DELIA MIRCEA

1
 Cuprins

1.Etapele înfiinţãrii unei firme 6

2.Obligaţii dupã constituirea firmei 12

2.1.Ce trebuie sã ştii despre registrul unic de control ? 13

2.2.Declaraţia la fondul de risc şi accidente 14

2.3.Constituirea rezervei legale 14

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României 2.4.Declaraţia de înregistrare fiscală 15
Mircea, Delia-Sorina
2.5. Înregistrarea în Registrul Operatorilor Intracomunitari 15
    Finanţe pentru întreprinzători / Mircea Delia-Sorina. - Cluj Napoca :
Limes, 2011 2.6.Efectele încãlcãrii cerinţelor legale de constituire a societãţii 16
     Bibliogr. 2.7.Operaţii interzise administratorilor 16
     ISBN 978-973-726-638-5
2.8.Registrul asociaţilor 17

336
3.Alegerea regimului fiscal al firmei 18

3.1. Microîntreprindere sau plãtitor de impozit pe profit 19

3.2.Cotele de impozitare 19

3.3.Înregistrarea ca plãtitor de TVA 19

4.Organizarea contabilitãţii 22

4.1.Sistemul simplificat de contabilitate 22

4.2.Responsabilitãţi pentru organizarea şi conducerea contabilitãţii 22

5.Programe informatice 24

5.1.Casa de marcat 25

5.1.1.Exceptãri de la lucrul cu casa de marcat 26

5.1.2.Tipuri de aparate de marcat electronice fiscale 27

5.1.3.Obligativitatea eliberãrii bonului fiscal şi a facturii 27

5.1.4.Cum se corecteazã sau anuleazã un bon fiscal ? 27

5.1.5.Factura 28

5.1.6.Refacturarea 29

6.Relaţia cu banca 31

6.1.Sfaturi utile în alegerea bãncii 31

6.2.Deschiderea contului bancar 32

3
6.3.Poprirea conturilor bancare 32 7.5.Impozite şi taxe 59

6.3.1.Obiectul popririi 32 7.5.1.Corectarea declaraţiilor fiscale 62

6.3.2.Organe care pot dispune popririle 33 7.5.2.Impozitul pe profit şi impozitul pe venitul microîntreprinderilor 62

6.3.3.Conturi care de regulã nu pot fi poprite de cãtre instituţiile bancare 33 7.5.3.Aspecte juridice şi funcţionale ale sponsorizãrilor 70

6.3.4.Sume care de regulã nu pot fi poprite de cãtre bãnci 34 7.5.4. Înregistrarea în contabilitate a bunurilor achitate cu bon fiscal 72

7.5.5.Tichetele cadou 73
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente 35
7.5.6.Repartizarea profitului 74
7.1.Trezoreria 35
7.5.7.Certificatul de atestare fiscalã 74
7.1.1.Pentru ce are nevoie o firmã de numerar ? 35
7.5.8.Ce se întãmplã când faci plata unui impozit cãtre
7.1.2.Creditarea firmei de cãtre asociaţi/acţionari 35
bugetul de stat, greşit, în alt cont ? 75
7.1.3.Politica de cash flow 35
7.5.9.Compensarea TVA de recuperat cu TVA de platã 77
7.1.4.Care este circuitul numerarului într-o firmã ? 36
7.5.10.Deconturile de TVA cu suma negativã 78
7.1.5.Punctele cheie în analiza circuitului numerarului 36
7.5.11.Impozite şi taxe locale 79
7.1.6.Ciclul operaţional al unei firme 37
7.6.Leasing 83
7.1.7.Ce mãsuri se pot lua pentru a reduce durata ciclului operaţional ? 37
7.7.Dividende 84
7.1.8.Documentele contabile utilizate în administrarea casieriei, sunt: 38
7.7.1.Principii generale ale politicii de acordare a dividendelor 84
7.1.9.Modalitãţi de protecţie la fluctuaţiile de curs valutar 38
7.7.2.Politica de dividende 84
7.2.Despre deconturi de cheltuieli gospodãreşti , de cãlãtorie şi diurnã 40
7.7.3.Declararea, reţinerea şi plata impozitului pe dividende 85
7.3.Mijloace fixe 41

7.4.Salarizare 45 8.Guvernanţa corporativã 87

7.4.1.Procedurã şi etape angajare 45

9.Inventarierea patrimoniului 89
7.4.2.Întocmirea contractului de muncã 46

7.4.3.Certificatul medical la angajare 46 10.Contabilitatea costurilor 93

7.4.4.Cote contribuţii 46 10.1. Costuri fixe şi costuri variabile 93

7.4.5.Fişele fiscale 47
11.Gestionarea inspecţiei fiscale 96
7.4.6.Reţinerile din salariu 48
11.1.Ce ar fi bine sã ştii ? 98
7.4.7.Concediul de odihnã anual 49
11.2.Noile contravenţii şi amenzi prevãzute în Legea actualizatã a contabilitãţii 98
7.4.8.Registrul general de evidenţa a salariaţilor 51

7.4.9.Dosarul personal al salariatului 53 12.Arhiva 101

7.4.10.Avantajele în naturã 53
13.Indicatori şi utilitatea lor 106
7.4.11.Contravenţii şi sancţiuni 55

7.4.12.Excepţii de la calculul contribuţiilor sociale obligatorii 56

7.4.13.Tichetele de masã 58

4 5
 1.Etapele înfiinţãrii unei firme

1.Etapele înfiinţãrii unei firme Prima etapã în derularea oricãrui tip de afacere este înregistrarea sub o formã juridicã.
Iatã ce paşi trebuie sã faci pentru a înregistra o societate cu rãspundere limitatã:

a. Rezervarea denumirii firmei la ONRC

Înainte de rezervarea efectivã a numelui, asociaţii trebuie sã alcãtuiascã o lista scurtã

cu trei potenţiale denumiri. Rezervãrile sunt la nivel naţional, ceea ce înseamnã cã nu
vei putea rezerva o denumire dacã este deja rezervatã în alt judeţ.

Existã o facilitate de verificare a disponibilitãţii denumirii firmei pe site-ul :

http://recom.onrc.ro/

La sediul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului va trebui sã completezi o cerere

în original şi sã achiţi taxa de rezervare.

În urma acestei operaţiuni se elibereazã de la registru o dovadã privind disponibilitatea

denumirii firmei, care va servi ulterior în diverse situaţii : pentru întocmirea contractului
de comodat/închiriere, la bancã, sau la notar pentru diverse declaraţii.

b. Determinarea sediului social al viitoarei societãţi

Aici existã mai multe situaţii, spaţiul putând fi pus la dispoziţie:

• printr-un contract de comodat (un act cu titlu gratuit, deci nu se

menţioneazã plata unei chirii) ;
• printr-un contract de închiriere – între persoana sau persoanele care deţin
imobilul şi viitoarea societate;

În ambele cazuri, contractul se completeazã la beneficiar cu numele societãţii în curs

de constituire , menţionându-se cã este vorba despre o societate în curs de constituire
.

La acest contract se anexeazã o copie dupa un act de proprietate asupra imobilului

-extras CF nu mai vechi de 30 de zile.

c. Înregistrarea la finanţe a contractului pentru spaţiu

Contractul de comodat/închiriere, împreunã cu extrasul CF nu mai vechi de 30 de zile,

douã timbre de doi lei (sau un timbru în valoare de patru lei ) şi copia după buletinul
reprezentantului legal al societãţii (administratorul) se depun la finanţe pentru
înregistrare. La dosar se depune (în unele cazuri) şi o copie dupã dovada de unicitate.
6 7
1.Etapele înfiinţãrii unei firme
În cazul în care nu eşti reprezentantul legal al societãţii va fi necesarã şi o împuternicire
de la reprezentantul legal (autentificatã notarial).
Scopul depunerii contractului la Administraţia Financiarã este obţinerea unei
adeverinţe de sediu social, adeverinţã în care este menţionat dacã la adresa respectivã
mai funcţioneazã (sau nu) o altã societate comercialã.
d. Acordul proprietarilor
• Daca imobilul cu destinaţie de sediu social este o casã , nu este nevoie de nici un
acord din partea vecinilor/asociaţiei de proprietari.
• În cazul unul apartament dintr-un bloc, este nevoie de acordul vecinilor cu care
existã perete comun (pe verticalã şi orizontalã) şi în plus, şi acordul asociaţiei de
proprietari.
→ Dacã la sediul social la care urmeazã sa înregistrezi firma mai existã un alt sediu
social, pentru o altã firmã, atunci trebuie sã te asiguri cã existã spaţiu suficient pentru
a funcţiona ambele, în caz contrar, va trebui sã te gândeşti la un alt sediu pentru firmã.
Dacã existã spaţiu suficient pentru a funcţiona mai multe societãţi va trebui sã dai o
declaraţie la notar , pe proprie rãspundere, în calitate de administrator, ca în imobilul
respectiv pot funcţiona mai multe societãţi.
Ca administrator, când mergi la notar pentru aceastã declaraţie , ar fi bine sã ai asupra
ta cât mai multe documente cum ar fi : dovada rezervãrii denumirii firmei, extrasul CF,
eventual actul constitutiv. La cabinetul notarial se va redacta aceastã declaraţie şi o
vei semna împreunã cu notarul.
e. Întocmirea actului constitutiv
Actul constitutiv poate fi redactat şi de cãtre tine, nu este nepãrat necesar sã fie
întocmit de cãtre un avocat (deşi acest lucru te scuteşte de un efort în plus).
Existã diverse modele de acte constitutive disponibile pe internet : pentru firme
cu asociat unic sau cu mai mulţi asociaţi, pe care poţi sã le adaptezi în funcţie de
specificul firmei.
Trebuie doar sã ţii cont ca actul constitutiv al societãţii cu rãspundere limitatã trebuie
sã cuprindã obligatoriu urmãtoarele elemente :
• datele de identificare ale asociaţilor;
8 9
1.Etapele înfiinţãrii unei firme
• forma, denumirea şi sediul social;
• obiectul de activitate al societãţii, cu precizarea domeniului şi a activitãţii
principale;
• capitalul social, cu menţionarea aportului fiecãrui asociat, în numerar sau în
naturã, valoarea aportului în natura şi modul evaluãrii. De asemenea, la societãţile
cu rãspundere limitatã se vor preciza numãrul şi valoarea nominalã a pãrţilor
sociale, precum şi numãrul pãrţilor sociale atribuite fiecãrui asociat pentru aportul
sãu;
• asociaţii care reprezintã şi administreazã societatea sau administratorii neasociaţi,
datele lor de identificare, puterile ce li s-au conferit şi dacã ei urmeazã sã le exercite
împreunã sau separat;
• în cazul societãţilor cu rãspundere limitatã, dacã sunt numiţi cenzori sau auditori
financiari, datele de identificare ale primilor cenzori, respectiv ale primului auditor
financiar;
• partea fiecãrui asociat la beneficii şi la pierderi;
• sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unitãţi
fãrã personalitate juridicã , atunci când se înfiinţeazã o datã cu societatea, sau
condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioarã, dacã se are în vedere o atare înfiinţare;
• durata societãţii;
• modul de dizolvare şi de lichidare a societãţii.
Codul CAEN
O firmã poate sã deruleze doar activitãţile menţionate în actul constitutiv.
Fiecare firmã, persoanã fizicã autorizatã, întreprindere familialã sau întreprindere
individualã are un singur obiect principal de activitate cãruia îi corespunde un
singur cod CAEN, care este declarat obligatoriu, la constituire, este prevãzut în actul
constitutiv sau statut şi apare în certificatul de înregistrare.
Pentru a evita situaţiile în care apare ocazional o activitate care nu este menţionatã în
actul constitutiv, unele societãţi introduc în acesta tot codul CAEN.
Aceastã operaţiune nu este însã recomandatã, datoritã actualizãrilor care pot aparea
în structura codurilor CAEN şi care fac dificilã modificarea actului constitutiv .
f. Depunerea capitalului social la bancã
Capitalul social se poate depune la orice bancã . O datã ajuns la bancã va trebui sã
completezi un set de formulare care sunt specifice fiecãrei bãnci , sub îndrumarea
funcţionarului bancar. Ar fi bine sã ai la tine actul constitutiv şi dovada rezervãrii
denumirii firmei.
1.Etapele înfiinţãrii unei firme 1.Etapele înfiinţãrii unei firme

Dupã deschiderea acestui cont, vei depune la casieria bãncii suma aferentã capitalului → Cazierul fiscal pentru administrator nu se obţine de la Ministerul de Finanţe, ci este
social . Capitalul social minim pentru SRL este de 200 lei. cerut automat de cãtre Registru, prin cererea de înregistare menţionatã anterior.

Banca îţi va elibera un document doveditor : chitanţã, extras de cont sau o altã dovadã → Conform art. 14 din legea societãţilor comerciale :
de depunere numerar.
• persoana fizicã sau o persoanã juridicã nu poate fi asociat unic decât într-o
g. Completarea documentelor cerute de Registrul Comerţului pentru înregistrare singurã societate cu rãspundere limitatã.

Acestea se gasesc pe site-ul ONRC : www.onrc.ro, în secţiunea « formulare « şi sunt :
• cererea de înregistrare;
• anexa 1 la cererea de înregistrare (privind vectorul fiscal);
• declaraţia pe proprie rãspundere.
h. Depunerea actelor la Registrul Comerţului
Dupã ce toate aceste documente sunt pregãtite, în ziua depunerii lor la Oficiul
Registrului Comerţului, vei mai primi spre completare, pe loc, şi specimenul de
semnãturã.
• o societate cu rãspundere limitatã nu poate avea ca asociat unic o altã societate
cu raspundere limitatã, alcãtuitã dintr-o singurã persoanã.
• în caz de încalcare a prevederilor anterioare, statul, prin Ministerul Finanţelor
Publice, precum şi orice persoanã interesatã poate cere dizolvarea pe cale
judecãtoreascã a unei societãţi astfel constituite.
• contractele între societatea cu rãspundere limitatã şi persoana fizicã sau persoana
juridicã, asociat unic al celei dintãi, se încheie în formã scrisã, sub sancţiunea
nulitãţii absolute.

⌂ Facem acum o micã recapitulare a conţinutului dosarului :

• actul constitutiv (listat în câte exemplare originale doreşti, de regulã câte unul
pentru fiecare asociat);
• dovada de spaţiu ;
• contract de comodat/închiriere;
• extras CF;
• documentele primite de la finanţe privind sediul social;
• declaraţia pe propria rãspundere datã la notar în cazul în care la acel sediu
funcţioneazã şi alte societãţi comerciale;
• acceptul asociaţiei de proprietari;
• dovada depunerii capitalului social de la bancã;
• dovada rezervãrii denumirii firmei ;
• cererea de înregistrare şi anexa 1 ;
• declaraţia pe proprie rãspundere ;
• specimenul de semnãturã ;
• copii dupa carţile de identitate ale asociaţilor şi administratorilor.

La registru vei fi informat asupra datei la care sã te prezinţi pentru ridicarea

documentelor de înmatriculare (certificatului de înregistrare a firmei, hotãrârea
tribunalului judecãtoresc de pe lângã ONRC şi certificatul constatator).

10 11
 2.Obligaţii dupã constituirea firmei

2.Obligaţii dupã constituirea firmei Dupa constituirea firmei , trebuie sã ai în vedere urmãtoarele obligaţii:

• achiziţia de la sediul Ministerului Finanţelor Publice a registrului unic de control

(termen : 30 de zile de la înfiinţare) ;
• depunerea la casa de pensii a declaraţiei la fondul de risc şi accidente – prin care
se stabileşte comisionul datorat acestui fond, în funcţie de codul CAEN (declaraţia
se depune atãt pe hartie, cãt şi în format electronic) ;
• constituirea rezervei legale ;
• depunerea declaraţiei de înregistrare fiscalã ;
• înregistrarea în Registrul Operatorilor Intracomunitari, în cazul în care intenţionezi
sã efectuezi achiziţii/livrãri intracomunitare ;

2.1.Ce trebuie sã ştii despre registrul unic de control ?

În primul rând, actul normativ care reglementeazã acest registru este Legea nr. 252
din 10 iunie 2003.

Conform acestei legi:

1. contribuabilii, persoane juridice înregistrate la Oficiul Naţional al Registrului
Comerţului, autorizate potrivit legii, au obligaţia sã ţinã registrul unic de control.
2. celelalte categorii de contribuabili pot ţine registrul unic de control, în funcţie
de opţiunea acestora.

→ Contribuabilii nou-înfiinţaţi sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la data

înregistrãrii, sã achiziţioneze registrul unic de control.

‡ Scopul
Registrul unic de control are ca scop evidenţierea tuturor controalelor desfãşurate la
contribuabil de cãtre toate organele de control specializate, în domeniile: financiar-
fiscal, sanitar, fitosanitar, urbanism, calitatea în construcţii, protecţia consumatorului,
protecţia muncii, inspecţia muncii, protecţia împotriva incendiilor, precum şi în alte
domenii prevãzute de lege. Evidenţierea controalelor în registrul unic de control se
face cu semnãturile reprezentantului legal al contribuabilului şi organului de control.

‡ Obligaţii
Contribuabilii au obligaţia de a prezenta organelor de control registrul unic de
control. Organele de control au obligaţia de a consemna în registru, înaintea începerii
controlului, urmãtoarele elemente: numele şi prenumele persoanelor împuternicite
de a efectua controlul, unitatea de care aparţin, numãrul legitimaţiei de control,
numarul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare, obiectivele controlului, perioada
controlului, perioada controlatã, precum şi temeiul legal în baza cãruia se efectueazã
controlul.

12 13
2.Obligaţii dupã constituirea firmei
Organele de control sunt obligate ca înainte de începerea acţiunii de control sã consulte
actele de control încheiate anterior, care au legatura cu domeniul lor de activitate,
pentru a cunoaşte constatãrile fãcute, mãsurile stabilite şi stadiul îndeplinirii lor.
Controlul se poate desfãşura numai dupa consemnarea în registrul unic de control a
acestor date.
În situaţia neprezentãrii registrului unic de control, verificarea se efectueazã, iar
cauzele neprezentãrii se consemneazã în actul de control.
Dupa finalizarea controlului, în registrul unic de control se înscriu obligatoriu numarul
şi data actului de control întocmit.
‡ Întocmire
Registrul se numeroteazã, se sigileazã şi se pãstreazã de cãtre reprezentantul legal al
unitãţii verificate sau de înlocuitorul acestuia.
‡ Pãstrare
Registrul unic de control se ţine la sediul social şi la fiecare sediu secundar pentru care
s-au eliberat avize/autorizaţii şi/sau acorduri de funcţionare.
‡ De unde se poate cumpãra şi ce documente trebuie sã ai la tine ?
Registrul se elibereazã, contra cost, de direcţiile generale ale finanţelor publice din
raza teritorialã unde işi are sediul social contribuabilul, pe baza certificatului de
înregistrare, în cazul comercianţilor, şi pe baza certificatului de înregistrare fiscalã, în
cazul celorlalte categorii de contribuabili.
2.2.Declaraţia la fondul de risc şi accidente
În termen de 30 de zile de la înregistrarea primului contract de muncã pentru o
firmã nou infiinţatã , se depunde la casa de pensii declaraţia pentru fondul de risc şi
accidente.
Declaratia se depune în douã exemplare, semnate şi ştampilate, iar în format
electronic se depune un fişier în format excel . Pe lângã acesta se depune şi o copie
dupã contractul de muncã.
2.3.Constituirea rezervei legale
Dupã deschiderea firmei, sã nu uiţi ca din profitul societăţii sã repartizezi, în fiecare an,
cel puţin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta va atinge minimum
a cincea parte din capitalul social.
Dacã societatea are un capital social de 200 lei, rezerva legalã va fi in sumã de 40 lei.
14
2.Obligaţii dupã constituirea firmei
2.4.Declaraţia de înregistrare fiscală se depune în termen de 30 de zile de la:
a) data înfiinţării, în cazul persoanelor juridice, asocierilor şi al altor entităţi fără
personalitate juridică;
b) data eliberării actului legal de funcţionare, data începerii activităţii, data obţinerii
primului venit sau dobândirii calităţii de angajator, după caz, în cazul persoanelor
fizice.
Pe baza declaraţiei de înregistrare fiscală organul fiscal eliberează certificatul de
înregistrare fiscală, în termen de 10 zile de la data depunerii declaraţiei sau a cererii.
În certificatul de înregistrare fiscală se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscală.
2.5. Înregistrarea în Registrul Operatorilor Intracomunitari
Dacã intenţionezi sã derulezi operaţiuni intracomunitare pe firmã , trebuie sã ştii cã
este obligatoriu sã te înregistrezi în Registrul Operatorilor Intracomunitari.
La data solicitării înregistrării în scopuri de TVA persoanele impozabile şi persoanele
juridice neimpozabile vor solicita organului fiscal competent şi înscrierea în Registrul
operatorilor intracomunitari dacă intenţionează să efectueze una sau mai multe
operaţiuni intracomunitare.
În vederea înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari, va trebui sa depui la
organul fiscal o cerere de înregistrare însoţită şi de alte documente doveditoare,
stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În
cazul persoanelor impozabile este obligatorie prezentarea cazierului judiciar eliberat
de autoritatea competentă din România al asociaţilor, cu excepţia societăţilor pe
acţiuni, şi al administratorilor.
Organul fiscal va analiza şi va dispune aprobarea sau respingerea motivată a cererii de
înregistrare în Registrul operatorilor intracomunitari, în termen de 10 zile calendaristice
de la data înregistrării cererii de înregistrare la organul fiscal competent.
→ Nu pot fi înscrise în Registrul operatorilor intracomunitari:
a) persoanele impozabile şi persoanele juridice neimpozabile care nu sunt
înregistrate în scopuri de TVA ;
b) persoanele impozabile care au ca asociat sau administrator o persoană împotriva
căreia s-a pus în mişcare acţiune penală şi/sau care are înscrise în cazierul judiciar
infracţiuni în legătură cu operaţiuni intracomunitare.
15
2.Obligaţii dupã constituirea firmei
2.6.Efectele încãlcãrii cerinţelor legale de constituire a societãţii
Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevãzute de lege ori cuprinde clauze
prin care se încalcã o dispoziţie imperativã a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţã
legalã pentru constituirea societãţii, judecãtorul delegat, din oficiu sau la cererea
oricãror persoane care formuleazã o cerere de intervenţie, va respinge, prin încheiere,
motivat, cererea de înmatriculare, în afara de cazul în care asociaţii înlãturã asemenea
neregularitãţi. Judecãtorul delegat va lua act în încheiere de regularizãrile efectuate.
În cazul în care au fost formulate cereri de intervenţie, judecatorul va cita intervenienţii
şi se va pronunţa asupra cererilor acestora.
În cazul în care fondatorii sau reprezentanţii societãţii nu au cerut înmatricularea ei în
termenul legal, oricare asociat poate cere oficiului registrului comerţului efectuarea
înmatriculãrii, dupã ce, prin notificare sau scrisoare recomandatã, i-a pus in intârziere,
iar ei nu s-au conformat în cel mult 8 zile de la primire.
Dacã, totuşi, înmatricularea nu s-a efectuat în termenele prevãzute de alineatul
precedent, asociaţii sunt eliberaţi de obligaţiile ce decurg din subscriptiile lor, dupã
trecerea a 3 luni de la data autentificãrii actului constitutiv, în afarã de cazul în care
acesta prevede altfel.
Dacã un asociat a cerut îndeplinirea formalitãţilor de înmatriculare, nu se va mai putea
pretinde de nici unul dintre ei eliberarea de obligaţiile ce decurg din subscripţie.
În cazul unor neregularitãţi constatate dupa înmatriculare, societatea este obligatã
sã ia mãsuri pentru înlãturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constãtãrii acelor
neregularitãţi.
Dacã societatea nu se conformeazã, orice persoana interesatã poate cere tribunalului
sã oblige organele societãţii, sub sancţiunea plãţii de daune cominatorii, sã le
regularizeze.
Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de
la data înmatricularii societãţii.
2.7.Operaţii interzise administratorilor
→ Daca ai calitatea de administrator trebuie sã ştii cã este interzisã creditarea de
cãtre societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operaţiuni precum:
a) acordarea de împrumuturi administratorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior
16
2.Obligaţii dupã constituirea firmei
încheierii de cãtre societate cu aceştia de operaţiuni de livrare de bunuri, prestãri
de servicii sau executare de lucrãri;
c) garantarea directã ori indirectã, în tot sau în parte, a oricãror împrumuturi
acordate administratorilor, concomitentã ori ulterioarã acordarii împrumutului;
d) garantarea directã ori indirectã, în tot sau în parte, a executãrii de cãtre
administratori a oricãror alte obligaţii personale ale acestora faţã de terţe persoane;
e) dobândirea cu titlu oneros ori platã, în tot sau în parte, a unei creanţe ce are
drept obiect un împrumut acordat de o terţã persoanã administratorilor ori o altã
prestaţie personalã a acestora.
√ Prevederile acestea nu se aplicã:
a) în cazul operaţiunilor a cãror valoare exigibilã cumulatã este inferioarã
echivalentului în lei al sumei de 5.000 de euro;
b) în cazul în care operaţiunea este încheiatã de societate în condiţiile exercitãrii
curente a activitãţii sale, iar clauzele operaţiunii nu sunt mai favorabile persoanelor
prevãzute la alineatele anterioare decât cele pe care, în mod obişnuit, societatea le
practica faţã de terţe persoane.
Prevederile alineatelor anterioare sunt aplicabile şi operaţiunilor în care sunt interesaţi
soţul sau soţia, rudele ori afinii pânã la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului;
de asemenea, daca operaţiunea priveşte o societate civilã sau comercialã la care
una dintre persoanele anterior menţionate este administrator ori deţine, singurã
sau împreunã cu una dintre persoanele sus-menţionate, o cotã de cel puţin 20% din
valoarea capitalului social subscris.
2.8.Registrul asociaţilor
Societatea cu rãspundere limitatã trebuie sã ţinã, prin grija administratorilor, un
registru al asociaţilor, în care se vor înscrie, dupã caz, numele şi prenumele, denumirea,
domiciliul sau sediul fiecãrui asociat, partea acestuia din capitalul social, transferul
pãrţilor sociale sau orice altã modificare privitoare la acestea.
Administratorii rãspund personal şi solidar pentru orice daunã pricinuitã prin
nerespectarea prevederilor anterioare.
Registrul poate fi cercetat de asociaţi şi creditori.
Atenţie !
→ În societatea cu raspundere limitatã, numãrul asociaţilor nu poate fi mai mare de
50.
→ Asociaţii în societatea cu rãspundere limitatã rãspund numai pânã la concurenţa
capitalului social subscris.
17
 3.Alegerea regimului fiscal al firmei

3.Alegerea regimului fiscal al firmei 3.1. Microîntreprindere sau plãtitor de impozit pe profit

Înainte de a trece la înfiinţarea unei firme trebuie sã te gândeşti ce regim fiscal te

avantajeazã prin prisma minimizãrii taxelor plãtite la stat.

Aceasta presupune a alege între :

• a fi sau a nu fi plãtitor de TVA ;
• a plãti impozit pe profit sau impozit pe venitul microîntreprinderilor (opţiune
limitatã însa la îndeplinirea anumitor criterii prezentate mai jos).

→ Problema alegerii în ambele cazuri se pune dacã cifra de afaceri estimatã este sub
35.000 euro respectiv 100.000 euro, în caz contrar, eşti obligat sã te înregistrezi ca
plãtitor de TVA respectiv ca si plãtitor de impozit pe profit.
→ Nu vei putea opta pentru regimul de microîntreprindere dacã desfăşori activităţi
în domeniul bancar, în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital,
cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste
domenii, jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului sau ai capitalul social
deţinut de un acţionar sau asociat persoană juridică cu peste 250 de angajaţi.

O datã dobândit statutul de microîntreprindere poţi opta pentru plata impozitului

pe profit începând cu anul fiscal următor. Opţiunea se exercită până la data de 31
ianuarie a anului fiscal următor celui pentru care s-a datorat impozit pe veniturile
microîntreprinderilor.

3.2.Cotele de impozitare

În prezent, cota de impozit pe profit este de 16% , iar cota de impozit pe veniturile
microîntreprinderilor este de 3%.

O societate comercialã care presteazã servicii, şi care nu are foarte multe cheltuieli va
prefera sã plãteascã mai degrabã 3% din venituri, decât 16% din profit.

De exemplu, dacã veniturile lunare sunt 10.000 lei, iar cheltuielile lunare se ridicã la
1.000 lei, impozitul pe profit este de 1.440 lei, iar impozitul pe venit este de 300 lei.

O societate comercialã care produce şi vinde bunuri cu o marjã micã, va prefera sã

plãteascã 16% impozit pe profit decât 3% din veniturile totale.

3.3.Înregistrarea ca plãtitor de TVA

Înregistrarea ca plãtitor de TVA este obligatorie în cazul în care firma are o cifrã de
afaceri care depãşeşte plafonul de 35.000 euro.
18 19
3.Alegerea regimului fiscal al firmei 3.Alegerea regimului fiscal al firmei

Existã însã un regim special de scutire pentru întreprinderile mici a căror cifră de
afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro.
Aceste firme, pot opta asupra înregistrãrii lor ca platitori de TVA. Opţiunea este însã
limitatã de prevederile Ordinului nr. 1.984 din 11 mai 2011 privind stabilirea criteriilor
pentru condiţionarea înregistrării în scopuri de TVA.
Garda Financiară. Garda Financiara va efectua un control la sediul social al firmei, şi
va întocmi un raport de control.
• decizia de aprobare sau de respingere a înregistrării în scopuri de TVA trebuie
emisă în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data depunerii declaraţiei de
menţiuni .

Acest ordin stabileşte o serie de criterii pe baza cărora este condiţionată înregistrarea
în scopuri de TVA a persoanei impozabile. Organele fiscale competente stabilesc, pe
baza acestor criterii, dacă persoana impozabilă justifică intenţia şi are capacitatea de
a desfăşura activitate economică, pentru a fi înregistrată în scopuri de TVA.

Principalele criterii pe baza cărora se condiţionează înregistrarea în scopuri de TVA

sunt:

• existenţa faptică a spaţiilor cu destinaţie de sediu social/sedii secundare şi

modalitatea de deţinere a acestora ( în proprietate, închiriate/concesionate pe o
perioadă mai mică sau mai mare de un an);

Pentru a dovedi că persoana impozabilă nu se află în situaţia de a nu desfăşura la

sediul social sau la sediile secundare activităţi economice, anexa la declaraţia de
menţiuni trebuie să fie însoţită de un certificat constatator emis de oficiul registrului
comerţului din care să rezulte fie că persoana impozabilă îndeplineşte condiţiile de
funcţionare prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar,
protecţiei mediului şi protecţiei muncii, pentru activităţile precizate în declaraţia-
tip, fie că persoana juridică nu desfăşoară, la sediul social sau la sediile secundare,
activităţile declarate, o perioadă de maximum 3 ani;

• eventualele fapte inscrise în cazierul fiscal al administratorilor sau asociaţilor

societăţii şi starea societăţilor respective: lichidate, în insolvenţă, în inactivitate
temporară ;

Scopul introducerii acestei măsuri este restrângerea accesului persoanelor impozabile

care prezintă un risc crescut de fraudă la înregistrarea în scopuri de TVA.

În urma evaluãrii criteriilor, fiecare persoanã juridicã primeşte un punctaj. Dacă

punctajul obţinut este mai mic de 45 de puncte, persoana impozabilă nu este
înregistrată în scopuri de TVA.

→ Alt aspect important legat de înregistrarea în scopuri de TVA:

• prin organ fiscal competent însãrcinat cu efectuarea controlului faptic se înţelege

20 21

4.Organizarea contabilitãţii
Conform legii contabilitãţii, contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda
naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda
naţională, cât şi în valută.
Societãţile comerciale au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să
intocmească situaţii financiare anuale.
4.1.Sistemul simplificat de contabilitate
Dacã în exerciţiul financiar precedent ai înregistrat o cifrã de afaceri netă sub
echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro şi totalul activelor sub echivalentul în
lei al sumei de 35.000 euro poţi opta pentru un sistem simplificat de contabilitate .
Sistemul simplificat de contabilitate este un set de reguli de bază privind evaluarea,
înregistrarea elementelor patrimoniale utilizând un plan de conturi simplificat şi
prezentarea acestora în situaţiile financiare anuale ce cuprind bilanţ şi cont de profit
şi pierdere simplificate, având în vedere şi prevederile comunitare în domeniu.
4.2.Responsabilitãţi pentru organizarea şi conducerea contabilitãţii
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii
respective.
Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în compartimente distincte,
conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicită
să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice
superioare. Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte de
prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice,
autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România.
Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile
revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să
îndeplinească această funcţie, împreună cu personalul din subordine. În cazul în care
contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii, încheiat cu
persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, răspunderea pentru conducerea
contabilităţii revine acestora, potrivit legii şi prevederilor contractuale.
22
4.Organizarea contabilitãţii
→ În cazul persoanelor care în exerciţiul financiar precedent au înregistrat cifra de
afaceri netă sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro şi totalul activelor sub
echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro, contabilitatea poate fi organizată şi condusă
potrivit prevederilor anterioare sau pe bază de contracte/convenţii civile încheiate
potrivit Codului civil cu persoane fizice care au studii economice superioare, situaţie
în care răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestor persoane fizice.
Atenţie :
√ Deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum şi
efectuarea de operaţiuni economico-financiare, fără să fie înregistrate în contabilitate,
sunt interzise.
√ În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul
exerciţiului financiar.
√ Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează, de regulă, la sfârşitul
exerciţiului financiar. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la
închiderea acestuia. Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe
destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale.
√ Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar şi cel
reportat, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării
generale a acţionarilor sau asociaţilor.
Din punt de vedere fiscal, pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit
pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani
consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la
fiecare termen de plată a impozitului pe profit. Prin excepţie de la aceasta prevedere,
pierderea fiscală anuală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declaraţia de
impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani
consecutivi.
23

5.Programe informatice
Existã în momentul de faţã multe softuri dedicate gestionãrii afacerilor. Dacã ai decis
sã alegi o astfel de soluţie informaticã trebuie sã ţii cont de mai mulţi factori:
1. factorul funcţional : ce doreşti sã înregistrezi cu acest soft ? Doar partea de
contabilitate sau şi urmãrirea gestiunii pentru a putea ştii în orice moment ce are
compania pe stoc, sau poate ai un numar mare de angajaţi pentru care doreşti o
aplicaţie de salarizare competitivã ?
Majoritatea softurilor sunt construite şi comercializate modular, adicã dispun separat
de modulele de : contabilitate, gestiune, salarizare, mijloace fixe, etc. Se impune
consultarea furnizorului de soft dacã aceste module sunt integrate, adicã dacã permit
rularea automatã a informaţiei dintr-un modul în altul, în felul acesta evitându-se
dublarea muncii. De regulã firmele dispun de un gestionar care este responsabil
cu recepţia bunurilor, gestiunea stocurilor, vânzare. Dacã acest modul de gestiune
este integrat cu cel de contabilitate, atunci contabilul nu va mai trebui sã reintroducã
în contabilitate manual, toate aceste documente , dobândindu-se astfel un plus de
eficienţã.
2. factorul tehnic : de câte calculatoare dispui? care sunt caracteristicile tehnice ?
sunt conectate în reţea ?
Atunci când alegi un soft trebuie sã stabileşti dacã vrei ca o singurã persoanã sã opereze
toate documentele sau ca douã sau mai multe persoane sã lucreze concomitent pe
acelaşi modul. Unele softuri au tarife distincte pentru licenţa în regim monopost şi
respectiv retea. Altele oferã acces nelimitat, indiferent de numãrul de utilizatori.
Un alt aspect tehnic ţine de verificarea platformei pe care funcţioneaza softul . Existã
încã pe piaţa unele softuri incompatibile cu versiunile moderne de Windows-ului, ba
chiar şi cu anumite periferice, generând dificultãţi la listare, salvare.
3. factorul utilitate : softul la care te-ai gândit, iţi poate genera rapoartele de care
ai nevoie în activitatea curentã : situaţii ale stocurilor, rapoarte de vânzãri, registre
obligatorii pentru contabilitate : registrul jural, balanta, registrul de casa, banca , se
pot lista facturi, etc ?
În general softurile economice au un pachet standard de rapoarte inclus in preţul
licenţei. Acestea trebuie verificate cu atenţie întrucât pentru orice dezvoltare
ulterioarã de rapoarte ai putea fi nevoit sa plãteşti suplimentar. Alte aplicaţii permit
însã propria dezvoltare de rapoarte şi acest fapt este un aspect pozitiv.
24
5.Programe informatice
Tot aici, extrem de important este sã verifici dacã informaţia se poate exporta în
diverse formate, dintre care cel mai uzual este formatul excel. Sunt categorii de softuri
care nu permit decât listarea rapoartelor, ceea ce este foarte deranjant, în contextul
în care va fi nevoie sã prelucrezi în diverse moduri aceste rapoarte.
4. modul de licenţiere : între softurile care concureazã în momentul de faţã pe piaţã
existã o mare diversitate în ce priveşte modul de structurare a ofertei. Deosebirea de
bazã este faptul cã unele sofuri, dupa achiziţionarea licenţei permit utilizarea ei pentru
a urmãri activitatea mai multor firme, altele acordã licenţa doar pentru o firmã.
În acest caz, o persoanã care conduce contabilitatea mai multor firme, nu va putea
opta desigur pentru prima variantã.
5. factorul ergonomie: acest aspect ţine de posibilitatea de a urmãri ceea ce se
desfaşoarã în firma de la distanţã, fãrã a fi nevoie de prezenţa fizicã la locul desfãşurãrii
activitãţii. Acesta se poate aplica în situaţia în care este angajat un contabil extern, a
cãrui prezenţa fizicã nu este necesarã la sediul firmei, şi care ar trebui sa poatã sã se
conecteze din diverse locaţii pe aplicaţia respectivã.
Acest aspect ţine însã şi de cel tehnic, de existenţa unei reţele adecvate, cu conexiune
la internet suficient de bunã.
În general, softurile care se comercializeazã pe piaţã sunt însoţite de servicii de
consultanţã aferente, clientul beneficiind de o prezentare prealabilã a aplicaţiei şi de
consultantã în faza de implementare. Atenţie însã la costurile de actualizare la cerinţele
legislative traduse prin contracte de mentenanţã ulterioare. Costurile contractelor de
mentenanţã deseori nu sunt deloc neglijabile şi sunt servicii la care beneficiarul nu
poate renunţa mai ales în cadrul aplicaţiilor de salarizare.
5.1.Casa de marcat
În cazul în care efectuezi livrãri de bunuri cu amanuntul, precum şi prestãri de servicii
direct cãtre populaţie eşti obligat sã utilizezi aparate de marcat electronice fiscale.
Prin livrãri de bunuri cu amãnuntul şi prestãri de servicii direct cãtre populaţie se
înţelege acele activitãţi desfãşurate cu caracter permanent. Nu intrã în aceastã
categorie eventualele livrãri de bunuri şi prestãri de servicii direct cãtre persoane
fizice efectuate întâmplãtor de cãtre agenţii economici, alţii decât comercianţii cu
amãnuntul.
25
5.Programe informatice
5.1.1.Exceptãri de la lucrul cu casa de marcat
a) comerţul ocazional cu produse agricole autohtone efectuat de cãtre producãtorii
agricoli individuali deţinãtori de autorizaţie în pieţe, târguri, oboare sau în alte locuri
publice autorizate, livrãrile de bunuri efectuate prin automatele comerciale, serviciile
de parcãri auto a cãror contravaloare se încaseazã prin automate, precum şi activitãţile
de jocuri de noroc desfãşurate cu mijloace tehnice de joc ce funcţioneazã pe baza
acceptatoarelor de bancnote sau monede;
b) serviciile de alimentaţie publicã efectuate în mijloace de transport public de cãlãtori;
c) vânzarea de ziare şi reviste prin distribuitori specializaţi;
d) transportul public de cãlãtori pe bazã de bilete sau abonamente tipãrite conform
legii, precum şi cu metroul;
e) activitãţile pentru care încasãrile se realizeazã pe baza de bonuri cu valoare fixã
tipãrite conform legii – bilete de acces la spectacole, muzee, expoziţii, târguri şi oboare,
grãdini zoologice şi grãdini botanice, biblioteci, locuri de parcare pentru autovehicule,
bilete de participare la jocuri de noroc şi altele similare;
f) activitãţile de asigurãri şi ale caselor de pensii, precum şi activitãţile de intermedieri
financiare, inclusiv activitãţile auxiliare acestora. Nu sunt exceptate activitãţile de
schimb valutar cu Numerar şi substitute de numerar pentru persoane fizice, altele
decât operaţiunile efectuate de punctele de schimb valutar din incinta instituţiilor
de credit, aparţinând acestor instituţii, precum şi cele efectuate prin intermediul
automatelor de schimb valutar;
g) activitãţile desfãşurate ca profesii libere sub toate formele de organizare care nu
implicã crearea unei societaţi comerciale;
h) vânzarea obiectelor de cult şi serviciile religioase prestate de instituţiile de cult;
i) comerţul cu amãnuntul prin comis-voiajori, precum şi prin corespondenţã, cu
excepţia livrarilor de bunuri la domiciliu efectuate de magazine şi unitãţile de
alimentaţie publicã, pe bazã de comandã;
j) serviciile de instalaţii, reparaţii şi intreţinere a bunurilor, efectuate la domiciliul
clientului;
k) vânzarea pachetelor de servicii turistice sau de componente ale acestora de cãtre
agenţiile de turism, definite potrivit legii;
26
5.Programe informatice
l) furnizarea la domiciliul clientului a energiei electrice şi termice, a gazelor naturale,
a apei, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobilã, de poştã şi curier, de
salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de Internet;
m) efectuarea lucrãrilor de construcţii, reparaţii, amenajãri şi întreţinere de locuinţe;
n) serviciile medicale cu platã prestate la domiciliul sau la locul de muncã al clientului;
5.1.2.Tipuri de aparate de marcat electronice fiscale
Aparatele de marcat electronice fiscale pot fi:
a) case de marcat electronice cu structurã inchisã, izolate.
b) case de marcat electronice cu structurã inchisã, conectate la calculator.
c) case de marcat electronice computerizate.
d) aparate sau terminale cu funcţii de case de marcat electronice.
e) imprimante fiscale.
5.1.3.Obligativitatea eliberãrii bonului fiscal şi a facturii
→ Agenţii economici care au obligaţia utilizãrii aparatelor de marcat electronice
fiscale au obligaţia sã elibereze clienţilor bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate cu
amãnuntul şi/sau serviciile prestate şi, la solicitarea acestora, le vor elibera şi factura.
Bonurile fiscale se emit de cãtre utilizatori numai cu aparate de marcat electronice
fiscale pentru care s-a obtinut avizul Comisiei de avizare a distribuitorilor şi a aparatelor
de marcat electronice fiscale.
5.1.4.Cum se corecteazã sau anuleazã un bon fiscal ?
Pentru corectarea sau anularea înregistrãrii unei operaţiuni dupa emiterea bonului
fiscal utilizatorul întocmeşte un dosar care va cuprinde:
a) sesizarea scrisã a persoanei care a efectuat greşit operaţiunea, cu precizarea
motivaţiei de corectare sau de anulare a acesteia, precum şi a numãrului de ordine
al bonului fiscal de corectat, a orei şi minutului emiterii acestuia;
b) decizia scrisã de aprobare a corectãrii operaţiunii greşit efectuate, emisã de
directorul financiar-contabil, contabilul-şef sau de altã persoanã care rãspunde de
gestionarea patrimoniului unitãţii;
c) copie de pe nota sau notele de recepţie şi constatare de diferenţe, întocmite
de la ultima inventariere pânã la zi, prin care a fost stabilit preţul cu amãnuntul
al produsului sau produselor înregistrate greşit în aparatul de marcat electronic
27
5.Programe informatice
fiscal;
d) nota de contabilitate care reflectã operaţiunea efectuatã.
5.1.5.Factura
Ce trebuie sã ştii despre facturã ?
În primul rand, factura trebuie sã cuprindã în mod obligatoriu următoarele informaţii:
a) numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura în
mod unic;
b) data emiterii facturii;
c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans,
în măsura în care această dată diferă de data emiterii facturii;
d) denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz,
codul de identificare fiscală, ale persoanei impozabile care emite factura;
e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi
care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi
codul de înregistrare în scopuri de TVA ale reprezentantului fiscal;
f) denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum şi codul
de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală ale beneficiarului,
dacă acesta este o persoană impozabilă sau o persoană juridică neimpozabilă;
g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a
desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de
înregistrare ale reprezentantului fiscal;
h) denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
i) baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor sau, după caz, avansurile facturate,
pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa,
precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ;
j) indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie
de cotele taxei;
k) în cazul în care nu se datorează taxa, trimiterea la dispoziţiile aplicabile din codul
fiscal sau din Directiva 112 sau orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de
bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare
inversă;
l) în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, trimiterea la art.
152.1 din Codul Fiscal, la art. 306 din Directiva 112 sau orice altă referinţă care să
indice faptul că a fost aplicat regimul special;
m) dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere
de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, trimiterea la art. 152.2, la art. 313, 326 ori
333 din Directiva 112 sau orice altă referinţă care să indice faptul că a fost aplicat unul
dintre regimurile respective;
28
5.Programe informatice
n) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai
multe facturi sau documente pentru aceeaşi operaţiune.
→ Chiar dacã se practicã destul de des între companii, semnarea şi ştampilarea
facturilor nu sunt însã obligatorii.
→ Persoana impozabilă este scutită de obligaţia emiterii facturii, pentru următoarele
operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită factura:
a) transportul persoanelor cu taximetre, precum şi transportul persoanelor pe
baza biletelor de călătorie sau a abonamentelor;
b) livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii
către populaţie, consemnate în documente, fără nominalizarea cumpărătorului;
Corectarea facturii
Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc de factură
se efectuează astfel:
a) în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează
şi se emite un nou document;
b) în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou
document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informaţiile din documentul
iniţial, numărul şi data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de
altă parte, informaţiile şi valorile corecte, fie se emite un nou document conţinând
informaţiile şi valorile corecte şi concomitent se emite un document cu valorile cu
semnul minus în care se înscriu numărul şi data documentului corectat.
5.1.6.Refacturarea
Refacturãrile sunt o practicã destul de frecventã în contabilitatea societãţilor
comerciale.
O întrebare frecventã este dacã existã obligativitatea pentru cel care refactureazã de a
înscrie în obiectul de activitate operaţiunile pe care le refactureazã (CAEN). Rãspunsul
este : nu, nu existã aceastã obligaţie.
Un aspect important al refacturãrii este aplicarea corectã a regimului de TVA de cãtre
persoana juridicã care efectueazã o refacturare. Consecinţele aplicãrii unui regim
greşit apar pentru beneficiarul refacturãrii care nu îşi va putea deduce TVA-ul de pe
factura primitã.
Ceea ce trebuie sa ştii este cã atunci când se refactureazã cheltuieli cu serviciile,
29
5.Programe informatice
trebuie sã ai în vedere în primul rând locul prestãrii serviciilor.
Astfel, dacã locul prestãrii este în România, refacturarea se va face aplicându-se același
regim ca și cel aplicat de prestatorul iniţial.
De exemplu :
• la servicii de cazare: locul prestãrii este acolo unde este situat bunul imobil. TVA la
factura de cazare este 9%.
Refacturarea o vei face tot cu TVA de 9% . Chiar dacã nu ai un cod CAEN care sã
permitã prestarea de servicii de cazare, refacturarea unei terţe persoane se va face
utilizând aceastã cotã redusã.
• transport local de cãlãtori : locul prestãrii este în România. În acest caz refacturarea
este cu TVA 24%.
Exemplu: Societatea A din Franța își trimite angajații în România pentru negocierea
unor contracte cu parteneri din România. Conform înțelegerii dintre părți, facturile
pentru cazare, transport local și alte cheltuieli efectuate pentru angajații trimiși din
Franța vor fi emise către partenerii din România, aceștia urmând să își recupereze
sumele achitate prin refacturare către societatea A din Franța.
Pentru fiecare cheltuială refacturată se va avea în vedere în primul rând locul prestării
serviciului și dacă locul este în România refacturarea se va face aplicându-se același
regim ca și cel aplicat de prestatorul acestor servicii.
Astfel, serviciile de cazare au locul în România, acolo unde este situat bunul imobil
(art. 133 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal), și vor fi refacturate prin aplicarea cotei reduse
de TVA de 9%, serviciile de transport local de călători au locul în România, acolo unde
sunt efectiv prestate (art. 133 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal), și vor fi refacturate prin
aplicarea cotei standard de TVA de 24%.
30
6.Relaţia cu banca
Pentru o companie proaspãt înfiinţatã, fãrã venituri importante, costurile cu
comisioanele bancare pot deveni împovãrãtoare, cu atât mai mult cu cât multe bãnci
practicã o structurã de preţuri cu tarife destul de ridicate.
6.1.Sfaturi utile în alegerea bãncii
Iatã câteva sfaturi utile pentru alegerea bãncii ţinând cont nivelul şi structura preţurilor
practicate de cãtre bãnci :
1. Alege o bancã fãrã costuri asociate contului de capital social (aspect important,
cu atât mai mult cu cât contul de capital social are doar un rol formal, fãrã utilitate
practicã).
2. Alege o bancã fãrã comision de deschidere al contului curent şi fãrã comision
lunar de mentenanţã a contului. Paradoxal, deşi concurenţa este destul de mare pe
piaţa bancarã, diferenţele între taxele de mentenanţa lunarã a contului percepute
de cãtre banci sunt foarte mari.
3. Nu deschide cont pentru valutã decât daca ai nevoie de el, întrucât majoritatea
bãncilor taxeazã suplimentar mentenanţa conturilor în valutã (contul pentru
fiecare valutã este tarifat individual).
4. Ai grijã la bãncile care taxeazã şi încasãrile în cont. De regulã, bãncile comisioneazã
doar plãţile ordonate de cãtre client din cont (diferenţiat în funcţie de plãţile
intrabancare/ interbancare) , însã existã câteva bãnci care taxeazã şi încasãrile pe
care clientul le primeşte în cont – practic işi ţin un comision din fiecare încasare
prin virament destinatã clientului.
5. Alege banca la care Internet Banking-ul nu este comisionat distinct faţa de contul
curent (practic, banca respectivã nu va percepe taxe suplimentare pentru utilizarea
Internet Banking-ului).
6. Banca pe care o alegi trebuie sã aibã o ofertã foarte bunã de carduri de companie,
astfel:
• Carduri business fãrã comision de mentenanţa şi cu un comision cât mai mic
de retragere numerar;
• Trimiterea extrasului prin poştã pentru cardurile de companie (sau posibilitatea
obţinerii lor din Internet Banking) este de asemenea un mare avantaj reflectat
în convenienţa utilizãrii cardului;
31
6.Relaţia cu banca
• Cardurile trebuie sã poatã fi utilizate şi la cumpãrãturi pe Internet (atenţie
unele bãnci practicã comisioane extrem de ridicate pentru conversia valutarã).
6.2.Deschiderea contului bancar
Documentele necesare pentru deschiderea contului bancar sunt de regulã:
• actele constitutive ale societãţii (statut, contract) cu nominalizarea conducãtorilor
societãţii;
• certificatul constatator de la Oficiul Registrului Comerţului;
• copie dupa Sentinţa Civilã a Judecãtoriei sau încheierea judecãtorului delegat;
• copie dupa certificatul de înmatriculare la Registrul Comerţului (C.U.I.);
• copie dupa înregistrarea la Ministerul Finanţelor;
• alte acte care atestã mandatul persoanelor abilitate sã reprezinte societatea;
• acte de identitate ale reprezentantului (-tilor), împuternicitului(-ţilor) legal(i);
• acte care atestã funcţionarea legalã a societãţii (Declaraţie privind funcţionarea
legalã;
• fişa cu specimenele de semnãturi a persoanelor autorizate sã opereze în cont (se
completeazã la bancã);
• copii dupa actele de identitate ale persoanelor autorizate sã opereze în cont. În
plus, odata cu deschiderea contului se va depune şi capitalul social minim – 200
de ron.
6.3.Poprirea conturilor bancare
Potrivit Codului de Procedurã Fiscalã, prin poprire se înţelege mecanismul de executare
silitã prin care sunt urmãrite veniturile sau orice sumã baneascã, titlurile de valoare
sau bunurile mobile necorporale, deţinute sau datorate debitorului fiscal de cãtre
terţe persoane (terţ poprit) sau pe care acestea le vor datora în viitor, în temeiul unor
raporturi juridice existente.
6.3.1.Obiectul popririi
Obiectul popririi poate fi orice suma provenind din creanţe civile (donaţii, contract
de locaţiune, împrumut), creanţe comerciale (contract de vânzare-cumpãrare,
comision, consignaţie), salariile unei persoane fizice, pensiile, ajutoarele sociale sau
alte indemnizaţii.
→ Important: poprirea trebuie obligatoriu confirmatã de cãtre terţul poprit (în
termen de cinci zile de la primirea adresei), deoarece este posibil ca raportul juridic
obligaţional dintre debitorul fiscal şi terţul poprit sã se fi stins anterior comunicãrii
adresei de poprire.
32
6.Relaţia cu banca
În acest caz data înfiinţãrii popririi este data confirmãrii sumelor datorate.
La trecerea unui termen de 15 zile (termen acordat de procedura somãrii pentru
a face plata) de la comunicare, unitatea bancarã va indisponibiliza orice sumã din
încasãrile zilnice şi nu va proceda la decontarea documentelor de platã primite. Astfel,
contul debitorului fiscal poate numai încasa, fãrã a face plãţi.
6.3.2.Organe care pot dispune popririle
Popririle pot fi dispuse de cãtre urmãtoarele organe:
1. executori bugetari (adresa însoţitã de titlu executoriu);
2. executori judecãtoreşti (adresa însoţitã de titlu executoriu);
3. executori bancari (adresa însoţitã de titlu executoriu);
4. instanţe de judecatã/ parchete (sentinţa/ ordonanţa);
5. alte organe abilitate prin legi speciale.
6.3.3.Conturi care de regulã nu pot fi poprite de cãtre instituţiile bancare
• conturi prin care se deruleazã credite nerambursabile sau finanţãri primite de
la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori
proiecte care au destinaţie specialã;
• conturi ale clienţilor aflaţi în stare de insolvenţa/ faliment/ lichidare;
• conturile de tip ESCROW (în care sunt consemnate sume destinate unor plãţi
viitoare, sub condiţie) cu trimitere şi la angajamentele asumate prin emiterea
scrisorilor de garanţie şi prin acreditive);
• conturile de cash colateral (în care sunt consemnate sume cu titlu de garanţie,
pentru îndeplinirea unor obligaţii de cãtre respectivul client), pânã la momentul
încetãrii contractului garantat şi în cazul neutilizãrii acestor sume, cu trimitere şi
la angajamentele asumate prin emiterea scrisorilor de garanţie şi prin acreditive;
• conturile cu garanţie de bunã execuţie (sume care au afectaţiune specialã,
constituind garanţia din care beneficiarul se poate îndestula cu prioritate în cazul
neîndeplinirii/ îndeplinirii defectuoase ori cu întârziere a unei obligaţii de cãtre
respectivul client al bãncii);
• conturile în care sunt constituite garanţiile de gestiune (deşi titulara acestor
conturi este societatea/ debitoarea popritã, sumele consemnate aparţin
salariaţilor/ gestionarilor, iar acestea se vor elibera catre aceştia la momentul în
33
6.Relaţia cu banca
care nu vor mai avea calitatea de gestionar);
• conturile speciale destinate plãţii drepturilor salariale în care sumele au fost
ordonate de cãtre client înaintea înregistrãrii popririi;
• conturile cu dedicaţie specialã (cecuri certificate, ordine de platã cu scadenţã,
acreditive, cash colateral pentru alte destinaţii).
6.3.4.Sume care de regulã nu pot fi poprite de cãtre bãnci :
• sume destinate plãţii cecurilor certificate (în situaţia în care poprirea a devenit
incidentã pe contul debitorului urmãrit, dupã ce banca a certificat existenţa
sumelor necesare decontãrii acestui instrument de platã);
• sume care intrã în contul curent al debitorului poprit ca urmare a tragerilor din
creditele sau din plafoanele de credit acordate de bancã şi încã neutilizate; în acest
caz se declarã creditul/ plafonul de credit scadent şi se ramburseazã;
• sumele destinate plãţii drepturilor salariale (respectându-se precizãrile şi
termenele prevãzute în Codul de procedura civila şi Codul de procedurã fiscalã);
Pentru justificarea acestui tip de plãţi se impune ca persoana juridicã în cauzã
sã prezinte bãncii o adresa oficialã semnatã de reprezentanţii autorizaţi sau
documentul în baza cãruia se face plata;
• sumele datorate bãncii în temeiul unui contract de scontare de efecte de comerţ/
documente de export în cadrul acreditivelor;
• sumele încasate în baza unor legi speciale (ex. art. 80 şi 85 din Legea nr. 76/2002 –
privind sistemul asigurãrilor pentru şomaj şi stimularea ocupãrii forţei de muncã).
34
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
7.1.Trezoreria
7.1.1.Pentru ce are nevoie o firmã de numerar ?
Existã cel puţin 3 motive pentru a justifica aceastã nevoie:
1. pentru efectuarea plãţilor obişnuite : salarii, impozite şi taxe, dividende ;
2. pentru a face faţã unor situaţii neprevazute : pentru aceste situaţii firmele apeleazã
de regulã la facilitãţi de overdraft;
3. în scop speculativ, pentru a beneficia de oportunitãţile de pe piaţã legate de
fluctuaţiile ratei dobânzii.
Cât numerar şi echivalente de numerar ar trebui sã deţinã o firmã ? Cu cât deţine
mai mult cash cu atât va putea face faţã mai uşor necesitãţilor curente de a efectua
plãţi şi va putea fructifica oportunitãţile de a obţine reduceri comerciale prin plata la
vedere sau chiar anticipatã însã pe de altã parte, va pierde ca urmare a nefructificãrii
posibilitãţilor alternative de investire.
7.1.2.Creditarea firmei de cãtre asociaţi/acţionari
De multe ori, la începutul derulãrii activitãţii, însa nu numai, este nevoie de mai mult
numerar decât existã în firmã pentru a putea face faţã necesarului de plãţi. De multe
ori, creditul bancar este indisponibil, în acest caz, soluţia salvatoare fiind creditarea
firmei de cãtre asociaţi, o acţiune de altfel perfect legalã.
În astfel de situaţii, se incheie un contract între asociaţi şi firmã, pentru creditarea
acesteia.
7.1.3.Politica de cash flow
Existã câteva elemente de care trebuie sã ţii cont în politica de cash flow :
• Inflaţia : în periode cu inflaţie în creştere firma va avea nevoie de sume
suplimentare pentru a–şi înlocui activele. Deşi profitul poate fi suficient totuşi
numerarul se poate dovedi insuficient pentru a asigura înlocuirea activelor, al cãror
preţ a crescut în condiţiile de inflaţie galopantã.
• Sezonalitatea activitãţii : aceasta poate pune mari probleme legate de
gestionarea numerarului datoritã existenţei unor perioade din an când intrãrile
35
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
sunt foarte reduse.
• Pierderile : o companie aflatã pe termen lung pe pierdere va avea inevitabil
şi probleme de numerar. Dacã pierderea se datoreazã însã unei cheltuieli cu
amortizarea foarte ridicate şi încã nu se pune problema înlocuirii activelor uzate,
atunci problemele de numerar pot fi ţinute sub control.
• Dezvoltarea : o firmã care este în curs de dezvoltare va avea nevoie de numerar
suplimentar pentru a susţine achiziţiile de imobilizãri.
• Pot aparea şi ieşiri exceptionale care trebuie prevãzute din timp, de exemplu
rambursarea unui împrumut cãtre bancã.
Toate aceste elemente trebuie urmãrite şi previzionate din timp pentru a se asigura
un echilibru între lichiditate şi profitabilitate.
7.1.4.Care este circuitul numerarului într-o firmã ?
Când spunem circuitul numerarului ne referim la ieşirile de numerar dintr-o fimã
urmate de intrãri de numerar, ca rezultat al derulãrii activitãţii normale a acesteia.
Ieşirile de numerar se datoreazã efectuãrii de plãţi cãtre furnizori, salariaţi, stat , etc.,
iar intrãrile apar ca urmare a încasãrilor de la clienţi, în urma vânzãrilor efectuate
cãtre aceştia.
Atât intrãrile de numerar cât şi ieşirile pot fi întârziate ca urmare a apelãrii la creditul
comercial.
7.1.5.Punctele cheie în analiza circuitului numerarului
Mişcãrile numerarului nu se suprapun cu momentul în care achiziţiile, respectiv
vânzãrile au loc. Intrãrile de numerar pot fi amânate faţã de momentul efectuãrii
vânzãrii ca urmare a acordãrii de credit comercial cãtre clienţi. Identic şi ieşirile de
numerar cãtre furnizori pot fi ulterioare momentului efectuãrii achiziţiei, tot ca
urmare a recurgerii la creditul comercial.
Existã un decalaj între momentul achiziţiei şi momentul vânzãrii . Cu cât stocurile sunt
pãstrate mai mult timp (posibil datoritã unui proces de producţie foarte lung) cu atât
şi decalajul între momentul intrarii şi ieşirii numerarului va fi mai mare.
Existã douã cauze pentru intrarea cu întârziere a numerarului într-o firmã :
36
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
• o perioadã mai lungã de deţinere a stocurilor din momentul achiziţiei pânã
în momentul valorificãrii;
• acordarea de credit comercial clienţilor (fapt care se observã în balanţa
printr-o valoare însemnatã a creanţelor comerciale;
Existã de asemenea şi o cauzã pentru ieşirea cu întârziere a numerarului dintr-o firmã:
plata amânatã a furnizorilor ca urmare a recurgerii la creditul comercial.
7.1.6.Ciclul operaţional al unei firme
Toate aceste perioade de timp : perioada de platã a furnizorilor, durata de stocare şi
perioada de recuperare a creanţelor se transpun într-o formulã care reflectã ciclul
operaţional al unei firme.
Un indicator important pentru analiza circuitului numerarului este ciclul operaţional
al unei firme.
Acesta se poate calcula simplu astfel:
Ciclul operaţional (zile) = viteza de rotaţie a debitelor clienţi (în zile ) + numãrul de zile
de stocare – viteza de rotaţie a creditelor furnizori (zile)
7.1.7.Ce mãsuri se pot lua pentru a reduce durata ciclului operaţional ?
• reducerea duratei de stocare : aceasta se poate face prin accelerarea procesului de
producţie . Accelerarea procesului de producţie nu trebuie însã fãcutã cu derogãri de
la calitatea aşteptatã a produsului finit.
• valorificarea cât mai rapidã a stocurilor de produse finite ;
• reducerea duratei de colectare a creanţelor clienţi. De multe ori, un credit comercial
se acordã clienţilor pe perioade mai lungi în cazul unor contracte de valori mari şi
încheiate pe termen lung.
• amânarea la platã a datoriilor cãtre furnizori : şi aici, trebuie evaluatã şi posibilitatea
deteriorãrii relaţiei cu furnizorii ca urmare a plãţilor întârziate, precum şi posibilitatea
de a pierde anumite discounturi comerciale care se acordã la plata cu anticipaţie.
37
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
7.1.8.Documentele contabile utilizate în administrarea casieriei, sunt:
• Registrul de casã ;
• Dispoziţia de încasare/platã ;
→ Atenţie : Nu existã un anumit plafon al sumei care poate fi lãsatã în casieria unitãtii,
însã sunt limitate plãţile care se pot efectua cãtre alte persoane juridice. Astfel nu
se pot efectua plãţi zilnice mai mari de 10.000 lei cãtre alte persoane juridice, şi
plãţi mai mari de 5.000 lei pe zi cãtre aceeaşi persoanã juridicã. Sunt interzise plăţile
fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii, pentru facturile a căror
valoare este mai mare de 5.000 lei.
⌂ Se admit plăţi către o singură persoană juridică în limita unui plafon zilnic în numerar
în sumă de 10.000 lei, în cazul plăţilor către reţelele de magazine de tipul Cash&Carry,
care sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei în vigoare. Sunt interzise plăţile
fragmentate în numerar către astfel de magazine, pentru facturile a căror valoare este
mai mare de 10.000 lei.
Este interzisă acordarea unor facilităţi de preţ clienţilor, persoane juridice, care
efectuează plata în numerar.
7.1.9.Modalitãţi de protecţie la fluctuaţiile de curs valutar
În contextul intern actual caracterizat prin fluctuaţii accentuate ale cursurilor de
schimb valutar, companiile cautã noi modalitãţi de a se proteja de aceste fluctuaţii,
conferind astfel un plus de stabilitate afacerilor pe care le administreazã.
Principalele categorii de companii expuse riscurilor de schimb valutar sunt :
• importatorii - care pot fi afectaţi de creşteri ale cursului EUR, riscând sã plãteascã
sume în lei mai mari decât sumele pe care le încaseazã prin revânzarea marfurilor pe
piaţa internã sau includerea lor în producţie (în cazul în care cursul va creşte). Astfel,
importatorii au nevoie de protecţie împotriva eventualelor creşteri ale cursului.
• exportatorii – care pot fi afectaţi de scãderi ale cursului, riscând sã încaseze mai
puţini bani decât costurile produselor pe care acum le vând pe piaţa externã. Astfel,
exportatorii au nevoie de protecţie împotriva eventualelor scãderi ale cursului de
schimb.
O modalitate la îndemâna oricãrei companii (indiferent de dimensiune) este sã
tranzacţioneze FUTURES -valutã pe piaţa bursierã de la Sibiu.
38
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Din punct de vedere procedural compania care alege aceastã cale pentru operaţiunile
sale de headging, poate sã apeleze la orice companie de brokeraj autorizatã sã
tranzacţioneze pe piaţa de la Sibiu (existã numeroase astfel de companii şi majoritatea
oferã inclusiv posibilitatea tranzacţionãrii prin platforme electronice).
Exemple concrete de operaţiuni de protecţie împotriva riscurilor valutare:
Import
Un importator efectueazã un import de materiale pentru revânzare în Romania, în
valoare de 100.000 de EUR. Importul se realizeazã în data de 1 iulie (curs EUR-RON la
data importului 4.22), plata urmând a se efectua dupa revânzarea marfurilor, în data
de 1 septembrie.
Importatorul doreşte sã se asigure împotriva unor eventuale creşteri ale cursului,
creşteri care ar putea dilua marja de profit a acestuia.
Astfel, importatorul apelezeazã la cumpãrarea de valutã pe piaţa FUTURES de la Bursa
din Sibiu. Cursul pentru scadenţa la data de 1 septembrie este 4,3 lei/ eur.
Astfel, importatorul işi securizeazã costurile cu plata importului şi ştie cu siguranţã, ca
în cazul în care cursul va ajunge la peste 4.3 lei, nu va plãti decât 430.000 lei pentru
achiziţionarea valutei.
Totuşi, în cazul în care la 1 septembrie, preţul valutei va fi mai mic, de exemplu 4.15
lei/EUR, importatorul nu va caştiga din aceastã situaţie, întrucât acesta şi-a securizat
în avans cumpãrarea valutei.
Din punct de vedere tehnic, cumpãrarea de contracte EUR futures prezintã câteva
dezavantaje pentru companie, unul dintre ele constã în nivelul marjei pe care
compania trebuie sã o acopere pentru a cumpãra contractele futures.
Marja reprezintã garanţia de bunã execuţie pe care cumpãrãtorul contractului trebuie
sã o achite, asigurând astfel funcţionarea standardizatã a pieţei.
În cazul contractelor futures EUR- RON, nivelul marjei este stabilit la 130 de lei per
contract (1000 de unitaţi), prin urmare în cazul exemplului nostru nivelul total al
marjei va fi de 13.000 lei (suma pe care compania o va recupera integral în cazul bunei
execuţii a contractului).
39
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Export
Un exportator efectueazã un export în valoare de 150.000 EUR, mãrfuri achiziţionate
de pe piaţa internã. Exportul se realizeazã în data de 1 iulie (curs EUR/RON la data
importului 4.22), încasarea urmând a se efectua la data de 1 septembrie.
Exportatorul doreşte sã se asigure împotriva scãderii cursului de schimb valutar,
scãdere care ar dilua marja de profit a acestuia în condiţiile în care ar încasa mai puţini
lei din vânzare.
Astfel, exportatorul apeleazã la vânzarea de valutã pe piaţa FUTURES de la Bursa din
Sibiu. Cursul pentru scadenţa la data de 1 septembrie este 4,29 lei/ eur.
Astfel, importatorul îşi securizeazã încasãrile legate de producţia marfurilor exportate
în cazul în care cursul va urma un curs descendent.
Pe de altã parte, în cazul în care la data de 1 septembrie cursul va fi mai mare de 4,29
lei, exportatorul nu va câştiga nimic suplimentar, întrucât el a incheiat tranzacţia pe
piata futures de la Sibiu.
Din punct de vedere tehnic, vânzarea de contracte EUR futures prezintã câteva
dezavantaje pentru companie, unul dintre ele constã în nivelul marjei pe care
compania trebuie sã o acopere pentru a vinde contractele futures.
Marja reprezintã garanţia de buna execuţie pe care vânzãtorul contractului trebuie sã
o achite, asigurând astfel funcţionarea standardizatã a pieţei.
În cazul contractelor futures EUR/RON, nivelul marjei este stabilit la 130 de lei per
contract (1000 de unitati), prin urmare în cazul exemplului nostru nivelul total al
marjei va fi de 19.500 lei (suma pe care compania o va recupera integral în cazul bunei
execuţii a contractului).
7.2.Despre deconturi de cheltuieli gospodãreşti , de cãlãtorie şi diurnã
Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziţia angajaţilor societãţii sau
administratorilor pentru a efectua anumite plãţi în numele societãţii.
Modul în care se realizeazã circuitul : solicitare avans de trezorerie, depunere decont,
restituire avans, modul de întocmire a documentelor şi termenele de depunere sunt
reglementate intern, prin decizii ale conducerii societãţii.
→ Din punct de vedere fiscal, diurna poate avea o componentã deductibilã şi una
40
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
nedeductibilã. Conform Codului Fiscal, au deductibilitate limitatã : “suma cheltuielilor
cu indemnizatia de deplasare acordatã salariaţilor pentru deplasãri în Romania şi în
strãinãtate în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice “.
Pentru instituțiile publice nivelul diurnei pentru deplasări în România se stabileşte
confrom HG 1.860/2006 (la 13 ron ). Prin urmare, diurna maximã deductibilã pentru
deplasãri în ţarã va fi: 13 ron*2,5 = 32,5 ron.
Dacã societatea însã a decis stabilirea unei diurne la un nivel superior acestei limite,
la înregistrarea deconturilor diferenţa între suma stabilitã de societate şi plafonul de
32,5 ron/zi va fi înregistratã ca şi cheltuialã nedeductibilã.
7.3.Mijloace fixe
Mijloacele fixe sau imobilizãrile corporale reprezintã active care:
a) sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau
prestarea de servicii , pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative; şi
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Prin urmare ,din punct de vedere contabil nu se menţioneazã un plafon valoric peste
care o achiziţie se încadreazã în categoria imobilizãrilor corporale.
Din punct de vedere fiscal însã, încadrarea în categoria mijloacelor fixe se face atunci
când valoarea de achiziţie este egalã sau depãşeşte 1.800 de RON.
O companie poate sa menţinã doua registre de mijloace fixe:
• unul pentru a se calcula amortizarea fiscalã (conform regulilor şi duratelor de
amortizare menţionate în Ordinul 2.139/2004 ) şi
• unul pentru amortizarea contabilã, care sã reflecte exact natura achiziţiei ,
indiferent de valoarea acesteia. Din punct de vedere contabil, durata de viaţa
trebuie sã reflecte exact durata pentru care activul este prevăzut a fi disponibil
pentru utilizare.
În Ordinul 2.139, fiecare mijloace fix se poate încadra într-o anumitã categorie, pentru
care legea permite alegerea unei durate de viaţã într-un anumit interval. Alegerea
duratei exacte din cadrul intervalului este lãsatã la alegerea entitãţii.
41
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
De exemplu :
• calculatoarele se încadreazã în clasa 2.2.9. şi pot avea o duratã de viaţã cuprinsã
între 2 şi 4 ani ;
• aparatele de telecomunicaţii pentru birouri : aparate telefonice, aparate telefax,
etc. se încadreazã în clasa 3.2.2. şi au o durata de viaţã cuprinsã între 3-5 ani ;
• ascensoarele de persoane pentru clãdiri se încadreazã în clasa 2.3.6.3.2 şi au o
duratã cuprinsã între 8-12 ani.
• Autoturismele se încadreazã în clasa 2.3.2.1.1. şi au o duratã cuprinsã între 4-6
ani O categorie distinctã o reprezintã taxiurile (2.3.2.1.1.1.) care au o duratã
cuprinsã între 3-5 ani) .
În firmele mici se practicã de regulã menţinerea unui singur registru de mijloace fixe,
în care deprecierea urmeazã duratele de viaţã fiscale din Ordinul 2.139.
Atenţie :
→ Terenurile nu se amortizeazã deoarece se considerã cã nu se depreciazã în timp,
însã amenajãrile de terenuri se amortizeazã.
→ Sunt de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizării investiţiile efectuate
la mijloacele fixe luate cu chirie.
→ Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în
funcţiune, pânã la recuperarea integralã a valorii de intrare.
În cazul mijloacelor fixe achiziţionate cu duratã normalã de utilizare neconsumatã,
pentru care se cunosc datele de identificare (data punerii în funcţiune, durata
normalã de utilizare rămasã), recuperarea valorii de intrare se face pe durata normalã
de funcţionare rămasã.
În cazul mijloacelor fixe achiziţionate cu durata normalã de funcţionare expiratã sau
pentru care nu se cunosc datele de identificare, durata normalã de funcţionare se
stabileşte de către o comisie tehnicã sau expert tehnic independent.
Mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncã
Dacã intenţionezi sã investesti în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de
muncă şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi funcţionării cabinetelor medicale
trebuie sã ştii cã :
• poţi deduce integral valoarea acestora la calculul profitului impozabil la data punerii
42
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
în funcţiune sau
• poţi recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare.
Intrã sub incidenţa acestor prevederi din Codul fiscal mijloacele fixe amortizabile
care sunt destinate prevenirii accidentelor de muncă şi bolilor profesionale şi sunt
certificate de organisme recunoscute de Ministerul Muncii, Solidãrităţii Sociale şi
Familiei, potrivit prevederilor Legii protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată.
Imobilizari necorporale
Pe lângã imobilizari corporale, o entitate poate sã achiziţioneze şi active necorporale.
În cadrul imobilizãrilor necorporale se cuprind:
a. cheltuielile de constituire;
b. cheltuielile de dezvoltare;
c. concesiunile, brevetele, licenţele, mãrcile comerciale, drepturile şi activele
similare, cu excepţia celor create intern de entitate;
d. fondul comercial;
e. alte imobilizari necorporale şi
f. avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuţie.
a. Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea
unei entitãţi (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind
emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de aceastã
naturã, legate de înfiinţarea şi extinderea activitãţii entitãţii).
O entitate poate include cheltuielile de constituire la “Active”, caz în care poate
imobiliza cheltuielile de constituire. În aceasta situatie, cheltuielile de constituire
trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum cinci ani.
În situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face
nici o distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile
pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egalã cu cea a cheltuielilor
neamortizate.
b. Active de natura cheltuielilor de dezvoltare
Imobilizarile de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicarea
rezultatelor cercetãrii sau a altor cunoştinţe, în scopul realizãrii de produse sau servicii
noi sau îmbunãtãţite substantial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizãrii.
43
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Exemple :
• proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea
intermediarã a prototipurilor şi modelelor;
• proiectarea uneltelor şi matriţelor care implicã tehnologie nouã;
• proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este fezabilã din
punct de vedere economic pentru producţia pe scarã largã;
• proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele,
produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunatãţite.
Cheltuielile de dezvoltare se amortizeazã pe perioada contractului sau pe durata de
utilizare, dupã caz.
c.Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele
similare
Concesiunile primite se reflectă ca imobilizari necorporale atunci când contractul
de concesiune stabileşte o duratã şi o valoare determinate pentru concesiune.
Amortizarea concesiunii urmeazã a fi inregistratã pe durata de folosire a acesteia,
stabilitã potrivit contractului. În cazul în care contractul prevede plata unei chirii, şi nu
o valoare amortizabilã, în contabilitatea entitãţii care primeşte concesiunea, se reflectã
cheltuiala reprezentând chiria, fãrã recunoaşterea unei imobilizãri necorporale.
d.Fondul comercial
Fondul comercial apare, de regulã, la consolidare, în cazul unor grupuri de firme, şi
este mai puţin întalnit la nivelul firmelor mici.
→ Programele informatice pe care le achiziţionezi de la terţi se amortizează în funcţie
de durata probabilã de utilizare, care nu poate depăşi o perioada de 5 ani.
Scoaterea din gestiune a mijloacelor fixe
Scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe se face doar cu aprobarea consiliului
de administraţie al agentului economic, respectiv a responsabilului cu gestiunea
patrimoniului.
44
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
7.4.Salarizare
7.4.1.Procedurã şi etape angajare
→ Existã câteva aspecte de care trebuie sa ţii cont atunci când doreşti sã faci o angajare
astfel:
• Salariul minim brut pe economie , pentru norma întreagã, este de 670 lei.
Dacã doreşti sã angajezi pe cineva cu timp parţial, respectiv 2 ore/zi , atunci poţi sã îi
acorzi un salariu brut de cel puţin 670 lei/ 4 =167.5 lei
• Depunerea la ITM a situaţiei locurilor de muncã vacante
În calitate de angajator, ai obligaţia de a comunica agenţiei pentru ocuparea forţei
de muncã în a cãrei raza ai sediul, toate posturile vacante, în termen de cinci zile
lucrãtoare de la vacantarea acestora.
Comunicarea locurilor de muncã vacante se face pe suport de hârtie sau în format
electronic, pe suport magnetic ori e-mail.
• Întocmirea şi completarea registrului general de evidenţa a salariaţilor
Dacã eşti la primul angajat în firmã, atunci trebuie sã depui la ITM din raza ta teritorialã
o cerere prin care sã soliciţi un user şi o parolã pentru depunerea on line a registrului
de evidenţã.
→ În vederea obţinerii contului de utilizator, se depun la ITM urmãtoarele documente:
a) cerere de eliberare parolã ;
Se recomandã completarea cererii în format electronic sau dacã este întocmitã de
mânã, adresa de mail trebuie sã fie scrisã cât mai citeţ.
De asemenea, adresa de mail trebuie sã fie validã şi sã ai access la ea pentru a putea
mai târziu sã activezi contul de utilizator.
b) copia după certificatul de înregistrare al angajatorului
După ridicarea contului de utilizator (plicul securizat) de la ITM, urmeazã activarea
contului de utilizator obţinut.
45
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
În momentul generãrii contului de utilizator la ITM, sistemul transmite automat un
mail cãtre adresa specificatã în cerere.
7.4.2.Întocmirea contractului de muncã
Contractul individual de muncă se încheie numai în formă scrisă. Forma scrisă este
obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activităţii, să înmâneze salariatului un
exemplar din contractul individual de muncă. Încălcarea prevederilor cu privire la
obligaţia înmînării unui exemplar din contractul individual angajatului, se sancţionează
cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei.
Începând cu 1 ianuarie 2011, nu se mai înregisteaza la inspectoratele teritoriale
de muncă, contractele individuale de muncă. Acestea se înregistreaza în format
electronic în registrul general de evidenţă a salariaţilor.
Tot de la 1 ianuarie 2011 încetează existenţa carnetului de muncă, după această
dată evidenţa muncii realizându-se electronic prin intermediul registrului general de
evidenţă a salariatilor.
Persoana selectatã în vederea angajãrii ori salariatul, dupa caz, va fi informatã şi cu
privire la funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării ocupaţiilor din România
sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului.
De asemenea, viitorul angajat va fi informat şi despre criteriile de evaluare a activităţii
profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului.
7.4.3.Certificatul medical la angajare
Angajarea în muncă a unei persoane care nu are certificatul medical care să îl declare
apt de muncă, atrage nulitatea contractului individual de muncă (nulitatea nu va mai
putea fi ,,acoperită” prin efectuarea ulterioară a acestor analize.)
Încălcarea de către angajator a obligaţiilor cu privire la certificatul medical la angajare
sau evidenţa muncii lucrate, se sancţionează cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.
7.4.4.Cote contribuţii:
→ CAS firmã : 20,8 %;
→ CAS angajat: 10.5 %;
→ CASS firmã: 5,2%;
→ CASS angajat: 5.5%;
46
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
→ Şomaj firmã: 0,5%;
→ Şomaj angajat : 0.5%;
→ Accidente şi boli profesionale: între 0,15% şi 0,85% –în funcţie de codul CAEN
(firmã);
→ Concedii şi indemnizaţii : 0.85% (firmã);
→ Fond de garantare pentru plata creanţelor salariale: 0,25% (firmã);
7.4.5.Fişele fiscale
Informaţiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind în
fişele fiscale.
În calitate de plătitor de venituri, ai obligaţia să completezi fişele fiscale, pe întreaga
durată de efectuare a plăţii salariilor. De asemenea, esti obligat să păstrezi fişele
fiscale pe întreaga durată a angajării şi să transmiţi organului fiscal competent o
copie, pentru fiecare an, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul
fiscal expirat. Modelul şi conţinutul formularelor se aprobă prin ordin al ministrului
finanţelor publice si se pot descarca de pe site-ul ministerului de finanţe.
Pentru persoanele fizice care încetează să obţină venituri din salarii sau asimilate
salariilor în timpul anului, angajatorii vor înmâna un exemplar al fişei fiscale odată cu
definitivarea formelor de lichidare sau la încetarea raporturilor în baza cărora au fost
obţinute veniturile din salarii.
Fişele fiscale pentru salariaţii care au fost detaşaţi la o altă unitate se completează de
către unitatea care a încheiat contractele de muncă cu aceştia.
În situaţia în care plata venitului salarial se face de unitatea la care salariaţii au fost
detaşaţi, angajatorul care a detaşat comunică angajatorului la care aceştia sunt detaşaţi
date referitoare la deducerea personală la care este îndreptăţit fiecare salariat.
Pe baza acestor date unitatea la care salariaţii au fost detaşaţi întocmeşte statele
de salarii, calculează impozitul şi transmite lunar unităţii de la care au fost detaşaţi
informaţiile solicitate prin ordinul ministrului finanţelor publice, în scopul completării
fişei fiscale.
Fiecare angajator este obligat să determine impozitul anual pe veniturile din salarii,
pentru fiecare contribuabil prin însumarea impozitului aferent venitului fiecărei luni
din anul fiscal, indiferent de numărul de luni în care contribuabilul a realizat venituri
din salarii de la acesta.
În situaţia în care se constată elemente care generează modificarea veniturilor din
47
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
salarii şi/sau a bazei de impunere aferente veniturilor unei persoane fizice, pentru care
angajatorul/plătitorul a efectuat calculul impozitului lunar, recalcularea drepturilor
respective şi stabilirea diferenţelor de impozit constatate se efectuează pentru luna
la care se referă, iar diferenţele de impozit rezultate vor majora/diminua impozitul
datorat începând cu luna constatării.
În situaţia în care la data efectuării operaţiunii de stabilire a diferenţelor de impozit de
către angajator/plătitor există relaţii contractuale generatoare de venituri din salarii,
între acesta şi persoana fizică, atunci se procedează astfel:
• impozitul reţinut în plus se restituie persoanei fizice prin diminuarea cu sumele
respective a impozitului pe veniturile din salarii începând cu luna efectuării
acestei operaţiuni şi până la lichidarea acestuia;
• impozitul nereţinut se reţine de angajator/plătitor din veniturile din salarii
începând cu luna constatării şi până la lichidarea acestuia.
În situaţia în care persoana fizică pentru care angajatorul/plătitorul a efectuat calculul
impozitului lunar/anual nu mai are relaţii contractuale generatoare de venituri din
salarii şi angajatorul/plătitorul nu poate să efectueze operaţiunea de plată/încasare a
diferenţelor de impozit, atunci acestea vor fi administrate de organul fiscal competent.
⌂ Atenţie : Începând din 1 ianuarie 2012, angajatorii nu vor mai avea obligaţia de a
depune fişele fiscale ale salariaţilor pentru drepturile salariale şi asimilate salariilor
realizate dupã aceastã datã.
Pentru veniturile din salarii si asimilate salariilor aferente anului 2011, angajatorii
trebuie sã completeze şi sã depunã fişe fiscale. Termenul este ultima zi din luna
februarie a anului 2012.
Conform recentelor modificãri aduse Codului Fiscal, angajatorii vor avea obligaţia
de a completa şi a depune doar declaraţia privind calcularea si reţinerea impozitului
pentru fiecare beneficiar de venit pânã la data de 30 iunie a anului fiscal curent
pentru anul expirat.
7.4.6.Reţinerile din salariu
Conform Codului Muncii în vigoare, nici o reţinere din salariu nu poate fi operatã, în
afarã cazurilor şi condiţiilor prevãzute de lege.
Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacã
datoria salariatului este scadentã, lichidã şi exigibilã şi a fost constatatã ca atare
printr-o hotãrâre judecatoreascã definitivã şi irevocabilã.
48
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
În cazul pluralitãţii de creditori ai salariatului va fi respectatã urmãtoarea ordine:
a) obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei;
b) contribuţiile şi impozitele datorate cãtre stat;
c) daunele cauzate proprietãţii publice prin fapte ilicite;
d) acoperirea altor datorii.
→ Reţinerile din salariu cumulate nu pot depãşi în fiecare lunã jumatate din salariul
net.
Acceptarea fãrã rezerve a reţinerii unei pãrţi din drepturile salariale sau semnarea
actelor de platã în astfel de situaţii nu poate avea semnificaţia unei renunţãri din
partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit
dispoziţiilor legale sau contractuale.
7.4.7.Concediul de odihnã anual
• Dreptul la concediu de odihnã anual plãtit este garantat tuturor salariaţilor.
• Dreptul la concediu de odihnã anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni,
renunţãri sau limitãri.
• Durata minimã a concediului de odihnã anual este de 20 de zile lucrãtoare.
Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual
de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective aplicabile, şi se acordă
proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Sãrbãtorile legale în care nu se lucreazã, precum şi zilele libere plãtite stabilite prin
contractul colectiv de muncã aplicabil, nu sunt incluse în durata concediului de odihnã
anual.
Concediul de odihnã se efectueazã în fiecare an. Prin excepţie, efectuarea concediului
în anul urmãtor este permisã numai în cazurile expres prevãzute de lege sau în cazurile
prevãzute în contractul colectiv de muncã aplicabil.
Angajatorul este obligat sã acorde concediu, pânã la sfârşitul anului urmator, tuturor
salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnã la
care aveau dreptul.
→ Compensarea în bani a concediului de odihnã neefectuat este permisã numai în
cazul încetãrii contractului individual de muncã.
49
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Salariaţii care lucreazã în condiţii grele, periculoase sau vãtãmãtoare, nevãzãtorii, alte
persoane cu handicap şi tinerii în vârstã de pânã la 18 ani beneficiazã de un concediu
de odihnã suplimentar de cel puţin 3 zile lucrãtoare. Numărul de zile lucrătoare aferent
concediului de odihnă suplimentar pentru aceste categorii de salariaţi se stabileşte
prin contractul colectiv de muncă aplicabil şi va fi de cel puţin 3 zile lucrătoare.
Programarea concediului
Efectuarea concediului de odihnã se realizeazã în baza unei programãri colective
sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupã caz,
a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programãrile colective, ori cu consultarea
salariatului, pentru programãrile individuale. Programarea se face pânã la sfârşitul
anului calendaristic pentru anul urmãtor.
Prin programãrile colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici
de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de muncã. Prin programare individualã
se poate stabili data efectuãrii concediului sau, dupã caz, perioada în care salariatul
are dreptul de a efectua concediul, perioada care nu poate fi mai mare de 3 luni. În
cadrul perioadelor de concediu stabilite anterior, salariatul poate solicita efectuarea
concediului cu cel puţin 60 de zile anterioare efectuãrii acestuia.
În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat
să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an
calendaristic cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.
Salariatul este obligat sa efectueze în naturã concediul de odihna în perioada în care
a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevãzute de lege sau atunci când, din
motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.
Pentru perioada concediului de odihnã salariatul beneficiazã de o indemnizaţie de
concediu, care nu poate fi mai mica decât salariul de bazã, indemnizaţiile şi sporurile
cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivã, prevãzute în contractul
individual de muncã.
Indemnizatia de concediu de odihnã reprezintã media zilnicã a drepturilor salariale
din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicatã cu
numãrul de zile de concediu.
Indemnizaţia de concediu de odihnã se plãteşte de cãtre angajator cu cel puţin 5 zile
lucrãtoare înainte de plecarea în concediu.
Concediul de odihnã poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
50
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnã în caz de forţa majorã
sau pentru interese urgente care impun prezenţa salariatului la locul de muncã. În
acest caz, angajatorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale
familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncã, precum şi eventualele
prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnã.
7.4.8.Registrul general de evidenţa a salariaţilor
Legislaţia care face referire la acest registru este Hotãrârea nr. 500 din 18 mai 2011.
Fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa şi transmite la inspectoratul teritorial de
muncă un registru general de evidenţă a salariaţilor şi de a-l prezenta inspectorilor de
muncă, la solicitarea acestora.
Completarea şi transmiterea registrului se face de către una sau mai multe persoane
nominalizate prin decizie scrisă de către angajator. Angajatorii pot contracta serviciul
de completare şi transmitere a registrului prin încheierea de contracte de prestări
servicii cu prestatori înregistraţi la inspectoratele teritoriale de muncă. În aceasta
situaţie angajatorul are obligaţia informării, în scris, a inspectoratului teritorial de
muncă despre încheierea contractului de prestări servicii. Contractarea serviciului
de completare şi transmitere a registrului nu exonerează angajatorul de obligaţiile
stabilite de prezentul act normativ.
Registrul se întocmeşte în formă electronică.
Registrul se completează în ordinea angajării şi cuprinde următoarele elemente:
a) elementele de identificare a tuturor salariaţilor: numele, prenumele, codul numeric
personal – CNP, cetăţenia şi ţara de provenienţă – Uniunea Europeană – UE, non-UE,
Spaţiul Economic European – SEE;
b) data angajării;
c) perioada detaşării şi denumirea angajatorului la care se face detaşarea;
d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei Clasificării Ocupaţiilor din România (COR)
sau altor acte normative;
e) tipul contractului individual de muncă;
f) durata normală a timpului de muncă şi repartizarea acestuia;
51
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
g) salariul, sporurile şi cuantumul acestora;
h) perioada şi cauzele de suspendare a contractului individual de muncă, cu excepţia
cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale;
i) data încetării contractului individual de muncă.
Completarea, respectiv înregistrarea în registru a elementelor anterioare se face după
cum urmează:
a) la angajarea fiecărui salariat, elementele prevăzute la lit. a)-g) se înregistrează în
registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către salariatul
în cauză;
b) elementul prevăzut la lit. g) se completează şi pentru contractele individuale
de muncă deja înregistrate, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei hotărâri;
c) elementele prevăzute la lit. h) se înregistrează în registru în termen de maximum 20
de zile lucrătoare de la data suspendării;
d) elementele prevăzute la lit. i) se înregistrează în registru la data încetării contractului
individual de muncă/la data luării la cunoştinţă a evenimentului ce a determinat, în
condiţiile legii, încetarea contractului individual de muncă;
e) pentru salariaţii detaşaţi, angajatorul de bază completează perioada detaşării şi
denumirea angajatorului la care se face detaşarea, anterior începerii detaşării.
→ Orice corecţie a erorilor survenite în completarea registrului se face la data la care
angajatorul a luat cunoştinţă de acestea.
Registrul se transmite la inspectoratul teritorial de muncă în format electronic, prin
utilizarea uneia dintre următoarele modalităţi:
a) prin completarea on-line a bazei de date existente pe portalul Inspecţiei Muncii;
b) prin e-mail, pe bază de semnătură electronică;
c) prin depunerea la sediul inspectoratului teritorial de muncă în format electronic,
însoţit de o adresă de înaintare semnată de angajator.
Angajatorii sau, după caz, prestatorii de servicii au obligaţia de a completa şi transmite
52
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
registrul la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au angajatorii
sediul sau domiciliul, după caz, cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii
activităţii de către primul salariat.
Registrul se păstrează în formă electronică la sediul angajatorului şi, după caz, la sediul
sucursalei, agenţiei, reprezentanţei sau al altor asemenea unităţi fără personalitate
juridică, care au delegată competenţa înfiinţării registrului.
7.4.9.Dosarul personal al salariatului
În calitate de angajator, ai obligaţia de a întocmi un dosar personal pentru fiecare
dintre salariaţi, de a-l păstra în bune condiţii la sediu, precum şi de a-l prezenta
inspectorilor de muncă, la solicitarea acestora.
Dosarul personal al salariatului cuprinde cel puţin următoarele documente:
• actele necesare angajării;
• contractul individual de muncă;
• actele adiţionale şi celelalte acte referitoare la modificarea;
• suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, acte de studii/
certificate de calificare, precum şi
• orice alte documente care certifică legalitatea şi corectitudinea completării în
registru.
La solicitarea scrisă a salariatului sau a unui fost salariat eşti obligat să îi eliberezi
acestuia:
a) copii ale documentelor existente în dosarul personal;
b) copii ale paginilor din registrul electronic care cuprind înscrierile referitoare la
persoana sa şi/sau un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta,
durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate, astfel cum
rezultă din registrul general de evidenţă şi din dosarul personal, în termen de cel mult
15 zile de la data solicitării.
7.4.10.Avantajele în naturã
Problema avantajelor în natura se pune tot mai stringent ca urmare a extinderii
pachetului salarial oferit de angajatori. Acesta poate cuprinde pe lângã sume în bani,
şi bunuri şi servicii suportate de angajator, dar utilizate pentru nevoile personale
ale angajatorului. Chiar dacã echivalentul în bani al acestor prestaţii se asimileazã
veniturilor de naturã salarialã, nu este posibil ca suma în bani primitã sã fie sub
53
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente 7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente

valoarea salariului minim garantat pe ţarã. 7.4.11.Contravenţii şi sancţiuni

Astfel de avantaje pot include:
• acordarea de servicii de servire a mesei (de ex. cazul cantinei operate de unitate);
• utilizarea maşinilor din gestiunea unitãţii numai în interes personal sau parţial în
interes personal;
• utilizarea telefonului total/parţial în interes personal;
• locuinţa utilizatã în interes personal precum şi cheltuielile de întreţinere aferente
acesteia;
• asigurare medicalã pentru membrii familiei, asigurãri de viaţã, etc.
Existã o categorie de cheltuieli cu care avantajele în naturã sunt uşor confundabile-
cheltuielile sociale, care, potrivit Codului Fiscal (art 21.(3).c), sunt deductibile în limita
a 2% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului. Acestea sunt : ajutoarele
pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele pentru boli grave sau
incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare
a unor activităţi sau unităţi aflate în administrarea contribuabililor; grădiniţe, creşe,
servicii de sănătate acordate în cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă
până la internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive,
cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru şcolile pe care le au sub patronaj.
În cadrul acestei limite, pot fi deduse şi cheltuielile reprezentând: tichete de creşă
acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, cadouri în bani sau în
natură oferite copiilor minori şi salariaţilor, cadouri în bani sau în natură acordate
salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul, pentru
salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai acestora, ajutoare pentru salariaţii
care au suferit pierderi în gospodărie şi contribuţia la fondurile de intervenţie ale
asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament.
Este foarte important sã se evite confuzia între cheltuielile sociale şi avantajele în
naturã întrucat modul de impozitare diferã semnificativ. În timp ce cheltuielile sociale
sunt deductibile în limita celor douã procente din cheltuielile cu salariile personalului,
restul fiind supuse unei cote de impozitare de 16 %, unele avantaje în natura suportã
taxare atât în ce priveşte angajatorul cat şi în ce priveşte angajatul – prin majorarea
bazei de calcul a contribuţiilor salariale.
Dacã pachetul salarial conţine şi astfel de avantaje în naturã este bine ca angajatul sã
fie informat de aceste aspecte fiscale, întrucat poate fi pus in fata situatiei de a încasa
o suma mai micã decât salariul net comunicat la angajare.
→ Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de angajatori, persoane fizice
sau juridice:
a) netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncă
prevăzute la lit. a)-g), cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii
de către salariatul în cauză;
Amenda: 10.000 lei pentru fiecare persoană primită la muncă fără transmiterea
la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele
contractului individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depăşească
suma de 50.000 lei;
b) refuzul de a pune la dispoziţie inspectorului de muncă registrul în format
electronic, precum şi dosarul personal al salariaţilor;
Amenda: de la 5.000 lei la 8.000 lei
c) necompletarea elementelor contractului individual de muncă conform cu
datele prezentate anterior, respectiv netransmiterea registrului în termenele
prevăzute de lege;
Amenda: de la 5.000 lei la 8.000 lei
d) completarea registrului de către alte persoane decât cele autorizate;
Amenda: la 3.500 lei la 5.000 lei;
e) completarea registrului cu date eronate sau incomplete;
Amenda: la 3.500 lei la 5.000 lei
f) alterarea sau ştergerea datelor din registru, precum şi intervenţia neautorizată
asupra aplicaţiei informatice a registrului.
Amenda: la 3.500 lei la 5.000 lei
g) nerespectarea prevederilor privind informarea inspectoratelor teritoriale de
muncă cu privire la prestatorii de servicii;

Amenda: de la 2.000 lei la 5.000 lei

54 55
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
h) refuzul angajatorului de a elibera salariatului copii după documentele solicitate;
Amenda: de la 300 lei la 1.000 lei
i) nerespectarea prevederii privind subcontractarea de cãtre un anumit prestator a
serviciilor de completare şi transmitere a registrului încredinţate de angajator.
Amenda: la 3.500 lei la 5.000 lei
i) nerespectarea prevederilor privind pãstrarea registrului;
Amenda: de la 300 lei la 1.000 lei
7.4.12.Excepţii de la calculul contribuţiilor sociale obligatorii
Nu se cuprind în baza lunară a contribuţiilor sociale obligatorii următoarele:
a) sumele primite de membrii fondatori ai societăţilor comerciale constituite prin
subscripţie publică;
b) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în gospodăriile
proprii ca urmare a calamităţilor naturale, ajutoarele pentru bolile grave şi incurabile,
ajutoarele pentru naştere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii minori
ai salariaţilor, cadourile oferite salariatelor, contravaloarea transportului la şi de la
locul de muncă al salariatului, costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv
transportul pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de
angajator pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în
contractul de muncă.
Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu ocazia
Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase,
precum şi cadourile oferite salariatelor cu ocazia zilei de 8 martie nu intră în baza de
calcul, în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie
dintre cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei;
c) contravaloarea folosinţei locuinţei de serviciu sau a locuinţei din incinta unităţii,
potrivit repartiţiei de serviciu, numirii conform legii sau specificităţii activităţii prin
cadrul normativ specific domeniului de activitate, compensarea chiriei pentru
personalul din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională,
precum şi compensarea diferenţei de chirie, suportată de persoana fizică, conform
legilor speciale;
56
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
d) cazarea şi contravaloarea chiriei pentru locuinţele puse la dispoziţia oficialităţilor
publice, a angajaţilor consulari şi diplomatici care lucrează în afara ţării, în conformitate
cu legislaţia în vigoare;
e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie
şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-
sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi
a drepturilor de echipament, ce se acordă potrivit legislaţiei în vigoare;
f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul dintre localitatea în
care angajaţii îşi au domiciliul şi localitatea unde se află locul de muncă al acestora, la
nivelul unui abonament lunar, pentru situaţiile în care nu se asigură locuinţă sau nu se
suportă contravaloarea chiriei, conform legii;
g) sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare
precum şi indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în
ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita a 2,5 ori indemnizaţia acordată
salariaţilor din instituţiile publice;
h) sumele primite, potrivit dispoziţiilor legale, pentru acoperirea cheltuielilor de
mutare în interesul serviciului;
i) indemnizaţiile de instalare ce se acordă o singură dată, la încadrarea într-o unitate
situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după
absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bază la angajare, precum şi indemnizaţiile
de instalare şi mutare acordate, potrivit legilor speciale, personalului din instituţiile
publice şi celor care îşi stabilesc domiciliul în localităţi din zone defavorizate, stabilite
potrivit legii, în care îşi au locul de muncă;
j) sumele sau avantajele primite de către persoane fizice rezidente din activităţi
dependente desfăşurate într-un stat străin, cu respectarea prevederilor instrumentelor
juridice internaţionale la care România este parte;
k) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregătirea profesională şi perfecţionarea
angajatului în legătură cu activitatea desfăşurată de acesta pentru angajator;
l) costul abonamentelor telefonice şi al convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele
telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
m) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul acordării şi la
momentul exercitării acestuia;
57
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
n) diferenţa favorabilă dintre dobânda preferenţială stabilită prin negociere şi dobânda
practicată pe piaţă, pentru credite şi depozite;
o) tichetele de masă, tichetele de vacanţă, tichetele cadou şi tichetele de creşă,
acordate potrivit legii;
p) avantajele primite în legătură cu o activitate dependentă, fără însă a fi limitate la:
1. utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din patrimoniul afacerii,
în scop personal, cu excepţia deplasării pe distanţă dus-întors de la domiciliu la locul
de muncă;
2. cazarea, hrana, îmbrăcămintea, personalul pentru munci casnice, precum şi alte
bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preţ mai mic decât preţul pieţei;
3. abonamentele şi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele telefonice, în
scop personal;
4. permisele de călătorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul personal;
5. primele de asigurare plătite de către suportator pentru salariaţii proprii sau alt
beneficiar de venituri din salarii, la momentul plăţii primei respective, altele decât
cele obligatorii.
7.4.13.Tichetele de masã
Tichetele de masã în cazul salariaţilor scutiţi de impozit.
Conform OUG 58/2010 începând cu luna iulie 2010 au devenit impozabile sumele
reprezentând venituri de natura salarialã reprezentând:
• tichetele de masã;
• tichetele de creşa;
• tichetele cadou;
• tichetele de vacanţã;
Ce se intamplã însa cu tichetele de masã acordate unor categorii de angajaţi, scutiţi
de la plata impozitului pe veniturile din salarii (ex.programatorii) ?
Conform ordonanţei menţionate, bonurile de masa sunt asimilate veniturilor salariale.
Însa în cazul programatorilor aceste venituri se considerã ca şi venituri nesalariale:
conform art. 55 , alin. 4 lit. l CF, nu sunt venituri salariale şi nu sunt impozabile
urmatoarele: “ veniturile din salarii, ca urmare a activităţii de creare de programe
58
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
pentru calculator; încadrarea în activitatea de creaţie de programe pentru calculator
se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, al
ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei şi al ministrului finanţelor publice”
Prin urmare, şi bonurile de masã acordate vor fi considerate venituri nesalariale şi
astfel nici cota de 16% nu se va aplica asupra acestora.
7.5.Impozite şi taxe
În ce priveşte impozitele şi taxele pe care le vei avea de plãtit, trebuie sã ştii ca existã
douã etape :
• declararea impozitelor – pentru care vei utiliza formularele puse la dispoziţie
pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice; şi
• plata impozitelor.
→ Termenul de declarare şi de platã este de regulã 25 a lunii/trimestrului urmãtoare/
urmãtor.
Pentru a fi sigur cã nu omiţi sã depui vreo declaraţie, poţi sã consulţi pagina
urmãtoare de pe site-ul Ministerului de Finanţe, care conţine un tabel complet, pe
luni calendaristice , a tuturor declaraţiilor/obligaţiilor de platã scadente:
http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsitentaContribuabili_r/Calendar/Calendar_
obligatii_fiscale_2011.htm
Începand cu obligaţiile aferente lunii iulie 2011, depunerea declaraţiilor se poate face
doar electronic. În acest scop, trebuie sã achiziţionezi un certificat digital, de la una
din firmele agreate de Ministerul Finanţelor.
Nu toate declaraţiile se pot depune însã electronic – deocamdatã declaraţia 394 cu
termen de declarare semestrial se poate depune doar la unitaţile MF.
Cele mai uzuale declaraţii sunt :
• declaraţia 100 – prin care se declarã: impozitul pe dividende, taxa
pentru persoane cu dizabilitãţi, impozitul pe profit, impozitul pe venitul
microîntreprinderilor;
• declaraţia 112 – pentru contribuţii sociale, impozit pe venitul din salarii;
• declaraţia 300 - sau decontul de tva ;
• declaraţia 394 - se depune semestrial dacã eşti înregistrat ca plãtitor de tva ;
• declaraţia 390 - pentru cei care realizeazã achiziţii/livrãri intracomunitare ;
59
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
• declaraţia 101 – pentru impozitul pe profit;
• declaraţia 010 – de înregistrare în vectorul fiscal.
Toate aceste declaraţii se pot descarca de pe site-ul Ministerului Finanţelor.
Cu un singur certificat digital poţi depune declaraţii electronice pentru un numãr
nelimitat de CUI-uri.
• Pentru depunerea declaraţiilor fiscale pentru ANAF (100, 101, 103, 120,
300, 301, 390, 170 ) se acceseazã site-ul www.anaf.ro , secţiunea Declaraţii
electronice.
Tot aici se poate verifica starea declaraţiei în secţiunea : Vizualizare stare declaraţii.
• Declaraţiile 112, 200, 318 se depun pe site-ul www. e-guvernare.ro
Verficarea stãrii declaraţiei 112 se poate urmãri în portalul : http://www.anaf.ro/
StareD112/
Noutãţile fiscale în ce priveşte depunerea declaraţiei 112 şi care se aplicã începând
cu veniturile obţinute în luna octombrie 2011 sunt cã declaraţia unică D112 se va
putea depune trimestrial de anumite entităţi, în loc de lunar, cum era pânã la aceastã
datã. (Ordonanţa Guvernului nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
571/2003 privind Codul Fiscal).
Astfel, au obligaţia de a depune trimestrial Declaraţia unică:
• asociaţiile, fundaţiile sau alte entităţi fără scop patrimonial, persoanele
juridice, cu excepţia instituţiilor publice care în anul anterior au avut un număr
mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;
• persoanele fizice autorizate şi întreprinderile individuale, persoanele fizice
care exercită profesii liberale, precum şi asocierile fără personalitate juridică
constituite între persoane fizice care au, potrivit legii, personal angajat pe bază
de contract individual de muncă;
• persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor
care în anul anterior au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv;
• persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care în anul anterior au
înregistrat venituri totale de până la 100.000 euro şi au avut un număr mediu
de până la 3 salariaţi exclusiv.
Aceşti contribuabili pot opta însã pentru declararea şi plata lunarã, pânã la data de 31
ianuarie inclusiv a anului fiscal, prin depunerea declaraţiei de menţiuni.
60
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
→ Pentru depunerile de declaraţii electronice, este necesar sã completezi şi sã
transmiţi ultima versiune publicată pe portalul ANAF.
Etapele dobãndirii şi utilizãrii unui certificat digital sunt pe scurt urmãtoarele :
1. Obţine un certificat calificat de semnãturã electronicã conform Legii 455/2001 de la
unul din furnizorii acreditaţi. Registrul furnizorilor de servicii de certificare acreditaţi,
este stabilită şi publicată de Ministerul Comunicaţiilor si Societaţii Informaţionale pe
site-ul www.mcsi.ro.
2. Instaleazã programul Adobe Reader 8.2.
3. Descărcã documentul de confirmare de pe portalul ANAF, compleaza-l, transmite-l
pe e-mail la furnizorul certificatului, primeşte-l semnat de acesta, apoi transmite-l
prin portal la ANAF (modulul Declaraţii electronice, opţiunea Înregistrare certificate
calificate).
4. Listeazã, semneazã şi ştampileazã cererea de utilizare a serviciului de depunere
electronică (formularul 150).
5. Privind împuternicirea de la contribuabil: în situaţia în care titularul certificatului
calificat nu are calitatea de reprezentant legal al contribuabilului reprezentat, se
prezintă documentul de împuternicire, autentificat de notarul public, din care
rezultă dreptul titularului certificatului calificat de a semna declaraţiile fiscale pentru
contribuabil.Dacă există calitatea titularului certificatului calificat de reprezentant
legal al contribuabilului, se prezintă documentul, în original şi copie, care atestă
această calitate (acest document poate fi Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor
sau Statutul societăţii comerciale);
6. Prezintã documentele la orice unitate fiscală (împuternicirea, actul de identitate,
formularul 150).
7. Confirmarea dreptului de utilizare a serviciului se face de regulã prin e-mail, pe
adresa comunicatã în formularul 150, în termen de 4-7 zile lucrãtoare de la depunerea
documentaţiei la organul fiscal. Dupa acest termen poţi incerca sã utilizezi serviciul
de depunere declaraţii chiar dacã nu ai primit confirmarea pe mail. Dacã întâmpini
probleme, trimite mesajul de eroare pe adresa de mail: Admin.Portal@mfinante.ro.
8. Acceseazã adresa www.e-guvernare.ro ->Depunere declaraţii, Declaraţii ANAF (vei
fi redirecţi-onat pe portalul ANAF).
9. Descărcã formularele electronice .
61
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
10. Completeazã formularele de declaraţii.
11. Transmite declaraţiile.
12. Examineazã starea declaraţiilor transmise.
7.5.1.Corectarea declaraţiilor fiscale
Poţi corecta declaraţiile fiscale, din proprie iniţiativă, pe perioada termenului de
prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, ori de câte ori ai constatat erori în
declaraţia iniţială, prin depunerea unei declaraţii rectificative.
Excepţie face decontul de TVA pentru care nu se poate depune declaraţie rectificativã
şi care se corecteazã prin decontul perioadei urmãtoare.
Prin erori se înţelege erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor,
bunurile şi veniturile impozabile, precum şi alte elemente ale bazei de impunere.
În situaţia în care în timpul unei eventuale inspecţii fiscale vei depune sau corecta
declaraţiile fiscale aferente perioadelor şi impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor
venituri ce fac obiectul inspecţiei fiscale, acestea nu vor fi luate în considerare de
organul fiscal.
7.5.2.Impozitul pe profit şi impozitul pe venitul microîntreprinderilor
7.5.2.1.Impozitul pe profit
o Prevederi aplicabile începând cu anul 2012
Conform ultimelor modificãri aduse Codului Fiscal prin Ordonanţa
30/31.08.2011,incepând cu anul 2012, contribuabilii au obligaţia să depună o
declaraţie anuală de impozit pe profit până la data de 25 martie inclusiv a anului
următor.
Declararea şi plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25
inclusiv a primei luni următoare încheierii trimestrelor I-III.
Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal respectiv se efectuează
până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit.
Începând cu data de 1 ianuarie 2013, contribuabilii vor putea opta pentru declararea
şi plata impozitului pe profit anual, cu plăţi anticipate, efectuate trimestrial. Termenul
62
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
până la care se efectuează plata impozitului anual este termenul de depunere a
declaraţiei privind impozitul pe profit. Opţiunea pentru sistemul anual de declarare
şi plată a impozitului pe profit se efectuează la începutul anului fiscal pentru care se
solicită aplicarea acestei prevederi.
Opţiunea efectuată este obligatorie pentru cel puţin 2 ani fiscali consecutivi. Ieşirea
din sistemul anual de declarare şi plată a impozitului se efectuează la începutul anului
fiscal pentru care se efectueaza aceastã solicitare.
Contribuabilii comunică organelor fiscale teritoriale modificarea sistemului anual/
trimestrial de declarare şi plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor Codului
de procedură fiscală, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului fiscal respectiv.
Următorii contribuabili au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit, astfel:
a) organizaţiile nonprofit au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe profit,
anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care
se calculează impozitul;
b) contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor şi a plantelor
tehnice, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a declara şi plăti impozitul pe
profit anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru
care se calculează impozitul;
↘ Cum se determinã valoarea plãţilor anticipate trimestriale ?
Contribuabilii care aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit anual,
cu plăţi anticipate efectuate trimestrial, determină plăţile anticipate trimestriale în
sumă de o pătrime din impozitul pe profit datorat pentru anul precedent, actualizat
cu indicele preţurilor de consum, estimat cu ocazia elaborării bugetului iniţial al
anului pentru care se efectuează plăţile anticipate, până la data de 25 inclusiv a lunii
următoare trimestrului pentru care se efectuează plata.
Impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza căruia se determină plăţile
anticipate trimestriale, este impozitul pe profit datorat conform declaraţiei privind
impozitul pe profit, fără a lua în calcul plăţile anticipate efectuate în acel an.
o Prevederi aplicabile pentru anul 2011
Pentru impozitul aferent anului 2011, contribuabilii plătesc pentru ultimul trimestru
o sumă egală cu impozitul calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an
fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până
63
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit ( 25 aprilie 2011).
Contribuabilii care definitivează până la 25 februarie 2011 închiderea exerciţiului
financiar anterior, depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul
pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25 februarie inclusiv a anului
următor.
7.5.2.2.Impozitul pe venitul microîntreprinderilor
Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează
trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se
calculează impozitul.
Microîntreprinderile au obligaţia de a depune, până la termenul de plată a impozitului,
declaraţia de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
7.5.2.3.Cheltuielile şi deductibilitatea
Atunci când ai o societate comercialã , trebuie sã ştii cã nu orice factura poata fi
înregistratã “pe firmã”. Astfel, nu trebuie sã confunzi cheltuielile proprii cu cheltuielile
firmei, pentru cã în contabilitatea societãţii tale trebuie sã înregistrezi doar acele
cheltuieli care provin din derularea activitãţii acesteia.
Chiar dacã unele cheltuieli rezultã din derularea activitaţii firmei, trebuie sã ştii ca
unele au deductibilitate limitatã, iar altele sunt integral nedeductibile. Traducând
limbajul contabil, aceasta înseamnã cã pentru acestea, va trebui sã plãteşti 16%
impozit la stat .
Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile
numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Astfel de cheltuieli sunt :
• cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către
contribuabil;
• cheltuielile efectuate, pentru protecţia muncii şi cheltuielile efectuate pentru
prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
• cheltuielile reprezentând contribuţiile pentru asigurarea de accidente de muncă
şi boli profesionale, şi cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de
riscuri profesionale;
• cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei,
produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate
producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare. Se includ
64
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
în categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile care se acordă în
cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi
demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri şi servicii acordate cu
scopul stimulării vânzărilor;
• cheltuielile de transport şi de cazare în ţară şi în străinătate, efectuate pentru
salariaţi şi administratori, precum şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora;
• taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii, reglementate de actele
normative în vigoare, precum şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii
contractului colectiv de muncă;
• cheltuielile pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului angajat;
• cheltuielile pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţele existente sau
noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale
informative proprii;
• cheltuielile de cercetare, precum şi cheltuielile de dezvoltare care nu îndeplinesc
condiţiile de a fi recunoscute ca imobilizări necorporale din punct de vedere
contabil;
• cheltuielile pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice,
introducerea, întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de management al calităţii,
obţinerea atestării conform cu standardele de calitate;
• cheltuielile pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor;
• taxele de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către camerele de comerţ
şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale;
• pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în
următoarele cazuri:
1. procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;
2. debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;
3. debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic,
sau lichidat, fără succesor;
4. debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore care îi afectează întreg
patrimoniul.
Care sunt cheltuielile cu deductibilitate limitatã ?
a) cheltuielile de protocol
↔ Limita : 2% din diferenţa rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul
cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi
cheltuielile cu impozitul pe profit;
b) indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor pentru deplasări în România
şi în străinătate
65
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
↔ Limita : 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;
c) cheltuielile sociale
↔ Limita : 2% din valoarea cheltuielilor cu salariile personalului;
Tipuri de cheltuieli sociale :
• ajutoarele pentru naştere;
• ajutoarele pentru înmormântare;
• ajutoarele pentru boli grave sau incurabile şi protezele;
• cheltuielile pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi ori unităţi aflate
în administrarea contribuabililor: grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în
cazul bolilor profesionale şi al accidentelor de muncă până la internarea într-o unitate
sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze sportive, cluburi, cămine de nefamilişti,
pentru şcolile pe care le au sub patronaj, precum şi
• alte cheltuieli efectuate în baza contractului colectiv de muncă;
• tichete de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare;
• cadouri în bani sau în natură oferite copiilor minori şi salariaţilor;
• cadouri în bani sau în natură acordate salariatelor;
• costul prestaţiilor pentru tratament şi odihnă inclusiv transportul pentru salariaţii
proprii şi pentru membrii de familie ai acestora;
• ajutoare pentru salariaţii care au suferit pierderi în gospodărie şi contribuţia la
fondurile de intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor;
• ajutorarea copiilor din şcoli şi centre de plasament;
d) perisabilităţile
↔ Limita : stabilitã de organele de specialitate ale administraţiei centrale, împreună
cu instituţiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
e) tichetele de masă acordate de angajatori;
g) cheltuielile cu provizioane şi rezerve;
↔ Limite : •rezerva legală este deductibilă în limita unei cote de 5% aplicată
asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care
se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri
neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi
vărsat sau din patrimoniu;
• provizioanele deductibile: aici, în funcţie de specificul unitãţii existã
diverse tipuri de provizioane deductibile. Astfel menţionãm: provizioanele pentru
66
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
garanţii de bună execuţie acordate clienţilor; provizioanele constituite în limita
unui procent de 100% din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către
contribuabili, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1. sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;
2. creanţa este deţinută la o persoană juridică asupra căreia este declarată
procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin
care se atestă această situaţie;
3. nu sunt garantate de altă persoană;
4. sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
h) dobânda şi diferenţele de curs valutar
↔ Limita: în condiţiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei,
cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar,
aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea gradului de îndatorare, sunt
nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, până la deductibilitatea
integrală a acestora.
i) amortizarea
↔ Limita : amortizarea trebuie sa fie efectuatã dupã regulile şi duratele de viaţã
menţionate de lege (Ordinul 2.139/2004).
j) cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la schemele de pensii facultative;
↔ Limita : echivalentul în lei a 400 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;
k) primele de asigurare voluntară de sănătate;
↔ Limita : echivalentul în lei a 250 euro într-un an fiscal, pentru fiecare participant;
l) cheltuielile pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor de serviciu
situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare;
↔ Limita :corespunzătoare suprafeţelor construite prevăzute de Legea locuinţei nr.
114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se majorează
din punct de vedere fiscal cu 10%;
m) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui sediu aflat în
locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice, folosită şi în scop personal;
67
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
↔ Limita: corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii în baza
contractelor încheiate între părţi, în acest scop;
n) cheltuielile de funcţionare, întreţinere şi reparaţii, exclusiv cele privind combustibilul,
aferente autoturismelor folosite de persoanele cu functii de conducere şi de
administrare ale persoanei juridice.
↔ Limita: cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuţii.
Cheltuieli nededutibile :
a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat;
b) dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările şi penalităţile de întârziere
datorate către autorităţile române/străine;
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate
lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate
contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă. Nu intră sub
incidenţa acestor prevederi stocurile şi mijloacele fixe amortizabile, distruse ca
urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de forţă majoră.
d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate salariaţilor
sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin
reţinere la sursă;
e) cheltuielile făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât cele generate
de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la preţul de
piaţă pentru aceste bunuri sau servicii;
f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ
prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune;
g) cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, constituite în baza legii, pentru
dreptul de folosinţă al terenului agricol adus de membrii asociaţi, peste cota de
distribuţie din producţia realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de
societate sau asociere;
h) cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de
participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii, precum şi de diferenţele
nefavorabile de valoare aferente obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia
celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;
68
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
i) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;
j) cheltuielile cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt
reglementate prin acte normative;
k) cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care
nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului;
l) alte cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat;
m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări
de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în
scopul activităţilor desfăşurate şi pentru care nu sunt încheiate contracte;
n) cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului,
precum şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepţia celor
care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentru creditele utilizate în
desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul
unor contracte de închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;
o) pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu,
neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion precum şi pierderile înregistrate
la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate. În această
situaţie, contribuabilii care scot din evidenţă clienţii neîncasaţi sunt obligaţi să
comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor respective, în vederea
recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după caz;
p) cheltuielile de sponsorizare şi/sau mecenat şi cheltuielile privind bursele private,
acordate potrivit legii; contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de
mecenat, potrivit prevederilor Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările
ulterioare, şi ale Legii bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi cei care acordă burse private, potrivit legii, scad
din impozitul pe profit datorat sumele aferente în limita minimă precizată mai jos:
1) 3 la mie din cifra de afaceri;
2) 20% din impozitul pe profit datorat.
r) cheltuielile înregistrate în evidenţa contabilă, care au la bază un document emis de
un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza
ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
s) cheltuielile cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile neguvernamentale sau
69
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
asociaţiile profesionale care au legătură cu activitatea desfăşurată de contribuabili şi
care depăşesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual.
ş) cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca
urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreştere a valorii acestora.
t) în perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011 inclusiv, cheltuielile privind
combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv
transportului rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu
depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi
scaunul şoferului, aflate în proprietatea sau în folosinţa contribuabilului, cu excepţia
situaţiei în care vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:
1. vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii, pază şi protecţie, curierat,
transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi vehiculele
special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de
agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare a forţei de muncă;
2. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru
activitatea de taxi;
3. vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane, inclusiv pentru
desfăşurarea activităţii de instruire în cadrul şcolilor de şoferi.
7.5.3.Aspecte juridice şi funcţionale ale sponsorizãrilor
Din punct de vedere juridic, sponsorizarea este actul prin care douã persoane convin
cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau
mijloace financiare pentru susţinerea unor activitãţi fãrã scop lucrativ desfãşurate
de cãtre una dintre pãrţi, denumitã beneficiarul sponsorizãrii. Spre deosebire de
sponsorizare, care este un act încheiat între douã persoane juridice (chiar dacã una
dintre ele nu are scop lucrativ), mecenatul este un act de liberalitate prin care o
persoanã fizicã sau juridicã, numitã mecena, transferã, fãrã obligaţie de contrapartidã
directã sau indirectã, dreptul sãu de proprietate asupra unor bunuri materiale sau
mijloace financiare cãtre o persoana fizicã, ca activitate filantropicã cu caracter
umanitar, pentru desfãşurarea unor activitãţi în domeniile: cultural, artistic, medico-
sanitar sau ştiinţific, cercetare fundamentalã şi aplicatã.
Prin urmare dacã doreşti sã susţii activitatea unei fundaţii, organizaţii sportive sau
oricãrei alte persoane fãrã scop lucrativ trebuie sã închei un contract de sponsorizare,
iar dacã urmãreşti sã susţii activitatea unei persoane fizice (fie ca persoanã fizicã sau
juridicã), vei încheia un act de mecenat (obligatoriu de încheiat în formã autenticã, la
70
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
notariat).
Cine pot fi beneficiarii sponsorizãrilor?
a) orice persoanã juridicã fãrã scop lucrativ, care deşfãşoarã în România sau urmeazã
sã desfãşoare o activitate în domeniile: cultural, artistic, educativ, de învãţãmânt,
ştiinţific – cercetare fundamentalã şi aplicatã, umanitar, religios, filantropic, sportiv,
al protecţiei drepturilor omului, medico-sanitar, de asistenţã şi servicii sociale, de
protecţia mediului, social şi comunitar, de reprezentare a asociaţiilor profesionale,
precum şi de întreţinere, restaurare, conservare şi punere în valoare a monumentelor
istorice;
b) instituţiile şi autoritãţile publice, inclusiv organele de specialitate ale administraţiei
publice, pentru activitãţile prevãzute la lit. a);
c) de asemenea, pot fi sponsorizate, în condiţiile prezentei legi, emisiuni ori programe
ale organismelor de televiziune sau radiodifuziune, precum şi cãrţi ori publicaţii din
domeniile definite la lit. a);
d) orice persoanã fizicã cu domiciliul în România a cãrei activitate în unul dintre
domeniile prevãzute la lit. a) este recunoscutã de cãtre o persoanã juridicã fãrã scop
lucrativ sau de cãtre o instituţie publicã ce activeazã în domeniul pentru care se
solicitã sponsorizarea.
Pe de altã parte, din punct de vedere funcţional, acţiunile de sponsorizare bine dirijate
se pot transforma într-un foarte bun şi foarte ieftin instrument de promovare a numelui
de marcã şi de câştigare a favorabilitãţii clienţilor. Cele mai recente studii desfãşurate
în Uniunea Europeanã şi în America relevã : consumatorii sunt subconştient înclinaţi
sã aleagã acele companii pe care le percep ca fiind implicate şi responsabile social, ori
acest efect se poate obţine şi prin acordarea de sponsorizãri şi participarea activã la
diverse evenimente culturale, sportive, religioase, educative sau filantropice.
Astfel, ce trebuie sã facã companiile pentru a se asigura cã obţin maxim de beneficii
din acţiunile de sponsorizare?
• sã aleagã cu mare grijã domeniul şi activitãţile sponsorizate, astfel încât sã fie
relevante pentru activitatea pe care o desfãşoarã (de exemplu, sponsorizarea
unui concert de muzicã simfonicã de cãtre o fabricã de bere nu va avea acelaşi
efect ca şi în cazul în care banii ar fi direcţionaţi cãtre o echipã de fotbal);
• sã negocieze în aşa fel actul de sponsorizare cu beneficiarul, încât sã se asigure
cã acesta (beneficiarul) va comunica intens numele sau/şi calitatea de sponsor
71
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
sau susţinãtor;
• sã încheie contractele şi celelalte acte contabile legate de sponsorizare
conform legii, astfel înca sã poatã asimila plãţile cu o sponsorizare;
• sã amplifice efectele mediatice ale sponsorizãrii prin folosirea în comunicãri
a asocierii cu evenimentele sau organizaţiile sponsorizate, astfel încat sã se
asigure cã populaţia pe care o ţinteşte a aflat de respectivul act de sponsorizare/
asociere.
7.5.4. Înregistrarea în contabilitate a bunurilor achitate cu bon fiscal
În ce condiţii bonurile fiscale emise cu aparatele de marcat electronice fiscale sunt
documente care stau la baza înregistrării în contabilitate a cheltuielilor?
În conformitate cu prevederile art.6 alin.(1) din Legea contabilităţii nr.82/1991
republicată, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în
momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate,
dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea
de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile
prevăzute de normele legale în vigoare şi trebuie să cuprindă elementele principale
prevăzute la pct.2 din Anexa nr.1 la O.M.E.F. nr.3512/2008.
Bonurile fiscale emise cu aparatele de marcat electronice fiscale în baza O.U.G.
nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt
documente care atestă efectuarea plăţii şi se anexează la registrul de casã.
Înregistrarea în contabilitate a bunurilor achiziţionate sau a cheltuielilor efectuate de
o entitate şi achitate pe bază de bon fiscal (cu numerar sau card bancar), se poate
efectua dacă:
a) entitatea solicită furnizorului factura aferentă bunurilor livrate sau serviciilor
prestate, având ca anexă bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal;
sau
b) entitatea justifică cheltuielile efectuate fie prin documente care atestă intrarea în
gestiune a bunurilor achiziţionate, fie cu alte documente cum sunt: ordin de deplasare,
decont de cheltuieli, la care se anexează bonul fiscal, documentele respective fiind
72
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
avizate de persoana care aprobă efectuarea acestor cheltuieli.
→ În cazul achiziţionării carburanţilor auto pe bază de bon fiscal, acestea pot fi
utilizate ca documente justificative care stau la baza înregistrării cheltuielilor în
contabilitate, dacă sunt ştampilate şi au înscrise denumirea cumpărătorului şi numărul
de înmatriculare a autovehiculului.
7.5.5 Tichetele cadou
7.5.5.1.Cine poate utiliza tichete cadou ?
Societãţile comerciale, regiile autonome, societãţile şi companiile naţionale, instituţiile
din sectorul bugetar, unitãţile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum şi
persoanele fizice care încadreaza personal pe baza de contract individual de muncã
pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou şi a tichetelor de creşã.
7.5.5.2.Scopul acordãrii tichetelor cadou
Tichetele cadou se pot utiliza pentru :
• campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, pentru
protocol, pentru cheltuielile de reclamã şi publicitate, precum şi pentru
• cheltuieli sociale.
a) Tichetele de cadouri pentru cheltuieli sociale se vor taxa cu cota de 16%, aferenta
impozitului pe venit, platibil de salariatul beneficiar.
Valoarea tichetelor cadou luată în calcul la determinarea impozitului pe veniturile din
salarii, este valoarea nominală. Veniturile respective se impozitează ca venituri din
salarii în luna în care acestea sunt primite. Tichetele cadou sunt venituri impozabile
chiar dacã sunt oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor, cu
ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte
religioase, precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie, în limita
a 150 lei.
Subliniem cã tichetele se impoziteazã în luna în care sunt primite – de exemplu,
tichetele aferente lunii iunie, primite în luna iulie , se impoziteaza în luna iulie.
Nu se cuprind în baza lunară a contribuţiilor sociale obligatorii tichetele de masă,
tichetele de vacanţă, tichetele cadou şi tichetele de creşă, acordate potrivit legii .
73
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
b) tichetele cadou acordate în cadrul campaniilor de marketing, studiul pieţei,
promovarea pe pieţe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă
şi publicitate în afara unei relaţii generatoare de venituri din salarii, persoanelor fizice
, sunt incluse in categoria veniturilor din alte surse, in conformitate cu prevederile
art.78 alin(2) din Codul Fiscal si a pct.152 din Normele metodologice de aplicare a
Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Pentru acestea, compania care le acordã reţine 16% la sursã.
Reţinerea se face în momentul plãţii veniturilor, de cãtre plãtitorii de venituri.
7.5.6.Repartizarea profitului
În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte de la începutul exerciţiului
financiar. Rezultatul exerciţiului se determinã ca diferenţa între veniturile si cheltuielile
exerciţiului. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea
acestuia şi reprezintã soldul final al contului de profit şi pierdere.
Repartizarea profitului se înregistreaza în contabilitate pe destinaţii, dupa aprobarea
situaţiilor financiare anuale.
7.5.7.Certificatul de atestare fiscalã
Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent la solicitarea
contribuabililor. Certificatul se emite şi din oficiu sau la solicitarea altor autorităţi
publice, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa pe
plătitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente
în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referinţă, şi
neachitate până la data eliberării acestuia.
În situaţia în care se emit certificate de atestare fiscală în primele 5 zile lucrătoare ale
lunii, acestea vor cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold la sfârşitul lunii
anterioare lunii de referinţă şi neachitate până la data eliberării acestora.
Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare de la data
depunerii cererii şi poate fi utilizat de persoana interesată pe o perioadă de până la 30
de zile de la data eliberării. În cazul persoanelor fizice, perioada în care poate fi utilizat
este de până la 90 de zile de la data eliberării. Pe perioada de utilizare, certificatul
poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.
În certificatul de atestare fiscală vor fi cuprinse orice alte menţiuni cu privire la situaţia
74
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
fiscală a contribuabilului, prevăzute prin ordin al ministrului finanţelor publice.
→ Atenţie : nu confunda certificatul de atestare fiscalã cu cazierul fiscal. În cazierul fiscal
se înscriu faptele sãvârşite de cãtre contribuabilii care sunt de natura infracţiunilor şi
contravenţiilor incriminate de legile fiscale, financiare, vamale, precum şi cele care
privesc disciplina financiarã.
7.5.8.Ce se întãmplã când faci plata unui impozit cãtre bugetul de stat, greşit, în alt
cont ?
De exemplu, dacã ai o microîntreprindere proaspãt înfiinţatã, şi ai reuşit sã te
înregistrezi ca plãtitor de TVA şi sã angajezi o persoanã cu normã de 2 ore pe zi , vei
avea de plãtit : TVA, obligaţii salariale şi impozitul pe venitul microîntrepinderilor.
Aceasta este situaţia tipicã a firmelor înfiinţate de întreprinzãtori care sunt angajaţi
de regula ai unei firme, şi care în timpul liber deruleazã mici activitaţi antreprenoriale.
Cum şi unde facem plata (în relaţia cu bugetul statului) ?
Pentru situaţia descrisã mai sus, viramentele în “contul unic” se împart în trei :
• TVA –ul se plateşte în contul de TVA;
• Impozitul pe venitul microîntrepinderilor se plãteşte în contul bugetului de stat
(tot aici se plãteşte impozitul pe profit, impozitul pe venitul din salarii, taxa pentru
fondul persoanelor cu dizabilitãţi) ;
• Taxele salariale se plãtesc în contul bugetului asigurãrilor şi fondurilor speciale.
IBAN-urile în care se va face viramentul le poţi gãsi pe site-ul Ministerului de Finanţe ,
dacã descarci aplicaţia de ordine de platã - foi de vãrsãmânt disponibilã în secţiunea de
programe utile. Trebuie sã acorzi atenţie câmpului în care se poate selecta Trezoreria
judeţului în care se va face plata.
Ce se întamplã când faci plata greşit, în alt cont ?
De exemplu, ai plãtit TVA-ul în contul aferent bugetului de stat, nu în contul de TVA.
În primul rând vei primi la sediu o somaţie de platã – pentru suma care nu a ajuns în
contul de TVA (deşi pe fişa de plãtitor apare ca platitã în plus aceeaşi suma în contul
bugetului de stat).
Ce poţi sã faci în aceastã situaţie ?
75
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Pentru a repara astfel de erori, existã prevederile Ordinului nr. 1.311 din 25 aprilie
2008 pentru aprobarea procedurii de îndreptare a erorilor materiale din documentele
de plată întocmite de debitori privind obligaţiile fiscale.
Procedura de îndreptare a erorilor materiale din documentele de plată întocmite de
contribuabil se aplică în următoarele situaţii:
a) plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat în alt cont bugetar decât cel corespunzător ori
utilizând un cod fiscal eronat;
b) în contul bugetar, inclusiv în contul unic, au fost achitate şi alte obligaţii fiscale
decât cele prevăzute a se achita în contul respectiv;
Pentru corectarea erorii se întocmeşte o cerere care trebuie să cuprindă următoarele
elemente:
a) datele de identificare ale debitorului;
b) indicarea erorii ce urmează a fi îndreptată;
c) modul în care va fi reconsiderată această plată;
d) numărul şi data documentelor prin care s-au stabilit ori s-au individualizat
sumele de plată (titlurile de creanţă) pentru care se solicită corectarea erorii
materiale din documentul de plată;
e) numărul şi data documentului prin care s-a efectuat plata iniţială;
f) suma totală achitată prin documentul de plată iniţial;
g) data plăţii.
La cerere vor fi ataşate: o copie a ordinului de plată, o copie a extrasului de cont, copii
de pe titlurile de creanţă şi orice alte documente ce atestă eroarea produsă.
Organul fiscal va verifica în evidenţele fiscale existenţa erorilor semnalate de
contribuabili, îndeplinirea condiţiilor prevăzute anterior şi a celor de creditare a
contului bugetar şi de debitare a contului plătitorului, urmând a se întocmi un referat
cu propuneri de soluţionare a cererii debitorului, respectiv de îndreptare a erorilor
din documentul de plată. Referatul va fi aprobat de către conducătorul organului
fiscal competent în administrarea contribuabilului, potrivit legii.
După aprobarea referatului, organul fiscal competent va întocmi nota privind corecţia
erorilor materiale din documentele de plată întocmite de debitori prin care s-au
achitat obligaţiile fiscale. Nota privind corecţia erorilor materiale din documentele
de plată întocmite de debitori prin care s-au achitat obligaţiile fiscale se aprobă de
conducătorul unităţii fiscale.
76
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Nota privind corecţia erorilor materiale din documentele de plată întocmite de debitori
prin care s-au achitat obligaţii fiscale se transmite unităţii de trezorerie şi contabilitate
publică, în vederea operării corecţiei în conturile bugetare corespunzătoare.
Unitatea de trezorerie şi contabilitate publică efectuează stornarea plăţii eronate şi
înregistrarea sumei în conturile bugetare corespunzătore, înscrie pe cele 3 exemplare
ale notei data la care s-a efectuat această operaţiune şi reţine un exemplar, restituind
organului fiscal competent două exemplare.
După soluţionarea cererii contribuabilului, organul fiscal competent va transmite
acestuia un exemplar al notei privind corecţia erorilor materiale din documentele de
plată întocmite de debitori prin care s-au achitat obligaţii fiscale.
7.5.9.Compensarea TVA de recuperat cu TVA de platã
În situaţia în care taxa aferentă achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă
înregistrată în scopuri de TVA, care este deductibilă într-o perioadă fiscală, este mai
mare decât taxa colectată pentru operaţiuni taxabile, rezultă un excedent în perioada
de raportare, denumit în continuare sumă negativă a taxei.
După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pentru operaţiunile
din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze
regularizările prevăzute mai jos, prin decontul de taxă .
• Suma negativă a taxei, cumulată, se determină prin adăugarea la suma negativă
a taxei, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei,
reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu s-a solicitat a fi rambursat
şi a diferenţelor negative de TVA stabilite de organele de inspecţie fiscală prin decizii
comunicate până la data depunerii decontului.
• Taxa de plată cumulată se determină în perioada fiscală de raportare prin adăugarea
la taxa de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de
stat, până la data depunerii decontului de taxă, din soldul taxei de plată al perioadei
fiscale anterioare şi a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii
decontului din diferenţele de TVA de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală
prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.
Prin decontul de taxă, persoanele impozabile trebuie să determine diferenţele dintre
sumele prevăzute la cele 2 puncte anterioare, care reprezintă regularizările de taxă şi
stabilirea soldului taxei de plată sau a soldului sumei negative a taxei.
• Dacă taxa de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a taxei
77
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
cumulată, rezultă un sold de taxă de plată în perioada fiscală de raportare.
• Dacă suma negativă a taxei cumulată este mai mare decât taxa de plată
cumulată, rezultă un sold al sumei negative a taxei în perioada fiscală de
raportare.
Persoanele impozabile, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din
perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de
taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot
reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare. Dacă persoana
impozabilă solicită rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reportează în
perioada fiscală următoare. Nu poate fi solicitată rambursarea soldului sumei negative
a taxei din perioada fiscală de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind
reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale următoare.
În cazul persoanelor impozabile care sunt absorbite de altă persoană impozabilă, soldul
sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru care nu s-a solicitat rambursarea
este preluat în decontul de taxă al persoanei care a preluat activitatea.
În situaţia în care două sau mai multe persoane impozabile fuzionează, persoana
impozabilă care preia activitatea celorlalte preia şi soldul taxei de plată către bugetul de
stat, precum şi soldul sumei negative a taxei, pentru care nu s-a solicitat rambursarea
din deconturile persoanelor care s-au lichidat cu ocazia fuziunii.
7.5.10.Deconturile de TVA cu suma negativã
Ce se intamplã dacã în decontul de taxa aveţi TVA de recuperat (altfel spus, decontul
de TVA este cu sumã negativã) ?
→ Rambursarea TVA nu poate fi solicitatã dacã suma este mai mica decât 5.000 lei.
Legislaţia relevantã în acest caz este Ordinul ministrului finanţelor publice
nr.2017/2011 pentru modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor
publice nr.263/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluţionare a deconturilor cu
sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare, publicat în
Monitorul Oficial nr. 362 din 24 mai 2011.
Astfel, o persoanã impozabilã va putea solicita compensarea sumei negative de
TVA aprobatã la rambursare cu anumite tipuri de creanţe fiscale, cu respectarea
prevederilor art. 116 din Codul de procedura fiscalã. Solicitãrile de rambursare vor
fi soluţionate în odinea cronologica a înregistrãrii lor la organul fiscal. În prima fazã a
analizei se selecteazã deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare,
prin care se solicitã rambursarea unor sume mai mici sau egale cu 10.000 lei, care se
78
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
solutioneazã prin emiterea deciziei de rambursare în termen de maxim 5 zile de la
data depunerii decontului.
Dacã suma solicitatã la rambursare este mai micã sau egalã cu SIN-ul (standard
individual negativ), decontul de TVA este considerat cu risc fiscal mic şi sistemul va
genera în mod automat proiectul Deciziei de rambursare a taxei pe valoare adaugatã.
Dispoziţii speciale cu privire la deconturile negative de TVA încadrate la risc fiscal
mare
Pentru fiecare decont încadrat la risc fiscal mare compartimentul de specialitate verificã,
în baza de date Phoenix, daca în ultimele 12 luni, pentru persoanele impozabile care
le-au depus, existã o decizie de nemodificare a bazei de impunere, pentru perioade
în care a fost supusã inspecţiei fiscale, inclusiv taxa pe valoare adaugatã. Ca urmare a
verificãrii se emite o listã care conţine în mod obligatoriu: datele de identificare fiscalã
ale persoanei impozabile, perioada supusã inspecţiei fiscale în cazul TVA, numarul şi
data deciziei de nemodificare a bazei de impunere.
Dacã întreaga sumã negativã solicitatã la rambursare provine din perioade pentru
care TVA a fost supusã inspecţiei fiscale şi a fost emisã o decizie de nemodificare a
bazei de impunere, compartimentul de specialitate emite Decizia de rambursare a
TVA.
Inspecţia fiscalã ulterioarã, inclusiv în cazul contribuabililor mari şi mijlocii, se
efectueazã în maxim 4 ani de la aprobarea rambursãrii.
7.5.11.Impozite şi taxe locale
Pe lânga impozitele şi taxele menţionate mai sus, dacã deţii o societate, trebuie sã ţii
cont cã existã şi impozitele şi taxele locale, dupã cum urmeazã:
a) impozitul pe clădiri;
b) impozitul pe teren;
c) taxa asupra mijloacelor de transport;
d) taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e) taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
f) impozitul pe spectacole;
g) taxa hotelieră;
h) taxe speciale;
i) alte taxe locale.
Cele mai uzuale sunt: impozitul pe clãdiri , teren, mjloace de transport şi taxa pe
reclamã.
79
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Impozitul şi taxa pe clădiri
Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual
impozit pentru acea clădire.În cazul în care o clădire se află în proprietatea comună a
două sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii datorează
impozitul pentru spaţiile situate în partea din clădire aflată în proprietatea sa. În
cazul în care nu se pot stabili părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare
proprietar în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea respectivă.
Clădire este orice construcţie situată deasupra solului şi/sau sub nivelul acestuia,
indiferent de denumirea ori de folosinţa sa, şi care are una sau mai multe încăperi ce
pot servi la adăpostirea de oameni, animale, obiecte, produse, materiale, instalaţii,
echipamente şi altele asemenea, iar elementele structurale de bază ale acesteia sunt
pereţii şi acoperişul, indiferent de materialele din care sunt construite. Încăperea
reprezintă spaţiul din interiorul unei clădiri.
În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei
cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
→ Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă
între 0,25% şi 1,50% inclusiv.
Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu,
înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii.
→ În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabileşte
de consiliul local/Consiliul General al Municipiului Bucureşti între:
a) 10 şi 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului
fiscal de referinţă ( faţă de 5 şi 10% cât era anterior ).
b) 30 şi 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului
fiscal de referinţă.
Cota impozitului pe clădiri prevăzută mai sus se aplică la valoarea de inventar a clădirii
înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care s-a
efectuat prima reevaluare.
→ Fac excepţie clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota
impozitului pe clădiri se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă
între 0,25 şi 1,50%, inclusiv.
La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al
80
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Municipiului Bucureşti.
Impozitul pe teren
Orice persoană care are în proprietate un teren situat în România datorează pentru
acesta un impozit anual.
→ Atenţie : terenul aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este acoperită
de o clădire; pe lângã alte scutiri, menţionãm şi terenurile parcurilor industriale,
ştiinţifice şi tehnologice.
În cazul unui teren care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe întreaga
durată a acestuia, impozitul pe teren se datorează de locatar.
Impozitul pe teren se stabileşte luând în calcul numărul de metri pătraţi de teren,
rangul localităţii în care este amplasat terenul şi zona şi/sau categoria de folosinţă a
terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.
Taxa pe mijloace de transport
Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat
în România datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport.
În cazul unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar,
pe întreaga durată a acestuia, impozitul pe mijlocul de transport se datorează de
locatar.
Taxa pentru serviciile de reclamă şi publicitate
Orice persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi publicitate în România în
baza unui contract sau a unui alt fel de înţelegere încheiată cu altă persoană, datorează
plata taxei pentru reclama, cu excepţia serviciilor de reclamă şi publicitate realizate
prin mijloacele de informare în masă scrise şi audiovizuale.Publicitatea realizată
prin mijloace de informare în masă scrise şi audiovizuale, corespunde activităţilor
agenţilor de publicitate potrivit Clasificării activităţilor din economia naţională –
CAEN, respectiv publicitatea realizată prin ziare şi alte tipărituri, precum şi prin radio,
televiziune şi Internet.
Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se calculează prin aplicarea cotei taxei
respective la valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate.
→ Cota taxei se stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% şi 3% .
81
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Valoarea serviciilor de reclamă şi publicitate cuprinde orice plată obţinută sau care
urmează a fi obţinută pentru serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepţia taxei pe
valoarea adăugată.
Taxa pentru servicii de reclamă şi publicitate se varsă la bugetul local, lunar, până la
data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de
servicii de reclamă şi publicitate.
→ Termene de platã :
Impozitul/taxa pe clădiri, teren, mijloace de transport se plăteşte anual, în două rate
egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie inclusiv.
Pentru plata cu anticipaţie a impozitului datorat pentru întregul an de către
contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de
până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.
Impozitul anual de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de
plată. În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe clădiri amplasate
pe raza aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, suma de 50 lei se referă la impozitul
pe clădiri cumulat.
Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate
Orice persoană care utilizează un panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă
şi publicitate într-un loc public datorează plata taxei anuale prevăzute în prezentul
articol către bugetul local al autorităţii administraţiei publice locale în raza căreia este
amplasat panoul, afişajul sau structura de afişaj respectivă.
Valoarea taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se calculează anual, prin
înmulţirea numărului de metri pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei
afişajului pentru reclamă sau publicitate cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
a) în cazul unui afişaj situat în locul în care persoana derulează o activitate
economică, suma este de până la 20 lei;
b) în cazul oricărui alt panou, afişaj sau structură de afişaj pentru reclamă şi
publicitate, suma este de până la 15 lei.
Taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se recalculează pentru a reflecta
numărul de luni sau fracţiunea din lună dintr-un an calendaristic în care se afişează în
scop de reclamă şi publicitate.
82
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Taxa pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate se plăteşte anual, anticipat sau
trimestrial, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie
şi 15 noiembrie, inclusiv.
7.6.Leasing
Exista doua tipuri de leasing : financiar şi operaţional. Clasificarea contractelor
de leasing în leasing financiar sau leasing operaţional se efectuează la începutul
contractului.
Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care transferă cea mai mare parte
din riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului. Leasingul
operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar.
Cum delimitãm un leasing financiar de unul operaţional ?
Un contract de leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplineşte cel
puţin una dintre următoarele condiţii:
a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la
sfârşitul duratei contractului de leasing;
b) locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de
mic în comparaţie cu valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă,
astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil
certitudinea că opţiunea va fi exercitată;
c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă
economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai
mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la
care a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie;
e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială,
astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.
→ Atenţie :
• În cazul leasingului financiar , amortizarea o înregistreaza locatarul, iar în cazul
leasingului operaţional, amortizarea o înregistreazã firma de leasing;
Dacã doreşti sa cumperi o maşinã pe firma, trebuie sã ai în vedere faptul cã din punct
de vedere fiscal, nu poti sã deduci TVA-ul aferent valorii maşinii . Însa, dacã vei
achiziţiona maşina în leasing, vei putea sã deduci TVA-ul de pe facturile de leasing.
83
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Amortizarea maşinii este o cheltuiala deductibilã, la fel şi cheltuielile de întreţinere
şi reparaţii, însa în momentul de faţa cheltuielile cu combustibilul sunt considerate
cheltuieli nedeductibile.
7.7.Dividende
7.7.1.Principii generale ale politicii de acordare a dividendelor
Politica de divindende joacã un rol important în relaţia companiei cu acţionarii sãi şi
are o influenţã mare asupra evoluţiei firmei pe piaţã.
Una dintre deciziile dificile pe care managementul unei companii trebuie sã o ia se
referã la procentul de câştig care urmeazã sã fie distribuit sub forma de dividende şi
procentul care va rãmâne la dispoziţia firmei pentru a fi reinvestit.
7.7.2.Politica de dividende
Politica de divindende joacã un rol important în relaţia companiei cu acţionarii sãi şi
are o influenţã mare asupra evoluţiei firmei pe piaţã.
Una dintre deciziile dificile pe care managementul unei companii trebuie sã o ia se
referã la procentul de caştig care urmeazã sã fie distribuit sub formã de dividende şi
procentul care va rãmâne la dispoziţia firmei pentru a fi reinvestit.
În general, firmele repartizeazã dividendele într-un procent care sã urmeze o evoluţie
crescãtoare constantã cunoscându-se faptul ca fluctuaţiile mari de la o perioadã la
alta sunt de naturã sã afecteze negativ încrederea investitorilor.
Deşi managementul unei firme ar prefera pãstrarea dividendului pentru a fi reinvestit,
acesta fiind o sursa foarte convenabilã de finanţare, totuşi, pentru a pãstra o buna
relaţie cu investitorii compania trebuie sã le acorde acestora un dividend rezonabil .
În stabilirea acestui procent, managerii unei companii trebuie sã ţinã cont de
urmãtoarele:
• gradul de îndatorare al firmei – în cazul în care aceasta are nevoie de finanţare
trebuie sã evalueaze toate celelalte modalitãţi de finanţare şi sã-şi stabileascã
un raport optim între capital şi datorii.
De asemenea, trebuie evaluatã şi uşurinţa cu care firma are acces la surse alternative
de finanţare (ex. de la bãnci).
84
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
• gradul de lichiditate al firmei – în cazul în care firma decide repartizarea unui
anumit volum de dividende trebuie sã fie sigurã cã deţine suficiente lichiditãţi pentru
a le acoperi;
• gradul de profitabilitate al firmei – o firma cu rezultate nesatisfãcãtoare nu va putea
repartiza la nesfârşit dividende din rezultatele perioadelor precedente;
• legislaţia în domeniu;
• diverse limitãri impuse de contractele de finanţare semnate de firmã cu diverse
instituţii;
Scopul final al activitãţii unei firme este maximizarea avuţiei acţionarilor/asociaţilor.
Acest lucru se poate face în 2 modalitãţi:
• prin distribuirea de dividende şi/ sau
• prin evoluţia favorabilã a valorii de piaţã a firmei.
Un factor important în influenţarea valorii de piaţã a unei firme este tocmai politica
de dividende. Creşterea stabilã a dividendelor acordate an de an este un element
cheie în stabilizarea preţului acţiunilor pe piaţã.
De aceea, atunci când managementul stabileşte politica de dividende trebuie sã fie
atent ca prin deciziile pe care le ia sã nu influenţeze negativ evoluţia firmei pe piaţã.
O decizie de stopare a plãţii dividendelor e poate fi un semnal ca evoluţia firmei nu
este una tocmai bunã.
Repartizarea unui nivel excesiv al dividendelor într-o anumitã perioadã poate duce la
creşterea forţatã a valorii de piaţã a unei firme, aceasta devenind mult mai scumpã
pentru potenţialii investitori. Acest lucru se întamplã de regulã ca o mãsurã de
protecţie în situaţia unei intenţii de preluare . Preţul este crescut artificial în scopul
descurajãrii achiziţiei.
7.7.3.Declararea, reţinerea şi plata impozitului pe dividende
O persoană juridică română care distribuie/plăteşte dividende către o persoană
juridică română are obligaţia să reţină, să declare şi să plătească impozitul pe
dividende reţinut către bugetul de stat . Impozitul pe dividende se stabileşte prin
aplicarea unei cote de impozit de 16% asupra dividendului brut distribuit/plătit unei
persoane juridice române.
85
7.Operaţiuni financiar - contabile frecvente
Termene de declarare/platã
Impozitul pe dividende se declară şi se plăteşte la bugetul de stat până la data de
25 inclusiv a lunii următoare celei în care se distribuie/plăteşte dividendul. În cazul
în care dividendele distribuite nu au fost plătite până la sfârşitul anului în care s-au
aprobat situaţiile financiare anuale, impozitul pe dividende aferent se plăteşte până
la data de 25 ianuarie a anului următor.
Aceste prevederi nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o persoană juridică
română unei alte persoane juridice române, dacă beneficiarul dividendelor deţine,
la data plăţii dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte
persoane juridice, pe o perioadă de 2 ani împliniţi până la data plăţii acestora inclusiv.
Prevederile anterioare nu se aplică în cazul dividendelor distribuite/plătite de o
persoană juridică română:
a) fondurilor de pensii facultative, respectiv fondurilor de pensii administrate
privat;
b) organelor administraţiei publice care exercită, prin lege, drepturile şi obligaţiile
ce decurg din calitatea de acţionar al statului la acele persoane juridice române.
86
8.Guvernanţa corporativã
Conceptul de guvernanţã corporativã este mai puţin cunoscut în Romania.
Termenul “corporate governance” desemneazã ansamblul de reguli prin care o
companie este condusã şi controlatã.
Guvernanţa corporativã este combinaţie a elementelor de control care opereazã
împreunã pentru a reglementa relaţia dintre toţi cei care au un interes în companie :
• acţionarii;
• managementul;
• angajaţii;
• clienţii;
• furnizorii, etc.
Sursele legale care reglementeazã acest tip de relaţii se regãsesc în legislaţia referitoare
la societãţile comerciale, la insolvenţã, diverse reglementãri financiare, etc.
Exemple de acte care contravin guvernanţei corporative sunt: spãlarea banilor,
utilizarea informaţiilor confidenţiale pentru a obţine caştiguri la tranzacţionarea
titlurilor, etc.Una din prevederile specifice conceptului este necesitatea separãrii
consiliului de administraţie de managementul firmei. Consiliul de administraţie ar
trebui sã urmãreascã activitatea managementului şi sã se asigure cã acesta face o
raportare corectã cãtre acţionari. Acest lucru nu se poate întampla atunci când CEO
-ul este una şi aceeaşi persoanã cu preşedintele consiliului de administraţie. Acesta
este un model specific Marii Britanii.
Prin guvernanţa corporativã se urmãreşte creşterea performaţei companiei şi
armonizarea diferitelor grupuri de interese. În special, dupã marile scandarilor care au
zguduit companii precum WorldCom sau Enron guvernele şi autoritãţile de control şi-
au canalizat atenţia pe stabilirea unui sistem mai eficient de guvernare a companiilor.
Una dintre organizaţiile care s-a concentrat asupra implementãrii unui regim de
guvernanţã corporativã este OECD. Principiile OECD vizeazã asigurarea unui cadru
transparent şi care sã respecte legislaţia în vigoare, specificarea clarã a drepturilor
acţionarilor (în cele din urmã guvernanţa corporativã trebuie sã apere drepturile
acţionarilor), transparenţa informaţiei, stabilirea rolului consiliului de administraţie
astfel încat acesta sa ţinã cont de interesele diferitelor grupuri de acţionari , etc.
87
8.Guvernanţa corporativã

Principii ale guvernanţei corporative: 9.Inventarierea patrimoniului

1) Respectarea drepturilor şi tratamentul echitabil al acţionarilor;
2) Respectarea drepturilor şi intereselor tutoror stakeholder-ilor (deţinãtorilor de
interese);
3) Definirea de roluri şi responsabilitãţi clare pentru Consiliul de Admistraţie;
4) Integritatea şi comportamentul etic al echipei de management;
5) Transparenţa şi prezentarea corectã a rezultatelor şi perspectivelor viitoare.

88 89
9.Inventarierea patrimoniului
În calitate de persoanã juridicã ai obligaţia efectuãrii inventarierii generale a
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii deţinute la începutul
activităţii, cel puţin o dată în cursul exerciţiului financiar, precum şi în cazul fuziunii,
divizării sau lichidării şi în alte situaţii prevăzute de lege.
Etapele inventarierii
Realizarea inventarierii patrimoniului presupune urmãrirea etapelor de mai jos :
• stabilirea datei la care se va face inventarierea;
• întocmirea deciziei de inventariere;
• instruirea membrilor comisiilor de inventariere şi elaborarea procedurii de
inventariere;
• derularea efectivã a inventarierii;
• întocmirea procesului verbal de inventariere;
• valorificarea inventarului.
Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie să conţină, în principal,
următoarele elemente:
• data întocmirii,
• numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere,
• numărul şi data deciziei de numire a comisiei de inventariere,
• gestiunea/gestiunile inventariată/inventariate,
• data începerii şi terminării operaţiunii de inventariere,
• rezultatele inventarierii,
• concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor şi ale lipsurilor
constatate şi persoanele vinovate, precum şi propuneri de măsuri în legătură cu
acestea,
• volumul stocurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile,
fără desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în
circuitul economic,
• propuneri de scoatere din funcţiune a imobilizărilor corporale, respectiv din
evidenţă a imobilizărilor necorporale,
• propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar
şi declasare sau casare a unor stocuri,
• constatări privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii
bunurilor din gestiune, precum şi alte aspecte legate de activitatea gestiunii
inventariate.
Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintă,
în termen de 7 zile lucrătoare de la data încheierii operaţiunilor de inventariere,
administratorului, ordonatorului de credite sau persoanei responsabile cu gestiunea
entităţii.
90
9.Inventarierea patrimoniului
Acesta, cu avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil şi al
conducătorului compartimentului juridic, decide asupra soluţionării propunerilor
făcute, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Compensarea la inventar
Conform Ordinului 2861/09.10.2009, compensarea între plusurile şi minusurile
constatate la inventar poate avea loc dacã sunt îndeplinite următoarele condiţii:
• să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza
asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model,
dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;
• diferenţele constatate în plus sau în minus să se refere la aceeaşi perioadă de
gestiune şi la aceeaşi gestiune.
Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a făcut dovada că lipsurile constatate la
inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorată
vinovăţiei persoanelor care răspund de gestionarea acestor bunuri.
Întocmirea listelor de produse compensabile
Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte valori materiale care
întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de confuzie se aprobă anual de
către administratori, ordonatorii de credite sau persoana care are obligaţia gestionării
şi servesc pentru uz intern în cadrul entităţilor respective.
Compensarea se face pentru cantităţi egale între plusurile şi lipsurile constatate.
În cazul în care cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat plusuri,
sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat
lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a
diferenţei în plus. Această eliminare se face începând cu sorturile care au preţurile
unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare.
În cazul în care cantităţile sorturilor supuse compensării, la care s-au constatat lipsuri,
sunt mai mari decât cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat
plusuri, se va proceda, de asemenea, la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea
din calcul a cantităţii care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face
începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine crescătoare
Obligativitatea procedurilor proprii de inventariere
Ştiai cã în scopul efectuãrii inventarierii, conducerea entitãţii trebuie sã stabileascã
91
9.Inventarierea patrimoniului
proceduri proprii ?
În vederea desfaşurãrii în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere şi evaluare,
în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregãtire corespunzatoare,
tehnicã şi economicã, cunoscãtoare a domeniului de activitate (Ordinul 3055/2009).
De asemenea, Ordinul 2.861 care a intrat în vigoare din 04.11.2009 menţioneazã cã
entităţile au obligaţia să emită proceduri proprii privind inventarierea, aprobate de
administratorul, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligaţia gestionării
entităţii.
Conform Ordinului nr 2861/2009 , art. 5 , răspunderea pentru buna organizare a
lucrărilor de inventariere, potrivit prevederilor legii contabilitãţii republicată, şi
în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, revine administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii. În
vederea efectuării inventarierii, aceste persoane aprobă proceduri scrise, adaptate
specificului activităţii, pe care le transmit comisiilor de inventariere.
92
10.Contabilitatea costurilor
Contabilitatea de gestiune şi contabilitatea financiarã au obiective diferite:
Contabilitatea financiarã raporteazã pentru exterior : autoritãţi de stat, acţionari, etc.
Ea urmãreşte înregistrarea operaţiunilor economice şi furnizarea de situaţii financiare
întocmite în baza unor standarde contabile general acceptate.
Contabilitatea de gestiune raporteazã pentru interiorul organizaţiei (management).
Se referã atat la informaţii financiare şi nefinanciare pe care managerii le valorificã
în vederea atingerii obiectivelor organizaţiei. Pe baza informaţiilor furnizate de
contabilitatea de gestiune se iau decizii privind strategia organizaţiei, decizii de
producţie, de vânzãri, etc.
• Contabilitatea de gestiune are un rol important în planificarea bugetelor şi
nu este afectatã de constrângerile impuse contabilitãţii financiare legate de un
anumit format al raportãrii.
• Contabilitatea de gestiune ocupã un domeniu mult mai larg decât contabilitatea
financiarã care se axeazã pe întocmirea situaţiilor financiare.
Pe lângã contabilitatea financiarã şi contabilitatea de gestiune s-a dezvoltat şi
conceptul de contabilitate a costurilor.
Contabilitatea costurilor oferã informaţii atât pentru contabilitatea de gestiune cât şi
pentru contabilitatea financiarã. Infomaţiile furnizate se referã la costuri : costurile
achiziţionãrii , gestionãrii resurselor, etc şi sunt atât de naturã financiarã cât şi
nefinanciarã.
În perioada actualã contabilitatea costurilor şi-a accentuat importanţa. Unul dintre
obiectivele sale majore este reducerea continuã a costurilor. Contabilitatea costurilor
face parte dintr-o strategie managerialã generalã.
10.1. Costuri fixe şi costuri variabile
Separaţia costurilor în costuri fixe şi variabile este cel mai des întâlnitã în cadrul
sistemelor contabile şi are o deosebitã utilitate în urmãrirea evoluţiei costurilor.
Costurile variabile sunt acele costuri care evolueazã proporţional cu volumul
producţiei .
Costurile fixe sunt acele costuri care rãmân neschimbate pe o anumitã perioadã de
93
10.Contabilitatea costurilor 10.Contabilitatea costurilor

timp, indiferent de nivelul producţiei. motivarea forţei de muncã.

O delimitare corectã a costurilor în costuri fixe sau variabile este utilã în efectuarea de
previziuni şi implicit la luarea de decizii la nivel de management.
De exemplu, în producţia de telefoane mobile, Samsung achiziţioneazã baterii, costul
unei baterii fiind de 10 euro /bucata.
Un alt aspect care trebuie menţionat este faptul cã acelaşi cost poate avea atât o
componentã fixã cat şi una variabilã. Exemplul clasic este cel al achiziţionãrii unui
abonament de telefonie, unde tariful pânã la un anumit nivel este fix, dupã care
creşte proporţional cu volumul convorbirilor.

Aceasta este un cost variabil pentru Samsung, fiind direct corelat cu volumul producţiei.
Dacã producţia este de 1.000 buc, atunci va achiziţiona 1000 baterii iar dacã volumul
producţiei se dubleazã şi cheltuiala cu bateriile se va dubla.

Unul dintre costurile variabile cele mai reprezentative este salariul muncitorilor direct
productivi. Acesta variazã în general direct proporţional cu volumul producţiei.

Costurile fixe sunt cele care nu se coreleazã cu volumul producţiei: presupunem cã

Samsung deţine un spaţiu închiriat pentru hala de asamblare. Indiferent de nivelul
producţiei acest cost rãmâne constant.

Însa cu cât volumul producţiei creşte , costul fix care revine pe unitatea de produs
scade.

De exemplu, presupunem chiria totalã pentru hala de asamblare ca fiind 100.000

euro.

Dacã volumul total al producţiei este 100.000 buc, atunci costul fix unitar este de 1
euro/buc . În schimb, dacã volumul producţiei creşte la 200.000 buc, costul fix unitar
scade la 0,5 euro/buc.

În timp ce costurile variabile au o flexibilitate ridicatã în sensul cã se adapteazã uşor

nivelului producţiei (resursele se achiziţioneazã pe mãsura necesitãţilor), costurile
fixe nu se adapteazã atât de uşor pentru a reflecta nivelul necesarului de resurse.

Diferenţierea între fix şi variabil trebuie urmãritã la nivelul fiecãrei entitãţi, fiindca
un tip de cost ce pentru o anumitã entitate poate fi variabil, pentru alta poate avea
caracter fix.

Cel mai relevant exemplu este salariul . Dacã Samsung plãteşte muncitorii în funcţie
de numãrul de telefoane produse sau de ore lucrate, costul este variabil. Daca în
schimb asociaţiile sindicale au încheiat cu firma un acord de platã a muncitorilor la
tarif fix, stabilind salarii anuale fixe, atunci costul muncii este un cost fix. Acest sistem
de remunerare gereazã costuri mai mari însã are un rol important în fidelizarea şi
94 95
 11.Gestionarea inspecţiei fiscale

11.Gestionarea inspecţiei fiscale Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să te înştiinţeze în
legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de
inspecţie fiscală.

După primirea avizului de inspecţie fiscală poti solicita, o singură dată, pentru motive
justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau
se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis
cererea de amânare a inspecţiei fiscale, iti va comunica data la care a fost reprogramată
inspecţia fiscală.

Avizul de inspecţie fiscală trebuie sa cuprindã:

a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
b) data de începere a inspecţiei fiscale;
c) obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.

Comunicarea avizului de inspecţie fiscală

Avizul de inspecţie fiscală ţi se comunică, în scris, înainte de începerea inspecţiei

fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.

Avizul de inspecţie fiscală se comunică la începerea inspecţiei fiscale în următoarele

situaţii:
a) în cazul efectuării unei inspecţii fiscale la un contribuabil aflat în procedura
de insolvenţă;
b) în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat sau încrucişat, se impune
începerea imediată a inspecţiei fiscale;
c) pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade, impozite, taxe şi contribuţii,
altele decât cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală.

Emiterea avizului de inspecţie fiscală nu este necesară:

a) în cazul controlului inopinat şi al controlului încrucişat;
b) în cazul unor acţiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorităţi, potrivit
legii;
c) în cazul refacerii inspecţiei fiscale ca urmare a unei decizii de soluţionare a
contestaţiei;
d) pentru soluţionarea unor cereri ale contribuabilului.

Data începerii inspecţiei fiscale este data menţionată în registrul unic de control. În
cazul contribuabililor care nu deţin sau nu prezintă organelor de inspecţie fiscală
96 97
11.Gestionarea inspecţiei fiscale
registrul unic de control, această dată se înscrie într-un proces-verbal de constatare.
Dacă inspecţia fiscală nu începe la 15 zile de la data prevăzută în aviz, vei fi înştiinţat,
în scris, asupra noii date de începere a inspecţiei fiscale.
→ Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie
şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă
impozitării.
11.1.Ce ar fi bine sã ştii ?
Atunci când urmeazã sã avem o inspecţie fiscalã, ar fi bine sa ştii urmãtoarele:
• Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani.
Termenul de prescripţie a începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor
celui în care s-a născut creanţa fiscală.
•Va trebuie să pui la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară
desfăşurării inspecţiei fiscale. Dacă nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru
derularea inspecţiei fiscale, atunci activitatea de inspecţie se va putea desfăşura la
sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscală, organul fiscal are dreptul să
inspecteze locurile în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa contribuabilului sau
a unei persoane desemnate de acesta. Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în
timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspecţia fiscală se poate desfăşura
şi în afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia şi cu
aprobarea conducătorului organului fiscal.
11.2.Noile contravenţii şi amenzi prevãzute în Legea actualizatã a contabilitãţii
În Monitorul Oficial Nr. 285 din 22 aprilie 2011 a fost publicatã Ordonanţa de Urgenţã
nr. 37/ 2011 pentru pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 82/1991.
Între modificarile aduse de Ordondanţa este şi cuantumul amenzilor ce pot fi acordate
de autoritãţi pentru nerespectarea prevederilor Legii Contabilitãţii.
Constituie contravenţie urmãtoarele fapte:
1. deţinerea, cu orice titlu, de elemente de natura activelor şi datoriilor, precum şi
efectuarea de operaţiuni economico-financiare, fãrã sã fie înregistrate în contabilitate;
Amenda: de la 1.000 lei la 10.000 lei
98
11.Gestionarea inspecţiei fiscale
2. nerespectarea reglementãrilor emise de Ministerul Finanţelor Publice, respectiv de
instituţiile cu atribuţii de reglementare în domeniul contabilitãţii , cu privire la:
a) aprobarea politicilor şi procedurilor contabile prevãzute de legislaţie;
Amenda: de la 300 lei la 4.000 lei
b) utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate;
Amenda: de la 300 lei la 4.000 lei
c) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate
operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada
la care se referã, pãstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea
documentelor pierdute, sustrase sau distruse;
Amenda: de la 300 lei la 4.000 lei
d) efectuarea inventarierii;
Amenda: de la 400 lei la 5.000 lei
e) întocmirea, semnarea şi depunerea în termenul legal la unitãţile teritoriale
ale Ministerului Finanţelor Publice a situaţiilor financiare anuale şi, dupa caz, a
situaţiilor financiare anuale consolidate, precum şi a raportarilor contabile;
Amenda:
• la cele referitoare la întocmire şi semnare, cu amenda de la 2.000 lei la 3.000 lei;
• cea referitoare la depunerea în termenul legal, cu amenda de la 300 lei la 1.000
lei, dacã perioada de întârziere este cuprinsã între 1 si 15 zile lucratoare, cu amenda
de la 1.000 lei la 3.000 lei, dacã perioada de întarziere este cuprinsã între 16 si
30 de zile lucrãtoare, şi cu amenda de la 1.500 lei la 4.500 lei, dacã perioada de
întarziere depãşeşte 30 de zile lucrãtoare;
f) întocmirea, semnarea şi depunerea la Ministerul Finanţelor Publice şi
la unitãţile teritoriale ale acestuia, precum şi la instituţiile publice ierarhic
superioare a situaţiilor financiare trimestriale şi anuale ale instituţiilor publice,
potrivit legii;
Amenda: de la 1.000 lei la 3.000 lei
99
11.Gestionarea inspecţiei fiscale
g) depunerea declaraţiei din care sã rezulte cã persoana juridicã nu a desfãşurat
activitate, respectiv a înştiinţãrii legate de alegerea unui alt exerciţiu financiar
decât anul calendaristic.
Amenda: de la 100 lei la 200 lei
3.prezentarea de situaţii financiare care contin date eronate sau necorelate, inclusiv
cu privire la identificarea persoanei raportoare;
Amenda: de la 200 lei la 1.000 lei
4.nerespectarea prevederilor referitoare la întocmirea declaraţiilor cu privire la
asumarea răspunderii pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale;
Amenda: de la 400 lei la 5.000 lei
5.nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de
administraţie, conducere şi supraveghere de a întocmi şi de a publica situaţiile
financiare anuale;
Amenda: de la 400 lei la 5.000 lei
6.nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de
administraţie, conducere şi supraveghere ale societãţii-mamã de a întocmi şi de a
publica situaţiile financiare anuale consolidate;
Amenda: de la 10.000 lei la 30.000 lei
7.nerespectarea obligaţiei privind auditarea, conform legii, a situaţiilor financiare
anuale şi a situaţiilor financiare anuale consolidate;
Amenda: de la 30.000 lei la 40.000 lei
100
12.Arhiva
Care este procedura de pãstrare a evidenţelor contabile şi fiscale ale persoanelor
fizice şi juridice?
Conform Codului de procedurã fiscalã evidenţele contabile şi fiscale trebuie sã
le pãstrezi, dupã caz, la domiciliul fiscal, la sediile secundare, inclusiv pe suport
electronic, sau le poţi încredinţa spre pãstrare unei societãţi autorizate, sã presteze
servicii de arhivare.
Prin excepţie de la aceste prevederi evidenţele contabile şi fiscale ale exerciţiului
financiar în curs le poti pãstra, dupa caz, la domiciliul fiscal, la sediile secundare sau,
în perioada 1-25 a lunii urmatoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate
pentru preluarea lor în vederea întocmirii declaraţiilor fiscale.
În cazul în care evidenţele contabile şi fiscale sunt ţinute cu ajutorul sistemelor
electronice de gestiune, pe lângã datele arhivate în format electronic eşti obligat sã
pãstrezi şi sã prezinţi aplicaţiile informatice cu ajutorul cãrora s-au generat.
Totodatã, eşti obligat sã evidenţiezi veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din
activitãţile desfãşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricãror alte documente
prevãzute de lege şi să utilizezi pentru activitatea desfăşurată documente primare şi
de evidenţă contabilă stabilite prin lege, achiziţionate numai de la unităţile stabilite
prin normele legale în vigoare, şi să completezi integral rubricile formularelor,
corespunzător operaţiunilor înregistrate.
→ Potrivit prevederilor legii contabilitãţii (Legea nr. 82/1991, republicată) , registrele
de contabilitate obligatorii sunt:
1. Registrul-jurnal ;
2. Registrul-inventar şi
3. Cartea mare
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora
şi se prezintă în mod ordonat şi astfel completate încât să permită în orice moment
identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.
Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registru, foi volante sau
listări informatice, după caz. Marea majoritate a programelor de contabilitate permit
listarea acestora direct din program.
101
12.Arhiva
Numerotarea paginilor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor
numerota în ordinea completării lor.
⌂ Registrul-jurnal - este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează
cronologic toate operaţiunile economico-financiare.
Operaţiunile de aceeaşi natură, realizate în acelaşi loc de activitate (atelier, secţie
etc.), pot fi recapitulate într-un document centralizator, denumit jurnal auxiliar, care
stă la baza înregistrării în Registrul-jurnal.
Societatile pot utiliza jurnale auxiliare pentru: operaţiunile de casă şi bancă, decontările
cu furnizorii, situaţia încasării-achitării facturilor etc.
Orice înregistrare în Registrul-jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la:
felul, numărul şi data documentului justificativ, explicaţii privind operaţiunile
respective şi conturile sintetice debitoare şi creditoare în care s-au înregistrat sumele
corespunzătoare operaţiunilor efectuate.
Unităţile care utilizează jurnale auxiliare pot înregistra în Registrul-jurnal sumele
centralizate pe conturi, preluate din aceste jurnale.
Editarea Registrului-jurnal se efectuează la cererea organelor de control sau în funcţie
de necesităţile proprii.
Persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente şi conduc contabilitatea
în partidă simplă, în conformitate cu prevederile legale, întocmesc Registrul jurnal
de încasări şi plăţi precum şi alte documente de evidenţă prevăzute de legislaţia în
domeniu.
⌂ Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează
toate elementele de activ şi de pasiv, grupate în funcţie de natura lor, inventariate de
unitate, potrivit legii.
Registrul-inventar se întocmeşte la înfiinţarea unităţii, cel puţin o dată pe an pe
parcursul funcţionării unităţii, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activităţii,
precum şi în alte situaţii prevăzute de lege, pe bază de inventar faptic.
În acest registru se înscriu, într-o formă recapitulativă, elementele inventariate după
natura lor, suficient de detaliate pentru a putea justifica conţinutul fiecărui post al
bilanţului.
Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ
102
12.Arhiva
şi de pasiv. Elementele de activ şi de pasiv înscrise în Registrul-inventar au la bază
listele de inventariere sau alte documente care justifică conţinutul acestora la sfârşitul
exerciţiului financiar.
În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în Registrul-inventar se
înregistrează soldurile existente la data inventarierii, la care se adaugă rulajele
intrărilor şi se scad rulajele ieşirilor de la data inventarierii până la data încheierii
exerciţiului financiar.
Pe baza Registrului-inventar şi a balanţei de verificare de la 31 decembrie se
întocmeşte bilanţul care face parte din situaţiile financiare anuale, ale cărui posturi,
în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, republicată, şi ale reglementărilor
contabile aplicabile, trebuie să corespundă cu datele înscrise în contabilitate, puse de
acord cu situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv stabilită pe baza inventarului.
⌂ Cartea mare este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar şi
sistematic, prin regruparea conturilor, mişcarea şi existenţa tuturor elementelor de
activ şi de pasiv, la un moment dat. Acesta este un document contabil de sinteză
şi sistematizare şi conţine simbolul contului debitor şi al conturilor creditoare
corespondente, rulajul debitor şi creditor, precum şi soldul contului. Registrul Cartea
mare poate conţine câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate. Cartea
mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare.
Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fişa de cont pentru operaţiuni diverse.
Editarea Cărţii mari se efectuează la cererea organelor de control sau în funcţie de
necesităţile proprii.
Externalizarea serviciului de arhivare
Registrele şi documentele justificative şi contabile se pot arhiva, în baza unor contracte
de prestări de servicii, cu titlu oneros, de către alte persoane juridice române care
dispun de condiţii corespunzătoare. Şi în acest caz, răspunderea privind arhivarea
documentelor financiar-contabile revine administratorului, ordonatorului de credite
sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii beneficiare.
Unitatea care a încredinţat documentele spre arhivare, respectiv unitatea beneficiară,
va înştiinţa organul fiscal teritorial de care aparţine despre această situaţie.
Cu ocazia controalelor efectuate de organele abilitate, persoanele juridice sunt
obligate, la cerere, să prezinte la domiciliul fiscal documentele solicitate.
103
12.Arhiva 12.Arhiva

Organele de control ale Ministerului Economiei şi Finanţelor pot interzice arhivarea
registrelor, a documentelor justificative şi contabile şi în alte locaţii decât la
domiciliul fiscal sau la sediile secundare, dacă consideră că acestea nu sunt păstrate
corespunzător.
⌂ Termene de pãstrare:
• statele de salarii : 50 de ani;
c) documentelor financiar-contabile care atestă provenienţa unor bunuri cu durată de
viaţă mai mare de 10 ani – se păstrează, de regulă, pe o perioadă de timp mai mare,
respectiv pe perioada de utilizare a bunurilor.
Reguli generale de arhivare
Arhivarea documentelor justificative şi contabile se face în conformitate cu prevederile
legale şi cu următoarele reguli generale:

• registrelor şi a documentelor justificative şi contabile : 10 ani cu începere de la data • documentele se grupează în dosare, numerotate, şnuruite şi parafate;
încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia: • gruparea documentelor în dosare se face cronologic şi sistematic, în cadrul
fiecărui exerciţiu financiar la care se referă acestea. În cazul fuziunii sau al
a) facturilor aferente bunurilor de capital, respectiv bunurilor imobile, care stau la baza lichidării societăţii, documentele aferente acestei perioade se arhivează separat;
determinării taxei pe valoarea adăugată deductibile pentru persoanele impozabile cu • dosarele conţinând documente justificative şi contabile se păstrează în
regim mixt şi persoanele parţial impozabile în conformitate cu prevederile Codului spaţii amenajate în acest scop, asigurate împotriva degradării, distrugerii sau
fiscal, se vor păstra conform termenului prevăzut la art. 149 alin. (6) din Legea nr. sustragerii, dotate cu mijloace de prevenire a incendiilor;
571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. • evidenţa documentelor la arhivă se ţine cu ajutorul Registrului de evidenţă,
potrivit legii, în care sunt consemnate dosarele şi documentele intrate în arhivă,
Conform acestui articol persoana impozabilă trebuie să păstreze o situaţie a bunurilor precum şi mişcarea acestora în decursul timpului.
de capital care fac obiectul ajustării taxei deductibile, care să permită controlul taxei
deductibile şi al ajustărilor efectuate. Această situaţie trebuie păstrată pe o perioadă Eliminarea din arhivã
care începe în momentul la care taxa aferentă achiziţiei bunului de capital devine
exigibilă şi se încheie la 5 ani după expirarea perioadei în care se poate solicita Eliminarea din arhivă a documentelor al căror termen legal de păstrare a expirat se
ajustarea deducerii. Orice alte înregistrări, documente şi jurnale privind bunurile de face de către o comisie, sub conducerea administratorului sau a ordonatorului de
capital trebuie păstrate pentru aceeaşi perioadă. credite, după caz. În această situaţie se întocmeşte un proces-verbal şi se consemnează
scăderea documentelor eliminate din Registrul de evidenţă al arhivei.
b)documentelor prevăzute mai jos care se pot păstra pe o perioadă de numai 5 ani dacă
necesităţile proprii ale unităţii nu impun păstrarea acestora pe o perioadă de timp mai
mare: notă de recepţie şi constatare de diferenţe, bon de primire în consignaţie, bon
de predare, transfer, restituire, bon de consum, bon de consum (colectiv), fişă limită
de consum, dispoziţie de livrare, fişă de magazie, fişă de magazie (cu două unităţi
de măsură), listă de inventariere, listă de inventariere, listă de inventariere (pentru
gestiuni global-valorice), chitanţă, chitanţă pentru operaţiuni în valută, dispoziţie
de plată/încasare către casierie, decont pentru operaţiuni în participaţie, ordin de
deplasare (delegaţie), ordin de deplasare (delegaţie) în străinătate (transporturi
internaţionale),decont de cheltuieli (pentru deplasări externe),decont de cheltuieli
valutare (transporturi internaţionale), notă de debitare-creditare, extras de cont,
borderou de primire a obiectelor în consignaţie, borderou de ieşire a obiectelor în
consignaţie, jurnal privind operaţiuni diverse (pentru conturi sintetice), fişă de cont
pentru operaţiuni diverse, fişă de cont pentru operaţiuni diverse (în valută şi în lei)
decizie de imputare, angajament de plată.

104 105

13.Indicatori şi utilitatea lor
Obligaţia întocmirii situaţiilor financiare, cel puţin anual, este normatã în fiecare ţarã,
prin legislaţiile naţionale. Pe de altã parte, standardele internaţionale de contabilitate
stabilesc reguli ferme de întocmire şi prezentare a acestora.
De cele mai multe ori, ca şi contabili sau mici antreprenori, întocmim situaţiile
financiare pentru firmele a cãror activitate o cunoaştem utilizând anumite machete,
programe puse la dispoziţie de Ministerul de Finanţe sau chiar obţinem cifrele finale
cu ajutorul programelor de contabilitate mai mult sau mai puţin performante. Ne
punem întrebarea însa dacã ştim sã “ citim “ situaţiile financiare ale altor firme, din
ţarã sau chiar de pe piaţa internaţionalã , dacã reuşim sã tragem concluzii pertinente
din simpla analizã a datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierdere.
Dacã privim la bilanţ sau la contul de profit şi pierdere cum ştim dacã evoluţia firmei
este bunã sau rea ?
Dacã am fi investitori, cum am decide dacã trebuie investit într-o anumitã firmã sau
nu ?
În general, indicatorii sunt cei mai relevanţi în obţinerea unor informatii relevante
despre evoluţia firmei.
Sunt patru mari categorii de indicatori :
• indicatori de lichiditate;
• indicatori de risc;
• indicatori de profitabilitate;
• indicatori de activitate;
Indicatori de lichiditate :
1. Lichiditatea curentã
Lichiditatea curentã = active curente/ datorii curente;
Acesta este indicatorul standard pentru mãsurarea lichiditãtii şi reflectã mãsura în
care activele curente ofera garanţia acoperirii datoriilor curente din activele curente.
Valoarea recomandată acceptabilă este în jurul valorii de 2.
106
13.Indicatori şi utilitatea lor
2. Lichiditatea imediatã
Lichiditatea imediatã = (active curente – stocuri )/datorii curente
Firmele nu pot converti foarte repede toate activele lor curente în numerar. Existã
tipuri de activitãţi în care mişcarea stocurilor este foarte înceatã, stocurile nefiind
foarte lichide datoritã unui ciclu lung de fabricaţie. De aceea, în asemenea situaţii
este relevant calculul indicatorului lichiditãţii imediate.
Lichiditatea imediatã ar trebui sa fie cel puţin egalã cu 1 pentru firmele cu o mişcare
lentã a stocurilor. Pentru firmele cu o vitezã de rotaţie rapidã a stocurilor, poate sã
scadã chiar şi sub 1, fãrã a sugera cã firma ar avea dificultãţi financiare.
Lichiditatea unei firme este strâns legatã de modul în care conducerea gestioneazã
capitalul de lucru.
Capitalul de lucru este reprezentat de stocurile de materii prime, materiale, produse
finite şi diferenţa dintre crenţe şi datorii.
Capitalul de lucru net este reprezentat de diferenţa între activele curente şi datoriile
curente.
Analiza capitalului de lucru trebuie sã ţinã cont şi de domeniul de activitate în care
opereazã firma :
De exemplu:
• hipermarketurile (Carrefour , Cora ) încaseazã tot ceea ce vând în numerar,
oamenii plãtind pentru achiziţiile lor cash sau utilizând cardurile bancare.
Achiziţiile lor de la furnizori sunt realizate de regulã pe bazã de credit comercial.
Din acest motiv, ele deţin importante sume în numerar pentru care trebuie sã
gãseascã diverse modalitãţi de a-l valorifica.
• Dimpotrivã, furnizorii acestor mari hipermarketuri, vând şi cumpãrã pe baza
de credit comercial. În cazul lor este foarte importantã gestionarea acestui flux
– adesea trebuind sã se recurgã la finanţare pe termen scurt de la bãnci, altfel
firmele neputându-şi susţine cash flow-ul.
Accesul la finanţare este o problemã cheie pentru astfel de agenţi economici.
În cazul firmelor nou înfiinţate dificultatea intervine din mai multe motive :
107
13.Indicatori şi utilitatea lor 13.Indicatori şi utilitatea lor

• accesul la finanţare bancarã este mai dificil datoritã lipsei unui istoric care sã
genereze încredere în situaţia economicã a firmei;
• furnizorii firmei vor dori sã se asigure împotriva riscului de neplatã şi vor fi
sceptici la acordarea unui credit comercial;
• clienţii vor încerca la rândul lor sã extindã perioada de platã ;
Prin urmare, atunci când doreşti sã analizezi lichiditatea firmei sau sã iei mãsuri de
îmbunatãţire, trebuie sã ai în vedere urmãtoarele trei arii de atac:
1. Stocurile : trebuie sã fie rotite cât mai rapid;
2. Furnizorii : idealã este obţinerea unui credit comercial cât mai generos din punct de
vedere al termenului de platã;
3. Clienţii : aceştia vor avea nevoie de un anumit timp pânã la efectuarea plãţii. Ideal
ar fi ca acesta sa fie cât mai redus.
Indicatori de risc:
a) Indicatorul gradului de îndatorare
(Capital împrumutat/ Capital propriu) X 100
sau
(Capital împumutat/ Capital angajat) X 100
a) ROCE – Return on capital employed sau Rentabilitatea capitalului angajat – care
este frecvent utilizat de acţionari pentru a stabili performanţa echipei de management.
Roce = ((Profit înaintea plãţii dobânzii şi impozitului pe profit / Capital angajat)*100
unde, capitalul angajat = total active – datorii sau capitalul angajat = capitalul
acţionarilor + datoriile pe termen lung.
Cum putem evalua acest indicator?
Acesta se poate efectua prin urmãtoarele trei comparaţii :
a) comparaţii cu perioadele precedente ;
b) comparaţii cu ROCE obţinut de alte companii;
c) comparaţii cu rata curenta a pieţei pentru împrumuturi.
Este aproape imposibil sã analizãm evoluţia profitului fãrã a analiza capitalul utilizat
în producerea lui, de unde şi importanţa acestui indicator care aratã nivelul profitului,
ca procent din capitalul angajat.
b) Marja brutã din vânzãri
(Profitul brut din vânzãri/ Cifra de afaceri) X 100
O scãdere a procentului poate scoate în evidenţa faptul cã entitatea nu este capabilã
sã işi controleze costurile de producţie sau sã obtinã preţul de vânzare optim.

unde: Indicatorii de activitate (indicatori de gestiune) furnizeazã informaţii cu privire la:

- capital împrumutat = credite peste un an;
- capital angajat = capital împrumutat + capital propriu.
b) Indicatorul privind acoperirea dobânzilor : determinã de câte ori entitatea poate
achita cheltuielile cu dobânda.
Profit înaintea plăţii dobânzii şi impozitului pe profit / Cheltuielile cu dobânda
Cu cât valoarea indicatorului este mai micã, cu atât poziţia entitãţii este consideratã
mai riscantã.
Indicatori de profitabilitate: exprimã eficienţa entitãţii în realizarea de profit din
resursele disponibile:
108
• Viteza de intrare sau de ieşire a fluxurilor de trezorerie ale entitãţii;
• Capacitatea entitãţii de a controla capitalul circulant şi activitãţile comerciale
de bazã ale entitãţii;
a) Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor) aproximeazã de câte ori stocul a
fost rulat de-a lungul exerciţiului financiar :
Costul vânzãrilor/ Stoc mediu = numãr de ori
sau
indica numãrul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate :
(Stoc mediu/ Costul vânzãrilor) x 365 = numãr de zile de stocare
109
13.Indicatori şi utilitatea lor
b) Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi:
• calculeazã eficacitatea entitãţii în colectarea creanţelor sale;
• exprimã numãrul de zile pânã la data la care debitorii işi achitã datoriile cãtre
entitate.
Sold mediu clienţi/ Cifra de afaceri x 365
O valoare în creştere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul
creditului acordat clienţilor şi, în consecinţa, creanţe mai greu de încasat (clienţi rãu
platnici).
c)Viteza de rotaţie a creditelor-furnizor:
• aproximeazã numãrul de zile de creditare pe care entitatea il obţine de la furnizorii
sãi. În mod ideal ar trebui sã includã doar creditorii comerciali.
Sold mediu furnizori/ Achiziţii de bunuri (fãrã servicii) x365
d)Viteza de rotaţie a activelor imobilizate:
• evalueazã eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii
cifrei de afaceri generate de o anumitã cantitate de active imobilizate.
Cifra de afaceri/ Active imobilizate
e)Viteza de rotaţie a activelor totale
Cifra de afaceri/ Total active
Overtrading
Overtradingul se întalneşte atunci când o entitate încearcã sã facã prea mult, prea
repede şi cu prea puţin capital pe termen lung. Cu alte cuvinte, o entitate acceptã un
volum de muncã suplimentar ca urmare a cererii pieţei, dar pentru realizarea acestui
lucru are nevoie de un numãr mai mare de angajaţi şi un volum mai mare de capital
de lucru decât sunt diponibile în momentul actual.
Capitalul de lucru este diferenţa dintre active curente şi datorii curente.
Overtrading-ul este o problemã comunã şi se întamplã la majoritatea start-up-urilor
110
13.Indicatori şi utilitatea lor
cu o creştere rapidã a activitãţii.
Chiar dacã o asemenea afacere obţine profit, este posibil sã aibã serioase probleme
datorate în principal lichiditãţii scazute. Astfel de firme se confruntã cu problema lipsei
numerarului pentru achitarea datoriilor sale, pe mãsurã ce acestea devin scadente.
Exista câteva “simptome” care indicã overtrading-ul:
1. o creştere rapidã a cifrei de afaceri;
2. o creştere rapidã a activelor,iar rata de creştere a stocurilor şi a creanţelor depãşeste
rata de creştere a vânzãrilor.
3. o creştere nesemnificativã a capitalului.
Investiţiile în active sunt susţinute de :
• datoriile faţã de furnizori : se poate observa o creştere a termenului de platã
a furnizorilor;
• existenţa creditului overdraft – care de regulã ajunge sau chiar depãşeşte
limita maximã;
• indicatorii de îndatorare şi lichiditate de deterioreazã;
• proporţia activelor finanţate cu capital adus de acţionari scade în favoarea
celor finanţate prin credit;
4. rata lichiditãţii curente scade; la fel şi rata lichiditãţii imediate; societatea poate
avea un deficit de numerar (datoriile curente sunt mai mari decât activele curente).
111
 coperta 4

Un proiect www.contzilla.ro