SCHIMBURILE DE SUBSTANTE PRIN MEMBRANA

CELULARA

Procesul de traversare a substantelor prin

membrana se
numeste transport membranar. Mecanismul
de transport depinde de permeabilitatea
membranei pentru o substanta data,
proprietate care este:
selectiva - membrana permite trecerea numai a anumitor
substante;
asimetrica membrana este traversata numai intr-un
singur sens;
dinamica - depinde de metabolismul celular si de
conditiile de mediu
 In functie de dimensiunea substantei de
transport se descriu sisteme de
microtransfer  (pentru micromolecule)
si sisteme de macrotransfer (pentru
macromolecule).

In functie de natura fortelor care

asigura sistemele de microtransfer se
descriu:

Transport pasiv:
- difuziune simpla – prin dublu strat lipidic

- prin canale ionice

- difuziune facilitata

- osmoza

Transport activ: 
- primar

- secundar
1.TRANSPORTUL PASIV
Caracteristici
- se desfasoara spontan, sub actiunea unor forte fizice
- fara consum de energie
- in virtutea unor gradiente pana la atingerea starii de
echilibru:
 gradientul de concentratie
 gradient de potential   electric
 gradient electrochimic (reuneste gradientul de
concentratie si gradientul de potential electric;
substanta difuzeaza spontan din regiunea cu
concentratie mai ridicata spre cea cu concentratie
scazuta, la care in cazul particulelor incarcate electric,
intervine suplimentar sarcina si diferenta de potential
electric dintre cele doua suprafete ale membranei,
existand permanent tendinta deplasarii particulelor
catre acea fata a membranei incarcata cu sarcina de
semn contrar).
 gradient de presiune osmotica/presiune hidrostatica
(apa si substantele micromoleculare traverseaza
membrana celulara dinspre partea cu Ph mai mare
spre partea cu Ph mai mica; acest mecanism sta la
baza transportului prin filtrare)
I.DIFUZIUNEA FACILITATA
- transportul pasiv al substantelor organice neionizate care
nu pot traversa membrana decat cu ajutorul unei proteine
“carrier” specifice. Substanta este fixata pe partea
membranei unde aceasta este in concentratie mai mare,
iar proteina “carrier”, prin modificari conformationale care
nu necesita consum energetic, o transfera pe partea
membranei unde concentratia substantei este mai mica.
- viteza de transfer este mai mare in comparatie cu
difuziunea simpla
- rata difuziunii depinde de gradientul de concentratie si
de disponibilitatea transportorului. Astfel, difuziunea
facilitata are un caracter limitativ - se poate desfasura
pana la o valoarea maxima (Tmax).
- Capacitatea de transport poate fi influentata de
interventia anumitor substante biologic active. De
exemplu, difuziunea facilitata a glucozei creste de 10-20
de ori in prezenta insulinei, prin cresterea numarului de
transportori specifici pentru glucoza.
Exemple: absorbtia fructozei si a unor AA la nivelul
epiteliului intestinal
II.OSMOZA
- reprezinta procesul de trecere a apei printr-o membrana
semipermeabila, dinspre solutia mai diluata spre cea mai concentrata (in
sensul gradientului de concentratie al apei).
- In functie de permeabilitatea selectiva a membranei, gradientul de
presiune osmotica determina sensul si marimea transferului de apa
(solvent) si de particule osmotic active (solviti) - NaCl, glucoza, uree,
proteine:
daca doua solutii cu osmolaritati diferite sunt puse in contact
printr-o membrana permeabila, atat pentru apa, cat si pentru
solviti, gradientul de presiune osmotica determina transferul solvitilor
dinspre solutia cu presiune osmotica mai mare spre cea cu presiune
osmotica mai mica, iar a apei in sens invers. Starea de echilibru
osmotic este atinsa fara ca volumele celor doua solutii sa se modifice;
daca doua solutii cu osmolaritati diferite sunt puse in contact
printr-o membrana semipermeabila, permeabila pentru apa, dar nu si
pentru solviti, gradientul de presiune osmotica determina transferul
apei dinspre solutia cu presiune osmotica mai mica spre cea cu
presiune osmotica mai mare. Atingerea starii de echilibru osmotic
este asociata cu modificarea volumelor celor doua solutii. In acest
caz, gradientul de presiune osmotica asigura difuziunea neta a apei in
sensul gradientului sau de concentratie, fie prin matricea
fosfolipidica, fie prin canale de apa.
 2. TRANSPORTUL ACTIV
Caracteristici:
.se realizeaza contra gradientului
- este posibil numai in prezenta unui proteine “carrier”
specifice. Proteinele transportoare prezinta un numar
limitat de situsuri de legare pentru substanta pe care o
transporta sau pentru un numar limitat de substante,
inrudite chimic. De exemplu, glucoza si aminoacizii
folosesc transportori specifici, dar mai multi aminoacizi
inruditi chimic pot utiliza aceeasi proteina transportoare,
participand la un transport activ competitiv.
- are un caracter limitativ, determinat de disponibilitatea
transportorului (rata de transfer a substantei este direct
proportionala cu concentratia acesteia pana in momentul
in care situsurile sunt complet ocupate si se atinge rata
maxima de transport (Tmax).
.se realizeaza cu consum de energie.
Transportul activ este principalul mecanism prin care se
asigura diferenta de concentratie a substantelor intre
mediul intracelular si extracelular. Prin mecanism activ
sunt transportate molecule organice mari (monozaharide,
AA, proteine) si ioni .