Sunteți pe pagina 1din 2

Grecia antică

~Ostracismul~
A fost o instituție politică exclusiv ateniana care permitea îndepărtarea
din oraș a unui cetățean fără a-i intenta proces. Aceasta a fost o
instituție preventivă întemeiată de Clistene în 487, care consta în votul
poporului pentru a evita tirania.
În fiecare an, o adunare a Ecclesiei decide daca este necesara
apelarea la aceatsa procedura. Daca se hotărăște practicarea acesteia
atunci la a 5-a prytanie, în lunile posideon(decembrie) și anthesterion
(februarie), în Agora are loc adunarea pentru ostracism.
Adunarea era condusă de 9 arhonti și cei 500 de membri în Bule.
Cetățenii votau pe cioburi de ceramica(ostraka), anonim, unde scriau
numele bărbatului pe care voiau sa il voteze, iar analfabetii erau nevoiti
sa roage pe altcineva sa scrie pentru ei( se spune că voturile
analfabetilor erau deja pregatite)
Cioburile sunt numărate fiind necesare 6.000 de voturi, în caz contrar se
renunță la procedura. Cel cu voturile cele mai multe este alungat pentru
o perioada de 10 ani, pastrandu-si averea. Adunarea prin decret îl poate
rechema.

~Alegerile~
În cadrul sistemului atenian, nu se practicau alegerile, grecii
considerand întotdeauna ca tragerea la sorți era mai dreapta. Ei
credeau ca tragerea la sorți traduce de fapt voința zeilor. Ea se practica
,,cu bobul”.
Ziua alegerilor era fixată de ghicitori care hotarau dacă semnele
prevestitoare sunt favorabile.
În Grecia nu existau alte alegeri politice deoarece toți cetățenii pot
participa la guvernarea cetății.

~Partidele politice~
În Grecia nu existau partide politice așa cum cunoaștem noi astăzi.
Pentru ușurința exprimării era vorba despre partide democratice,
imperialiste sau oligarhice.
La Atena, existau tot timpul conflicte între proprietari și cei care nu
erau proprietari, lupta se ducea împotriva bogăției acestora și
posesiuni majoritare asupra proprietății funciare. Aceasta are loc între
marii proprietari și micii țărani.
Solon a încercat sa asigure preeminența statului asupra familiei și
instituțiile aristocratice.
Grecii acordau mai multă atenție diferențelor dintre nivelurile de trai
decat celor dintre modurile de viață.
Săracul este cel care are nevoie sa muncească pentru a trai, iar bogatii
au privilegii de care se bucura prin naștere.
Cu toate acestea averea este singurul mijloc de a impartii societatea în
clase cenzitare.
~Justitia. Dreptul~
În prima jumătate a sec. al VII-lea justiția se afla în întregime în mainile
aristocratilor. Nu existau legi ci reguli.
Legislatorul Dracon este însărcinat să reformeze justitia. El a creat
tribunalul efetilor alături de Areopag si a facut deosebirea intre omorul
cu premeditare si homicidul involuntar.
În sec. al VI-lea Solon a dat un nou avânt reformei justitiei, creand
tribunalul heliastilor. Clistene a creat consiliul celor 500, Adunarea
poporului, legea, fundamentul democrației.
Legea oamenilor este reflexul legii zeilor. Sa te supui legii este marca
libertății. Poporul este stapanul puterii judiciare în Heliaia.
O lege din 451 promulgată de Efialte lasa Areopagului atribuții limitate,
spre disperarea aristocraților, care considera aceasta lege un
sacrilegiu. Efialte plătește cu viața aceasta reforma.
Legile au făcut ca în stat să domnească înțelegerea și justitia, toți
cetățenii fiind obligați sa se supuna. Nu exista nicio deosebire intre
dreptul privat și cel public.
În 403 o comisie a fost desemnată pentru a revizui legile. Aceasta
institutie devine anuala.
Grecii au știut sa întocmească coduri de legi: codul atenian a lui Solon
și codul lui Nicomachos, care puteau fi consultate în inscripții.
Existau măsuri juridice in privinta statului, persoanelor, bunurilor,
locuitorilor care aveau un statut inferior. Aceste măsuri precizau
drepturile și obligațiile indivizilor în raport cu colectivitatea.
Procedura la Atena era diferită. Persoana lezata face apel la justitie în
cauzele private. Pentru cauzele publice orice cetățean este obligat sa
depuna plangere. Existau denunțători care îi urmăreau pe oamenii
bogați pentru a primii 3 / 5 din bunurile acestora dacă sunt
condamnați. Dacă denunțătorul nu obține cel puțin a 5-a parte din
voturi trebuie sa plateasca 1.000 de drahme sau este privat de drepturile
civile. Acești denunțători erau foarte mulți la Atena.

S-ar putea să vă placă și