LC 175

® nr.
2 (175) credinţa
la români
februarie 2018 / 6 lei
S-a reîntors acasă

icoana de la Miclăuşeni!
Subpiatră
Mânăstirea din
inima Apusenilor
Peter Hurley
Irlandezul îndrăgostit
iremediabil de România
Maica Domnului
Ţara Sfântă
Sfinţii Apostoli,
mânăstirea redeschisă
www.lumeacredintei.com
cu cei trei sfinţi Lumea credinŢei / februarie 2018 1
cuprins
februarie 2018
Magazin ilustrat / Lumea credinŢei an XV, nr. 1 (174)
Credinţa la români Credinţa în lume Orientări de credinţă
Reportaj: Sfinţii Trei Ierarhi Reportaj: Acasă la Sfântul Interviu: „Simţim prezenţa
din Iaşi: visul bizantin 12 Teodosie cel Mare 42 Brâncovenilor, auzim paşii lor...” 58
Reportaj: Vetre monastice Rusia pravoslavnică:
Pulsul vremii: Drama cetăţenilor
înveşmântate în alb 16 100 de ani de la restaurarea
Patriarhatului în Biserica Rusă 46 second hand 67
Popasuri duhovniceşti:
Mânăstirea Pissiota Reportaj: 2 ianuarie: Sfântul Nihil sine Deo: Despre propunerea
și icoana făcătoare de minuni 22 Cuvios Serafim de Sarov, Rusia 50 de canonizare a Regelui Mihai 70
16
42 58
Dragi cititori,
Avem o veste foarte bună: pe site‑ul nostru (www.lumeacredintei.com) a
apărut opţiunea de a putea descărca revistele noastre în format electronic. Aşadar,
orice persoană din orice ţară, la orice oră poate descărca orice număr doreşte din
revistele noastre, în format pdf, la un preţ mai mic decât varianta tipărită. Această
facilitate sperăm să fie accesată în primul rând de românii creştin‑ortodocşi din
diaspora, în condiţiile în care costurile serviciilor poştale au crescut enorm. Plata
se face printr‑un site specializat, în condiţii de siguranţă deplină.
Lectură plăcută!
Redacţia
EDITORIALul
credinţa
la români
credinŢei
Proiect de ţară avem? Răzvan Bucuroiu
La întrebarea frontală a exista şi o altă formă de alcătuire fa-

Preasfințitului Ambrozie dacă Româ- milială, „lăsată de Sus”. Şi acesta poa-
nia mai are proiect de ţară, am răspuns te fi proiectul de ţară: refacerea famili-
categoric: „Nu avem proiect de ţară, ei ca bază de diversitate genetică şi spor
nu mai avem din 2007, anul integră- natural, de creştere economică, de sta-
rii noastre în Uniunea Europeană. De bilitate socială şi de echilibru emoţio-
atunci a rămas o gaură neagră, un întu- nal. Familia este „amortizorul” tuturor
neric ambulant pluteşte peste birourile şocurilor, al tuturor crizelor prin care
administraţiei centrale şi locale, peste trec indivizii în particular, şi societăţi-
mesele de lucru ale strategilor guver- le, în general. Fără acest amortizor, în
namentali, peste calculatoarele socio- absența acestui refugiu, oamenii încol-
logilor, politologilor şi formatorilor de ţiţi, defavorizaţi nu mai au unde să se
opinie. De fapt, peste minţile români- ducă. Poate cu excepţia formelor de so-
lor. Nu mai avem nimic de făcut cu şi lidaritate impersonală ale statului (insti-
în propria noastră ţară...”. tuţii de caritate etc.), a drogurilor sau
Oare am dreptate? Chiar nu mai a balamucului. Familia, prin enzime-
avem nimic de făcut cu „eterna şi fas- le ei foarte variate, reglează metabolis-
cinanta Românie”? S-a stins oare to- mul societal şi personal mai bine ca o-
tal lumina ideilor pline de viață, a en- rice program făcut din vârful pixului.
tuziasmului necondiționat? Oare atâta Asta ne trebuie, în anul Centenaru-
scandal fără limite şi frustrare colecti- lui şi al sărbătoririi unităţii naţionale:
vă majoră cât au clocit televiziunile „de uniţi pentru familia românească, prin
ştiri”, alături de mediul virtual, ne-au toate formele de ajutor sau sprijin pe
pus definitiv pe cric? Ne e deja silă unii care statul român le poate acorda. In-
de alţii, nu mai putem lucra împreună clusiv celor plecaţi la muncă în străi-
proiecte mari? Unde va duce această nătate şi ale căror familii trăiesc o dra-
enormă fractură, această uriaşă dezbi- mă transfrontalieră. Un soi de Famille
nare bazată pe neîncredere şi dispreţ? sans frontières, acest program trebuie
Un proiect de ţară tot cred că s-ar să ia fiinţă şi să funcţioneze în România
mai putea găsi: sprijinirea, cu toate for- şi în diaspora, unde se nasc mai mul-
ţele şi resursele statului, a familiei. Şi ţi copii decât în ţara-mamă. Ce credeţi,
când spun familie, nu spun şi „tradiţi- nu e un proiect suficient de bun pentru
onală”, pentru că aşa ceva nu există, e ţara noastră?
o invenţie. Există doar familie, şi atât. Exodul a avut loc, defrişarea umană
Să nu cădem în ispita necuvintelor şi să s-a produs în România, acum haideţi să
credem că pentru noi, creştinii, poate reparăm ceea ce am stricat!
www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 3
A apărut numărul 127 din Lumea Monahilor
4 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

Credinţa
la români
Magazin ilustrat / Lumea credinŢei
Reportaj
Sfinţii Trei Ierarhi
din Iaşi: visul bizantin 12
Reportaj
Vetre monastice
înveşmântate în alb 16
Popasuri duhovniceşti
Mânăstirea Pissiota și icoana
făcătoare de minuni 22
Reportaj
Schitul Cuvioasa Parascheva Subpiatră:

un cuib de călugări între stânci
Mă urc în autobuzul ce leagă Câmpeni, bastionul lui Avram Iancu, de
Turda, acolo unde nu departe Mihai Viteazul şi-a pierdut viaţa. Râul
Arieş curge lin, în timp ce şoferul ia curbele agale. Dintr-odată se opreş-
te unde l-am rugat: la capătul satului Sălciua de Jos. Îi mulţumesc şi sar
jos. În faţa mea – o punte de lemn. Fac o cruce şi trec. Aşa traversau şi
dacii pe vremuri râul, şi puntea arată ca pe vremea aceea. Nu privesc
dedesubt, doar în faţă. Sub picioarele mele scândurile trosnesc. Ies
într-un câmp cu lanuri şi căpiţe. Nişte câini se apropie de mine lătrând,
dar se lămuresc că nu îmi este frică şi pleacă. În curând ajung în drum
la o răscruce. Indicatorul din dreapta îmi arată trei kilometri până la
Mânăstirea Sfânta Cuvioasă Parascheva Subpiatră, cuib de vulturi şi
de monahi aflat sub stâncile masivului Bedeleu. Panoul din stânga
îmi arată cealaltă direcţie, care duce către Poarta Zmeilor şi cascade-
le de travertin, nişte minunăţii pe care le-am admirat cu altă ocazie.

credinţa
la români
Huda lui Papară

Privesc stâncile din jur:
peşteri adânci se cască în
stâncă, de parcă ar vrea să
mă înghită… Oare ce as-
cund aceste peşteri? Câteva
oiţe mă privesc speriate…
Nu mă cunosc. Trec mai de-
parte. Traversez un pod. Sunt
numai eu şi pârâul ce şerpu-
ieşte în dreapta mea. De cea-
laltă parte – pădure şi stânci.
Cam un kilometru înainte de
a ajunge la mânăstire, încep
să apară câteva căsuţe şi că-
piţe. În curând dau şi de as-
falt. În stânga – o pensiune
construită cu fonduri euro-
pene, care asigură condiţii
de lux chiar în vârful mun-
telui… De aici mai am 500
de metri... Drumul urcă în
pantă şi, chiar înainte de a
ajunge la poarta mânăstirii,
se desparte un drumeag care
coboară până la o peşteră:
Huda lui Papară. Conform
legendei, numele i-a fost dat
în vremurile când în ea vieţu-
ia un bătrân care obişnuia să
le pregătească călugărilor pa-
pară, aducând astfel, din prea
puţinul său, jertfa sa. Acesta înconjurată de o livadă de niciodată aici, dar ea și sora
este raiul speologilor, care şi- meri. Intru pe prima poar- ei au plecat de tinere la mâ-
au construit chiar şi o caba- tă de lemn aflată sub drum. năstire. Pe vremea aceea, în
nă în apropiere. Ea ocroteşte În faţa bisericii se află un ci- perioada comunistă, nu exis-
cele mai multe specii de li- mitir micuţ, cu morminte tau multe mânăstiri. Majo-
lieci din Europa. După cum vechi şi noi. Sunt ale săteni- ritatea fuseseră închise. La
aveam să aflu, unii se mai ră- lor din împrejurimi. Îmi atra- Subpiatră, mânăstirea mai
tăcesc câteodată prin biseri- ge atenţia un mormânt mai funcţiona numai ca biserică
că sau prin chiliile maicilor, nou, frumos îngrijit. Este al parohială pentru mâna de să-
care însă sunt obişnuite cu unei maici. Lângă mormânt, teni din împrejurimi. De ace-
vieţuitoarele vecine. o altă maică aprinde o cande- ea cele două surori au plecat
lă. Este chiar sora celei ple- împreună la Dintr-un Lemn,
Surori de sânge, cate dintre noi. Începe să îmi în Vâlcea, unde au viețuit vre-
surori în duh povestească... Maica Ecateri- me de 13 ani. S-a întâmplat
Mai întâi se descoperă na, care odihnește acolo, sub ca atunci să vină Arhiepisco-
privirii, pe stânga, o biseri- stâncă, în faţa bisericii vechi, pul Clujului, Teofil Herinea-
că mică de lemn, împrejmu- deşi din zonă, fiind de loc de nu, care a cerut de la Arhiepi-
ită de un zid de piatră. Este lângă Câmpeni, nu a viețuit scopia Vâlcii maici care să fie
Reportaj
de loc din Transilvania. Ast- ani de nevoinţă, maica Eca- pierde în negura timpurilor.
fel, cele două maici surori au terina s-a îmbolnăvit. Sora sa Mânăstirea a fost întemeia-
ajuns, împreună cu alte mai- a adus-o să moară pe plaiu- tă cel mai probabil la 1400,
ci din zona Ardealului, în Ar- rile natale şi aşa se face că a o dată cu satul din apropie-
hiepiscopia Clujului şi au fă- ajuns să odihnească în cimiti- re, apoi este consemnată do-
cut parte din obştea mânăstirii rul de sub stâncă, unde sora ei cumentar pe o veche Caza-
de la Floreşti încă de la înte- a intrat în obşte şi îi îngrijeş- nie, la 1643, sub numele de
meierea sa, în 1994. Acolo au te zilnic mormântul cu mul- Schitul Maicii Domnului,
rămas mai mulţi ani. După tă dăruire. schit de călugări. Peşterile
2000, însă, un frate de-al lor, din împrejurimi au adăpos-
stabilit la Constanţa, s-a gân- Bisericuța de lemn tit dintotdeauna călugări. Ba
dit să răspundă apelului Înalt- pictată ardelenește se spune despre ele că ar fi
preasfinţitului Teodosie, care Maica îmi deschide bi- fost folosite până târziu şi de
dorea înfiinţarea de mânăstiri sericuţa de lemn, parcă ieşi- solomonari, preoţii vechilor
ortodoxe pe solul arid al Do- tă din alte vremuri. Pe pere- daci. Aici s-au ascuns şi o
brogei, şi a contribuit la ridi- ţii exteriori sunt câteva cruci parte din vieţuitorii mânăs-
carea unei mânăstiri de mai- de lemn, şi ele la fel de bă- tirii când, la 1764, aceasta a
ci. Bineînţeles că fratele şi-a trâne ca şi biserica. Păşim în fost distrusă de armata gene-
chemat surorile. Maicile au pridvor. Deasupra uşii joase ralului Buccow, din ordinul
venit să ajute cu experienţa este marcată data construcţi- Împărătesei Maria Tereza,
lor la întemeierea noii mâ- ei: 1797. Maica îmi explică: care dorea să impună religia
năstiri, dar clima aridă nu a de fapt, vatra monahală este uniată în Transilvania, pen-
fost prielnică şi la capătul a 8 foarte veche. Originea ei se tru a-i asimila pe români. La
credinţa
la români
primul moment prielnic, mâ-

năstirea a fost refăcută.
Bisericuţa este în între-
gime de lemn. Intrarea este
joasă din două motive. Pri-
mul: atunci când păşim în
casa lui Dumnezeu este bine
să ne smerim şi deci să ne
plecăm în faţa Lui. A doua
explicaţie este că adesea co-
tropitorii intrau în mânăstire
călare, pentru a profana lo-
curile sfinte, şi intrarea joasă
îi obliga pe aceştia să desca-
lece. Atmosfera este impreg-
nată de rugăciune şi icoane-
le vechi te invită parcă să te
rogi. Altarul, catapeteasma
şi iconostasul păstrează încă au proorocit Întruparea Mân- pocăinţa şi care îşi întoarce
pictura originală, în timp tuitorului şi au închipuit-o pe privirea de la Hristos.
ce pe restul pereţilor aceas- Maica Domnului sub diverse Astfel este şi viaţa noas-
ta s-a curăţat. Pictura este în reprezentări: munte umbrit, tră. Mântuitorul nu ne obli-
stilul ardelenesc, uşor naiv, chivot poleit, sfeşnic cu trei gă să Îi urmăm. El ne lasă li-
şi datează din 1824. Regis- lumini, piatră netăiată, bise- bertatea de alegere. Acesta
trul imaginilor respectă în- rică sfinţită sau pom înrămu- este darul pe care ni-L face.
tru totul canoanele Bisericii, rat. Iar în ultimul registru, cel Iubirea adevărată nu obligă.
doar că raportul între cap şi superior, avem scena Răstig- El aşteaptă să Îi răspundem
trup este mai mare în favoa- nirii: Hristos ne priveşte de cu iubire la iubirea Lui. Iu-
rea capului decât în icono- sus şi ne îmbrăţişează pe toţi birea Sa nu poate gândi ia-
grafia bizantină clasică, o ca- de pe crucea Sa. De o parte dul pentru noi, dar noi ale-
racteristică a şcolii ardelene a crucii se află Maica Dom- gem dacă ne întoarcem către
de pictură. Uşile împărăteşti nului dimpreună cu Maria lui El şi astfel ne câştigăm raiul,
sunt ulterioare, datând din Cleopa şi Maria Magdalena, aşa cum a făcut tâlharul pe
1842. Pe ele nu este repre- iar de partea cealaltă Evan- cruce, sau Îi întoarcem spa-
zentată, cum ne-am aştepta, ghelistul Ioan dimpreună cu tele, aşa cum a făcut celălalt
scena Bunei Vestiri, ci Sfinţii sutaşul Longhin, cel care a tâlhar, şi mergem în iad. Ra-
Apostoli Petru şi Pavel, iar în împuns coasta Mântuitorului iul sau iadul ni le câştigăm
registrul de jos diaconii La- din care a curs sânge şi apă. încă din timpul vieţii noastre
urenţiu şi Ştefan. În Sfântul Deasupra crucii, de o parte şi pe pământ, şi ele sunt rezul-
Altar este reprezentată o tro- de cealaltă, se află soarele şi tatul propriei noastre alegeri.
iţă, jertfa lui Avraam şi sfin- luna, care indică participarea Pereţii bisericii sunt pli-
ţii Eftimie cel Mare, Sava şi întregii creaţii la jertfa Mân- ni de icoane vechi cu Mântu-
Cosma. Catapeteasma are tuitorului. Crucea lui Hristos itorul, Maica Domnului sau
trei registre: primul Îl înfăţi- este încadrată de cea a tâlha- Sfântul Nicolae, precum şi o
şează pe Hristos, înconjurat rului care s-a pocăit, care îşi icoană pe sticlă a Sfintei Tre-
de cei 12 Apostoli. Deasupra întoarce faţa către Mântuito- imi, o reprezentare populară,
o vedem pe Maica Domnu- rul – el este cel căruia Hris- necanonică.
lui, încadrată de şase din pro- tos îi spune: „Astăzi vei fi cu În faţa mea, în stânga alta-
orocii Vechiului Testament, Mine în rai” – şi de cea a ce- rului, mă priveşte din icoană
câte trei de fiecare parte, care luilalt tâlhar, care a refuzat Sfântul Nicolae, protectorul
bisericuţei care îi poartă hra- conduce în biserica nouă, de maici, care în pragul ani-
mul. Este o icoană realizată care este cât o catedrală. Nu lor 2000 număra 25 de vieţu-
de zugravul Gheorghe, din ju- poţi să nu te minunezi cum itoare, în prezent nu mai are
deţul Alba, în 1753. de s-a putut construi aşa ceva decât cinci membre. Maici-
Schitul de călugări a în creierii munţilor. Ea se da- le trăiesc de pe urma grădi-
fost transformat în parohie torează eforturilor mai mul- nii de zarzavat, a gospodări-
în perioada comunistă, dar tor maici. Prima stareţă de ei în care au vaci şi găini şi
mânăstirea a fost redeschi- după 1990 s-a zbătut să re- a atelierului de croitorie deja
să după 1990 de o obşte de cupereze pământurile mâ- binecunoscut de slujitorii Bi-
maici. A fost restaurată de năstirii, iar următoarea a ri- sericii, care pot comanda aici
mai multe ori, prima dată în dicat această minunăţie de veşminte preoţeşti.
anii 1960, când s-a lucrat la biserică, cu hramul Cuvioa- Iarna este greu de ajuns
acoperiş, şi ultima dată acum sei Parascheva, și care adă- până aici. Vara, însă, mânăs-
trei veri, ceea ce a permis cu- posteşte un veşmânt al cu- tirea este adesea vizitată de
răţarea şi păstrarea în condi- vioasei, precum şi moaştele turiştii cazaţi la pensiunea
ţii bune a picturii autentice. mai multor sfinţi, printre care din apropiere.
cei 14.000 de prunci ucişi de În afară de vizitatorii
Biserica nouă, Irod, Sfântul Nectarie, Sfân- obişnuiţi, liliecii nu sunt sin-
cât o catedrală tul Ioan Rusul, Sfântul Si- gurele vietăţi care vizitează
Părăsim biserica veche, luan Athonitul etc. Stareţa mânăstirea. Odată, la Bobo-
încărcată de rugăciuni şi actuală, maica Maria, a în- tează, două căprioare au co-
amintiri, pe cea de-a doua ceput pictarea interiorului borât din pădurea care mai că
poartă de lemn, şi maica mă bisericii. Din păcate, obştea stă să cadă peste mânăstire
credinţa
la români
şi s-au oprit chiar la poarta

Sfântului Altar. Mistreţii vin
în mod regulat să caute mân-
care în grădina maicilor...
Meleag pustnicesc
Locul este pitoresc, în-
conjurat de stânci şi pă-
duri, care mai adăpostesc şi
în zilele noastre câţiva pust-
nici, însă aceştia sunt foarte
scumpi la vedere… Dealul
din dreapta are în vârf o cru-
ce şi de partea cealaltă cur-
ge o cascadă. Un drum ce
şerpuieşte printre stânci lea-
gă schitul de la Subpiatră de
vatra Sfântului Ghelasie de
la Râmeţ. Un călător grăbit
poate parcurge distanţa în
aproximativ cinci ceasuri şi
jumătate…
Aceste dealuri au fost în
perioada comunistă locuri-
le de pustnicie ale părintelui
Arsenie Praja, cel care luase
parte la redeschiderea pen-
tru scurt timp a Mânăstirii
Râmeţ, după 200 de ani de
prigoană catolică, şi a Mâ-
năstirii Poşaga. Prigonit şi
hăituit de autorităţi, părinte-
le Arsenie s-a retras la pus-
tie, unde se hrănea numai cu
ierburi şi avea în general o
nevoinţă rar întâlnită. Pe a-
ceste dealuri se adunau oa- Viziunea părintelui s-a ade- Stâncile, peşterile, biseri-
menii veniţi de pretutindeni verit întocmai. Cu puţin îna- ca, strămoşii parcă ne chea-
ca să îl asculte. El le-a proo- inte să plece din lumea a- mă din neguri de vremi să
rocit pentru întâia oară celor ceasta, părintele Arsenie s-a nu îi dăm uitării, să le con-
două surori de lângă Câm- retras la Mânăstirea Crasna tinuăm lupta şi nevoinţa, să
peni că vor deveni maici. de Prahova, unde stareţ era ne păstrăm credinţa în Dum-
Cea care este încă în viaţă îşi un ucenic de-al său. Aco- nezeu, aşa cum au păstrat-o
aminteşte o persoană blândă, lo se odihnește în așteptarea ei peste milenii… Poate că
care, văzându-le în mijlocul învierii, dar foşnetul frunze- este rugăciunea pustnicilor
mulţimii, a venit direct că- lor şi susurul izvorului mai din munţii aceştia cea care
tre ele, le-a mângâiat pe cap şoptesc încă numele său, pe încă mai ţine lumea aceasta
şi le-a prezis că vor urma cele ale călugărilor omorâţi şi pe noi o dată cu ea...
calea monahală. Pe atunci pentru credinţa lor și pe cele
maica avea numai... 9 ani. ale strămoșilor... Raluca PRELIPCEANU

Stop-cadru
Xenia cea nebună pentru Hristos

dezleagă limbile şi limpezeşte gândurile
Îmbrăcată în vestonul defunctului ei soţ, hălăduia străzile elegante ori mahala-
lele capitalei imperiale ruse, proorocind cele câte aveau să se întâmple. Îndem-
na lumea la pocăinţă, îi mustra pe unii, îi sfătuia pe alţii. De la 26 de ani, văduvă
fiind şi luând numele colonelului Andrei Feodorovici Petrov, a umblat pe la
toate locurile sfinte ale Rusiei de secol 17. „Eu sunt Andrei Feodorovici, aşa mă
cheamă acum”, o auzeau spunând contemporanii ei, după ce a fost „audiată”
de o comisie întrunită pentru a-i stabili starea de sănătate mintală şi puterea
de discernământ. Şi comisia a stabilit că Xenia e sănătoasă la cap cu totul. „Ei
bine, dragii mei, această Sfântă Xenia a fost aproape o muceniţă a familiei, a
făcut din fidelitatea faţă de soţul defunct piatra de temelie a noii sale vieţi. Însă
cheia de boltă a fost întotdeauna Hristos”, acestea au fost gândurile pe care
Episcopul Ambrozie ni le-a împărtăşit de prăznuirea Sfintei Xenia la mânăstirea
care îi poartă hramul, alături de Sfântul Ioan Rusul.
Un ierarh altfel. cu oraşul Ruse, pe un teren de arhimandritul Teodor, un om
Sau poate aşa 22 de hectare care a aparţinut de ispravă, argint viu şi comu-
cum ar trebui să fie... unei unităţi militare dezafec- nicator excelent; prezenţa lui
tate (depozit de armament), în soborul stareţilor şi consili-
Pe malul Dunării, în lo- Episcopia din Giurgiu a edi- erilor de aici arată dorinţa de
calitatea Slobozia, faţă în faţă ficat o mânăstire. Stareţ este calitate şi strategia ierarhului
PS Ambrozie primind în dar de la părintele stareț o icoană a Mântuitorului

credinţa
la români
de a se înconjura de oameni
de ispravă. Selecţia e grea, dar
efectul se vede imediat!
Iniţial, Episcopia s-a ridi-
cat de la iarbă într-un mediu
social şi religios rece, aproa-
pe ostil, însă în câţiva ani sal-
tul a fost uluitor. Constelaţia
de mânăstiri apărute pe şesuri-
le valahe, aşezămintele socia-
le, opera culturală şi misionară
pe un teren aproape neumblat
de pas de apostol contempo-
ran, sărăcia ameliorată cum-
va, speranţa care a răsărit în
inima oamenilor, toate aces-
tea vorbesc despre o renaşte-
re a ortodoxiei dunărene, des-
pre un entuziasm în Hristos pe
care oamenii încep să-l capete
de la căpetenia lor: Episcopul
Ambrozie. Personaj noncon-
formist (în sensul bun, adică
neuzat, nerutinat), dornic de
acţiune şi lucrare pe termen
lung, a ştiut cum să deseneze,
din prima, arhitectura umană,
instituţională şi duhovnicească
a acestui judeţ euharistic. Da,
am numit judeţul Giurgiu „ju-
deţ euharistic” (cu ocazia cu-
vântului pe care vlădica m-a
invitat să-l susţin în aceeaşi zi
de 24 ianuarie, în faţa ultimei
sesiuni a Adunării Eparhiale)
deoarece de aici provin bobul
de grâu şi cel de strugure, adi-
că pâinea şi vinul care se pre-
schimbă, în Potir, în Sfânta E-
uharistie, în Trupul şi Sângele
Domnului.
Oamenii devin atenţi să fim fideli, să fim credincioşi se întoarcă la rădăcinile popo-
atunci când le vorbeşti despre unul altuia, în cadrul setului rului român, ale naţiunii care
Hristos şi lucrarea Lui în lume de valori mai mare care este serba în acea zi 159 de ani de
puţin mai... altfel. Iar acest stil viaţa creştină. Şi aici Episco- la Unirea „mică”. Pentru acea
direct şi proaspăt şi l-a însu- pul dunărean a făcut o voltă, generaţie de români exem-
şit vlădica Ambrozie, punând în timpul predicii, vorbind pe plari, patrioţi, a ţinut să înalţe
în legătură viaţa Xeniei cu în- şleau şi despre flagelul corup- un gând şi o rugă către Dum-
cercările familiei din ziua de ţiei, care bântuie România de nezeu, în maniera sa directă,
azi, cu modul în care trebuie ani de zile. Nu a uitat însă să presărată însă cu paranteze
istoriografice şi asumpţii ling-
vistice. E o încântare să-l auzi
vorbind, mai ales că este imun
la limba de lemn, la limbajul
oficial care usucă şi mortifică
tot ce-i iese în cale. Discursul
lui trezeşte conştiinţe la viaţă,
te plasează în faţa unor inte-
rogaţii, te somează la răspuns,
fie şi interior. Interesant mo-
ment de terapie colectivă, de
resetare a energiilor popora-
ne, de explicare a neputinţe-
lor tocmai spre a le depăşi...
Deopotrivă, oraşul şi jude-
ţul Giurgiu au o mare şansă pe
care dacă vor şti să o fructifice
vor câştiga, pe termen lung. A-
ceasta se numeşte Biserica de
aici, cu toată energia ei umană
care barbotează constant acţi-
uni ieşite din tipar, cu tot pa-
chetul de parteneriate sociale
pe care îl oferă, cu toate ctito-
riile ei la care lucrează oameni
şi firme şi care atrag turişti şi
pelerini. Entuziasmul cam
„ciobit” al restului României
pentru plaiurile giurgiuvene se
poate relansa tocmai din ogra-
da Bisericii, adică de la oame-
nii ei, care mişcă lucrurile cu
bagheta (ne)miraculoasă, dar
eficientă, a dăruirii personale.
Ziua, pe durata ei, a fost
solară, atât din afară, cât şi
din interior. Oamenii veniţi în
număr mare erau strălucitori,
veseli. Aşa şi trebuie să plece
după slujbă: ca nişte feţi-fru-
moşi, cu steaua mirului lucin-
du-le pe frunte. În zarea balca-
nică, Dunărea făcea cu ochiul,
apele clipoceau amuzat în soa-
rele cu dinţii cam tociţi ai lui
gerar, rostul lumii părea ne-
mişcat. Dar oare chiar aşa o
fi? Şi pentru câtă vreme?
Răzvan BUCUROIU

Demistificări credinţa
la români
Părintele Varsanufie
este bine şi se roagă pentru noi
Cu două săptămâni în urmă, un duhovnic român din Munţii Builei se afla pentru
rugăciune în Sfântul Munte. O nefericită întâmplare a făcut ca părintele Varsanufie,
căci despre sfinţia sa este vorba, să ajungă pentru îngrijiri medicale la un spital din
Muntele Athos. Un circ mediatic de nedescris a devenit viral pe reţelele de socializare,
dezinformându-se în privinţa stării de sănătate a părintelui. În calitate de fiică duhov-
nicească, mă simt obligată în faţa lui Dumnezeu şi a duhovnicului meu să vă asigur că
este vorba despre o imagine fraudulos surprinsă, imediat după accident. În momen-
tul de faţă părintele se află în afara oricărui pericol, văzându-şi liniştit de rugăciune.
Toţi cei care îl cunoaştem pe părintele se află în pericol, îndemnând la rugăciune. O
Varsanufie ştim ce înseamnă pentru acest ne- rugăciune pentru sănătate este oricând bine-
obosit truditor al Domnului practicarea Ru- plăcută lui Dumnezeu, dar a intra „cu bocan-
găciunii lui Iisus, în cele mai izolate ţinuturi cii” în intimitatea unui om în stare de incon-
monastice din întreaga lume. Fiindu-mi du- ştienţă mi se pare, înainte de toate, inuman.
hovnic, am încercat să învăţ să trăiesc din Nu numai că nu e creştineşte, dar este strigă-
mesajul duhovnicesc al sfinţiei sale, un me- tor la cer să întinăm într-atât un moment ne-
saj care de cele mai multe ori începe şi se dorit din viaţa unui om, oricare ar fi acesta.
termină prin tăcere. Abia dincolo de tăcere Am ţinut să fac această succintă relata-
am reuşit să desluşesc fiecare silabă a cu- re în urma sutelor de mesaje primite de la
vintelor lui de învăţătură, pentru că, da, pă- credincioşii îngrijoraţi de starea părinte-
rintele Varsanufie trebuie învăţat pe de rost, lui Varsanufie, dar şi din respect pentru ci-
ca o definiţie a unui ecou divin, un ecou fără titorii revistei noastre, pe care i-am obiş-
glas, dar cu valenţe pustniceşti, pentru trăito- nuit dintotdeauna cu informaţii reale, bine
rii care ajung pe urmele sfinţilor. „Pentru un documentate.
pustnic”, spune părintele Varsanufie, „fiecare
respiraţie este foarte importantă, fiecare gând Mariana BORLOVEANU
este cercetat, fiecare clipă a vieţii lui trebu-
ie să devină o slavoslovie, un cânt pe care îl
aduce la Dumnezeu… Cea mai înaltă treaptă
de vieţuire pustnicească, pe care sihaştrii
nevoitori ai pustiei o urmează, este vieţuirea
faţă în faţă cu Dumnezeu”. Cu aceste trăiri a
ajuns părintele în Sfântul Munte. Nimic mai
mult.
Şi-atunci mă-ntreb, îngenuncheată de
semne de-ntrebare: cum oare a fost cu pu-
tinţă ca „un nefericit”, oricine ar fi acela, să
imortalizeze un moment sumbru din viaţa
unui călugăr şi să aibă curajul nebunesc de
a-l posta pe reţelele de socializare? Această
imagine a avut menirea de a oripila din pri-
mul moment, şi abia după aceea cineva dă-
dea o explicaţie dezlânată cum că părintele
Semnal
Un dialog despre noi înșine

Am extras aici – ca semnal al volumului care sper să apară până la Sfin-
tele Paști – un fragment din lungul dialog pe care l-am purtat, în pragul
anului centenar al României întregite, cu vechiul meu prieten Teodor
Baconschi. Vreme de aproape trei decenii, în care drumurile ni s-au
încrucișat nu o dată, am tot căutat certitudini, fiecare după chemarea
lui, ca să ne reîntâlnim dialogal într-un amurg mai degrabă dilematic,
în care bunul Dumnezeu rămâne, pentru amândoi (și trag nădejde
că pentru cât mai mulți), singura certitudine adevărată... (R. B.)
Răzvan Bucuroiu: ... și de speranță mereu amâna- despre cele două Corpuri ale
Cu ce gânduri ai străbătut zile- tă. Cred că mulți au realizat, Regelui (datorată lui Kanto-
le în care ne-am plâns și îngro- o dată cu plecarea suveranu- rowicz), însă tot s-au prins că
pat Regele? Mărturisesc fap- lui la Domnul, că într-adevăr, am ratat, creduli și nepăsători,
tul că pe mine unul întreaga s-au lăsat prostește prostiți o soartă nobilă, de popor (mai)
poveste m-a marcat mai mult de propaganda comunismu- ales. Căci elecțiunea fără un-
decât credeam – nefiind unul lui ateu și a prelungirilor sale gere e ca un tron gol, metaforă
dintre monarhiștii „înrăiți”. Ca socialist-naționaliste, dar fără a mormântului plin de urâciu-
tot omul, eram monarhist dar noima Coroanei. Au priceput ne. Monarhiști ratați sau repu-
fără de Rege, deoarece pe Mi- mulți compatrioți nu doar că blicani de nevoie, mai avem
hai I nu-l mai percepeam ca Regele n-a plecat ca un ex- măcar o datorie neîmplini-
fiind varianta realistă și rezo- ploatator nemilos, cu un tren tă: aceea de a pune în manu-
nabilă a unei posibile domnii, imaginar plin cu lingouri de alele de istorie a următoarelor
în cadre constituționale. Însă aur și tablouri de maeștri apu- generații o cronică explicită și
de la aflarea veștii că Vodă a seni, ci și că prin el ne-a plecat onestă a monarhiei românești:
murit, viața mea sufletească a un mediator simbolic, cristic, sub înaintașii Regelui Mihai,
fost marcată de o neașteptată între cer și pământ. Poate că marele Carol I, Ferdinand În-
tulburare și emoție. Oare ce n-au făcut îndoliații teologie tregitorul și (măcar în cultu-
simțeam sau, mai bine zis, ce politică pe linia cărții clasice ră) acceptabilul Carol al II-lea
presimțeam? Dar mai întâi te
las pe tine, sunt curios...
Teodor Baconschi:
Moartea Regelui Mihai a in-
flamat mintea românului
cea de pe urmă: așa e min-
tea noastră colectivă: apoca-
liptică și eshatologică. Ea se
trezește în extrema irepara-
bilului, pentru a deplânge și
exalta ce n-a fost să fie. Din
acest unghi, domnia lui Mihai
a fost cea mai românească is-
pravă: prea devreme, apoi prea
puțin, la urmă prea departe, de
două ori, printre stări de exil
credinţa
la români
ne-am construit, prin alianța iar politica occidentală pen- cunoaște România precomu-
dintre Coroană și Elita țării, un tru estul Europei nu mai avea nistă și tradițiile românești
profil de stat respectabil. Nu puls, nici semne vitale. Cu alte vechi: cunoaște doar defor-
de o hagiografie a regalității cuvinte, Regele și poporul său marea lor sinistră, produ-
e nevoie, ci de balsamul unei au stat singuri să înfrunte un să tot în comunism. Cum
recunoașteri detaliate a fap- dușman extraordinar de pu- în democrație conduce cine
telor ctitoricești dintre exilul ternic și lipsit de scrupule – obține 50% plus 1 din vo-
amar al lui Cuza și 30 decem- ceea ce nu e puțin lucru. Res- turi, nu am reușit să ieșim din
brie ‘47. Altfel, ce să spun? ponsabilitatea noastră este clenciul fundăturii bolșevice.
Mi-a dat Dumnezeu ocazia de însă pusă în joc în 1990, când Iar minoritatea luminată, că-
a-i cunoaște pe Regele Mihai Vodă a fost împiedicat să vină zută sub tirania majorității,
și pe buna Regină Ana, încă acasă, în țara lui. Dar și atunci, s-a salvat – iarăși, ca în ‘47
de la Anastasia, mai ții min- întreb: ce putea face poporul? – prin exil intern sau extern.
te? Am povestit în altă parte Adică noi, cei fără de putere? Esențial a fost un singur fapt:
aceste câteva întâlniri, petre- Am strigat în primăvara lui după colapsul URSS, elita de
cute la Roma, București și Pa- 1992, din toți rărunchii: „Ma- pradă derivată din PCR și Se-
ris. Dumnezeu să-l odihneas- jestate, nu pleca!” – și eram curitate nu a mai avut alterna-
că pe monarhul trist, cu ochi aproape un milion pe străzi. tivă geopolitică; împreună cu
albaștri! Și să-i țină laolaltă pe Adică era poporul român, ce foșii parteneri din CAER, dar
soții regali în Împărăția Sa cea mai tura-vura! Din păcate, Re- mereu la coada lor, am fost
veșnică. Fără Ana, Mihai ar fi gele a plecat, în loc să rămână. aspirați de forța blocului geo-
fost spulberat lăuntric: i-a fost, Am auzit, ulterior, că și-ar fi politic euro-american. Sârbii,
o lungă viață amară, dulceață dat cuvântul de onoare că va care sub național-comunistul
și sprijin... părăsi România, după cele trei Miloșevici au reinventat
Răzvan Bucuroiu: Da, zile. De ce a făcut el asta? Tu dizidența titoistă, sperând să
îmi amintesc și eu cu reală ai o posibilă explicație? fie și cu americanii, și cu rușii,
nostalgie de acea vizită rega- Teodor Baconschi: Mi- și-au pierdut țara și au încre-
lă, pe care a organizat-o, cu lionul de oameni veniți să-l menit într-o zonă gri, ca tam-
mare ștaif, Sorin Dumitrescu întâmpine pe rege reprezen- pon nefericit între cele două
– președintele Fundației Ana- ta restul lui Israel: partea lu- lumi. Se putea deci și mai rău.
stasia. Iar Schitul Darvari, cu cidă, salvată moral, a națiunii. Adică am scăpat de ce era mai
grădina lui edenică, a fost con- Restul era copleșit de umbra rău, asta vreau să spun...
textul eclezial și citadin per- Omului Nou, care s-a și afir- Răzvan Bucuroiu: Așa
fect pentru a găzdui un prânz mat triumfător în anii confuzi este: cel puțin la scara de acum
cu Regina Ana. Care, ulterior, ai „tranziției” de la comu- a vieții noastre, putem spune
a devenit protector și inspira- nism la „democrația origi- că am scăpat de ce era mai rău.
tor al acțiunilor Fundației! Ce nală”. Lumea era formatată Cu toate astea, mă întorc și în-
vremuri, dragul meu prieten, mental anti-monarhic, anti- treb: trebuie să-ți respecți cu-
ce vremuri!... Credeam atunci elitist și anti-occidental. Și vântul dat oriunde, oricând și
că totul este posibil, că noi și așa a rămas, pentru că grosul oricui? Sau, altfel spus, ce cu-
țara asta vom recupera tot tim- acestei „populații” a continu- vânt „de onoare” poate pri-
pul pierdut, că toată istoria poat să voteze Vadim, să înghi- mi unul ca Ion Iliescu? Te
trivnică va fi, cumva, răscum- tă filme comuniste rulate la juruiești diavolului? Te mai și
părată. În fine... nesfârșit pe ecrane, să vote- ții de cuvânt?! Onoarea e doar
Însă în ceea ce privește ze cu socialiștii și să consume unilaterală? Și dacă în spate-
domnia întreruptă a Rege- manipulări de platou media. le tău sunt milioane care su-
lui Mihai, nu aș zice că este o Sigur, ne-am mai deșteptat, feră, doar pentru că tu ți-ai dat
„ispravă” 100% românească, a și apărut o nouă generație cuvântul? Știu, e greu să fii
în 1947 țara era pur și simplu conectată la Occident, numai conducător, să fii Rege. Mai
strivită de bocancul sovietic, că această nouă generație nu ales într-un context general al
Reportaj
lipsei de cuvânt și de onoare. care au avut mai devreme re- solitudine. Am fi dorit să fie
Și tocmai asta face diferența gate și o aristocrație din pro- mai mulți, numai că – știi cum
între oamenii cu adevărat priul neam. Să ne înțelegem: se spune – nu poți cere alto-
mari și „normalitatea” masse- un anume trecut nu înseam- ra nici să devină martiri, nici
lor, ghidate de instinctul sal- nă neapărat că nu ne putem să-ți facă ție treaba de om în-
vării: asumarea unei suferințe schimba în mai bine menta- treg. Deocamdată, noi suntem
– individuale sau colective – litatea colectivă. Aș spune că, un neam liber, protejat de in-
în numele unui principiu. Însă măcar pe Facebook, adică într- trarea în spațiul occidental,
tot mai cred că atunci Monar- o lume virtuală, românii fac de dar care nu și-a dereticat bă-
hul nu trebuia să plece, indi- vreun deceniu exercițiul opini- tătura. Nu am convenit asupra
ferent de consecințe. Nu avea ei liber exprimate. Spiritul de narațiunii dominante de după
unde și de ce să plece! Asta era turmă n-a dispărut (de unde și ‘89. Democrație, libertate, Eu-
Țara lui, acesta era poporul lui. toxica priză la „masse” a tele- ropa și anticomunism, regăsi-
Putea intra în Palatul Regal – viziunilor-măciucă), dar par- rea tradiției autentice: așa am
cine să-l împiedice? – și chiar că s-a ivit la suprafață și chi- zis noi. Iată însă că mulți alții
dacă s-ar fi iscat tulburări de pul unei „societăți civile” (și regretă comunismul, nu supor-
stradă, am fi avut onoarea de mai civilizate), care se lup- tă povara libertății, sunt eu-
a suferi pentru un principiu î- tă să iasă, ca pasărea din coli- rosceptici și folosesc Ortodo-
nalt, moral și salvator pentru vie, la lumina unui văzduh de- xia ca „pavăză” autarhică. Să
România: restaurarea monar- mocratic. S-a spus despre noi fie doar diversitatea oricărei
hiei constituționale. Ne uităm că nu avem simțul tragicului: societăți deschise? Da și nu.
cu jind la istoria cehilor, cu al avem simț dramatic și comic, În fond, simțim că n-am mers
lor ‘68, la unguri cu al lor ‘56, dar nu știm să simțim limita și până la capăt. Am rămas ro-
la polonezi cu „Solidaritatea” s-o depășim eroic. Normal că mâni tocmai în sensul care ne
lui Lech Walesa... Dar toa- putem face oricând lista unor displace: ne apucăm de ceva
te astea au însemnat suferință eroi români, de la cei căzuți la cu mult entuziasm, dar obosim
trăită, mai înainte de gloria ul- Plevna, până la cei care s-au repede, pierdem reperele, în-
terioară din manualul de isto- opus comunismului cu arma cepem tranzacțiile, relativizăm
rie și subiectele de congrese în mână, prin munți. Eroii sunt totul, apoi abandonăm și înce-
științifice ori mese rotunde, în general figuri de o tragică pem să râdem de noi înșine...
cu aplauze furtunoase și gran-
turi pe măsură.
Teodor Baconsch i:
Înțeleg jalea ta după o monar-
hie constituțională restaura-
tă deodată cu simțul aspirației
nobile către un ideal comuni-
tar curat. N-am fost în stare.
Pentru că secole de umilință,
de cap plecat, de lașă acomo-
dare cu „împrejurările” dicta-
te de alții, mai puternici, ne-au
învățat cu pasivitatea mioriti-
că: degeaba o lăudăm sau o
persiflăm! Ea ne definește, în
linii mari, fatalismul colec-
tiv: de la „fie ce-o fi” până la
„merge și așa”. Trecutul ne-a
făcut ceva mai maleabili decât
pe polonezi și unguri sau cehi,
credinţa
la români

Reportaj
Maica Domnului
cu trei sfinţi în spatele ei
Am luat din nou drumul Miclăuşenilor, căci rămăsesem cu nostalgia locu-
lui, dar şi cu datoria de a termina articolul despre mânăstirea de aici. Şi, în
plus, trebuia să văd cu ochii mei icoana Maicii Domnului proaspăt resta-
urată, despre care am auzit atâtea. Aşa că la începutul lui decembrie, pe
o iarnă timpurie, năzuroasă, am bătut iarăşi la poarta aşezământului...
Icoanele sunt vii bună-cuviinţă şi emoţii atât scurt istoric al vetrei de rugă-
şi au poveştile lor... cât trebuie, maica Paisia ciune. Aşa am aflat că mare-
mi-a făcut o impresie exce- le logofăt în Divanul Moldo-
Acolo m-a întâmpinat lentă. A deschis uşa masivă, vei, Dimitrie Sturza, a ridicat
maica Paisia, care, din în- de fier, a bisericii Sturzeşti- (în anul 1823) pe locul unei
credinţarea maicii stare- lor cu aceeaşi cheie din vea- biserici mici şi vechi această
ţe Mihaela (care mă suna- cul al 19-lea... Moldova, sim- nouă biserică – mare şi im-
se să mă anunţe că a trebuit ply suprising! punătoare. A fost conside-
să plece la Sihăstria, la po- Cu zâmbetul pe buze, rată biserică de familie şi a
menirea părintelui Cleopa), parcă stingherită de sobrie- primit hramul Bunei Vestiri
a făcut oficiile de gazdă. tatea bisericii pustii la acea sau al Blagoveşteniei – cum
Chip plăcut, vorbă aşezată, oră, maica mi-a făcut un se spune pe aici. Sfinţirea a
Maica Paisia
ținând în mână
cheia cea veche

credinţa
la români
avut loc în prezenţa Mitropo-

litului de atunci al Moldovei,
Veniamin Costache, cel care
nu a venit cu mâna goală pe
moşia logofătului. În treacăt
fie spus, familia Sturza este
una dintre cele mai vechi fa-
milii boiereşti din Moldova,
din neam de viţă veche... au-
tohtonă. A avut parte de foar-
te puţine imixtiuni cu fami-
lii greceşti ori levantine, aşa
cum se obişnuia în epocă.
Aşadar, moldoveni curaţi şi
bogaţi, a căror spiţă ştiută,
consemnată ca atare de is-
torie, urcă până în veacul al
15-lea.
Revenind la Mitropoli-
tul Veniamin (figură mare a
epocii sale), acesta a adus,
pe lângă un călugăr de la
Neamţ, care să ţină slujbe
aici permanent, şi o frumoa-
să icoană ferecată în argint.
Restauratorii au atestat faptul
că icoana datează din veacul
al 17-lea şi că este o copie
(foarte reuşită) după faimo-
sul original de la Neamţ, do-
nat Moldovei de către îm-
păratul bizantin Manuel
al III-lea Paleologul. Acea
icoană făcătoare de minuni
(Lidianca, aşa cum este ea
cunoscută) este mult mai
veche, datează de prin seco-
lul al 13-lea, însă „surata” ei
mai mică are acelaşi aer bi-
zantin, dar pictată de meş-
teri locali. Ce talente neşti-
ute, smerite, a avut ţărişoara
asta! Nume celebre ca Ru- Noul corp de chilii cu paraclisul
bliov, Teofan Grecul, Manu-
il Panselinos, Giotto, Cima-
bue – iconari din Apus sau
din Răsărit, cu toţii stau pe
piedestalul evlaviei popula-
re şi umplu muzeele şi pina-
cotecile lumii cu operele lor
Reportaj
măiastre. Şi pe bună drep- ştie! Cert este că iconarii ro- –, fiind începută în 2009, dar
tate! Dar la noi, în afară de mâni, de care erau pline mâ- a meritat pe deplin aştepta-
Pârvu Mutu (abia în veacul năstirile noastre, nu au lăsat rea. Interesant este faptul
al 18-lea), a fost un anoni- nici o semnătură vizibilă, că pe verso, făcută de o altă
mat perfect. Smerenie, com- clară, pe operele lor. mână, este tot o icoană cu
plexe de inferioritate, dispreţ Restaurarea a durat trei sfinţi îndrăgiţi: Nicolae,
pentru propria noastră valoa- enorm – cel puţin la scara Alexandru, Spiridon – într-
re? Singur numai Dumnezeu tehnologiei din zilele noastre o alăturare insolită, surprin-
zătoare. Cine ştie ce formă
de evlavie, de entuziasm ce-
Icoana Maicii resc l-o fi mânat pe coman-
Domnului (față) ditarul icoanei sau pe zugra-
vul ei de a-i pune alături pe
aceşti trei sfinţi...? Povestea
nu am aflat-o, dar cum în lu-
mea lui Dumnezeu nimic nu
rămâne ascuns, am toată în-
credinţarea că vom dezlega
misterul acestei reprezentări
iconografice.
Sfinţi sub bolta
cerească
În rest, biserica este fastu-
oasă, are un aer uşor rusesc,
iar perioadele lungi de pri-
goană i-au sporit parcă aura
de sfinţenie prin martiriu. A-
semenea oamenilor care măr-
turisesc, şi zidurile capătă un
aer sapienţial, de bucurie în-
tristată. Acest aer este respirat
din plin, de cum intri şi faci
ochii roată. Bolta cerească
zugrăvită sub candelabru, în
locul obişnuit al Pantocrato-
rului, creează senzaţia de cer
deschis, de mecanism cosmic
reglat cu fineţe şi prudenţă de
mâna divină. Iar iconostasul,
prin dimensiuni şi realizare
artistică, conferă locului mă-
reţie sacrală. Iar dacă te uiţi şi
întrebi de sfinte moaşte, afli
că în trecut ele erau mult mai
multe, în prezent putând să
te atingi, cu evlavie, de Sfân-
tul Mina, Sfântul Gheorghe
şi Sfântul Dimitrie. Restul
au luat calea pribegiei sau a
credinţa
la români
păstrării lor în catedrala mi- Icoana celor trei

tropolitană de la Iaşi. Ţineţi sfinți (verso)
cont şi de faptul că această
biserică a fost, după lichida-
rea brutală a mânăstirii în anii
’50, biserică de mir pentru ţă-
ranii din Miclăuşeni. În acei
ani grei, de lipsuri şi prigoa-
ne, bieţii oameni au făcut şi ei
ce au putut, însă timpul ostil
şi-a pus pe deplin amprenta
pe întregul aşezământ. Preo-
ţii, mai vrednici ori mai de-
lăsători, mai curajoşi ori mai
timoraţi de regimul terorii
atee, au căutat pe cât posibil
să ţină aprins focul euharistic
în această vatră de rugăciune.
Biserica miniaturală
a Miclăuşenilor
Maica Paisia m-a condus
la noile corpuri de clădiri,
unde sunt chiliile care adă-
postesc peste 30 de maici şi
paraclisul de iarnă (ridicat în
1999), unde se slujeşte de la
Sfântul Dimitrie până la Paşti.
Încă de la intrarea în locaşul
miniatural m-a izbit căldura
plăcută a focului cu lemne şi
mirosul de curăţenie biseri-
cească tipic Răsăritului. Mir,
flori de toamnă, detergenţi,
uleiul ars din candele, pres-
curi – toate te împresoară cas-
nic, plăcut. Eşti acasă!
O maică în vârstă se ruga
absorbită într-un colţ, era ex-
presia fidelă a legăturii cu
Dumnezeu. Cum să nu cau-
te Domnul la miresele Lui?
Cum să nu fie împreună cu tăcută, ca o nălucă a nopţii, canonul, după agresiunea
ele? Aşa ceva este imposibil ca o umbră înomenită din ca- Canon-ului meu. Cine să o
de imaginat... Nu mi-a se- lea prăpădului de lucşi ţâş- dezlipească de Hristos al ei?
sizat prezenţa decât în mo- nit din aparatul meu foto. Care ziarist, fotograf sau că-
mentul în care am declanşat „Am alungat căprioara ru- lător rătăcit poate face asta?!
„iadul” bliţului. Mi-a părut găciunii”, mi-am zis... Ei, Nimeni, niciodată.
rău, nu aveam ce face, însă aş! „Căprioara” se retrăsese
măicuţa rugătoare s-a retras într-un alt colţ şi îşi continua Răzvan BUCUROIU

Eveniment
100 de ani, 100 de cruci

Am fost sunat în aceeaşi zi de trei oameni: părintele Nicolae Bordaşiu,
părintele stareţ Ioan Cojan şi colegul meu din TVR, Victor Andrei Dochia.
Toţi trei îmi anunţau, pe voci diferite şi cu intensităţi sufleteşti distinc-
te, faptul că la Iaşi va fi o oprire de etapă a expoziţiei itinerante Crucea,
de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani. „Domnule
Bucuroiu, este un eveniment referenţial pentru arta şi spiritualitatea
românească în Anul Marelui Centenar”, m-a asigurat şi inimoasa Sil-
via Radu, pe care am sunat-o nu atât să verific importanţa şi calitatea
actului expoziţional (fără cusur, de altfel!), cât să-i aflu argumentele
personale care au şi declanşat un asemenea entuziasm verbal...
Culoare, cântare, expozanţi: Ion Grigorescu, de Victor Dochia, prezen-
vorbire iscusită Constantin Flondor, Horea tator la TVR. Corul Basile-
Paştina, Dan Mohanu, Mi- us al Seminarului Teologic
Organizată de Asociaţia hai Sârbulescu, Mihai Ariciu, din Iaşi a interpretat câteva
Eleon din Alba Iulia, expo- Vasile Lefter. Prezentarea lucrări bizantine din imno-
ziţia este găzduită la Pala- expoziţiei a fost susţinută de grafia închinată Sfintei Cru-
tul Culturii din Iaşi până pe Elena Dana Prioteasa, istoric ci. Seara a continuat în ace-
data de 4 martie. Vernisajul de artă, şi Costion Nicoles- eaşi ambianţă şi substanţă cu
din seara de joi, 18 ianuarie, cu, teolog, etnolog şi eseist, un simpozion desfăşurat în
a reunit o parte din artiştii evenimentul fiind moderat Sala Voievozilor, prelegerile

credinţa
la români
şi discuţiile care au urmat lor, cu orice chip forma ori- Institutul de Arheologie şi Is-
centrându-se pe tema Cru- ginală, care să-i diferenţieze toria Artei din Cluj-Napoca.
cii, atât din perspectivă teo- de confraţii lor, să-i scoată Că suntem o ţară cu o ci-
logică, cât şi artistică. în evidenţă. Forma a urmat vilizaţie a Crucii, asta este
conţinutul. Şi-au mutat pri- incontestabil. Că suntem în-
Prezentare sintetică virea de pe sine pe natură, de semnaţi astfel, iarăşi nu mai
prin ochii specialistului unde au avut convingerea că este o noutate. Noutatea con-
„Artiştii care au accep- au mai mult de câştigat decât stă în înşiruirea generaţii-
tat invitaţia de a participa la din exerciţiul obstinat al ima- lor Crucii, de la antecesorii
această expoziţie au făcut-o ginaţiei. Însă la capătul unui noştri neştiuţi până la gene-
cu o generozitate care aproa- drum pe care cei mai mulţi raţia Facebook. Pentru fie-
pe a inversat rolurile, aflân- se tem să intre de teama de- care, Crucea a reprezentat
du-ne noi, organizatorii, in- personalizării, omul se întâl- ceva, dar şi altceva, deopo-
vitaţi în lumea lor, în care neşte, în lumina harică, cu trivă. Unii au murit în nume-
Crucea era o realitate de- sine însuşi, cu individualita- le ei, alţii şi-au jertfit tinereţi-
mult bine aşezată. Majorita- tea sa autentică. Lucrare a lui le şi confortul personal, unii
tea sunt artişti de primă linie Dumnezeu, vocea sa este în i-au pictat ori cântat măreţia
ai artei contemporane româ- mod firesc unică şi în armo- smerită, alţii s-au întărit cu
neşti. Îi defineşte o muncă nie cu restul creaţiei. Aceas- ea în momente grele. Toiag
permanentă de perfecţiona- tă reintrare în comuniune cu şi spânzurătoare, abur şi sân-
re a mijloacelor de expresie creaţia lui Dumnezeu se îm- ge, sudoare şi mântuire, mor-
plastică, nedespărţită de e- plineşte prin asumarea Cru- mânt şi cer deschis – asta a
fortul de a se apropia, cu sfi- cii, prin aşezarea la întâlnirea fost Crucea pentru noi, până
ală, de înţelegerea profun- sau contopirea dintre iubirea acum. Dar de acum înainte
dă a acestei lumi. S-a spus de Dumnezeu şi iubirea de ce se va alege de ea? 100 de
de nenumărate ori – şi este semeni”, a spus în cuvântul cruci, spre neuitare...
adevărat – că aceşti artişti său doamna Elena Dana Pri-
nu au căutat, la maturitatea oteasa, cercetător ştiinţific la Răzvan BUCUROIU

credinţa
file de jurnal la români
2018
După sărbători, am făcut un inventar al evenimentelor feri-
cite ce ar urma să se petreacă în 2018. În Biserică, în ţară,
în lume. Nu am uitat, evident, nicicum de Pronie, gata fiind
spre acceptul oricărei rânduieli a Celui Preaînalt…
2 ianuarie 2018 aflat la întretăierea Argeşu- goarna suplinind, adeseori,

lui cu Teleormanul. Geor- în trecut, în zonă, clopotele
George Florin Popa… ge, deşi pare încă o mână de ascunse de teama năvălirii
Nu ai cum să nu te regăseşti om, e gornistul satului. Obi- turcilor. În urmă cu doi ani,
– fie măcar în parte – în su- ceiul „sunatului din goarnă”, George a intrat primul pe
ferinţa acestui tânăr. O co- la plecarea unui suflet în veş- listă la Seminarul Teologic
pilărie şi o adolescenţă ne- nicie, se păstrează până as- din Turnu Măgurele. Fami-
fericite. E născut la Balaci, tăzi în sudul Munteniei. Un lia lui săracă nu a putut să-i
locul de origine al cunoscu- sunet sfâşietor, ce răzbate susţină însă studiile. Geor-
tei familii Bălăceanu. Un sat prin văzduh până departe, ge s-a întors, astfel, mâhnit,
acasă. Cântă frumos la stra-
na bisericii satului şi vesteş-
te, atunci când este chemat
de săteni, despărţirea cuiva
de această lume. M-am fră-
mântat întreaga zi: oare cum
ar putea fi ajutat? Cu sigu-
ranţă, ar fi un destoinic slu-
jitor al lui Hristos…
4 ianuarie 2018
Spre sfârşitul anului tre-
cut, Biserica Rusă s-a pro-
nunţat – în sfârşit – oficial în
privinţa Marelui Sinod din
Creta. Nimic nou, în fapt…
Patriarhia Moscovei nu re-
cunoaşte Sinodul ca fiind
unul panortodox. Comuni-
catul patriarhal aminteşte de
neparticiparea tuturor Bise-
ricilor la Sinod, socotind-o
a fi una din condiţiile ce nu
au fost îndeplinite pentru re-
cunoaşterea lui. În privin-
ţa documentelor dezbătute
în Creta (la a căror pregătire
Biserica Rusă a trudit intens,
alături de celelalte Biserici,
vreme de peste un deceniu),
credinţa
la români
comunicatul e unul zgârcit în comentează hâtru cele scri- de vlahi din Timoc să-şi do-
detalii. Un lucru e limpede: se de presa românească pe rească unirea cu România”.
va urma, aşa cum a anunţat tema dată. Kamenov n-ar fi, Da, românilor din Timoc le-a
deja de luni bune Patriarhia totuşi, prea sigur în privinţa fost mereu teamă în ultimul
Moscovei, pregătirea unui unirii… Important, se pare, veac şi jumătate. Uitaţi de
nou Sinod Panortodox… a fost „să se audă”. Nu ştiu toţi, fără şcoli, fără Biserică
dacă este un „cadou” de Cen- în limba română…
5 ianuarie 2018 tenar din partea bulgarilor,
De ceva vreme, n-am mai aşa cum grăiesc gurile rele. 13 ianuarie 2018
fost mânat de curiozitatea de Un entuziasm mai temperat A trage un semnal de
a trage cu ochiul prin ziarele din partea unor formatori de alarmă… O expresie ajunsă
vecinilor noştri slavi. Sărbă- opinie de pe Dâmboviţa n-ar astăzi aproape fără sens. Au-
torile, tihna de acasă… As- strica însă. Am reţinut un zită adeseori la televiziune,
tăzi am citit însă pe îndele- singur comentariu din presa la radio, în Parlament. Până
te ziare bulgăreşti. Inclusiv bulgară: „Poate doar fricoşii şi în Biserică. Un soi de „să
comentariile din presa po-
litică de la Sofia. Telefoa-
nele au sunat continuu vre-
me de două zile: nord-vestul
Bulgariei cere unirea cu Ro-
mânia. În anul Centenaru-
lui, Montana, Vraţa, Vidinul
doresc „unirea întru antico-
rupţie” cu România. În afa-
ră de Boris Kamenov, iniţia-
torul acţiunii – ce a luat prin
surprindere media de la noi
–, în nord-vestul ţării veci-
ne, nimeni nu ştie însă ceva
legat de subiect... Bulgarii
file de jurnal
nu spuneţi că nu v-am făcut 15 ianuarie 2018 neam, mesianism românesc,

atenţi”. De câteva zile, o au- rugi, poezii recitate ori ros-
zim aproape continuu. Cui îi Ziua marelui Eminescu. tite abia şoptit, dispute te-
este adresată? Naţiei, credin- N-am mai apucat să ajung ologice aprinse (să se facă,
cioşilor, aproapelui, cunoscu- astăzi, aşa cum mi-am pro- au ba, colivă la comemo-
ţilor… Oamenii s-au dezobiş- pus, la Ipoteşti. Am peregri- rarea zilei de naştere a po-
nuit să mai ia însă aminte la nat, în schimb, întreaga zi etului naţional?). Dinco-
aceasta, preocupaţi fiind de pe urmele Poetului. Întâi la lo de toate acestea, un dor
felurite alte mesaje „împache- locul naşterii marelui geniu nespus, un dor aprins de
tate” ceva mai atrăgător. Pă- al românităţii în ceruri: stra- Eminescu, răzbate din mii
rinţii de până mai ieri, de pil- da Plantelor, fostul Sanato- şi mii de inimi. Nesfârşi-
dă, nici măcar nu o pronunţau. riu „Caritatea”. Prima zăpa- te şiruri de pelerini sosesc
Autoritatea lor era suficientă dă, căzută pe neaşteptate, în necontenit la Eminescu…
în orice situaţie. Moralitatea miez de iarnă, peste cetatea Primul eveniment fericit al
în societate, trăirea întru Hris- lui Bucur, îmi va îndrepta neamului românesc din anul
tos, sfinţenia rămân singurele mai apoi paşii către Cimi- Centenarului…
repere neerodate. În rest, da, tirul „Bellu”. Lume pestriţă
doar semnale de alarmă… la mormânt. Discuţii despre Gheorghiţă CIOCIOI

credinţa
la români

De Bobotează
la Mânăstirea Căldăruşani
Cetatea Domnului de la Căldăruşani a fost ridicată de unul dintre cei mai
mari ctitori de locaşuri sfinte ortodoxe al românilor: voievodul Matei
Basarab. De aici neîncetat se înalţă slavă şi rugăciuni către Dumnezeu,
de mai bine de patru veacuri. Zidită cum nu se poate mai strategic, pe
o limbă de pământ înconjurată de ape şi păduri dese (odinioară Codrii
Vlăsiei), stă şi astăzi ferită de căutătura necurată a celui cu inima înstră-
inată. Deopotrivă, însă, se face simţită din depărtări de cel cu dragos-
te de Dumnezeu şi însetat de adevăr. Multe vremuri de zbucium au
văzut zidurile ei, multe generaţii de monahi şi anahoreţi a mângâiat şi
adăpostit, devenind loc ales de istorie bisericească şi voievodală…
o p a s uri i
P niceşt
v
duho

credinţa
la români
Din valurile istoriei noua mânăstire. Tot de la

şi ale legendei Casian Cernicanul aflăm că
temelia bisericii şi a chiliilor
Cele mai multe informa- a fost trasată de însuşi Matei
ţii despre Mânăstirea Căldă- Basarab, sub formă de cetate,
ruşani le datorăm astăzi mo- „rânduind ca slugerul Dimi-
nahului Casian Cernicanul, trie Buzinca să se îngrijeas-
care a trăit în secolul 19, au- că de zidire”.
torul Istoriei sfintelor mâ- Cu binecuvântarea Dom-
năstiri Cernica şi Căldăru- nului, mergând de faţă, pu-
şani. Acest misterios monah tem vedea şi azi câtă bucurie
povesteşte, cu iz de legen- pot aduce în inimile români-
dă şi adevăr, începuturile la- lor aceste sfinte şi pline de
vrei ortodoxe româneşti de la har locuri născute din isto-
Căldăruşani. rii şi legende dintre cele mai
În anul 1637 a izbucnit un în mica bisericuţă de lemn frumoase, gata să fie desco-
conflict între Matei Basarab pentru a se închina icoanei perite de fiecare. Tocmai de
şi Vasile Lupu, domnitorul Sfântului Mare Mucenic Di- aceea voi lăsa loc celor scru-
Moldovei. Înainte de mitrie, ocrotitorul sfântului tători să descopere personal
confruntarea armată, locaş, şi pentru a-l ruga să-l întreaga poveste a ridicării
domnitorul Ţării Româneşti ajute să iasă biruitor în lup- sfântului locaş.
şi-a campat oastea în Codrii ta pentru care se pregătea.
Vlăsiei în chiar locul actual Drept răsplată a promis sme- De Bobotează
al aşezământului monahal. riţilor călugări că va ridica în Credinţa pravoslavnică a
Aici a descoperit „o acest loc o mare mânăstire. lui Matei Basarab şi a nea-
bisericuţă veche din lemn şi Mai mult decât atât, pentru mului românesc a întărit Bi-
foarte dărăpănată din pricina unii dintre oştenii din sui- serica lui Hristos cu o biju-
vremii şi tot minunându-se ta voievodului întâlnirea cu terie monastică inestimabilă
şi privind pe lângă dânsa, ceata de pustnici a fost atât la Căldăruşani. O ştiam de
a văzut pe un biet bătrân şi de impresionantă încât şi- ceva vreme pentru că o vi-
acesta era stareţul acestui au promis că „de-i va scăpa zitam adesea şi mereu îmi
schitişor”. Intrând în vorbă Dumnezeu din acest războ- venea greu să mă despart
cu bătrânul călugăr a aflat iu, se vor lepăda de lume şi de ea la plecare. Lăsa o im-
că-l chema Partenie, că era se vor lipi de aceşti sihaştri”. presie puternică asupra mea,
bulgar de neam şi că vieţuia Oştirea lui Matei Basarab căci de fiecare dată mai des-
aici de 29 de ani, păstorind o s-a unit cu trupele aliate din copeream câte ceva, simţin-
obşte de opt monahi. Transilvania ale lui Gheor- du-mă tot mai îmbogăţit su-
Adânc impresionat de ghe Rákóczy I la Buzău, de- fleteşte, dându-mi totodată
smerenia acestor slujitori ai terminându-l pe Vasile Lupu adânci teme de meditat. De
Domnului ce trăiau într-o să se retragă în nordul Mol- aceea poate nu am reuşit să
mare sărăcie, domnitorul s-a dovei. Astfel confruntarea cuprind în întregime miste-
aşezat la masă cu ei, care, dintre cei doi voievozi nu a rul locului. Şi cine ştie cât va
aşa cum ne spune monahul mai avut loc. Matei Basarab mai dura, dacă bunul Dum-
Casian, „au pus pe masă pu- a văzut în acest fapt un mira- nezeu va rândui? Căci se
ţin pesmet muiat în apă cal- col săvârşit de Sfântul Dimi- dezvăluie fragmentat, cum
dă şi lobodă de cea sălbatică trie cel Mare Izvorâtorul de bunăoară aş urmări un seri-
fiartă într-o oală şi puţine foi Mir şi de rugăciunile părin- al documentar.
de ceapă verde şi apă într-un telui Partenie de la Căldăru- De data aceasta am ajuns
urcior”. După smeritul de- şani, iar asta i-a întărit hotă- la Căldăruşani la prazni-
jun, Matei Basarab a mers rârea neîntârziată de a ridica cul Bobotezei, într-o zi cu
Popasuri duhovniceşti
expresie senină şi primăvă- puternică senzaţie de adă- a apelor. Chipurile senine

ratică, neobişnuită pentru a- post şi siguranţă sărmanei ale monahilor şi ale mireni-
ceastă perioadă a anului… mele făpturi, făurită din lut lor erau scăldate în lumina
Cândva, în copilărie, Botezul şi suflare dumnezeiască. blândă a soarelui de ianua-
Domnului aducea negreşit Înăuntru, mulţimea de rie, primind parcă un botez al
crivăţul şi cea mai friguroa- credincioşi făcea biserica luminii. Măsura bucuriei săr-
să zi din calendar… Astăzi neîncăpătoare. Încet, încet, bătorii era dată de sfinţenia
însă soarele stătea de o pră- dezmorţindu-ne, ne-am Păstorului Celui Bun… Într-
jină pe cerul albastru, ridicat găsit puterea să ne alăturăm o zi ca aceasta, El, în urmă
peste livezile cu crengi go- simţirilor de taină ce uneau cu mai bine de 2000 de ani,
laşe ce ne întâmpinau de-o inimile creştinilor de faţă. îşi începea lucrarea de salva-
parte şi de alta a drumului Alaiul de preoţi conduşi de re a sufletelor noastre, pri-
de la Căldăruşani. Lângă zi- arhimandritul Lavrentie, mind după cuviinţă botezul
durile cetăţii, numărul mare stareţul aşezământului, de la Înaintemergătorul Ioan
al maşinilor parcate ne ves- era la datorie, înălţând din în apele Iordanului.
tea că slujba era deja începu- altar rugăciuni repezi către
tă. Trecând prin deschizătura Atotţiitorul, însoţite de Descoperiri…
largă a arcadei de sub clopot- cântările bogate în armonice Am lăsat pentru final câ-
niţă, ni s-a dezvăluit, parcă ale stranei. teva vorbe despre vistieria
adusă din înălţimi, biseri- După slujbă şi frumoasa plină de comori spirituale de
ca lui Matei Vodă Basarab. predică a părintelui Lavren- la Mânăstirea Căldăruşani.
„Fără asemănare de frumoa- tie, legată de semnificaţia a- Din cele pe care le cunosc,
să!”, mi-am zis. Într-atât de cestui mare praznic al creşti- având încă multe de desco-
ameţitoare, dar şi trainică, în- nătăţii, întreg alaiul s-a mutat perit aici, aşa cum spuneam
cât abia aşteptam să pătrund afară, în faţa bisericii, unde mai sus.
zidurile-i groase. Dădeau o a început slujba de sfinţire Cel mai faimos element
credinţa
la români
este icoana făcătoare de mila Căldăruşani în anul 1820, contemporane, mărturisitor

nuni a Maicii Domnului. A după ce petrecuse mulţi ani şi pătimitor al temniţelor co-
fost adusă de călugării re- în Muntele Athos şi la Mâ- muniste. La căpătâi îi stau
fugiaţi în anul 1940, o dată năstirea Neamţ. Smeritul că- adesea unul sau mai mulţi
cu alipirea Basarabiei la U- lugăr a fost preocupat de răs- credincioşi, cu frunţile ple-
niunea Sovietică, de la Mâ- pândirea cărţilor patristice, cate, meditând, rugându-se
năstirea Noul Neamţ de lân- dorind să contribuie cât mai sau aprinzând câte o lumâ-
gă Nistru. Icoana este dublă, mult la luminarea semenilor nare, în linişte.
căci pe verso este pictat lui prin învăţătura lui Dum- Pe lângă aceste minuna-
Sfântul Mare Mucenic Ghe- nezeu. Ajuns întâistătător pe te daruri prezente între zidu-
orghe în armură. Odată cu scaunul mitropolitan al Bise- rile ocrotitoare ale sfântului
stăpânirea sovietică, solda- ricii Ţării Româneşti, a scris locaş, există un frumos mu-
ţii ruşi au căutat mulţi ani înţelepte învăţături de cre- zeu de obiecte bisericeşti şi
icoana, inclusiv pe terito- dinţă ortodoxă, care au ră- de cult. La Căldăruşani se
riul României, dar prin gri- mas ca un tezaur duhovni- pot admira icoane vechi din
ja lui Dumnezeu nu aveau să cesc nepreţuit. Pe patul de Bizanţ sau Sfântul Munte
o găsească vreodată. Icoana moarte, ultimul său cuvânt, Athos, dar şi binecunoscute
a stat ascunsă mulţi ani într- adresat unuia dintre Epi- tablouri religioase pictate de
un perete al Schitului Si- scopi, a fost: „Tipografiile Nicolae Grigorescu pe când
taru, metoc al Mânăstirii neîncetat să lucreze, tipărind era ucenic aici al monahu-
Căldăruşani. cărţi folositoare de suflet”. lui Evghenie Lazăr… Toate
Tot la Căldăruşani se află Puţini ştiu că în cimiti- acestea – şi încă şi mai multe
spre închinare, într-o fru- rul de aici se află locul de – aşteptând în tihnă vizita
moasă raclă, moaştele întâ- veci al părintelui Sofian Bo- neosteniţilor pelerini.
iului sfânt bucureştean. Sfân- ghiu, unul dintre cei mai
tul Grigorie Dascălu a ajuns mari duhovnici ai României Laurenţiu COSMOIU

Tradiții
Sfântul Trifon sau
Zarezanul
Deşi trăim într-o lume consumistă, care pare că aruncă la groapa
de gunoi a istoriei valorile naţionale şi tradiţiile strămoşeşti, într-o
lume a corporaţiilor multinaţionale, totuşi este o „foame” de moti-
ve de sărbătoare, o dorinţă – de multe ori exacerbată – de a împru-
muta sărbători şi obiceiuri de peste mări şi ţări. Dacă ideologii și
propagandiștii de ieri s-au chinuit să înlăture sau marginalizeze sărbă-
torile Bisericilor naţionale, cei de astăzi se străduiesc să ne aducă săr-
bători ce sunt străine tradiţiilor europene, gen Halloween, Valentine’s
Day şi altele ce încă „se implementează”, pe când multe tradiţii autoh-
tone au rămas astăzi doar ca obiect de studiu etnografic şi fol-
cloric în muzee de specialitate: Muzeul Satului, Muzeul Ţăranului
Român etc. Despre o astfel de tradiţie vă voi vorbi în acest articol.
Tradiţia şi studiile de specialitate arată că mai bună exemplificare, am să citez aici din

în aproape toate marile areale viticole exis- predica unui contemporan de-al nostru, unul
tă obiceiul ca la data de 1 februarie să încea- dintre vlădicii iubiţi ai Ardealului, ÎPS Andrei
pă anul agricol în lumea satului. În aceas- Andreicuţ, care spunea că pe malul Mureşu-
tă zi este prăznuit Sfântul Mucenic Trifon, lui, într-un sat din zona de câmpie a Transilva-
un sfânt mărturisitor al lui Hristos, trăitor în niei, în ziua Sfintei Treimi, luni după Cinci-
părţile Frigiei din Asia Mică, în Campsada. zecime (aşa era obiceiul pe acele meleaguri,
Acest sfânt cu moarte martirică, ce te cutre- nu pe data de 1 februarie), preotul satului a
mură prin mulţimea chinurilor şi prin sadis- mers în procesiune peste câmpuri cu poporul,
mul chinuitorilor, este ocrotitorul lucrători- apoi a stropit cu apă sfinţită câmpurile şi hol-
lor în vii şi livezi, căci odată Sfântul Trifon dele, citind molitfele Sfântului Trifon. La
a salvat întreaga sa comunitate de la înfo- sfârşitul acestei ierurgii mulţimea destul de
metare, oprind cu puterea rugăciunii invazia numeroasă a rămas mută de uimire: omizi-
lăcustelor care devorau culturile oamenilor. le coborau din pomi şi ieşeau din holde, alini-
În Biserica noastră există şi molitfele Sfân- indu-se ca la o comandă militară într-o singu-
tului Trifon, rugăciuni puternice, care caută ră direcţie, spre râul Mureş, unde se aruncau
ca prin puterea lui Dumnezeu să înlăture din în apă! Quod erat demonstrandum!
viaţa omului o serie de dăunători din agri- Vă spuneam că aceste tradiţii mai există
cultură (insecte, lăcuste, şoareci, omizi ș. a.). astăzi în anumite comunităţi locale din Banat,
Pentru omul modern, care nu mai are con- din zona Vasluiului sau a Galaţiului, şi mai
tact cu lumea satului sau a agriculturii, pentru cu seamă pe cele două maluri ale Dună-
omul prins în vâltoarea cotidiană a marilor rii, atât în satele din România, cât şi în cele
aglomerări urbane, care parcă anulează ano- din Bulgaria. Obiceiul se numeşte Trifonul
timpurile şi rânduielile dumnezeiești ale fi- viilor, Arezanul sau Zarezanul viilor (există
rii, poate părea anacronic să apelăm la „bles- astăzi şi un vin numit zarezanul), Trifon tă-
teme” în era... pesticidelor. Pare un nonsens, ietorul şi multe asemenea acestora. Comu-
însă există un „dar”. În ce constă el? Pentru o nitatea locală, cu tineri şi bătrâni, alături de
credinţa
la români
preotul satului (în zona Galaţiului, la Mânăs- Gheorghe aveau un asemenea renume, Bise-
tirea Sfântul Trifon – Sendreni, însuşi Arhie- rica Ortodoxă Bulgară , ca să nu aducă smin-
piscopul al Dunării de Jos, ÎPS Casian, vine teală credincioşilor, le-a păstrat să fie serbate
şi binecuvântează viile an de an, indiferent de în forma lor iniţială, pe stil vechi.
vreme), însoţiţi de oficialităţi locale (în Bul- Încă din anul 2013, la fiecare 1 februarie,
garia, în vechime, mergeau numai bărbaţii, de față cu primarul din Chirnogi, Roman Iri-
dar astăzi tradiţia s-a mai schimbat), merg nel, și cu alţi demnitari, preoţii Adrian Posto-
la biserică, unde citesc rugăciunile începă- lea, Ioniţă Dumitru, Fănel Burulean, Dumitru
toare, apoi molitfele Sfântului Trifon. Unii Georgescu, Mihai Maharea şi preotul bulgar
merg direct în câmp, unde pe un plai de vii Mihail Mihailov au binecuvântat seminţele şi
se stropeşte cu apă sfinţită şi vin viţa-de-vie, câmpiile celor din Chirnogi, bucurându-se de
apoi se binecuvântează câmpurile întregi, ci- întoarcerea oamenilor către Dumnezeu, dar
tindu-se (unde nu s-au citit în biserică) ru- şi de mijlocirea către Dumnezeu prin Sfân-
găciunile Sfântului Trifon, apoi se taie ritu- tul Trifon, despre care tradiţia populară vor-
alic coarde de viţă-de-vie (în unele locuri, beşte cu destul de multe amănunte, sfântului
cei în vârstă îi învaţă tăierea viţei-de-vie pe atribuindu-i-se multe puteri.
cei tineri), iar din aceste coarde se împle- În ţară există câteva biserici închinate
tesc coroniţe pe care le pun pe cap toţi par- Sfântului Trifon: în Bucureşti este Biserica
ticipanţii bărbaţi, ce apoi merg în sat, unde Cărămidarii de Jos, în Iaşi – Biserica Sfântul
se aşază o masă bogată (ca anul să fie bo- Sava (care are ca al doilea hram pe Sfântul
gat în roade), bineînţeles bucatele fiind stro- Trifon), în judeţul Galaţi – mânăstirea de la
pite cu vin roşu. Din ziua Sfântului Trifon, Sendreni, închinată tot Sfântului Trifon, iar
dacă vremea o permite, se poate începe tăia- o altă mânăstire se găseşte în satul Cernetu,
tul viilor sau al pomilor. Totodată începe anul judeţul Teleorman.
agricol, se pregătesc răsadurile, semănându- În iconografia ortodoxă sunt două tipuri
se seminţele pentru sere şi solarii (tot în a- de reprezentări ale Sfântului Trifon: tânăr şi
ceastă zi se aduc la biserică pentru a fi binecu o pasăre pe umăr. Aici se face referire la
cuvântate mai ales seminţele de legume, dar o minune din timpul țarului Ivan cel Groaz-
nu numai, ce vor fi semănate în noul an agri- nic, când un tânăr, Trifon Patrikiev, a pier-
col). În alte zone, cum ar fi Banatul, pomii dut şoimul ţarului şi doar intervenţia minu-
neroditori sunt „ameninţaţi” simbolic cu tă- nată a sfântului său protector i-a salvat viaţa,
iatul. În Bulgaria se aprind focuri şi în ju- din acel moment Sfântul Trifon devenind şi
rul unui butoiaş cu vin se întind hore tra- protectorul cetăţii Moscovei.
diţionale. Sunt zone în care acest obicei De obicei doar televiziunea „Trini-
a rămas din generaţie în generaţie, pe când tas” prezintă acest obicei agrar din vechi-
în alte zone, cum ar fi Ianca, în judeţul Olt, me, iar acum încercăm să-l popularizăm şi
obiceiul a fost „revigorat” la îndemnul Direc- în Lumea Credinţei. Îi rugăm pe cititori, dacă
ţiei Judeţene de Cultură (îi felicităm pentru au exemple de zone sau localităţi unde acest
iniţiativă). În zona Galaţiului obiceiul a că- obicei este viu (sau îmbracă forme diferite de
pătat amploare datorită prezenţei şi implică- cele descrise mai sus), să ne scrie pe adresa
rii vlădicăi Casian, un iubitor şi păstrător de redacţiei, pentru a ne documenta suplimen-
tradiţii româneşti. În localitatea Chirnogi, ju- tar şi a încerca să popularizăm o tradiţie stră-
deţul Călăraşi, obiceiul a fost revigorat şi pu- moşească ale cărei rădăcini se pierd în negu-
tem spune puţin copiat de la vecinii de ra vremurilor.
peste Dunăre, din Turtucaia (Tutrakan), lo-
calitate înfrăţită, bulgarii serbând această săr- Relu COTOBAN
bătoare cu 13 zile mai târziu (pe stil vechi).
Bulgarii folosesc, ca şi noi, calendarul în-
dreptat, dar pentru că în conştiinţa popula-
ră sărbătorile de Sfântul Trifon şi Sfântul
Tradiții

credinţa
la români

Reportaj
Un alfabet Braille
pentru văzători
„Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”. Şi, am adăuga noi, alături de
Arghezi, cinste cui te-a împodobit! Căci la împodobirea unor cărţi
am asistat prin expoziţia care a avut loc la noul sediu al Muzeu-
lui Literaturii Române în ziua de marţi, 15 ianuarie. Atunci, de ziua
lui Eminescu, dar şi de Ziua Culturii Române, a avut loc o expozi-
ţie eveniment: Bienala de carte bibliofilă şi de carte-obiect.
Mărturisesc cu mâna pe mai de seamă animator al feluriţi oameni de care îi este
inimă: de fiecare dată când vieţii culturale îmbisericite plin atelierul, maici, taici,
mă sună Silvia Radu mă în- din România ultimilor ani. artişti, curatori, manageri şi
grozesc! O dată, că e irezis- Aşa să ştiţi! ambasadori... Este o interfa-
tibilă în tot ceea ce vrea să Apoi, că mă pune/ trimi- ţă a comunicării în duh creş-
facă, antrenându-şi interlo- te în tot felul de locuri, si- tin implicit. Mă mai pune să
cutorii în tot felul de proiec- tuaţii sau conjuncturi uma- caut loc de expoziţii de bine-
te mari sau mici, locale sau ne, expoziţionale, livreşti ori facere, să scriu comunicate
internaţionale, spirituale sau ecleziale. Da! Ajung, cu sau de presă, să mănânc plăcintă
artistice. Când ea nu va mai fără voia mea, aproape într-o făcută de ea şi să mă extaziez
fi, să ştiţi că am pierdut cel transă teleportată, să cunosc în faţa vreunui bust de ipsos.

credinţa
la români
Dar să nu credeţi, cumva, că martiri. Iar ca semn de car- sfântă! Ce impresie puter-
e stresant, că e chinuitor. te (a vieţii): Maica Domnu- nică de comuniune se cre-
Chinuitor sau stresant este lui cu Pruncul său. Uluitor ează la palpare, chiar şi cu
doar faptul că nu pot să-i re- de frumoasă, gingaşă, can- ochiul! Sfinţii erau vii, îi re-
zist... ştiind că are întotdeau- didă, cartea asta tridimen- cunoşteai uşor, te lăsau să le
na, dar întotdeauna, dreptate. sională te atrăgea la mân- atingi poala hainei, pe părin-
Acestea fiind zise, am gâiat. Puneai uşor, delicat tele Stăniloae îl puteai mân-
luat în picioare prima zăpadă mâna pe fiecare „coală” şi gâia pe obraz. Foile de metal
a Bucureştiului după o lună sub degete, ca într-un alfa- şi pământ scrâşneau ca seco-
încheiată de concediu (de to- bet Braille pentru văzători, lele, aşchiile vieţii se adunau
tală decuplare, adică), să văd chipul sfânt îţi creştea şi îţi la poalele cărţii, iar tu răsfo-
expoziţia la care mă chema- urca până la inimă. Ce sen- iai agale mica enciclopedie
se. Intru în holul muzeului, zaţie senzorială de atingere a mântuirii.
unde văd, cu surprinde- Zăpada, afară, se aşe-
re, o grămadă de lume. zase în strat temeinic.
Sute de oameni venise- Ieşind pe stradă parcă
ră la expoziţie, sala de aşteptam să văd iarăşi
conferinţe gemea de po- ca defilarea de chipuri
por inteligent, iar cu- sfinte, vopsite în aur
loarele cu exponatele şi-n roşu tare, să creas-
– aşijderea. Din prima, că din albul îngheţat, în
în stânga, am simţit lu- faţa mea, subit. Zăpa-
crarea Silviei Radu: ip- dă, foiţă de aur şi vop-
sosuri colorate, legate sea roşie, aprinsă – ce
în tablă roşie, ca niş- altă combinaţie croma-
te bibliorafturi cu evi- tică te mai poate duce,
denţele raiului. De-a à vol d’oiseau, la mân-
valma, stăteau între tuirea ochiului?!
coperţi sfinţi şi căr-
turari, duhovnici şi Răzvan BUCUROIU

Remember
Magnetic, pământul României

îi cheamă pe toţi acasă
Pe 17 februarie s-a împlinit anul de când Lidia Stăniloae s-a
mutat în lumina cea neînserată. Acum ea ştie ceea ce noi nu ştim,
a aflat ceea ce noi încă nu am aflat... Fiind toată viaţa cu privi-
rea aţintită către Soarele Dreptăţii, a fost sigur primită în dogoa-
rea Lui. Tare mult L-a iubit pe Dumnezeu! Şi ţara şi-a iubit-o, căci
aici şi-a dorit cu ardoare să fie îngropată, după un lung exil.
Din ostrovul Cernicăi, la sunetul trâmbi- fi dumirit, pe de-a-ntregul, că „un popor şi
ţei Îngerului, se vor scula, rânduri-rânduri, un individ atâta preţuiesc: cât au înţeles din
drepţii neamului românesc. Şi totodată pri- Evanghelie”, aşa cum spunea Simon Mehe-
eteni ai lui Hristos, cel Răstignit şi Înviat. dinţi. În vreme ce Europa începe să se ruşi-
Eu cred că în istoria recentă a umanităţii, în neze tot mai abitir cu rădăcinile ei creştine,
nici o altă parte a lumii creştine nu a existat românii din contră! Parcă împotriva curentu-
o asemenea suprapunere de identitate între lui secularizant sau chiar anticreştin, românii
neam şi credinţă ca la generaţiile de românii de pretutindeni ridică biserici, le umplu, se
ale ultimelor trei veacuri. Parcă am desco- roagă în ele, se bucură şi se întristează aco-
perit recent că certificatul nostru de naştere lo în „limba vechilor cazanii”. Şi în diaspora
e totuna cu cel de botez! Parcă acum ne-am asta se vede cel mai bine, prin comparaţie cu
Cimitirul Mânăstirii Cernica,

februarie 2017 (Foto: Basilica)

credinţa
la români
ambianţa religioasă din ţările lor de adopţie.

Dorinţă de păstrare a identităţii? Dor de ţară?
Refugiu sufletesc într-o lume care nu e a lor?
Căutare sinceră a lui Dumnezeu? Cine poate
şti, dar sigur că este câte ceva din fiecare. Şi
tocmai pentru că vorbim despre acest evan-
tai de posibile explicaţii, cazul Lidiei Stăni-
loae este unul definitoriu.
Mai întâi de toate, este performanţa ei
personală faptul că greutatea acestui nume
nu a strivit-o. Dimpotrivă, a ştiut să fente-
ze cu dibăcie „calea scurtă”, adică aceea de
a rămâne în umbra şi-n urma liniei ilustrului
său tată, părintele Dumitru Stăniloae. Doam-
na Lidia Stăniloae a ştiut să facă diferenţa în-
tre propria ei persoană şi marca Stăniloae,
între ceea ce avea ea de spus lumii şi clona-
rea mecanică a unui discurs pe care l-a au-
zit de nenumărate ori în casa părintească. A
ştiut să fie ea însăşi prin abordarea în manie-
ră proprie a unui set de valori eterne, pe care
le-a comunicat cu harul ei literar, dar şi prin-
tr-un discurs actual, percutant, riguros ştiin-
Lidia Stăniloae ţific (ca formaţie era om de ştiinţă, fizician).
Nimic însăilat, nimic copiat de la alţii, ni-
Cel din urmă vapor mic formal – totul viu şi nou, proaspăt tre-
cut prin sita proprie de valori. Între acestea,
Cel din urmă vapor dorul de ţară, respectul absolut faţă de limba
nu-l pierzi niciodată. română (pe care o vorbea impecabil), conşti-
Navighează pieziş pe marea-nspumată. inţa adevărului de credinţă exprimat necon-
S-adăposteşte sub stânci stinghere. flictual, dar limpede, fără echivoc. Îngrijo-
S-ascunde în golfuri pustii rarea faţă de deraierile comportamentale ale
Adastă pierdut în nesfârşit lumii în care trăim şi durerea de a vedea că
de-albastră priveghere. „la bursa Adevărului” nu e înghesuială prea
Cel din urmă vapor, mare... Nu a scutit pe nimeni prin verbul său
o, dacă n-ar veni niciodată. limpede – vlădică sau opincă –, de concluzi-
Timpul creşte cu frunze de piatră ile incomode, răscumpărând parcă deceniile
îl scuturi şi cad sfărâmate, în care tatăl său a fost nevoit să tacă... Totul
s-acopere cheiul cu straturi măsurat însă, cu frică de Dumnezeu şi cu iu-
de falsă eternitate. bire de semeni.
Foşnesc sub desculţele tălpi Pierderea vocii doamnei Lidia Stăniloae
când cauţi printre făgăduinţe uitate. în cetatea românească e una foarte mare. Pen-
Nicicând, poate vreodată tru că e dificil să mai conjugi acum un ADN
de-ai întâlni-o pe cea adevărată. spiritual de excepţie cu o conştiinţă limpede,
Şi-apoi cel din urmă vapor cu o viaţă lungă, cu experienţa Occidentului,
nu poţi să poţi să-l pierzi cu talent literar şi oratoric. Şi toate astea puse
niciodată. pe temelia unui caracter puternic, de excep-
ţie. Am dreptate?
(Din volumul Locul unde aştepţi,
Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1983) Răzvan BUCUROIU

Primul lăcaș de cult propriu
pentru românii din Norvegia
Parohia românească
„Sfinții Cuvioși Macarie cel
Mare și Macarie Alexandri-
nul” din Haugesund, Norve-
gia, a reușit să achiziționeze
de la comunitatea luterană
locală primul lăcaș de cult
propriu al românilor din a-
ceastă țară.
Preasfințitul Părinte
Episcop Macarie Drăgoi
al Episcopiei Ortodoxe
Române a Europei de Nord
s-a aflat la fața locului sâm-
bătă, 20 ianuarie 2018, îm-
preună cu preotul paroh
Valeriu Dumitru Chiorbe-
ja și cu enoriașii din Hau-
gesund, pentru a-i cinsti pe Credincioșii din Hauge- slujba de hram. La final,
Sfinții ocrotitori ai parohiei, sund s-au putut bucura, ierarhul a împărțit daruri
Cuvioșii Macarie cel Mare și de asemenea, de cinstirea celor mici, iar adulților le-a
Macarie Alexandrinul. După icoanei Maicii Domnu- oferit cărți de folos duhovni-
Sfânta Liturghie, PS Maca- lui Stăpâna Fiordurilor, cesc. Seara a săvârșit în bi-
rie, înconjurat de preoții ro- adusă din biserica parohiei serica parohiei românești din
mâni și de credincioșii de pe românești din Stavanger Stavanger Taina Sfântului
coasta de vest a Norvegiei, a special pentru sfințirea și Maslu, urmată de cateheză.
săvârșit o slujbă de binecu- alinarea celor prezenți la Duminică 21 ianuarie
vântare a lucrărilor de ame- 2018, PS Macarie a slujit
najare a lăcașului, care va fi Sfânta Liturghie în biserica
transformat într-unul speci- ortodoxă sârbească „Sfântul
fic ortodox. În acest sens, s-a Vasile cel Mare” din Hel-
început și pictarea unei cata- singborg, Suedia, iar seara a
petesme în România, care va săvârșit Vecernia în biserica
fi amplasată în noul lăcaș de parohiei românești din Co-
închinare. penhaga, Danemarca. După
Cu acest prilej, PS Ma- obicei, ierarhul ortodox ro-
carie a arătat semnificația mân al Europei de Nord, în
dobândirii lăcașului de cult, periplul său misionar din a-
numindu-l „far duhovnicesc, ceste zile, a vizitat mai mul-
înălțat peste fiordurile Nor- te familii de români din țările
vegiei, care va salva pentru scandinave, pentru binecu-
veșnicie sufletele care rătă- vântarea caselor, spoveda-
cesc pe marea acestei vieți”. nie și sfat duhovnicesc.
Credinţa
în lume Magazin ilustrat / Lumea credinŢei
Reportaj
Acasă la Sfântul
Teodosie cel Mare 42
Rusia pravoslavnică
100 de ani de la restaurarea
Patriarhatului în Biserica Rusă 46
Reportaj
2 ianuarie: Sfântul Cuvios
Serafim de Sarov, Rusia 50
Reportaj
Boboteaza în Ţara Sfântă – 2018

Anul acesta nu am mai sărbătorit Marele Praznic al Botezului Dom-
nului acasă, ci în Ţara Sfântă – şi pe stil nou (6 ianuarie), şi pe stil vechi
(19 ianuarie). O experienţă inedită, care merită a fi împărtăşită...
De la Crăciun Crăciunului (pe stil vechi), procesiuni pline de ritm şi
la Bobotează într-o zi: dar am vizitat după-amiază culoare, desfăşurate în Na-
6 ianuarie 2018 şi locul Botezului Domnului tivity Square (Piaţa Naşterii
de la Apa Iordanului, acasă Domnului). Conform unei
De fapt, prima pleca- toţi ai noştri sărbătorind Bo- planificări anunţate dinain-
re din acest an a avut drept boteaza (pe stil nou). Oricum te, dimineaţa devreme a so-
scop petrecerea Crăciunului am lua-o era zi sfântă, zi de sit Patriarhul-vicar al Biseri-
la Bethleem. Cum în Ţara excepţională importanţă du- cii Ortodoxe Siriace din Ţara
Sfântă sărbătorile se ţin pe hovnicească, dar şi plină de Sfântă şi Iordan, iar după pri-
stil vechi, Naşterea Dom- experienţe inedite! mirea festivă şi veselă a in-
nului se sărbătoreşte pe data Oraşul bucuriei şi al spe- trat în Biserica Naşterii; la
de 7 ianuarie. Noi am plecat ranţei de pace, Bethleemul ora zece a sosit Patriarhul-
de acasă vineri, 5 ianuarie şi-a primit şi în acest an, vicar al Bisericii Copt-Orto-
2018, iar a doua zi, sâmbă- în ajunul Crăciunului (6 ia- doxe din Ierusalim; la ora 13
tă, 6 ianuarie, am partici- nuarie), oaspeţii oficiali şi a fost anunţat Patriarhul Bi-
pat dimineaţă la procesiuni- pelerinii, frumos împodo- sericii Grec-Ortodoxe a Ie-
le din Bethleem din ajunul bit, în sunet de fanfare, cu rusalimului, Teofil al II-lea.

credinţa
credinŢA
la români
în lume
Noi am fost prezenţi di-

mineaţă, pentru a intra în
atmosfera Crăciunului la
Bethleem, iar la ora anunţa-
tă pentru venirea Patriarhului
Bisericii noastre Grec-Orto-
doxe am revenit în piaţă (ora
12,55). Dar Patriarhul Teofil
a sosit ceva mai devreme,
ceea ce am putut noi vedea
fiind intrarea acestuia în Bi-
serica Naşterii. Apoi ne-am
continuat programul – foarte
miraţi fiind de mesajele pri-
mite din ţară, imediat după
ora 13, privitoare la protes-
tele şi altercaţiile din Pia-
ţa Naşterii din Bethleem!
Deşi fusesem acolo, nu şti-
am nimic din ceea ce a re-
latat presa ca fiind o ştire de
Breaking News. Ne-am lă-
murit cu greu: la sosire, Pa-
triarhul Teofil a fost întâmpi-
nat cu o pancartă („Palestina
nu e de vânzare”) de către un
grup de protestatari creştini
palestinieni, iar două dintre
maşinile din suita sa au fost
bruscate, protestele având
drept subiect intenţia Patri-
arhiei Ierusalimului de a vin-
de terenuri din Palestina (pe
motiv că sunt datorii de plă-
tit) către investitori identifi-
caţi ca fiind evrei. Dar toa-
te altercaţiile au durat câteva
minute, forţele de ordine l-au
protejat pe Patriarh, iar la ora
13, când noi am ajuns în pia-
ţă şi Patriarhul Teofil intra în
Biserica Naşterii, nimic din
toate acestea nu mai erau vi- indus ideea unei stări tensio- acestei ţări şi mulţime de cre-
zibile, lumea era liniştită şi nate şi periculoase pentru cei dincioşi. Cu primirea aces-
se risipise fără tensiuni, fără aflaţi la faţa locului. Complet tei delegaţii bisericeşti s-a
consecinţe. Dar presa din fals! încheiat şirul procesiunilor
toată lumea a preluat ştirea, După terminarea sluj- pregătite de localnici pentru
care – suprapusă peste situ- bei ortodoxe, a sosit în Piaţa a comemora ajunul Crăciu-
aţia de instabilitate continuă Naşterii Arhiepiscopul Etio- nului la Bethleem.
dintre Palestina şi Israel – a piei, împreună cu consulul Dar noi deja plecasem
Reportaj
către zona Ierihonului, pen- Fiul lui Dumnezeu, a fost bo- boteze cu Duh Sfânt.
tru a ne bucura şi de binecu- tezat cu apă de către Sfântul Pe la ora 14,30 am co-
vântarea Iordanului în ziua Ioan Botezătorul, cel care borât treptele amenajate pe
de Bobotează, aşa cum era avea misiunea de a-L arăta malul israelian către albia
firesc să sărbătorim noi as- lumii pe Mesia cel mult aş- râului. Lume puţină şi îmbră-
tăzi acasă, după calendarul teptat, Fiul lui Dumnezeu, cată gros, mai degrabă vizi-
nostru. Cel care venise să ridice pă- tatori, privitori decât pelerini
Am mers direct la albia catele lumii şi care urma să (cu siguranţă, neortodocşi).
Iordanului, în punctul nu-
mit Qasr el Yahud, în care
au avut loc trei evenimen-
te biblice de maximă impor-
tanţă: pe aici a intrat Poporul
Ales în Ţara Promisă, după
cucerirea fără luptă a Cetă-
ţii Canaanului (Ierihonul de
azi); tot în acest punct, Sfân-
tul Prooroc Ilie Tesviteanul
a traversat albia, despărţind
cu cojocul Apa Iordanului,
dincolo de care a fost urcat
la cer cu carul de foc (dealul
Sfântului Ilie se află pe ma-
lul iordanian, la 600 de metri
distanţă faţă de locul Botezu-
lui); şi tot aici, Iisus Hristos,
credinţa
credinŢA
la români
în lume
Grupul nostru de români, îm- Nu-mi venea să cred, m-am pe stil nou! Dar minunea s-a
brăcaţi cu cămăşile albe de gândit că este doar o iluzie întâmplat numai după ce pre-
îmbăiere şi însoţiţi de preo- optică, dar unul dintre parti- otul ortodox a binecuvântat
tul care i-a binecuvântat cu cipanţi, domnul Leonte Aris- apa şi s-a cântat troparul Bo-
apa Iordanului pe fiecare, a totel, venit alături, a confir- tezului Domnului.
constituit „pata de culoare” mat: da, apa se întorcea către La Dumnezeu nu este
care le-a atras atenţia şi a dat noi pe lângă malul israelian, calendar, ortodoxia e dreap-
sens şi prezenţei lor în acel şuvoiul care curgea în sens ta credinţă şi Biserica Orto-
loc! Am cântat troparul Bo- invers făcea o curbă în drep- doxă una este, calendarul nu
tezului Domnului (evident, tul locului în care părintele ne desparte!
în limba română) şi ne-am binecuvântase grupul nostru
bucurat cu toţii de faptul că şi apoi, pe lângă malul iorda- 18 ianuarie:
ne aflam acolo chiar în ziua nian, intra în fluxul normal al ajunul Bobotezei
în care acasă toţi cei dragi albiei Iordanului (curs firesc: pe stil vechi
ai noştri sărbătoreau marele de la stânga la dreapta, cum
praznic al Bobotezei! ne uitam noi la apă). Am fil- Programul de Bobotea-
Cu gândul că Domnul mat şi am tot comentat, mi- ză pe stil vechi s-a derulat în
face minuni şi pe stil vechi şi raţi... Fenomenul a continuat acest an între 14 şi 18 ianua-
pe stil nou, m-am uitat aten- şi după ce am plecat la auto- rie 2018. Program condensat
tă la apă mai mult timp, chiar car şi i-am anunţat pe toţi cei de vizite în toată Ţara Sfân-
şi după ce o parte din româ- din grup. Mulţi s-au întors tă, care a culminat în final cu
nii noştri plecaseră. Şi, mira- la malul apei şi au confirmat ajunul Botezului Domnului
tă, am constatat că pe lângă ceea ce nici nu auzisem că se la Apa Iordanului. În toa-
malul israelian, unde eram poate întâmpla: da, Apa Ior- te aceste patru zile, în Israel
noi, apa Iordanului începu- danului s-a întors şi în ziua ne-am întâlnit numai cu gru-
se să curgă... în sens invers! de 6 ianuarie, de Boboteaza puri mari de români (câte 50
şi chiar câte 100 de oameni Organizatorii grupului Hozevitul (sec. 6), constru-
în grup!) şi cu foarte puţini nostru au dorit însă să vizite- ită sub peştera în care Sfân-
greci sau ruşi, aşa încât par- ze şi Mânăstirea Hozeva îna- tul Prooroc Ilie a locuit în
ticiparea la procesiunea de la inte de Iordan, ceea ce putea perioada secetei de trei ani
Iordan din ajunul Bobotezei reduce posibilitatea partici- şi şase luni, când Dum-
a fost românească în propor- panţilor de a avea un loc bun nezeu îi trimitea în fieca-
ţie de aproximativ 80%! la procesiunea mult aştepta- re zi hrană printr-un corb,
În ziua de 18 ianuarie tă şi care, de fapt, constituia iar apa Râului Qerit şi ră-
aveam în program să motivul principal al organi- coarea peşterii i-au uşurat
mergem direct la albia zării acestui program tema- vieţuirea. Ne-am închinat
Iordanului şi programul era tic în Ţara Sfântă. sfântului nostru Ioan Iacob
bun, pentru că deja era clar Dar pe considerentul că Hozevitul şi nu am zăbovit
că va fi multă lume, iar cei binecuvântarea preotului prea mult, astfel încât pe la
care nu soseau devreme face totul posibil, am por- ora zece eram deja la albia
aveau şanse mici să vadă apa nit cu încredere, dimineaţa Iordanului. Autocarele par-
în timpul procesiunii oficiate devreme, către Wadi Qelt cate pe trei rânduri la ora
de Patriarhul Ierusalimului în – valea pe care se află Mâ- la care am ajuns (cel puţin
jurul prânzului. năstirea Sfântului Gheorghe 45 de autocare mari) ne-au
credinţa
credinŢA
la români
în lume
„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul Părintelui a
mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea
Cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie”.
cam tăiat elanul, dar ne-am mulţi, chiar înainte de pro- care delimitau accesul pele-
îndreptat către râu cu încre- cesiune. La sosirea Patriar- rinilor. La final, Patriarhul
derea că Domnul ne va face hului Ierusalimului aceas- şi suita sa au coborât la al-
şi nouă loc (aşa cum de al- tă mişcare s-a întrerupt, iar bia Iordanului, crucea a fost
tfel spera şi se ruga fieca- slujba de sfinţire a apei s-a aruncată de trei ori în apă, iar
re dintre miile de pelerini desfăşurat în locul special apa... a început să facă cer-
aflaţi atunci la sărbătoarea amenajat sus, pe ţărm. Am curi-cercuri, să se rotească,
Bobotezei, aşteptând minu- înţeles apoi că protestatarii iar după spusele unui parti-
nea pe care Dumnezeu ne-o de la Crăciun din Bethleem cipant, parcă „apa a început
dă an de an...). şi-au făcut simţită şi de data să clocotească”! Mai văzu-
Au urmat două ore de că- aceasta prezenţa, pentru ace- sem această mişcare a apei
utare, cu răbdare, a unui loc leaşi nemulţumiri, dar sluj- Iordanului şi la alte procesi-
cu vizibilitate cât mai bună, ba s-a desfăşurat în condi- uni similare, semn că Dom-
două ore în care oamenii de ţii normale. Jos, la apă, s-a nul este viu, a răspuns rugă-
ordine din armata israeliană auzit troparul Bobotezei de ciunilor miilor de pelerini şi
au permis intrarea pe rând a câteva ori şi numai în limba a revărsat mila Sa asupra lor.
pelerinilor, în serii mici, la română, iar două tricoloruri A consemnat
apa Iordanului, astfel încât româneşti mari au fost desfă- Maria CHIRCULESCU
să se poată îmbăia cât mai şurate pe gardurile metalice Miriam Turism

Flash
La Tiberias, în Ţara Sfântă:

s-a redeschis Mânăstirea
Sfinţilor Apostoli
Pelerinii români care au vizitat în ultimii opt ani Biserica Sfântu-
lui Mare Mucenic Gheorghe din Lod (acolo unde se află mormân-
tul marelui mucenic, pe proprietatea mamei sale, palestiniancă) îşi
amintesc cu siguranţă atât de tânărul părinte grec Sofronie, gazda
aşezământului, cât şi de maica Ecaterina, româncă, cei care ne-au des-
chis porţile bisericii indiferent de ora la care am sosit peste zi, venind
direct de la aeroportul din Tel Aviv (de regulă, este primul obiectiv
care se vizitează în Ţara Sfântă). Dat iată că, prin decizia Sfântului
Sinod al Patriarhiei Ierusalimului, din luna decembrie 2017, părinte-
le arhimandrit Sofronie a fost numit egumen al Mânăstirii Sfinţilor
Apostoli din Tiberias, la ţărmul Mării Galileii – un locaş de cult grec-
ortodox cu o locaţie şi o istorie impresionante, dar rămas necunos-
cut în ultimii zece ani, porţile sale nemaifiind deschise pelerinilor.
Prin bunăvoinţa nou- limba română, traducerea fi- „După tradiţie, Mânăsti-
lui părinte egumen Sofro- ind făcută pentru revista Lu- rea Sfinţilor Apostoli a fost
nie am aflat câteva detalii mea Credinţei de către mai- construită de către Sfân-
despre mânăstire direct în ca Ecaterina: ta Împărăteasă Elena pe

credinţa
credinŢA
la români
în lume
lovitură, la venirea stavrofo-

rilor, care, mânaţi de ura îm-
potriva Ortodoxiei, nu nu-
mai că au dărâmat biserica,
dar au ucis şi monahii pre-
zenţi în mânăstire.
Mai târziu s-a reconstru-
it pe ruinele din anul 650, cu
înfăţişarea de astăzi.
În anul 1978, pe vremea
Patriarhului Benedict,
s-au restaurat zidurile
înconjurătoare, iar în turnul
dinspre mare s-a refăcut
paraclisul Sfântului Nicolae.
Biserica principală are
trei altare, închinate Sfinţilor
Apostoli Petru şi Pavel, So-
borului Sfinţilor Apostoli şi
ultimul Sfintei cea Întocmai
cu Apostolii Maria Magda-
lena, cea care prima a aler-
gat la Mormântul Domnului
pentru a-L unge cu mir şi a
văzut Învierea cea din mor-
ţi. Satul Magdala, în care s-a
născut Sfânta Maria Magda-
lena, se află la cinci kilome-
tri distanţă de mânăstire.
Din luna decembrie
2017 a fost rânduit ca egu-
men părintele Sofronie,
care, fiind tânăr şi cu mult
zel, doreşte ca porţile să fie
larg deschise tuturor peleri-
ţărmul Mării Tiberiada, aco- prin nenumărate vitregii, fi- nilor! Ne vom bucura dacă
lo unde S-a arătat Domnul a ind dărâmată şi reconstruită în următoarele pelerinaje ne
treia oară după Înviere. Ca de mai multe ori. veţi cinsti cu prezenta dum-
şi toate celelalte biserici şi Catastrofale au fost inva- neavoastră, mai ales că aici
mânăstiri ridicate în secolul ziile perşilor (în anul 614) şi se păstrează o părticică din
al 4-lea de către Sfânta Ele- arabilor (637), care au dărâ- sfintele moaşte ale Sfântului
na (cea care a identificat lo- mat toate zidurile locaşurilor Ioan Iacob Hozevitul”.
curile sfinte legate de viaţa ortodoxe. Această mânăstire A consemnat
Mântuitorului pe pământ), din Tiberias a fost refăcută, Maria CHIRCULESCU
şi această mânăstire a trecut dar mai apoi a primit o altă Miriam Turism
Locaţie: Mânăstirea Sfinţilor Apostoli din staţiunea Tiberias se află lângă debarcader, chiar pe
malul Mării Galileii, intrarea fiind prin parcarea mare de lângă Hotelul Leonardo Plaza.
Programul mânăstirii: orele 9-18, zilnic.
Şi nu uitaţi: alături de părintele arhimandrit Sofronie slujeşte maica Ecaterina, româncă de origine!

Rusia la zi
Putin şi teologia ortodoxă

Între creştinism şi comunism n-ar fi prea mari diferenţe… Nici
între mumia lui Lenin şi moaştele sfinţilor. A spus-o Vladimir Putin,
preşedintele pravoslavnicei Rusii, mai deunăzi. Spre deznădej-
dea mai multor vlădici şi a milioane de credincioşi muscali.
Capra şi varza societăţi ruse tot mai diviza- martirii creştini. Cine ce să
la Kremlin te în ultima vreme din punct priceapă?”…
de vedere politic.
Rossia 1, unul din cele Se speră, astfel, ca Putin Liderul de la Kremlin:
mai populare canale de te- să fie votat atât de nostalgi- comunism = creştinism
leviziune moscovite, se pre- cii Uniunii Sovietice, cât şi Stanislav Belkovski,
găteşte de alegeri. Împreună de pravoslavnicii ruşi, dor- un cunoscut analist poli-
cu Vladimir Putin. E conclu- nici de o ortodoxie autentică. tic moscovit, e de părere că
zia politologilor avizaţi din „Putin promite marea cu sa- Putin „e un ateist convins,
capitala rusă, ce încearcă să rea, făcând din victime şi din adept al doctrinelor magice,
despice firul în patru, după călăi un talmeş-balmeş. Ni- în nici un caz creştin, într-
difuzarea câtorva secvenţe meni nu mai înţelege ceva” o lume care a înlocuit slo-
dintr-un documentar dedicat – vor sări ca arse blogurile şi ganurile comuniste cu cele
Mânăstirii Valaam, în care site-urile creştine din Rusia. ale unei aşa-zise ortodoxii”
preşedintele de la Kremlin „Doar puterea şi nimic mai (Monitoring SMI). Cum ar
a făcut mai multe afirma- mult. Lenin e egal cu Roma- putea fi explicată altfel – se
ţii, în scopul împăcării unei novii, iar Stalin e totuna cu întreabă nu doar Belkovski

credinţa
credinŢA
la români
în lume
face paradă de Ortodoxie,

alături de creştini, în noap-
tea Învierii ori de praznicul
Naşterii Domnului? O ne-
dumerire tot mai adâncă,
după ultimele declaraţii ale
preşedintelui rus.
Că, în multe alte rânduri,
conducătorul de la Kremlin
a îmbrăţişat puncte de ve-
dere „împărtăşite de ştiinţă”
ori desprinse din ocultism,
atunci când a venit vorba de
creaţie ori lumea de dinco-
lo, nu mai e demult un se-
cret pentru cineva, lucrul fi-
ind tratat însă cu îngăduinţă,
ţinându-se seama de trecu-
tul şi formaţia sa din perioa-
da sovietică…
Smintelile actuale
ale pravoslavnicilor ruşi
„În anii ateismului mili-
tant, preoţii au fost prigoniţi,
bisericile au fost distruse.
Odată cu aceasta s-a născut
însă o nouă religie. Ideolo-
gia comunistă este nespus
de asemănătoare cu creşti-
nismul. Libertate, egalitate,
fraternitate, dreptate – toa-
– atitudinea preşedintelui rus regimul ateu de la Moscova, te acestea le aflăm în Sfân-
faţă de creştinism, exprima- în anii de prigoană bolşevi- ta Scriptură” – a spus liderul
tă în documentarul menţio- că, „invenţiile omenirii” din de la Kremlin. Dacă s-ar fi
nat, decât printr-o neînţele- trecut la ideologia sa? Iată o rezumat doar la această fra-
gere crasă a viziunii creştine întrebare rămasă pentru mul- ză – ideologia bolşevică pu-
asupra lumii. „Voi spune ţi fără răspuns… tând fi comparată, e drept, cu
ceva care îi va deranja poa- o religie (în nici un caz cu
te pe unii, însă eu aşa înţe- Credinţa lui Putin creştinismul însă) –, poate
leg lucrurile. Puterea sovie- în an electoral că sminteala ce a cuprins lu-
tică nu a inventat nimic nou, Ar urma, fireşte, să ad- mea ortodoxă din Rusia nu ar
ci, pur şi simplu, a adaptat mitem că însuşi creştinis- fi căpătat o atât de mare am-
la ideologia proprie ceea ce mul nu e nimic altceva ploare. Putin a mers însă mai
omenirea inventase cu mul- decât o „invenţie” a uma- departe în retorica sa, luând
tă vreme înainte” – a comen- nităţii, în frunte, evident, partea partizanilor ce se îm-
tat Putin în filmul dedicat La- cu Hristos – fapt care i-a potrivesc înhumării mumiei
vrei Valaam, considerată de scandalizat pe credincio- lui Lenin din Piaţa Roşie de
mulţi mânăstirea sa de su- şii ruşi. Crede ori nu crede la Moscova, prin argumente
flet. Cum să fi adaptat, oare, Putin, care de fiecare dată „de ordin teologic”.
Reportaj
Lenin şi moaştele ultima sa picătură de energie cultul moaştelor sfinţilor cu

sfinţilor de la Athos şi să nu fii sigur, pe de altă cel al rămăşiţelor pământeşti
parte, că ar mai exista o altă ale călăilor, până şi vlădici-
„Lenin, da, a fost aşezat lume în afară de cea mate- lor – obedienţi faţă de lumea
într-un mausoleu. Cu ce este rială sunt lucruri trecute cu politicului – li s-a părut a fi o
diferită aceasta faţă de aşeza- vederea adeseori în faţa unui afirmaţie de-a dreptul nelalo-
rea relicvelor sfinţilor pentru începător întru ale credinţei cul ei, dându-se vina, în ca-
ortodocşi? În general, pen- – aşa cum a fost considerat zul dat, pe sfătuitorii apropi-
tru creştini, cu ce este dife- Putin până mai deunăzi, la aţi ai lui Putin întru cele ale
rit acest fapt?” – a sublini- Moscova –, dar să compari dreptei-credinţe…
at preşedintele rus, care s-a
declarat oarecum scandalizat
de opiniile multor pravoslav-
nici care susţin cum că tradi-
ţia cere categoric înhumarea
rămăşiţelor omeneşti. „Nu,
nu este adevărat” – a spus
Putin. „Mergeţi la Athos şi
veţi vedea relicve de sfinţi”.
Aceasta va fi fraza, pro-
nunţată de preşedintele rus,
care va umple paharul mâ-
niei creştinilor din întrea-
ga ţară. Să susţii că lumea
se va sfârşi definitiv atunci
când soarele îşi va consuma
credinţa
credinŢA
la români
în lume
Religie şi politică decât ca o erezie, chiar dacă Ortodoxia, pentru el, înseam-
înainte de alegeri comuniştii nă „acoperire politică”, iar ca
Tihon Şevkunov, Episcop- ruşi capătă cumva certitudi- veteran al organelor securită-
vicar al Patriarhiei Moscovei, nea că, votându-l pe actualul ţii statului sovietic, Putin este
pare a nu fi străin, în viziunea lider de la Kremlin, Lenin ar binecunoscut în privinţa ope-
mai multor ziarişti ruşi, de de- putea rămâne şi de aici înain- raţiunilor de acoperire. Ast-
claraţiile recente ale lui Putin. te, până la sfârşitul istoriei, în fel, oricine votează cu Putin
„O mutare inteligentă în prag Piaţa Roşie. votează cu un ateu, cu un pre-
de alegeri. De înţeles strate- făcut ortodox…
gia sfetnicului său de taină” – Ortodoxia ca... Înalta ierarhie bisericeas-
consideră politologul Stanis- un câmp de bătălie că de la Moscova, susţinătoare
lav Belkovski, care vede în Vor mai vota pravoslav- deschisă a lui Putin în actuala
discursul preşedintelui de la nicii din Rusia pentru Putin campanie electorală, evident,
Kremlin o cale de reconciliere în acest an, în urma recente- nu este de aceeaşi părere. Slo-
la nivel politic între cele două lor sale declaraţii? Este între- ganul ei pentru supuşii „neas-
grupuri ale electoratului actual barea pe care şi-o pun tot mai cultători”, smintiţi de ultimele
şi potenţial al lui Putin (creş- mulţi analişti din presa religi- „fineţuri teologice” ale preşe-
tinii şi nostalgicii comunişti). oasă rusă. Recent, un „ban- dintelui rus? „Rău cu rău, dar
Din punct de vedere doc- cher ortodox”, Serghei Pu- mai rău fără Putin”. În ţesătu-
trinar, lucrurile stau însă cu gacev, considerat de mulţi, în ra scenariilor politico-religioa-
totul diferit. Cel puţin în pri- trecut, un apropiat al lui Putin, se de campanie din marea ţară
vinţa moaştelor sfinţilor şi a într-un interviu pentru cana- slavă de la Răsărit, „numai rus
comparaţiei cu osemintele lui lul de televiziune Dojd`, a pus să nu fii”. O spun chiar pra-
Lenin. Astfel, potrivit apolo- paie pe foc în disputa şi aşa voslavnicii moscoviţi…
geticii creştine, cuvintele lui destul de aprinsă: preşedinte-
Putin nu ar putea fi privite le rus nu crede în Dumnezeu, Gheorghiţă CIOCIOI

PROGRAMele anului 2018
ISRAEL, CRACIUN la Bethleem RUSIA MARE (avion)
05‑10 ian (6 zile), 540 euro 24 iulie‑7 august (16 zile), 1150 euro + avion
ISRAEL, BOBOTEAZA la Apa Iordanului RUSIA MARE (autocar)
14‑19 ian (4 zile), 499 euro 20 iulie‑10 august (21 zile), 1200 euro
SUEDIA, Aurora Boreala RUSIA Nordului Extrem
12‑16 feb (5 zile), 499 euro + avion 24 iulie - 2 august (10 zile), 750 euro + avion
GRECIA, triumful Ortodoxiei, RUSIA, la Sf Serafim de Sarov
5‑13 martie (9 zile), 425 euro, avion optional 2-12 aug (8 zile), 620 euro+avion
UCRAINA (Kiev, Poceaev, Cernigov) GRECIA: KEFALONIA (Adormirea Maicii
19‑23 mart (5 zile),190 eu Domnului, Biserica cu serpi)
ISRAEL, BUNAVESTIRE 12‑16 august (5 zile), 250 euro + avion
22‑27 martie (6 zile), 610 euro ISRAEL, Schimbarea la Fata pe Mt. Tabor
ISRAEL, VENITI SA LUATI LUMINA ! week‑end 17‑21 august(4 zile), 550 euro
5‑11 aprilie (7 zile), 700 euro CRIMEEA, la Sf Ierarh Luca
ISRAEL, Veniţi în ţara sfântă! 1‑7 sept (7 zile), optional avion, in lucru
14-19 aprilie (6 zile), 650 euro GEORGIA si ARMENIA
RUSIA, Duhovnicescul St Petersburg 17‑25 sept (7 zile), 835 euro + avion
23‑28 aprilie (6 zile avion), 399 euro + avion ALASKA & SUA ORTODOXA
RUSIA, la Sf Serafim de Sarov San Francisco, Platina, Arizona
28 april‑3 mai (6 zile), 390 euro + avion 1‑12 Octombrie (12 zile), 1550 euro + avion
GRECIA: Hram la SF EFREM CEL NOU, SRI LANKA, Muntele lui Adam, 15‑20 oct (6
3–6 mai (week‑end, 4 zile), 199 euro+avion zile), 799 euro + avion (grup de 10 pers)
GRECIA: Hram la Sf IOAN RUSUL, INDIA la Sf Ap Toma, NEPAL & TIBET
25–28 mai (week‑end, 4 zile), 199 euro+avion Octombrie (16 zile), 2800 euro + avion;
EGIPT ŞI ISRAEL, DE ÎNĂLŢAREA DOMNULUI ISRAEL cu SINAI
10-17 mai (8 zile), 790 euro 2‑11 noiembrie, 890 euro .
ITALIA & FRANTA primelor veacuri crestine, DE SF MINA LA ALEXANDRIA, EGIPT
25 iunie‑6 iulie (12 zile avion), 850 euro + avion 9‑14 nov ( 6 zile), 440 euro + avion
UCRAINA (Kiev, Poceaev, Cernigov) DE SF SPIRIDON IN CORFU
9‑15 iulie (7 zile), 220 euro 10 – 16 dec, ( 7 zile), 380 euro
Pe siteul www.miriamturism.ro sunt afisate toate programele propuse, detaliat.

Preturile afisate sunt in general pt grupuri de 40 pers. Pentru
grupuri mai mici, preturile se recalculeaza.
Pentru GRUPURI: programe la cerere (personalizate) si
preturi negociate, facilitati pentru organizatori.
Agentia de turism MIRIAM MI TOURISM
Tel: 0723.645.180 si 0722.220.631, Email: miriamturism@yahoo.com si office@miriamturism.ro
repere ale
credinţei
Magazin ilustrat / Lumea credinŢei
Interviu
„Simţim prezenţa
Brâncovenilor, auzim paşii
lor...” 58
Pulsul vremii
Drama cetăţenilor
second hand 67
Nihil sine Deo

Despre propunerea de
canonizare a Regelui Mihai 70
Interviu
„…o misiune foarte clară:

să ajung în Săpânţa”
Interviu cu Peter Hurley, un irlandez îndrăgosit de România
L-am cunoscut într-o iarnă geroasă după ce părintele Grigore Luțai de
la Săpânța mi-a vorbit despre el în cei mai elogioși termeni cu putință.
Peter Hurley, irlandezul excentric, s-a îndrăgostit iremediabil de Româ-
nia, pe care nu o mai poate părăsi. A coborât în fața editurii noastre din-
tr-o mașinuță, numai în cămașă și vestă (port tradițional maramureșean),
având o traistă de gât. Din ea a scos scos cărți și pliante care vorbeau
despre inițiativa lui numită „Focul viu”. O prezență cu totul insolită.
Din Irlanda în Maramureș ale umanităţii. Sunt lucruri pe care el le-a gă-
sit în cuvintele epitafurilor din Cimitirul Ve-
Cum a fost prima ta întâlnire cu Săpânţa şi cu Cimiti- sel. A avut ideea colosală de a scrie muzică în
rul Vesel? Puţină istorie. care fiecare epitaf devine vers pentru propria
A fost minunat şi a fost foarte importan- melodie. Cântecul lui Stan Ion Pătraş, Cânte-
tă prima întâlnire. Am pornit de la Bucureşti cul lui Ileana Stan, Cântecul lui Dumitru Hol-
cu acceleratul, cu o misiune foarte clară: să deş ş.a.m.d. au devenit cele 13 melodii care
ajung în Săpânţa, să bat la uşă la un om necu- compun o suită muzicală, povestea satului tra-
noscut, părintele Grigore Luţai – care nu m-a diţional, originar european, găsit în Săpânţa.
cunoscut, nici n-am intrat în legătură telefo- Şi părintele cum a primit ideea asta?
nică, pur şi simplu am ajuns acolo, am bătut I-a plăcut enorm! Asta a fost în aprilie
la uşă, m-am prezentat, am avut un laptop şi 2010.
căşti şi i-am zis părintelui: „Vreau să vă arăt Ai mai fost până atunci în Săpânţa?
şi să ascultaţi ceva absolut minunat”. Şi i-am Nu. Am mai fost în Maramureş, dar nu
pus un video de trei minute, el cu căşti, aca- în Săpânţa.
să la el, în care a ascultat pentru prima dată Shaun Davey fusese înaintea ta sau...?
creaţia muzicală a lui Shaun Davey, proba- Shaun Davey nici atunci nu a ajuns în Să-
bil cel mai mare compozitor irlandez în via- pânţa. El a scris această creaţie după o vizi-
ţă, care a creat o suită muzicală care se nu- tă scurtă, prima vizită în România, de câteva
meşte Vocile din Cimitirul Vesel. zile, în care nici nu a ajuns în Maramureş, şi
Acest Shaun Davey – un om de o incon- a avut o sclipire genială, în care a recunos-
testabilă recunoaştere culturală, care a creat o cut de la distanţă, ca un amiral privind prin
punte culturală între muzica clasică şi cea tra- binoclu, şi a lovit „ţinta”!
diţională din Irlanda, intrând astfel în cărţile A fost, în mod clar, un moment de inspiraţie. Şi pe
de istorie – a avut strălucitoarea idee de a crea urmă?
o punte culturală, spirituală între Irlanda şi Ro- Pe urmă, când am ascultat creaţia lui
mânia şi să deschidă o portiţă spre înţelegerea Shaun Davey, l-am întrebat: „Shaun, ce vrei
universală a temelor de viaţă, mântuire, moar- să faci cu această creaţie monumentală?”
te, suferinţă, bucurie, muncă – temele eterne – că mi-a trimis şi cuvintele. Şi ascultând
repere
credinţa
credinŢA
ale
la
credinţei
români
în lume

Interviu
cuvintele împreună cu muzica, pur şi simplu venit acum câţiva ani în Maramureş, la fes-
s-a deschis o portiţă în mintea mea. Nu ştiu tival: „E cel mai apropiat lucru de călătoria
ce simt alţii când ascultă muzică, poate mul- în timp care am crezut că poate exista vreo-
tă lume plânge, de exemplu, la Ileana Stan, dată. Am recalibrat toată gândirea mea despre
sau la băiatul înecat... muzica tradiţională şi muzica pe care o fac”.
Deci nu e chiar vesel cimitirul din Săpânţa... M-am trezit sus, la o stână de oi, lângă
Nu, nu e vesel, însă numele mi se pare ciobani care cântau la fluier – nu pentru oa-
foarte bun, mi se pare cel mai bun. Dar eu meni, ci pentru animale, ca să dea mai mult
cred că asta e cea mai mare valoare adău- lapte! Era prima dată în viaţa mea când am
gată de la Shaun Davey – cel puţin, în cazul înţeles că muzica noastră este muzică pasto-
meu, m-a făcut să mă opresc şi să aprofun- rală şi a fost cântată prima dată pentru ani-
dez, în spatele desenelor şi culorilor aprinse, male: noaptea, ca să stea mai aproape de cio-
în spatele cuvintelor. Socrul, de exemplu, a bani; în furtuni, ca să ştie unde e omul...
devenit legendar pentru că vorbeşte despre Foarte profundă şi neaşteptată observaţie...
soacra lui, sunt poveştile lor... Sigur, există De şapte ani umblu prin Săpânţa, nu tot
tristeţe în orice cimitir, dar faptul că săpân- timpul, şi îmi dau seama că nu e de ajuns
ţenii au fost de acord să pună sufletele lor pe timp, un singur sat, să înţeleg tot. Fiecare
tavă este remarcabil. Nu e uşor să fi săpân- sat are poveşti, de aceea fiecare sat are drep-
ţean şi să vezi cum cimitirul a devenit un mu- tul să fie considerat buricul pământului. Şi
zeu în aer liber, un punct de atracţie turistică acest „buric”, pentru că este în conceptul lor,
– într-un fel, uneori, poate fi chiar dureros. a rezistat aşa de mult pentru că există o per-
sonalitate foarte individuală – poate să fie şi
„În satul tradiţional românesc un egoism, un „buricul pământului”. Adică
eu găsesc matriţa vie fiecare om e aşa, ca un nod energetic în sine,
a obârşiei autentice a Europei” forjat, bătut, nu numai în viaţa lui, dar în toa-
te vieţile pe care le-a moştenit, toate familiile
Dar turiştii care vin din toate ţările lumii crezi că înţe- şi legăturile din vremuri imemoriale. Acest
leg ceva din tot ce e acolo? concept de sat tradiţional viu este un fel de
Foarte puţin. Media de vizită în cimitirul floră culturală a Munţilor Carpaţi, şi de ace-
de la Săpânţa e de 45 de minute. Vin multe ea are o importanţă foarte valoroasă.
autocare, oamenii coboară, fac poze şi plea- Nu cred că satul tradiţional irlandez a fost
că şi cred ei că înţeleg multe despre cultura vreodată la fel de interesant şi de „floral” cul-
tradiţională. Dar ei nici nu-şi pun problema tural cum este satul Săpânţa, de exemplu. În
despre ce înseamnă un sat tradiţional, auten- Săpânţa oamenii se pregătesc pentru moar-
tic, viu. Cred că multă lume, inclusiv din Ro- te cu ani de zile înainte, pregătind hainele pe
mânia, vine şi pleacă cu mai multe întrebări care să le poarte când mor, pentru călătoria
decât răspunsuri. Dar e bine şi asta, pentru că asta... Păi noi, când descoperim un războinic
îţi deschide... apetitul. Cimitirul Vesel e foar- celt, cu ce a rămas din coiful şi sabia şi armu-
te important, pentru că îţi deschide o lume. ra lui – e acelaşi lucru! Deci este un concept
Iar acum, că este aşa de cunoscut, ar trebui holistic pe care nu-l mai găseşti în altă par-
să profităm, la propriu şi la figurat, de această te a Europei, nicăieri. Nici n-am auzit de el.
notorietate, ca să promoveze o întreagă cultu- Aş vrea să te întreb: practic, cu ce „or-
ră. Pentru că toate satele, cele 12.000 de sate gan” ai înţeles tu aceste lucruri? Cu un or-
din România, au câte un cimitir, cimitirul lor gan cultural? Cu organul credinţei? Ce sen-
„vesel”, cu aceleaşi poveşti, cu aceleaşi per- zori ai folosit ca să înţelegi aceste lucruri?
sonaje, cu aceleaşi tristeţi, bucurii, realizări şi E foarte bună întrebarea asta. Era sen-
eşecuri; aceleaşi războaie, aceleaşi pierderi. timentul care mi-a ridicat părul pe ceafă în
În satul tradiţional românesc eu găsesc primul moment, asta era. Am zis la un mo-
matriţa vie a obârşiei autentice a Europei. ment dat că era glasul rădăcinii. N-o să uit
Sursa! Cum mi-a zis un muzician, care a niciodată momentul când am urcat Dealul
repere
credinţa
credinŢA
ale
la
credinţei
români
în lume
Ştefăniţei de la Bistriţa-Năsăud, în august întrebând: „Visez? E real?”. Atunci am avut

2003: Am oprit maşina, era ora nouă dimi- gândul ăsta, că de această comoară ar trebui,
neaţa, şi m-am uitat la cea mai mare grădină cu siguranţă, să se ocupe cineva.
din lume, fiecare bucăţică, parcelă, toate în-
grijite şi toate diferite... Şi am avut un flash „Personalitate – ăsta e cuvântul
într-un moment similar într-o seară, în 1993, care defineşte oamenii din Săpânţa”
tot în august cred, când am urcat pe un deal Ai găsit comoara...
în vestul Irlandei, eram cu un prieten, şi ne- Da. Am călătorit mult şi sunt foarte puţi-
am uitat în depărtare la celebrele Câmpuri de ne locuri pe care le vezi într-o viaţă şi care te
Piatră, cu zidurile lor mici... cât vezi în de- pot afecta astfel. De exemplu, am stat la apus
părtare, sute, mii de mici parcele, pe ici, pe deasupra Marelui Canion în America. Mare-
colo un moloz de piatră unde poate a exis- le Canion este cât insula Irlandei, când stai
tat o căsuţă, sau colibă, sau ceva la un mo- într-o parte şi vezi în depărtare cum dispare
ment dat – dar o linişte totală, de mormânt. şi tot continuă – şi asta e doar în lăţime, nu în
Am conştientizat atunci – aveam 23 de ani lungime. Dar nu e la fel când vezi ceva viu,
–, pentru prima dată am conştientizat că mă o cultură vie – asta e diferenţa. M-am scu-
uit la oasele unei culturi tradiţionale, o zonă fundat, în 1991, la Marele Recif în Australia:
care a fost la un moment dat foarte anima- asta e foarte tare! Mamă, n-ai văzut aşa ceva,
tă şi care a murit, a trecut şi nu mai sunt nici culori, viaţă care a crescut în milioane de ani!
măcar voci, doar vântul. Dar nu s-a comparat cu experienţa din Bo-
Ei, şi când am văzut varianta vie, am zis: tiza. Armonie între oameni, oameni ca par-
Uau! Hu-huuu! Şi au urmat după asta zece teneri, utilizatori – grădinari, ceasornicari...
zile în Botiza, la familia Maţa, în 2003. Au Adică Dumnezeu le-a dat în grijă un „lot” şi oamenii
fost zece zile în care am stat cu „ciocul” foar- au înţeles asta, că nu sunt stăpânii abuzivi ai unui loc, nu
te mic şi mă uitam în stânga şi în dreapta, îl agresează. Dar cum ţi-au părut oamenii vii din Săpânţa?
„Înainte de culcare”, instantaneu surprins în casa unui țăran din Ocna de Sus care
l-a găzduit într-o noapte pe Peter, care a plecat pe jos din Maramureș la București.
Era în iarna lui 2012 și călătoria a durat 26 de zile, fără planificări în avans...

Interviu
Asta este povestea Cimitirului Vesel – acolo fiecare cruce şi orgoliul de a face, de a arăta? Ar putea fi şi asta o expli-
este radiografia, drama, viaţa şi moartea fiecărei familii. caţie parţială...
Într-adevăr, e un act de mare curaj să-ţi expui în văzul lu- Parţială, poate. Probabil s-a „antrenat”. Eu
mii povestea; unele poveşti nu sunt vesele deloc. Dar oa- m-am antrenat în Maramureş, în şapte ani; eu
menii locului cum ţi s-au părut, faţă de ce ai găsit tu în ci- nu sunt acelaşi Peter când am coborât acolo.
mitir? Adică seamănă filosofia din cimitir şi conceptul acela Am văzut foarte multe lucruri care m-au întă-
de viaţă cu ce ai văzut tu pe uliţele satului? rit. M-am trezit de mai multe ori bătând lemn
Da, sigur! Nu e butaforie, nu. Bineînţe- singur pe câmp, sub soare. Cred că e o reali-
les, omul viu depăşeşte de o mie de ori epi- tate dură a lumii în care trăim. Eu m-am an-
taful lui. Personalitate – ăsta e cuvântul care trenat un pic în şapte ani, deci nu pot să zic că
defineşte oamenii din Săpânţa. am recuperat o întreagă viaţă. Dar părintele are
Şi părintele Grigore Luţai cum ţi s-a părut? structura asta fizică a unui om al locului, moş-
Un om cu personalitate! Părintele Luţai teneşte fizic proporţiile unui luptător, de fapt.
este cum e calul ăsta mare al Maramureşului, Da, e un fighter. Dacă mă întrebi pe mine, eu cred că
care trage un plug adânc după el. modul acesta de a fi al maramureşenilor vine dintr-o legă-
Da, şi mie mi se pare că are foarte multă forţă omul tură specială cu Dumnezeu. Eu aşa cred... Dumnezeu este
ăsta. Dar forţa lui de unde vine oare, Peter? Hai să ne gân- atât de „coborât”, atât de viu printre ei şi atât de prezent
dim puţin. Bun, are el un dat personal al lui; dar cred că – încât e aproape ca un prieten, ca o rudă. Ei sunt rude ale
mai vine de undeva această forţă. Să vină de la comuni- Domnului, sunt rude cu Hristos în viaţa de zi cu zi, şi cu Mai-
tate? Să vină de la Dumnezeu? E un om al Bisericii, totuşi. ca Domnului. Cred că de aici le vine forţa, dintr-o credinţă
Să vină dintr-o conştiinţă a faptului că el trebuie să ţină atât de vie şi concretă, aproape materială – asta este ceea
focul viu, despre care şi tu vorbeşti atât de frumos? Să fie ce îi face să fie altfel şi să pună în operă tot felul de lucruri:
repere
credinţa
credinŢA
ale
la
credinţei
români
în lume
o cruce mică de lemn sau o mânăstire spectaculoasă. Adi- „Mai mare durere
că nu sunt numai lucruri abstracte ori simbolice, pe care le decât soarta satului nu am trăit”
trăiesc duminica la slujbă. Dumnezeu este cu ei în orice cli-
pă. Ştii că mulţi se roagă în permanenţă, în timp ce lucrea- Da, a turnat conceptul într-un format artistic care se
ză? Mintea macină rugăciunea, ora et labora. poate comunica uşor, însă fusul cu zurgălăi este chiar ma-
Da, de acord, poate fi credinţa cea care îi tricea, arhetipul civilizaţiei ţărăneşti.
face speciali pe aceşti oameni... Da, e forma tridimensională a unui lucru
pe care îl vedem în două dimensiuni, în foar-
„M-am îndrăgostit de România te multe culturi. Dar nu ştiu dacă e în 3D...
înainte să ajung în Maramureş” Cu cât am mers mai mult în poveste, cu
Hai să ne întoarcem la Săpânţa. Cum ai organizat fes- atât mai mult mi-am confirmat aceste obser-
tivalul? Care a fost gândul tău când ai început să-l faci, să-l vaţii. De acolo am pornit, înainte să mă întâl-
pui la punct? Şi ce vrei să demonstrezi prin el, practic? nesc cu Shaun Davey: ştiam că România e o
La început aveam o bănuială, o intuiţie. ţară specială. Am avut 15 ani în care am pro-
Cu cât mai mult am mers, cu cât mai mult s-a movat tot felul de produse, în majoritate stră-
dovedit şi am învăţat, şi am văzut, şi am înţe- ine, către români; dar după 15 ani, în 2009,
les, au început să se lege lucrurile, să se întă- m-am gândit că, uite, cel mai tare lucru este
rească. Nu e vorba numai de Săpânţa, până la chiar... România! Aş putea să mă canalizez
urmă nici nu e vorba numai de Maramureş. acolo şi sunt sigur că la un moment dat va da
Este vorba despre România, cu siguranţă, roade. N-am gândit că va fi o aventură aşa de
pentru că m-am îndrăgostit de România îna- mare, că va fi aşa de dureros pe alocuri, dar
inte să ajung în Maramureş. şi frumos, într-un fel, şi e o mare binecuvân-
Asta ar putea fi o „boală”, Peter, în sensul de depen- tare că am avut şansa să cunosc atât de mul-
denţă, de adicţie. România are un lipici special, e o ţară tă lume şi să primesc atât de multă dragos-
foarte curioasă. Te intrigă, te enervează şi în acelaşi timp te în schimb pentru ce am arătat. Am învăţat
parcă nu poţi trăi fără ea din clipa în care o cunoşti cu ade- multe lucruri, şi rămân în continuare multe
vărat. E aproape dureros sentimentul, şi contradictoriu... lucruri dureroase. Dar mai mare durere de-
Da, este o combinaţie fascinantă şi unică cât soarta satului nu am trăit, este o mare du-
de câteva lucruri, din care poate mai găseşti rere care mă apasă.
câte unul şi în altă parte, dar toate împreună Am stat la un grup de oameni de afaceri
nu cred. Nu e vorba despre „noi avem ce alţii din Baia Mare. Cineva a făcut un album de
nu au”, nu. Dar pot să spun cu mâna pe inimă branduri din Maramureş, a pus Cimitirul Ve-
că sunt cinci lucruri pe care le are România, sel şi a pus şi festivalul nostru acolo, ca două
despre care pot să zic că fiecare e unic în fe- dintre mărcile din Maramureş, împreună cu
lul lui, şi cele cinci împreună, combinate într- o cofetărie, un hotel şi aşa mai departe. Dar,
un „fus cu zurgălăi”... Mi se pare că o cultu- am zis, mă bucur foarte mult că stau la masă
ră care poate să facă asta spune foarte mult. cu oameni din marketing şi afaceri aici, în
Eu l-am întrebat pe moş Pupăză ce înseam- Baia Mare, pentru că cea mai mare marcă a
nă fusul cu zurgălăi. „Când un bărbat poate Maramureşului e Maramureşul în sine. Şi tot
să facă asta pentru o mândră, asta înseamnă oraşul acesta era construit de ţăranii care au
că el are dexteritate să facă o casă din lemn”. făcut Maramureşul, pentru că ei veneau aco-
Că o viaţă întreagă împreună e cu foarte mul- lo în piaţa veche, îşi vindeau lucrurile pentru
te complicaţii, şi numai împreună, într-un fel bani şi nu se întorceau cu banii, îi cheltuiau
anume, poţi să fii complet, şi când la mijloc cu voi aici, în oraş, şi mergeau înapoi acasă
e un copil, zurgăleşte... cu produsele pe care le-au cumpărat. Deci ci-
Da, şi este şi o lecţie despre armonie, ar- clul esenţial al vieţii începe cu omul producă-
monie desăvârşită. Brâncuşi pare mic copil, tor. Şi este suficient să existe într-un singur
iartă-mă că exagerez puţin. om asta – Se agaţă Dumnezeu de pământ cu
Da, pentru că el a simplificat, nu a un fir de păr, cu un firicel: un singur om poa-
complicat. te să ţină sus întreaga omenire. Că dovedeşte
Interviu
că nu am uitat de unde am pornit, nu am în- Pentru mine Cimitirul Vesel nu e cel mai
tors spatele acestui adevăr. Despre asta e vor- semnificativ loc în Săpânţa, nu e cel mai im-
ba în munca asta a mea. Nu vreau să-mi în- portant obiectiv turistic. Iar biserica nouă mi
torc spatele, am decis că nu vreau, şi cred că se pare că va fi înţeleasă şi apreciată mult mai
nici voi nu vreţi. mult în viitor decât este acum.
În mod sigur nu. Dar spune-mi, pentru ce a fost atât Este frumoasă biserica, şi la final va fi foarte fru-
de lung drumul spre Cimitirul Vesel? Ai spus că e un drum moasă. Însă nu va înghiţi, nu va „cotropi” cimitirul prin
lung – aşa se cheamă şi festivalul, Lungul drum... De ce dimensiuni?
atât de lung? Nu. O vezi de la distanţă, şi când intri ştii
Cred că drumul scurt ar fi spre cimiti- că ai ajuns în Săpânţa de-acum. Iar când in-
rul... tragic. Spre Cimitirul Vesel este un tri în cimitir, parcă el e deasupra, biserica nu
drum lung, cu multe învăţături, pentru toţi. înghite cimitirul. De-abia aştept să fie gata!
Nu obositor – n-am zis „Drumul obositor Şi noi, cu toţii!
spre Cimitirul Vesel”.
La Săpânţa, în afară de Cimitirul Vesel şi de oameni,
ţi-a mai plăcut ceva în mod special, ţi-a mai atras atenţia A consemnat
ceva în acea comunitate? Răzvan BUCUROIU

repere
credinţa
credinŢA
ale
Sic credo la
credinţei
români
în lume
Femeia și Dumnezeu
Ce ne împiedică să fim cu Dumnezeu? Ce le împiedică pe feme-
ile de astăzi, care vieţuiesc într-un mediu modern, să poar-
te în piept paradisiaca bătaie ritmică a celeilalte lumi?
Imaginea tradițională mesaj al lui Hristos. Patri- motivul care duce la practi-
Femeia creştină, încă de arhul Teoctist scria în Alma- carea avortului, ci absenţa
la începuturi, a dorit să-şi nahul Bisericesc din 1997: unei convingeri creştine pu-
scoată în evidenţă calităţile, „Căsătoria creştină – ca Tai- ternice, referitoare la rostul
care de cele mai multe ori nu nă a iubirii – este un act familiei şi al copilului”.
erau cele legate de familie, sfânt, de origine dumneze- Înlăuntrul canonului,
cămin și creşterea pruncilor. iască, în care prin preot se femeia a rămas constrânsă
Deşi sunt foarte multe exem- împărtăşeşte harul Sfântului de aceste vechi legiuiri
ple de femei influente care au Duh unui tânăr şi unei tine- la situaţia de dominată şi
contribuit la schimbarea isto- re ce se unesc liberi în căsă- chiar aservită pretenţiilor de
riei, femeia a fost şi este me- torie, care sfinţeşte şi înalţă dominare ale soţului, fără
reu într-o luptă cu societatea legătura naturală a căsătoriei asigurarea vieţii ei prin acea
pentru a-şi câştiga drepturi lor la demnitatea reprezentă- iubire jertfelnică de care
egale sau chiar superioare, rii unirii duhovniceşti dintre Apostolul Pavel vorbeşte cu
pentru a-i fi recunoscute me- Hristos şi Biserică. Iubirea tărie în textele lui antropo-
ritele şi puterea de influen- dintre soţi rodeşte în Taina logice. Pavel aşază capul în
ţă, spiritul conducător şi ca- Căsătoriei multe daruri, în- poziţie de stăpânire, iar tru-
pacitatea de dominare. Una tre care cel mai mare este pul în poziţie de supunere de
dintre zicerile obişnuite ale acela al naşterii de prunci. dragul păcii. Acolo unde este
Sfântului Ioan Gură de Aur, Uitarea acestui lucru gene- egalitate de stăpânire nu este
care privea omenirea dintr- rează egoismul dus până la niciodată pace.
o perspectivă realistă, este: limită, uneori întemeiat pe
„Egalitatea generează ten- argumentul sărăciei materi- Imaginea actuală
siuni”; prin urmare, este ne- ale. Adevărul este că nu sără- Iată ce gândeşte în
cesară o stabilire ordonată a cia sau lipsa locuinţelor este acest sens George Khodr,
autorităţii în mijlocul oame-
nilor, în societate, în Biserică
şi în familie. Împărţirea pute-
rii nu anulează în nici un fel
deplina egalitate ontologică
între oameni. Egali fiind, fi-
ecare dintre ei este chemat să
îndeplinească diferite atribu-
ţii, slujind astfel funcţionării
armonioase a întregului.
Împreună cu corectarea,
chiar teoretică, a drepturilor
femeii şi legat de aceasta se
resimte de la o vreme abor-
darea vieţii cuplului uman
fără aderenţă la adevăratul
Mitropolitul Libanului or- firea lor sunt înclinate mai înlesneşte dobândirea de cu-
todox: „Trebuie să admitem mult decât bărbaţii spre cele noştinţe ample şi se confor-
că aportul cel mai semnifi- duhovniceşti, au fost formate mează îndeletnicirilor sale,
cativ al lumii moderne, cu de moda androgină contem- cum să fie potrivnicie între
toată disoluţia înspăimântă- porană, care, fără ca ele să- ele şi cum să fie în conflict?”.
toare a moravurilor care se şi dea seama, le-a îndepărtat După rolul pe care l-a ju-
face văzută, constă în aceea de însuşirile feminine dă- cat femeia în timpul războ-
că ea a descoperit rolul cul- ruite de Dumnezeu. Astfel, iului, bărbatul nu-i mai poa-
tural al femeii şi i-a dat posi- adeseori nu mai pot dobân- te refuza poziţiile câştigate.
bilitatea de a-şi exprima cre- di cele duhovniceşti, fără de Mişcarea de emancipare eli-
ativitatea şi demnitatea ei. În care blândeţea feminină se berează şi aruncă în lume
acest domeniu, ca şi în cel al preschimbă într-o grosolănie un enorm potenţial de forţe.
problemelor sociale ale se- spirituală şi îşi pierde vibra- Participarea la producţia eco-
colului trecut, Biserica nu a ţia naturală. Personalităţile nomică introduce femeia în
fost în avangarda celor care feminine promovate de so- comunitatea masculină. Ne-
au recunoscut femeilor drep- cietatea de azi au foarte pu- voia de egalitate face femeia
tul la un rol în afara cămi- ţine calităţi rafinate ale sufle- agresivă şi o pune pe o pozi-
nului, iar în interiorul lui la tului şi din veritabila bărbăţie ţie de rivalitate. Paul Evdo-
o atitudine alta decât supu- a spiritului atribuite sfinţeni- kimov descrie această luptă
nerea. Ea nu a încetat să re- ei. Nu ne-am abate de la ade- astfel: „Doar roaba se răz-
pete că Eva a cedat prima la văr, aşadar, dacă am spune că bună pe stăpân. Dăruindu-se
şiretenia şarpelui. Faptul că femeia sfântă, plină de neîn- în întregime, femeia doreşte
femeia a ieşit astăzi dinlă- fricată nevoinţă şi de delica- să-l aibă şi pe bărbat în între-
untrul căminului ei şi că dă teţea unei mărturisitoare a lui gime, devenind astfel temni-
dovadă în mod admirabil de Dumnezeu, este practic ne- cerul lui”.
totala ei participare la viaţa cunoscută astăzi.
cetății face să cadă argumen- Sunt femei captive în go- Dreapta măsură
tul dezvoltat de Sfântul Ioan lul spiritual al societăţii, dar Creştinismul ştie să pună
Hrisostom, după care feme- cu un mare potenţial, care în valoare atât bărbaţii, cât şi
ia este dependentă de bărbat, sunt în căutarea inconştien- femeile prin avantajele celui-
pentru că nici o fiinţă ome- tă a principiilor vieţii duhov- lalt, fără să atingă caracterul
nească nu se poate împiedica niceşti. Sfântul Ioan Gură de specific şi însuşirile lor dife-
de a fi ostaticul propriei sale Aur se minunează de puter- rite; dimpotrivă, el le fortifi-
istorii personale, dar impor- nica relaţie care uneşte aces- că, trezind în sufletul bărbatu-
tant este ca Biserica să se li- te două componente majore lui sentimentul etern feminin
bereze, în acest domeniu, de ale fiinţei umane şi de armo- al milei şi compasiunii, cre-
tot ceea ce ea a moştenit din nia dintre ele – trupul şi su- ând în felul acesta cavaleris-
iudaism şi din arbitrariul se- fletul: „Cu adevărat – spu- mul şi disciplinând iubirea.
colelor de opresiune a feme- ne el – mare este legătura Sfântul Ioan Gură de Aur,
ii, iar credinciosul să lucreze dintre suflet şi trup, legătu- în Problemele vieţii, scria:
la eliberarea fiinţei interioare ră marcată de această armo- „Vrei ca femeia să ţi se supu-
atât a bărbaţilor, cât şi a fe- nie atât de desăvârşită. Dar nă aşa cum Biserica I se su-
meilor”. Iar încheierea temei dacă sufletul se îngrijeşte pune lui Hristos? Poartă-i şi
mitropolitului este: „Spune- de trup şi ia măsuri de pre- tu ei de grijă, aşa cum Hristos
mi ce crezi despre femeie şi vedere în legătură cu acesta îi poartă de grijă Bisericii. Şi
îţi voi spune cine eşti”. şi suferă mii de lucruri pen- dacă trebuie să-ţi jertfeşti via-
Dar de cele mai multe ori tru a rămâne împreună cu el ţa pentru ea, să fii făcut bu-
câştigăm o bătălie şi pierdem şi nu vrea să se despartă de căţi de o mie de ori, să le su-
un război. el, şi dacă, de asemenea, tru- feri şi să le rabzi pe toate, nu
Femeile, care prin însăşi pul îi slujeşte sufletului şi îi refuza să o faci!”. Pe de altă
repere
credinţa
credinŢA
ale
la
credinţei
români
în lume
parte, principiile vieţii duhov- În lumina acestei opere disciplina trăirii unei „vieţi
niceşti au sădit în sufletul fe- a creştinismului şi în lumina întru Hristos”, aşa cum o în-
meii un element bărbătesc, idealului feminin pe care l-a văţa Sfântul Ioan de Kron-
dar nu pentru a face din fe- zămislit trebuie judecată toa- stadt pe ucenica lui, Taisia.
meie bărbat, ci pentru a îm- tă misiunea femeii. Ea va fi Bărbatul este organizato-
prumuta curajul bărbătesc de asemenea bărbatului numai rul tehnic şi politic; de la fe-
a fi cu totul altfel decât bărba- când va fi în stare să opună meie ar trebui să vină: însu-
tul, cum spunea Fericitul Au- Împărăţiei Universale a pute- fleţirea organizaţiei, cea mai
gustin despre mama sa: „O rii bărbăteşti Împărăţia Uni- delicată legătură între om şi
femeie delicată, dar bărbă- versală a iubirii desăvârşite. om, cea mai înaltă şi pro-
tească prin credinţa ei!”. Aceasta nu înseamnă o fundă înţelegere a celuilalt,
Din această îngemănare a îngustare a sufletului feme- duhul căsniciei devotate, în
unor însuşiri atât de diferite ii, ci fixarea unui ideal care îi care în locul egoismului şi al
până acum s-au născut ace- va da ei puterea de a-şi adu- puterilor potrivnice vieţii gu-
le neasemănate caractere de ce în slujba sa toate mijloa- vernează puterile aducătoare
femei, acele muceniţe care cele educaţiei şi de a ajunge de pace.
s-au dus la moarte cu certi- cât mai departe fără să se ră- De aceea suprema şi cea
tudine strălucitoare. În pasul tăcească. Drumul parcurs de mai însemnată profesie fe-
martirelor creştine răsuna pa- femeie pe pământ este ca tre- meiască este desăvârşirea în
sul de bronz al legiunilor ro- cerea prin timp de la Eva cea dragoste; dacă această che-
mane. Aici s-au îmbrăţişat veche la Eva cea nouă: Mai- mare nu este împlinită, ori-
delicateţea cea mai pură cu ca Domnului. Depinde de ce efort profesional feminin
tăria şi consecvenţa dispre- voinţă, autoeducare şi pune- nu rămâne decât un joc ma-
ţuitoare de moarte. rea de acord a sufletului cu cabru, iar cultura omeneas-
că este sortită să se sfărâ-
me de zidurile urii. Olivier
Clément afirma că femeia şi
bărbatul sunt văzuţi unul cu
celălalt şi unul ca celălalt,
în nelimitata lor demnitate
de persoane, care permite
reciprocitatea „naturii” lor.
În omul chip al lui Dumne-
zeu, persoana este chema-
rea la depăşire într-o iubi-
re liberă şi creatoare, este
capacitatea de transcende-
re a umanului pentru îm-
părtăşirea cu viaţa divină.
Deşi căderea nu încetează
să „obiectiveze” biologicul
înainte ca acesta să se îndu-
hovnicească, în Biserică ni
se redeschide spaţiul Duhu-
lui: „Viaţa ascetică şi mis-
tica este conştientizarea din
ce în ce mai deplină a vieţii
sacramentale”.
Ecaterina SIRITEAN

Spre dreaptă pomenire
O mărturie a regretatului
Placide Déseille
Pe 7 ianuarie 2018, la ora 13, s-a mutat la cele veșnice, în vârstă de 91 de
ani, părintele arhimandrit Placide Déseille, unul dintre marii înduhovniciți
ortodocși ai Apusului, primit în Biserica Ortodoxă în iunie 1977 și deve-
nit călugăr athonit la Simonos Petras în februarie 1978. Reîntors în Franţa,
a întemeiat Mănăstirea Sf. Antonie cel Mare, la Saint-Laurent-en-Royans
(Drôme), în Vercors, al cărei egumen avea să devină. Prin Ortodoxie, s-a
apropiat mult și de România. Spre dreapta lui pomenire, publicăm aici, în
traducere românească, o mărturie a sa cu iz testamentar (pentru o mărturie
mai pe larg, a se vedea „Un teolog, monah şi preot al Bisericii Romano-
Catolice optează pentru Ortodoxie”, în vol. Occidentali convertiţi la Orto-
doxie. Drumuri spre Adevăr, Ed. Lumea Credinţei, Col. „Orientale lumen”,
Bucureşti, 2012). Dumnezeu să-l odihnească și să-l numere cu sfinții. (R. C.)
Începuturile de bucurie şi de prospeţime. dintre Biserica latină şi cea
Aş vrea să vă spun câteva Atât la şcoală, cât şi în fami- ortodoxă. Duhovnicul mâ-
cuvinte despre cum m-a con- lie se simţea acest curent de năstirii le explica călugări-
dus Domnul către Ortodoxie. reînnoire. lor tineri că rădăcinile regu-
În timpul perioadei în Astfel, încă de pe la 14 lamentului nostru monahal se
care mi-am efectuat studiile sau 15 ani, am început să stu- găsesc în învăţătura Părinţi-
şi mi-am desăvârşit pregăti- diez şi să îmi însuşesc primelor Bisericii, cea a Părinţilor
rea duhovnicească, exista în le cunoştinţe despre Părinţii pustiei din primele secole, de
Biserica Catolică din Fran- Bisericii. Totuşi, la vremea unde şi necesitatea studiului
ţa un curent de reînnoire în aceea, nu mă gândeam că acestor scrieri vechi.
acelaşi timp intelectuală, dar mă voi călugări, ci plănu- În acest mediu monahal,
şi duhovnicească, ce avea la iam să mă căsătoresc şi să călugării erau interesaţi de
bază studiul Părinţilor Bise- am o profesie în lume. Însă Ortodoxie, dar erau convinşi
ricii. Persoane din rândul ca- pe la 15-16 ani, într-o vizi- că Ortodoxia şi Catolicismul
tolicilor, fie dintre profesorii tă la mânăstiri, am întâlnit sunt două forme ale aceluiaşi
intelectuali, fie din clerul in- primii călugări, iar un du- creştinism, precum două ra-
struit, care aveau o credinţă hovnic – ce era stareţul unei muri ale aceluiaşi arbore. Ca-
profundă, au ajuns la convin- mari mânăstiri – era convins tolicismul se putea revigora
gerea că creştinismul occi- că aş putea deveni călugăr şi inspirându-se din Ortodoxie,
dental devenise prea îngust, că acesta era adevăratul meu dar păstrând linia obişnuită,
prea rigid, prea rece, prea în- drum în viaţă. tradiţională.
depărtat de viaţa oamenilor. Prin urmare, în 1942 am
Aceştia considerau că aple- intrat într-o mânăstire catoli- Alegerea: Ortodoxia
cându-ne asupra doctrinei şi că cisterciană la Bellefontai- sau Catolicismul
învăţăturii Părinţilor Biseri- ne, care urma o regulă mona- Dar treptat, studiind scri-
cii putem descoperi un creş- hală stabilită de către Sfântul erile Sfinţilor Părinţi, am
tinism autentic, tânăr, plin Benoit înainte de schisma ajuns la convingerea că între
repere
credinţa
credinŢA
ale
la
credinţei
români
în lume
inexactităţi din învăţăturile

sale, le-a întărit şi sistemati-
zat, ajungându-se astfel la fi-
lioque, adaosul din Crez. Te-
ologia catolică despre Duhul
Sfânt a ajuns să se despar-
tă de cea a Sfinţilor Părinţi.
Astfel, gândirea occidentală
a pierdut plenitudinea gândi-
rii ortodoxe.
După un timp, a venit şi
momentul în care, împreu-
nă cu câţiva tovarăşi, am ho-
tărât că trebuia să devenim
ortodocşi. Ajunseserăm la
convingerea că numai în Or-
todoxie găsim plenitudinea
vieţii duhovniceşti, a Sfinte-
lor Taine şi a Adevărului. Bi-
serica Ortodoxă este adevăra-
ta Biserică a lui Hristos.
La vremea aceea trăiam
într-o mică mânăstire pe care
o înfiinţasem cu binecuvân-
tarea superiorilor noştri ca-
tolici. O construisem cu pro-
priile noastre mâini, undeva
în mijlocul pădurii. Călugă-
rii locuiau fiecare în chilii
mici din lemn, aflate în pă-
Catolicism şi Ortodoxie exis- o singură Biserică în mate- dure. Acolo ne trăiam viaţa
tau veritabile divergenţe în rie de credinţă, de adminis- monahală în rugăciune, cu
anumite puncte-cheie, pe trare a Tainelor şi de vieţui- lecturi din Sfinţii Părinţi, iar
care le-am putea rezuma prin re creştină. din când în când mai călăto-
două puncte esenţiale. A doua diferenţă este ream în Grecia sau în Româ-
Mai întâi este vorba de o de ordin teologic şi duhov- nia ca să cunoaştem mai bine
diferenţă la nivel de organi- nicesc. În secolul al 4-lea a Ortodoxia şi monahismul or-
zare a Bisericii. Biserica Ca- trăit în Occident un geniu, un todox. Dar încă nu ştiam ce
tolică este un corp răspândit mare sfânt, care însă cunoş- cale să alegem ca să devenim
în întreaga lume, al cărui cap tea prea puţin limba greacă, ortodocşi.
este Papa de la Roma. Roma Sfântul Augustin. El nu cu-
asigură conducerea centra- noştea prea bine învăţătu- Călugări în Sf. Munte
lă a Bisericii. În Ortodoxie ra Părinţilor capadocieni şi Într-o zi, pe când mă
nu există o conducere cen- în anumite puncte-cheie, în aflăm la Atena împreună cu
trală, nu există o autoritate special în ce priveşte Sfânta tovarăşii mei, am intrat într-o
omenească care să conducă Treime, învăţătura sa era di- librărie să căutăm nişte cărţi
Biserica şi să se afle deasu- ferită de a acestora. Din păca- ortodoxe şi ne-am întâlnit cu
pra acesteia. Diversele Bi- te, Occidentul îl admira prea un preot italian ortodox. I-am
serici canonice se află în demult pe Sfântul Augustin şi, povestit despre problema cu
plină comuniune. Ele sunt în loc să îndrepteze anumite care ne confruntam şi ne-a
Spre dreaptă pomenire
îndreptat către singurul om Simonos Petras pe teritoriul rămânea legată de mediul de

din Grecia capabil să ne în- francez. Astfel începe po- imigraţie, iar gheronda Emi-
ţeleagă: arhimandritul Emi- vestea celor două mânăstiri lianos era convins că mânăs-
lianos, stareţul Mânăstirii ale noastre: Sfântul Antonie tirile ar putea constitui un fel
Simonos Petras din Sfântul cel Mare – de călugări, în re- de legământ pentru o ortodo-
Munte Athos. giunea Vercors, şi Acoperă- xie franceză veritabilă.
Aşadar, la sfatul său am mântul Maicii Domnului – De altfel, la vremea aceea
mers împreună cu tovarăşii de maici, la Solan. Mai apoi, se mai înfiinţaseră în Franţa
mei în Sfântul Munte, unde unul dintre membrii obştii alte câteva mânăstiri ortodo-
ne-am întâlnit cu gheron- noastre a înfiinţat un al trei- xe. Două dintre ele erau ru-
da Emilianos, dar şi cu alţi lea metoc de maici în vestul seşti, dar celelalte erau fran-
părinţi, precum Sfântul Pai- Franţei, la Terrasson: Mânăs- ceze, iar demersul nostru se
sie Aghioritul sau părintele tirea Schimbarea la Faţă. înscria în cadrul acestei miş-
Efrem Katunakiotul. Toţi ne- De ce să înfiinţăm mâ- cări de întemeiere monahală.
au îndemnat să devenim or- năstiri în Franţa? Ar fi fost Mânăstirea noastră, Sfântul
todocşi şi călugări acolo, în mult mai uşor, bineînţeles, Antonie cel Mare, a fost în-
Sfântul Munte. Am fost pri- să ne continuăm viaţa mona- fiinţată acum mai bine de 40
miţi în Biserica Ortodoxă la hală în Sfântul Munte Athos. de ani şi timpul ne-a confir-
19 iunie 1977, iar la 26 fe- Dar gheronda Emilianos era mat justeţea viziunii părinte-
bruarie 1978 am devenit că- foarte conştient de faptul că lui Emilianos. Şi consider că
lugări la Simonos Petras. în Franţa Biserica Ortodoxă existenţa acestei mânăstiri cu
Îmi amintesc de o întâlni- era pe cale să renască. Fran- specificul tradiţiei athonite pe
re cu Sfântul Paisie, pe când ţa nu mai era ortodoxă încă care o urmează este benefică
ne pregăteam să devenim or- de la Marea Schismă din pentru Biserica din Franţa. În
todocşi. I-am explicat moti- 1054, dar un grup important virtutea statutului de metoc,
vele pentru care doream să de ortodocşi ruşi s-a stabilit mânăstirile noastre ţin di-
ne convertim, dar şi îndoie- în Franţa în vremea imigraţi- rect de Simonos Petras, care
lile pe care le aveam. Sfân- ei determinate de Revoluţia la rândul ei, ca şi restul mâ-
tul ne-a răspuns într-un mod Rusă, şi un alt grup de imi- năstirilor din Sfântul Munte,
foarte precis, dând dovadă în granţi greci în urma catas- ţine de Patriarhia Ecumenică
acelaşi timp de rigoare, dar trofei din Asia Mică. Prin ur- de la Constantinopol.
şi de bunătate. Mi-am amintit mare, începând cu anii 1920, Mânăstirile noastre sunt
de un cuvânt al Sfântului Gri- Ortodoxia a reapărut în Fran- situate în regiuni profund
gorie Teologul: cuvântul unui ţa. La început,credincioşii or- diferite, deşi nu foarte înde-
stareţ trebuie să fie în acelaşi todocşi erau însă mai mult părtate geografic. Populaţia
timp tranşant ca o sabie, dar din rândul imigranţilor, dar din jurul Mânăstirii Sfântul
şi atrăgător ca un magnet. din anii 1926-1930 cetăţeni Antonie cel Mare este des-
Lui gheronda Efrem îi francezi, chiar şi preoţi ca- creştinată şi are o atitudine
păstrez o amintire luminoasă, tolici, au început să se con- ostilă fată de creştinism, in-
întreaga sa fiinţă reflecta dra- vertească la Ortodoxie. Aceş- diferent că este vorba de Ca-
gostea lui Dumnezeu pentru tia erau cu toţii din rândurile tolicism sau de Ortodoxie.
noi în mod sensibil şi vizibil. acelor persoane care partici- Pancarta care indică dru-
paseră la mişcarea de revigo- mul către mânăstire a fost
Franţa: înfiinţarea rare a Catolicismului. distrusă de mai multe ori
mânăstirilor ortodoxe La mijlocul anilor 1970, din rea-voinţă. Întâmpinăm
Dar într-o bună zi, după atunci când am devenit noi chiar şi dificultăţi adminis-
aproape doi ani, stareţul nos- ortodocşi, în ciuda unui nu- trative din cauza faptului că
tru ne-a sfătuit să ne întoar- măr relativ important de fran- suntem creştini. De exem-
cem în Franţa şi să înfiinţăm cezi care se convertiseră la plu, ni s-a fixat o taxă de
două metocuri ale Mânăstirii Ortodoxie, credinţa ortodoxă impozitare exagerată, pe
repere
credinţa
credinŢA
ale
la
credinţei
români
în lume
Mânăstirea Sfântul Antonie cel Mare,

locul unde s-a nevoit părintele Placide
care autorităţile refuză să o Descoperirea mânăstirilor or- numeroşi, sunt încă multe lu-
recalculeze. todoxe, care au o bogată tra- cruri pe care nu le cunoaştem
În ceea ce le priveşte pe diţie duhovnicească, unde pot şi atunci căutăm aceste rădă-
surorilor noastre, regiunea în afla despre învăţăturile Sfinţi- cini, această tradiţie şi un
care se află este creştină, ca- lor Părinţi, dar şi despre ace- sprijin frăţesc din partea po-
tolică, dar binevoitoare faţă lea ale tuturor titanilor du- poarelor ortodoxe.
de ortodocşi, iar maicile au hovniceşti care au vieţuit în
fost foarte bine primite de în- Sfântul Munte în ultimii 50 În loc de concluzie
treaga populaţie. de ani, le-a permis acestora Este important să înţele-
să se întoarcă la o formă de gem că Biserica nu a fost ni-
Misiunea noastră creştinism care deţine toată ciodată împărţită. Adevăra-
Mânăstirile noastre au de- bogăţia şi plenitudinea. Une- ta Biserică este una singură.
venit locuri de întâlnire şi de ori, călugării ortodocşi din Bisericile heterodoxe nu sunt
adunare, unde ortodocşi de Franţa au de îndeplinit un rol Biserici depline. Unitatea
diverse origini se pot întâlni, misionar printre buddhişti... creştinilor nu se poate realiza
se pot cunoaşte şi pot ajun- Iată, pe scurt, ceea ce în- decât prin întoarcerea princi-
ge la conştiinţa că sunt toţi cercăm noi să facem în Fran- palelor grupări creştine la Or-
membrii aceluiaşi Trup al lui ţa şi pentru reuşita misiunii todoxie. Ne-am rugat mult în
Hristos, lăsând la o parte di- noastre este necesar să păs- acest scop şi ne-am dori ca
ferenţele etnice. trăm o legătură strânsă cu ţă- lucrul acesta să se înfăptuias-
Pe de altă parte, în ulti- rile de tradiţie ortodoxă, căci că, dar ni se pare cu neputin-
mii 40 de ani a început să se credinţa ortodoxă nu poate ţă în viitorul apropiat, în afa-
dezvolte în Franţa o mişcare fi separată de poporul orto- ra unei minuni dumnezeieşti.
duhovnicească orientată către dox. Monahismul este ca o
hinduism şi budism. Mem- plantă ale cărei rădăcini sunt Arhim. Placide DESEILLE
brii acestei mişcări nu se adânc înfipte în popor, iar în (Traducere de
mai regăseau în Catolicism. Franţa ortodocşii nu sunt încă Raluca Prelipceanu)

Veșnica pomenire
S-a stins o mare mărturisitoare

În noaptea de 22 spre 23 ianuarie 2018 a trecut la cele veșnice,
în vârstă de aproape 95 de ani, marea mărturisitore Aspazia Oțel
Petrescu, născută pe 9 decembrie 1923, la Cotul Ostriței, în familia
învățătorilor Maria și Ion Oțel (numele Petrescu este al soțului, Ilie Ale-
xandru Petrescu, cu care s-a căsătorit în 1964 și care a lăsat-o văduvă
în 1987), trecută timp de 14 ani prin urgia temnițelor comuniste.
(2000), reintitulată în ediţia a doua Doamne,
strigat-am! (2008), a regretatei Aspazia
(Pazi) Oţel Petrescu.
Prin tot ce a făcut în cele aproape trei de-
cenii de la prăbuşirea globală a comunismu-
lui, Aspazia Oţel Petrescu devenise o adevă-
rată instituţie a memoriei naţionale. Prezentă
activ la toate comemorările camaradelor de
suferinţă, evocîndu-le individual sau generic,
în scris sau prin viu grai, implicându-se în
mai toate iniţiativele majore de cinstire şi po-
menire a celor căzuţi în prigoanele mai vechi
sau mai noi, tâlcuind în cei mai puri termeni
creştini întreaga suferinţă îndurată pe Gol-
gotele veacului, ea s-a străduit să descopere
generaţiilor mai noi sensul şi măreţia luptei
şi jertfei eroice a „cruciaţilor secolului XX”.
Cărțile ei se constituie în bibliografia
Neopăgânismul comunist, în faza lui esenţială a eroismului feminin românesc, de
inițială, a înfiinţat şi ceva ce nu mai exis- la încercările anilor ‘40 şi până la experien-
tase înainte: închisoarea politică pentru fe- ţele-limită ale închisorilor comuniste de fe-
mei. Resursele de eroism feminin românesc mei de la Miercurea Ciuc şi Mislea, descrise
au fost puse astfel în faţa unor încercări care, nu doar cu tot scrupulul adevărului (din tră-
în multe privinţe, nu mai aveau precedent în ite, iar nu din auzite), ci şi cu un ales dar na-
istoria noastră. Prigonirea şi încarcerarea fe- rativ (autoarea, de neam răzeşesc, având ceva
meilor este, din păcate, un capitol mai pu- din harul marilor povestitori moldavi), ceea
ţin cunoscut al fenomenului concentraţionar ce le preface în icoane vii şi nemuritoare, ca-
comunist, deşi în ultimii ani s-au adunat tot pabile nu doar să deschidă minţi, ci şi să cu-
mai multe mărturii documentare sau memori- cerească suflete.
alistice, printre care se numără, la loc de cin- Dumnezeu s-o odihnească și să ne facă
ste, și cartea Strigat-am către Tine, Doamne... vrednici de dreapta ei pomenire. (R. C.)
„Nici în mormânt nu voi uita teroarea din închisoarea de la Miercurea Ciuc. Acolo fusesem transferată.
Puşcăria era sinistră, deţinutele dormeau pe jos, mâncarea era execrabilă. Directorul închisorii se numea
Fleşeru, o brută. Dăduse dispoziţie ca pentru orice fleac să fii pedepsit, iar pedepsele erau de un rafinament
oriental. Dacă nu eram ţinute iarna la izolator, atunci ni se punea un sistem complicat de cătuşe, care se
strângeau pe mână la orice mişcare. Cu asemenea cătuşe, m-au vârât în pivniţa cu şobolani o zi întreagă. Erau
atât de mulţi încât, la început, cozile lor mi s-au părut snopuri de paie!...” (Aspazia Oţel Petrescu).

info
util Magazin ilustrat / Lumea credinŢei
Aduse cu poşta
Cititorii au cuvântul 74
u PoŞ
ec t
a
Adu
Cititorii au cuvântul...
fără ură şi răzbunare. Hristos ne-a trăit via-
ţa, tuturor în parte. Dar oare noi o trăim pe a
Lui, ca om? Facem şi noi câte ceva din ceea
ce a făcut El? Eu cred că măcar sub aspec-
tul răbdării şi al suferinţei, Regele nostru a
Răspuns unei cititoare trăit o câtime din viaţa lui Hristos întocmai.
Distinsă doamnă Elena Zabulic, Deci seamănă Unul cu Altul...
Am înţeles că nu veţi mai cumpăra revis- Vă invit să continuăm dialogul, chiar
ta, dar sunt sigur că măcar acest număr îl veţi dacă „revista vi se pare mai slăbuţă” – lucru
căuta la chioşc, măcar şi pentru faptul că sun- cu care sunt parţial de acord. Dar care nu va
teţi sigură că vă voi răspunde la Scrisoarea rămâne aşa! (Răzvan Bucuroiu)
pe care mi-aţi trimis-o.
Şi iată cum vă răspund: Sunt un ziarist
creştin, cu conştiinţă proprie, nemanipulată O invitație la lectură
de entităţi ideologice sau financiare din afa-
ra redacţiei. Numai datorită dvs., a cititori-
lor, am rezistat „neafiliaţi”, independenţi, pe
picioarele noastre, vreme de 15 ani; de altfel,
ştiţi că suntem o editură „de familie”... Mi-
am dobândit singur dreptul de exprimare şi
de liberă conştiinţă, sunt un ziarist „de sine”.
Acestea fiind zise, vă rog să mă creditaţi cu
cele mai bune intenţii (ştiu că o faceţi), dar
şi cu entuziasmele, naivităţile şi judecăţile de
valoare tipice omului de presă care sunt. Ast-
fel, am găsit de cuviinţă să fac un gest repara-
toriu, pe măsura puterilor şi înţelegerii mele,
faţă de suferinţa aproape seculară pe care Re-
gele nostru a purtat-o cu demnitate în suflet,
până când a închis ochii. Nu sunt un monar-
hist isteric, dar nici o conştiinţă bleagă, care
trece prin evenimente ca gâsca prin apă... De
aceea, nu pot să nu scriu despre uriaşul regret
în faţa nedreptăţilor istoriei, care ne afectea-
ză şi pe noi, chiar şi în prezent. Ştiu că isto-
ria nu se scrie cu „dacă”, însă cum ar fi ară-
tat România şi Biserica noastră fără cei 45
de ani de comunism, impus prin abuz şi cri-
mă? Cum am fi fost noi ca ţară dacă Româ-
nia ar fi păstrat statutul de regat? Eu cred că
mult mai bine...
L-am comparat (şi cu asta închei) pe Re-
gele Mihai, în sens strict metaforic, cu Hris-
tos, văzând în viaţa pământească a Mântui-
torului sursa de inspiraţie şi forţa de a rezista editura
loviturilor fără cârtire, fără răspuns agresiv,
repere
credinţa
credinŢA
INfo
ale
la
credinţei
români
în lume
util
$*(1‫܉‬,$'(3(/(5,1$-(´%$6,/,&$75$9(/´
3HOHULQDMvQ‫܉‬DUD6IkQWă DSULOLH
SOHFDUHGLQ,DоL
ôȱȱȱȄȱȄȱ©ȱ©ȱ©ȱ
ôȱȱȱȱÉȱlȱ¦©ǰȱȱȱȱȱ
ȱȱȱǱȱȱ©©ȱ¡©ȱȱ
ȱȱǰȱǰȱȱǰȱ ǰȱ
¦ȱ¦ȱòȱȱCǰȱȱ©©ȱ
£ǰȱ
¦ȱǰȱȱ¡©ȱȱòȱȱȱ
ȱòȱȱòȱ¦ȱȱ£©ǯ
7$5,)(852
3HOHULQDMvQ&LSUX DSULOLHQRLHPEULH
OD6ILQрLL%DUQDEDоL/D]ăU
ôȱȱȱȄȱȄȱ©ȱ©ȱ©ȱôȱ
ȱȱȱÉȱǰȱȱȱ¦ȱȱȱòȱ
ȱȱ©ȱǯȱȱòȱȱÉȱȱ
ǰȱô©Ǳȱ©©ȱ¦ȱǰȱ©©ȱ
ǰȱȱ¦ȱ£©ȱòȱ¦ȱȱȱ
ǰȱȱ¦ȱȱȱǰȱ©©ȱ
¦ȱ ȱȱòȱȱǯȱ
7$5,)(852
jȱȬȱȱǱȱǯȱǰȱǯȱŘŖǰȱǯȦ¡ǱȱƸŚŖŘŗǯřŗŜǯřśǯŖřǰȱǱȱŖŝŚŗǯŘŜŖǯŚŘŚ

ȱǱȱȓǯǰȱǱȱŖşǯŖŖȱȬȱŗŝǯŖŖ
jȱȬȱȱȱ ǱȱȱǰȱǯȱŚśǰȱǯȦ¡ǱȱƸŚŖŘŗǯřŗřǯřŝǯŚś
ȱǱȱȏȓ¢ǯǰȱǱȱŖşǯŖŖȱȬȱŗŝǯŖŖ
jȱȬȱȱǱȱȬȱȱǰȱǯȱŗǰȱǯȦ¡ǱȱƸŚŖŘŗǯřřŝǯŚŞǯŗřȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱ
Ǳȱȏȓ¢ǯǰȱǱȱŗŖǯŖŖȱȬȱŗŞǯŖŖ
kȱȬȱȱȬȱǱȱǯȱȱǰȱǯŗŚǰȱǯȦ¡ǱȱƸŚŖŘŗǯřŚśǯŗŗǯŚŗȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱȱ
ǱȱȓǯǰȱǱȱŖşǯŖŖȱȬȱŗŝǯŖŖ
kȱȬȱȱǱȱǯȱǰȱǯȱŗŘȱǻȱǼǰȱǯǱȱƸŚŖŘŗǯŘŗŖǯśśǯŖř
Ǳȱǯȓ¢ǯǰȱǱȱŖşǯŖŖȱȬȱŗŝǯŖŖ
jȱȬȱȱǱȱȱǰȱǯȱŘŖŘǰȱǯǱȱƸŚŖŘŗǯřŗřǯŝŚǯŞŜ
Ǳȱǯȓ¢ǯǰȱǱȱŖşǯŖŖȱȬȱŗŝǯŖŖ
jȱȬȱȱȱǱȱȬȱȱǰȱǯȱŗǰȱǯǱȱƸŚŖŘŗǯřŜŝǯŘŜǯŘŚ
ǱȱȓǯǰȱǱȱŗŖǯŖŖȱȬȱŗŞǯŖŖ
kȱȬȱȱǮǯȱȱȈǱȱǯȱǰȱǯȱŗŝŗǰȱǯǱȱƸŚŖŘŚŚǯśŚŚǯŞŗŚ
ǱȱȓǯǰȱǱȱŖşǯŖŖȱȬȱŗŝǯŖŖ
ZZZSHOHULQDMUR
www.lumeacredintei.com 3HOHULQDMH%DVLOLFD7UDYHO ZZZEDVLOLFDWUDYHOUR
Lumea credinŢei / februarie 2018 75
$*(1‫܉‬,$'(3(/(5,1$-(´%$6,/,&$75$9(/´
3HOHULQDM‫܉‬DUD6IkQWă LDQXDULH
©ȱ©ȱ©ȱôȱȱȱȱÉȱlȱ¦©ǰȱȱ
ȱȱȱȱȱȱǱȱǰȱȱ
ǰȱ£ǰȱȱ©ǰȱ¦ȱȱ
ǰȱǰȱȱǰȱȱ ©ȱ ǰȱ
ȱǰȱ ǰȱ¦ȱ¦ȱòȱȱCǰȱȱ
ǰȱ
£ǰȱ©©ȱ¦ȱ ǰȱ¦ȱǰȱ
ǰȱȱ¡©ȱȱòȱȱòȱȱ
7$5,)(852 òȱ¦ȱȱ£©ȱȱȱ ǯ
3HOHULQDMvQ*UHFLD DSULOLHPDLLXQLH
OD6ILQрLL1HFWDULH,RDQ5XVXOоL(IUHPFHO1RX
7$5,)(852
ôȱȱȱȄȱȄȱ©ȱ©ȱ©ȱôȱȱ
ȱÉȱ ǰȱȱȱ©ȱȱȱÉ¦ȱÉȱ©ȱ
ȱôȱȱôȱòȱȱȱǯȱȱ¦ȱȱ
ȱǰȱÉȱȱȱ©ȱòȱǰȱ©©ȱȱ
ȱȱǰȱ©©ȱ¦ȱȱȱȱ
ǰȱȱȱòȱ¦ȱȱǰȱȱ
¦ȱȱȱȱȱȱȱòȱ©©ȱȱȱȱȱ
7$5,)GHOD(852 ȱǰȱÉȱȱȱ©ȱòȱ¦ȱȱȱȱ
ȱȱ¦ȱȱǯ
3HOHULQDM‫܉‬DUD6IkQWă
7$5,)(852 IHEUXDULHPDUWLH
SHQWUXWRрL
©ȱ©ȱ©ȱôȱȱȱȱôȱÉȱlȱ
¦©ǰȱÉȱȱȱȱȱȱȱǱȱ
ȱ¦ȱ¦ȱòȱȱǰȱȱȱȱ
òȱȱȱȱ©ǰȱ£ȱòȱȱ ǰȱȱ
ǰȱȱòȱȱȱȱòȱò£©¦ȱ
7$5,)(852 ¦ȱȱȱǯ
%5$ù29&(1758/Ä6)Æ178/,(5$5+1,&2/$(³3LDĠD௓6IDWXOXL1U7HOID[
(PDLOEUDVRY#EDVLOLFDWUDYHOUR3URJUDP
6,%,8&(1758/Ä6)0$5(08&(1,&235($´6WU0LWURSROLHL1U7HOID[
(PDLOVLELX#EDVLOLFDWUDYHOUR3URJUDP
$5$'&(1758/Ä6)Æ178/$32672/$1'5(,%GXO5HYROXĠLHL1U7HO
(PDLODUDG#EDVLOLFDWUDYHOUR3URJUDP
25$'($&(1758/Ä6)0$5(08&(1,&0,1$´6WU(S5RPDQ&LRURJDULX1U
7HOID[(PDLORUDGHD#EDVLOLFDWUDYHOUR3URJUDP
5(ù,ğ$&(1758/Ä6)$33(758‫܇‬,3$9(/´6755(38%/,&,,7(/)$;
(0$,/UHVLWD#EDVLOLFDWUDYHOUR352*5$0
76 februarie 2018 / Lumea credinŢei 3HOHULQDMH%DVLOLFD7UDYHO
ZZZSHOHULQDMUR ZZZEDVLOLFDWUDYHOUR
repere
credinţa
credinŢA
INfo
ale
la
credinţei
români
în lume
util
$*(1‫܉‬,$'(3(/(5,1$-(´%$6,/,&$75$9(/´

3HOHULQDMvQ‫܉‬DUD6IkQWă DSULOLHPDL
QRLHPEULH
‫܈‬L(JLSW
ȱȱÉȱlȱ¦©ȱòȱǰȱȱȱȱôȱȱ©ȱ
ÉôȱÉȱȱ©©ȱȱȱȱ©©ȱòǰȱ
ȱòȱȱȱȱ¦ȱ
ȱ
ȱȱÉȱȱòȱȱȱ ȱȱǰȱȱȱ
©¦òȱ©ȱȱǯȱȱòȱȱ
ȱǰȱȱǰȱ¦ȱ¦ǰȱ©©ȱ¦ȱ
ȱòȱ¦ȱȱǰȱ©©ȱ¦ȱȱȱȱ
7$5,)(852'2/$5, ȱȱȱ¦ȱȱȱ©©ǯǯ
3HOHULQDMOD6IkQWXO0XQWH PDUWLHDSULOLH
$WKRV PDLQRLHPEULH
ôȱȱȱȄȱȄȱ©ȱ©ȱ©ȱôȱ
ȱȱȱÉȱ¦ȱȱǯȱȱȱȱ
ȱȱòȱȱȱȱȱȱȱȱȱ©©ȱ
òȱǰȱǱȱǰȱǰȱòǰȱǰȱ¦ȱ
ǰȱǰȱȱ©ȱòȱȱ¦ȱ
ǯȱȱȱȱȱ©ȱ©ȱȱ¡ô©ȱ
©ȱòȱ©ȱ©ȱôȱȱ©©ȱǯȱȱ
7$5,)(852
3HOHULQDMvQ)LQODQGD5XVLD DXJXVW

ȱȱǰȱÉȱȱòȱǯȱôȱȱ©ȱ
£ôȱȱǰȱÉ©ȱȱòȱȱòȱ©ȱ©ȱÉôȱ
Éȱȱȱȱȱȱòȱ¡ȱȱȱ
©ǯȱȱ¦ȱ¡ȱǰȱȱȱ
ǰȱ
©©ȱȱȱȱòȱȱȱȱǰȱ
ôȱ¦ȱȱȱȱȱòȱȱǯ
7$5,)(852
*$/$ğ,&(1758/Ä6)Æ178/$32672/$1'5(,´675,21&5($1*Ă157(/)$;
(0$,/JDODWL#EDVLOLFDWUDYHOUR352*5$0
%5Ă,/$&(1758/Ä6)Æ178/,2$1&$6,$1´3,$ğ$'252%$1ğ,157(/)$;
(0$,/EUDLOD#EDVLOLFDWUDYHOUR352*5$0
%$&Ă8&(1758/Ä6)Æ178/$17,3$´6750$,157(/)$;
(0$,/EDFDX#EDVLOLFDWUDYHOUR352*5$0
68&($9$&(1758/Ä6),2$1&(/128´&$/($81,5,,157(/)$;
(0$,/VXFHDYD#EDVLOLFDWUDYHOUR352*5$0
ZZZSHOHULQDMUR
www.lumeacredintei.com 3HOHULQDMH%DVLOLFD7UDYHO ZZZEDVLOLFDWUDYHOUR
Lumea credinŢei / februarie 2018 77
Director 
Răzvan Bucuroiu
razvan.bucuroiu@lumeacredintei.com
Secretar General de Redacţie
Larisa Barbu
Talon de abonament
Echipa redacţională Nume: ...............................................................................
Răzvan Codrescu
S.‑A. Vlădăreanu Adresa: ..............................................................................
Gheorghiţă Ciocioi
Mariana Borloveanu
George Crasnean .........................................................................................
Laurenţiu Cosmoiu
Vincenţiu dascălu .........................................................................................
Consultant editorial
Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon Telefon: . . ..........................................................................
Fotografii
Răzvan Bucuroiu e‑mail: .............................................................................
George crasnean
Doresc abonament la revista Lumea Credinţei pe o perioadă de:
Layout & DTP
DTP Layout Solutions  3 luni ........... 16,50 lei
www.dtp‑sol.ro  6 luni ........... 34,00 lei
Corectură  12 luni ........... 70,00 lei
Valeriu Vaţel
Abonamente / Distribuţie directă Plata se face în contul firmei SC Lumea credinţei SRL, CUI 30151757
Mariana Hanganu
0724 585 386
Cont IBAN: RO 95 INGB 0000 9999 0299 7374 deschis la ING Bank
mariana.hanganu@lumeacredintei.com
Tel./Fax: 031.422.84.23
ISSN 1583‑8684 Adresa de corespondenţă: Str. Oborul Nou nr. 5B,
Editor Lumea Credinţei SRL sector 2, cod poştal 021442, Bucureşti, tel. 031 422 84 23
Tipar Coprint
Cum vă puteţi abona?

1. Abonament prin sms
Mult mai simplu: trimiteţi un simplu sms şi vă abonaţi, la numărul 7575 valabil in
retelele Vodafone, Orange şi Telekom, cu textul LC însoţit de nume, prenume şi adresa
completă.
2. Abonament cu plata la poştă sau la bancă

Beneficiar: SC Lumea Credinţei SRL [societatea care editează revista], CUI 30151757,
Cont IBAN: RO 95 INGB 0000 9999 02997374 deschis la ING Bank
După efectuarea plăţii prin ordin de plată/mandat poştal, o copie a documentului
de plată trebuie trimisă împreună cu datele personale şi adresa de livrare [nume, prenu-
me, număr de telefon, e‑mail, adresa completă] prin e‑mail (mariana.hanganu@lumeacre-
dintei.com), prin fax: (004)031.422.84.23 sau prin poştă/firmă de curierat: pe adresa Oficiul
poştal 20, Bucureşti, căsuţa poştală 08, cu precizarea „Abonament Lumea Credinţei“.

Revelion 2018: Revelion grecesc
in tinuturile centaurilor:
Muntele Pilion si orasul Volos
Pelerinaj la Sfantul Spiridon Perioada: 29.12.2017 – 02.01.2018
in Insula Corfu Preţ : 395 € / persoana
Perioada: 09 – 14.12.2017
Preţ : 215 € + 350 lei / persoana Preţ SPECIAL pentru foşti clienţi
ai agenţiei: 375 € / pers
Insula Corfu sau Kerkira, cum este cunoscuta in
randul grecilor, este numita adesea „insula Sfan- EARLY BOOKING!!
tului Spiridon” pentru ca Dumnezeu a randuit ca
moastele Sfantului Spiridon sa fie aduse acum 355 € / pers. pana pe 15.10.2017
mai bine de jumatate de mileniu pe aceasta in-
sula, unde sunt pastrate cu cinste pana in zilele O destinație mitică! Volos este unul dintre cele
noastre. Catedrala Sfântul Spiridon este cea mai
renumită biserică ortodoxă din Insula Corfu. A- mai mari și cele mai atractive orașe din Grecia,
vând cel mai înalt turn din oraș, aceasta poate fi precum și unul dintre cele mai proeminente por-
vazută din aproape orice punct al orașului. Pe lan-
ga aceasta importanta biserica, ce trebuie vazu- turi ale țării. Orașul modern, construit în apropi-
ta de orice crestin, programul cuprinde vizite si la
Altarul Apostolului Pavel din Veria, la Mănăstirea erea sitului vechi al orașului Iolcos, domină regi-
Sfântului Ioan Botezatorul (Prodromou), Mănăs- unea Magnesia fiind situat la poalele muntelui
tirea Paleokastritsa din Corfu, Meteora si atelie-
rul de Icoane Zindros, dar si Biserica Sfantul Du- Pelion, cu vedere spre Golful Pagasetic. Acesta
mitru din Salonic. este unul dintre cele mai frumoase zone din câm-
Preţul include: transport cu autocar 3*; 5 ca-
zări cu mic dejun la hotel 3*, 2 traversări cu pia Tesaliei, din centrul Greciei (Volos este situ-
ferry‑boat‑ul, însoţitor de grup şi ghidaj.
at la 320 km N de Atena și 219 km S de Salonic),
combinând atracția mării cu farmecul mistic al
munților Centaurilor.
PLECĂRI GARANTATE. Suntem singura Informaţii la

agenţie din ţară care nu anulează excursiile agenţia de turism
programate. De asemenea nu se călătoreşte Kretan Tour
noaptea cu autocarul. Str. Ştirbei‑Vodă nr. 84, Sect 1, Bucureşti.
Tel./Fax: 021‑3141978; 031‑4011424.
Ne stau mărturie sutele de credincioşi care au Mobil: 0745790530; 0724305254. E‑mail: office@kretan.ro.
participat la pelerinajele organizate de noi. Web‑site: www. kretan.ro; www.oferte‑grecia.ro
Biserica Spitalului orl din Bucureşti oferă şedinţe

gratuite de psihoterapie ortodoxă pentru femei.
Pentru programări, sunaţi la telefon 0727.86.86.86.
Pentru detalii, accesaţi www.psihologortodox.ro.
Ghidul tău terapeutic
a ajuns la numărul 19
Cea mai
completă,
serioasă şi
documentată
publicaţie
de profil
Caută
revista
la chioşcurile
de presă
din ţară!
Din sumar: l Ghioceii dalbi sunt tămăduitori l Ridichea neagră inhibă
dezvoltarea streptococilor l Dafinul – antibacterian și calmant de excepție
l Cafeaua stimulează sistemul nervos l Salvia – planta sfântă din grădina
Domnului l Tainele băilor calde cu plante de leac l Puterea detoxifiantă a
plantelor verzi l Mânăstirea Nera - Noi remedii pentru echilibrul organismului

LC 175

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LC 175

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

® nr.

S-a reîntors acasă

Proiect de ţară avem? Răzvan Bucuroiu

La întrebarea frontală a exista şi o altă formă de alcătuire fa-

4 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

Schitul Cuvioasa Parascheva Subpiatră:

6 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

Huda lui Papară

primul moment prielnic, mâ-

şi s-au oprit chiar la poarta

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 11

Xenia cea nebună pentru Hristos

PS Ambrozie primind în dar de la părintele stareț o icoană a Mântuitorului

12 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

14 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

Un dialog despre noi înșine

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 19

20 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

avut loc în prezenţa Mitropo-

păstrării lor în catedrala mi- Icoana celor trei

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 23

100 de ani, 100 de cruci

24 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 25

2 ianuarie 2018 aflat la întretăierea Argeşu- goarna suplinind, adeseori,

nu spuneţi că nu v-am făcut 15 ianuarie 2018 neam, mesianism românesc,

28 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 29

30 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

Din valurile istoriei noua mânăstire. Tot de la

expresie senină şi primăvă- puternică senzaţie de adă- a apelor. Chipurile senine

este icoana făcătoare de mi- la Căldăruşani în anul 1820, contemporane, mărturisitor

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 33

Tradiţia şi studiile de specialitate arată că mai bună exemplificare, am să citez aici din

36 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 37

38 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 39

Magnetic, pământul României

Cimitirul Mânăstirii Cernica,

40 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

ambianţa religioasă din ţările lor de adopţie.

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 41

Boboteaza în Ţara Sfântă – 2018

44 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

Noi am fost prezenţi di-

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 49

La Tiberias, în Ţara Sfântă:

50 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

lovitură, la venirea stavrofo-

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 51

Putin şi teologia ortodoxă

52 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

face paradă de Ortodoxie,

Lenin şi moaştele ultima sa picătură de energie cultul moaştelor sfinţilor cu

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 55

Pe siteul www.miriamturism.ro sunt afisate toate programele propuse, detaliat.

Nihil sine Deo

„…o misiune foarte clară:

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 59

Ştefăniţei de la Bistriţa-Năsăud, în august întrebând: „Visez? E real?”. Atunci am avut

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 61

64 februarie 2018 / Lumea credinŢei www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com Lumea credinŢei / februarie 2018 67

jȱȬȱȱǱȱǯȱǰȱǯȱŘŖǰȱǯȦ¡ǱȱƸŚŖŘŗǯřŗŜǯřśǯŖřǰȱǱȱŖŝŚŗǯŘŜŖǯŚŘŚ