Ingrijirea pacientului cu colostomie

Colostomia este actul chirurgical prin care se realizează derivaţia către exterior a conţinutului
colic. Constă în aducerea la piele a colonului, în amonte de o leziune tumorală. Aceste intervenţii se
realizează în circumstanţe şi cu scopuri diferite. Obiectivul clasic al unei colostomii este de a rezolva o
ocluzie tumorală, gest efectuat, de obicei, în urgenţă sau semiurgenţă. În această situaţie, stomia este
mai frecvent o stomie laterală, iar sediul acesteia este impus de localizarea leziunii, de răsunetul
fenomenelor ocluzive asupra intestinului suprajacent leziunii şi de perspectivele terapeutice ulterioare.

Dacă stomia nu este decât provizorie şi ne gândim să efectuăm ulterior o exereză care va ridica
tumora şi stomia, vom realiza o stomie în apropierea tumorii. În unele cazuri întâlnim o dilataţie
intestinală importantă, care ne obligă să efectuăm o colostomie la distanţă de tumoră pentru a preveni
o perforaţie diastatică. Aceasta impune ulterior o intervenţie în trei timpi: colostomia, colectomia cu
restabilirea tranzitului sub protecţia stomiei lăsate pe loc şi închiderea stomiei.

Topografic, se descriu trei tipuri de colostomii:

➢ Cecostomia, părăsită în ultimul timp;

➢ Colostomia transversă, care ridică unele probleme de tratament ulterior;

➢ Colostomia iliacă stângă

 ÎNGRIJIREA PACIENTULLUI CU COLOSTOMĂ

Noțiuni despre nursing

Nursingul se poate defini ca o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătaţii

cuprinzând : promovarea sănătătii, prevenirea bolii, îngrijirea persoanelor bolnave de toate

vârstele, în toate unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenta socială.

VIRGINIA HENDERSON defineşte nursingul astfel : „Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau
sănătos, să-şi afle calea spre sănatate sau recuperare, să ajuti individul, fie bolnav sau sănătos, să-şi
folosească fiecare acţiune pentru a promova sănatatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să aibă
tăria, voinţa sau cunoaşterea, necesare pentru a o face şi să acţioneze în aşa fel încât acesta să-şi poarte
de grijă singur cât mai curând posibil ”.

CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

1. Nevoia de a respira şi a avea o buna circulatie.

2. Nevoia de a bea şi a manca.
3. Nevoia de a elimina.
4. Nevoia de a se misca şi a avea o buna postura.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.
7. Nevoia de a-si mentine temperatura corpului în limite normale.
8. Nevoia de a fi curat , ingrijit , de a proteja tegumentele şi mucoasele.
9. Nevoia de a evita pericole.
10. Nevoia de a comunica.
11. Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri şi valori , de a practica religia.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizarii.
13. Nevoia de a se recrea.
14.Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea.

Funcţiile asistentei medicale sunt :

De natură independentă: Asistenta medicală asistă pacientul din proprie iniţiativă, temporar sau
definitiv în:
➢ îngrijiri de confort, atunci când el nu-şi poate îndeplini independent anumite funcţii;

➢ stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită şi cu apropiaţii;

➢ ascultă pacientul şi îl susţine

De natură dependentă: la indicaţia medicului aplică metodele de observaţie, de tratament sau

readaptare, observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament şi le transmite medicului;
 De natură interdependentă: asistenta colaborează cu alţi profesionişti din domeniul sanitar,
social, educativ, administrativ, etc. şi participă la activităţi interdisciplinare .

Printre toate funcțiile enumerate anterior, funcția cea mai importantă a asistentei este funcția
profesională, fiind rolul cel mai important al asistentei, acela de a se ocupa de pacient în scopul

menținerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuși nu poate. Aici sunt cuprinse
funcțiile: tehnica, preventiva, de umanizare a tehnicii, de psiholog, ca şi funcțiile din codul asistentei
medicale:

➢ promovarea şi menținerea sănătății ;

➢ prevenirea îmbolnăvirilor ;

➢ îngrijirea în situația îmbolnăvirii şi recuperarea

Rolul asistentei în îngrijirea bolnavilor cu colostomă

Pregătirea pentru îngrijirea stomelor

Pregătirea psihică a pacientului :

➢ se explică necesitatea îngrijirii sau schimbării colostomei

➢ se obţine consimţământul pacientului
➢ se explică modul de desfăşurare al procedurii pentru a-i reduce starea de teamă.

Pregătirea fizică:

➢ se asigură intimitatea pacientului, dacă este cazul

➢ se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie stomizat, pentru a-i fi cât
mai comod în primele zile din perioada postoperatorie se pansează rana abdominală folosind tehnica
aseptică.

➢ în următoarele zile după operaţie,se verifică permeabilitatea stomei, în acel moment

adesea se evacuează un scaun păstos,mirositor .

➢ se îmbracă mănuşile şi se aşează o faşă în jurul stomei pentru a proteja zona de scurgeri

➢ se curăţă pielea din jurul stomei numai cu apă caldă şi săpun neutru se încurajează
pacientul să-si privească stoma şi se observă culoarea și aspectul stomei şi a pielii dimprejur

➢ se aplică o cremă protectoare,care apoi se îndepărtează

➢ se fixează dispozitivul nou pregătit astfel încât să nu permită nici o scurgere în jurul stomei.
 Atenționări și precauții:

➢ se spală stoma şi tegumentele peristomale cu apă şi săpun neutru, prin mişcări blânde, apoi
se uscă cu un prosop din bumbac special destinat;

➢ se poate face baie sau duş cu punga aplicată sau fără pungă; datorită faptului că există
posibilitatea ca stoma să evacueze materii fecale, este bine să cunoaşteţi ritmul eliminărilor dvs., zilnice
şi atunci veţi putea alege momentul potrivit din zi în care să faceţi duş fără punga aplicată;

➢ se evită folosirea uleiurilor şi a cremelor pentru baie – acestea pot diminua aplicarea sigură
a pungii de colostomă;

➢ se protejează stoma cu un şerveţel de hârtie şi se rad periodic firele de păr de la nivelul

pielii peristomale (preveniţi apariţia inflamaţiei foliculilor de păr);

➢ se folosesc şerveţele de unică folosinţă destinate curăţirii pielii de adeziv cât şi cele pentru
protejarea pielii;

NU se folosesc produse pe bază de alcool, acetonă sau alte produse pentru curăţirea stomei;

!!!! In caz de reacţii alergice manifestate prin : eritem, edem, eroziuni, scurgeri, prurit, senzaţie de
arsură la piele
➢ se administrează medicaţie corespunzătoare

➢ se foloseşte crema cu corticosteroizi pentru controlul pruritului

➢ pe perioada când zona este iritată se acoperă stoma cu un tampon şi nu se folosesc pungile
de colostomă.

Se impune control medical de urgenţă în următoarele cazuri :

➢ apar neregularităţi pe marginea stomei

➢ pielea este inflamată
➢ orificiul s-a dilatat, intestinul bombează în afară
➢ orificiul s-a strâmtorat
➢ stoma sângerează în permanenţă
➢ apar formaţiuni noi pe stoma
➢ apare un canal de scurgere între intestin şi piele
➢ evacuarea scaunului este dureroasă
➢ sângerări la evacuarea scaunului; constipaţie, colici.

Complicaţii posibile:

➢ Inflamaţii ale foliculilor de păr din zona tegumentară a stomei cauzate de îndepărtarea într-
o manieră brutală a dispozitivelor stomice
 ➢ Escoriaţii – zone de roşeaţă, umede, posibil sângerânde cauzate de scurgeri ale conţinutului
intestinal, alergii, infecţii, îndepărtarea brutală a dispozitivelor stomice

➢ Candida Albicans – pete de roşeaţă, senzaţii de mâncărime, căldură locală cauzată de fungi
care sunt prezenţi în tractul gastrointestinal

➢ Hiperplazie – tegumentul peristomal este îngroşat – se întâlneşte mai frecvent la urostomii

şi este provocată de scurgeri ale urinei pe tegumentul peristomal.

Materiale necesare:

✓ trusa pentru schimbarea stomei

✓ un vas cu apă caldă
✓ fașă sau prosoape de hârtie
✓ pungă colectoare
✓ foarfece
✓ cană de măsurat conţinutul
✓ mănuşi
✓ crema de barieră pentru protejarea pielii din jurul stomei
✓ substanţe antiseptice care au rol să realizeze curăţirea şi dezinfecţia plăgii şi a tegumentelor
din jur
✓ mijloace de fixare: leucoplast, bandaj.

Îngrijiri postoperatorii

Prima protezare a stomei se realizeaza în blocul operator. Punga colectoare trebuie så

îndeplineascå urmåtoarele condiții: - så fie sterilå, cu adeziv hidrocolid, transparentå, fårå filtru,
vizitabilå (cu douå componente), cu evacuare, cu diametrul mare.

Imediat postoperator se face evaluarea hidricå, nutriționalå și caloricå, în funcție de starea de

denutriție eventualå din preoperator, semnele de deshidratare, reluarea tranzitului intestinal și
realimentarea oralå cantitativ și calitativ.

Se educå pacientul, familia și anturajul pentru igiena alimentarå. La nevoie se solicitå ajutorul unui
dietetician.
 CONCLUZII

Colostomia rãmâne în continuare un act chirurgical utilizat frecvent în chirurgia colorectalã fie
ca timp operator obligatoriu în cadrul unor tehnici chirurgicale ca amputatia de rect sau operatia
Hartmann, fie pentru decompresiunea colonului sau protejarea anastomozelor.
Aplicat încã de la începutul acestui secol tratamentul chirurgical al cancerului rectal a fost grevat de
o ratã mare a mortalitãtii si de aproape 100% recidive. Miles a descris tehnica amputatiei rectale pe cale
abdominoperinealã cu excizia în totalitate a zonelor de diseminare a bolii la nivelul pevisului, scãzand
astfel rata complicatiilor si a recidivelor dar aceastã tehnicã pãstreazã colostomia ca parte a actului
chirurgical, colostomie ce greveazã calitatea vietii cu inconvenientele anusului iliac. Colostomele pot
prezenta complicatii în timp, legate de conditiile locale si generale ale pacientului în momentul efectuãrii
lor, precum si de modalitãtile lor de întretinere si îngrijire. Frecventa acestor complicații globale este
descrisã în literatură intre 27,77% -50,5% .
Colostomia este în continuare destul de frecvent întalnitã în serviciile chirurgicale, ea rãmanand
adesea soluția care scoate pacientul dintr-o situație dificilă; ea nu trebuie sã fie consideratã un handicap
în condițiile unui climat psiho-socio-medical adecvat. Este totusi de dorit a fi depuse toate eforturile
medicale si de politicã sanitarã pentru reducerea numãrului de pacienti care ajung sã necesite colostome
definitive, atat prin depistarea precoce a afectiunilor maligne colorectale si genitale cat si prin aplicarea
unui diagnostic si tratament corespunzãtor si bine standardizat.
Complicațiile colostomelor sunt relativ rare dar unele dintre ele sunt dificil de rezolvat deoarece se
adreseazã unor bolnavi tarati, cu încãrcatã comorbiditate
O importantã deosebitã trebuie acordatã modalitãtilor tehnice de realizare a colostomelor dar si
ulterior îngrijirii acestora, astfel încat este necesarã formarea de personal specializat în îngrijirea
acestora, stomaterapeuti.
Intensitatea si caracterul durerii variază în funcție de intensitatea leziunii și de receptivitatea
fiecărui individ în parte. Crizele se pot asocia cu balonarea iar diagnosticul pozitiv are ca elemente de
susținere vârsta bolnavului, simptomatologia clinică, endoscopia si examenul radiologic.

Tratamentul este chirurgical, segmentul intestinal in care isi are sediul tumoara trebuie rezectat
înainte de extinderea ei în profunzime sau de apariția metastazelor.
Metodele moderne de nursing pot conduce la ameliorarea in mod sensibil a stării de sănătate a
bolnavilor asistați și la reducerea perioadei de refacere a bolnavilor.