Ispirliu Stefan Tema Romana Clasa a 7-a B

Ștefan Luchian

28 iunie , se împlinesc 106 de ani de la trecerea le cele veşnice a

pictorului Ştefan Luchian, remarcabil reprezentant al artei moderne
româneşti. Peisagist, portretist, autor de compoziție și naturi statice,
mai ales flori, Luchian a fost un distins continuator al lui Grigorescu şi
Andreescu, dominând prin opera sa pictura românească a secolului al
XX-lea. Arta lui Luchian, extrem de rafinată, simplă, emanând un
umanism cald, reliefează un înalt nivel de abordare, fiind caracteristică
unuia dintre cei mai valoroşi şi sofisticaţi pictori europeni ai vremii sale.
Însă pe cât de preţioasă este opera sa, pe atât de tragică i-a fost
existenţa, una chinuită, marcată de o boală teribilă, care i-a frânt geniul
creator la doar 48 de ani…

Ștefan Luchian s-a născut la 1 februarie 1868, la Ștefănești, județul

Botoșani, fiind fiul maiorului Dumitru Luchian, comandantul
Batalionului nr.3 de grăniceri şi bun prieten cu Alexandru Ioan Cuza, şi
al Elenei Chiriacescu.
În aprilie 1873, Ştefan Luchian împreună cu familia sa s-au mutat la
Bucureşti într-o casă pe care au cumpărat-o pe strada Popa Soare nr.
15, în vechea şi pitoreasca mahala a Mântulesei.
A urmat apoi, între anii 1875 – 1879, cursurile primare la Școala din
Tabaci, perioadă în care realizează primele incursiuni în arta picturii.
În perioada 1885 – 1889 a urmat cursurile Liceului ”Sf. Sava” și pe cele
ale Academiei de Arte Frumoase din București şi, în paralel, cursurile
clasei de flaut de la Conservatorul din București.
Încă din tinereţe, Luchian s-a remarcat prin excepţionalul său talent de
a desena sau picta peisaje sau flori.
 Stefan Luchian, albastrele

Albăstrelele lui Luchian sunt o revărsare de culoare, un preaplin al vieţii

care n-a putut fi cuprins în vasul de flori. "Pictorul florilor" este sensibil
la exuberanţa lor, la culorile lor extravagante prin dezinvoltura cu care
îşi oferă naturaleţea lumii, ca să ne bucurăm de ele. (Ioana Muntenescu,
Ştefan Luchian, Albăstrele)

Un albastru al libertăţii ne priveşte din vasul debordând de flori al lui

Luchian. Ca nişte ochi ne privesc şi două margarete albe, cu irisul
galben-portocaliu, strecurate în marea de albăstrele. Şi pe ele le-au
cucerit, ca şi pe noi, aceste flori învolburate şi fragede, culese din
grădina lumii şi aduse laolaltă de Luchian, un îndrăgostit al florilor.
(Ioana Muntenescu, Ştefan Luchian, Albăstrele)