Viteza –este capapcitatea organismului uman de a efectua acte si actiuni motrice cu intreg corpul sau cu

anuminte segemente ale acestuia, intr-un timp cat mai scurt în functie de conditiile existente.
Forme de manifestare
a.Viteza de reactie-i se mai spune timpul latent al reactiei motrice. Ele sunt de 2 feluri :- simple(constau
în raspunsuri la excitanti cunoscuti si apar spontan ex. Pocnetul pictolului la probele atletice – complexe
care implica elaborarea raspunsrilor în sensul alegerii,combinarii si corectarii acestora.viteza de reactie
este dependenta de urmatoarele elemente: aparitia excitatiei in receptor,transmiterea pe cale aferenta
si eferenta,analiza semnalului,excitatia muschilor.
b.viteza de executie-este capacitatea de a efectua acte si actiuni motrice singulare. Se masoara prin
timpul care trece de la inceperea executiei si pana la incheierea acesteia.
c.viteza de repetitie-consta in capacitatea de a efectua aceiasi miscare in unitatea de timp,se mai
numeste frecventa miscarii. Este conditionata de tempou-este densitatea miscarii in unitatea de
timp,ritm-se refera la periodiciatea repetarii miscarii,la succesiunea intervalelor de timp si accentele
rezultate din desfasurarea miscarii.ritmul defineste efectuarea in timp si spatiu, determinad cursivitatea
acestor miscari ex .arbitraj intreceri sportive la sol, cal cu manere,patinaj etc.
d.viteza de deplasare- este o forma complexa de manifestare a vitezei,strans legata de vit
repetitie,reactie,executie.este o varianta a vit.de repetitie concretizandu-se in doua
modalitati:parcurgerea unui spatiu prestabilit contratimp 15-20m,100-150m. Si parcurgerea intr-un timp
prestabilit a unei distante 10-30sec pe uscat,apa,gheata.se mai numeste viteza de vaccelerare-cresterea
trepatata a frecventei actului mottric în unitatea de timp.
e.viteza uniforma si neuniforma-se manifesta pe fondul altor forme,mai ales viteza de repetitie si
deplasare.în viteza executiei se mentine foarte rar o viteza uniforma constanta.Atunci cand viteza creste
vb de accelerare,iar cand descreste de deccelerare.
f.viteza in regimul altor calitati motrice-viteza in regim de forta numita si detenta,viteza in regim de
rezistenta ,viteza in regim de indemanare.
Factori de conditionare-mobilitatea proceselor nervoase excitatia si inhibitia,functionalitatea
analizatorilor vizual,auditiv,cutanat.,transimiterea pe cale aferenta si eferenta a impulsurilor
nervoase,viteza de contractie a muschilor inervati.tipul fibrelor musculare care intra in contractie cele
albe sunt favorabile,valoarea surselor si proceselor energetice,nivelul de dez.a celorlate calitati motrice.
Procedee metodice de dezvoltare/educare- efectuarea actelor si actiunilor motrice in tempuri
maximale- este cela mai folosit ex. Alergare teren plat, pase,dribling cu mingea. Tempou supramaximal-
alergare la vale pe o panta inclinata,teren plat. Tempou submaximal-alergare la deal pe o panta usor
inclinata.tempou alternativ maximale submaximale,maximale supramaximale,supramaximale
submaximale,este capacitatea de a efectuare acte si actiuni motrice de mare finete, rezolvarea reactiilor
necunoscute.
Îndemanare-este capacitatea organismului uman de a efectua acte si actiuni motrice ,în conditii variate
obisnuite si neobisnuite, cu eficenta maxima si un consum minim de energie din partea executantului.
Elemente componente-capacitatea de coordonare a segementelor corpului,capacitatea de combinare a
miscarilor,capacitatea de diferentiere a miscarilor,echilibru,precizia,capacitate de orientare
spatiala,capacitate de orientare temporala ritm si tempou,amplitudinea miscarilor,ambilateralitatea
miscarilor.
Forme de manifestare- îndemanare generala este necesara efectuarii miscarilor tuturor oamenilor.
Indemanare specifica este necesara celor practica diferite ramuri sportive. Indemanare in regimul altor
calitati motrice viteza forta rezistenta.
Factori de conditionare- calitatea sistemului nervos central,plasticitatea scoartei cerebrale,capacitatea
transmiterii impulurilor nervoase pe cale aferenta si eferenta,calitatea inervatiei musculare,capacitatea
de anticipare, memoria de scurta si lunga durata,gandirea de tip creativ,volumul si complexitatea
dreprinderilor si priceperilor motrice stapanite de subiect,nivelul de manifestare a celorlalte calitati
motrice.
Procedee metodice- efectuare actelor si actiunilor motrice in conditii constante – intr-un nr mare de
repetari si un timp indelungat. Prin nr mare de repetari de elimina contractiile musculare inutile si se
ajunge la indeplinirea conditiilor pe care le implica indemanarea., Conditii complexe-in sensul cresterii
dificultatilor executiei compartiv cu conditiile normale ex.cresterea nr de mingi,nr de subiecti.Conditii
variabile exersarea in spatii din aer liber si interior,Sali de sport,suprafete diferite
parchet,zgura,gazon,altitudine mica mare medie.
Forta-este capacitatea organismului uman de invinge o rezistenta interna sau externa prin intermediul
contractiei musculare.
Forme de manifestare
a.Dupa caracterul contractiei musculare –forta statica-nu se modifica fibrele musculare angrenate in
efort,forta dinamica izotonica- atunci se modifica dimensiunea fibrelor musculare angajate in efort-
forta dinamica de tip impingere,iar daca fibrelor musculare se alungesc se vb de forta dinamica de tip
cedare. Forta mixta atunci cand se produc contractii statice cat si dinamice.
b.Dupa particparea grupelor musculare-forta generala –in efort participa principalele grupe musculare,
forta specifica in efort participa una sau mai multe grupe musculare.
c.Dupa capacitatea de efort in relatie cu puterea individuala umana- forta maxima absoluta- org.uman
este capabil sa dezvolte o contractie musculara maxima si forta relativa-valoarea fortei pe kg corp.
d.Dupa modul de combinare a celorlate calitati motrice – forta in regim de viteza(forta
exploziva),rezistenta,indemanare
Factori de conditionare – capacitatea de concentrare a proceselor nervoase excitatia si inhibitia,nr
fibrelor musculare angrenate in efort,calitatea proceselor metabolice si substantelor energetice
existente in muschi,durata contractiei musculare,starea de functionare a segementelor osoase de
sprijin,nivelul celorlalte calitati motrice de baza mai ales viteza,uni factori psihici
motivatia,voninta,atentia concentrarea,stari emotionale.
Procedee metodice
a.Procedeul cu greutati- halterofilului – crestera continua a incarcaturi mai multe repetari 5% ex.60-
65% 65%-70%,mai putine repetari 10% ec 60-70% 70-80% si cresterea si descresterea continua trebuie
sa fie egala. Varianta metodica in trepte minim 2 repetari cu aceiasi greutate si varianta metodica in val
–marii 10% crestere 8%descrestere ,medii descreste 10% si mici creste 10 % descreste 3%
b.Procedeul in circuit – el a fost creat pt dezvoltarea principalelor grupe musculare ale organismului
uman. Ele pot fi efectuare de toti subiectii , in mod frontal, pe grupe si se schimba in sensul acelor de
ceasornic . exercitiile trebuie sa fie simple.cunoscute de subiecti,sa se cunoasca posibilitatile maxime ale
fiecarui subiect si sa fie dispue ca ordine de efectuare incat sa nu se angajeze acelasi segement
corporal.Ex in circuit poate fi: scurt 4-6 ex medii 8-9 ex si lungi 10-12ex
c. Procedeul izometriei- se foloseste la dezvoltarea masei musculare la varste mai mari de 14-15 ani, la
varstele mici are efecte negative asupra organismului.Contractiile musculare trebuie sa fie de 10-12 sec.,
pauza 90-120sec si trebuie efectuate intr-o activitate lectie,sedinta de pregatire etc. Se recomanda sa se
efectueze 6-8 contractii izometrice de 2 -3 ori pe saptamana.
d. Procedeul power trening - se foloseste in dezvoltarea fortei explozive, actionand prin 3 grupe de
exercitii:Exercitii la haltere, minge medicinala si acrobatice ex. 12 ex din fiecare 3 serii executie 3-5 min
e.Procedeul contractiilor musculare izotonice intense si rapide – se mai numeste procedeul eforturilor
dinamice si se foloseste tot pt dezvoltarea fortei explozive. Ex. Se executa amplitudine maxima intr-o
maniera cat mai apropiata identica cu structura unei deprinderi sau priceperi motrice.
f.Procedeul eforturilor repetate pana la refuz – este folosit cu incarcaturi ale efortului de 35-40%pt
incepatori si 55-60% avansati , eficenta lui este vizibila dupa instalarea starii de oboseala.
Principiul participarii constiente si active
Vizeaza participarea elevilor la activitatea de educatie fizica si sport, dar si pe cea a cadrului didactic.
Respectarea ace4stui principiu presupune      indeplinirea urmatoarelor cerinte:
Intelegerea corecta si profunda a importantei obiectivelor urmarite in procesul de practicare a exercitiilor
fizice.
Cadru didactic trebuie sa explice subiectilor de ce este necesar un anumit volum de munca, o anumita
succesiune a miscarilor , o anumita intensitate si complexitate a efortului depus. El trebuie sa formeze la
elevi o motivatie puternica privind necesitate practicarii exercitiilor fizice dupa anumite norme pe care
cadrul didactic de specialitate le cunoaste cel mai bine.
- Intelegerea clara a structurii actiunilor motrice care se insusesc.
Elevii trebuie sa inteleaga mecanismul de baza al acestor actiuni precum si a elementelor acestuia. De
aceea, cadrul didactic trebuie sa-si pregateasca si sa-si ordoneze materialul de predat in functie de
particularitatile elevilor, sa-l faca atractiv si accesibil.
- Manifestarea unei atitudini responsabile fata de materialul predat.
Elevii trebuie sa manifeste dorinta de a-si insusi cunostinte, priceperi si deprinderi, deziderat realizabil
prin explicarea finalitatii pe care o urmarim, a avantajelor pe care le poate aduce cunoasterea sau insusirea
unor deprinderi motrice, dezvoltarea calitatilor motrice in realizarea unor aspiratii personale (de
dezvoltere fizica, de integrare sociala, de mentinere a sanatatii, e.t.c.).
Educarea capacitatii de apreciere obiectiva a propriului randament.
Cunoscand foarte bine actiunea motica ce trebuie insusita, deosebind executiile corecte de cele gresite,
elevii isi vor dezvolta capacitatea de autoapreciere fara a spraaprecia sau subaprecia propria evolutie. In
justificarea reusitelor sau nereusitelor, nu trebuiesc invocati factori subiectivi ca: arbitrajul, publicul,
conditiile de clima, comportamentul adversarului.
Principiul intuitiei
Cunoasterea      – proces ce a preocupat omul inca din timpuri stravechi – are doua trepte :
-treapta senzoriala (avand la baza organele de simt)
-treapta logica, rationala, bazata pe analiza, sinteza, abstractizare, generalizare, e.t.c.
Intuitia presupune cunoasterea nemijlocita a realitatii cu ajutorul organelor de simt. Principiul intuitiei
presupune stimularea cat mai multor analizatori pentru a contribui la intelegerea corecta a materialului
propus pentru invatare. Pentru domeniul nostru, cei mai eficienti analizatori sunt cei vizuali, tactili,
auditivi, in acest caz depasindu-se, de regula, treapta senzoriala a cunoasterii (apelandu-se la limbaj).
La respectarea acestui principiu concura doua metode clasice:
-demonstratia celor ce urmeaza a fi invatate;
-prezentarea unor materiale intuitive care redau esentialul elementelor de invatat (planse, schite, grafice
filme, inregistrari video, e.t.c.);
In respectarea acestui principiu vor fi respectate urmatoarele cerinte:
- observarea celor prezentate sa poata fi facuta de catre toti elevii printr-un plasament corespunzator;
- nivelul de dificultate a celor prezentate sa fie pe masura capacitatii de intelegere a subiectilor,
valorificandu-se experienta lor motrica anterioara;
- sa nu se exagereze prin uilizarea excesiva a materialelor intuitive care pot impiedica dezvoltarea
proceselor de abstractizare si generalizare.
Principiul accesibilitatii
Principiul sistematizarii si continuitatii
Sistematizarea si continuitatea activitatii reprezinta conditii de baza pentru indeplinirea obiectivelor.
Acestea reies din documentele de planificare elaborate pentru educatia fizica, dar si pentru antrenamentul
sportiv. Respectarea acestui principiu presupune indeplinirea urmatoarelor cerinte:
-continutul activitatii sa fie esalonat si grupat in functie de fiecare componenta (calitati motrice,
deprinderi motrice,etc.).
-materialul predat sa se sprijine pe cel insusit anterior si sa constituie premiza pentru activitatile
urmatoare;
-continutul activitatii va fi astfel esalonat incat sa asigure legatura logica intre semestre/ ani de studiu/.
cicluri de invatamant
-sa se asigure ritmicitatea activitatii, fara intreruperi, avand la baza documente de planificare minutios
elaborate.
Principiul legarii instruirii de cerintele activitatii practice
Procesul de practicare a exercitiilor fizice nu reprezinta un scop in sine; el trebuie raportat la necesitatile
practice, de viata ale elevilor/sportivilor/pacientilor. Intregul continut al activitatii trebuie sa fie
valorificat, sa aiba valoare practica, sa poata fi utilizat ori de cate ori este nevoie.
Este cunoscut si sub denumirea de „principiu al modelarii” intrucat pregatirea se realizeaza in functie de
indicatorii unui model inspirat din practica. Pentru a asigura eficienta activitatii este necesara atat
constientizarea acesteia cat si motivarea puternica a practicantilor prin explicarea temeinica a efectelor si
posibilitatilor de utilizare practica a continuturilor insusite.
Principiul insusirii temeinice (al durabilitatii)
Respectarea acestui principiu reprezinta esenta procesului de practicare a exercitiilor fizice, reflectand
modul in care se respecta toate celelalte principii.
Durabilitatea efectelor pe care le produce practicarea exercitiilor fizice este conditionata de respectarea
comenzii sociale, conditiile de accesibilitate, sistematizare si continuitate, a tuturor celorlalte principii si a
cerintelor lor specifice.
Cerin te privind respectarea acestui principiu:
-asigurarea unui numar suficient de repetari;
-programarea unui volum de insusit corespunzator cu timpul pe care il avem la dispozitie (nu se justifica
un continut prea icarcat intr-un timp foarte scurt);
-aplicarea verificarilor periodice – probe de control, concursuri – pentru a cunoaste in permanenta nivelul
de insusire a materialului predat
Def . Metoda didactică se referă la drumul sau calea de urmat în activitatea comună a profesorului şi
elevilor, în vederea realizării obiectivelor instruirii.
Metode de instruire sunt de 3 feluri:verbale,intuitive si practice
1.Metoda verabala sunt:
a.Expunerea verbala cu procedeele metodice:Povestirea este eficineta la clase 1-4,trebuie sa fie
sugestiva si bazata pe elemente cunoscute de elevi.Explicatia- utilizata de elevii de peste 10 ani , trebuie
sa fie clara, logica,concise si oportuna.Prelegerea folosita in invatamantul superior si la clasele cu profil
de efs,este necesara o argumentare stiintifica si terminologie corespunzatoare.
b.Conversatia –se rezuma la dialogul permanent între profesor si elev,numai în probleme specific
instruirii ex. Obiectul instruirii,criteriu de evaluare,greseli in executie
c.Brainstorming –se rezuma la participarea active si creatoare a elevului in dezvoltarea problemelor de
instruire Ex. Pareri,afirmatii argumnetate etc.
d.Studii individuale- elevii sunt indrumati de profesor si se realizeaza pe baza unei surse bibliografice.
2. Metode intuitive
a. Demonstratia – poate fi nemijlocita realizara de profesor si nemijlocita realizata de un elev cu
experienta in problema
b.Folosirea unor material iconografice – planse,scheme grafice,filme etc.
c.Observarea executiei altor subiecti – trebuie dirijata de profesor pe baza unei tematici de
observare ,atat in executia unor colegi cati si in competitii. Ex.aspecte positive si negative din executiile
practice.
3. Metoda practica
a.Exersarea pentru formarea deprinderilor si priceperilor motrice – exersarea unei singure deprinderi
motrice sau priceperi motrice se face global sau partial. Exersarea mai multor deprinderi si priceperi
motrice se face prin legarea a doua sau mai multe depr. sau pricep. în variante diferite.
b. Exersarea pentru optimizarea dezvoltarii fizice – se realizeaza in veriga 3 si pe parcursul altor
verigi.se exerseaza complexe de 4-6 exercitii liber cu obiecte (baston,minge corzi) sau
partener.exercitiile se executa in 2 4 8 timpi si se adreseaza tuturor segmentelor corpului.In celelalte
verigi se executa prin grupe de 2 3 exercitii.
c. Exersarea pentru dezvoltarea calitatii motrice – Viteza efectuare de acte si actiuni motrice in conditii
maximale,supramaximale ,submaximale si tempouri alternative. Îndemânare efectuare de acte si actiuni
motrice in conditii constant,complexe si variabile. Rezistenta bazate pe volumui efortului fizic uniform si
repetat, bazate pe variatia intensitatii efortului fizic variabil si progresiv,bazat pe variatia volumui fizic
cat si a intensitatii efortului fizic, adica pe intervale.Forta procedul cu greutati,circuit,isometric,power
trening,contractiilor musculare ,eforturilor repetate pana la refuz.
d.Exsersarea pentru formarea capacitatii de organizare
e.Exersarea pentru formarea capacitatii de practicare autonoma a ex fizice
f.Exersarea pentru formarea capacitatii de practicare independent a ex fizice
g.Exersarea globala prespune executia unei deprinderi motrice in totalitatea sa, este metoda prin care
se executa un exercitiu respectand succesiunea miscarilor,ritm,tempou ,intensitate, volum.Este folosita
in alergari,sarituri,aruncari ,gimnastica si unele jocuri sportive.
Exersarea simultana are avantajul ca invatarea.consolidarea.perfectionarea actiunilor motrice se
realizeaza cu toti elevii odata conform cerintelor activitatii practice.Exersarea alternativă presupune
insusirea unor deprinderi motrice in prima parte a lectiei,in partea a doua a lectiei etc.
Exersare frontală se realizeaza cu tot colectivul de elevi odata in toate verigile lectiei.Exersare pe grupe
presupune organizarea colectivului de elevi pe grupe si ateliere,este folosita in verigile 567.Exersare pe
perechi este un procedeu de mare eficienta,folosti in veriga 3 în scopul influientarii selective a
aparatului locomotor,veriga 5 deprinderi,jocuri sportive si veriga 6 dez fortei.Exersarea individuala este
o exersare realizata de fiecare elev in parte
Jocul este o „activitate distractivă, practică din placer cu un rol important in dezvoltarea ontogenetica a
omului şi prezinta următoarele caracteristici: tip de activitate autotelică (cu scop ȋn ea ȋnsăşi); opusă
muncii (din punct de vedere a scopului); ȋl pregăteşte pe copil pentru munca adultului destinată să
utilizeze o parte a energiei necheltuite ȋn exercitarea unei profesii; activitatea ȋn care copilul repetă rolul
“de a fi mare”.
Pornind de la acest aspect, situaţile de instruire conferă acestora atractivitate şi posibilitatea de a
menţine interesul copiilor pentru activitate.
Jocul este o activitate libereă ȋn care jucătorul se implică voluntar, limitele de spaţiu şi
timp sunt bine fixate iar rezultatul sau cursul acţiunilor sunt predeterminate. El valorifică
tendinta naturală a copiilor pentru mişcare, şi astfel devine un mijloc de instruire important ȋn
domeniul activităţilor motrice formative.
Are un rol important ȋn formarea personalităţii copilului prin definirea trăsăturilor sale cognitive,
afective, moral-volitive.
Ȋn construirea situaţiilor de instruire trebuie să se ţină cont de faptul că pentru copil jocul
devine o activitate serioasă, ȋn care asimilarea realului se produce conform unor reguli precise.
De aceea profesorul trebuie să organizeze eficient ,să conducă ferm şi corect jocul ,să intervină şi
de cȃte ori se ȋncalcă reguliile şi ȋntrerupe jocul.
Prin intermediul jocurilor de mişcare se dezvolt ă spiritual de echip ă şi se educ ă tr ăs ăturile
de personalitate care să favorizeze integrarea social ă a micului şcolar (comunicarea, cooperarea,
toleranţă).
La vȃrsta şcoalară mare (11-14 ani) ponderea jocurilor de mi şcare scade comparativ cu
ciclu de ȋnvăţămȃnt anterior. Totuşi rămȃne un mijloc important la clasele a V-a şi a Vl-a. Cu
ajutorul lor se rezolvă temele şi calităţi motrice, dar şi unele din deprinderi şi priceperi motrice.
Pondere mai mare ȋn lecţie o vor avea jocurile sportive, cu varietatea lor modificate, adaptate
nivelului de instruire a copiilor.
Această modificarea a ponderii este evidentă ȋn ciclul liceal, unde jocul este prezent sub
forma jocurilor sportive, ȋn forme apropiate sau identice cu cele competi ţionale.
Jocul este un important mijloc didactic, dar ȋn acela şi timp el satisface şi cerin ţele unei
metode de instruire, prin aceea că defineşte o manier ă specific ă de realizare a obiectivelor de
instruire.
Jocul dinamic si jocuri dinamice
Crabii si crevetii
Materiale necesare: creta sau doua corzi.
Reguli: Copiii trebuie doar sa-l atinga pe adversar, nu sa-i imbranceasca.
Copiii se impart in doua echipe de obicei fete si baieti: crabii si crevetii. Acestia se aseaza in picioare de
o parte si alta a liniei de centru.
Fiecare echipa are trasata in propriul teren o linie dupa care nu mai pot fi atinsi. La strigarea numelui
unei echipe, aceasta trebuie sa alerge dupa copiii din cealata echipa sa-i atinga. Cel atins iese afara daca
asa s-a stabilit de la iinceput sau echipa care a fost numita primeste 1 punct.
Castiga echipa in care raman cei mai multi copii sau puncte la sfarsitul jocului. Pentru a face jocul mai
dificil pozitia de plecare poate fi ddiversificata (sezand incrucisat, ghemuit, culcat inainte, cu fata sau cu
spatele.
Acest joc dezvolta: atentia, viteza de reactie si spiritul de echipa.