este o specie a genului epic , care prezintadeobicei un eveniment eroic , fantastic sau
legendar.Eaeste cunoscuta si sub numele de cantecbatranesc. Acţiunea baladei se petrece în trecutul îndepărtat, ea fiind simplă. Se întâlnesc toate modurile de expunere. Personaj ele operei sunt puţine. Apare osituaţie conflictuală. Balada (lat. ballare, pe filieră provensală, ballada – „dans“ / „cântec“; cf. fr. ballade) este o specie a genului epic înfățișându-se ca un amplu poem narativ, fără a exclude și unele accente lirice, unde, în general, se proiectează un eveniment eroic, având protagoniști, fie din timpuri istorice, fie din vremuri legendare, mitice, sau fantastice, fie din realitatea imediată, personaje prezentate mai ales în antiteză. Balada populară reprezintă o specie literară epică specifică literaturii populare românești. Balada populară relatează o acțiune eroică sau fapte neobișnuite din trecut și în care intervin uneori elemente fabuloase. Caracterele baladei populare[modificare | modificare sursă]
caracter oral (transmisă prin viu grai de-a lungul timpului)
Monastirea Argeșului Gruia lui Novac Pintea Viteazul Toma Alimoș Balada cultă[modificare | modificare sursă] Balada cultă pornește de la modelul celei populare, dar se deosebește de aceasta prin dinamica desfășurării acțiunii, ceea ce duce la o mai mare concentrare, și printr-o versificație mai îngrijită. Balada cultă modernă renunța în mare măsură la epic, din care păstrează o schemă generală, preferând simbolurile lirice, metafora, alegoria. Clasificare tematica: balade fantastice: Soarele si Luna balade legendare: Manastirea Argesului balade pitoresti: Miorita balade istorice: Cantecul lui Constantin Brancoveanu balade familiale: Ghita Catanuta Personajele: - intruchipeaza un ideal uman - constituie un element de transfigurare a realitatii - au atribute exceptionale, de basm; - in plan etic, eroul este un invingator - frumusetea fizica presupune si frumusetea morala - voinicul pierde prin tradarea unui apropiat