ARON VODĂ

Aron Vodă (n. 1560 – d. iunie 1597, Vințu de Jos, Principatul

Transilvaniei) a fost domn al Moldovei de două ori, (septembrie 1591 -
iunie 1592) și (18 septembrie 1592 - 24 aprilie 1595). A fost fiul lui
Alexandru Lăpușneanu. Boierii l-au numit "cel Cumplit".

Domnia
A ajuns la domnie cumpărând tronul cu 1 milion de galbeni. Ca să-și
plătească datoriile, a scos dări noi. Cronicile spun că Aron Vodă "prăda"
țara, că agenții care strângeau dările erau însoțiți de turci și că la urmă a
dat ordin ca să se ia de la tot omul câte un bou, iar pentru cei care nu
aveau, se lua de la alții. De aceea, țara se răscoală, iar Aron o potolește
cu cruzime. În acel moment Poarta îl mazilește (1592). Dar, datorită
rugăminților creditorilor săi, este numit din nou domn.

Săturat de jafurile turcilor, îndemnat și de papă ca să rupă relațiile cu

aceștia, Aron a fost convins de Mihai Viteazul să se alăture alianței
creștine la 5 noiembrie 1594. La această ligă sfântă, în centrul căruia se
afla împăratul Rudolf al II-lea, aderase și principele Transilvaniei,
Sigismund Báthory. În august 1594 Aron a recunoscut suzeranitatea lui
Sigismund Báthory, ceea ce a deschis drumul uniunii personale dintre
Moldova, Transilvania și Țara Românească.

Pe 13 noiembrie 1594 mișcarea împotriva turcilor a început în aceeași zi

și la Iași și la București. Creditorii evrei levantini au fost chemați de cei
doi domni sub pretextul de a fi plătiți, după care au fost uciși. Această
acțiune a fost continuată prin atacarea turcilor din cetățile Tighina, Chilia
și Cetatea Albă, prin incursiuni efectuate în nordul Dobrogei și prin
devastarea orașului Ismail (martie 1595). Cu toate că Aron Vodă făcea
parte din coaliția antiotomană și și-a îndeplinit sarcinile în acest sens,
Sigismund Báthory neîncrezător, a pus la cale un complot împotriva lui,
l-a atras în Transilvania și l-a înlocuit pe tronul Moldovei cu Ștefan
Răzvan.

1/5
Sfârșitul
Aron a fost prins de oștile transilvănene și închis cu toată familia la
Castelul Martinuzzi din Vințu de Jos, Alba în mai 1595, unde și moare
otrăvit în iunie 1597. A fost îngropat în biserica lui Mihai Viteazul din
Alba Iulia.

La 20 septembrie 1600 armata lui Gheorghe Basta, victorioasă la

Mirăslău, a intrat în Alba Iulia și a comis jafuri și represalii împotriva
foștilor susținători ai lui Mihai. În acest context oasele lui Aron Vodă și
ale altor boieri au fost dezgropate și aruncate afară, fapt cunoscut din
memoriul adresat de Mihai către ducele de Toscana.

Aron Vodă a făcut danii importante Bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii
Brașovului și a ctitorit Mănăstirea Aroneanu de lângă Iași, într-un sat
care astăzi îi poartă numele (Aroneanu).

Misail Calugarul
Misail Călugărul (d. a doua jumătatea a secolului al XVII-lea) a fost un
călugăr, copist și cronicar moldovean. Un „ieromonah Misail" de la
mănăstirea Putna iscălea un act în 1676, timp din care datează o copie
după versiunea lui Simion Dascălul a cronicii lui Grigore Ureche.
Manuscrisul, care conține o serie de adăugiri atribuite lui Misail, atestă
un copist conștiincios, un cărturar cu bogate cunoștințe istorice, folosite
cu discernământ.

Interpolările sale aduc informații importante: menționarea cuceririi Daciei

de către Traian (probabil pentru prima oară într-un text românesc),
relatarea domniei lui Iuga Ologul, o prețioasă completare privind
organizarea Bisericii și a boieriilor moldovene, trei episoade referitoare la
domnia lui Ștefan cel Mare, etc. Misail a intervenit și în topică, lexic,
ortografie, realizând una dintre cele mai corecte versiuni ale cronicii lui
Ureche, care a stat la baza unei ramuri de manuscrise și a fost utilizată
de Miron și Nicolae Costin.

2/5
Dascalul Simion
SIMION Dascalul (sec. XVII), copist si interpolator.

Este pomenit pina azi in istoria literaturii nu pentru meritele-i cronicaresti,

ci datorita faptului ca interventiile sale, lipsite de discemamint, din
Cronica lui Ureche au prilejuit replica stralucitoare a lui Miron Costin, si
apoi a lui Constantin Cantacuzino si Dimitrie Cantemir.

In decursul timpului Dascalul Simion a fost socotit autor (C. Giurescu)

sau coautor al letopisetului. R P. Panaitescu il socoate unul din copistii
cronicii care ar fi adaugat o prefata in continuarea predosloviei lui
Ureche , legendele despre originea moldovenilor din tilharii romani si
despre latco prisacarul, precum si unele fragmente despre viata si
domnia lui Despot Voda si Petru Voda Cazacul.

Se presupune ca Dascalul Simion ar fi venit din Transilvania in Moldova

pentru a fi preceptorul copiilor boierului Gavril Costache si a locuit astfel
un timp in satul Lungani, unde se afla si fiica lui Ureche , Alexandra,
avind astfel ocazia sa cunoasca manuscrisul Cronicii. Interpolarile ar fi
fost facute intre 1660 si 1669.

3/5
Logofatul EUSTRATIE
Numele intreg se pare ca era Dragos Istratie. Diac, apoi treti-
logofat, din 1632 semneaza ca biv logofat al III-lea. In 1632,
EUSTRATIE traduce Pravila aleasa, folosind, dupa cum
marturiseste, o compilatie greaca de drept civil si canonic.
Importanta ca initiere in ortodoxie este trad. Septe taine a
besearecii (tiparita in 1644, cu pref. lui Varlaam). La comanda
lui Vasile Lupu se traduce si se tipareste, in 1646, Carte
romaneasci de invataturi de la pravilele imparatesti si de la alte
giudeate, cu o predoslovie a lui EUSTRATIE Cartea va avea o
deosebita importanta in dezvoltarea jurisdictiei romanesti.

in urma unei afirmatii a lui Miron Costin, EUSTRATIE a fost

socotit autorul "Letopisetului moldovenesc", mentionat deseori
de Grigore Ureche" class="navg">Grigore Ureche drept unul
din principalele izvoare ale cronicii sale. Ipoteza insa trebuie
respinsa, caci Ureche nu ar fi putut omite numele autorului,
avand in vedere ca cei doi carturari erau buni prieteni.
EUSTRATIE este un elenist, dar asta nu inseamna ca este si un
umanist; intr-o frumoasa "lauda" el evidentiaza ca limba a
textelor sacre "limba cea mai subtire si mai ascutita de toate
limbile, ce sa dzice eleneasca, cu care au tocmit Dumnedzau,
de-au cunoscut acestia intai lumina Dumnedzairei, carea nu o
pot sa o inteleaga fiecine, de nu vor fi pre iscusiti si deprinsi cu
dansa". EUSTRATIE este socotit a fi intemeietorul la noi al
limbajului juridic, avand in vedere ca textul Cartii romanesti de
invatatura a fost folosit si in Pravila lui Matei Basarab din 1652,
contribuind deci la unitatea legislativa a celor doua principate.
Dar in afara efortului de adaptare a problemelor juridice la
realitatile interne ale Moldovei si de stabilire a unei terminologii
adecvate, surprinde limba remarcabila a traducerii: fluenta,
fireasca si suculenta. Nu fara temei a fost pusa alaturi de
4/5
Cazania lui Varlaam ca una din pietrele de temelie a limbii
noastre literare. Este limba inceputului de secol XVII, careia i
se potrivesc cel mai bine cuvintele poetului "ca un fagure de
miere", caci mierea din fagure e mai ales naturala si proaspata,
ea isi pastreaza nediluata forta esentelor obtinute printr-o
distilare oarecum miraculoasa, fiind un produs perfect si
armonic structurat, dar nu prin vointa si reguli umane, ci
printr-un misterios instinct, la fel cum ceara modeleaza
romburile fagurelui. Doua decenii mai tarziu deja limba
cronicarilor si-a pierdut acest "efect al virginitatii", ea cere o
improspatare, o "inventare" cu fiecare noua scriere. Pravila, la
fel ca scrierile lui Varlaam, Dosoftei, Ureche, se citeste astfel cu
aleasa placere pentru ca in ea gasim puterea "primului cuvant",
sunetul ei este "genuin", fara oboseala pe care o vor aduce
multiplele prelucrari si slefuiri ulterioare.

OPERA

Septe taine a besearecii, Iasi, 1644; Carte romaneasci de

invataturi de la pravilele imparatesti si de la alte giudeate, Iasi,
1646 (ed. de G. Sion, 1875; reeditare in Colectiune de legiuirile
Romaniei vechi si cele noui, III, 1885; reeditare in Legile vechi
romanesti si izvoarele lor, 1912); Carte romaneasci, ed.
ingrijita de Gh. Sion, Botosani, 1875; Carte romaneasca de
invatatura, Bucuresti, 1961.

5/5