Ingrijirea pacientului cu escare

Escarele reprezintă o leziune a pielii care apare atunci cand ţesuturile moi sunt comprimate
între o proeminenţă osoasă şi un plan dur extern, pentru o perioadă mai lungă de timp. Planul
extern poate fi o saltea, un scaun cu rotile sau chiar alte părţi ale corpului. Prin comprimarea
tesuturilor moi (piele si muschi) se intrerupe circulatia sangelui care le hrăneşte, în final
ajungandu-se la moartea acestora.
Cauze /Factori de risc
• 1. Factori extrinseci – presiune, compresie, fricţiune, măcerare, incontinenţă.
• 2. Imobilizare, malnutriţie, deshidratare, dereglări de inervaţie, varstă înaintată.
• 3. Ca rezultat a unor maladii: diabet zaharat sau tratament cu steroizi.
• 4. Caşexia şi astenia comune cancerului
Management general
• 1. Menţinerea integrităţii tegumentului, păstrandu-l curat şi scăzand la maximum
timpul de contact cu urina şi masele fecale.
• 2. Diminuarea presiunii la nivelul proeminenţelor osoase.
• 3. Mobilizarea activă sau pasivă a pacientului.
• 4. Nu se fac masaje riguroase sau fricţiuni cu alcool.
• 5. Se asigură o hidratare şi o nutriţie adecvată.
• 6. Se evită căldura excesivă.
• 7. Se aplică cremă hidratantă pe zonele de risc.
• 8. Se asigură controlul durerii.
În cazul escarelor neinfectate, toaleta plăgii se face cu soluţie sterilă, izotonică (ser
fiziologic). În cazul plăgilor infectate, se folosesc sol. antiseptice de Rivanol 1%, Betadină.
Soluţia de apă oxigenată se foloseşte pe termen scurt, deoarece pe termen lung, favorizează
apariţia şi progresia escarelor.
• Fiţi alături, manifestaţi empatie şi participare.
• Vizitaţi pacientul cu regularitate, ţineţi-l de mană, ascultaţi-l şi discutaţi cu el. 3.
• Aveţi grijă ca lenjeria să fie întotdeauna curată şi uscată;
• Trataţi durerea şi febra (la necesitate, administraţi preparatele necesare, după ore);
contribuiti la ameliorareasimptomelor, utilizand remedii simptomatice;
• Oferiţi produse alimentare şi apă pacientului în cantităţi mici, atat de des de cate ori e
necesar;
Consilierea psihologică, din punct de vedere paliativ, reprezintă mult mai mult decat
eliberarea de dureri sau calmarea simptomelor. O componentă esenţială în ajutorul paliativ o
reprezintă necesitatea de a acorda susţinere/ajutor psihologic şi spiritual ambelor parţi, adică
atat pacienţilor cat şi familiiloracestora. De fapt acest ajutor nu constă într-o îngrijire
specială. Toţi medicii şi nursele implicate în paliaţie trebuie să fie gata să răspundă tuturor
provocărilor şi să fie capabili să facă evaluare psihoemoţională.