Tratatul de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona a fost semnat în prezența Preşedintelui Parlamentului

European, Hans-Gert Pöttering, la 13 decembrie 2007, în urma unei proclamări a
Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul Parlamentului de
către preşedinții Parlamentului European, Comisiei şi Consiliului.

La 19 februarie 2008, Tratatul de la Lisabona a fost adoptat de Parlamentul

European (raportul Corbett/Méndez de Vigo). Conform acestui tratat, Parlamentul
are dreptul de a numi preşedintele Comisiei, pe baza unei propuneri a Consiliului
European care ia în considerare rezultatele alegerilor parlamentare europene.
Procedura de codecizie este extinsă la noi domenii şi urmează să fie cunoscută
drept „procedura legislativă ordinară”.
   
Semnarea Tratatului de la Lisabona
Cu câteva excepții, Tratatul instituie poziții de egalitate pentru Parlamentul
European şi Consiliu în ceea ce priveşte statutul de legislator în domenii în care
acest principiu nu se aplica anterior, în principal în ceea ce priveşte elaborarea
bugetului UE (Parlamentul beneficiază de paritate deplină), politica agricolă,
justiția şi afacerile interne.

Tratatul a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, după ce a fost ratificat de toate

cele 27 de state membre.
Cele mai importante prevederi ale tratatului sunt următoarele:

 Uniunea Europeană va avea personalitate juridică (până acum

doar Comunitatea Europeană avea);
 funcția de președinte al Consiliului European va fi transformată într-una
permanentă de „Președinte al Uniunii”, cu un mandat de 2 ani și jumătate.
 va fi înființată funcția de ministru de externe al Uniunii, cu numele oficial
de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru politica comună externă și de securitate;
 numărul de comisari va fi redus cu o treime;
 se va modifica modalitatea de vot în cadrul Consiliului.

 Semnat la: Lisabona (Portugalia), la 13 decembrie 2007

 Intrare în vigoare: 1 Decembrie 2009

Tratatul de la Lisabona sau Tratatul Lisabona (inițial cunoscut ca Tratatul de

Reformă) este un tratat internațional care amendează două tratate care constituie
forma bazei constituționale a Uniunii Europene (UE)
Introducere
Tratatul de la Lisabona a fost semnat de statele membre UE la 13 decembrie 2007
și a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Tratatul amendează Tratatul privind
Uniunea Europeană (cunoscut de asemenea și ca Tratatul de la Maastricht)
și Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (cunoscut de asemenea
și ca Tratatul de la Roma). În acest proces, Tratatul de la Roma a fost redenumit
în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.[2]

Schimbari
Principalele modificări au fost trecerea de la unanimitatea de voturi la votul cu
majoritate calificată în mai multe domenii din cadrul Consiliului de Miniștri, o
schimbare a calcului majorității, au fost acordate mai multe puteri Parlamentului
European formând o legislatură bicamerală, alături de Consiliul de Miniștri în
conformitate cu procedura legislativă ordinară, o personalitate juridică consolidată
pentru UE și crearea unui președinte permanent al Consiliului European precum și
un Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate.
De asemenea, Tratatul a acordat calitate legală Cartei Drepturilor Fundamentale a
Uniunii Europene