CURS 5

PATOLOGIA ORALĂ LA COPII ȘI ADOLESCENȚI - PARTEA I

CUPRINS

1. Variaţii anatomice normale şi anomalii de dezvoltare cu

etiologie necunoscută
2. Anomalii genetice
3. Leziuni traumatice
4. Leziuni orale prin agenţi chimici
5. Leziuni orale medicamentoase
6. Leziuni pigmentate
7. Leziuni orale din infecţiile virale
8. Leziuni orale din infecţiile bacteriene
9. Leziuni orale fungice: candidoza
10. Aftele bucale recidivante
11. Cheilita angulară

Patologia orală la copii şi adolescenţi este la fel de variată ca şi la adult. În plus la

copii şi adolescenţi apar o serie de afecţiuni specifice acestor vârste. Unele dintre ele nu au
semnificaţie patologică, altele se remit spontan odată cu vârsta; unele necesită supraveghere
continuă sau intervenţie chirurgicală.

1. Variaţii anatomice normale şi anomalii de dezvoltare cu etiologie

necunoscută
1.1.Linea alba
Este o linie normală, proeminentă a mucoasei bucale, întinsă de la comisura labială,
până la nivelul ultimului molar (M2 sau M3) la nivelul planului de ocluzie.
Clinic se manifestă ca o linie de coloraţie roz sau uşor albicioasă, de consistenţă
normală la palpare. Apare frecvent în morsicatio bucarum (obiceiul de muşcarea obrajilor).

1.2.Pigmentaţia orală (Ephelis)

Creşterea depunerilor de melanină în mucoasa orală, poate însoţi diferite boli, dar
apare şi fără semnificaţie patologică la rasa negroidă sau metisă; ea se mai numeşte macula
orală melanotică (Page RL., Crawford BE.).
Clinic se manifestă printr-o maculă unică sau multiplă, bine circumscrisă, de culoare
maronie, neagră sau gri, asimptomatică.

1
 Localizarea poate fi la nivelul buzei, gingiei, palatului; nu necesită tratament şi nu s-a
observat transformarea ei malignă.
Diagnosticul diferenţial se face cu: ,,tatuajul" de amalgam, nevul melanocitic,
hematomul (Pindborg JJ.).

1.3.Leuco-edemul
Leuco-edemul reprezintă, o variantă anatomică normală a mucoasei orale, datorate
îngroşării epiteliului şi a edemului intracelular al stratului malpighian. Leucoedemul apare
mai frecvent la populaţia indiană din America de Sud, în special la cei ce mestecă frunze de
Coca (Pinkham JR.).
Clinic mucoasa este opalescentă sau alb-gri, bilateral, aspect care dispare atunci când
mucoasa este destinsă prin împingerea sau strângerea obrazului; are o consistenţă normală la
palpare. Incidenţa creşte cu vârsta, însă nu necesită tratament.
Diagnosticul diferenţial se face cu: leucoplazia, diskeratoza ereditară intraepitelială
benignă (Pindborg JJ.).

1.4.Granulele Fordyce
Reprezintă o colecţie de glande sebacee heterotopice la nivelul mucoasei bucale.
Clinic se prezintă sub forma unor papule alb-gălbui mici, care denivelează mucoasa, bine
circumscrise, izolat sau în aglomerări foarte dense.
Localizarea lor este la nivelul feţei mucozale a buzei superioare, mucoasa adiacentă
molarilor, bilateral şi simetric. Apar în procent de 60% până la 10 ani, dar cu vârsta cresc în
dimensiune (Pinkham JR.); sunt asimptomatice şi fără semnificaţie patologică, deci nu
necesită tratament.
Diagnosticul diferenţial se face cu: lichenul plan, leucoplazia, candidoza, cheratoza
focală.

1.5. Papila retro-canină

Clinic se prezintă sub forma unui nodul moale, asimptomatic cu localizare la nivelul
gingiei aderente linguale (mandibulare) din dreptul caninilor, bilateral. Apare în 72% din
cazuri până la vârsta de l0 ani şi regresează cu vârsta (Pinkham JR.). Prezintă o structură
anatomică normală şi nu necesită tratament.
Diagnosticul diferenţial se face cu hiperplazia fibroasă inflamatorie.

1.6. Anchiloglosia parţială

Este prezentă la naştere. Clinic se caracterizează printr-un fren lingual scurt sau prin
ataşarea anterioară a frenului la vârful limbii.
Anchiloglosia poate fi însoţită de probleme de vorbire, de deglutiţie şi ocazional de
retracţii gingivale la nivelul incisivilor inferiori (Pinkham JR., Renson CE., Rock WP.).
Tratamentul constă în frenectomie.
Diagnosticul diferenţial se face cu anchiloglosia completă (totală).

2
 1.7.Limba fisurată
Clinic se manifestă sub forma unor fisuri şi crestături în textura limbii, dureroase dacă
sunt inflamate. Apare la copiii cu respiraţie bucală sau sindrom Down (Pinkham JR., Rock
WP.).
Tratamentul simptomatic constă în periaj zilnic pentru îndepărtarea debriurilor din
şanţuri.
Diagnosticul diferenţial se face cu limba geografică.

1.8.Limba geografică (glosita migratorie benignă)

Clinic se caracterizează prin zone multiple depapilate (pierderea papilelor filiforme),
neregulate, circulare şi de culoare roşie, înconjurate de un halou albicios; ocazional se
însoţeşte de glosodinie.
Localizarea poate fi la nivelul feţei dorsale a limbii, marginile limbii şi ocazional pe
faţa ventrală a limbii, buze, mucoasa orală ("erytema migrans").
În caz de glosodinie se instituie un tratament simptomatic, iar în rest nu necesită
tratament.
Diagnosticul diferenţial se face cu: limba fisurată, candidoza.

1.9.Glosita romboidală mediană

Clinic se caracterizează prin aspecte multiple: zone netede şi lucioase, depresiuni cu
zone denivelate nodulare, cu pete roşiatice amplasate pe faţa dorsală a limbii (linia mediană).
Este o leziune congenitală rară, cu predilecţie la băieţi şi care frecvent se asociază cu o
candidoză cronică, situaţie când necesită tratament antimicotic.

2.Anomalii genetice
2.1.Fibromatoza gingivală
Este o afecţiune cu transmitere autozomal dominantă şi apare de obicei până la l0 ani,
la ambele sexe. Se accentuează cu vârsta.
Clinic se caracterizează prin zone extinse ale gingiei cu consistenţă fermă, netedă,
uneori nodulară, inflamaţia lipseşte sau este minimă; culoarea gingiei este normală sau palidă.
Tratamentul este chirurgical şi constă în excizia zonelor de gingie modificată.
Diagnosticul diferenţial se face cu fibromatoza hidantoinică (fenitoinică).

2.2.Epidermoliza buloasă
Epidermoliza buloasă este o boală cu transmitere autozomal dominantă sau recesivă
în care leziunea de bază este bula; ea apare pe piele şi mucoasă, spontan sau după o fricţiune
mecanică. Clinic, histopatologic şi genetic se disting trei forme:
• simplex (non-distrofică);
• atrofică;
• distrofică.
Clinic, în locul de fricţiune bula se ulcerează, limba este depapilată, mucoasa palatină
prezintă leziuni vegetante, iar dinţii prezintă displazii.

3
 Tratamentul este nespecific şi respectiv simptomatic: topic se aplică antibiotice şi
steroide, iar pe cale generală se administrează vitamina E; prognosticul este relativ bun.
Diagnosticul diferenţial se face cu: pemfigusul, dermatita herpetiformă, dermatoza
buloasă.

2.3.Cherubismul
Este o boală autozomal dominantă, care apare în prima decadă a copilăriei, leziunile
dezvoltându-se rapid între 7 şi l0 ani.
Clinic se manifestă prin aspectul durduliu, grăsuţ al feţei ("chubby face"), cu dureri
bilaterale, simetrice, modificări ale mucoasei, dinţi malpoziţionaţi şi pierderea precoce a
dinţilor temporari, tulburări în erupţia dinţilor permanenţi, adenopatie regională (Rock WP.).
Tratamentul nu este necesar, deoarece leziunile regresează cu vârsta; când este
afectat sistemul osos, se instituie chiuretajul sau modelarea osoasă.

3.Leziuni traumatice
Leziunile traumatice ale mucoasei bucale la copii sunt destul de frecvente. Ele pot
apare în cursul alimentaţiei, dar şi accidental prin introducerea în cavitatea orală a diferitelor
obiecte sau substanţe chimice.

3.1.Ulcerul traumatic
Este cea mai banală leziune ulceroasă, apărută în urma unor accidente traumatice
acute sau cronice.
Clinic leziunea este solitară, difuză, sau localizată, superficială sau adâncă, acoperită
de pseudo-membrane, dureroasă, care retrocedează, în 1-10 zile.
Tratamentul este simptomatic şi vizează, îndepărtarea cauzei iritative şi lavaje cu
soluţii bucale antiseptice (Pinkham JR.)
Diagnosticul diferenţial se face cu: ulcerul aftos, ulcerul herpetic recurent.

3.2.Hematomul
Poate fi de origine locală traumatică, iatrogenă (anestezie prin înţeparea sau spargerea
unui vas, extracţii dificile traumatice).
Clinic poate avea aspect circumscris, difuz, fluctuent sau ferm, de culoare albastru-
negru cu localizare diversă: buze, palatul moale, planşeu, mucoasa bucală.
Tratamentul nu este necesar, deoarece se produce rezoluţia lui în 7-14 zile.
Diagnosticul diferenţial se face cu: hematoamele de etiologie generală (tulburări ale
craziei sanguine), "tatuajul cu amalgam", macula orală melanotică, nevul melanocitic.

3.3.Stomatita rulourilor de vată

La pacienţii cu hiposialie prin menţinerea mai îndelungată a rulourilor de vată în
timpul tratamentelor odonto-parodontale apar leziuni erozive dureroase cu depozite
membranoase, care se vindecă în 4-6 zile.
Diagnosticul diferenţial se face cu alte leziuni traumatice sau chimice ale gingiilor şi
mucoasei bucale.

4
 4.Leziuni orale prin agenţi chimici
4.1.Arsuri chimice prin fenol şi derivaţi fenolici
Fenolul este un agent chimic extrem de caustic care generează necroze; el intră sub
diferite forme în compoziţia unor materiale dentare, iar utilizarea lor necorespunzătoare duce
la leziuni grave.
Severitatea leziunilor depinde de:
▪ tipul de agent chimic;
▪ concentraţie;
▪ durata contactului cu ţesuturile.
Clinic se manifestă prin aspectul albicios al suprafeţei mucozale (fibrină), care
ulterior se poate exfolia, expunând o eroziune sau ulceraţie dureroasă, care se vindecă greu.
Tratamentul constă în băi bucale neutralizante, antiseptice şi soluţii anestezice
topice.

4.2.Arsuri chimice cu acid tricloracetic şi paraformaldehidă

Aceşti agenţi chimici sunt de asemenea extrem de caustici, iar leziunile pe care le
produc au iniţial o suprafaţă albicioasă, care evoluează spre necroză. Perilezional întâlnim
inflamaţie, eroziune, ulceraţie.Vindecarea este spontană în 1-2 săptămâni.
Manipularea buletelor cu acid tricloracetic şi a produşilor cu paraformaldehidă trebuie
făcută cu atenţie, produsele trebuie bine dozate.

4.3.Arsura cu eugenol
Eugenolul pur este un 2-metoxi-4-alilfenol folosit încă destul de frecvent în
pedodonţie. Atingerea din greşeală a mucoasei bucale duce la apariţia unei leziuni cu
suprafaţa alb-maronie, care se acoperă repede de fibrină cu eroziune subiacentă. Leziunile se
vindecă în mai puţin de o săptămână.

4.4.Arsura cu aspirină
Părinţii, mai ales bunicii, când copiii au dureri în sfera oro-dentară, preferă acest
tratament original: aplică ¼ sau ½ de tabletă de aspirină la "locus dolenti". Pe ţesuturile
adiacente apar leziunile. Mucoasa este albicioasă, cu eroziuni dureroase şi evoluţie spre
necroză. Vindecarea are loc într-o săptămână fără măsuri terapeutice.

4.5.Arsura acrilică
Apare la copiii purtători de aparate mobile şi mobilizabile şi se datorează,
monomerului rezidual (din acrilat), în exces sau căldurii din timpul polimerizării. Leziunile
apar de obicei în cursul reparaţiilor aparatelor ortodontice.
Clinic se manifestă prin eritem, senzaţie de combustie, simptome asemănătoare cu
cele din stomatopatiile protetice. Dacă anumite părţi moi au contact direct cu monomerul
rezidual aspectul leziunilor variază, în funcţie de timpul de purtare al aparatului.

5
 5.Leziuni orale medicamentoase
5.1.Stomatita antibiotică
Mucoasa orală prezintă un eritem difuz nespecific, iar limba este roşie şi dureroasă,
papilele filiforme sunt descuamate, cu aspect de limbă păroasă şi candidoză.
Limba păroasă apare pe fondul unor tulburări sistemice (anemie) şi la copii expuşi
radiaţiilor capului şi gâtului pentru diverse formaţiuni tumorale maligne.
Tratamentul vizează întreruperea administrării de antibiotice, administrarea de
vitamine din complexul B şi nistatin pentru candidoză.

6.Leziuni pigmentate
Atât la copii cât şi la adulţi, pe mucoasa bucală fixă sau mobilă apar uneori leziuni
pigmentare. Ele trebuiesc examinate cu atenţie pentru că pot fi banale, dar pot avea şi
potenţial malign.

6.1. "Tatuajul cu amalgam"

Acest tip de leziune apare fie ca o depunere ionică şi se manifestă ca o metaloză sau
rezultă în urma "aspirării" unor particule de amalgam la nivel gingival.
Clinic apare ca pigmentaţii gri-albăstrui circumscrise sau difuze, cu suprafaţă
lucioasă, asimptomatică, care pe radiografii se evidenţiază sub forma unor particule
radioopace. Anamneza relevă în antecedente un tratament restaurativ cu amalgam.
Localizarea poate fi pe gingie, mucoasa bucală sau alveolară şi nu necesită tratament. La
cerere pot fi excizate.
Diagnosticul diferenţial se face cu: hematomul, macula orală melanotică, nevul
melanocitic.

6.2.Nevul melanic
Este o leziune congenitală cu potenţial malign, putând avea o localizare multiplă pe
corp.
Clinic se prezintă sub forma unui nodul bine circumscris, albastru, maro sau negru,
asimptomatic, cu localizare la nivelul buzei, palatului dur, gingie.
Tratamentul constă în excizie profundă şi este bine să se facă într-un serviciu
specializat de chirurgie oro-dentară.
Diagnosticul diferenţial se face cu: macula orală melanotică, "tatuajul cu amalgam",
hematomul.

7.Leziuni orale din infecţiile virale

7.1.Gingivo-stomatita herpetică primară
Gingivo-stomatita herpetică este cea mai frecventă infecţie virală a mucoasei orale şi
este dată de virusul herpes simplex tip l (HSV-1). Poate apare pe buze, dar şi oriunde pe
mucoasa bucală în legătură cu anumite condiţii locale (intervenţii chirurgicale locale) sau
afecţiuni generale care deprimă sistemele imunitare.

6
 Clinic prezintă următoarea simptomatologie:
• manifestări generale: temperatură ridicată, stare de rău general, dureri de cap
şi gât, în 1-3 zile apare faza eruptivă;
• manifestări orale: mucoasa roşie, edemaţiată, cu vezicule coalescente. În 24
de ore are loc spargerea veziculelor, cu apariţia ulceraţiilor, înconjurate de un
halou eritematos; în această perioadă durerile diminuă.
Ulceraţiile se vindecă în 10-14 zile, fără cicatrici.
Tratamentul este simptomatic şi medicamentos cu acyclovir (Zovirax). Sistemic se
administrează tablete, iar local după spargerea veziculelor, se recomandă atingeri cu acid
cromic (Septodont) pentru a preveni suprainfecţiile.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
• ulcerele herpetiforme;
• ulcerele aftoase;
• boala mâinii-piciorului şi gurii;
• stomatita streptococică;
• gingivo-stomatita acută ulcero-necrotică.

7.2. Stomatita herpetică secundară

Stomatita herpetică secundară este dată de virusul herpes simplex recurenţial. Infecţia
cu acest virus diferă de infecţia primară şi clinic se manifestă prin vezicule mici, apropiate,
iar simptomatologia generală este absentă. Este de fapt o reactivare cu HSV-l la persoanele
cu preinfecţie.
Factorii predispozanţi în reactivarea virusului sunt:
▪ stresul emoţional;
▪ stările febrile;
▪ extracţii laborioase ale dinţilor;
▪ aparatele ortodontice.
!!! Atenţie: recent s-a precizat că leziunile herpetice recurente reprezintă o
manifestare comună cu SIDA.
Deci odată depistaţi aceşti copii, trebuie îndrumaţi către servicii de specialitate.
Tratamentul este simptomatic şi medicamentos cu acyclovir.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
⬧ ulcere herpetiforrne;
⬧ ulcere aftoase;
⬧ herpes zoster;
⬧ stomatita streptococică.

7.3. Herpes labialis

Herpesul labial sau comisural este dat de reactivarea HSV-1 cu localizare în
ganglionii nervilor senzitivi şi este cea mai comună formă de infecţie herpetică recurentă.
Predilecţia este de 2/l în favoarea sexului feminin şi se localizează la nivelul buzei
superioare sau inferioare. Simptomele prodromale sunt arsuri, durere, prurit (Sirois DA).

7
 Clinic se manifestă prin edem, roşeaţă marginală, urmate de apariţia unor mici
vezicule, care se ulcerează şi dispar în 5-8 zile. Recurenţa este favorizată de febră, stres,
expunerea la radiaţii şi dispar în 5-8 zile.
Tratamentul este simptomatic, la care se asociază aplicaţii locale cu unguent cu
acyclovir (Zovirax).
Diagnosticul diferenţial se face cu: leziuni traumatice, impetigo.

7.4.Varicela
Este o boală acută contagioasă a copilăriei şi este rezultatul infecţiei cu virusul
varicelei-zoster, care apare cu incidenţă crescută primăvara şi iarna.
Simptomatologia generală: incubaţia durează l0-20 de zile şi debutează cu dureri de
cap, febră şi apariţia unei erupţii cutanate maculo-papulare care ulterior se acoperă de cruste,
elemente noi apar în valuri la 2-4 zile interval.
Simptomatologia orală constă din mici vezicule care se sparg, rezultând o eroziune
cu suprafaţa albicioasă, înconjurată de un halou roşu, localizate cu predilecţie pe palat şi
buze.
Diagnosticul diferenţial se face cu: leziuni herpetice, ulcerul aftos, stomatita
streptococică.

7.5. Rubeola
Este o boală contagioasă dată de un paramixovirus şi prezintă următoarea
simptomatologie:
▪ generală: incubaţia durează 8-10 zile, după care apar febra, tusea şi stare de
rău general, după 3-4 zile apare o erupţie maculo-papulară caracteristică, în
spatele urechii, pe frunte şi faţă;
▪ orală: semnul patognomonic descris de Koplik (pete alb-albăstrui cu aureolă
roşie în dreptul Ml şi M2 cu l-2 zile înainte de instalarea erupţiei cutanate).
Tratamentul este simptomatic.
Diagnosticul diferenţial se face cu: varicela, mononucleoza infecţioasă, candidoza
acută.

7.6. Herpangina
Herpangina este o infecţie acută cu virusul Coxackie - grupA (tip l - 6, 8,10 şi 22)
care afectează copiii şi adulţii tineri, cu incidenţă crescută vara şi toamna.
Simptomatologia generală: boala debutează cu febră 38-40 grade, dureri de cap,
alterarea stării generale şi disfagie.
Simptomatologia orală: în 24-48 h la nivelul mucoasei orale apare un eritem difuz,
cu erupţie veziculară cu predilecţie în palat şi orofaringe; veziculele sunt mari, numeroase şi
se sparg. Apoi apar eroziuni, care se vindecă în 7-l0 zile.
Tratamentul este simptomatic.
Diagnosticul diferenţial: gingivo-stomatita herpetică primară, ulcerul aftos, faringita
acută streptococică.

8
 7.7. Mononucleoza infecţioasă
Este o boală acută dată de virusul Epstein-Barr, cel mai frecvent apărând la copii şi
adulţii tineri.
Incubaţia este mai lungă, 30-50 de zile, iar manifestările orale se prezintă sub formă
de peteşii pe palat, edemul uvulei şi faringită.
Tratamentul este simptomatic.

7.8.Boala mână-picior-gură (hand-foot-mouth)

Agentul etiologic este virusul Coxsakie A16 (rar A5, A10) şi afectează copiii şi adulţii
tineri.
Manifestările orale: pe limbă, mucoasa bucală, palat, apar 5-10 vezicule mici, care se
sparg şi ulterior apar ulceraţii (2-6 mm) dureroase; veziculele apar şi pe mâini şi picioare
(faţa dorsală a degetelor). După 5-8 zile fenomenele retrocedează.
Diagnosticul diferenţial: ulcer aftos, stomatita herpetică primară şi secundară,
herpangina.

7.9. SIDA
O.M.S. şi Centrele pentru Controlul Sănătăţii au stabilit următorul deziderat: orice
boală oportună virală, bacteriană, fungică, infecţie helmintică, neoplasme (sarcomul Kaposi)
trebuie suspectată ca făcând parte din manifestările SIDA.
Se exclude diagnosticul de SIDA atunci când:
▪ testele pentru SIDA sunt negative;
▪ numărul limfocitelor T-helper este normal sau crescut;
▪ rata limfocitelor T-helper/T-supresor este normală sau crescută.
Există două categorii de bolnavi: cei cu boală manifestă şi cei clinic sănătoşi, dar
purtători de anticorpi H.I.V. (Siroidis DA.).
Sunt considerate persoane cu risc, următoarele categorii:
• homosexualii (75%);
• bisexualii;
• consumatorii de droguri;
• hemofilicii,
• transfuzii repetate.
În ceea ce priveşte simptomatologia orală, ea poate cuprinde trei grupe majore de
afectări:
a) Infecţioase:
▪ fungice: candidoza, care este o manifestare precoce şi comună (75%) şi
histoplasmoza;
▪ virale: herpes simplex şi zona zoster (incidenţă crescută), condyloma
acuminatum orală, veruca vulgaris;
▪ leucoplazia păroasă (,,hairyleukoplakia") care este o manifestare unică
asimptomatică asociată cu SIDA: suprafaţă neregulată, iniţial netedă şi
lucioasă, localizată pe marginile şi faţa ventrală a limbii. Atenţie: reprezintă
risc semnificativ pentru SIDA!

9
 ▪ bacteriene: gingivita ulcero-necrotică.
b) Neoplazice: sarcomul Kaposi este cel mai frecvent neoplasm (30%) asociat cu
SIDA şi 50% dintre pacienţi prezintă leziuni precoce orale pe palat şi gingie, sub forma unor
macule şi papule pigmentate; ulterior apar tumori lobulate şi ulceraţii.
c) Alte manifestări: ulcer aftos, xerostomie, inflamaţia glandelor salivare.

8.Leziuni orale din infecţiile bacteriene

8.1.Scarlatina
Scarlatina este o boală infecţioasă dată de streptococul din grupa A şi prezintă
următoarea simptomatologie:
▪ semne generale: incubaţia durează 2-4 zile după care apare febra, faringita, adenopatii
şi dureri de cap; erupţia apare la 1-2 zile după faringită.
▪ manifestări orale: mucoasa orală este roşie, edemaţiată, limba este acoperită de
depozite albicioase şi ulterior se produce hipertrofia papilelor fungiforme şi apare
aspectul de "limbă zmeurie".
Tratamentul este antibiotic cu penicilină injectabilă sau eritromicină.
Diagnosticul diferenţial se face cu: mononucleoza infecţioasă, boala Kawasaki,
reacţii medicamentoase.

8.2.Gingivita ulcero-necrotică acută (GUNA)

Mai este cunoscută ca "gingivo-stomatita de tranşee", deoarece a fost văzută la mulţi
soldaţi din primul război mondial şi este dată de o asociaţie fuzo-spiralară. Debutul afecţiunii
este brusc, cu dureri mari la nivelul dinţilor şi gingiilor. Durerea este mai intensă la nivelul
ulceraţiilor ce apar la nivelul papilelor. Ele sunt decapitate şi se acoperă de pseudomembrane
alb-gri.
Tratamentul este de urgenţă (controlarea durerii, ameliorarea stării de igienă,
combaterea infecţiei şi ameliorarea stării generale), etiologic (antibioterapie generală şi
locală) şi prevenirea recidivelor (se înlătură toţi factorii de microiritaţii din cavitatea bucală).
La aproximativ 7-10 zile totul revine la normal.

9.Leziuni orale fungice: candidoza

Afecţiunea este determinată de Candida Albicans, care face parte din flora saprofită a
cavităţii bucale la 50%, dintre persoane. În apariţia ei sunt implicaţi următorii factori
predispozanţi:
▪ imaturitatea imunitară a nou-născutului;
▪ tratament antibiotic de lungă durată;
▪ diabetul zaharat;
▪ tratament cu corticosteroizi;
▪ tratamente ortodontice.
Există trei forme clinice de candidoză mai des întâlnite:
➢ candidoza acută pseudomembranoasă;
➢ candidoza acută atrofică (asociată cu SIDA);
➢ candidoza cronică atrofică numită şi "stomatită dentară".

10
 Dintre acestea, mai frecventă la copii este candidoza acută pseudomembranoasă
(muguet, mărgăritărel, thrush)
Poate să afecteze într-un procent redus nou-născuții. Muguetul apare la 7-10 zile de la
naștere. Debutul este brusc, sub forma unui eritem, inițial macular, apoi devine difuz. În cazul
utilizării antibioticelor în primul an de viață, se poate ajunge la o formă recidivantă și
persistentă a candidozei pseudomembranoase.
Aspect clinic: mucoasa este eritematoasă acoperită cu pseudomembrane alb-gălbui,
larg răspândite, de diverse dimensiuni, ce oferă aspectul de "lapte coagulat". Acestea pot să
fie îndepărtate prin ștergere, lăsând o suprafață cu aspect normal sau de culoare roșie,
lucioasă. Acest aspect îl va ajuta pe practician la confirmarea diagnosticului.
Simptomatologie: candidoza acută pseudomembranoasă este asimptomatică, dar
uneori se poate însoți de senzația de usturime și de uscăciune a gurii și poate provoca
discomfort la masticație și deglutiție.
Localizare: poate să apară oriunde pe mucoasa orală, dar sediul de predilecție este pe
mucoasa linguală, pe palat și pe mucoasa jugală
Tratamentul constă în igienă bucală şi medicaţie locală antifungică: Micostatin,
Stamicin, Nistatin sub formă de suspensii pentru clătit, tablete de supt; se mai folosesc
Amfotericin B, Clotrimazol, Miconazol (Daktarin) etc. Tratamentul general este rezervat
formelor grave de candidoză sau la pacienţii cu imunodeficienţă (Nizoral, Diflucan).

10. Aftele bucale recidivante

Aftele bucale recidivante trebuie deosebite de aftele minore şi de cele herpetiforme.
Formele recidivante apar de mai multe ori pe an la copii şi adolescenţi. Sunt de obicei unice
dar pot fi şi grupate. Leziunile sunt dureroase.
Aftele minore sunt o afecţiune foarte răspândită a mucoasei bucale interesând 10-
60% din populaţie. De multe ori simptomatologia relativ puţin deranjantă face ca cei mai
mulţi dintre pacienţi să nu se prezinte la medic pentru tratament.
Etiologia aftelor recidivante este necunoscută, dar pot fi implicaţi anumiţi factori:
▪ factori imunologici (imunitate umorală şi mediată celular);
▪ factori microbieni (streptococul tip 2A şi streptococul sanguis prin antigenele
lor şi prin metabolism);
▪ factori virali (la persoanele cu SIDA la care se constată prezenţa virusului
herpetic şi a adenovirusurilor);
▪ factori alergici: anumite alimente (alune, ciocolată, brânzeturi fermentate,
fragi);
▪ factori nutriţionali: deficitul de vitamina B 12, acid folic.
Clinic: debutul are loc sub forma unei mici zone eritemetoase, însoţită de senzaţie de
arsură sau usturime; după 12-14 h apare o ulceraţie cu contur net, rotundă sau ovalară,
acoperită cu depozite de fibrină alb-galbui. Periferic prezintă un halou roşu congestiv, iar
mucoasa este edemaţiată; leziunile pot dura 1-2 săptămâni, iar vindecarea este fără cicatrici.
Aftele sunt dureroase şi produc tulburări funcţionale.
Localizarea lor este la nivelul mucoasei labiale, jugale, marginile şi faţa inferioară a
limbii, fundul de sac vestibular, planşeul bucal, palatul moale, pilierii amigdalieni.

11
 Aftele (ulcerele) herpetiforme apar la 10% din pacienţii cu afte şi se caracterizează
prin mici ulceraţii de 1-3 mm, grupate (de la 10 până la 100 de elemente). Sunt foarte
dureroase şi dispar spontan după 1-2 săptămâni. Se localizează de obicei pe mucoasa mobilă.
Spre deosebire de erupţia herpetică nu sunt precedate de vezicule şi nu conţin particule virale.
Aftele banale rareori pot fi confundate cu alte afecţiuni ale mucoasei, dar aftele
herpetiforme trebuie diferenţiate de erupţia herpetică şi herpangină.
Tratamentul local:
▪ Corticoizii scurtează evoluţia aftelor, grăbesc vindecarea şi ameliorează
simptomatologia. Se folosesc: Betametazon sodic, Triamcinolon sau
Hidrocortizon. Se pot administra în adezivi de mucoasă (Orabase), în tablete
de supt (Betneval), în colutorii sau băi de gură compuse.
▪ Antibioticele: au fost propuse Tetraciclina în asociaţie cu Stamicin şi un
corticoid în colutorii sau băi de gură. Pacientul se clăteşte 5 minute de 3-4 ori
pe zi.
▪ Antisepticele urmăresc prevenirea suprainfectării ulceraţiilor. Se recomandă
Clorhexidina soluţie apoasă 0,05-0,2%, sau în preparate standardizate Eludril,
Hextril, Plak-Out.
▪ Anestezice locale: xilocaina 0,5-2% adăugată în formule magistrale compuse.
▪ Antiinflamatoare: acidul acetil salicilic (aspirina) poate fi folosit în băi bucale
de 4 ori pe zi înaintea meselor. Se foloseşte o tabletă de aspirină efervescentă
de 300-500 mg la jumătate de pahar de apă. Se mai pot folosi alte preparate
antiinflamatorii pe bază de azulen, pyralvex, etc.
▪ Soluţie contra aftelor (produs românesc).
▪ Causticele locale: nitrat de argint 20-30%, acid tricloracetic 10-15% sau acid
cromic prin atingeri stricte ale ulceraţiilor timp de 3-4 zile, grăbesc
vindecarea.
Tratamentul general:
⬧ Corticoterapia sistemică este indicată în cazurile grave (Prednison în doze
medii timp de l-2 săptămâni).
⬧ Imunoterapia este indicată în formele grave (Levamisol sau Imudon).
⬧ Antimalaricele de sinteză (Plaqueuil) au ca efect scurtarea episoadelor
lezionale.

11.Cheilita angulară
Clinic se caracterizează prin fisuri comisurale adânci care sângerează şi se ulcerează,
dezvoltând superficial cruste exudative; sunt însoţite de senzaţia de uscăciune şi arsură.
Localizarea de predilecţie este comisura buzelor şi apare frecvent la copiii cu
respiraţie orală şi la cei care frecvent îşi umezesc buzele cu salivă. Ca germeni responsabili
pot fi implicaţi: candida albicans, stafilococi, streptococi.
Dacă fenomenele persistă, tratamentul constă din unguente cu antifungice sau
antibiotice.
Diagnosticul diferenţial se face cu: impetigo, ulcerul herpetic recurent.

12
Bibliografie

1. Alessi E et al, Oral hairy leukoplakia. J Am Acad Dermatol, 1990;22: 79-86.

2. Boghossian CS, Castro GF, Teles RP et al. Salivary microbiot of HIV-positive children and its
correlation with HIV status, oral diseases and total secretory Ig A. J Paed Dent 2008; 3: 205-216.
3. Bratu E, Glăvan F. Practica pedodontică, Ed. Orizonturi Universitare, Timişoara, 2005.
4. Cameron AC, Widmer RP, Handbook of Paediatric Dentistry. 3rd ed., Mosby Elsk, 2008: 169-218.
5. Cohn EA et al, Hereditary gingival fibromatosis: aggressive 2-stage surgical rejection in lieu of
traditional therapy. Annals of Plastic Surgery 2006;57(5): 557-560.
6. Coogan MM et al, Oral lesions in infection with human immunodeficiency virus. Bulletin of world
Health Organisation, September 2005;83(9).
7. Eversole LR. Clinical Outline of Oral Pathology: diagnosis and treatment. 3rd ed., Lea & Febiger,
1992.
8. Flaitz CM, Differential diagnosis of oral mucosal lesions în children and adolescents, Chapter 2, Adv
Dermatol, 2000;16: 39-79.
9. Flaitz CM, Baker KA, Treatment approaches to common symptomatic oral lesions in children. Dent
Clin North Am 2000;44: 671-696.
10. Gorlin RJ, Cohen MM Jr, Hennekam RCM. Syndromes of the head and neck, ed 4, Oxford University
Press, 2001.
11. Hakkinen L, Csiszar A, Hereditary gingival fibromatosis: characteristics and novel putative
pathogenetic mechanisms. J Dent Ress 2007;86: 25-34.
12. Langlais RP, Miller CS, Color Atlas Of Common Oral Diseases. 2nd ed. William&Wilkins, 1992.
13. Laskaris G, Oral Manifestations of Infectious Diseases, Dent Clin of North Am, 1996;40: 395-423.
14. Laskaris G, Color Atlas of Oral Diseases în children and adolescents, Thieme Stuttgart, 2000.
15. Le Breton G. Traite de semiologie et Clinique odonto-stomatologie. Ed.CdP, 1997.
16. Maxim A. Periodontologie pediatrică. Ghid clinico-terapeutic. Ed. Sedcom libris, Iaşi, 2011.
17. Neville BW, Damm DD, Allen CM, Bouquot JE. Oral and maxillofacial pathology, ed 2, Saunders,
Philadelphia, 2002.
18. Nowak AJ - Pediatric dentistry:Infancy through adolescence, Ed. Saunders, 2019, 6th edition
19. Rahn R, Schneider M, Ghahremani M. Erkrankungen und Veranderungen der Mundeschleimhaut:
Klinishe und histologishe Befunde. Hoechst Frankfurt, 1995.
20. Regezzi J A, Sciuba J. Oral Pathology: Clinical pathologic correlations. W.B.Saunders comp, 2nd ed.,
1993.
21. Sawaf MH, Ouhayoun JP. Histologie de la Muqueuse buccale normale. Rev D'odonto-Stomatologie,
tome 21, 1992;2: 85-94.
22. Scully C et al. Oral manifestations of HIV infection and their management. More common lesions. Oral
Surg Oral Med Oral Pathol, 1991;71: 167- 171.
23. Scully C, Welbury R, Flaitz C, de Almeida OP, A color atlas of orofacial health and disease in
children and adolescence, ed. 2, Martin Dunitz Ltd., London, 2002.
24. Yigit N, Aktas E, Ayyldiz A. Antifungal activity of tooth pastes against oral Candida. J Mycol Med
2008;18: 141-146.

13