A N U L VII-LEA CLUJ, STR.

15 Ianuarie MARIA N

1939 • N o . 1 UN NUMAR

Fotografie: I n g . C. Ceauşu
 V Â N Ă T O A R E • PESCUIT • CHINOLOGIE
DIRECTOR, PROPRIETAR RĂSPUNZĂTOR:
Apare Ia 15 « flecarei luni I Preţul unul număr 25 lei
1
/ Abonamentul ţe un an 240, r)R IONEL POP
Apare i« w ' » - « • > i— — •
pe jumătate an 130 lei / Redacţia şl administraţia: Cluj, Strada Regina Măria No. 1.
(Reg. special Trib. Cluj, No. 9) A N U L Vil * NO. 1 * 15 I A N U A R I E 1939

S F I N Ţ I I ŞI ANIMALELE de: Dr. ALEXASDHU N1COLESCX .

Metropolitul Blajului
După planurile lui Dumnezeu, raporturile dintre oameni ceea-ce am aflat despre sfinţii Bisericii în legătură cu viata
şi animale ar fi trebuit să fie raporturi de strânsă prietenie, simpaticelor animale.
de familiaritate intima, de convieţuire paşnică. Nici o duşmă­ încep cu Martirii cari şi-au dai viaţa pentru Hris-
nie deci sau împotrivire între om, regele făpturii, si cele­ tos, vărsând generos sângele pentru cauza Lui.
lalte fiinţe necuvântătoare, creaturi ti ele ale înaltului Stă­ La 2J Februarie Martirologiul apusean prăznu'n şic ¡1,
pân. Nu a adus oare Dumnezeu toate fiarele (arinii, si toate cei doi fraţi Sf. Faustin preot şi Sf. lovita diacon din
pasările cerului la Adam să vadă ce nume le va pune, si Brescia, Lombardia Italiei, martirizaţi la anul un sub Adri­
tot sufletul viu, fi n'a pus oare Adam nume tuturor vieţui­ an, împăratul tiran. Curernorul acelei provincii I talie U*
toarelor si tuturor paserilor cerului si tuturor fiarelor pă­ se folosi de prilejul unei expediţii a lui Adrian contra bar­
mântului? cum ne spune Cartea Facerii la Capitolul II. barilor de nord, ca să deslăntuiască prigoana împotriva bi­
'ntr'adevăr, idilice au trebuit să fie raporturile dintre ani­ sericii din Brescia. Atunci fură prinşi numiţii fraţi şi osân­
mal si om în acel paradis terestru, si nimic nu tulbura ar­ diţi a fi pradă animalelor feroce, in amfiteatru. Sloboziră a-
monia acelei vieţi ideale ce ne desfăşura plină de Încântare supra lor patru lei furioşi. Dar aceştia linisându-se la început
sub ochii înaltului Stăpân. cu avânt şi între răgete ce dădeau fiori spectatorilor, pe
Ştim eu toţii ce a turburat acest sublim acord al armo­ arenă, îndată ce-i zăriră pe sfinţi îşi plecară capul şi se
niei universale dintre om si animale: E păcatul! apropiară dulce, să le lingă picioarele. „Să sloboadă leo-
începând cu isbucnirea acestui păcat, pasul cel mai purzii", ţipă furios împăratul. Leoparzii vin şi se rostogolesc
fatal pe care l-a putut săvârşi omul, pas ce însemna răsvră- in faţa martirilor ca nişte câini prietenoşi, ce-şi desmeardă
lire fată de Dumnezeu si răsturnarea oricărei ordine morale, stăpânii. Poporul prezent nu-şi poate reţine admiraţia şi-l
era fatal să urmeze şi răsturnarea echilibrului stabilit de aclamă pe Dumnezeul creştinilor. — Tot sub împăratul Adri­
Dumnezeu între om ţi lumea animală. S'au revoltat deci si an, a fost martirizat şi Sf. E leu t e r i u Episcopul, cu mania
animalele împotriva acestui sa A n t i a, a căror amintiri
rebel al rebelilor: omul. De­ se prătnueşte la 2S Aprilie. Tra­
al unei datează duşmănia ire­ dus >n amfiteatrul din li ,ma
ductibilă aproape, dintre om "înaintea bestiilor feroce spec­
si animale, şi a dispărut ra­ tatorii vedeau plini de surprin­
iul pe pământ, care consta în dere cum leii, urşii, leoparzii
bună parte în armonia desă­ veneau să se culce ca mieluşeii
vârşită dintre om şi animale. la picioarele mucenicului, care
Ci să lăsăm acestea, oricât de strigă poporului: .J'riviţi, o
dureroase şi regretabile ar fi Romanilor, cum sălbătăciunih
ele! sângeroase îl recunosc pe Dum­
Dar ne întrebăm: Nu s'au nezeu în slujitorul său! Cu cât
restabilit oare baremi întru­ mai mult sufletele voastre ne­
câtva vechile stări paradisiace muritoare, create după chipul
atât de ideale, în vre-un colţi­ şi asemănarea Lui trebue să a-
şor al pământului în decursul ducu omagiu creatorului lor şi
veacurilorf Răspunsul la a- nu ridicolilor idoli".
ceastă întrebare atât de legiti­ Citim în viafa Sf. P a to­
mă este afirmativ. Este afir­ tal e u, medicul martir din
mativ dacă privim vieţile mul­ Nicomedia, martirizat la
tor sfinfi cari au realizat în anul 303 sub persecuţia lui Dio-
viata lor minunea convieţuirii cleţian, că fu osândit şi el la
celei mai paşnice cu fiarele bestii.- „Christiani ad leones",
eiimpului şi paserile cerului, in faţa împăratului. Toată lu­
trăind în armonia cea mai per­ mea tremură când fiarele flă­
fectă cu aceste fiinţe nevino­ mânde se revărsară în arenă.
vate. Cele- mai sălbatice fiare Numai singur Sf. Pantuleu nu
se gudurau blânde la picioare­ tremura, Hristos combătea pen­
le lor şi se puneau în slujba tru el. Apropiindu-se de mu­
lor, servindu-le parecă din dra­ cenic, animalele sălbatice ca
goste curată şi desinteresată. fascinate de o putere suprana­
Citind cu luare aminte turală deveniri blânde ea mie­
colecţiunea întreagă a vieţii luşeii. Se apropiară cu frică fi
sfinţilor a Abatelui Perrier din cu cutremur şi pline de sfială
Lyon, m'a frapat îndeosebi a- de sf. martir, îi linseră piciou-
ceastă prietenie a sfinţilor cu rele şi nu s'au retras decât du­
lumea animalelor şi ca unul pă ce sfântul le dădu bine­
care m'am ocupat întotdeauna cuvântare. In fata acestui spec­
cu mare simpatie de viata ani- tacol un strigăt se desprind'
matelor, formând ele un capi­ tumultuos ca marea în mijlo­
tol atât de însemnat al preocu­ cul amfiteatrului: ..E mari
părilor vieţii mele, m'am /în­ Dumnezeul creştin, — striga
tărât încă atunci să pun pe mulţimea: este tinnurul Dum­
hârtie spre folosul celor ce-mi 1. P. S. S. Metropolitul Dr. A. Nlcolescu, mare Iubitor şl cunoscător al nezeu adevărat"; alţii adaugă:
naturel, cu ocazlunea unei recente excurslunl In munţii Sovata „Dreptul să fie pus în libertate".
citesc cu atenţiune scrisul, tot
(Fotoi „Carpaţll")
 La 28 August se prăznuieşte amintirea -marelui Muce­ rele, sburătărind pe întrecute nisipul din groapă până când
nic M a mm e s mort la C e s a r e a Capadochiei la anul săpară o groapă capabilă de a cuprinde un om. Mai apoi
275. Este patronul oraşului si diecesei de L a n g r e s. Trăi în veniră înspre sf. Antonie cu capul plecat, mişcându-şi încet
munţii din apropierea Cesareei, unde petrecu 40 de zile ca şi urechile şi sărutându-i mâinile şi picioarele ca pentru a primi
Mântuitorul, primind Duhul Domnului. Acolo îl nutriră că­ plata cuvenită muncii lor. Sfântul pricepu că doreau să aibă
prioarele sălbatice şi îşi petrecea zilele acest minunat si­ binecuvântarea lui, şi lăudăndu-l pe Domnul Hristos, se rugă
hastru în mijlocul urşilor şi leilor ca 'n mijlocul unei turme astfel: „Doamne, fără de pronia căruia nu cade nici o frunză
de capre şi oiţe, — ne spun actele. Când Guvernorul din Ce- de pe copac, nici o păsărică mică, dăruieşte acestor lei ceea-
sarea îşi trimise sbirii ca să-l prindă, animalele — prietenii ce le trebuieşte". Apoi îi binecuvânta şi îi concedie. Duioasă
lui, .— veniră iă-i facă acestui prieten al muntelui ca de poveste!
obiceiu cortegiul de onoare, alcătuind în jurul lui o barieră La 11 Ianuarie se prăznuieşte amintirea sf. Chenobit
de netrecut. Sbirii spăimântaţi se puseră sub protecţia lui Teodosie de lângă Ierusalim (520). Se aminteşte în viaţa
şi nu li-se întâmplă nimic. Merse mai apoi el însuşi de bună lui, că odată nori de lăcuste se abătură asupra câmpiilor din
voe în oraşul guvernatorului, unde fu condamnat după un apropierea mănăstirii. Mare jale în mijlocul poporului. Sfân­
prealabil proces, să fie aruncat leilor. Soseşte ora judecăţii, tul, care de abia mai mergea pe picioare, la auzul ţipetelor
când trebuia să-şi aştepte sfârşitul glorios. Mammes îşi pe­ de jale ale poporului îşi reculege ultimele puteri şi răzimat
trece tot timpul în rugăciune, aşteptându-şi calm şi senin de un toiag şi de braţul învăţăceilor săi. veni la locul de
ora triumfului. Se dă semnalul, în sfârşit. Ci iată, ţipet şi jale. Acolo bunul bătrân mai întâi se ruaă cu braţele ridi­
tumult se naşte la porţile dinafară ale circului. Mulţimea cate spre cer, apoi luând în mână o lăcustă se puse să-i
strigă din toate părţile după ajutor. Un leu a coborît acum vorbească ca unei fiinţe raţionale, făcându-i reproşuri şi
din munte, şi pătrunde în amfiteatru, şi se amestecă între poruncindu-i mai apoi în numele Stăpânului comun, să cruţe
curioşii adunaţi la spectacol. Duce pretutindeni spaimă şi munca şi rodul săracilor, ceea-ce oastea lăcustelor execută
moarte. Ceice scapă de dinţii lui feroci sunt striviţi de pi­ prompt, cruţând recolta bieţilor creştini, spre stupoarea po­
cioarele celor ce fugi Bărbaţi, femei, copii, totul sucomba în porului întreg.
jurul lui. Pe unde să fugă? Porţile sunt închise şi păzite de Teodor în delicioasa-i carte (Viaţa părinţilor) ne
îngerul Domnului. Iar leul, instrument al mâniei Domnului, povesteşte, cum sfântul S i mi o n bătrânul, pustnic din Si­
îi cruţă numai pe aceia cari invocă pe Dumnezeul lui Mam­ ria, din veacul al IV-lea, era într'adevăr Regele deşertului.
mes, şi preamăresc virtutea dumnezeiască ce e în dânsul. Intr'o zi o caravană de jidovi negustori, rătăcind prin nisi­
Deodată leul se opreşte. îşi fixează ochii asupra aceluia a pul deşertului, dă de peştera de stâncă, unde se închina acest
căruia cauză o apără şi îl salută cu admiraţie şi respect. pustnic, şi-l roagă să-i pună pe drumul cel bun: „Am să
Dreptatea lui Dumnezeu era satisfăcută şi mărirea numelui
vă dau doi conducători foarte pricepuţi, răspunde pustni-
său strălucea în amfiteatru de o lumină victorioasă. Mammes
sul, — cari vă vor conduce foarte bine". O clipă după a-
porunceşte leului să se oprească, şi acesta, ascultând blând
1 ceea, iată sosesc din deşert doi lei superbi şi se aşează blând
de glasul stăpânului, pune capăt carnaju *''. Apoi îndrept ân-
la picioarele sfântului aşteptând desmerdarea lui şi porun­
du-se spre munte, reia viaţa vagabondă a pustiurilor.
cile. S im ion le arată cu o mână călătorii, iar cu
Nu mai puţin minunată este comuniunea vieţii dintre cealaltă pustia; şi iată-i că se pun la drum cu toată gravi­
sfinţii er emiţi şi patriarhi din pustie şi animalele tatea, şi-i duc pe călători la drumul dorit fără de a-şi în­
sălbatice. Să vă prezint câteva pilde: toarce măcar capul.
Unul dintre cei dintâi şi mai minunaţi părinţi ai pus­ Sf. T h e o n din veacul al IV-lea, era şi dânsul unul
tiei este sf. M ac ar ie din Egipt (305—i05 d. Hr.). Intr'o zi din părinţii eroici ai deşertului T e b a di ei. Călătorind
omul lui Dumnezeu se ruga în celula lui. Iată că o hienă odată departe ca să-şi vadă fraţii, fu surprins la întoarcere
aleargă din fundul deşertului purtând în gura ei unul din de o noapte atât de neagră, încât nu mai putu să înainteze.
puii săi, pe care-l depune la picioarele sfântului eremit cu Se puse pe rugăciune. Iată că aude un sgomot şi vede în
un gemăt de durere cerşitoare. Sfântul observă că mica vie­ sânul întunericului lumini de o strălucire neobişnuită.
tate era oarbă. Mişcat de milă, pune putină salivă pe ochii T h e o n se uită şi recunoaşte o ceată întreagă de lei, cari
bietului dobitoc, cu o scurtă rugăciune, redând puişorul de­ caută pradă. Fără a se emoţiona se adresează unuia care
plin însănătoşat mamei sale. Aceasta îl alăptează veselă şi se apropie şi punându-i mâna pe cap îi spune: „Am nevoie
se întoarce în pustietatea ei. Dimineaţa următoare revine la de tine; fiindcă tu călătoreşti noaptea şi ochii tăi strălu­
picioarele pustnicului, aducând o piele de oaie. Era darul cesc în întunerec, du-mă la peştera mea". Regele deşertului,
de recunoştinţă al hienei, pe care mai apoi sfântul îl dădu părăsindu-şi soţii de pradă se aşterne cu docilitate drumu­
ilustrei dame romane sf. Metania. Frumoasă poveste! lui, alegând căile cele mai bune şi la răsăritul soarelui sfân­
In viaţa sf. Maxim, Abatele Mănăstirii Limon, o- tul îşi zăreşte chilioara săracă de pustnic. Atunci îl bine­
proape de V ie tine în Franţa, care a trăit spre sfârşitul cuvânta pe leu şi animalul acesta sălbatic nu mai făcu
veacului al Vl-lea, citim, că fiind dânsul la câmp ca să rău nici unui om.
muncească pământul împreună cu fraţii săi călugări, iată Citim în viaţa sf. S a v a (531). unul dintre cei mai
că o scroafă sălbatecă se apropie de Maxim şi începe să-i mari maeştrii ai vieţii religioase în Orient, născut aproape
lingă picioarele. „Frate, zice Maxim soţului său de muncă, de C e s ar e a Capadochiei, că mergând să-şi afle loc
dă-mi o bucată de pâine s'o dau acestui dobitoc ce ni se în pustietatea de lângă Marea Moartă, intră intr'o cavernă
prezintă azi''. Apoi dăndu-i animalului sălbatic, îi spune: ce slujea ca culcuş unui leu de o mărime neobişnuită. Do­
„Mancă din pâinea noastră, dar la rândul tău nu uita să rind să-şi stabilească şederea acolo, îi zice blând leului: „Peş­
aduci la Mănăstire din rodul ce-l poţi tu." In dimineaţa ur­ tera aceasta este destul de mare pentru mine şi pentru tine,
mătoare scroafa reveni la sfântul Maxim, aducându-i 7 mici şi putem să şedem aici amândoi. Dar dacă vrei să fii sin­
purcelaşi cari făcură multă plăcere celor din Mănăstire. gur, caută-ţi alt culcuş: pentrucă fiind eu zidit după chipul
In viaţa primului mare eremit, a sf. Pa v e l din Egipt şi asămănarea lui Dumnezeu, este mai pe dreptate ca tu
(341), citim, că a fost vizitat din partea marelui. Antonie să-mi cedezi locul mie, decât eu ţie". La cuvintele acestea
al Egiptului. Intreţinându-se dânşii, iată zăriră un corb a- leul se duse şi lăsă peştera în stăpânirea sfântului.
ciuiat pe ramura unui arbore, care sburând domol, pune în In viaţa sf. Simion St i i i tul (Stâlpnicul), zis cel
faţa lor o pâine întreagă şi apoi se retrage. „Scumpul meu tinăr, care a trăit dela 521—596 d. Hr., citim cum veni
frate, zice sf. Pavel, — iată bunătatea Domnului, care na îngerul Domnului şi uşor ca o umbră îl conduse departe de
trimite hrana noastră. De 60 ani încoace primesc zilnic ju­ Antiohia intr'o pustie unde tinărul Simion îşi începu viaţa-î
mătatea unei pâini; la sosirea ta Isus Hristos ne-a îndoit sublimă de eremit. Acolo, ne spun actele, mergea şi venea
hrana". prin mijlocul animalelor sălbatice, înconjurat de o lumină
Sf. Antonie cel Mare îl mai cercetează odată pe sf. orbitoare, care speria animalele sângeroase. Aceasta până
Pavel, la moartea acestuia. Atunci se întâmplă minunea ur­ când îl conduse mai apoi acelaş înger al Domnului, care îl
mătoare. Neştiind ce să facă cu trupul mort al sfânttdui. iată şi hrănea pe cale, în muntele sfânt, unde-şi avea Mănăstirea
vede că aleargă din fundul deşertului spre dânsul doi lei Sf. loan, ca să înceapă acolo viaţa eroică, sus pe stâlpul « •
superbi, cu coama în vânt. Aleargă drept spre cadavrul ve­ i-c. veşnicii numele. Crezând că poate duce o viaţă izolată
nerabilului sfânt, se opresc in faţa lui, îl desmeardă cu cozile petrecând numai cu Dumnezeu singur, se înşelă. Mii de pe­
lor, apei culcăndu-se la picioarele lui, încep să se tânguie regrini îl cercetează cerându-i binecuvântarea. Unul dintre
jalnic mugind a jale mare. Sf. Antonie pricepe că-l deplâng aceşti, peregrini suind muntele se găseşte spre marea lui
pe mort în felul lor. Apoi încep să sape pământul cu ghia- spaimă faţă în faţă cu un leu de mărime neobişnuită. In
spaima lui omul ţipă: „Simioane, slujitoi ule a lui Duniut- din Sciscy pentru Avranche pe mai multă vreme, îi
zeu, mânlueşte-mă". Bestia, gaia a se năpusti asuprii Iu:, spune prietenului său Scubilion: „Frate, lasiî-mă să-mi
rămâne înmărmurită, înclină capul şi se înilepărteazi cu a NC porumbeii '. „Nu, zise Scubilion, e destul dacă mergi
paşi înceţi. Tremurând omul, spune întâmplarea Sf. Siiuiun Iu însuţi: porumbeii tăi imi vor fi cel puţin ea moaşte de
Stălpnicul si mulţimea de peregrini e cuprinsă de fiori de ale tale". — „Ei bine răspunse sluga Domnului, să-i lăsăm
spaimă, să nu i se întâmple cumva ţi ei ceru asemenea. pe ei înşişi să-l aleagă pe cine-l iubesc mai mult". Şi se
Atunci bunul sfânt chiamă pe unul dintre înrăţăceii săi duse la Mănăstirea d'A vranches. In dimineaţa urmă­
zicându-i: „Mergi la culcuşul leului şi-i spune: In numele toare ieşind din celula sa, de aici părechea de porumbei
Domnului, Simion slujitorul său îţi porunceşte să te duci veni să se aşeze pe umerii lui şi bunul sfânt îi desmierdă
departe de acest munte". Şi văzură atunci pe straşnicul leu liincciivăntiind pe Domnul.
ascultând ca un miel, îndreptii ml usc spre munţii îndepărtaţi In viata sf. Humbert, fondatorul Abaţiei M a-
dinspre graniţele Siriei. r o i I I e s din F r a n ţ a (680), cetim că un urs uriaş omo­
Terminând tu rând catârul confraţi­
sfinţii părinţi din pus Jmm^^^^^^. lor săi călugări şi de-
tie, să trecem fi la vorându-l, sfântul fă­
alţi sfinţi, culegând din cându-şi semnul crucii
viaţa lor episoade si păşeşte energic spre
întâmplări în legătură urs sinintindu-i răstii:
tot cu animalele. Ci a- ..Fiindcă ai mâncat /<•
cestea sunt alât de nu acest catâr trebuitor
meroase, încât nici nu fraţilor mei, in nume­
ştiu cum să aleg din le Domnului Isus îţi
nenumăratele cazuri, pinuncesc să-l înlocu-
cari ni se înfăţişează, m^m ieşti şi să ihui ascu!-
l'oiu culege deci nu­ ^r tător în spate bagajele
mai r-âteva boabe din şi proviziile noastre".
salba de mărgăritare, Putere admirabilă n
ce ni se oferă. nevinovăţiei şi drago­
încep cu Sf. T r i stei de Dumnezeu! Ur­
vier, care a trăit IM sul uriaş se supuse nu­
Franţa, în veacul ai maidecât.
Vl-lea. Voind acesl Tot în viaţa lui
sfânt să conducă la pă­ ni se povesteşte, cum
rinţi doi fraţi tineri, un cerb prigonit de
pe Radignisele şi câini şi vânători nu-şi
S al s u f u r, răpiţi de află scăpare decât sul
la părinţii lor din ţi mantaua sfântului aşe­
mitul D o mb e s, ţara zată la pământ. Nici
II r e s s e, rătăci cu în­ haita de câini, nici vâ­
soţitorii săi prin nişte nătorii, nu cutezară
păduri uriaşe fără a se să-i facă vreun rău
şti descurca. Punându- Sunt cuprinşi de frică;
se în genunchi, îl rugă armele le cad din
pe Isus Hristos să-şi mâini.
trimită îngerul său, CC Venerabila I da
să-i scoată la liman. Di de ho u v ai n (vea­
abia îşi termină rugă cul XIV), — ne spun
ciunea, văzură venind actele sale, — mergânn
în întâmpinarea lor doi la bisericii fu salutaţii
lupi cu alură paşnică, din creştetul arborilor
cu capetele plecate, cu de glasurile vesele ale
urechile pleoşite. dând păsărelelor. Trupa gă­
din coadă şi invitân- lăgioasă, invitată din
du-i să-i urmeze, fira­ partea sfintei să vină
vele dobitoace merg ve­ cu ea la biserică şi
sele înaintea lor şi-i să-l adore pe Domnul
duc spre şleaul mare, care o hrănea, sbură-
care-i conduse în scum­ tărea veselă în jurul
pa lor ţară Bresse, de capului ei, apoi se pu­
pe pământul Lyonez. nea cunună pe fronto­
Un episod din rin nul bisericii amesle-
(a sfântului M e in- cându-şi concertul cu
r ad (861). fondatorul Prietenie rugăciunile din sf. bi­
Mănăstirii dela Ein- serică, păstrând însă
siedeln (Sviţera): Era tăcere profundă în
fiul prinţului Berthidold de Hohenzollern. Acest sfânt fu timpul Prefacerii. La chemarea ei veneau şi stoluri de po­
asasinat de doi mizerabili cari nădăjduiră să afle bogăţii rumbei albi şi le vorbea de Dumnezeu ca odinioară sf. Fran-
în celula lui. Fiimlcă fapta lor ticăloasă se petrecuse în cisc.
ascuns, crezură că vor scăpa nevătămaţi şi neurmăriţi. Ci Este cunoscută din partea tuturor viaţa sf. Antoniu
iată căi urmăriră doi corbi cu ţipete stridente şi bateri de Padova (1231). Un singur episod din viaţa lui: minu­
din aripi furioase, încât cei doi briganzi se neliniştiră. Cine nea din Rimini, care a prilejuit convertirea unui mare
era această pereche de corbif Erau prietenii sfântului cari număr de eretici. Fiindcă inimele ereticilor erau tari ca
fură crescuţi de el din tinereţă, şi veneau să mănânce din piatra, sf. Antonie declară de pe înălţimea amvonului, că
mâinile lui. Ei fură singurii martori ai crimei. \u mai pu­ aceia cari îl vor însoţi la revărsarea râului în mare vor ve­
tură scăpa asasinii de prigoana corbilor şi stăruinţa lor dea lucruri minunate. De fapt ajuns la ţărmurul Marrechiei,
neobosită îl puse pe un bărdaţ din Wallerau, prietenul Antoniu îşi ridică glasul exclamând: „Peşti ai mării şi
sfântului, care cunoştea corbii, pe pista crimei. Crimin/ilii ai râurilor, ascultati-mă: Fiindcă oamenii nu vor să asculte,
fură prinşi, traşi pe roată şi arşi. cuvântul Domnului, vreau să vi-l vestesc vouă". Numai de­
Sf. Patern, episcopul din d'A vranches în N o r- cât din adâncimile fluviului, din abisurile mării, cei mici
m and ia 1565), iubia mult porumbeii. Avea doi pe care-i amestecaţi cu cei mari, o mulţime de peşti se apropie de
crescuse hrănindu-i cu gingăşie din mâna lui. Drăgălaşele mal. Sosesc din toate părţile în cete nenumărate, lipiţi unii
păsări îl răsplătiră cu belşug. Trebuind într'o zi să plece de alţii, capul ieşit din apă, ochii îndreptaţi spre predicator.
care le vorbi aţa: „Ce mulţumită, o peştilor, nu trebuie să Privitor la sf. Rosadehima (1617) vergură din ordi­
daţi voi aceluia care r'a dat drept sălaş această imtnsă în­ nul al III-Iea al sf. Dom inie, ne relatează actele vieţii,
tindere de apă! hui ti datoraţi acele ascunzişuri adânci unde despre sfârşitul vieţii sale, următoarele: „Roza nu trăi decât
vă retraucti in timpul viforului; El este care în vremea po­ 32 de ani şi'n ultimul an al vieţii în decursul Paresimilor.
topului mgre, cuiul toţi oamenii şi dobitoacele ce nu erau în O filomelă seobora în fiecare seară aproape de ea în gră­
arcă pieriră, r'a păstrai rialii, lui l-afi mântuit sfântul dină, înainte de apusul soarelui. Se aşeza pe un arbore de
proroc Ioiui. l'oi afi adus sfântului Petru şi Domnului lângă celula sfintei şi aştepta niscaiva vreme. îndată ce
nostru Isus Hristos cu ce să plătească dajdia. ca în sfârşii Koza observa scumpa-i pasere, ea i fredona o cântare com­
roi sa servifi drept hrană Regelui Regilor, hă udaţi-l deci pusă de dânsa, în care o angaja să-l laude pe Domnul zidi­
şi. binecuvântaţi-} pe Domnul care r'a favorizai în fala IIIIII- torul ei, pe care ea însăşi se pregătea să-l binecuvinte şi
ror făpturilor", ha auzul acestor cuvinte peştii se agilă, bat să-i mulţumească. Şi în aceeaş clipă paserea se punea să
din cozi, îşi deschid gurile şi vădesc prin mii de -cmne, cânte, la început eu glas dulce şi slăbuţ, apoi acest glas
ea vreau să dea omagiu Celui prea înalt si săi dea tribu câştigă volum şi cântecul ei devenea un adevărat cântec de
tul lintiţelor lor mute. Asistenţa nu-şi poate reţine admira bucurie. Se oprea cumva, Roza începea să-l binecuvinte pe
ţia. „Să-I lăudăm pe Dumnezeu, fraţii mei", exclamă Anto­ Dumnezeu cu glas tare, şi când ea tăcea, privighetoarea îşi
nia, iutorcându-se spre asistenţă, „să-l lăudăm pe acela pe relua melodia; astfel cântau fiecare alternativ strofa pro­
care-l cinstesc peţtU mai mult decât o fac oamenii, creaţi prie, în timpul unei ore. După trecerea alor fi ore paserea
după chipul şi asemănarea lui". Ereticii rămaseră plini de îşi lua sbnrnl, ca să revină mâine.
confusiura. Se aruncară la picioarele sfântului fi nu pără­ Alt episod frumos din viaţa sfintei Col left a, moar­
siri tocul pană nu i-au primii binecuvântarea. tă la (Irand, anul 1115, vergură reformatoare a Ordinului
Cine nu cunoaşte mai apoi viaţa sf. Francisc de sfintei Clara: Păsărelele erau cei mai buni prieteni ai ei.
Assissi (1182—1226)? Acest serafim în trup, — o ştie tot Era mai ales o ciocârlie bucuria ei. lubia penajul ei simplu
voiiilul şi in-o spune riala lui întocmită mai nou de renu­ cafeniu, care i se părea a imita culoarea francisennă. Ad­
mitul scriitor loargensen, — iubea animalele cu o pa mira în ea puritatea şi încrederea în Dumnezeu, mulţvmin
siune înflăcărată de dragoste divină, hupii, mieii, până şi du-se ea cu câteva grăunţe de grâu. Ochii sfintei o urmă
1

viermuielii, poterile, erau obiectul constant al predilecţiuni- reau eu răpire, când la răsăritul soarelui luăndu-şi sbnru
lor sale, vorbindu-le prieteneşte şi asculiându-l ele ca pe din fereastra celulei se avânta spre cer uşoară şi îşi recita
un frate mai mare, ca pe MM părinte scump atunci când le cântarea matinală, spre gloria Stăpânului Mai apoi ver­
admonesta. Marele pianist Francisc List are o com­ gură. primea în mâinile sale pe suava cântăreaţă, ce cobora
poziţii1
inspirată de prietenia dintre sfântul Francisc şi pa­ din înălţimile atmosferei. O desmierda şi împărţea cu ea
mâncarea frugală. Ea invita deopotrivă, ne spun actele, şi
seri, „hegeiula sf. Francisc": „Ea începe ctt un ciripit de pa
un alt grup numeros de păsărele, cari intrau cântând îv
seri căruia îi tine isonul vântul. Claviatura repetă vocile
modestu-i oratoriu, şi sburătărind pe umerii sfintei, pri
adânci şi subţiri, sc înmlădie in triluri, ciripeşte, ţipă, gun­
miau vesele mica ofrandă de mâncare.
gureşte, apoi se topeşte într'un cor de glasuri ce se înalţă
se prididesc, se subţie şi mor. Si iată, deodată' se aude >. Şi s'ar mai putea continua. Dar nu vreau să obosesc
frază de mustrare. E glasul lui Francisc, cuvântarea sfântu­ pe bunii mei cititori. Cine e curios să afle şi alte asemenea
lui către surioarele sule, întreruptă din când în când de întâmplări din vie'ilc sfinţilor n'are decât să le răsfoiască
către un tril vesel. Vorbeşte Francisc, începe dulce, apoi însuşi şi să se bucure, cum m'am bucurat eu, citimlu-Ic
fraza devine largă şi sărbătoreasca: stăpâneşte singură şi întâmplările acestea mi-au potenţat numai dragostea ţaţa
suverană, pentruca încetul cu încetul să coboare lin. Când de făpturi, dragoste sădilă în sufletul meu de bunul Dum­
sfântul reia cuvântul glasul păsărelelor răspunde în cor, se nezeu încă din fragedă copilărie.
împleteşte cu vorbele lui; tace, reîncepe iarăşi, acuş ca un Ce frumoasă este natura când o privim sub unghiul
preludiu, acuş ca un finale, într'o împletitură splendidă de consideraţiilor şi reflexiilor de mai sus! Atunci întreagă na­
note limpezi şi săltăreţe. Apoi fraza devine amplă din nou, tura împreună cu omul, formează o singură legătură in­
răzimându-sc pe tonurile profunde: fatidică şi straşnică, ca destructibilă, o singură familie sub aripile ocrotitoare aii
o prorocie. Olt cât de dulce începe iarăşi! Pare şi ea glas Providenţei, şi unul fiecare şi toţi împreună işi sporesc şi
de cântec păsăresc! Un tril lin, un fâlfâit de voci: stolul M potenţează bucuria existenţei, înlesnindu-şi împlinirea rostu­
duce şi sonata sfârşeşte". lui lor pe acest pământ. Dacă am putut, iubiţi cetitori, să
vă întipăresc adânc în suflet acest gând. eu voiu fi cel din-
Şi încă n'am terminal. Mai sunt încă şi alte episoadi tâiu care mă voiu bucura din inimă, lăudându-l pe Domnul
fermecătoare din viata altor sfinţi. pentru toate.

Pescuitul sportiv în râuri,

lacuri .şi in mare e in multă cinste
in Anglia- şi e exerţat ou pasiune
având adepţi în toate clasele so­
ciali". Personagii ilustre din lu
mea ştiinţifică, culturală, financia­
ră, politică, îşi găsesc recreare şi
plăcere în acest sport; există clu­
buri de pescari sportivi, care nu­
mără între cele mai selecte chiar
în ,'J'ara Cluburilor" şi pârtiile de
pescuit la somoni şi Ia păstrăvi
sunt petrecute cu un interes spor­
tiv mare. Actualul preş-: dinte al
Consiliului de Miniştrii englez. Dl.
Ch;.mberlain- e deasemenea un
pasionat pescar, găsind hodină în
ceasurile pe care le poate petrece
pe marginea apelor. Ilustraţia
noastră e făcută astă vară, in pra­
gul marilor frământări politice.
CARPATI! 19;w. Sit, 1
EFECTELE LEGE1 DE VÂNĂTOARE GERMANE DIN 3 IULIE
1934 ASUPRA FORMATIUNEI COARNELOR CERVIDELOR
Verosimil va interesa pe vânătorii români, care
sunt rezultatele aplicărei legei de vânătoare germa­
ne din 1934, lege, care e deja în aplicare de patru
ani şi jumătate, şi în special să ştie, dacă aplicarea
acestei legi a avut v r e o înrâurire asupra formaţiu­
nea coarnelor cerbilor- ale căpriorilor, caprelor ne­
gre, elanilor. cerbilor dauna şi ale muflonilor.
Iu cele ce urmează vreau să mă ocup exclusiv
Ch. Haug:
numai de vânatul din deplină libertate. Vânatul din
parcuri, oricât ar fi aceste de întinse, are un regim
cu totul special, întâi fiindcă din aceste parcuri nu
poate ieşi şi în ele nu poate intra liber vânatul, apoi
liiudcâ prin o hrănire artificială acest vânat se poa-
te aduce să prăsească nişte coarne într'adevăr mon-
¡•lruoa.se, enorme, nşa cum nea prezentat de ex.
paircul din Schneeberg. Intr'un parc paznicii vor
cunoaşte aproape fiecare piesă de vânat nobil, care
trăieşte acolo, lucru, care nu poate fi atins în teren
liber orice personal excelent am avea, având în ve-
dere impulsul de vagabondaj, care e propriu cervi-
delor. In uriaşa mare a pădurilor carpatine din Ho-
3
de WALDLÂVFBn
mânia, Cehoslovacia şi Polonia, nu e cu putinţă să
se facă o numărătoare şi o clasificare a vânatului
aşa cum pretinde Legea el: vânătoare g.rmană ( L .
V. G.), — dar nici nu e necesară o catalogare prec:-
să a vânatului, — fiindcă in Cârpa li există atâtea
terenuri cu desimi de nepătruns şi atâtea ascunzi­
şuri naturale pentru vânat, încât piesele cele tari
şi mai sfioase apar foarte rai' in fal.a ochiului — şi
Muget tn regiune de ţes
a armei — vânătorului, chiar fără o deosebită cu-
noaste re şi protejare a lor.
Care era situaţia înainte de 1931 în Germania
unde terenele de vânătoare erau multe şi mici, popu_
la(ia umană foarte densă, fiecare palmă de loc cul­
livată?
Cei mai mulţi proprietari de terenuri de vână-
toare. dar mai ales arendaşii acestor terenuri, aveau
înaintea ochilor o singură ţintă: să împuşte cât mai
multe piese, şi să împuşte cele mai bune piese, - -
astfel că prin acest sistem urmat îndelungat, s'a
ajuns la o degradare a mediei coarnelor şi a greiu-
tă|ii corpului vânatului nobil. Kste adevărat, că
mulţi proprietari de vânătoare, şi înaintea L. V. G.
din propria lor iniţiativă au luat masurile, pe care
acum le impune tuturor -această lege, şi au lăsat, ca
: (
piesele bune d n terenele lor să ajungă k deplină
maturitate, eliminând în mod sistematic, prin îm­
puşcare, elementele slabe. Aceşti buni vânători şi
ocrotitori trăiau însă pururea cu ghiaţa în sân, de
teairfa, că piesa păzită de ei va trece hotarrü W-enu-
lui> şi va cădea jertfă uşoară vecinului, loare o aşteap­
tă la hotar, in patului ridicat acolo, ca să o impuşi e delà
câţiva metrii, icu poşuri, — cuimeraijpermis pe atunci.
In urma reglementării legale, azi treime să se
procedeze precis aşa, cum îi spuneam eu odinioară
unui foarte bun vânător şi grijuliu ocrotitor, care
înainte de a trage într'un cerb, făcea adevărate stu­
dii: „dacă vrei să fii într'adevăr un vânător corect
şi un puşcaş, pune-ţi ca îndreptar o cât mai severă
rezervă în împuşcare. Gândeşte-te că cerbului îi
trébue mulţi ani, până poate să prăsească coarnele,
caire ţie îţi pot face o adevărată plăcere".
L. V. G. prevede în prim rând, că vânătorii 'tint
obligaţi să cruţe masculii cervidelor un şir întreg
de ani, dacă aceştia au coarne, care promit să se
dosvol'te în unele puternice, sau au aiuns chiar să
fie puternice, — ca să se dee ocaziune negror ele­
mente să procreeze o generaţie cu aceleaşi bune ca­
lităţi. In ceea-c© priveşte cerbii-jtauri şi căpriorii —
în genere masculi cornutelor — este uşor de consta­
tat; cc predispoziţie prezintă un individ în ceea ce
priveşte mărimea coarnelor, deci ce Valoare are ca
prăsitor în privinţa moştenirei unor coarne puter­
nice. Cu miult mai greu este însă a se stabili din care
anume vaci sau capre vor naşte indivizi, ce vor avea
coarne puternice, — cu toate că. după cum a dove­
dit şi experienţa delà Schneeberg, femela poartă in
sine calitatea coarnelor progeniturii sale cu mult mai
înalt- decât tatăl.
Mai departe are grije L . V. G.. ca în singurate­
cele terenuri de vânlătoare să se împuştte numărul tre­
buitor de animate, în scopul de a nu se înmulţi a-
oeste peste numărul pe care îl poate suporta raţio­
nal terenul. Potrivit acestei ţinte, se spune în moti­
varea legei: „Ocrotirea vânatului 'trebueşte să aibă
ca hotar considerentele intereselor generale, în prim
rând cele ale agricultura şi ale isilvicuiturei. Acest
punct de vedere e de sine înţeles mai ales într'o
ţară unde terenul agricol şi silvic este atât de inten­
siv exploatat, cum e în Germania: trebue să se re­
nunţe la un număr prea mare de indivizi, în schimb
este a se urmări, ca aceşti idivizi mai puţini la nu­
măr, slă aibă coarne puternice şi să livreze cantita­
te mare de coarne, să fie grei în corp. — După-ce
fiecare ţpiesă dis vânat nobil împuşcată trebueşte ne­
întârziat anunţată locurilor oficiale respective, şi
fiecare trofeu — coarne dobâmd't trebue e fie g
expus, împreună cu maxilarul inferior, cu ocaz unea ;
expoziţiilor de ocoale, ce se organizează în fieştecare
an, este cu putinţă, ca autorităţile vânătoreşti să
controleze precis tot oeea-ee s'a vânat. Vânătorul,
oare crede, că poate să treacă margínele normelor
de împuşcare stabilite, se expune unor severe pe­
depse, şi ştie, că trofeul dobândit în acest fel poate
să-i fie confiscat, împrejurări, care moderează mult
tentaMunea de a călca dispoziţiiinile luate în vederea
executării planului general de refacere calitativa a
vânatului unghiulat. împrejurarea, că Germinia c
o ţară cu o populaţie densă, şi că are o reţea tele­
fonică foarte întinsă, face, căi niicăirimu sepoate îm­
puşca o piesă de vânat nobil, care să rămână tăinuită.
In cele ce urinează aşi voi să prezint câteva
exemple, din care reiesă oe rezultate bune a dat
L. V. G. în un răstimp relativ scurt de aplicare a
ei, de patru ani şi jumătate.
Ocolul de vânătoare Malchin, din Meicklemburg,
— în raza căruia locuiesc eu — şi un alt ocol, în­
vecinat, din Pomerania au împreună o întindere de
vre-o 160.000 Hectare. Din această întindere cam a
opta parte, deci cam 20.000 Ha. e acoperită cu pă­
dure, în cea mai mare parte de foioase. Regiunea e
foarte productivă: grâu, nani de zahăr, răpită, fa­
sole, trifoi — tot plante foarte bune ca nutremânt
al cervidelor. Regiunea frumoasă e împestriţată cu
o serie întreagă de lacuri mici şi de bălţi cuprinse
de trestiiş. Efectivul de cerbi, cerbi dama, mistreţi
şi căprioare e unul bun; în fiecare parcelă de pă­
dure de 100 Ha. şi mai mici găseşti urmele acestor
feluri de sălbătălciuni. A i d cuibăreşte şi lebeda, dro­
pia, gâscia sălbatecă şi o serie de felurite raţe sălba­
tece. In anul acesta au fost împuşcaţi imai mulţi
cerbi capitali — capitali, în adevăratul înţeles al cu­
vântului: Un cerb ou 14 raze, cu o greutate de coar­
ne de peste 12 kg. (212 puncte Nadler); un cerb cu
22 raze, eu greutate de peste 10 kg. (209 puncte
Nadler). Apoi iau mai căzut în aceste două ocoale
încă doi tauri de 14, fiecare cu îmi mult de 8Va kg.
greutate de co;airne. Aceste eifre vorbesc singure
dovedesc, cât da potrivite sunt dispoziţiile L . V . G.
pentru împrejurările din Germania. Cerbii cei tari
din Nordul şi din Ostul Germaniei nu iau lungimea
de coarne şi lărgimea pe care le au -cerbii din Car-
paţii României; în schimb coarnele lor sunt extra­
ordinar de groase şi au formaţiune de raze şi de co­
roană ideală. In regiunile acum amintite, rasa de
cerbi e esenţial mai puternică decât în Germania de
vest şi cea de sud.
Reglementarea împuşcării purtătorilor de coar­
ne s'a dovedit bună şi în ce priveşte ridicarea cali­
tativă a căpriorilor. Aici însă progresul e cu mult
mai lent decât la cerbi, şi anume din următoarele
motive: Căprioarele sunt mai sedentare şi mai <piuţm
sperioase decât cerbii, de aici urmează, că e imai
uşor să le vânezi decât pe aceşti din urmă. De aceea
urmările rele alie sistemului aplicat zeci de ani, de
a împuşca tot numai elementele celle mai bune, s'au
arătat cu mult mai pregnant la căprioare decât la
cerbi. Totuşi, deja în anul acesta au fost împuşcaţi
în Germania unii dăpriori într'adevăr capitali, a că­
ror măsurătoare precisă, durere, nu îmi stă la dis­
poziţie. Nădăjduim, că în curând coamele de că­
prior germane vor putea lua concurenţa cu cele m;si
bune coame din străinătate. De sigur, nu uităm, că
im căprior extraeapital e totdeauna un produs ex­
cepţional, întâmplător, şi oricâte elemente bune vi
avea, nu poţi conta ou certitudine, că va ieşi dintre
ele un asemenea exemplar de excepţie.
Formaţiunea lopeţilor elanilor din Prusia orien­
tală nu lasă nimic de dorit. In această regiune au
T
fost ţpuse m executare cu câţiva ani înainte de V.
G. normele de protecţie şi de selecţionare a elamiDor
preconizate de Dl. von Kobylinski-Korbsdorf. Aceste
norm.2 de fapt au foaimat piatra de temelie pentru
principiile L. V. G. — Şi in ceea-ce priveşte cerbul
dama şi m uf Ionul, efectele bune ale acestei legi nu
lipsesc a se arăta. Pentru ocrotirea caprei negre, e
de cea mai mare însemnătate împrejurarea, că prin
alipirea Austriei la Bavaria şi deci la Imperiul Ger­
man, s'a creat un terilor imens populat cu acest vâ­
nat, terilor asupra căruia se vor putea aplica, unitar
si sever normele de ocrotire concepute în ideologia
L_ V. G. — Şi pădurile regiunilor Sudete sălăşluesc
un bun efectiv de vânat nobil.
Cuprinzând toate aceste la un loc: ţelul împuş­
cării, a selecţiunei, a trebuit să fie radical modificat
prin noua lege de vânătoare germană, şi în urma
DIN J U R N A L U L U N U I V Â N Ă T O R
Baletul pescăruşilor.
In taira aceea pe care, dacă am îndrăzni, am
numi-o împreună cu un ilustru scriitor: ..Tara de
dincolo de negură", în colţul aicela de pământ din­
spre Mare şi dinspre Răsărit, unde cuprinsul fără
de hotar al stepei scithice, îmbrăţişează strâns aria
schimbătoare şi neliniştită a miarilor lagune, în ţinu­
tul acela care stă necurmat, delia începutul veacuri­
lor, sub semnul stihiilor pustietăţii — în taira aceea
deci, toamnele sunt de obiceiu ea cea de acum, în­
găduitoare şi blânde.
Dacă zbuciumul şi izbirea nestrunită a vijelii­
lor echinocţiului n'a depăşit săptămâna finelui lui
Septemvrie, dacă balaurii cu nouă cozi ai tempeste­
lor de Miazănoapte nu şi-au părăsit mai de vreme
ca de obiceiu culcuşurile şi dorm încă neclintiţi în
grotele îngheţate din ţara întunericului şi a zăpezilor
veşnice, dacă munţii n"au slobozit şi n'au trimis
încă spre aria Mării ostile viermuinde ale negurilor
de Noemvrie, —. atunci strălucirea toamnei nu-i
de nimic umbrită, iar surâsul ei de nimic întunecat.
Zilele se petrec atunci nesimţit şi lin, fiecare
aidoma celei dinaintea ei şi asemeni celei către îi
urmează. Dimineţile se târăsc nesfârşite, luminate
silnic de un soare de cositor abia izbutind să în­
frângă îndărătnicia negurilor ce se frământă în înăl­
ţime. Re faţa neclintită a lagunei, pe spinările do-
mo>ale ale grindurilor lunecă egale alte învăluiri de
pâicile. Nu se ştie unde anume s'or fi ducând aşa,
fără să sie grăbească. Dar călătoria lor ţine neîntre­
rupt până către amiază. L a acel ceas al zilei soarele
îşi sfârşeşte truda şi spărgând fumegările plumburii,
zâmbeşte din nou lumii, până atunci mohorâte.
Urmează după amiezi scurte, cu lumină puţină
şi totuşi strălucitoare ca o ploaie subţire die aur.
Către Răsărit cerul pare mai limpede şi mai înalt,
zările mai largi şi mai depărtate. Intr'acea latură a
lagunei linia subţire şi neagră a grindurilor se schim­
bă în acele ciliipe într'o geană trandafirie. Nesupăra-
acestei norocoase modificări am ajuns, ca azi, în
Germania atât de dens populată să cucerim în teren
ou totul liber, trofee care pot sta alăturea, pot
concura cu cele produse de oricare altă ţară euro­
peană. Şi sperăm, că a adastă calitate a trofeelor
noastre se va mai îmbunătăţi încă.
Proxima expoziţie internaţională de vânătoare
va dovedi-o aceasta!
** *
P. S. — Duipăce am scris cele ce pireced. azi, în
20 Noemvrie aflu, că în ocolul de vânătoarei Mail-
chin, în teren liber, a mai căzut încă un cerb de
mare calitate: cerb de 18, cu o greutate de coarne
de 9Vâ kg. „Vivant sequentes!"
de: EMIL COLW.
tă de vânt, apa bălţii îmbracă şi ea haina de sărbă­
toare a azurului. Şi silueta argintie a unui pescăruş
prăbuşit asupra prăzii sale din adânc pare atunci
un fluture de primăvară poposit pe o imenslă floare
albastră.
într'o astfel de după amiază, dacă norocul nu
îţi este potrivnic, vei putea vedea un lucru, căruia,
oricât te-ai trudi, nu vei izbuti să-i găseşti alt nume
decât acesta: baletul pescăruşilor.
Sub privirile pierdute pe luciul nemişcat ©1 bălţii
se iveşte dintr'odată, venind din nesfârşit, un fel
de norişor alb. P e măsură ce se apropie de ţărm,
norul se schimbă într'un joc de fulgi albi, apoi în-
tr'un sbor de fluturi argintii, săgetând necontenit
către toate unghiurile zării. Şi plutind încă mai către
mal, şi purtându-şi siluetele mărite încă mai sus în
tăria luminii, fluturii aceştia îşi dau dintr'odată pe
faţă adevărata fiinţă: Sunt pescăruşi.
Sunt câteva suite, sau poate o mie, sau poate
mai mult, — căci cine ar îndrăznii să încerce a nu­
măra în acea frământare şi 'n acea viermuire apoca­
liptică? Aşezaţi în rânduri dese şi înghesuiţi aripă
în aripă, unii dintre ei închipuesc pe apă un inel
uriaş către mijlocul căruia plutesc abia simţit, bă­
tând din când în când apa cu aripile. P e deasupra
lor, în laturile acestui cerc viu şi înlăunirul lui, alţii
se mişcă neosteniţi, fără întrerupere, fie coborând
săgetat până la luciul liber al bălţii, fie urcând în
sbor vâslit către catapetesmele luminate. Frământa­
rea lor necontenită umple văzduhul de un freamăt
puternic, aidoma unei bătăi de aripi uriaşe. Şi sub
izbirea miilor de trupuri, apa lagunei fierbe răsco­
lită şi tuflbure ca frământată de vijelie.
Plutind şi aburând, păsările argintii dau toate
glas ou hărnicie, strigând şi câriind pe toate tonu­
rile posibile. Câteodată, din pricina îmbulzelii, una
din zburătoare calculează greşit linia drumului şi
virajele şi se ciocneşte de una sau alta dintre soaţele
sale. Cu pliscul şi cu aripile, aceasta nu lipseşte a da
8 CAKPAŢ1J
S• i i 1
Oitrlgarl (Haematopus oslralegus L.) In joc deasupra valu Hor
pe dată răspunsul cuvenit unei a«tfel de necuviinţe.
Şi alunei strigătele devin mai precipitate şi mai stri­
dente, iar fierberea şi zarva înidă mai înverşunate.
Privii de pe ţărm, dela două sau trei sute de
paşi, in lumina ruginie si plină de tristeţe a unui
soare căzut spre Asfinţit până aproape de linia zării,
priveliştea înfăţişează icoana meşteşugită şi fantas­
tică a unei vedenii de pe alt tărâm. Lunecarea do-
moală a păsărilor de pe apă, evoluţiile complicate
şi graţioase ale soaţelor lor din văzduh închipuesc
laolaltă — înscrise p : fundalul albastru al nemărgi­
nirii — o imensă horă aeriană, un uluitor balet
în azur.
Dac." aş întreba pe un cunoscător al obiceiu ov
sălbătăciunilor înaripate sau pe un învăţat, şi unul
şi altul s'ar grăbi fără îndoială să-mi expun", eu
amănunte îndestulătoare, adevăratul înleles al aces­
tui rar fenomen, p ; care nici cbişnuiţii bălţilor do­
brogene nu se pot Luda că l-au văzut mai mult de
două sau trei ori în viaţa lor. Prefer insă unor a»t-
fel de lămuriri, ce mi-se par prea reci şi rigide şi
unui adevăr, căruia precizia ştiinţifică ii răpeşte
orice frumuseţe, o expiraţie mai poetică.
Pentru mine jocul acesta de toamnă al pese ru­
şilor înseamnă numai decâ4 o sărbătoare şi o bucu­
rie. N a ş putea spune anume ce bucurie şi ce săr­
bătoare dar sunt încredinţat că altfel nu povte sa
fie. Po.te că instinctul acela tainic ce sflăşluejte în
fiece sălbătăciune a dai de ştire păsărilor de argint
1939. N' ». I
(
că asta e cea din urmă zi frumoasă a toamnei ace­
steia şi că ele au voit să se închine o ultimă oară
soarelui şi văzduhului înainte de coborârea lor Iu
domnia beznii. Stui poate că ele presimt, din p o l r -
vă, o toamnă domoală şi lungă şi că au ţinui s o
sărbătorească.
Oricum ar fi. acolo, pe luciul lagunei, şi din­
colo, în văzduhul care a şi început să-şi piardă stră­
lucirea, sărbătoarea continuă. De-o bucată de vreme
spectacolul se bucură şi de câţiva privitori. Stânje­
niţi de larmă, perechi de pelicani şi-au întrerupt
pescuitul şi părăsindu-şi locurile de pândă au plu­
tit domol către adânc şi s'au lăsat in preajmă. Cu
,-;i
gâturile înălţate şi guşile atârnânde, se învârtesc
în loc cu prudenţă şi privesc pe rând când c'un
ochiu, icând cu altul, ca şi cum sar teme să nu şi-i
obosească. încă mai aproape, chiar în marginea so­
borului, s'au aşezat adineaori nesimţit şi nişte stârci
de baltă. Nemişcaţi şi gravi în rasa lor cenuşie, par
nişte stafii fumurii stând strajă la malul unei apo
d'mtr'o lume a singurătăţii şi a tăcerii veşnice. Dar
au venit şi oaspeţi mai mărunţi, — sumedenie, —
lari, stârci albi rânchezăi, şi muele de mare, şi priu-
zându-se în bora pescăruşilor i-au sporii cuprin­
sul şi veselia.
Ar mai veni fără îndoială mereu alţii şi alţii,
dacă Fluturarea serii n'ar pune capăt dintr'odată
sărbătorii. Au început să se târască de adineaori
negUri pe faţa băltii şi luciul ei a prins să se abu-
rească. Soarele a lunecat dincolo de linia zării şi
cerul gol cerne asupra cuprinsurilor fumegări de
întuneric si de tristeţe. Ca la un semnal soborul
păsărilor de argint se sparge. Cârduri-cârduri, sbu-
rătoarele bălţii vâslesc cu grabă către culcuşurile
şi către cotloanele lor risipite în cele o sută şi una
de mii de unghiuri ale bălţii. Cu scânteieri timide
şi nesigure, cea dintâi stea a serii se aprinde dintr'o-
dată în cerul vânăt al Răsăritului.
Şi peste singurătăţile ghemuite în pâclă începe
acum să curgă cu murmur vântul subţire al amur­
gului.
Pe grindul Cormoranilor.
Iartă-mă, tinere tovarăş şi prietene, că adinea­
o r i ţi-am lovit înadins cu cotul braţul încleştat pe
oţelul armei şi te-am făcut să trimiţi încărcătura
celor două focuri la zece paşi înainte, în luciul ne­
mişcat al bălţii, în care de-o clipă amurgul a aprins
flacăra lui arămie. Dar ai crezut că [ii în bătaia
puştii raţe şi nu erau decât cormorani.
N'ai de ce să te ruşinezi că te-ai înşelat: asta se
intâmiplă câteodată chiar vânătorilor cărora nu le
ajung degetele dela mâni ca să numere şirul anilor
de când coboară în baltă. Mai bine aşează-ţi arma
deoparte, scoate din tocul de piele binoclul, şterge-i
ochii de sticlă şi aşteaptă- Aoum-acum sitolul care-a
trecut adineaori are să se întoarcă iarăşi, ori alte
stoluri noui au să grăbească pe deasupra sau prin
latura noastră năzuind către grindurile pustii din
spre Asfinţit în care îşi ţin sălaşurile de noapte.
Uite-i că şi vin, — colo pe marginea stufului.
Nu ne-au zărit încă şi se mişcă drept către noi cu
Veclnàtate b u o i . Ostrlgarl (Haematopus ostralegua L.i: Culic mare (Numenus arqnata L . ) : Fogaclu Pitie (Trlnga Minuta Leisl) :
Sitar de mal ruglnlu (Limosa lapponi calapponlca L.)
«borul lor mărunt şi grăbit dar mai greoiu decât al
raţelor. La distanţa asta, chiar un ochiu deprins
i a r lua drept un unghiu de sarsele mari luptând
pieptiş împotriva vânt/ului.
Acum, că ne-au simţit şi au cârnit brusc într'o
Lăture, le poţi vedea limpede siluetele mohorâte de­
filând ca pe un ecran pe fondul zărilor încă lumi­
nate. Vezi ce gât lung au şi cum îl ţin de întins şi
de ţeapăn, ca un ram uscat, înnegrit de vreme? Cu
binoclul trebue să le vezi desigur şi pliscurile gal­
bene oare se deschid ca o gură de sac şi labele pal-
miate cu pieliţă tăiată în arc ca o floare de hârtie.
Gămăliile negre ale ochilor sunt fără îndoială ţin­
tite cercetătoare asupra noastră, căutând să ne pă­
trundă scopurile şi intenţiile.
Cârdul aoela din urmă care s'a despărţit de so­
bor şi care ne dă ocol cu prudenţă la o depărtare
potrivită trebue să-şi aibă sălaşul aici, chiar pe
grindul nostru. A r vrea să se aşeze dar nu îndrăs-
nesc- Poate că până azi, nici unul din ei n'a auzit
niciodată tunetul scurt al puştii şi nici n'a simţit
săgetând pe lângă el ploaia ucigătoare a alicelor.
Dar un instinct care nu înşeală îi îndeamnă pe toţi
să se ferească de fiinţele acelea stranii ce se stre­
coară cu fereală prin stuh şi încearcă să se facă
nevăzute. Invingându-şi oboseala şi somnul, păsă­
rile negre se vor roti deci cu răbdare in văzduh,
până ce fumegările întunericului vor cobori domol
asupra cuprinsurilor deşarte şi până ce barca nea­
gră a oamenilor va porni iar la drum, lăsând grin
dul cormoranilor în liniştea şi în pustietatea lui d>"
totdeauna.
VÂNATUL DIN PROPRIETĂŢILE
„UZINELOR ŞI DOMENIILOR REŞIJA" (U.D.R.)
de: Pi: I. BOLBOVA, Insp. de vânătoare
al jiiitctnhii Caras.
Coi-ându-iui-se mielo date referitor la istoricul Domenii­ sind aici sub stalactite urme de urs do i>eşteră, adică diferite
lor TJ. I ) . R . şi • vânatului, le voi reda in cele ce urmează oase ale acestui animal, a revenit în vara anului 1938
după datele ce-mi sunt cunoscute. pentru cercetări mai detailate. Munca lui a avut succes.
Statul Austriac din cauza crizei financiare de după .V predat Direcţiunei Silvice mai multe oase de Ursus spe-
războiul din Orimeea (1845 1856) ţi-a vândut terenurile pă- laeus cari au fast depuse în muzeul Direcţiunii. I n t r e a-
duroasu din Banat, circa 226.232 jug. cadastralii, antecesoarei cestea sunt: două cranii . partea superioară ale ursului
U. 1). R.-ului ..Societăţii anonime a Cailor Ferate de Stat", de i>eşteră, cu dimensiuni puternice, 40 om. lung. unul, iar
fondată de bancherul paris ian Peri ar. — Această Societate celălalt 39 cm., apoi diferiţi dinţi canini, incisivi, măsele.
în cursul timpului a mai achiziţionat unele proprietăţi pă- Din comparaţia acestora cu craniul ursului brun şi cu dinţii
duroase chiar şi unele arabile. lui, putem vedea ce puternice exemplare de urs de peşteră
Ou ocazia nea reformei a g r a r e o mare parte a terenuri­ s'au găsit odată ]>e aici.
lor arabile a fost expropriată. Ursul de peşteră a fost un animal diluvial, oare a trăit
Suprafaţa actuală a Domeniilor U . D. R. este de circa mai ales prin peşteri, şi din cari s'au găsit în unele locuri
95.000 H a . cantităţi mari de oase. Poate ca şi în peştera Popovăţ, care
••'sonto!» pădurilor sunt: încă n'a fost amănunţit cercetată, se v o r mai găsi urme de
C2 3% fag şi carpen, ale acestui animal. Cele găsite de D l . Prof. Dr. Ernest Ba­
16 8% gorun şi stejar, logh sunt în mare parte bine conservate, cu toate că mai
multe mii de ani au fost învăluite în piatra străpitoare.
8 % paltin şi frasin.
4 8% ttfa, 2. Z I M B R U L .
81% brad, molid şi pin.
Tot in peştera P l a v i i s'a doscoi>erit un schelet al unui
P e Domenii sunt şosele admirabile pentru automobile animal, caro ulterior s'a stabilit că este scheletul unui Zim­
şi de exploatare, având o reţea do 745 km. Canalele plutitoare bru, care dupa afirmările specialiştilor ar avea o vechime
au lungime totală do 70 km. Căi ferate silvice 92 km. Reţeaua de a p r o x i m a t i v 1000 ani. Craniului îi lipsesc ambele coajme.
telefoanelor proprii 480 km. probabil că acest trofeu a fost luat de vânători. Scheletul
Domeniile sunt administrate de o Direcţiune Silvică şi acestui Zimbru se află în muzeul (ieologic din Budapesta.
Domenială ou sediul în Oraviţa. care are 9 ocoale silvice, ou
circa 160 pădurari şi brigadieri. 3. C E R B U L .
Dreptul de vânat pe Domeniile sale, Soc. U . D. l î . nu-1 Pădurile U . D. R.-ului, şi azi ca şi in trecut, sunt bine
arendează şi nu 1-a arendat niciodată. I I administrează şi populate cu oerbi. Dovadă, ca la urşi, numirile toponimice:
îngrijeşte singură, prin personalul ei silvic. l'loanţa Cerbilor, Poiana Cerbului.
A r e un Regulament de vânătoare. I n orice caz neamul cerbilor atât calitativ, cât şi
Personalul Silvic este destul de bine instruit din punct numeric, a scăzut foarte mult faţă de trecut, cauza datorită
de vedere al ocrotirii vânatului. N u se vânează decât in l^egii Vânatului din era trecută, care dispunea prohibiţia
epocele admise de Legea Vânatului, punând mare pomi pe numai a epocelor, nu fixa insă, ca azi, cantitatea şi calita­
ocrotirea vânatului, sacrificând zeci de mii de lei în fiecare tea care se poate vâna. dispoziţiune care este de mare impor­
an pentru amenajării, pază şi ocrotire. tanţă în vederea ocrotirii.
Vânătoarea o exercita singură cu personalul propriu, După datele statistice cerbul de pe Domenii a dispărut
dar organizează şi câteva vânători ou invitaţi. complect, astfel că în anul 1849 6'a împuşcat ultimul exem­
A r e sărăriţi şi fânării bine instalate şi bine îngrijite. plar, probabil de braconieri.
P r i n anul 1887, s'a mai văzut o pereche în jurul Dog-
1. U R S U L .
nocei, care mai apoi a dispărut şi ea.
I n trecut pădurile au fost bine populate de urşi. do- Administraţia din trecut si-a pus problema refacerii
veai sunt denumirile toponimice ce s'au păstrat în regiunile acestui soi de vânat prin oreiarea unei cerbării. In anul 1888
retraso şi liniştite şi cari corespund
condiţiunilor de viaţă ale acestui ani­
mal. Astrel sunt: Ogaştil Ursoaicei ( R e ­
giunea Moldova), T â l v a Ursoaicei. Pa­
dina Ursoaicei, Craoul Ursului Uteg.
A n i n a ) , Og-. Ursului (Regiunea Dogne-
oea), Orămada Ursului ( R e g . V ă l i u g ) .
Ursoane (lîeg. O r a v i ţ a ) . Cea mai veche
urmă materială este scheletul intreg al
unui urs brun (Ursus arctos L . ) , găsit
in anul 1912 în peştera P l a v i i , pădurea
Păuleasca. Oasele acestea erau acoperi­
te de o crustă de calciu de 2—3 mm.
grosime. Sub vertebra şirei spinării, in­
crustată asemenea în calciu, s'u găsit
un v â r f de săgeată. Femurul piciorului
do dinainte era frânt. Ursul rănit câu-
tându-şi refugiu, de sigur, a căzut în
peştera. Fâcându-se unele cercetări, s'a
stabilit, că săgeata ar fi de prin seco­
lul al X I I . sau X I I I . Craniul ursului
se află în Muzeul Direcţiunei Silvice
U . D . R . Oraviţa.
Din cercetările făcute s'a putut
constata, cit ursul pe la finele secolului
X V I I I , a dispărut complect din aceste re­
giuni. Ultimele exemplare s'au împuşcat
î n anul 1870 la Indina şi altul la 1877
în Og. Sodol. In Decemvrie 1937 geologul
Prof. Dr. Frust Balogh din Cluj. a cercetat
peştera Popovăţ în Valea Carasului şi gă- M. S. Marele Voevod Mina! pescuind Ia păstrăvi tn Lacul Bohu (D. D . R.)
 se şi 'Ir : ; m ; i I M / J şi îngrădeşte o întindere de 220 jug. ]>e
terenul numit „ F a t a B e l t i " ( V ă l i u g ) . Se fac sărării, fânănii,
în general se amenajează acest teren după toate normele.
Se obţine şi un credit pentru procurarea cerbilor, astfel că
în p r i m ă v a r a anului 1889 s'a comandat delà Contele Clamm-
Calas (Domeniul Eriodlend Bohoinia)
Un cerb eu şase ramuri 140 florini
Un oerb cu o ramură . . 100
Trei cerboaice gonite . . 390 .,
O junincă 110 „
Dn viţel 90
Cu preţ total de: 830 florini.
Aceşti cerbi aşezaţi în cerbăria mai sus amintită sau
aclimatizat foarte uşor şi bine. V a r a următoare se nasc trei
viţei din cari 2 masculini. T o t în anul 1880 au fost coman­
daţi 3 cerbi Carpatin din Csukvâr ( U n g a r i a ) , din cari unul
a sosit în anul 1889. iar doi în anul 1890. I n anul 1890 s'a
mai adus un corb din ZonilK>r (Bacica, azi J u g o s l a v i a ) , caro
însă a pierit. I n anul 1890 s'a mai adus ca ultim exemplar
tot din Csâkvâr un cerb ou 10 ramuri.
I n anul 1893 s'a adus din cerbăria dela V ă l i u g trei
cerbi şi un viţel la noua cerbărie din Livada Cerbilor (Steier-
dorfanina). In aceasta cerbărie s'au ţinut şi î n g r i j i t cerbii
până in anul 1903, când au fost eliberaţi în pădure 70 cerbi.
Cerbilor din cerbăria V ă l i u g li-s'a dat libertatea în anul 1894.
I n cele de mai sus am arătat pe scurt istoricul cerbi­
lor după datele puso la dispoziţiune de Direcţiunea Silvică
U. D . K . Oraviţa. I n orice caz starea cerbilor până la răz­
boiul mondial a fost, satisfăcătoare atât calitativ, cât şi can­
titativ. I n cursul războiului mondial însă au trecut şi ei
printr'o oriză marc. Poate că Societatea nu mai avea perso­
nalul instruit, — fiind paznicii concentraţi, — astfel că nici
îngrijirea cerbilor nu mai era ca în trecut; poate datorită
lipsei de pază, braconierii şi-au făcut de cap.
Dar adevărata oriză şi r a v a g i i l e in cerbi s'a făcut in
anul 1918. câjid soldaţii Întorşi acasă, fără de nici o supra­
veghere şi într'o formă barbară, s'au năpustit in codrul So­
cietăţii, împnşcând tot ce le venea în cale. Se mai ştie. ca
soldaţii sârbi din armata care ocupase această parte a Bana­
tului, asemenea făceau mari r a v a g i i . Ura o jale să vezi
cum zi de zi stocul scade. Vedeai prin pădure cerbi pe jumă­
tate jupuiţi şi lăsaţi în ştirea Domnului pradă lupilor şi
altor răpitoare. Personalul Silvic lupta din răsputeri contra
acestor bande de braconieri şi datorită numai spiritului de jert­
fă şi Iubi roi fată do vânat, s'a mai putut salva o parte din cerbi.
După ultima statistică, stocul actual al cerbilor ar f i :
Cerbi 100—110.
Oorboaiee cu viţei 400 _5lM).
In privinţa calităţii cerbilor de acum, ce putem spune.'
Craniul ursului de azi şl craniul ursului de peşteră, (preistorici găsite pe Domeniile Soc. „Uzinele Reşiţa
Dimensiunea cranlllor, comparativ; lungime 31-40; Înălţimea 10- 26; clrconierlnţa 52— 72 cm.
I n orice caz, stocul cerboaicelor este prea mare, sunt
foarte multe bătrâne, sterpe. Societatea a cerut şi obţinut
dreptul de a face selecţionarea cerboaicelor şi se sperii, ca
acest inconvenient v a dispare in scurt timp. Cerbi capitali,
— înţeleg trofeul, — nu prea sunt. Sunt cerbi cu 16 18
ramuri, mai rari, ou 10—12 ramuri mai mulţi. Sunt in
schimb foarte mulţi suliţari degeneraţi, cari trebuiesc distruşi.
Societatea va trebuii, în vederea desvoltării calităţii
trofeelor, să se nizuioscă, să hrănească cerbii in mod artifi­
cial cu diverse produse chimice, ca fosfor, e t c . şi ţinând
cont de î n g r i j i r e a şi paza exemplară ce o are Soc. U. D. R..
ar putea ajunge in scurt timp să aibe cerbi frumoşi, chiar şi
calitativ. Clima ar corespunde din tonte punctele de vedere,
(ieruri şi ierni grele în Banat nu prea sunt. Cu toate acestea,
lupii au început să se înmulţească şi, cum terenurile nu simt
aşa de grele, fac multe r a v a g i i iarna. P e de altă parte, ne
fac selecţionarea naturală. Aşi mai îndrăzni să dau un sfat
Conducerii Direcţiunei Silvice U . D. R . : sâ-şi angajeze în
centrele cu vânat nobil elemente special pregătite pentru
ocrotirea vânatului. A r putea jertfi, ca cel puţin 3 4 centre
să aibă paznici cari numai cu vânatul să se ooujh». Exista
teren admirabil şi vânat, abundent, deci s'ar găsi şi oarecare
rentabilitate.
4. C A I ' K I O K I I .
Căprioare există în număr frumos, chiar abundent. A c e ­
iaşi situaţie ar fi şi aici ca la cerb; o brănire artificială, o
selecţionare a caprelor bătrâne, — selecţionare făcută de
vânători pricepuţi. — ar ridica calitatea acestui vânat.
Clima şi terenul sunt prielnice. Stocul actual ar fi
r
a p r o x i m a t i v : Căpriori: . »50—600; Capre, iezi: 1200 l:i"(l.
5. M I S T R E Ţ U L .
.Mistreţul în trecut ¡1 aveam intrun număr mai mare
ca azi. Acest fapt dealtcum il constat pe întreg cuprinsul
judeţului Caras. Bătrânii spun, că la vânătoare de mistreţi
in trecut adesea dădeau peste aşa numite „hâţe". adecă turme
de mistreţi, în deosebi in pădurile din jurul Dognecea. Smida
şi în Dosul Cereşnaia. A z i mistreţul e sporadic. Ultimii apre­
ciere ar fi un stoc de circa 60—80 bucăţi.
Răpitoare, ca vulpi, lupi, pisici sălbatice sunt in număr
suficient, ba vulpiile în unele locuri. în jurul Bocşa-Mon-
tană, Berzovia, — chiar în număr prea mare. T o t asemenea
so găseşte în număr suficient vânat cu pene răpitor, ca:
Vulturul ţipător. Şoimul călător, Milanul. Vulturul pescar,
Uliu, etc. Sunt câteva exemplare şi din Vulturul pleşuv.
I n trecut Societatea avea şi fazanerie in Eorotic şi
Berzovia. Aceste fazanerii însă in anul 1918 au fost distruse.
Azi mai găsim ici-colea câteva exemplare, rămăşiţe din tTeent.
A m redat pe scurt situaţia vânatului din cuprinsul Do­
meniilor I I . D. R.
Nu iK>t t race eu vederea nici nizuinţele acestei So­
cietăţi în ee priveşte pescuitul în a-
pele de munte. — Pădurile Societăţii
U. D. R. sunt traversate în lung şi
lat de pâraiele apelor de munte. I z v o a ­
rele Berzavei, Carasului, Eişavei. -Mini-
şului trec prin pădurile U. D. B . Socie­
tatea are la Văliug, Comarnic şi liohui
păstrăvării bine î n g r i j i t e . E frumoasă în
deosebi cea dela V ă l i u g ( V i l a Semenic).
undo e şi o c l o e i t o r i e c u un maestru pescar.
Societatea îngrijeşte apele de mun­
te, le populează şi ocroteşte. A r e inten-
ţiune a intensifica păstrăvâriile şi chiar
în acest scop a şi trimis un i n g i n e r tâ­
năr pentru a studia şi păstrăvâriile din
alte părţi ale ţării.
I n lacul Bohui. a eârei descriere
am publicat-o în Revista Vânătorilor,
există o crescătorie do crapi şi păstrăvi
americani şi în acest lac a fost prins şi
uriaşul păstrăv american de 7'/i kg. exem­
plar, care a fost predat Serviciului V â ­
nătoarei din Bucureşti, pentru muzeu.
Conducerea Direcţiunei Silvice
poartă la suflet interesele vânâloreşti
şi cele ale pescuitului în apele de munte.
Vânătoarea şi pescuitul ar progresa mult
in ţara românească dacă şi in alte părţi
s'ar munci cu atâta râvnă şi suflet,
cum se munceşte în aceasta ramură pe
Domeniile U . D. R.-uInî.
BADEA ARSINTE
de: Br. 10AX KEMENY, Brâncoveneşti
E de optzeci de ani. Poate să fie şi de mai mulţi. ea. De când a căzut pe careva front din Rusia băia­
Noi, de un şir de ani ne-iam obişnuit să spunem, tul lui, un drag de om frumos şi înalt, de treizeci
că e de optzeci de ani. Şi tot aşa spun şi vecinii, de ani la wâstă. Ce? Să pună mâna ca să ţină în
alăturea de ceilalţi bătrâni ai satului. In toată Va- stare casa pe seama norei lui? Ce femeie e nora
lea-Lupului el e făptura cea mai veche. Numai casa asta, că nu a făcut un copil? .\r putea ea avea şi
tn care. trăieşte e şi mai bătrână. nepoţi de acum!
S'a pripăşit în sătuleţul acesta pe când era încă Astfel, casa şi ou Râdea Arsinte gârbovesc şi
copil, când tatăl său, venit de prin alte părţi s'a aşe­ se buluesc alăturea. Şi ici şi calo se iveşte o crepă-
zat aici, taxaflist pe un petec de loc al „Domniei". tură nouă, şi ici şi colo cade câte un bulgăr din ten­
Tocmai în acea vreme au mai reparat casa, şura, cuiala învechită. Zău, sunt ruine amândoi! Grinzile
grajdul, — aşezarea unei familii de plutaşi, stinsă şi cornii casei au trebuit răzimaţi cu pari de corn,
fără urmaşi. Până şi coteţul de porci e de pe vre­ ca să nu se prăbuşească. Râdea Arsinte trebue să
mea aceea îndepărtată, alăturea cu cuşca găinilor, se razime în cârje dacă vrea să stee în picioare...
din marginea gradinei cu pruni. Cornii sunt mâncaţi de carii, pocnesc, gata să cadă.
Zău. casa bătrână a cam îmbrâncit. De vre-o _ picioarele moşului se umflă din vreme în vreme,
douăzeci şi doi de ani abea de a mai pus mâna pe mi-1 mai poartă.
Şi-a dat în arândă moara
de apă, în caire duruieşte o pia
tră, lui Alexă Sofronie. iar pă­
mânturile şi le-ia lăpădat să le
muncească în parte oamenii.
— L e las Riseriiciii, zise o
dată, fiindcă popa nost e dupsî
mine mai bătrân în sat.
Nu şi-a mai bătut capul să
facă testament ou scrisoare şi
peceţi. Nici nu a mai făcut po­
meneală de această rânduială
a moştenirii; dar toată lumea
ştie, ca despre un lucru hotă­
rât şi făcut, că moara, casa şi
moşioara sunt ale bisericii. Şi
feresc această avere bisericeas­
că de orice stricăciune: nu o
page pe ascuns cu oile, cu vitele
mari, nu se atinge nimenea de
cucuruz, prunele din grădină
doar copiilor le căşunează pă
cate. - E avere bisericească, zic
oamenii, şi o apără.
Nora bătrânului, mai îna­
inte cu v r e o zece ani, a voit să
mai repaire la casă. A adunat
în curte goruni pentru legătu­
rile cele tari, şmdilă, var. Toa­
te din cele mai de seamă. Ră
trânul s'a repezit la ea:
— Dă-i bună pace! N'ai fost
harnică să faci ce face şi cea
mai slSbănoagă muiere: un co­
pil, — şi acum orezi, că vei fi
bărbată să îndeplineşti o trea­
bă atât de mare?
Femeia a plâns de i s'au
roşit ochii, şi-a adunat hozateJc
şi s'a mutat la neamurile ei.
De atunci Râdea Arsinte tră­
ieşte singur în casa huluită.
Lângă el cu sluga, Petrea, tehu­
iul. Ce mămăligă bună ştie să
\anator bătrân din r e g i u n e a Gurghiu mestece tehuiul ăsta!
 P e Badea Arginte cât line iarna nu îl vede ni­
menea pe uliţa satului. Nu iasă nici până în faţa
casei. Câte-odată porneşte svon, că a murit bătrâ­
nul. Apoi vine de grabă ştirea, că i-au văzut chica
albă, până la umeri, luminând după ferestruia casei.
Când dă însă primăvara, căldura proaspătă îl scoate
şi pe el Ia aer. Răzimat în cârje se trage până la
portiţă agrăieşte trecătorii ispitindu-i de cele ce s'au
petrecut în lume cât a fost iarnă.
— Nu mai îngăduie umflătura asta din picioare.
Nici durerea. S'air putea îndura Cel-de-Sus să mă. a-
dune. Ce să fac eu singur? Fără copil, fără nepot?
Geme la fiecare paş, rămâne o bucată de vre­
me lângă portiţă, apoi se întoarce în bârlog şi trec
săptămâni până iasă iar între oameni.
Vara îi e drag bătrânului. Câlt e ziua stă pe
lăi'cioara din faţa casei. Când au răgaz, se adună
oamenii pe lângă d şi îi ascultă cu plăcere poveştile
din vremile cele vechi, pe care numai el le-<a ajuns.
— Mă duc, să văd ce mai e pe la moară, zice
câteodată. Numai picioarele astea de nu ar fi cât
cofele...
Se găseşte câte cineva, care îi dă mâna, şi moşul
porneşte răzimat în cârje şi în omul bun. Merge la
iaz, cercetează jilipurile, îşi bagă capul pe uşa
morii.
— Bagă de seamă Sofroane, că arzi fărina. —
probozeşte din senin. —. Ce fel de morari sunteţi
voi, mă, — tu şi ficiorul tău? Fire-aţi de povestea
lumii!
Sofron, arendaşul, nu se supără de asemenea
vorbe de ceartă. Ce să se aţâţe: omul bătrân e om
bătrân, şi pace! I I mai şi înbunează pe moşu:
— N'ai grije, Bade Arsinte, dejacum înainte voi
pune grije mai mare.
— Ce vă pricepeţi voi, sfătoşilor, cum trebue
adus în hait porcul sălbatic? — ceartă el de altă
dată pe icied ce s'au aduniat în jurul lăicioarei deda
poartă. Să mai vorbesc de goană la urşi, la lupi? Ce
ştiţi voi? Of! de aş avea alte picioare, cum v-aş dăs­
căli e u . . . .
Tot geme încet, tot hârcăeşte din piept, tot tu­
şeşte sec, aşa cum îşi chiamă vulpea puii:
— Is bătrân, mă! Să fie a dracului toată treaba
asita! A r trebui să mai şi mor odată!
Pe Ia mijlocul lui Septemvrie îl cuprinde un fel
de nelinişte. Pocneşte cu cârja toţi bolovanii pe
unde trece, suflă din piept ca din foi şi croncăneşte
.şi mai răguşit.
—. Măi Sofroane, morar de oare nu se mai gă­
seşte cât e ţara! Ai auzit cerbul? Au început taurii
să boncăluiască!
Vecinii povestesc, că pe vremea asta bătrânul
se scoală noaptea, se apropie de fereastră, ascultă
prelung. Mugesc taurii! Peste zi agrăieşte pe oricare
trecător, oare e volnic să piardă vremea în poveşti
la lăicioara din faţa casei, şi începe să îi povestească
cum era cu mugetul cerbului p e vremea lui,. în care
an ce s'a întâmplat... cum 1-a condus la cerbul cel
tare de care nu s'a mai prăsit altul, pe acel herţog
din „ţara Băvarei", cum 1-a făcut pe Măria-Sa groful
să împuşte cerbul cel cu douăzecişiopt de clenciuri,
cum 1-a învăţat pe Domnul Inspector să apropie ga-
dina cea mare. Explică cu vorba şi cu manile, —
câteodată chiar dă în pământ cu piciorul u m f l a t . . .
— Ce ştiţi voi, mă, cum trebue să te apropii
de taur?
Apoi, săgetat de durere, sudueşte: „Bată-le pus­
tia de picioare! Cine dracu le pune să se umfle aşa
pogan. Vai! şi iar vai! De nu aş fi aşa neputincios,
v-aş arăta eu, zău!, locul unde îşi adună ciutele cer­
bul icel mai mare din toţi munţii ăştia!
Aşa doreşte el, ca să vadă toate coarnele de
cerb, care se coboară din munte. Vânătorii îi ştiu
această do raniţă, şi i_o împlinesc. Aşa se cuvine, faţă
de un vechi/u vânător şi paznic! Bătrânul le cumpe-
neşte în mână, le judecă greutatea, le măsură lun­
gimea cu şchioapa, le mângâie mărgelele deiahmgul,
având mare plăcere. Vai şi iar vai! Nuimad blăstă-
maţele astea de picioare! Cum ar arăta el locurile
şi gadiniile celle mai alese!...
In luna lud Oetomvria, în ziua vânătoarei celei
mari, de cum se zăreşte de ziuă, iasă la portiţă.
— Uită pe Domnul Primar! Iată p© Groful nos­
tru! A venit la vânătoare şi Măria-Sa! Oare de ce e
dată în lume bătrâneţea? De nu aş avea-o după cap!
Of, tinereţe, tinereţe! Ce goane am mai făcut eu în
vremea mea!
Tremură .şi îi pornesc lacrimile. Din gâtul strâns
de cleştele durerii se strecoară un glas de câne năcăjit.
Pe când domnii au ajuns să păşească până hăt
departe, iar gonaşid se înşiruesc ca să pornească în
pădure, la partea lor, bătrânul se scutură nebuneşte*
înjură una straşnică — şi şchiopătând din picioarele,
lui betege intră în rândul gonaşilor.
— Mergi acasă, moşule!
— Ostoaiie-te, că nu mai vii cu viaţă din pădure!
— Bade Arsinte! A i nebunit, Bade Arsinte?
Bătrânul. însă, nici nu vede, nici nu aude; în
oehi i-s'a aprins patima vânătoreaacă. Ridică deasu­
pra capului cârja şi strigă, cât îl ţine gura:
— Ha-hoi! Mă oameni şi nepoţi ai mei! Porneş­
te goana! Să luaţi seama Ia mine! Mă îirdegeti? Hai-
hai! Nu lăsaţi mă! Ha-hoi! H a - h o i ! . . .
Bufneşte eu cârja în copaci, şuerătura lui cra­
pă tăcerea prăpastiilor, porneşte la vale bolovani cât
calpul lupului:
— Hiai-hai! Ha-hoi! Nu lăsa mă! Nu lăsa Petre.
Nichită. Gheorghe! Ia samă Domnule Baltăzar, că a
apucat ursul către Domnia Ta! Hai-hai! Daţi îna­
inte, măi!
Dacă bubue glas de puşcă, îşi aruncă în ader
el opul: dacă urlă ursul rănit, strigă cât poate:
— Nu-I lăsaţi, măi! Dă-i icu săcurea!
La sfârşitul goanei joacă în jurul vânatului că­
zut: — Ăsta-i porc, zic şi eu! Uite ce colţi are! Ce,
Moş Martine, te-ai gândit să dai mâna cu nod? Doam­
ne ajută. Domnule! Şi dumitale să-ţi ajute, Domnule!
Apoi, în jurul focului, înfulică codrul de pane şi
bucata zdravănă de slănină. Dă peste cap şi porţia
de vinars aspru. Ca un flăcău...
A doua zi nu se mai poate ridica din pat. Geme,
hârcăaşte, înjură, îşi blastămă picioarele.
—. Omul, dacă-înbătrâneşte, — pune-i paie şi-1
pârleşte! Gata! Pe unde o fi umblând moartea? Nu
mai pot pune piciorul în pământ. E viaţă asta? Nu-i via­
ţă! Lua-o-ar dracu să o iee! Moarte, moarte, unde eşti?^
-Până primăvara nu mai iasă de după poartă.
Câteodată se stârneşte prin sat veste, că a murit
moşul. Apoi vestea se desminte: cineva i-a văzut pă­
rul lung, lucind o clipă, alb. după ochiul ferestrii.
VÂNĂTOAREA ÎN JUDEŢUL
TOPONIMIA DĂ L Ă M U R I R I
— Vânătorul a întâlnit totdeauna şi întâlneşte şi azi
în munţii şi câmpiile judeţului Buzău, în pădurile şi băl­
ţile lui, destul vânat ou blană şi ou pene. Dintre animalele
m a r i de vânat se găsesc urşi, lupi, mistreţi, căprioare şi rar
cerbi (prin munţii Sibiului), scria pe la 1890 profesorul B .
Iorgulesou în Dicţionarul geografic al jud. Buzău. Dintre
animalele mici trăese î n acest judeţ: vulpile, viezurii, jderii,
râşii ( l i n x ) , veveriţele, dihorii, iepurii, nev&stuieile şi aricii.
Dintre pasări se întâlnesc: vulturii, şoimii, ulii, bufni­
ţele; cocostârcii, berzele, cocorii, pelicanii, cioviicii (na-
g â ţ i i ) ; dropiile; cârsteii, sitarii, coeoşarii, becaţele, beoaţi-
nele, g ă i n i l e sălbatece, potârnichile, [prepeliţele; porumbeii
sălbateci; raţe şi gâşte sălbatece, lişiţe ş. a.
I n partea de câmp, malurile râului Buzău sunt îmbră­
cate de frumoase crivine, renumite pentru îmbelşugatul şi
v a r i a t u l vânat care se adăposteşte într'înseJe.
***
—. Marca judeţului Buzău era un templu şi o pasăre. E
probabil că pasărea a trebuit să înfăţişeze odinioară şoimul,
ştiut fiind că judeţul Buzău era unul din judeţele care pro­
curau Domniei ţ ă r i i un număr miai mare de şoimi pentru
a fi trimeşi la Constantinopole, ca acolo să f i e dresaţi pen­
tru vânătoare de persoanele din serviciul Sultanului.
I n sigiliile de mai târziu pasărea nu miai înfăţişează
şoimul, ci un porumbel sau altă pasăre, d. P. cioara. S i g i l i i l e
d i n . 1831 aveau o pasăre în- sbor.
Actualmente stema judeţului Buzău este: Scut albastru,
cu o biserică cu un turn de argint, în profil spre dreapta,
a v â n d pe acoperiş un şoim de aur cu aripi desfăcute. Vezi
Mau. Of. N o . 222 din 6 Oct. 1928, pag. 8270.
— Unele localităţi au căpătat renume pentru, belşugul
de vânat. N e v o m m ă r g i n i să amintim despre acelea din
ele, pe care d u le-a -trecut ou vederea Dicţionarul geografic
al judeţului Buzău.
De.spre comuna Boldeşti se spune că se află în cuprinsul
ei un lac, având suprafaţa de 8 ha:, i a r adâncimea î n t r e 2 şi
5 m. Lacul are mult peşte, mai cu seamă borţoi, cu gust
minunat. Suprafaţa lacului este mai totdeauna acoperită de
pasări sălbatece, precum: raţe, gâşte, stârci şi pelicani; de
BUZĂU
de: ANTON OPRESCU
aceea v i n mulţi vânători în localitate.
G-oiideşti, comună în plaiul Pârscov, are multe vânaturi
şi mai ou seamă: urşi, căprioaire, vulpi, v i e z u r i ş. a. I n j u ­
rul pichetului Cocianu se întâlnesc şi găini sălbatece. I n ce
priveşte peştii, este bogată î n păstrăv şi mreană.
De altfel ni se spune că plaiul Pârscovu a fost avut î n
vânat: urşi, căprioare şi chiar cerbi; apoi lupi, vulpi, râşi etc.
Dintre peşti se găsiau în plaiul P â r s c o v : păstrăv, mrea­
nă şi alte specii comune apelor de munte.
Despre comuna Gura Teghii, Dicţionarul g e o g r a f i c ne
dă următoarele lămuriri:
A n i m a l e l e sălbatece: ursul, lupul, căprioara şi chiar
oerbul se întâlnesc adesea. Găini şi cocoşi sălbateci sunt
mulţi î n jurul pichetului Cocianu, i a r gustosul păstrăv se
pescueşte a i c i mai mult de cât în orice altă comună.
Siriu —. şir întins de munţi, care începe din judeţul
P r a h o v a şi se întinde în jud. Buzău până îm malul drept
al râului Buzău — este arătat nu numai oa bogat în păduri
de brad, pin şi molift, cu păşuni şi izlazuri întinse, oi bogat
de asemenea în vânat, din care cerbul a început a se rări
de tot.
Pruncea — munte în corn. Nehoiaşu — este descris ast­
fel: Adăpostul ce oferă pădurile de f a g şi de alte esenţe
face ca acest munte să fie asilul mistreţilor din toţi munţii
vecini în v r e m e de iarnă. A c o l o mistreţii pot trăi în sigu­
ranţă şi pot avea hrană din belşug.
Cocianu-munte, ramificaţie din Răpăurţi, era d e aseme­
nea avut in vânaturi şi m a i cu seamă în găinuşi şi cocoşi
sălbateci, cari veneau aici (pe l a 1S90) din Transilvania,
unde vânatul « r a oprit. Câte odată se vedeau şi cerbi.
— P e malurile părăului Pănătău din comuna Pănătău,
s'a găsit scheletul unui mastodont.
I n comuna Zărneşti s'au găsit în vara anului 1884 sche­
letele a patru mastodonţi care s'au trimes muzeului din Bu­
cureşti.
***
— I n judeţul Buzău au trăit zimbrul si castorul (bibe­
rul) sau brebul. Existenţa acestor animale dispărute azi
ou desăvârşire —, este atestată p r i n <ttrmătoarele numiri
topice: Zimbru munte in eom. Nehoiaşu. Brebu — izvor în
corn. Tisău; izvor în corn. Lopătari.
» * *
— Două numiri topice ne arată crum se prindea vânatul
odinioară in acest judeţ.
Cursele — munte înalt de 1276 m. in comuna Goidesti.
despre al cărei belşug de vânat a fost vorba mai sus. Dic­
ţionarul g e o g r a f i c ar vrea să ne convingă că numirea mun­
telui i-a dat-o însă-şi forma sa.
I n comuna Mlăjetu se află o colină numită Cineu, al
cărei vârf se numeşte Muchca-dela-cinii şi adesea Dealul
Giniilor. Dicţionarul limbii româno publicat de A c a d e m i a R o ­
mană ne lămureşte că înţelesul acestui cuvânt este unealtă,
sculă, dichis, meşteşuguri; putea să mai adaoge: mreje,
căci acesta e adevăratul Înţeles al cuvântului în numele to­
pic din judeţul Buzău. E x . „Fieştecare vânător îşi găteşte
sculele şi ciniile meşteşugului său". Antini, Pred. 140. A l t e
dicţionare ori nu-1 înregistrează, ori ne asigură că se între­
buinţează prin Maramureş şi Bucovina ou înţelesul de uneal­
ta. L-am găsit şi in jud. Neamţ d. p. Pârâul-cu-oinii. P r i n
urmare cuvântul a avut o a r i e foarte întinsă.
» **
— Ou înţelesul generic de animal sălbatec avem o sin­
gură numire (în Dicţionarul geografic, fireşte): F i a r e l e —
izvor în corn. Păltimeni, probabil că numele exact v a fi fost
odinioară Pârâul fiarelor, adică pârâul de unde se adăpau
fiarele.
*» »
— Referitor la urs. se întâlnesc în jud. Buzău următoa­
rele numiri:
Ursoaie — v a l e in eom. Mlăjetu; vale in corn. Ruşavăţu;
vale în corn. Monteoru.
Gaura Ursului — peşteră in muntele Pietricica din corn.
Trestioara; se zice că este săpată de urşi. A fost prin ur­
mare adăpost, vizuine de urşi.
Valea Ursului in corn. Bozioru; în corn. Bălan eşti.
Un cătun în comuna Bălăceai şi un altul în corn. Simi-
leanoa poartă numele de Ursari, ceeace Înseamnă cătune ai
căror locuitori erau Ţ i g a n i , cari cumpărau pui de urşi, şi-i
creşteau deprinzându-i să joace la sunetul dairelei, ca să-i
IXKită apoi arăta prin sate şi târguri.
Amintim aci şi de porecla Jugă-Urs a familiei Sără-
Icanu.
***
Lupul a influenţat următoarele numiri:
Lupoaie _ pădure în corn. Lapoş, pe dealul l'ordu.ua:
cătun al corn. Colţi.
Poiana Lupului in corn. Viperoşti.
Groapa Lupului in corn. Mărunţişu,
Valea Lupului în corn. Mărunţişu; in corn. Cernăteşrî;
in corn. Mlăjetu; în corn. Pârlele.
***
Bursucul sau viezurele il găsim atestat de aceste nu­
miri:
Bursucu izvor numit şi Izvoru Marchitanului; Bursu-
căria . , pădure seculară in corn. Boziaru.
Muchea Ghezurilor — in corn. Ruşavăţu, căreia ii mai
zice L a Ghizunii; Valea Ghizuniilor în eom. Grăjdana.
***
Vulpea n'a impresionat pe locuitorii ţinutului Buzău.
N ' o găsim reprezentată în toponimia acestui judeţ.
***
V e v e r i ţ a a putut influenţa următoarele numiri:
Veveriţele munte şi pădure in eom. Vintilă-Vodă;
pădure în corn. Săruleşti in apropiata vecinătate a comunei
Vintilă-Vodă.
***
Despre Porcul mistreţ ne vorbesc următoarele numiri:
Dosu Porcului pădure în corn. Bălăneşti.
I z v o r u Porcului în com. Goideşti.

Mtlllck: Cumătră în m a r e cumpăni

•
 Lacul Porcului î n corn. Păltineni. Vulturii — parte din pădurea Statului V a l e a L a r g ă din
Podu Porcului (Şesul, platoul) în « o m . Gura T e g h i i . oom. Vipereşti.
V a l e a Porcului în corn. Măneşti; în corn. Căneşti; î n corn. Ouibu Vulturului — pisc în oom. Viespesti.
Păltineni; în com. Mânzăleşti. M o v i l a Vulturului în com. Boldeşti, precum şi în comi.
Purcăreaţa — i z v o r în eoni. Gunra Săraţii; v a l e î n com. Luciu.
Mărunţişu. Piseu Vulturilor în com. Mânzăleşti.
Purcăreţile — vale în com. Gura Nişcovului. P i a t r a Zaganului — stâncă în com. Brăeşti. (Zagan i se
Curmătura Purceii or. zice Vulturului bărbos).
*** In com. Cbiojdu este un lac cu numele Feţele. I n jurul
Cele mai numeroase numiri ne amintesc de cerb şi lacului se strâng mulţi vulturi şi din această pricină v i z i ­
căprioară. A s t f e l : tarea lui este primejdioasă ; mai cu seamă când vulturii î ş i
Plaiul Cerbului — munte între Stâna Cheei şi Tabla schimbă penele, atacă p e v i z i t a t o r i cu aripile.
Cheai. Lacului Feţele i se mai dă numele de Lacul Vulturilor. L e ­
Cerbu proprietate în com. Calvini (munte); pădure genda spune că vulturii se adună aci, în fiecare p r i m ă v a r ă ,
î n com. Odăile. oa să bea apă şi să întinerească.
Dealul Cerbului plaiu lung în com. Mânzăleşti; I z - M o v i l a Cioslioului în com. Albeşti.
voru Cerbului în com. M ă g u r a ; M o v i l i Cerbului în com. P i a t r a Bufnei colină în com. Cislău.
Cernăteşti; Vârfu Cerbului — pădure în com. M ă g u r a ; ***
Curmătura Cerbului munte în com. Chiojdu. —. Numeroase sunt numirile î n legatară cu Corbul.
Lopătari comună cu teren foarte muntos, acoperit de Astfel :
vaste păduri seculare. Corbu ( P i a t r a Corbului) — cătun al com. Cătina, « i mo­
Lunca Pârciului în com. Gura Teghii. şie tot acolo.
M o v i l a Ţapului î n com. Smeani. Corbu .— munte în com. Goideşti.
L a Boncâele — loc izolat în com. Măgura, în pădurea Corbu . munte în com. Beoe.ii.
Statului Măgura şi U n g u r i i . A p a Corbului — i z v o r î n com. Cătina.
Muchea Căpriorului în com. Căneşti. Dealul Corbului frumos plaiu în com. Gura T e g l u i .
V a l e a Căprioarei — i z v o r în Dealul Colţii, com. Lupoaia. Dealul Corbului — colină în com. P o l i e i o r i ; tot acolo
P l a i u l Ciutei în com. Grăjdana. V a l e a Corbului.
Ciuta — cătun şi moşie în com. Măgura. I z v o r u Corbului în com. Goideşti, precum ţ i în com. Gura
I z v o r u Ciutei. Dimienii.
Dealul Caprei — colină lungă care se rupe din muntele Muchea Corbului - colină in com. Grăjdana.
Umbrărelu şi se întinde între v ă i l e Coca seacă şi Coea plină P i a t r a O r b u l u i şi plaiul Colbului în com. Cătina.
din com. Niculeşti. Piatra Corbului stâncă în com. Gura Teghiii, poate cea
Malul Caprei pisc stâncos în com. Nehoiaşu. mai mare stâncă din ţară.
Valea Capirei în munţii Sibiului; în com. T i său; în com. Râpa Corbului — colină în com. Mărunţişu.
Colţii. V â r f u Corbului —, pădure în com. Cătina.
*** Aceste numiri ne dau de gândit, căci ţăranii din partea
— O muche şi o v a l e în com. Bmşavâţu se numesc M o ­ locului ca şi cei din jud. P r a h o v a numesc corbi o specie
toc. Poate să fie în legătură cu existenţa pisioei sălbatece de vulturi.
prin aeale locuri. ***
* # * Piscu Cocoşului î n com. Ghiojdu din Basca credem că
—. Nişte colosale stânci în mijlocul pădurii Tainiţa din se referă la cocoşul sălbatec.
com. Bozioru se numesc Stâlpii Tainiţii. Stâncile nu sunt ***
accesibile nici omului, nici animalelor, din care piricină, nici —. Potânnieheasa — moşie în com. Zilişteanca, ca şi P o -
ştiind nimeni ce este între ele, « ' a u născut o mulţime de le­ târnicheşti cătun al oom. PârBcov yoate f i şi în l e g a t a r *
gende p r i v i t o a r e la ele. cu numele de persoană (poreclă) P o t â i n i c h e , diair şi cu pa­
*** sărea numită potârniche.

— N u m i r i de localităţi în strânsă legătură cu numele de ***

pasări avem următoarele: — I n comuna Găitima se găsea o moşie cu numele Colâmu.
Să fie acest nume în legătură ou colunul-niăgar sălbatec t
Şoimu — munte frumos în com. Gucra Animoasei; munte Cam aceste numiri topice a t r a g atenţiunea celui ce răs­
î n com. V i n t i l ă V o d ă ; munte în com. Buşavătu. foieşte în grabă Dicţionarul g e o g r a f i c al judeţului Buzău.
Piatra Şoimului — stâncă in Cum. Broa^a, Numărul lor poate fi însă sporit p e măsură <?e v o m avea
Şoimara i z v o r în com. Pietroasa. dicţionare complete şi se v o r face cercetări temeinice.

UN CÂNE CELEBRU medicamente şi a pornit spre Miază-Noapte, ea după lupte

A murit um câne celebru, oare era cunoscut şi iubit
de multă lume: Balto, cânele de sanie, ia cărui vrednicie a
salvat de l a moarte nenumăraţi oameni. Iată „ f a p t a " acestui
câne:
I n nordul extrem al peninsulei Aiaska se găseşte lo­
calitatea Nome* un orăşel, care în cea nuai mare parte a
anului e rupt de lume p r i n întinderile enorme de pustietăţi
îngheţate. î n a i n t e ou 12 ani, în timpul unei crâncene ierni,
a sosit î n regiunile de sud vestea, că în acel orăşel bântu-
ieşte g r o z a v difteria. şi că lipsind ou desăvârşire serul anti-
difteric întreagă colonia e ameninţată cu pieirea. Cum să se
dee ajutor? Cum să se poată atinge aceea localitate, până
la care se întinde g r o z ă v i a unei regiuni pustii, moarte, ne­
sfârşite, măturată neîntrerupt de viscolele înfiorătoare ale
Nordului? S'a găsit un om, care a înfruntat moartea sigură,
Joe Ammona, un metis indian-englez. Şi-a chemat cânii, în
fruntea lor cu cel mai vrednic, Balto, a încăreait sania cu
eroice, să ajungă şd să salveze sute de v i e ţ i .
I n cursul acestei călătorii p r i n întinderi f ă r ă fine, p r i n
haos de g h e ţ ă r i i în care sania se răsturna l a fiecare pas şi
ameninţa să se frângă, Balto a răsbătut cu un eroism uimi­
tor. Rând pe rând au căzut câinii tovarăşi. A b e a au rămas
trei. Balto, orbit de blizzard, flămânzit, străbătut de g e r ,
extenuat şi-a păstrat curajul şi energia, înitinzând neîncetat
hamul, trăgând după el pe tovarăşii extenuaţi, dând posibili­
tatea să ajungă în sfârşit omul l a orăşelul asupra căruia
plutea moartea.
A j u n s î n Nome, Balto a căaut, avea plămânii arşi de
ger, picioarele îngheţate. A fost ridicat pe mâni şi culcat
pe blănuri moi, în loc cald, a fost î n g r i j i t , pândind toţi l o ­
cuitorii orăşelului cu strângere de i n i m ă evoluarea boalej
cânelui erou. A fost salvată v i a ţ a lui Balto, a rămas însă
infirm, cining de picioare, cu plămânile bolnavi. î n g r i j i r e a
oamenilor recunoscători i-au lungit v i a ţ a până zilele trecute,
când s'a stins acest câne erou.
Cei din Noime î i v o r ridica o statue.
CAKPAŢII 1939. No. 1
MUGETUL DE CERBI
DIN TOAMNA TRECUTA
Tn n/umărul di/u 2 Decemvrie 193S a revistei ..Der
Deutsche Jăgor" din Munchen, E>1. Col. A u g u s t v . Spiess pu­
blică un articol referitor la terenul de vânătoare regal din
Poiana Iteani. Da sfârşitul acestui articol scrie următoarele:
„ I n general. în anul acea ta au sosit din toate terenek-
carpatine vesti puţin îmbucurătoare şi anume pretutindenea
s'a spus: „ M u g e t slab!" Dacă cercetam după cauzele acestui
fenomen, oricare vânător bătrân cu experienţă găseşte uşor
răspunsul: Cauzele zac în 1. împrejurările meteorologice;
2. Tulburarea prin lupi; şi în fine 3. Ocrotirea exagerată,
aceasta fiind principala cauză. Cel ce ca şi mine, a stră­
bătut munţii noştrii timp de 57 de ani. şi a cunoscut cerbul
numai ca o rară perlă a marilor întinderi de păduri transil­
vane din aceea vreme, şi a putut observa in cursul vremilor
evoluţia efectivului vânatului, —. nu va avea în faţa lui o
enigmă, oi v a considera cele ce le vede drept o logică urmare
a relaţiilor noui schimbate, şi să o spunem pe şleau —
drept o urmare a lipsei de exi>erienţă şi a nepriceperei vâ-
nătoreşti. I n vremea de demult săteanul dela munte era mai
liber. Pentru el nu existau hotare de vânătoare. Lupii erau
cu mult mai mulţi decât azi, şi totuşi mugeau cerbii cei
puţini de se cutremurau munţii. Krau siliţi să îşi găsească
<*ele puţine ciute hoinărind şt mugind. Vânătorul, care ştia
să cheme diin scoică şi nu striga Tără nici un plan şi rost
aceeaşi melodie, ajungea necondiţionat să tragă, dacă era isteţ
<ji harnic. Nebunia supra-ocrotirei şi neprioe|>erea vânătoreasc.l
au stricat azi cele mai bune terenuri de vânătoare. Oameni,
oare voeso să îşi dee o importanţă vânătorească, nu admit
să se împuşte oerboaice, în măsura potrivită posibilităţilor
de hrană şi a mărirei efectivului. Urmarea acestei suprapro­
ducţii este mugetul rău, deoarece oricare taur slab, găseşte
oerboaicele sale uşor, fără trudă, fără muget, din belşug.
Cine vede — d j p ă cum am văzut eu, _ cete de 22 până la
.72 de oerboaice umblând in timpul mugetului ou un taur slab
acela nu se va mai mira. deoarece din o asemenea producţie
în massă nu mai i>oate ieşi nimic de seamă. A i c i va urma
<» scădere a calităţii coarnelor. la început scădere mai
lenta, apoi rapidă. Cu toate aceste v o r mai exista cerbi capi­
tali. Ei v o r deveni insă pe lângă sistemul de ocrotire greşit
d e azi, tot mat rari şi mai rari. I n loc ca iarna să se ră­
rească din mulţimea mare a ciutelor şi să se împuşte viţeii
IT
DISCUŢII
slabi . - ajutâudu-se prin aceasta şi ţărănimei sărace — ur­
mează mai departe sistemul de ocrotire dăunător speciei. Ce
noroc, că în cursul anilor Natura singură ajută! Boalele.
răpitoarele şi in prim rând iernile aspre mătură toată pleava,
şi prin aceasta reglementează în parte şi proporţia sexelor.
Când auzi pe cineva spunând: „ N n împuşc ciute, fiindcă iar­
na şi aşa are să le rărească", trebue să ii răspunzi cu o în­
trebare: „ I n cazul acesta de oe t e vaieţi, că a pierit astă-
iarnă aşa de mult vânat;'" De v i n ă e cel ce din nepricepere
a lăsat să, se înmulţească peste măsură ciutele. Dar cine nu
primeşte sfatul, nu primeşte nici ajutorul. N o i . exemplarele
do vânători bătrâni, rămaşi din vremile vechi, suntem azi
prorocii oare grăim in pustie! Tinerii ştiu mai bine să con­
ducă; până la urmă va veni vremea, care î i v a sili să re­
cunoască adevărul şi îi v a învăţa şi pe „ocrotitorii sfătoşi"
calea cea bună. Dar atunci, fără îndoială, va fi prea târziu!"
*
Aceste păreri ale distinsului autor, răspândite in una
dintre cele mai de seamă reviste cinegetice din Apus, în
mod natural au stârnit interesul şi nu mai puţin nedumerirea
lumei vânătoreşti, dela noi şi de peste hotare. Credem, deod.
P »trivit să ne ocupăm şi noi. în câteva şire de ele.
Vom elimina din disouţiune accentele care reflectează
o nemulţumire personală. N u vom face reproş din ele, celui
pentru care am avut şi avem cele mai distinse aprecieri,
dar vom constata două fapte: a) I n lumea vânătorească ro­
mână, (slavă Domnului!), nu a intrat pană acum dihonia „ g e ­
neraţiilor", care se luptă se răstoarnă, se critică. Deci nu
avem vânători bătrâni şi vânători tineri, ci o colaborare de
bunăoredinţă, frăţească între oei vechi şi cei mai noi. b) Poate
e o lipsă de informaţiune din partea noastră, dar noi, deşi
urmărim foarte de aproa|>e întreaga mişcare cinegetică ro­
mânească, nu cunoaştem nici un singur act (adresă, inter­
venţie, vorbire, etc., etc.). prin care Dl. Colonel v. Spiess ăr
fi atras atenţiunea cercurilor conducătoare (Uniune. Minister,
să dea alarma, pe care o vedem acum în revista din Munchen.
sau Consiliu Permanent), asupra „supraoarotirilor" cerbilor, şi
să dea alarma, pe care o vedem acum în revista din Munchen.
P r i v i n d miezul chestlunei puse de Dl. Colonel Spiess,
facem următoarele observări:
1. Că nu suprapopularea revirelor a fost cauza muge­
tului slab din anul acesta, şi nici cauza coarnelor slabe re­
coltate în genera] acum. o dovedeşte: a) împrejurarea, că
 slab a fost mugetul şi slabe au fost c o a m e l e şi în regiuni, SĂ SE OPREASCĂ
unde numai despre suprapopulare nu poate fi vorba. ( D . E. V Â N A R E A CAPRELOR NEGRE
Cal imani, Ţibleş, Sebeş, Şapte-Judeţe, Moldova, e t c ) ; b) In
anul acesta slabe au fost trofeele, şi slab a fost şi alergat ui I.
căprioarelor; şi pretutindenea. Sub acest titlu, dar cu semnul imperativ, a apărut în
2. Este adevărat, că în unele regiuni se observă o ac­ revista „Carpaţii", N o . 11—1938, pagina 340, un articol, oare
centuată disproporţie intre sexe în ce priveşte cervidele. şi recomandă să se oprească pe câţiva ani vânarea caprei negre.
în prim rând cerbii. Dar trebueşte să fie o eroare, când se Motivele pentru cari cere această oprelişte sunt multe, dintre
cari enumărăm: I'ieirea. Măsurile luate de oficialitate, prin
vorbeşte de cete —. adevărate turme de ciute (oine a văzut
concursul „Federaţiei Ocrotitorilor de Capre N e g r e " s'au fă­
oare pe la uoi, în muget, turme de 2U, 30. 50 de ciute, la un
cut tocmai pentru împiedecarea stârpirei caprei negre din
locî), stăpânite do un oerbulean. Rezultatul unei asemenea
munţii noştri stâncoşi. î m i pare foarte bine. că pot să-i
situaţii ar f i „ că nu ar lua viţel nici jumătate de ciute.
Dar cum să se f i ajuns la această disproporţie (1:30, 1:50!).'
Disproporţia existentă a rezultatului Împuşcării unilaterale
a taurilor, dela 1922 încoace. Această împuşcare a fost însă
foarte limitată, la tot cazul, e imposibil a se crede, că pe
lângă impuşcarea limitată de permisele trebuitoare, să se
fi tulburat proporţia normală sau aproape normală (1:1, 1:2).
caro ar fi existat la sfârşitul războiului în aşa fel, încât să
avem enormitatea despre care se vorbeşte. Doar într'un teren
închis, unde s'au împuşcat intenţionat taurii să se poată
ajunge la asemenea proporţii. Stabilind deci o tulburare în
proporţia normală, contestăm, că aceasta ar fi pe departe în
măsura afirmată.

3. Ocrotirea severă a femelelor la cerbi şi căprioare a

avut rostul ei. Să nu creadă nimenea, că cei ce înainte ou
şasesprezece ani au oprit aproape cu desăvârşire Împuşcarea
oiutelor, au fost nişte naivi în ale vânătoarei. Ed, şi cei ce
au continuat până azi opera redresării vânătoarei româneşti
au avut o politică vânătoreaseă, şi una. pe care o soco­
tim bună.
Care era situaţia cervidelor prin 1919, 19201 Pustiire
aproape complectă. Războiu, revoluţie, braconaj nesăbuit,
lupi. etc. Col ce face aceste fugare reflexiuni, a outreerat îm­
preună cu un bun prieten, in anul 1922 zile Întregi un teren
do munte, vestit înainte pentru cerbii lui. şi îşi aduce şi azi
aminte de senzaţia pe care i-a produs-o găsirea unei urme
do ciută! A z i acel teren e dintre cele supraocrotite".
pretutindenea cărări bătute de urmele vânatului nobil, p r e
tiitLndeuea, vara ciute cu viţei, toamna cetele de ciute şi dc
cerbi în focul dragostei.
Deci era un pustiu, care trebuia populat. Aceasta era
prima poruncă a acestei epoci: a înmulţi •anatul nobil. De-
spre o seleeţiune nu putea fi vorba. D i n ce să selectezi? Iţi
părea bine. dacă vedeai un viţel, şi numai „supraoorotitorii" Ţap negru Împuşcat de Dl Vaier Pascu, In 10 Nov. 1938
batjocoriţi azi ştiu. câtă cheltuială, câtă trudă, cât devota­ In muntele Piesa (Ratezat)

ment, câtă renunţare au î n g r o p a t ei la temelia terenelor de

comunic pe această cale autorului, că nu toate regiunile do
vânătoare, care azi sunt ocărâte, până an ajuns să aibă un
capro negre sunt în preajma de-a se considera pierite de
stoc normal de corbi.
acest vânat rar şi apreciat. După cât ştiu, sunt regiuni, cari
Do sigur, torminându-se această epocă, se pune azi
într'adevăr au un număr foarte scăzut de capre negre şi
foarte acut problema rărirei cerboaioelor. în sensul, ca acolo, sunt sigur, că Direcţiunea Vânătoarei va aplica in acelea
unde s'a ajuns la saturaţie, să se împuşte în mod obişnuit regiuni opreliştea necesară — după cunoaşterea efeotivului
şi oerboaicele. eventual şi viţeii consideraţi slabi. aproximativ de exemplare. Suntem şi noi foarte curioşi de
Aşadar, nu avem a face cn o ..supraoorotire" făcută din rezultatul numărătoarei caprelor negre. _ numărătoare, or­
prostie, oi ou o conştientă politică vânătoreaseă. care şi-a donată de Minister, — şi care urmează să fie terminată prin
pus ca prim scop înmulţirea vânatului nobil, aproape dispărut. posturile de vânătoare, până la finea anului 1938.
Tar Direcţiunea Vânătoarei cu organele ei interne şl In constatările mele, mă voiu rezuma a face o scurtă
ajutătoare, ştim, că studiază problema punerei în aplicare privire numai în ce priveşte starea din masivul Rătezatul, .
treptată a etapei a doua: selecţionare acolo, unde înmulţirea unde am fericirea să fin şi eu tovarăş la un teren de capre
a ajuns la măsura dorită. negre. De astă vară şi până în târzie toamnă, cutreerând
masivul Rătezatul de trei ori, prin diferite direcţiuni —
De altfel, asupra acestei teme ne rezervăm a mai re-
u
iiii-am format convingerea, că terenurile celor 5 prinoipali
veni. » -
arendaşi din acest masiv, sunt la adăpostul ori-cărui pericol
de pieire a caprei negre. Posturile de vânătoare din masivul
Rătezatul îşi fac datoria; — semnele se văd bune. I n lunile
Iunie, August şi Noemvrie, când am stat în munţi, am văzut
considerabile grupe de capre negre. I n toiul alergatului am
dat de grupuri mari, neobişnuite până acum, A m numărat
ou un paznic 35 capre negre într'un şurlău adăpostit.
P e terenul nostru de cea. 30.000 jugăre, din care cea.
l
/i parte este teren alpin, deci pe 7.500 j u g ă r e loc stâncos şi
cu jipi, conform aprecierei postului de vânătoare N o . 1, se
găsesc cea, 250—300 capre negre. V a să zică un număr apre­
ciabil. A m fost foarte modeşti, — căci am sacrificat un sin­
gur ţap negru din câţi am avut aprobaţi, lăsând restul
în viaţă.
Cu toate că, un bun vânător-ocrotitor, face eforturile ma­
teriale şi fizice desinteresat, sunt totuşi de părere că oprirea
desăvârşită a v â n ă r i i caprei negre, ar duce tocmai la rezul­
tatul contrar. Pentru lămurirea lucrurilor, e bine să se
ştie, că pentru menţinerea în bună stare a unui teren de
capre negre, se fac cheltuieli destul de mari. I n afară de
paza propriu zisă, sunt investiţi uni considerabile. Casa noas­
tră de adăpost de pe Buta-Mare, ou 4 camere şi bucătărie, a
costat o avere, căci la o altitudine de 1800 metri, tot materia­
lul e mai scump şi istovitor de greu de a-1 transporta. Casa
Pietrile şi casa Balea, apoi casele dela Gura Zlatii, sunt
a v e r i mari, în cap de munte. Un oaspe german a clădit în
v a r a trecută o casă de vânătoare la Râul M a r e cu investiţie,
se spune, de cea. 4 milioane lei, numai de dragul ca să-şi
poată satisface pasiunea de vânător, în condiţiumi cât mai
confortabile.
Dar, oprirea pe câţi-va ani, a vânărei caprei negre,
ar rupe firul legăturilor cu oaspeţii din alte ţări. Sunt
oare aceşti oaspeţi bine veniţi? Eu cred, că da! Dacă pentru
un trofeu aceşti vânători străbat un continent şi mai bine,
e i trebuie oare speriaţi prin măsuri pripite?
D i n aceste m o t i v e cred, că vânarea caprei negre poate
fi admisă în cadre corespunzătoare. V â n a r e a acestui minunat
animal, trebuie să f i e într'adevăr o sărbătoare. Nici decum
o vânătoare oarecare, ci un efort măreţ pentru dobândirea
de trofee bune, p r i n oare să ne menţinem la locul p r i m în
concurenţa popoarelor. VALER PASCII.
II.
I n Numărul 11 al reviste' noastre, D l . Dr. It. propune,
să se sisteze pentru câţiva ani împuşcarea caprelor negre.
Oricât de multă bună intenţiune ar sta la baza acestei pro­
puneri, — oricât de lăudabilă ar fi ea din punct de vedere
vânătoresc, nu cred, că s'ar ajunge la un rezultat bun prin
o asemenea măsură generală. Cred, că s'ar ajunge să credem
şi mai mult, în adevărul zicalei: „Ochiul stăpânului îngraşă
vitele", adeea stăpânul terenului de vânătoare trebue să stee
cât mai mult în acest teren.
I n teorie poate să fie altfel, — în practică însă lucru­
rile stau astfel: Numai arma în spate şi posibilitatea de a
vâna dă vânătorului de munte energia, curajul şi rezistenţa
ca să poată cutreiera locurile stânooase şi primejdioase, ziua-
noaptea, pe negură, pe ger, pe zăpadă. De altfel e dovedit,
că în terenurile declarate de protecţie, vânatul mai curând
scade, decât creşte, deoarece aici oaspeţii nepoftiţi (câni,
lupi, braconieri), umblă fără de frică. I n t r e personalul spe­
cial do pază, angajat pentru ocrotirea caprei negre, sunt de
sigur foarte multe elemente excelente, dar v o r f i şi câteva
uscături, oare trebuesc controlate de aproape. S'a întâmplat
că s'au auzit împuşcături în asemenea r e v i r e păzite de paz­
nicii speciali, şi s'a găsit carne foarte suspectă în raniţa
acestora. De altfel este încă întrebare, dacă rezultatele ob­
ţinute cu jandarmeria de vânătoare sunt în proporţie cu
cheltuielile pe oare le reclamă.
Pentru ridicarea efectivului caprelor negre, după pă­
rerea mea ar trebui în p r i m rând să se ajungă, ca cel puţin
a treia parte din teritorul lor să rămână nepăscut de v i t e şi oi.
Susţinerea unui r e v i r de capre negre e un lucru costi­
sitor. Cunosc un asemenea teren, mijlociu ca întindere, pen­
tru care cheltuieşte societatea respectivă de un lung şir de
ani cam 80.000 L e i la an. Dacă membrii acestei societăţi
de ex. mu ar a v e a dreptul să împuşte î n terenul lor, foarte
bine populat, 4—5 ţapi la an, verosimil, că ar renunţa la
plăcerea de a contribui cu cheltuielile mari, şi pedeasupna
să îndure toaite greutăţile (permise peste permise, etc.), cra­
care e împreunată vânătoarea azi.
Comasarea terenurilor de capre negre ar a v e a şi părţi
rele: Cu cât e terenul mai mare, cu atât e mai g r e a supra­
vegherea, _ ^ apoi s'ar forma „latifundii", care ar duce la o
relaxare a organizaţiei vânătoreşti, sau la speoulaţiuni.
I n rezumat: Să nu se facă o generală oprelişte, ei
numai î n g r ă d i r i l e necesare. Dar pretutindenea să se creeze
rezervate, cu oprelişte de păşunare, aşa încât caprele negre
să aibă pace de oi, vite, ciobani, să aibă hrană abundentă,
să fie ferite de boalele pe care l e duc animalele d e casă,
Dr. ERVM SCHNELL _ Titu.
CHESTIUNEA P U L B E R E I
Trebue să ştim, că pe calea experimentală a fost sta­
bilit fenomenul, că iarna puterea de pătrundere a alicelor
este cu 10—15% mai mică decât vara, i a r gruparea alicelor
ou 5—6% mai mică. Acest fenomen se manifestă, indiferent
eu ce fel de pulbere tragem, adică pulbere neagră sau pulbere
fără fum. Pulberile fără fum cu bază de nitroceluloză sunt
da eaa mai mare stabilitate şi oel mai puţin sensibile l a ;
intemperii. Aceste feluri de pulberi, destinate pentru a r m e de
alice, din acest punct de vedere sunt calitativ e g a l e cu
pulberile armatelor. Pulberile granulate (Misohpulver, Bulk-
nitro) eventual şi gelatimate pe suprafaţa granulelor sunt de
o sensibilitate mult mai mare faţă cu v a r i a ţ i i l e atmosferic».
U n alt desavantaj a lor este, că uşor se prăfuesc. A s t f e l şi
presiunea gazelor la arderea pulberei poate să se crească în
o măsură neconitrolabilă. A v a n t a j u l , pe care îl reprazintă
aceste pulbere, este, că având o greutate specifică mică, pot
fi încărcate fără întrebuinţarea balanţei de precizie, la fel
ca şi pulberea neagră. Asemenea pulberi sunt de ex.: Schultoe
engl. şi german, E. C. N r . 3. engl., Maslooh-Fazan. W o l f i '
Walsrade Jagdpulver (a nu se confunda ou pulb. Walsrode,
pe oara o v i n d e C. A . M . ) , etc. — Deci, să întrebuiniţăni
i a m a numai o pulbere >ciu baza de nitroceluloză, i a m a even­
tual să t r a g e m cu a l i c e mai mari, de ex. l a iepuri, în loc de
alice de 3.5 m m . cu alic© de 3.75 mm.—4 mm. maximum, sau
în raport cu tirul armei, ne limităm la distanţe mai mici,
30 m. î n loc de 35 m., 35 m. în loc de 40 m., 40 m . î n loc de
45 m. Este bine de ştiut, că choke boredul asupra alicelor
mai mari decât 4 mm. numai are nici-o influenţă, făcând
abstracţie de cazul când forajul ţevei a fost special făcut
pentru tirul ou alice mari. Este bine de ştiut, că cu cartuşe
calde arma trage mad bine. Motiv, pentru care cartuşele v o r
fi purtate în buzunarele pantalonului, renun'.âud la cartu­
şiera atât de decorativă. Bine înţeles, prin asta n'am reco­
mandat, că cartuşele să f i e încălzite! încălzirea l o r ar
produce un dezastru pentru trăgător, o spargere a ţevilor
aproape inevitabilă. O majorare unilaterală a incăreăturei,
adică a dozărei pulberei, e o încercare inutilă. .— V i t e z a
iniţială a alicelor va f i mărită în momentul eşirei din gura
ţevei, dar v a fi consumat acest plus până la momentul când
alicele ating ţinta. Lucruri stabilite pe cale experimentală
cu ajutorul Chronographului L e Boulenger, şi oel Laehaussee-
Genoneeau. I n urma acestei metode de încărcare gruparea
alicelor se măreşte, procentul alicelor nimeritoare scade con­
siderabil.
Gradul sensibilităţii la v a r i a ţ i i l e temperaturei se pre­
zintă la fel la toate pulberile f ă r ă fum, ou o bază de nitro­
celuloză, indiferent de provenienţa lor. P r i n urmare, este
e g a l la pulb. T. f r a n c , Rottweil-Waidmannsheil, Masloch-
Olympia şi Reeom, Walsrode I . şi I I G e m i micşorează
ofensivitatea pulberei, presiunea gazelor produse prin ar­
dere. — Pulberile cu bază de nitroglicerină sau nitrocelu-
loza-nitroglieerină producând cu ocazia arderei o căldură mult
mai mare decât acele cu baza de niltroeelnloză, sunt şi mai
puţin sensibile la influenţa temperaturei scăzută, atacă însă •
 materialul ţevilor, producând
erosiuni, oa şi mercurul fulmi­
nant. Singurul fel de pulbere, pon-
tru a r m e de alice de această ba­
za a existat şi anume pulb.
austriaca N r . I , confecţionarea
căreia a încetat insă. Pulberi
cu o bază de nitroglicerină gă­
sim, pentru scopurile de vână­
toare, numai la englezi, pulb-
rea Cordite (Cord = şnur), aşa
numită din cauza formei pulbere).
Este bine să ştie aceia
cari personal îşi fac cartuşe
de vânătoare, că pulberea are
temperatura localului, în care
a fost păstrata. Fiind adusă in-
tr*un loc mai cald. umidi­
tatea ce conţine aerul se de­
pune pe pulbere, la fel ca şi pe
un obiect de metal. Ştim, că a
ceasta umiditate provoacă o x i -
darea, ruginirea metalului, iar
umiditatea ce se depune pe pul­
bere, provoacă descompunerea
ei. Mai puţin se va putea ma­
nifesta pentru noi acest feno­
men la cartuşele făcute, dar ex­
trem de sensibil la pulberea ră­
masă în cutie. După un timp
oarecare, în raport cu cantita­
tea umidităţii, ce se depune pe
pulbere, aceasta începe să se
descompună. Pulberea produce
un miros neplăcut, chiar pute.
Da fel se deteriorează pulberea
şi dacă n'a fost ferită de ume­
zeală, fiind păstrată într'un lo­
cal umed (cameră umedă, maga­
zie umedă, lângă pereţi ingra
sioşi, e t c , e t c ) . P r i n urmare de
astfel de influenţe pulberea tre­
ime ferită, peste gura cutiei l i ­
pind o bandă izolatoare de gu
tapercă obişnuită. Astfel trebu­
cşe păstrate şi cartuşele, într'o
cutie de metal, capacul fiind la
fel izolat.
Se şti o. că pullMrile cu
bază de nitroceluloză au o stal.:
litată mare, aproape nelimitată,
dacă sunt bine păstrate; la fel
şi cartuşele încărcate ou ele. in­
diferent că sunt de glonţ sau
de alice. Şi mai ales. dacă au
capse Nicorro ( D . W . M . ) sau
Sinoxid ( R . W . S.). Păstrarea
va avea loc într'un local tem­ F. P a u s l n g e r : Dub1 etâ
peratura căruia nu scade sub

0° C. şi nn creşte nici peste 15—20" C. Pe oale experimentală
s'a constatat, că în ceeaoe priveşte justeţa şi celelalte cali­
tăţi ale tirului, nu există nici-o diferenţă intre cartuşe proas­
păt încărcate şi oele magazionate bine timp de 5—10 ani.
Pentru deteriorarea pulberei şi a muniţiilor înmagazi­
nate, păstrate, manipulate fără respectarea acestor principii,
nu putem învinui nici pulberea, nici cartuşele, dar nici uzi­
nele cari le-au confecţionat.
Raportul de încărcare, ce trebue să existe între greu­
tatea pulberei şi între aceia a alicelor, este precis 6tabilit
de către fabrici. Luând de ex. cal. 122. sunt pulberi cari ad­
mit numai 32 gr. de alice, altele permit 33 gr., 35 gr.. 36 gr. —
Mărirea greutăţii încărcăturei de alice, măreşte şi presiunea
produsă prin ardere, producând suprapresiuni chiar de mai
multo sute de atmosfere technice (una atm. technică = 1 kg.
l>e centimetru pătrat). Că astfel de suprapresiuni nu pot
să rămână fără consecinţe fatale, nici pentru a r m a şi nici
pentru trăgător aşa, că nu trebueşte explicat, — se
înţelege de sine. Nu există pe lume o pulbere fără fum.
oare ar permite o dozare a ei şi a alicelor alandala, â la
pulberea neagră. Pentru accidente provocate prin neglijenţa
condamnabilă, nu putem da vina unui fabricat sau fabricant.
Pulberile Mischpulver = Bulk Nitro. cum sunt de ex. Hasloch-
Fasan. Walsrode-Jagdpulver. având o greutate specifică, cu­
bică, mai uşoară, permit o încărcare după volum, nu cer
neapărat întrebuinţarea unei balanţe de precizie. Prin
urmare aş recomanda, că C. A . M . să vândă şi aceasta pul­
bere Walsrode-Jagdpulver. Totuşi nici aceasta pulb. nu per­
mite un procedeu de încărcare neglijent, imprudent, presarea
pulberei, comprimarea încărcăturei cu ajutorul unui ciocan.
supraîncărcare cu alice, etc., e t c Eu personal totdeauna
aş recomanda cântărirea pulberei şi a alicelor. Literatura
străină, cinegetică, ne arată cu precizie, câte arme de alice
s'au spart ou pulberile Mischpulver = Bulk Nitro, fie de o r i ­
gina engleză, fie germană, franceză, etc., e t c numai şi nu­
mai din cauza imprudenţei vânătorului stăpânit de Sanda
simplicitas!
Lt.Col. Holantl Schneider-Sn.i/der.
C A R P A Ţ I I * 1939. So. 1
FONDURI DE PESCUIT ŞI DE VÂNĂTOARE
Legea pescuitului în apele de munte din 1935
şi modificată de Legea publicată în Mon. Of. Nr. 56
din 9 Martie 1937, prin dispoziţiunile art. 3, consti-
tue fondurile de pescuit. Regulamentul acelei legi,
publicat în Mon. Of. Nr. 264 din 15 Nov. 1937 la
art. 5 defineşte ,,fondul de pescuit". Legea şi Regula­
mentul de mai sus, sunt scoase din vigoare prin
punerea în aplicare a Decretului Lege Nr. 3.137 din
3 Sept. 1938. publicat in Mon. Of. Nr. 218 din 20
Sept. 1938.
Art. 4 din această lege îngădue exercitarea pes­
cuitului numai în acele ape de munte, cari au o
lungime suficientă pentru a constitui un fond de
pescuit. Art. 5 alin. 1 din lege explică esenţa fon­
dului de pescuit ca întindere!, pretinzând cel puţin
10 Klm. lungime. Aliniatele următoare preconizează
norme pentru modul de formare a fondurilor, în
ce priveşte afluenţii, în ce priveşte graniţele jude­
ţelor, etc.
De data aceasta Direcţiunea Vânătoarei a tre­
cut la aplicarea pe teren a legilor de mai sus. Ini­
mosul şi priceputul director al Apelor de munte din
Direcţiunea Vânătoarei, d. dr. Vasiliu, delimitează
toate apele de munte din Ţară, luând de bază con-
diţiunile biologice, adecă prezenţa salmonizilor. Ta­
bloul delimitării apelor de munte este aprobat prin
decizia Min. dela Jr. Nr. 11.237-1937, publicată în
Mon. Of. Nr. 204-937 şi modificată prin decizia Mi­
nisterială dala Jr. Nr. 966-938, publicată în Mon. Of.
Nr. 23^938. La aceasta delimitare colaborează >şi
-.Paridul". având aceste 2 instituţiuni de conducere
a pescuitului aceleaşi interese: unde se termină
apa de munte, începe apa de şes, de sub conduce­
rea „Paridului".
Direcţia Pescuitului în apele de munte, nu se
opreşte aici, ei procedează la formarea fondurilor
de pescuit in cadrele delimitării râurilor, cum am
arătat mai sus, primind fiecare fond un nume. Du­
pă cât constat, aceste fonduri s'au format- consul­
tând autorii exclusiv harta, eventual cereri de aren­
dare. Risc a afirma, că nu s'au făcut studii la faţa
locului. Formanra fondurilor, după aprobare, s'a
comunicat în parte fiecărui judeţ. De exemplu, In­
spectoratului de pescuit în apele de munte a jude­
ţului Alba s'a comunicat tabloul fondurilor, cu or­
dinul 134.588 din 20 Mai 1938 a Min. Dom.
Fireşte, că la delimitarea râurilor şi la forma­
rea fondurilor, făcându-se lucrarea în pripă şi cu
prea mult exces de zel, s'au strecurat şi greşeli, a-
ceste însă susceptibile de cercetări. Cunosc caz unde
s'a trecut departe peste regiunea biologică a peşti­
lor de munte, şi date fiind anumite eonsideraţkmi.
peiştii de munte nu se vor putea prăsi nici odată în
partea de jos a fondului. Aceasta însă este o neîn­
semnată greşală şi fără influenţă dăunătoare. Cunosc
insă caz. unde greşit s'a stabilit limita de întindere
21
de: Dr. S. VULCU, — Sebeş.
a salmonizilor, rămânând o porţiune populată cu
aceşti peşti în afară de graniţele fondului, şi astfel
în administraţia şi exploatarea apelor de şes. Cazul
l'am raportat Direcţiunei Pescuitului.
Ţinem să amintim în acest loc, că aceste mici
erori, cari se pot îndrepta în scurt t i m p nu micşo­
rează cu nimic valoarea lucrării de delimitare şi
formare a fondurilor. Direcţiunea Vânătoarei fă­
a
cut o operă foarte utilă, care bine organizată, după
cum a fost şi bine chibzuită, va da roade uimitoare,
spre lauda conducătorilor dela Direcţiunea Vână­
toarei.
Fondurile de vânătoare încă niu s'au format, şi
nici dispoziţiuni legale încă nu sunt pentru forma­
rea lor. Totul este numai proect, tatonări, pregătiri.
Sunt informat, că aceasta însemnată chestiune s'a
discutat în repetate rânduri în forurile centrale de
îndrumare a vânătoarei. Şi mai sunt informat, că
părerile nu sunt tocmai unanime. Sperăm, însă, că
în cek din urmă, după lungi şi chibzuite studii, se
va găsi soluţia fericită.
Intre timp însă s'au luat dispoziţiuni legale toc­
mai în vederea înlesnirii formării fondurilor de vâ­
nătoare. Prin decretul lege publicat în Mon. Of. din
19 August 1938, se modifică art. 8, 11 şi 12 din Legea
vânătoarei din 1921, în ce priveşte arendarea tere­
nurilor comune, proprietăţile indivize ale obştiilor
de moşneni şi ale composesoratelor, a căror aren­
dare până acum se făcea de organele de conducere
ale numitelor proprietăţi. Modificările articolelor a-
mintite mai sus, i'aiu dreptul de arendare asupra a-
cestor terenuri din mâna organelor de conducere
rezervând acest drept exclusiv pe seama Direcţiunei
Vânătoarei, în condiţiunile prevăzute la art. 11 şi
12 modificate.
Transferarea dreptului de arendare a terenuri­
lor amintite mai sus. îşi are rostul. De multe ori,
ajungeau terenuri de pescuit şi de vânătoare în
mâini indezirabile, în dauna ocrotirii vânatului, ţi­
nând seama comunităţile proprietare, la arendarea
dreptului, de o singură cerinţă: partea materială,
pecuniară. Arenda celuia, care dă mai mult. Condi­
ţiunile de ocrotire, porţiunile-teren de refugii erau
trecute în contract, numai pentrucă erau tipărite în
contractul tip. La fel şi în cursul exercitării aretozii.
comunităţile proiectare, erau călăuzite de o singură
normă, aceia a plăţii arenzii la termin, evident, de
multe ori (pot afirma-în cele mai multe cazuri, şi în
dauna ocrotirii vânatului).
Prin noul sistem, comunităţile-proprietare,, nu
vor pierde nimic- întrucât Direcţiunea vânătoa­
rei va plăti proprietarului suma de arendă incursă,
după reţinerile legale. Astfel nimenea nu va fi pă­
gubi!. Dar va avea Direcţiunea Vânătoarei dreptul
să exerciteze un sever control asupra arendaşilor,
dând in arendă acelora, cari prezintă mai multe
garanţii pentru ocrotire.
Cu aplicarea acestei dispoziţiuni, Direcţiunea
Vânătoarea va putea proceda în fapt la formarea
fondurilor de vânătoare, după normele raţionale,
dupn im studiu temeinic, poate la faţa locului, după
coordonarea intereselor celor interesaţi
Este adevărat că alin. 3 din ari. 8 din Legea de
vânătoare modificată, credază un mic inconvenient-
lăsând proprietarului drept exclusiv de dispunere
asupra terenurilor mai mari de 100 hectare la şes
şi 1000 hectare la munte. Aceasta dispoziţie ar pu­
tea creia una sau mai multe insule în mijloc îl u-
nui teren- înţeleg in cadrele unui fond. O ştim din
praxă, că aceste insule sunt foarte păgubitoare din
punct de vedere vânătoresc. Bineînţeles ca şi aici,
beneficiarul fondului de vânătoare are posibilitatea
de a st înţelege cu proprietarii unor asemenea in­
sule. O mai ştim insă tot din practică că cel cu
dreptul, exploatează pe cel ce îl peţeşte, sau în caz
de neînţelegere, exploatează terenul său relativ r.iic-
în dauna terenului împrejmuitor. Aceasta penlrucă
suprafeţele de 100 hectare la şes şi 1000 hectare la
munte, sunt prea mici pentru a putea forma un te­
ren de vânătoare cu vânat stabil. Cred, ca ar fi ca­
zul, ca aceste suprafeţe să fie considerabil i îărite,
la de 3—5 ori cât se pretind a fi azi. In acest caz-
90% a litigiilor de azi s'ar tranşa prin dispoziţia le­
gală. Puţinele insule, cari totuşi ar rămânea, ar fi
puţin supărătoare, chiar dacă proprietà.\il lor nu
ar arenda dreptul său deţin;".torului fondului. 0 su­
prafaţă de 300—500 helctare la şes. şi de 301)0 5000
hectare la munte, sunt destul de in linse- pentru a
se putea face pe ele ocrotire şi exploatare raţionala.
Ce este în definitiv un fond de pescuit sau fond
1
de vânătoare'. 0 suprafaţă mai m a r t ' de teren sau
porţiune mai Lungii, delimitate de considerente bio­
logice, geografice, determinate de utilitatea, şi posi­
bilitatea ocrotirii şi a exploatării. Suprafaţa consi­
derabilă, este o condiţie sine qua nou. Rezonul?
Lecuirea unui neajuns, rezultat al terenurilor mici.
Terenul mic nu are un vânat stabil, ci migrator
după anotimpuri, după hrană, după linişte. Un ie­
pure scornit in timp de iarnă, sau un cerb speriat
în terenul de munte, în căutarea liniştei trece de­
parte peste graniţele terenurilor limitate de lege.
Proprietarul terenului mic îşi dă seama de acest
neajuns şi prinde ocazia întotdeauna, să împuşte
când vânatul trece de el. El nu are ce ocroti. Sin­
gura lui ţintă in conducerea terenului este recolta
 bogată. Să mi se creadă, că acesta este cel mai pu­
ternic motiv al sărăciei în vânat a unor regiuni, pe
lângă toate condiţiumle prielnice. Şi să se mai ştie
un lucru: aceste regiuni nu se vor popula cu vânat,
atâta vreme cât asemenea regiune va fi dărăburită
în petece inf.me de terenuri. Contnbue şi braconie­
rul şi alte motive — adevărat! Dar să s mai ştie,
e 1938- comasarea tuturor terenurilor de capre negre.
că pust'itorul cel mai mare în cele mai multe ca­
zuri este însuşi deţinătorul terenului mic.
Aşa fiind- formarea de fonduri mari, este sin­
gurul mijloc de repopulare a regiunilor sărăcite. Va
fi o dispoziţie ilegală? Se poate. Legalitatea ei se
mai poate discuta. Se nu se jite, că dreptul pro­
prietarului prin nimic nu va li ştirbit. Arenda o
încasează el. Numai administraţia arendării va fi
limitată, trecând asupra Direcţiei Vânătoarei.
Hotărât, că formarea fondurilor creiază ineal-
culabile avantaj ii pe seama vânătoarei şi pescuitu­
lui. Nu mai vorbesc de simplificarea procedurii. Nu
mai amintesc nici economia de timp şi speţe. Tere­
nuri cu suprafeţe mari ar ajunge în mâini demne
de încredere. S'ar creta un sistem uniform de ccro-
tire cu temeinice măsuri. Terenurile de refugiu după
sistemul de până aicium, chiar dacă se respecta opre­
liştea, era o măsură fictivă. Prea erau mici ca su­
prafaţă. Vânatul şi peştele este mobil, migrator.
Dacă este cruţat în terenul de refugiu azi, mâine
este prins alături, la câteva sute de metri. Formân-
du-ise fonduri din hotarele mai multor comune, ca
teren de refugiu se va putea destina terenurile alor
2—3 comune învecinate, sau la munte- mai mulţi
munţi mărginaşi. Oricât de migrator ar fi vânatul
cazul împuşcării lui în afară de terenul de refugiu,
se va reduce cu 95%.
Este adevărat, că formarea fondurilor produce
un fel de monopolizare a terenurilor şi prin aceasta
a vânatului. Cel ee a pus mâna pe un fond bun, va
căuta prin orice mijloace să şi—1 asigure pentru mai
mult timp. dacă nu chiar pentru toată durata vieţii;
aceasta prin prelungiri sau noui arendări. Terenul
ar deveni pentru alţi vânători inaccesibil. A r fi na­
tural să se creieze o iclasă favorizată a vânătorilor,
spre marea nemulţumire a marei mase a rămaşilor
pe dinafară. Acesta insă nu este un neajuns. întru­
cât se poate ieicui. Statul prin Direcţia Vânătoarei,
are în mână situaţia la toate arendările sau prelun­
girile. E chestiune de bucătărie internă. Statul poate
fixa orice icondiţiuni ea ocazia operaţiunilor de ob­
ţinere a arenzli. Intre alt©, poate condiţiona aren­
darea şi de participarea altor vânători. Sau poate
impune formare de societăţi. Repet, pentru lecuirea
acestui rău, se găsesc o serie de mijloace.
Astfel, se impune formarea fondurilor de vână­
toare, precum se impune şi menţinerea fondurilor
de pescuit. Aproape de 20 ani ne căznim, îndrumaţi
de o lege relativ bună, şi de organe sârguincioaise, să
progresăm în materie de vânătoare. In rare locuri
văd progres. Dar în multe locuri se observă scăde­
rea numărului vânatului. în alte părţi chiar dezastru.
Cele mai multe din râurile noastre de munte tre-
buesc repopulate, fiind săcătuite până la ultiroul
pescuţ, pentruica până mai recent având 20 de stă-
pâni, nu ave u nci unul.
a
Determinaţi de aceasta necesitate, se observă
un mare interes pentru formarea fondurilor. ^Fede­
raţia protectorilor şi vânătorilor de capre negre din
România" a hotărât în şedinţa sa din vara anului
Lucrările pregătitoare s'aiu făicait. Pentru grupa Ră
tezat s'au şi întocmit fondurile. Pentru c.ielalte re­
giuni de capre negre s'au strâns aproape toate datele.
Federaţia a procurat hărţi cu situaţia terenurilor de
până acum. Şi se va proceda în curând la comasa­
rea şi a restului masivelor, fonduri, eari vor fi su­
puse Diirecţiraiei Vânătoarei spre aprobare.
Mânaţi tot de utilitatea prezumată a fondurilor.
Uniunea societăţilor de vânătoare din judeţul Alba
cu sediul ân Alba-Iulia. a terminat lucrările de co­
masare, aprobând în adunarea generală din toamna
aceasta, participând la şedinţe, delegaţii tuturor so­
cietăţilor şi a tovărăşiilor mai mari. încadrarea în
fonduri de vânătoare a celor 170 comune din judeţ
Astfel s'au format 10 fonduri, cu mai multe sau
mai puţine comune, după însemnătatea societăţii
şi după nuimărul membrilor.
Sperăm că forurile vânătoreşti din Bucureşti,
ne vor da tot concursul, şi ne vor aproba propune­
rea Uniunii noastre. Aceasta cu atât mai mult, că
tovărăşiile şi terenurile particulare desfiinţate, înţe­
leg deţinătorii acestora, au înţeles necesitatea vre­
murilor, utilitatea măsurii, după ce ii s'a dat cuve­
nitele lămuriri, şi dupăce tot în Ceia şedinţa s'au
a
luat hotărâri princ'piale în ce priveşte dreptul de
exercitarea vânătoarei pentru viitor, în cadrele fon­
durilor nou înfiinţate, măsuri, cari asigură exercita­
rea vânătoarei p tru
en toţi vânătorii corecţi, în con-
diţiuni mult mai avantajoase ca în trecut.
Rămâne un singur lucru de rezolvit înainte de
formarea în drept a fondurilor: contractele exis­
tente în vigoare, ale tovărăşiilor şi particularilor
desfiinţaţi S'a studiat şi desbătut şi aceasta chestiu­
ne, cu participarea inimosului nostru inspector de
vânătoare dr. loan Victor Vancea, care dealtcum
a îndrumat prin sfaturile lui toată aceasta inovaţie,
şi s'a găsit formula juridică, pentru anularea con­
tractelor vechi, chiar şi acolo, unde arendaşul nu
s'ar învoi la cedarea, în cadrele fondului, a terenu­
lui deţinut, sau şi acolo, unde proprietarul ar face
rezerve.
Amintind, că în cadrele Uniunii noastre s'au dis­
cutat în câteva şedinţe toate motivele pro şi contra
formării fondurilor şi nomai după temeinice chib­
zuinţe am ajuns la soluţia menţionată mai sus. Sfă-
tuesc vânătorii din toate judeţele să procedeze la
fel. Dacă ar fi cazul, aşi putea publica în revistele
noastre modul nostru de procedare la formarea fon­
durilor în judeţul Alba.
S'ar putea discuta legalitatea? Ce să faci. când
orice măsuri sau dovedit ineficace până azi. „Ne­
voia călca legea". Dacă pentru a înlătura răul de
până acum, aceasta măsură se arată a fi singur sal­
vatoare, cred că nu trebue să mai stăm pe gânduri.
CONCURSURI-EXPOZITII CANINE IRapoartele de arbitiaj ale
D-liti C. A. V. POPBSCU)

L a expoziţia aranjată de 8. P. ( ' . Ii. H. in Timişoara, pe

terenul de exi>oziţio al acelei Societăţi, la data de 25 Sept. 19:iH.
am arbitrat următorii câni de vânătoare:

1. C A M D B A l t K T G E R M A N I . CU PĂSUL SCURT.
a) Câni:
So. eat. 2!). Hill de Severin. S. P. C. li. IL, 735, nasc. 3. V I .
1934. (Feldmaun von Grabfeldau S. P. C. R . E . 482 — Dolly V.
•lägerheim, S. P. C. R . 11. 497). Prăsitor Dr. I o a n Fekete. L u g o j .
Proprietar Francisc Hutzl, Deta.
Câne foarte bine legat şi proporţionat. de statură mijlo­
cie. T i p i e câne de muncă. De excepţionat <*>ada prea jos plantata.
Calificaţia: Excelent.
No. cat. 30. Lord, nasc. 15. X I I . 1936. ( F r i t e v. Heidemoor
S. P. (.'. 1{. li. 505 — A r a I I . ele Kistra). Proprietar Kmil Nadra.
Timişoara.
înfăţişare generală bună. dar pleoapele ochilor nu sunt
destul de bine alipite. Capul mai ascuţit, decât s'ar admite.
Pe bot pârul prea rar. Părul pe restul corpului şi culoarea.
Toarte bune.
Calificaţia: Foarte bun.
Xo. cat. 31. Fritz v. der Heide, S. P . C. R. R. 1262. oase
19. V i l . 1937. (Nestor v. Wiesengrund S. P . C, R. R. 499 _ Era
Artemis, S. P. C. lî. lî. 717). Prăsitor şi proprietar, (iheorghe
Holz junior. Timişoara.
Câne cu înfăţişare uobarbâteascâ. Timid, umblă pitit. Prea
slab iu oase. Picioarele posterioare cu uşoară statură de vacă.
Spinare înşelată.
Calificaţia: Duu.
b) Cutele.
\o. cal. 32. Flott » . d. Heide, S. P. C. R. R. 1264, nasc.
19. V I L 1937. (Nestor v. Wiesengrund S. P. C. R. R . 499 _ Era
A r t e m i s S. P. C. R. R . 717). Prăsitor Gh. H o l z jun, Timişoara.
Proprietar (iheza Drexler, Timişoara.
Expoziţia de câni din Timişoara 25/IX 1938 — Cel doi „ajl" al prăsitorilor
Este soră cu F r i t z v o n der Heide, prezentând aceiaşi ţinu­
de foxterrierl, dnll Tlberlu Pop, Timişoara şl Alrx. S. Kovach, Freldorful
tă timidă, cât şi înfăţişare generală. A r e ochi de culoare prea
nou, cu (oxterrlera păr sârmos „Borzvârl Kóvlrág" S. P. C. K. 856, cali­
deschisă. Mică în corp, cu oase prea filigrane. Părul şi culoarea fícala „cel mal bun foxterrier al expoziţiei". Proprietar Tlberlu Pop
sunt bune.
Calificaţia: liiinu.
2. P O I X T E I Î .
No. cat. 37. Tubo, nâse. 1937. Pro­
prietar I n g . A l e x a n d r u Scanavi, Banloc.
Câne de culoare albă cu pete maron.
Desenul simetric de i>c cap .şi forma ro-t-
dci, dau impresia eă ar avea între stră­
moşi şi un brac german. (Originea îi este
necunoscută). In general înfăţişare destul
de bună. câne mobil, viguros. Botul insă
netipic, ochii deschişi şi picioarele « a m
lipsite de arcnra.
Calificaţia: Foarte bun.
:;. S P . W I F L I COCKERI.
No. cal. 36. Don Juan. S. P. C. R. R .
1269. născ. 13. V I I I . 1936. Bubi-Lady. P r ă ­
sitor Dr. I . Korner, Bucureşti. Propr. D-na
Dr. F r . Csendcs. Timişoara.
A fost arbitrat şi anul trecut.
I'aii ficaţi a: Excelent.
No. cat. 58, Mufti (Frate ou Don Juan).
înfăţişare generală mediocră. Crupă
prea lunr^ă şi aşezată. Oase slabe. L a b e
ele iepure. Coadă neamputată.
Ciliificaţia: Hun.
II.
In ziua de 9 octombrie a. c , Socie­
tatea- Proprietarilor de Câni de Rassă din
România, sediul Timişoara, a fost aranjat
Expozl|l« de caini din Timişoara 25/IX 1938. Foxterter cu pâr neted, A d r i a Kobold, un concurs pentru câni de aret, pe tere­
M. F. T. XI 2681. Proprietar Tlberlu Pop, Timişoara nul de vânătoare „Dhiroda" (lângă T i m i -
şoa ra). pus In dispoziţie de filtro Soc. do Vânătoare ..Huber­
tus" din Timişoara.
Ca arbitrii nu figurat I)-nii ( i b . Holz. Timişoara; I n g .
Col. Szabó, Boiuş şi C. A . V . Popescu, F a g o t .
Prezenţi au fost 8 câni. din care 6 pre]>elicari germani

Expoziţia de câini Timişoara, 25 IX 1938 — Câne ciobănesc german A r n o Expoziţia de calnl, Timişoara 25 IX 1938 - Bernhardin ,Bodfl",
Scudlcrpark S. P. C. R. R. 580. Proprietar Alex. KOhn, Timişoara proprietar Ona Mlml Clgâreanu, Timişoara

cu părul scart şi 2 setteri englezi. Prăsitor Diisebek I . Salontu, proprietar şi e om ducător l'ngel-
Pe terenul do vânătoare ce aveam la dispoziţie se gă­ liirger Fr. Timişoara. Premiul III. <t.
sea puţin vânat, din can cauză cânii probabil nu au putut
Ari v. Uohatin s. P. c. EL U. 888 (Tel de lustra S. P.
dovedi in întregime calităţile lor, totuşi, in general pot spu-
ne, că. erau toţi câni bine antrenaţi, cu bune însuşiri natu- C. 1{. K. 895 — Ella A r t e m i s S. I'. C. B. B. 895). Prăsitor
rale. Aceasta dovedeşte şi faldul, că toţi itu putut fi premiati. Basc I). Timişoara, proprietar şi conducător Dengl Fr. T i ­
întrunind număr suficient de puncte. mişoara. Premiul III. b.
Premiile distribuite au fost
ui mătoarele:
FriVz V". d. Hieide. S. P. C.
R. B. 1262. (Nesor .'. Wie^engrund S.
P. C. 1!. lî. 499. Fra A i t e m i s S.
P. C. lì. If. 717). prăsitor IIolz Oh.
jnn. Timişoara, proprietar Drexler
(iheza Timişoara. conducător Hol/.
Oh. jun. premiul I. a.
Fritz v . Heidt-.noor S. 1». ( .
li. 1{. 51)5. IDrill v. Jagerbcim - Ara
de Bistru S. P. C. R. R. 483) prăsitor
Siitdri Eugen. Timişoara proprietar
şi condu că tor Schdn Francase, Reoas
( T i m i ş ) . Premiul I. l>.
Darling l'ieki. S. i*. C. U. 1!.
115«. (Cak \ . .liigorliaim M. 1!. t . a
18 _ Cerea Fulger M. 1!. C. 310).
Prăsitor i ) r Roxln A . (-râdea, pro­
prietar şi conducător Dimitriu Con­
stantin. Oradet. Premiul II. <i.
Heddn A i t e m i s , S. 1*. C. B. B.
338/b. (Trick S. 1>. ( ' . | { . I{. 7G5
lîăbi de Piatra Craiului S. 1'. <'. II.
I{. 763. (Prăsitor Fngclhe ger Fr. T i ­
mişoara, proprietar şi conducător
Biicbcr Fr. L u g o j . Premiul II. l>.
Dara \. Jagerhaim s. P. C, lî.
| { . 488 (Phiinim de Matra M. & O. Expozlfla N«tional* de câini, Arad 30/X 1938 Prepellcar german cu pâr scurt N e s t o r v,
S _ luiio de Bihor M . II. C.) a 44. Wlesengrund (S. P . C. R. R. T/a 4/a a), calificat „Excelent", premiul I
 I I . SETTEB1
L e a du V a l X o i r (West Down H a r y Helga du V a l
X o i r ) . Prăsitor D r Buttin ( F r a n ţ a ) proprietar şi conducător
.uoşandrei Minai, Câmpulung — Muscel. Premiu I.
J o l l y of Visdom (Porafon of Visdom Queen). P r ă ­
sitor Prof. lonescu Muscel, proprietar şi conducător Moşan-
drei M . Câmpulung-Musoel. Premiul III.
L a expoziţia naţională de câni, aranjată la Arad. in
ziua de 30 Octomvrie 1938, mi-au fost premiaţi 11 câni de
vânătoare, din oare 6 prepelieari germani cu părui scurt şi
5 bursucari. Numărul mic al cânilor de vânătoare este sem­
nificativ aci, ca şi în alte localităţi.
A m calificat cânii pe cum urmează:
Câni de aret germani cu mirul scurt::
a) Câni.
Nestor v. Wiesengruud S. P. ( ' . B . B . 499. Prăsitor
Fischer F . Timişoara, proprietară Dna Eugenia Dr. Eiben,
Baia de Criş. Calificat excelent, 94,75 puncte.
Pieki, proprietar E. Horowits. A r a d . Calificat foarte
bun, 75 puncte.
Intre vulpe ţi Iepure
In iarna aceasta, spre sară unei zile în care am
vânat cu goană câteva pâleuri de pădure, am băgat
bătăiaşii şi în un trestiş, care ne era In cale, şi în
care de obiceiu găseam vulpi. întreg trestiişul nu e
mai mare de un juigăr; poate nici aitât.
Au intrat gonaşii, şi în icâteva minute au scos
două vuljpi şi trei iepuri, care de sigur au dat dijmă
grea tovarăşilor vânători din jurul trestiei. Mara
întrebat apoi din nou, ouim se face că pot trăi într'un
loc atât de îngust cei mai mari duşmani, iepurele
şi vulpea? De multe ori vedem, cum într'un lac cu
totul mic, stau peste zi, adecă dorm alăturea aceşti
duşmani. Nici vulpea nu se dă îndată să prindă ie­
purele, şi şi iepurele rămâne liniştit şi nu pleacă să
îşi caute un loc de hodină mai îndepărtat de cocoa­
na vulpe. Doar este exclus, ca unul să nu ştie de
celalalt.
Explicaţia mi se pare a f i că vulpea cam ştie,
că riu prea poate prinde iepure mare şi sănătos, —
şi aceasta o ştie şi iepurele. Deci nici vulpea nu se
îndeamnă numai decât să vâneze după vecin, şi nici
acesta nu e tocmai îngrozit de gândul vulpea din
apropiere.
In legătură cu aceasta în viaţa mea de vânător
mina fost dat să văd câteva scene, ce pot fi intere­
sante.
Odată pândeam la ţapi, sus, într'un patul. Ace­
ste pânde sunt nespus de pline de farmec, văzând
vânătorul fel de fel de lucruri din viaţa animalelor
mari şi mici, pe care de altfel nu le prea observă.
Văd. deci, hupăind un iepure prin poiana la margi­
nea căreia pândeam. Se mai oprea, mai sta omuşor,
b) Căţele,
Juno. proprietar Heisler H . . A r a d . Calificată foarte
bună, 80 puncte.
Auri, proprietar Kelemen F., A r a d . Calificată foarte
bună, 77,30 puncte.
Dina. proprietar Col. Păunesou, A r a d . Calificată bună,
(57.5 punote.
Bursucari:
Drolly M a r o s g y o n g y e (păr lung), proprietară Dna 1).
Halâsz, Ai'ad. Calificat excelent, 92,5 puncte.
Makky, proprietar Weiss I . . A r a d . Calificat foarte bun,
82,5 puncte.
Tacsi, proprietar Frigyes A l . , A r a d . Calificat foarte
bun, 82.4 puncte.
K u k y , proprietar Dr. Eckstein, A r a d . Calificat foarte
bun, 78,75 punote.
Toţi trei cu păr scurt.
Taky, (pâr sârmos), proprietar Mihelyi V., Arad. Ca­
lificat bun, 51,25 puncte.
mai ronţăia câte o iarbă. Din marginea pădurii se
desprinde figura unei vulpi. Cu coada pe jos, întreg
animalul lipit de pământ, evident că se găsea în
mijlocul unei întreprinderi vânătoreişti. Iar linia în
care se prelingea ou nesfârşit de precauţi paşi miei.
se îndrepta spre iepure. Ce iepure prost! Uite moar­
tea la douăzeci de paşi de el, şi nici nu ia seama.
Ce se va întâmpla aici, mă întrebai, şi aşteptai -,eve-
nimentele''.
Deodată iepurele se ridică oanuşor. şi evident
priveşte vulpea. Alpoi se lasă din nou în labele dina­
inte, şi . . . ronţăe mai departe. Hotărât prost iepure!
Şi proştii trebue să piară. Aşa e porunca vieţii.
Vulpea dup "ce se opri o clipă, mai făcu câţiva
paşi spre ureahiat. Când ajunse abea la zece paşi-
iepurele sări trei copce mari şi se opri, privind spre
vulpe. Jocul acesta se repetă încă de trei ori. Când
în fine vulpea săturându-se de această manevră se
repezi după iepure, acesta o tuli spre pădure. Vul­
pea după el... dar abea făcu câteva sărituri, apoi-
evident în convingerea, că goana va fi zadarnică» a
renunţat şi a plecat grăbită spre holdele din apro­
piere, după vrei-o pradă mai uşoară.
Sunt convins, că iepurele a observat de curând
vulpea. Nu s'a deranjat însă decât .atunci când acea­
sta a devenit prea obraznică, ştiind iepurele, că.
ajunge să fugă şi când duşmanul va fi mai aproape.
A m văzut d© două ori — şi nu în goană, unde
sălbătăciunile de obiceiu leagă tovărăşia persecuta­
ţilor — trecând vulpea foarte indiferent pe lângă un
iepure. Şi nici acesta nu s'a speriat prea tare. Doar
drcă. s'a ferit au câteva sărituri.
Este posibil de altfel, că vecinătatea dintre vulpe
şi iepure să se întemeieze şi pe acea stranie lege de
bună purtare, care face în lumea animalelor să tră­ marea mea surprindere, două potârnichi, luându-şi
iască împreună animale ce de altfel sunt duşmănite sborul dinitr un tufiş, ce se afla abia la câţiva metri
de moarte. Aşa paseri cântătoare, care îşi fac cuib depărtare dej locul unde stăteam, lăsându-se apoi din
şi clocesc între vreascurile cuibului ulilor; aşa gâscă nou în lăstăriş, puţin mai la vale.
•cu gâtul roşu, care foarte adese îşi face cuibul în încercând să mă cobor în direcţiunea sbomiui
vizuini în care stă şi vulpea cu puii ei. S. R. luat de cele două paseri, din cauza terenului ne­
potrivit şi acoperit de grohotiş, — care la fiecare
V u l p i a r g i n t i i în p ă d u r i l e pas aluneca de sub picior, producând sgomot, — mu
din apropierea oraşului Târgu-Mureş am avut ^posibilitatea să le mai găsesc, mulţumindu-
In ziua de 14 Dec. a. c doi membri ai societă­ mă doară să înregistrez cazul, al cărui martor ocu­
ţii de vânătoare ,,Nimrod" din Tg.-Mureş, au avut lar am fost, şi să încerc a răspunde chestiunei pusă
deosebitul noroc de a împuşca în pădurile comunei de întâmplare.
Coronca. din apropierea oraşului, câte o vulpe ar­ Să fi fost oare două exemplare, în trecere prin
gintie. Norocoşii vânători au ieşit la vânat au câini munte, venite din regiunile mai joase, undei se gă­
baseto-eopoi. sesc diferite terenuri arabile, sau vor fi fost potâr­
Una -din vulpi era ţintuită în loc de către câini- nichi, — caz foarte rar, — cari au clocit şi scos puii
într'o tăietură a pădurii. Vânătorul aprojpiiindu-se şi în munte? Un răspuns precis nu pot să dau, neavând
văzând vulpea nu ştia ou ce vânat are de-a face. oca-ziunea să cercetez aoeil loc în mai multe rânduri.
După ce a tras în vânatul necunoscut, constată că Deşi problema a rămas nerezolvată, totuşi, cred-
este o vulpe care nu este ca toate vulpile şi aşa oetva că simplul falpt oa atare nu este lipsit de interes,
n'a văzut numai la gâtul cucoanelor. In după masa fiindcă lasă să deducem, că acest vânat autochton
zilei, camaradul său are şi el norocul să împuşte o regiunilor de colinieţ, dealuri şi mai cu seamă de
altă vulpe argintie. şes. ne rezervă câteodată surprinderea de a ne da
Mândrilor vânători, pe când se aprqpiau de casă. întâlnire şi în regiunile, unde nici nu4 bănuim măcar.
pentru a oferi blănile frumoase consoartelor lor, li Dr. Teodor Blagi, Rieni.
se explică de un alt camarad, că vulpile provin din
crescătoria dlui Pasco din comuna Coronca şi poartă Cum se l u p t ă mistreţii
la urechi un anumit număr.
De fapt, d. Pasco, profesor la liceul militar, are In una din primele zile ale lui Ianuarie din anul
o crescătorie de vulpi argintii în comuna Coronca trecut (1938) am fost martorul unei scene, care poa
şi a anunţat societăţile de vânătoare că în ziua de te să fie de interes pentru citiorii „Carpaţilor" şi de
13 Dec. a. c . i-au scăpat din cuşcă 5 vulpi. aceia o scriu.
Una din vulpi a fost prinsă apoi vie de către ţă­ Eram cu o samă de muncitori de pădure- pe
rani, într'o comună din apropiere, reifugiindu-se în care îi supravegheam la transportul unor lemne de
curtea unui gospodar. Toate trei au fost restituite foc, în o tăietură din întinderile mari de fag din
regiunea cursului de -m<& a Târnavei maici. Pe când
proprietarului.
stăteam lângă foc, slă mâncăm de amiazi mi-s'a pă­
Celelalte două, până acum nu sau găsit şi nu rut, că aud guiţat de porc. A m rămas atenţi, liniş­
se ştie unde şi care va fi vânătorul norocos să îm­ tiţi, şi nu peste mult am auzit din nou ţipăt ascuţit,
puşte şi el vulpi argintii. grohăit de porc, — un adevărat scandal. Zgomotul
Mux. Teban. venea dintr'o vale învecinată, nu mai îndepărtată dr
5—600 metri de noi. Deşi nu aveam arma la mine
P o t â r n i c h i la munte (totdeauna se întâmplă asemenea lucruri, când omul
In .cunoştinţa publică, potârnichia trece drept nu are arma da el!), fiind sigur, că în valea de colo se
ca o pasăre de câmpie, care îşi trăieşte viaţa la petrece o luptă între vieri, pe care aş fi vrut să o
şes. Şi aceasta presupunere este în parte şi îndrep­ văd — am alergat într'acolo- apoi ajuns în apro­
tăţită, deoareciei regiunile preferate de potârnichie piere şi condus de zgomotul tot mai lămurit, m'ani
sunt cele de şes şi deal, adecă locurile unde să gă­ apropiat cu mare băgare de seaimă.
seşte hrană şi adăpost contra răpitoarelor. Cercetea­ Din marginea destul d: abruptă a văii- vedeam
ză mai cu seaimă acolo, unde semănăturile (cultu­ bine coasta de dincolo, mai ales că pădurea tâinără
rile) se pârândează cu fâneţe, tufişuri, lăstărişuri _ şi era fără frunze şi destul de rară, iar pământul aco­
crânguri. Pe cât îi stă în putinţă, înconjoară regiu­ perit cu zăpadă. Indats am putut vedea ce se pe­
nile sterpe şi mlăştinoase- precum şi pădurile mari tece. Se luptau doi vieri. Nu de cei excepţionali, „ea
cu continuitate, ori munţii înalţi. în poveşti" — totuşi animalele în vrâstă bună, mari.
Cu toate acestea se întâmplă — e drept, că rare­ In jur ceata: câteva scroafe, bârlină godaci. Eir'au vre-o
ori, — ca potârnkibea să urce la o altitudine mai 8—10 şi nu păreau să fie prea interesaţi în lupta
mare decât cea obişnuită. voinicilor; zăceau unii. scurmau alţii. Cei doi vieri
Un astfel de caz mi-a fost dat să constat şi eu av'au o metodă de luptă curioasă Mai mult stăteau
personal, în vara trecută, în ziua de 6 August 1938, cap lângă cap. împingându-se lateral. Grija amân-
în următoarele împrejurări: dorora părea să fie, ca adversarul să nu ajungă cu
Pe când poposiam în vârful muntelui numit colţii mai înapoi de coaste. De câte ori unul înainta
, Măgura Fericii"' (face parte din masivul Bihorului, un pas- celalalt, rămânând tot lipit de duşman, se
ce aparţine M-ţilor Apuseni;, la o altitudine de 1107 retrăgea un pas, aşa- încât colţii celui care voia. să
metri şi mă desfătam in frumoasa panoramă ce se atace, să rămână tot în dreptul umărului lui. Amân­
de.sfăşocră înaintea ochilor mei. văzui deodată, spre doi parau loviturile cu spetele, cu umerii, ferind păr-
 iile moi de tăeturile pri­
mejdioase. Dec: tactica era
d i n partea celui care ata-
, a, să se desprmdă de apă­
sarea lăturată a celuilalt,
să avanseze încât să poată
da cu colţii în burta celui-
ladit. Cel care se apăra se
străduia să ţină cât mai ne­
încetat subt presiune pe
atacator, ca să nu aibă l i -
berta t ; a mişcărilor, i ar de
altă parte oferea lovituri­
lor umărul, adecă partea
apărată de piele şi crustă
mai groasă, şi unde na
sunt aproape de suprafa-
ţe organe vitale.
Această fază a luptei
era cea oare dura mai
mult. şi se repeta ma: des.
In vremea .acestei în­
cordări voiniceşti, mis­
treţii gâfăiau, grohăiau.
Apoi fără de veste se
despărţeau şi delà o dis­
tanţă de câţiva paşi se re-
pezeau din nou unul asu­
pra celuilalt. Aceiaş tacti­
că de apărare, cu umărul. Apărare care nu era fără încleştaţi cap lângă cap. nemeetând să se apese. P e
d e durere, dovadă, că la aceste momente se indica semne vântul a dus mirosul nostru (veniseră cu mi­
£ui!atul ascuţit- care se auzise departe. După acest ne încă doi oameni); deodată porneşte ceata, rupând
iureş, urma din nou încordarea luptei corp la corp. cu mare zgomot vreascuri şi zăpadă. Cei doi vieri
în tot timpul adversarii se învârteau încăeraţi, s'iau deacleştat şi au pornit şi ei după turmă. Poate
avansau şi se retrăgeau, aruncau zăpada din picioarele intenţionat, poate d'n întâmplare!: mergeau alăturea,
îneci date. Era o privelişte impresionantă, accentua­ la o distanţă de 3—4 paşi unul de altul. Aşa i-am
tă încă prin clăburii delà gura mistreţilor, coamele văzut, dispărând la vale, prin fundul părâului.
sburlite, aerul care pufnea în suluri din guri şi Am mers la locul luptei. Am găsit şi picături
rituri. de sânge, şi zrp-adă frământată in roş de sânge.
Deodată o scroafă aruncă narile în vânt. pe Am asistat la lupta vierilor cam un sfert de
sc-mne dă signalul de primejdie. ceas şi am rămas impresionat de sălbătăciunea ei,
Mistreţii- care zăceau, a,u s#rit în picioare. Toţi precum şi de isteţimea luptătorilor în atacurile şi
au rămas atenţi, nemişcaţi. Cei doi voinici rămaseră în apărarea lor. V. R.

[[(CÂRTI/REVISTEI
I I I I H I I I ! LI I I I I i I II H ! I i I I I H-l I I I I I | ! I I I I ! H | [

W . Majer—Maschee: Achtung, Gams! (Ed. I . Xeumajm —
Xeudamm. R m . 3.90). O carte pentru vânători, turişti şi
pentru toţi prietenii naturii. A ş a se caracterizează singură
această lucrare, adăugând pe bună dreptate, că nenumăratele
ilustraţiuni — fotografii şi desene — uu sunt m-ai de puţină
Însemnătate decât textul soris. Autorul nu este un vânător,
ci un alpinist pasionat. Din acest motiv e şi mai preţioasă
vorba lui, şi sensul cărţii redat în titlul ei: .,Atenţiune,
-
Capro negre! ' Deci un alpinist, un om oare are pasiunea
ascensiunilor tocmai prin terenele în care trăiesc caprele
negre, dă strigătul de alarmă: băgaţi de seamă turiştilor,
când umblaţi in tevene, care sălăşluesc caprele negre. I n
chip cu totul impresionant arată autorul împrejurările grele,
uneori tragice, între care trăieşte capra neagră, şi ceea-ce
însemnează pentru aceste animale, sa fie izgonite vara din
puţinele locuri de p;': sunat ce le-au rămas prin chiuiturile tu­
riştilor _ - iar iarna sfi fie alungate din locurile de adfipos-
tire pi-iu skiorii. care nu lasă necălcat nici un loc în c a r e
pot să intre. Lucrarea are intenţiunea să îndemne pe turişti
ţi alpinişti să îşi exercite sportul favorit aşa, încât să nu
aducă nelinişte şi stricăciune acelui vânat neîntrecut de
frumos. Fotografiile, care împodobesc cu prisosinţă această
carte, sunt cele mai interesante pe oare le-am văzut asupra,
caprelor negre. Dela capra cu iedul mic după ea, până l a
tapu'l care stă in vârful tancului, şi până la ceata de cincizeci
şi mai bine de capre negre care pasc liniştite, avem redaţi
in aceste fotografii întreaga viaţa acestui vânat. Câteva po­
vestiri bune din acel mediu încheie această lucrare p-re:i
frumoasă şi folositoare.
Ornithologische Monatsber'shte (Anul 45. pag. 189—91).
Remarcam studiul D-lui G. Eiethammer, p r i v i t o r la guşa
dropioilor (Otis ta-rda). Guşa aceasta e o formaţiune, de oare
nu găsim la nici o altă pasere. E o l ă r g i r e sferică' a gâtleju-
lui. cam la 8 om. deda cavitatea gurei. Această guşe — care
o găsim exclusiv la cocoşi — se desvoltă numai după deplina
maturitate a animalului. Această împrejurare dovedeşte în
sine, că a v e m a face ou o formaţiune sexuală secundară, cu
o gu.şe care nu are altă menire, decât ca în timpul joctrailor
de împerechere să se umfle, dând un aspect mai puternic,
mai impresionant peţitorului. Acest sac de aier al esofagului
nu trebue ec-nfundat ou alte formaţiuni asemănătoare. Unele
paseri (struţul, boul-de-baltă, porumbeii), bărbătuşii în epo­
ca împerecherilor îşi umple esofagul şi guşa obişnuită cu
aier, ca să formeze un obiect de rezonanţă pentru tonurile
chemătoare pe oare le dau. Guşa acestor paseri e un o r g a n
de nutriţie, care numai ocazional e folosit în jocul împereche­
rilor, pe când la dropioi guşa de care v o r b i m e una specială,
alta decât « e a în care adună grăunţele.
B. M. Shitkov: Elanul în U . R. S. S. (Zetoscbiift fur
Saugetere, V o i . 11). Datele prezentate de autor sunt cu atât
mai interesante, întrucât sunt primele, care privesc acest
-vânat din Rusia. După devastările făcute de revoluţie, când
mai ales în părţile Europene ale Rusiei elanii au fost deci­
maţi, ei azi cuprind vechile terene şi s'au populat chiar t e r m e
noui, ca de ex. cele mărginaşe ou Moscova. Autoirul pune
numărul olanilor din Rusia la 413—50.000. De sigur, cifră
susceptibilă de corectări, mai ales considerând imposibilitatea
de numărătoare sau de apreciare a animalelor care trăiesc
în pădurile seculare din T a i g a nordică şi din regiunea P e t -
ciora. Elanul din Siberia de Ost are multe asemănări ™ ^«1
canadian. E o subspecie impunătoare. A t i n g e , înălţimea de
2,35 metri, l a umeri, iar coarnele puternice au adese l ă r g i m e
de trei metri. Elanul din regiunea Ussuri e de un tip mai
suleget, ou coarne mai slabe, adese -f"--" lopeţi. Elanul se
îmblânzeşte uşor, şi devine un animal foarte ataşat omului.
Ou toate aceste nu este adevărat, că e folosit la călărie sau
la trasul săniilor. I n Rusia se vânează la apropiat, eu goana
şi cu cânii. E oprită vânătoarea tu ski, urmărind animalul
p e zăpadă cu crustă.
Manteuffel—Ledebur: „Fabian Bum". (Ed. E. Mayer —
JVIunehen. Volum în pânză Rin. 6,50). — Fabian Bum este
tipul profesorului de gimnaziu g e r m a n : cetăţean cu ochelari,
ou polobooelul de burtă, cu barbişonul şi chelia reglementară,
—. ou obiceiurile lui de paşnic cetăţean a orăşelului Bimmel-
burg, ceasurile de muncă serioasă, cele petrecute lângă crig-
l e l e de bere în societatea veselă dela crâşma „domnească".
Deodată, în pragul bătrâneţei, îl cucereşte deavolul pasiunei
de vânător. Citeşte „literatura" şi îndopat de teorie, iasă
pe teren, ca să aplioe normele absolutei coreotităţi vânăto-
xeşti. A i c i însă toate îi iasă pe dos. P ă ţ a n i i l e aoestui „co­
rect vânător" sunt cuprinse în versete spirituale, alăturea
do peste 400 desene minunate. Credem, că figura lui Ea­
bian Bum va rămâne între imaginele comice ale vânătoarei.
La Peche Sportive (Bruxelles, N o . 12/1938). M . Lainbus-
siere destâinueşte un „şiretlic al crapului" p r i n undiţă. După-
cum se cunoaşte, crapul se luptă voiniceşte, şi adeseori pune
pe pescarul sportiv în faţa unor g r e l e încercări. I I mai
ajută pe crap şi massa puternică a trupului său, cu care se
sprijineşte bine în apă, şi muşchii puternici, ce î i permit ac­
ţiuni de mare rezistenţă. Când crapul după o luptă vite­
jească simte, că nu poate să scape, spune autorul articolu­
lui — recurge la următoarea metodă: Deodată pescarul simte
sfoara moale, t r a g e de ea, sfoara cedează, vine. E sentimen­
tul cel mai rău: peştele s'a desprins din cârlig, a scăpat, —
la căpătai sfoarei nu mai e greutatea v i e . Pescarul se în-
şală, întrucât crapul e tot în cârlig, însă fără veste în loc
să tragă, a înotat în direcţia puterei care îl trage, venind
până aproape de suprafaţă şi astfel eliberând sfoara de
subt tensiune. P e când pescarul stă nedumerit şi plin de
scârbă, crapul se întoarce, zmâoeşt© ou toată puterea, şi une­
ori reuşeşte să scape. — S'a cerut părerea reputatului spe­
cialist american, Charles Ritz. asupra vergelelor de undit
fabricate din oţel. A răspuns: „ A m utilizat vara trecută
v e r g e l e l e fabricate din oţel la pescuitul cu năluca, la arun­
cat. Sunt excelente, ou eondiţiunea ca ele să fie de prima ca­
litate. Aceste sunt însă tot atât de scumpe ca şi undiţele din
bambus crăpat, şi totuşi nu sunt atât de agreabile ca aceste.
In ce priveşte undiţele de muscă, cele din otel sunt inductabil
mai puţin plăcute, şi in această materie vechile undiţe de
bambus nu pot fi înlocuite".
Recenziile revistelor „Der Deutsche Jäger",
„Wild und Hund" şl „Deutsche J a g d " din lipsă d e
spaţiu le vom da în numărul viitor.
Wildlife Management (Washington, X/1938). Starea-, T r a c y ,
Vansell şi Ben D . i i . publică un studiu referitor l a „ P r o t e c ­
ţia albinăriilox dela munte î m p o t r i v a urşilor, prrin împrej­
muire electrică". Stuiparii din regiunile de şes a l e Califor­
niei .au un sezon f o a r t e limitat. Din cauza aceasta se practica
pe o soară întinsă mignaţiunea sezonieră a stnpăriilor, ridi-
cându-se în regiunile muntoase. A i c i însă sunt ameninţate
de altă p r i m e j d i e : urşii, oare cu mare predilecţie cercetează
coşniţele g r e l e de miere. Stuparii se apără cu succes insta­
lând în jurul stupinelor împrejmuiri constatatoare din 4—5
fire de sârmă, aşezate la 15, 50, 80 şi 110 cm. înălţime conse­
cutivă, socotită dela pământ. Desigur, e m a i aşezată o plasă
de sârmă — obişnuită la împrejmuirile curţilor de g ă i n i
înaltă de 45 om., jur de jur. Sârmele şi plasa e electrificată
prin o baterie uscată de 6 volţi şi provăzută cu un între­
rupător, care dă la minută 30—50 l o v i t u r i scurte de v o l t a j
mare, eu un euirsnt m a x i m a l de 0.15 ampere. Nici-un xurs
nu rezistă aoestui mod de apărare şi sturpinile rămân ne­
dăunate de urşi. A v â n d î n vedere ieftinătatea instalaţiei, ar
putea f i făcute încercări şi la noi, pentru a feri oulitari, etc.
de atacul unor animale patrupede. Bonett, L o g a n şi H e n ­
drickson, dasetriu metodele p o t r i v i t e pentru numărătoarea pre­
peliţelor. I n un teren tipic, dinainte stabilit se caută ou
daamănunitul prepeliţele cu un bun câne prepelicar, dimineaţa
când e rouă abundentă. P r i n repetarea acestor numărători,
vânătorii pot stabili numărul normal, şi deci pot să p o t r i ­
vească măsurile de proteciţie şi de vânătoare. Când un teren
are 80% a stocului normal, vânătoarea poate începe.
Pennsylvania Game News (Harrisburg Pa. N o . X/1938).
E. TT'. Given tratează într'un articol primejdia pe oare o
reprezintă ounoscuta şi g-rava boală a unor rozătoare (în
deosebi a iepurilor) tularemia pentru vânător. Omul poate
contracta boala direct dela animalele bolnave, sau prin m i j ­
locirea muştelor, a căpuşelor şi a purecilor. Dela om la om
nu se transmite. Autorul descrie simptomele şi lesiunile cau­
zate de boală la om, şi metodele de profilaxie.
L e Saint-Hubert (Paris, X o . 12/1938). Dl. A . A n d r i e u x . va­
loros colaborator al revistei, atât ou piana. cât şi cu condeiul
de desenator, semnează un articol referitor la nişte căpriori
11
cu ooarne „bizare", adecă anormale. Articolul cuprind unele
lucruri, pe care nu Ie prea putem cuprinde în noţiunea co­
recţi taţii vânătoreşti, aşa eram o socotim noi. De ex.: Se î m ­
puşcă căpriorul la 5 Ianuarie, pe când are încă evident —
abea răsărite şi Sn moţ. A p o i , autorul îşi arată regretul pen­
tru un căprior împuşcat la începutul goanei (eu câni), adevă
rata plăcere vânătoreasoă fiind să se împuşte după-ce a fost
învârtit de câteva ori . . . Kl-se descrie un căprior ou coarne
anormale astfel: , , . . . aviea un al treilea corn, care îi pornea
din mijlocul frunţii. . . . Era cred, că era căpriorul meu
dinainte cu doi ani, pe care glonţul meu nu 1-a lovit în
corn (după cum credea înainte autorul — N R . ) , ci 1-a atins
oblio, în partea de sus <a frunţii, lezând osul şi provocând
creşterea cornului al t r e i l e a . . . " I n literatura, care ne stă
la dispoziţie, nu am găsit o asemenea părere referitor la
cauza creştere! unui al treilea corn. Baronul P i e r r e Co­
che descrie foarte v i u o vânătoare de cocoşi de munte în
«Iugoslavia. Farmecul primului apropiat de cocoşi se oglin­
deşte minunat în această descriere. Autorul redă cântecul
cocoşului în felul următor: „tik . . . tik . . . t i k u t . . . t i k u t . . .
tikut, tikut, t i k u t . . . tik! Tsiuiiii, tsiuiii, tsiuiii". E bine? —
A . Chaigneau, recomandând mai multe metode pentru stâr-
pirea ciorilor, arată superioritatea strichninei, ea mijloc de
otrăvire, faţă de fosforul recomandat de germani mai ales. —
Contele A . de la Chevasnerie, descriind colecţia de trofee a
decedatului Duce d'Qrtleaiis. acum aflătoare l a Museum Na­
tional d'Histoire Naturelle din Paris, face pomenire între
piesele din această exta-acwdinairă colecţie şi de „berbeci de
Transilvania, cari coinstituesc rarităţi, chiar piese unice în
lume". Oare e vorba de Transilvania noastră? Şi atunci de­
spre ce berbeci (anoutorns de Transsylvanie) poate fi vorba?
Verosimil o eroare!
Jagd und Hege (Timişoara, X o . 9—11/1938). Greutăţile
materiale inerente editării unei asemenea reviste explică
numărul triplu al excelentului nostru confrate din Timişoa-
ra. M a i apropiat ni-se arată greutăţile aceste în editorialul
acestui număr, care anunţă, că în cazul, dacă nu se v o r
găsi încă noul abonaţi plătitori (de cei ce vreau să citească
gratuit ar avea destui!), revista îşi v a sista apariţia. Se fac
dureroase constatări: cei m a i mulţi vânători nu se gândesc
la altceva, decât la preţul cu care pot vinde iepurii. Salva­
rea acestei reviste depinde se spune în acest editorial —
de posibilitatea de a se găsi 50—60 noui abonaţi. A r f i mare
păcat, dacă din cauza acestui băgatei număr de abonaţi lipsă
ar înceta revista. D a r în aceeaşi v r e m e ne întrebăm, oare
între vânătorii de naţionalitate germană dela noi, nu se gă­
seşte unul-doi, care să plătească deficitul revistei — deficit
foarte mic, abea 40.000— L e i în trei ani? Cunoaştem aseme­
nea vânători, cărora î n t r a d e v ă r nu le-<ar pricinui nici-o greu­
tate —. faţă de averea pe care o au — să salveze revista
timişoreană! Remarcăm din acest număr: U n articol, care
se ocupă ou duşmanii iepurelui, insistând asupra pagubelor
mari pe oare le fac în pui uliul g ă i n i l o r (porumbarul), nc-
vâstuicile şi ciorile. H . G. ajunge l a eoneluziunea. că e
greşită părerea, că la vânătorile de iepuri la picior se î m ­
puşcă m a i multe iepuroaice, care „rabdă" mai bine. I n schimb
aceste vânători, repetate des pe acelaş terilor, duc l a extir­
pare. Dl. Maxiinilian Neumann face o comparaţie între
Cerna veche şi cea de azi din punct de vedere al pescuitului
sportiv. A j u n g e la eoneluziunea, că măsurile luate până a-
cum pentru repopularea acestei splendide ape sunt insufici­
ente, întrucât numai oprirea pescuitului pe 2 ani nu aduce
nici o ameliorare, câtă v r e m e nu există o acţiune de intensă
colonizare, o pază efectivă şi eliminarea stavilarelor care
opresc circulaţia, peştelui. O mulţime de informaţiuni şi
sfaturi vânătoreşti compleotează acest număr, care am dori
să nu fie cel din urmă, ci cel din care să pornească renaşte­
rea financiară a bunei reviste timişorene.
L'Eleveur (Paris, Num 2724—2726). In eâitarMaii -revistei,
Dl. A . Rohard constată dispariţia potârniehilor din cele m a i
multe terene de vânătoare franceze. După o iarnă foarte
uşoară, ou zăpadă puţină, după o p r i m ă v a r ă fără îngheţuri
târzii, după mulţimea cuiburilor şi a pâlcurilor ou pui mici,
ce au putut f i observate la începutul verii, cu drept cu­
vânt se puteau aştepta vânătorii francezi l a o recoltă bună.
In schimb, au una mizerabilă. A u t o r i i examinează toate cau­
zele presupuse: migraţiune, braconaj, pierderi prin înveni-
narea cu grânele o t r ă v i t e contra rozătoarelor, etc. şi ajunge
la eoneluziunea, că o cauză alta, necunoscută, trebue să
existe, şi în aflarea ei cere părerile celor ce au praxă în
materie. I n t r e cauzele combătute de autor nu vedem boala,
epidemia: una care adese face r a v a g i i î n potftrnichi şi cele­
lalte galinaoee sălbatece. — Dl. E m i l e Bacelon ne vorbeşte
despre urşii din P y r i n e i i Francezi, pentru împuşcarea cărora
autorităţile franceze au pus premii de 500 franci de cap de
urs! Cu toate că se limitează numărul urşilor. . . premiaţi
la patru pe an, nu înţelegem această măsură. într'o ţară,
unde ursul e o raritate, şi şi de altfel prigonit de moarte de
cel mai mare duşman al lui, inexorabil, nemilos: cultura.
N e mirăm, că nu intervine C. T. C , care îşi are sediul în
Paris chiar. Daunele pe care le pricinuesc cei câţiva urşi
în turme, pot fi acoperite de altunde, şi la nici un caz nu
sunt atât de insuportabile, încât să justifice această adevă­
rată sentinţă de moarte pronunţată asupra acestei specii, în
agonie şi altfel în ţările apusene.
The Field (London. N o . 44S6). Subt pseudoninm! ..Pis<:a-
tor Senior" un evident bun cunoscător a l problemelor pescă­
reşti, încearcă să T-âspundă la întrebarea: de ce atârnă mă­
rimea păstrăvilor! Intr'adevăr, s'a constatat, că sunt ape
mult îngrijite, care nu conţin niciodată păstrăvi d e dimen­
siuni „respectabile", să zicem peste Vs kg., iar alte ape pes­
cuite intensiv, ne dau exemplare de mărimi frumoase Poate
să f i e î n legătură cu mulţimea peştilor, şi deci cu hrana ne­
îndestulătoare? — dar sunt ape cu peşti puţini şi cu hrana
multă, care nici-când nu cuprind peşti frumoşi. Autorul
abandonează complect ideea de a pune în legătură mărimea
peştilor cu mulţimea lor, adăugând, eă canibalismul păs­
t r ă v i l o r mari este încă un factor de balansare a numărului
ou posibilităţile de hrană. A j u n g e la eoneluziunea, eă mări­
mea păstrăvilor depinde aproape exclusiv de natura apei.
adecă de particularităţile ei chimice. Aduce o serie de exem­
ple din A n g l i a , pentru a întemeia părerea, ca aciditatea sau
aloalinitatea apelor e determinată în aceasta materie. Con-
eentraţiunea hydrogen-ionică ( p H ) adecă determinarea alca-
linităţii resp. acidităţii poate fi stabilită prin o simplă cer­
cetare elorometrică. Cu cât o apă e mai alcalină, cu atât e
mai proprie pentru a creşte în ea peşti mari, putând aceştia
să desvolte mai uşor scheletul e t c , mai ales conţinând apa
calciu în măsură accentuată. — L a aceste stabiliri ale auto­
rului englez, fără a intra în o temeinică examinare, am mai
adăuga o observaţie, oare pare a infirma — cel puţin în
parte — cele expuse: A p r o a p e fără excapţiune, apele mici
cuprind peşti mici, cele m a r i având avantajul păstrăvilor
mari şi uriaşi. E o poruncă a mediului, chiar dacă apele
mici ar avea puţini ]>eşti, multă hrană, deci ar putea da
alimentaţie bogată şi unor păstrăvi mari. I n apele mici.
păstrăvii cresc până la o lungime, ce abea întrece pe cea
„ l e g a l ă " şi se închircesc acolo, fără a ajunge dimensiuni
frumoase. Şi aceasta indiferent de natura chimică a apei.
Oare nu a v e m un fenomen p e oare l-am putea asemăna cu cel
al „faunei insulare", adecă a tendinţei faunei din insule, de
a scade în trup, formând subspecii mai mici, faţă de cele
continentale. Cum e de ex. fauna Madagaskarulni faţă de
cea a Continentului African, etc.
Revista Vânătorilor ( N o , 11/1938). Revista reproduce —
şi bine face! — prea documentatul articol al D-lui Dir. gen.
al Vânătoarei N . Săulescu, apărut î n „Universul", subt titlul
..Vânătoarea-sport, vânatul-avuţie a ţării". Titlul arată tema
acestui articol, autorul aducând date şi argumente puternice.
scoase din bogăţia cunoştinţelor şi a experienţei sale. Dl.
Roland Schneider-Snyder scrie despre „ F a z e l e tragerei cu
arma ghintuită", arătând prin îndrumări scurte şi multe
ilustraţiuni modul corect şi modul greşit de vizare, prin
căutare şi viză. prin lunetă. Ni-se par unele ilustraţiuni ne-
ooncludente (de ex. f i g . 5, f i g . 8), sau insuficient de p r e g ­
nante. — Dl. A n t o n Oprescu î n v i e peripeţiile şi peisagele
urnei „vânători domneşti" din v r e m e a lui Const. Mavroeordat.
aranjată de Serdarul Oueiuc în regiunea Suceava.
I h 12 Decemvrie a murit în B a v a r i a imul dintre cei
mai cunoscuţi autori cinegetici germani. Hegendorf (Ludovic
M a r e y ) . Născut în Viena, în anul 1872, a scris câteva lucrări
de ocrotire a vânatului şi din domeniul ehinologiei, care sunt
considerate deja ea unele clasice. Cităm: „Der Gebrauchs
hund", „ D e r Hnnd nach dem Schuss". ..Richten und Fuhren"
..Die Znkunft dem Fasa,n".
***
I n regiunea Câmpiei Ardelene vulpile sunt infectate
de râie. Abea a căzut la vânătorile din toamnă vre-una care
să aibă blana utilizabilă.
***
Cânii ciobăneşti din Pirenei sunt una din cele îm-i
frumoase rase de câni: cu talie enormă, păr mătăsos, curat
alb, nasul şi ochii negri. I n teatrul Sadler's W e l l s din Lon
dra „joacă" cu enorm succes doi asemenea câni, ambii şain-
pioni, K o p de Careil şi Bărbat de Fontenay, aparţinând
Doamnei Harpetr. Cânii intră la sfârşitul primului act din
„Tannhăuser". în scena de vânătoare, splendizi, g r a v i , serioşi,
netulburaţi de luminile orbitoare, de muzică, de aplauze, suni
chemaţi la rampă sară de sară de mai multe ori. Unul e con­
dus de celebrul tenor dela Opera din N e w - Y o r k . Arth
Caruon.
** *
L a începutul lui Decemvrie a murit francezul E m i l e
Floch, un modest ceasornicar, devenit cunoscut în toată lumea
printre iubitorii de animale in urma facultăţii lui extraordi­
nare de a îmblânzi animale sălbatece.
Se citează câteva cazuri „ m i c i " , dar foarte interesante:
I n opt zile Floch a îmblânzit o broască în aşa fel, încât
când a strigat venea ţupăind la el, îşi cunoştea numele, şi
mânca muşte din palma omului. Patru-oinci rândunele îl
urmau în plimbările sale dealungul străzilor oraşului, se în­
torceau eu el acasă, se aşezau pe mâna lui, chiar şi î n p r e ­
zenţa unor oameni streini. O potârniche îl urmărea la călcâi
când ieşea la plimbare.
A v e a o rândunică, cu care mergea la pădure şi o
slobozea să vâneze în v o i a ei după gâze. Când o chema.
venea deîndată şi intra ia locul ei: în buzunarul stăpânului.
O v i d r ă îi era lui Floch cel mai credincios câne, iar o
bufnită făcea hazul vizitatorilor, purtând eu seriozitate oche­
lari si o capă de doctor.
***
P r i n Decizia Ministerială delà Jurn. N o . 28916 din 26
N o e m v r i e 1938, Dl. Profesor Dr. Alexandru Pop, delà Uni­
versitatea din Oluj, a fost numit Inspector onorific de Vână­
toare al Ţinutului Someş.
** *
Revistele de vânătoare din Ungaria constată cu părere
de râu, că în toamna trecută nu s'au prezentat oaspeţii
vânători din tarile streine, ea să împuşte gâşte în regiunea
Dobriţinului, ş i . . . să cheltuiască sumele fabuloase de pa­
rale, pe care le lăsau acolo anii trecuţi. Intr'adevăr, după o
serie de ani de belşug în recolta d e . . . oaspeţi streini, a-
cestia pe semne caută distracţii mai înalte decât cele pe care
le poate oferi regiunea de mlaştină din Ungaria. O revistă
serie: „Trebue să constatăm, dureros, că putem considera
complect încetat turismul vânâtoresc, care aducea atâtea pa­
rale streine în Ungaria. Nu numai englezii, americanii de
anii trecuţi au lipsit acest an, dar nu au venit nici oaspeţii
din statele Europei Centrale, care de altădată năpădeau. Nu
au fost decât două mici societăţi streine, care au v â n a t anul
1 mijloace materiale le permit cheltueli importaaite. Faţă de
acesta la gâştele de pe H o r t o b á g y ' .
***
Guvernatorul regiunei nordice Finlandei organizează
a
o vânătoare de lupi, în dimensiuni, cum încă, nu s'au mai
văzut. Deoarece lupii s'au înmulţit peste măsură, făcând
enorme pagube, s'a hotărât să se aranjeze în aceeaşi zi
goane, care să cuprindă întreg terenul regiunei nordice. Toa­
tă regiunea se împarte în postaţi, date în g r i j a căte-unui
specialist, i a r vânătorii şi locuitorii satelor în ziua anumită
v o r fi datori să vâneze, câte-un asemenea teren. Se sperează,
că în acest fel se va reduce numărul lupilor.
***
Se observă in toate terenele de munte delà noi o în­
grijorătoare înmulţire a lupilor. De pretutindenea aceeaşi
veste: lupii au început să sfâşie vânatul nobil. Combaterea
plagei lupilor e o problemă grea, mai ales dacă v o i m să
eliminăm stricnina dintre mijloacele de s t â r p i m Să nu ui­
tăm, că nicâiri nu se găsesc curse într'adevăr bume pentru
lupi. Germania, î n urma prohibiţiei utilizării curselor cu
talere, nu mai fabrică de aceste, i a r greutăţile de import
pe care le întirmpină comercianţii noştrii formează a doua
prohibiţie.
***
„ T h e F i e l d " publică o informaţie, oare ar pare inven­
tată, dacă nu ar f i semnată de un cunoscut membru al
Casei Lorzilor, Dl. E. Gordon Lennox. O redăm în tocmai:
„ I n toamna aceasta am petrecut câtâva vreme, ca de
obiceiu, în Scoţia, în apropierea, moşiei mele strămoşeşti. A i c i
ml-s'a spus, că o oaie s'a împerechiat cu un căprior. A m
fost informat, că acest căprior de doi-trei ani iasă spre
seară din pădure şi paşte împreună ou oaia. Trebue să măr­
turisesc, că -am fost foarte neîncrezător faţă de această po­
vestire, până când înainte cu câteva zile am văzut acest
hibrid, care umbla ca un miel după capră. E un animal
foarte curios. A r e culoare brună închis. Partea dinainte a
trupului e de oaie, cea dinapoi seamănă mai mult a căprioa­
ră. Capul e mai negricios decât al oilor şi cu mult mai
fin, mai îngust. A n i m a l u l e foarte sperios, şi are mişcările
precis ale căprioarelor. După cum mi-s'a spus, acest pui e
al doilea de felul acesta".
***
A t r a g e m atenţiunea cetitorilor noştrii, care au greu­
tăţi ou procurarea permiselor de port armă şi de vânătoare,
că deriziunile „comisiei locale de colaborare", care hotăreşte
asupra cererilor de acest fel, nu sunt definitive, ci pot f i
atacate cu apel la „Comisiunea de A p e l de pe lângă Servi­
ciul Vânătoarei". Această comisiune de apel a fost înfiin­
ţată prin deciziunea Ministerului de Interne N o . 19928 1938
şi se compune din câte-un delegat al Ministerului de Interne,
al Statului Major, al Siguranţei generale, al Insp. gen. al
Jandarmeriei. Comisiunea e prezidată de Dl. Nicolae Său-
lescu. Dir. gen. al Vânătoarei, iar secretar îl are pe Dl. I n g .
Ceauşu delà Serviciul Vânătoarei.
După cum am anunţat la timpul său, p r i n o deciziune
ministerială s'a f i x a t taxa permisului de vânătoare pentru
streini, neoetăţeni români, la suma de L e i 5.000 L a Servi­
ciul iVân.ăitoaj'ei au sosit d i f e r i t e înltimpinări i n laoeastă
materie, şi din ţară şi din străinătate, cerând micşorarea
acestei taxe. A s t f e l s'a luat î n desbatere din partea Consiliu­
lui permanent de vânătoare această chestiune, şi după ample
disouţiuni a fost adoptat proiectul intermediar prezentat de
Dl. Inspector general al Vânătoarei I n g . A u r e l Comşia. Con­
siliul propune, oa începând delà 1 A p r i l i e 1939 să se elibereze
pentru streini trei tipuri de permise de vânătoare; tipărite
în româneşte, f-ranţuzeşte şi nemţeşte, şi anume: a) Un tin
autorizând vânătoarea timp de patru zile consecutive, având
costul L e i 800.— Acest fel de permis nu poate f i obţinut
decât odată într'un an. b) Un tip de permis pentru zece
zile, cu preţul de L e i 2000. reînoibil în aeelaş an de către titu­
lar, c) Permis pentru un an întreg, ou preţul de L e i 4000.
Celelalte dispoiaiţinmi ale Jurnalului GonsMiului de M i ­
niştri 1035 din 24 M a i 1938, p r i v i n d chestiunea permiselor de
vânătoare pentru streini, rămân în vigoare.
Credem, că Ministerul v a aproba aceste modificări.
Din partea noastră credem, că ar f i trebuit menţinut
sistemul vechiu, adecă t i m p unitar, ou taxa d e L e i 5.000
Aceasta din următoarele m o t i v e :
1. I n România nu v i n să vâneze decât streini, a căror
cheltualile de călătorie, d e terem de vânătoare, etc., pe oare
le isuportă normal aceşti streini, taxa de L e i 5.000, nu e
una prohibitivă. 2. Sfatul, în cazuri excepţionale, poate să
facă scutiri. 3. Fondul de vânătoare, adecă vânătorii români
aduo m a r i sacrificii pentru ridicarea vânătoarei l a noi. E
numai just, ca streinii să contribue cu o sumă mai m a r e la
aceste cheltueli. 4. I n alte state streinii plătesc t a x e cu mult
miai mari. Astfel, de ex. în Germania, taxa permisului pentru
streini este 300 mărci, adecă peste L e i 12.000 5. Experienţa
anului trecut (1938) arată, că numărul streinilor, oare au
vânat la noi, a crescut, cu toată taxa de L e i 5.000 şi cu
toată situaţia internaţională tulbure din toamnă, oare oprise
pe mulţi streini la vetrele lor.
***
Consiliul permaneiat de vânătoare s'a sesizat de faptul,
că în diferite regiunii ale ţării au apărut de nou ursarii,
dând cunoscutele detestabile spectacole. I n R e g h i n au fost
legitimaţi ţ i g a n i i ursari, şi s'a constatat, că e i „funcţionea­
ză" în temeiul u n u i . . . permis, dat de un funoţionair al
Ministerului de Imiterne. Consiliul a făcut intervenţie pentru
anchetarea cazului şi in aceeaşi v r e m e a delegat pe Dl. I n g .
Ceauşu, ca până la 15 Ianuarie să întocmească un referat
privitor la definitiva lichidare a acestei chestiuni a ursarilor,
făcând propuneri pentru despăgubirea lor şi pentru aşezarea
urşilor scăpaţi de bunii lor stăpâni.
***
I n Monitorul Oficial N o . 289 din 12, X I I . 1938, a apărut
hotărârea Consiliului de Miniştri, din 28 Noam v r i e 1938, prin
care se arată ce atribuţiuni au fost delegate D-lor Rezidenţi
R e g a l i din competenţa Min. A g r i c u l t u r i i . Reproducem textele
p r i v i n d vânătoarea şi pescuitul î n apele de munte:
A r t . I I . — I n virtutea art. 63, alin. c) din legea A d ­
ministrativă se deleagă D-lor Rezidenţi Regali, fiecăruia din
Ţinutul respectiv, următoarele atribuţiuni de competinţa M i ­
nisterului A g r i c u l t u r i i şi Domeniilor.
D ) Referitor la pescuit.
a) A p l i c a r e a l e g i i pescuitului.
b) încurajarea refacerii iazurilor şi asanarea terenu­
rilor mlăştinoase.
F ) Referitor la vânătoare.
a) A p l i c a r e a legii pentru protecţia vânatului şi regle­
mentarea vânătoarei şi a legii pescuitului în apele d e munte;
b) Poliţia vânatului şi a pescuitului şi aplicarea sanc­
ţiunilor provăzute de legile de mai sus;
c) Recunoaşterea paznicilor privaţi pentru vânătoare
şi pescuit, pe baza avizului Inspectoratului Judeţean de Vâ­
nătoare;
d) Eliberarea autorizaţiilor de a lua parte la licitaţia
arendării dreptului de vânat şi pescuit;
e) Judecarea apelului în contra refuzului prefecturilor
de a elibera permise de vânătoare sau pescuit.
Aceste dispoziţiuni, cam sumare, au nevoe de o preci­
să expliciaţiune pentru a putea f i aplicate fără paguba
serviciilor.
 I n ziua de 29 Decemvrie, pe g e r şi zăpadă mare, a'
fost văzut un cârd de gâşte sălbatece — nouă bucăţi, —
lângă Târnava-mică, în apropiere de Blaj. Lucru neobişnuit
atât de târziu iarna.
***
L a 23 Decemvrie 1938, seara pe la orele 6, o căprioară
luata la goană d e doi lupi, a intrat în satul Feleae, lângă
Cluj. L u p i i nu s'a lăsat de « a şi au gonit-o printre gTădinile
şi casele din sat. I n desperarea ei căprioara a sărit î n curtea
unui ţăran, si văzând lumină l a fereastră, a încercat să sară
pe geam în casă, spărgând geamul. Nereuşind să sară în
casă, a ieşit dam curte şi a fost sfâşiată de lupi într'o gră­
dină din apropiere. Gazul e interesant nu numai fiindcă ca­
racterizează persistenţa lupilor, dar e uin nou document, că
animalele la miare strâmtoare, eu deosebire mânate de lupi,
caută scut în lapropiereia omului. încercarea de a intra îii
casă, e una extraordinară, asemănătoare căreia nu am mai
cunoscut. Oazul e autentic controlat şi d e noi.
***
I n ziarele din 17 Decemvrie a apărut o informaţkuie
despre o nouă luptă între o patrulă de jandarmi şi o haită
de lupi, care a atacat oamenii. I a t ă de ex. textul acestei
inform aţinui, după unul din ziarele care au dat ştirea:
„ L U P T A J A N D A R M I L O R D I N MOOIU CU H A I T E L E
D E L U P I . (Cluj, 16). Odată ou înăsprirea timpului şi căderea
primilor fulgi de zăpadă în diferite regiuni ale judeţului şi-au
făcut apariţia haitele de lupi înflămânziţi. A l t f e l i e r i noapte,
o patrulă de jandarmi, circulând între Mooiu şi Oaian-Cluj,
în apropierea pădurei comunale Oămăraş, >a fost atacată de
o haită de lupi. Jandarmii făcând uz de arme, au reuşit să
împuşte 4 fiare şi sa fugărească restul haitei. A u t o r i t ă ţ i l e
au luat măsurile cuvenite pentru apărarea populaţiei rurale
pe drept cuvânt foarte îngrijorată, din cauza apariţiei prea
timpurie a lupilor".
A m făcut investigatwini, pentru a găsi ce este adevărat
din această ştire. Dl. Dr. L . D . din Moeiu n e scrie urmă­
toarele: „Chestia cu lupii împuşcaţi de jandarmi între Moeiu
şi Oluj a o simplă născocire. Nici-un jandarm nu a împuşcat,
ba nici nu a văzut nioi-un lup, — din simplul motiv, că pe
aici nu sunt lupi. M ' a m interesat deaproape d e chestiune ca
să pot avea date autentice. A m aflat şi isvorul acestor fel
de ştiri. Şeful serviciului de informaţii delà Legiunea de
Jandarmi face asemenea glume, păcălind pe gazetarii care
trec pe la el şi voesc să găsească neapărat noutăţi. Astă v a r ă
de asemenea i-,a păcălit şi a apărut în gazete, că într'o fân­
tână din comuna Boteni a fost prins un peşte lung de 2
metri şi jumătate . . ."
Deci nici de data aceasta lupii nu au binevoit a seirvi
contraargument adevărului, că aceste f i a r e nu atacă pe o m
( v i u ! ) şi că toate poveştile înfiorătoare despre oameni mân­
caţi de lupi s u n t . . . poveşti. Doar dacă omul a murit înainte,
îngheţat de ex., va fi fost mâncat de lupi.
* **
0 nouă întrebuinţare a câinilor: Sunt drenaţi să caute
şî s ă . . . ponteze de subt covorul gros de frunze uscate tra­
tele, căutatele ciuperci ale gurmanzilor.
***
I n institutul de creştere din Carspaeh, Alsacia, unde
primesc educaţia câteva sute de fetiţe subt conducerea unor
călugăriţe, în zilele trecute a isbuemit un incendiu, p e când
toate elevele se găseau î n dormitoarele lor. P r i m e j d i a a fost
simţită mai întâi de un câne bernardin, Prince, oare a pe­
rindat dormitoarele din toaite etajele, a trezit oamenii cu
lătrături şi zgârăind uşile, făcând scandal. Institutul în
flăcări a puitiut f i evacuat la timp, graţie inteligenţei aces­
tui câne, care astfel a salvat multe vieţi.
***
I n luna Decemvrie am împuşcat patru vulpi, dintre
oare p r i m e l e două şi ultima erau cu blana complect distrusă
de Taie. I n afară de aceasta am mai v ă z u t încă o vulpe, eu
„îmbrăcămintea" stâloită de boală, pe aceasta vulpe însă nu
am putut-o scăpa de chinurile ei.
Sunt informat, că şi în terenele de vânătoare din co­
munele vecine au fost împuşcate mai multe v u l p i râioase.
Cred, că ar trebui accentuată stârpirea vulpilor în terenele
infectate, pentru a stăvili îneâtva propagarea acestei urâte
boale. / . TH. PANTE A. Agrij — Sălaj.
Mergând la vânătoare pe teritoriul Veştem — Sibiu,
am văzut la 28 Decembrie 1938. două berze. Stăteau sgribulite
şi triste, cu picioarele în Cibin, probabil ca să prindă vre-un
peştişor.
Aşa de târziu, nu am auzit să rămână berzele l a
noi! Ce se va alege de ele, sărmanele, aoum când iarna se
face din ce în ce mai aspră?
Cu această oeaizie, mi-am verificat una din cauzele pen­
tru cari, vânatul l a noi, se cam împuţinează: am întâlnit un
grup de 15—20 ţărani, mergând, ziceau ei, l a o licitaţie de
pădure. în Bradu. Doi aveau arme de vânătoare. Unul din
ei, avea un permis vechiu din anul 1937/1938 ou N o . 22.308,
deci ambii braconieri. Câte căprioare, sau cine ştie ce alt
vânat nobil şi oprit, doboară aceste specii de vânători!
Şi nici jandarmii, primarul, — nimeni din Veştem —
Sibiu — nu reuşeşte a pune rânduială în legile vânătoreşti;
—. eu cred că nici nu încearcă. Nu mai vorbesc de cânii c e .
însoţeau acel grup de ţărani şi nici de cânii fără jujă (4 5
la număr), cari ieşeau la câmp. cu caprele din Veştem. Ce-
iepuri şi oe vânat v o r fi gonind şi distrugând!
A m să urmăresc, oe sancţiuni se v o r aplica braconie­
rului eu permisul perimat de mai sus.
Lt.-Colonel V. MASCAS, — Sibiu.
***
I n toamna anului 1939 se v a ţine o conferinţă inter­
naţională, de cea mai mare importanţă pentru conservarea
florei şi a faunei din o parte a pământului cu întindere de
mai bine de jumătate a suprafeţei terestre. Puterile semna­
tare a „Convenţiunei A f r i c a n e " v o r lua parte la aceasta
conferinţă oe se v a ţine la Londra, pentru a discuta ce mă­
suri noui sunt a se lua pentru ocrotirea plantelor şi a ani­
malelor din Continentul african. I n aoeeaş v r e m e se va ţine
şi o conferinţă a puterilor stăpânitoare ale regiunei sudice,
sudostioe a Asiei, şi ale Australiei ou insulele din jur, în
acelaş scop. Aceste două conferinţe v o r lucra în congruenţă,
paralel, eventual trimiţând pentru studiarea singuratecelor
probleme, comisiuni comune.
Pregătirea conferinţelor se face eu m a r e grije, utili-
zându-se rodul experienţelor de până acum. Se pare, că ten­
dinţa acestor conferinţe v a f i să nu se pună pondul princi­
pal — ca până acum — pe crearea de reservaţiuni, (parcuri
naţionale), ci să se iee măsuri de ocrotire efectivă şi în
afara acestor întinderi relativ mici, pentru a se asigura
dăinuirea speciilor în întreaga lor aree de răspândire, ser­
v i n d şi scopurile economice din această întindere. Problema
grea este — dupăcum citim în unele organe de specialitate
engleze — găsirea mijlocului de a controla împuşcarea şi
prinderea animalelor sălbatece din partea indigenilor. Tre­
buie să li se admită acestora câştigarea hranei, pe care o
constitue pentru mulţi din ei în oarecare măsură carnea de
sălbătăciune, dar în aceeaş v r e m e să se limiteze uciderea la
necesitatea strictă, îneunjurându-se o exploatare distructivă.
***
Prin Decizia Ministerială N o . 31.376—1938, s'a aprobat
numirea D-lui Dr. I . Vulcan ca inspector de pescuit onorific
în apele de munte, în Ad-ţia Centrală.
***
P r i n Dec. Min. Jura. N o . 31.371—1938, Dl. Leonkla
Neamţu a fost numit inspector de pescuit în apele de munte-
pentru jud. R.-Sărat în locul D-lui M . Alexandresou.
***
O ouriositate a vânătorilor (sportivi) engleai este, ciă
nu î i interesează câtuşi de puţin iepurele, nu t r a g î n iepure..
L a vânătorile de p o t â m i c h i sau de fazani, lasă să treacă
iepurii fără să îi învrednicească de un foc de armă. Cauza,
acestei adevărate aversiuni este una curioasă şi ea, şi ţ i n e
din domeniul tradiţiilor, care s'au menţinut, cu toată •cu-
riositatea lor. înainte de domnia lui Oliver Cromwell (1649)
vânătoarea era un p r i v i l e g i u al nobililor. Oromweli a dat
v o i e şi ţăranilor să împuşte şi să prindă iepuri pe proprie­
tăţile lor. Această „încălcare de drepturi" a indignat în aşa
măsură pe nobili, încât au hotărât să. . . boicoteze iepurii,
să nu mai vâneze acest mizerabil animal, pe oare î l pot vâna.
şi oamenii de rând, stabilind prin această atitudine şi un
protest. V r e m i l e au trecut, lumea s'a schimbat, — a rămas.
însă aversiunea vânătorilor englezi faţă de iepure. I n A n g l i a
iepurii tocmai în urma acestei lipse de interes şi deci de-
protecţie sunt aproape pustiiţi, —, î i prind cum î i pot —
ou cânii, ou laţurile şi î i împuşcă vânătorii de c a m e . Nit
însă vânătorii sportivi.
fi Carpaţii I i i S U M A R U L ' N U M Ă R U L U I • 1
Pag.
Vă invită la v â n ă t o a r e ! Dr. Alexandru. Xicolescu:
WcUIlaufer:
Sfinţii şi animalele . .
Efectele legei de vânătoare germane din
1—4

3 Iulie 1934 asupra îormaţiunei coarnelor eer-

La începutul, anului trecut (1938), am făcut o încercare: am oferit
videlor ",> .7
abonaţilor noştri trei premii, în forma unor invitaţiuni la vânătoare de
Emil Colin: TMn jurnalul urmi vânător . . . . 7—.9
munte. A m voit prin aceste premii să dăm oeaziune iubiţilor noştri a b o - Dr. I. Holboca: Vânatul din proprietăţile ..Uzinele:
naţi, — care doresc aceasta, şi cărora le surâde şi norocul loteriei — să şi Domenii!»:• Reşiţa" ( U . I ) . R . ) 1 L_il
vâneze şi sâ pescuiască în unele revire de munte bune, gândindu-ne, că fir. loan Kcmeiiu: Badea A r s i n t e
împrejurările între care trăiesc unii dintre cititorii noştri vânători şi pes­ Anton Oprescu: Vânătoarea în judeţul Buzău . 14.-1«
cari nu le îngăduiesc să poată exerţa sporturile lor favorite în cadrul mi. Discuţii 17—ÎO
minat al munţilor celor înalţi. Dr. S. Vi.dcu: Fonduri de pescuit şi de vânătoare 21—s:;
Iniţiativa aceasta a avut succes mare. Mulţi vânători şi pescari C. A. V. Popescit: Coucursuri-expoziţi i canine . . . y.—iii
sportivi au luat parte la concursul g r a t u i t , organizat de revista noastră, Din munţi şi din câmpii •;(;
şi norocoşii câştigători au avut câteva zile frumoase de vânătoare. Voim Intre vulpe şi iepure S. R.
să permanentizăm acest dar pe care îl facem abonaţilor noştri. De aceea Vulpi argintii în pădurile din apropierea oraşu­
oferim şi pentru anul 1939 patru premii, cu totul gratuite, şi a- lui Târgu-Mureş Max. Teban
nume : Potârnichi la munte Dr. Teodor Blugi Bieni
Cum se luptă mistreţii V. B.
P R E M I U L I. : Dreptul de a vâna doi cocoşi de munte intr'un teri­
Cârpi —. Reviste 28—"0
lor din Ardeal, foarte bun.
Ştiri mărunte ;0-_32
P R E M I U L I I . (Oferit de Dl. G. Olteanu, Reghin): Dreptul de a vâna
doi căpriori în unul din terenele din regiunea Muieşului-de-Sus.
Toate cărţile din editura F. C. HAYER Miinchen
P R E M I U L I I I . : Dreptul de a vâna un căprior în un teren de munte
bine îngrijit şi populat. pot fi comandate de vânătorii din România, plătind
preţul în L e i (1 Rm. = 40 L e i ) în contul N o . 24.939
P R E M I U L I V . : Dreptul de a pescui două zile la păstrăvi, într'o apă Casa de Economii şi Cecuri Poştale, Bucureşti. Plat;!
de munte bine populată. se poate face prin oricare oficiu poştal. Pentru Româ­
Invităm cu toată prietenia pe abonaţii noştrii să iee parte la tra­ nia se acordă o reducere a preţului original, de 25 c,> .
Cereţi catalogul gratuit al cărţilor de vânătoare şl de
gere la sorţi a acestor premii, putând ei să îşi procure cu totul gra-
pescuit editate de
tu it frumoase zile de vânătoare şi de pescuit Ia munte.
F. C. Mayer, Miinchen (Sparkassenstrase 11), Germania
N O R M E :
Cartea „Desprelvânătoare",
1. Premiile se v o r acorda prin tragere la sorţi. Tragerea se va face de C. A . V . Popescu a apărut şi în ediţie broşată (330
în Cluj, la 15 Martie 1939, prin un domn Notar public. pagini). Costul 100 L e i , plus spesele de poştă. Se
poate comanda la autor (Făget. jud. Severin) sau la
2. V o r lua parte la tragere toţi acei abonaţi ai „Carpaţilor", cari ..Cartea Românească", Bucureşti.
A ) v o r adresa „Carpaţilor" până în i0 Martie 1939 o carte poştală, anun­
Polnteri
ţând, că voesc să iee parte Ia tragere şi B) v o r fi achitat până în i 0 Martie
3 masouli 2 luni alb cafeniu, din Estok de Rouy şi
abonamentul pe anul în curs. Jade V i l l a g e Girl L e i 4.000 unul. 1 mascul 16 luni
3. Rezultatul tragerei la sorţi se va anunţa în numărul din i5 alb cu negru din H a t m a n de Turcoaia şi Heda de la
Bruche. 1 femelă 6 luni alb ou negru din Estok de
Aprilie al „Carpaţilor". Câştigătorii v o r fi anunţaţi de îndată prin scri­
Rouy şi Ko-ra de Turcoaia disponibili, preţul la înţe­
soare recomandată, primind detaliile şi instrucţiunile trebuitoare. legere: CJATJDEZ — Brăila, Str. Ştefan cel Mare N o . 265.
4. Cei ce voesc să participe la această conipetiţiwne, v o r anunţa
„Carpaţii" prin chiar carta poştală delà p. 2-a, dacă voesc să iee parte
la tragerea tuturor premiilor sau numai la cea a unuia din ele.
5. Vânătoarea cocoşilor se va face între 20 Aprilie şi 1 Mai 1939.
Piei
Vânătoarea căpriorilor între \ Iunie şi 30 A u g . 1939. Inlăuntrul
termene, câştigătorii pot alege liber timpul. — Pescuitul păstrăvilor între
acestor
de cerb şi căprioară
1 Mai şi 3 l August. primim
6. Revista „Carpaţii" pune gratuit la dispoziţia câştigătorilor A ) d r e p .
tul de a vâna, resp. pescui în cadrul premiilor de mai sus; B ) locuinţă în
spre tăbăcire şi vopsire
(chanoix) î i natur şi în toate ulorile
terenul de vânătoare; C ) pentru conducere un paznic priceput. Câştigătorii
— cari v o r trebui să aibă permisele in regulă — v o r suporta cheltuielile „ C E R B "
lor de transport până la casa de vânătoare, şi se v o r îngriji de alimen­ Gh. R a n k O şi Gh. C o h a n
tarea lor. Soc. i. n. c. pentru prelucrarea pielei brute şi mănuşerie
T g . Mureş, Str. Călăraşilor 108. Telefon 158.
7. Câştigătorii v o r avea facultatea să transfereze dreptul lor asupra
altor persoane, după libera lor voinţă.
8. La vânătoarea de căprior, vânatul rănit se va considera împuşcat;
vânătorul va putea trage numai în căprior cu şase raze şi numai cu Toate cărţile de vânătoare
glonţ; vânătoarea se va face numai la pândă sau la apropiat, cu exclude­ editate de casa F. C. M A Y E R . din M f j N C H E X , se gă­
sesc de vânzare la . . C A R T E A R O M A N E A S C A " , B U ­
rea goanei. Menţionăm, că vânarea căpriorului se va face în un teren de
C U R E Ş T I , Bulevardul Ca rol I N o . 3. Cereţi catalog
munte nu prea gieu, bine amenajat, astfel, că nu va reclama sforţări fizice gratuit.
mari. La vânătoarea de ccccçi greutăţile de învins Eitârnă de zăpada, ce
va li în timpul bătăii. C l i ş e e l e e x e c u t a t e d e x i n c o g r a f i a „ T I Z I* N '
„CARPAŢII" C L U J , S t r a d a R e g i n a Măria N o . 6,