: Allan este înclinat spre
lumea exterioară a concretului,în timp ce ea,mult mai pasională, este orientată
spre spațiul intim al propriilor iubiri.

Din punct de vedere moral, eroina trăiește puternic ancorată în spațiul sacru
indian, respectând norme, principii specifice comunității hinduse. Crescută în acest
spirit de mama sa ,eroina crede în armonia om-natură, atribuindu-i accente
metafizice . Din acest punct de vedere, logodna în mijlocul naturii este esențială
pentru exprimarea panteismului. În timp ce fata etse orientată spre cunoașterea
lumii interioare, a sufletului uman, Allan este orientat înspre lumea exterioară pe
care vrea să o cucerească, să o cunoască, să-i înțeleagă tainele și misterele.
O primă secvență narativă relevantă care dezvăluie relația profundă de
iubire a celor doi este legământul de dragoste. Pentru a-și pecetlui iubirea, fata
reușește să realizeze un inel construit din fier și aur simbolizând doi șerpi încolăciți.
La Lacuri, fata rostește un jurământ prin care își leagă destinul pentru totdeauna
de bărbatul pe care îl iubește: "Mă leg pe tine pământule, că voi fi a lui Alin și a
nimănui alta. Voi crește din el ca și iarba din tine și cum aștepți tu ploaia așa îi voi
aștepta eu venirea". Această experiență metafizică depășește granițele limitate ale
umanului și se încadrează eternității și universalității, este o experiență unică și
profund spirituală și trimite spre mitul androginului prin căutarea sinelui și a
jumătății.
O altă secvență reprezentativă care dezvăluie relația apropiată a celor doi
îndrăgostiți, dar și firea senzuală, pătimașă, delicată este scena în care Maitreyi îi
mărturisește lui Allan experiențele de iubire pe care le-a trăit înainte de a-l
cunoaște, dovedindu-i astfel încrederea totală pe care i-o acordă, sinceritatea , dar
și devotamentul . Mai întâi a iubit un copac 7 frunze, ca simbol al panteismul și
animismului. Fetița de atunci fugea noaptea și se refugia între frunzele candide ale
copacului, trăind o fericire de nedescris: "Și când mă mângâia el cu frunzele pe
obraz simțeam o fericire atât de dulce încât îmi pierdeam răsuflarea." Mai apoi, pe
la 12 ani, fata a vizitat templului din Puri alături de mama sa și un tânăr i-a oferit o
coroniță de iasomie ca simbol al iubirii pure,inocente. L-a iubit și l-a așteptat ani
de-a rândul, iar apoi și-a dedicat sufletul lui Tagore,mentorul său spiritual ,poet și
filosof. Mai apoi, Allan devine „ soare”, „ aer”, „floare”, o permanentă aspitație
spre absolut.
Un prim element de structură relevant pentru relația celor doi este mijlocul
de caracterizare. Aceasta este amplu creionată ,în lumini și umbre prin prisma
portretului fizic ,dar mai ales prin intermediul portretului moral. Însușirile sale
rezultă din mijloacele caracterizării directe, dar și indirecte prin comportament ,
atitudine și relația cu celelalte personaje. Maitreyi este o tânără de 16 ani care
cunoaște iubirea prin intermediul lui Allan,care trăiește în casa lor. Încercând să
afle momentul când a întâlnit-o pentru prima oară,Allan își dă seama că la început i
s-a părut urâtă,banală,specific lumii indiene :"Ochii ei prea mari,prea negrii,buzele
ei prea roșii". Mai apoi,mutându-se în casa lui Sen,Allan o vede diferit,o cunoaște
mai bine și treptat se lasă subjucat de frumusețea ei :"Maitreyi mi s-a părut atunci
mult mai frumoasă,în sari de culoarea ceaiului palid,cu papuci albi cusuți cu
argint,cu șalul asemenea cireșelor galbene și buclele ei prea mari". Allan o
descoperă treptat,se lasă învăluit într-un joc al seducției, pentru ca în final să cadă
pradă iubirii copleșitoare. Prin mijloacele indirecte, Maitreyi se dezvăluie a fi
veselă, jucăușă, copilăroasă, reprezentând puterea de sacrificiu în numele iubirii.
Devine simbolul misterului și al exotismului,eternul feminin spre care tinde
Allan.
Allan este tulburat de această poveste care îl copleșește, care îi provoacă fericire:
„eram iubit de o fecioară de 16 ani, pe care nu o sărutase încă nimeni poe gură în
afară de mine.”
Un alt element de structură semnificativ pentru evoluția relației este
conflictul, amplu prezentat atât exterior cât și interior. La nivelul discursului epic,
regăsim un conflict exterior între familia tradițională și dorința fetei de a iubi.
Trăiește într-o familie tradițională care respectă cu rigurozitate rituri străvechi care
resping vehement căsătoria dintre un occidental și o orientală. Fata se
îndrăgostește împotriva voinței familiei și va lupta pentru împlinirea ei: " De ce nu
mă alungați? De ce nu mă dați câinilor?". Pe de altă parte ,regăsim un conflict
interior puternic, provocat de ruptura cuplului. După înlăturarea lui Allan ,Maitreyi
e înnebunită de durere și recurge la un gest șocant: se oferă vânzătorului de fructe
pentru,pentru a fi izgonită în stradă și respinsă în familie. Recurge la acest gest din
dorința disperată de a fi alături de Allan, de a i se împlini dorința de a iubi plenar,
absolut.
În concluzie, Maitreyi devine tipul eroinei exotice, care fascinează prin mister
și putere de sacrificiu, o adevărată forță care ilustrează ideea de putere a celor
care iubesc. „Maitreyi” ilustrează un mit al feminității, o sinteză de spiritualitate și
senzualitate, suferința tulburătoare a omului care întâlnește iubirea autentică.