FIȘĂ DE LUCRU

1. ANCORE CONCEPTUALE
Într-un text epic, apar structuri textuale diverse, care pot fi combinate diferit.
Astfel, într-un paragraf sau într-un episod pot apărea structuri diferite, ușor de recunoscut
după funcția lor:
• structuri narative, în care sunt prezentate evenimentele ce compun firul narativ, prin
raportare la timp, oferind răspunsuri la întrebări precum „când?“ și „în ce ordine?“;

• structuri descriptive, în care sunt oferite detalii privitoare la personaje sau la diferite
obiecte situate în spațiu; ele răspund la întrebarea „ce?“, evidențiind elementul descris;
• structuri dialogate, alcătuite din replicile personajelor, care au atât rolul de a caracteriza
personajele, cât și rolul de a dinamiza narațiunea; ele oferă răspunsuri la întrebările „cine
vorbește?“, „despre ce discută?“;
• structuri explicative, în care naratorul sau personajele oferă explicații necesare
înțelegerii acțiunii sau a comportamentului personajelor; aceste secvențe răspund la
întrebarea „cum?“;
• structuri argumentative, în care naratorul sau personajele prezintă argumente pentru a-
și susține punctele de vedere, oferind răspunsuri la întrebarea „de ce?“.
Fiecare tip de structură contribuie la dezvoltarea narațiunii, iar combinarea acestora
conferă dinamism textului epic care aduce, astfel, în fața cititorului un univers ficțional
complex și divers, așa cum este și lumea în care trăim.

2. APLICAȚII
https://ro.izzi.digital/DOS/61951/63439.html

1
 3. STUDIEREA SUBIECTULUI de olimpiadă LLRO/EN clasa a VIII a

EN-Set 6 2021

6. Menționează, în câte un enunț, tiparul textual identificat în fiecare dintre fragmentele de mai jos. 6
puncte

a) „— Ei, îți place? mă întrebă râzând, cu buza de sus încrețită deasupra gingiei.

— Tare-mi place! strigai eu înflăcărat.”

b) „Apoi, într-o dimineață devreme, pe la patru, când tata s-a trezit să plece la navetă, a deschis ușa
și-a rămas încremenit în ea.”

2
 4. SCRIEREA CREATIVĂ – tipuri de texte
pagină de jurnal
scrisoare
recenzie
relatarea unei întâmplări reale/ imaginare

4.1 TEORIA JURNALULUI - GENUL BIOGRAFIC

Genul biografic reprezintă literatura de graniță, confesiva. El desemnează un tip de

scriere aflat la granita dintre realitate si fictiune, ce se incadreaza totodata in literatura
subiectivă. Autobiografia nu are destinatar precis, este scrisă cu scopul de a fi publicată, ea
reconstituind formarea unei personalități.

JURNALUL

Jurnalul este o specie a genului autobiografic ce conţine însemnări zilnice ale cuiva
despre anumite evenimente: operațiuni militare, ale unei expediţii, ale unei călătorii pe mare
(jurnal de bord). Am selectat câteva definiţii ale acestui gen, date de unii critici români.
Jurnalul ca specie literară a început să înflorească în perioada Renașterii, când
importanța individualului a început să crească. Eugen Lovinescu, într-un interviu din 1937, în
Adevărul literar şi artistic, definea jurnalul ca ,,o aruncătură de peniţă, lavă izbucnită sub
presiunea unei emoţii, impresii nemijlocite şi pasionale”. Eugen Simion clasifică jurnalul ca
pe o confesiune (literatură autobiografică), care poate fi de trei tipuri: tipul oratoric: -sf.
Augustin; tipul dramatic- Cellini, tipul poetic sau problematic Jean Jeacgues
Rousseau. ,,Orice jurnal de călătorie este un extaz al şocului şi al meditaţiei”, continua Eugen
Simion. Jurnalul este o literatură a confesiunii, sinceritatea fiindu-i caracteristică.
,,Dacă am avea curajul să scriem o carte cu viaţa noastră, cu condiţia să fim absolut
sinceri, am face o capodoperă”, nota Baudelaire.

3
 Ca gen literar, jurnalul este la graniţă cu celelalte genuri ale biograficului
(autobiografia, memoriile). Totuşi există diferenţe între jurnal şi memorii. Jurnalul poate
începe la orice vârstă. G. Călinescu spunea că ţin jurnale intime cu precădere adolescenţii şi
tinerele femei romanţioase. Este şi nu este adevărat, este de părere E. Simion. E drept cã
tinerii şi femeile au predilecţie pentru introspecţie si confesiune. Alţii ţin toată viaţa un jurnal
(Amid, Tolstoi, Gide, Junger, Eliade). Jurnalul merge paralel cu desfăşurarea vieţii lor. >>
Termenul jurnal provine din limba franceză veche, journal, care, la randul său,
descinde din latinescul tarziu diurnalis.
Un jurnal este, de obicei, un caiet în care există niște intrări aranjate, de cele mai multe
ori, în ordine cronologică. Poate fi folosit pentru a planifica niște activități viitoare sau doar
pentru a înregistra ceea ce s-a întâmplat în cursul unei zile. Asemenea caiete pot conține
informații din domenii foarte diferite ale civilizației umane, cum ar fi înregistrarea etapelor
unei operațiuni militare, a unei expediții, a unei călătorii pe mare(jurnal de bord), a unor
cotații bursiere, a unor evenimente climaterice sau personale.
O variantă a acestora sunt jurnalele literare, de obicei jurnalele intime ale unor
scriitori, care formează o specie literară aparte a genului memorialistic. Acestea sunt o formă
a scrisului autobiografic, o înregistrare regulată a activităților și reflecțiilor unui diarist. Dacă
a fost scris doar pentru uzul scriitorului, el face acest lucru cu o sinceritate care este
improbabilă în jurnalele scrise pentru publicare. În limba română, termenul păstrează o
legătură cu „jour”, în timp ce termenul englezesc "diary" are un ascendent în latinescul
„diarium”, (porție zilnică) derivat din latinescul diaria, pluralul lui dies „zi”.

Tipuri de jurnal:
►Jurnal intim;
►Jurnal istoric;
►Jurnal personal;
►Jurnal documentar;
►Jurnal de călătorie;
►Jurnal mărturie;
►Jurnal mixt.

Alain Girard identifica 4 functii ale jurnalului :

-psihoterapeutică;
-etică;
-estetică;
-religioasă.

Jurnalele scriitorilor români – exemplu

https://humanitas.ro/assets/media/zen-jurnal.pdf

4
4.2. APLICAȚIE Redactează o pagină de jurnal, 150-300 cuvinte în care să relatezi
evenimente din timpul unei competiții importante.
Utilizează o aplicație de tip PLOT GENERATOR!

5
6