Autor: Silvia Mitroi

❖ Prima protezare a stomei;

❖ Ȋngrijirea postoperatorie imediată;
❖ Evaluarea stomei, prevenirea şi identificarea
complicaţiilor precoce;
❖ Acordarea de îngrijiri specifice de stomaterapie;
❖ Informarea pacientului despre îngrijirile acordate;
❖ Educarea pacientului pentru independenţa
îngrijirilor;
❖ Pregătirea pentru externare.
❖ Prima protezare a
stomei se realizează în
blocul operator.
❖ Punga colectoare trebuie să
îndeplinească urmatoarele
condiţii:
▪ adeziv hidrocoloid;

▪ transparentă şi/sau vizitabilă

(două piese sau cu fereastră);
▪ fără filtru;

▪ cu evacuare;

▪ cu diametrul mare.
❖ Monitorizarea funcţiilor vitale;
❖ Supravegherea pansamentului şi a tuburilor de dren;
❖ Evaluarea şi reechilibrarea hidrică, calorică şi
nutriţională;
❖ Combaterea durerii;
❖ Prevenirea complicaţiilor tromboembolice;
❖ Monitorizarea şi tratamentul afecţiunilor asociate;
❖ Reluarea tranzitului intestinal;
❖ Introducerea alimentaţiei orale (cantitate, calitate).
❖ Ȋnacest stadiu, pacientul are nevoi specifice legate de
existenţa stomei:
▪ în primele câteva zile după operaţie se va folosi o
pungă transparentă, cu evacuare, permitând golirea
pungii şi evaluarea stomei.
▪ la pacienţii cu stomă digestivă trebuie verificată
reluarea tranzitului intestinal, exprimată prin
prezenţa gazelor în punga colectoare. Prin urmare,
în primele zile de la operaţie se poate utiliza o
punga fără filtru sau filtrul de pe pungă ar trebui să
fie sigilat cu un capac special (acestea sunt
furnizate de producători în fiecare cutie de pungi).
❖ Este necesar să se golească punga în mod frecvent,
întrucat o pungă plină se poate dezlipi, iar scurgerile
pot contamina incizia mediană.

Atentie!
❖ Aceste incidente pot deveni neplăcute şi
demoralizante pentru pacient, cauzând o senzaţie de
anxietate inutilă şi o adaptare dificilă la existenţa unei
stome.
 STOMĂ

ASPECT STOMĂ ELIMINĂRI

CULOARE CANTITATE
MĂRIME CALITATE

TEGUMENTE
PERISTOMALE
❖ Stoma este de culoare roşie, umedă,
plată sau proeminentă, vascularizată
intens şi nu prezintă sensibilitate la
atingere.
❖ Ȋn primele 5-7 zile postoperator este
posibil ca stoma să fie uşor până la
moderat edemaţiată, dar îşi va reduce
mărimea după aproximativ 6
săptămâni de la operaţie.
❖ Pielea care înconjoară stoma trebuie
să fie intactă.
❖ Este normal să apară o sângerare mică
la curaţarea stomei.
❖ Ȋn primele zile postoperator, prin stomă se elimină mucus şi
secreţii serosanguinolente, urmând ca la reluarea tranzitului
punga colectoare să conţină gaze şi materii fecale al căror
aspect diferă în funcţie de tipul stomei digestive, astfel:
▪ colostoma colon descendent: de la moale la ferm sau
solid;
▪ colostoma colon transvers: lichid sau moale;

▪ colostoma colon ascendent: de la lichid la păstos;

▪ ileostoma: lichid şi continuu.

❖ Stoma poate fi de
culoare:
▪ deschisă, pală=anemie;
▪ roşu închis sau
violet=vascularizaţie
deficitară sau intestin în
tensiune la momentul
construcției stomei;
▪ negru = necroză.
❖ Edemul sever poate indica
obstrucţie sau reacţie
alergică.
❖ Orice umflătura bruscă sau
inexplicabilă a stomei este
anormală.
❖ Pielea este inflamată,
eritematoasă, macerată,
ulcerată, eventual cu
excoriaţii, dezinserţie
totală sau parţială,
retracţie.
 Este anormală
sângerarea excesivă
când se curăţă
stoma/ sânge în
pungă/ sângerare
provenită din
interiorul stomei.
❖ După reluarea tranzitului intestinal, ar trebui adoptată o
rutină în ceea ce priveşte golirea şi schimbarea pungii.
❖ Ar trebui reţinut dacă schimbarea pungii a fost o
procedura de rutină sau ca urmare a unui eveniment
nedorit.
❖ Stomiile digestive pe baghetă, până la îndepărtarea
baghetei, sunt puţin mai dificil de apareiat.
❖ Se încurajează pacientul să participe la golirea şi
schimbarea pungii imediat ce starea lor de sănatate
permite acest lucru.
❖ Golirea pungii de către pacient este primul pas spre
autoîngrijire şi oferă pacientului control asupra propriei
stome.
❖Informarea pacientului stomizat cu privire la îngrijirile acordate se
realizează înainte, în timpul şi după efectuarea acestora.
❖Ȋngrijirile specifice de stomaterapie adaptate situaţiei pacientului
sunt:
▪ Igiena stomei şi a tegumentului peristomal;
▪ Verificarea eventualelor pliuri sau depresiuni peristomale;
▪ Măsurarea diametrului stomei;
▪ Aplicarea unui protector cutanat în caz de alergie la
dispozitiv;
▪ Prezentarea alternativelor de a alege un anumit tip de sac
colector şi a unei tehnici de protezare;
▪ Protezarea stomei.
❖ Procesul de învăţare a pacientului despre îngrijirea
propriei stome începe cel mai repede posibil.
❖ Când are loc o operaţie planificată,procesul de învăţare
al pacientului a început odată cu internarea în spital.
❖ Dacă operaţia a fost o urgenţă, pacientul a beneficiat de
puţină sau chiar deloc pregătire preoperatorie, iar asta
înseamnă că pacientul va avea nevoie de mai mult timp
să se obişnuiască cu ideea de a avea o stoma.
❖ Unii pacienţii refuză să ia parte la procesul de îngrijire
a stomei, întrucât doresc să evite confruntarea cu
realitatea de a avea o stomă.
❖ Educarea pacientului va fi concentrată pe:
▪ înţelegerea caracteristicilor şi funcţionării stomei;

▪ însuşirea procedurilor de autoîngrijire:

1. golirea sacului/ utilizarea dispozitivului de închidere;

2. materiale necesare pentru îngrijirea stomei;

3. procedura de schimbare a sacului (de rutină la 5- 7 zile şi în

situaţii neprevăzute);
4. alegerea momentului optim de schimbare a sacului;

5. îngrijirea şi inspecţia tegumentelor;

▪ reintegrarea familială, socială şi profesională;

▪ cunoaşterea modalităţilor de obţinere a sacilor colectori/ furnizori.

❖ Pungă colectoare;
❖ Clemă, dacă este cazul;
❖ Foarfecă;
❖ Şerveţele (comprese) pentru curăţarea şi
uscarea pielii;
❖ Taviţă renală/ bol cu apă;
❖ Săpun cu ph neutru, fără parfum (dacă
este necesar)
❖ Soluţie antiseptică fără alcool;
❖ Şerveţele de protecţie- pentru a proteja
pielea;
❖ Ghid de măsurare/ şablon;
❖ Hârtie prosop/ prosop / câmp pentru
protejarea hainelor;
❖ Pungă pentru colectarea reziduurilor.
❖Punga colectoare se alege în
funcţie de:
▪ tipul de stomă;
▪ tipul eliminărilor;
▪ timpul scurs de la intervenţia
chirurgicală;
▪ abilităţile fizice şi intelectuale
ale pacientului/aparţinătorilor;
▪ starea planurilor tegumentare
peristomale;
▪ situarea stomei;
▪ stilul de viaţă al pacientului;
▪ preferinţele pacientului.
❖ Pungile colectoare trebuie să fie:
▪ confecţionată din polietilenă pluristratificată;
▪ confecţionată din materiale hipoalergenice;
▪ subţiri, rezistente şi flexibile;
▪ transparente sau opace;
▪ nu foşnesc la mişcări;
▪ cu/fără filtru pentru gaze;
▪ formă anatomică;
▪ cu/fără fantă de evacuare;
▪ de capacităţi diferite (mari, medii, mini, capace);
▪ cu/fără adeziv incorporat;
▪ cu/fără materiale de protecţie pentru contactul cu pielea;
▪ cu/fără valve antireflux pentru conţinutul colectat;
▪ cu/fără fereastră de vizitare (pentru fistule sau postoperator).
❖ Pungi unitare, dintr-o
piesă:
▪ drenabile ( cu evacuare);
▪ închise.
❖ Pungi din două piese:
▪ drenabile ( cu evacuare);
▪ închise.
❖ Pungi convexe:
▪ drenabile ( cu evacuare);
▪ închise.
❖ Obiectivele urmărite în alegerea pungii colectoare sunt:
▪ să asigure protezarea etanşă şi sigură a stomei;

▪ să izoleze eficient mirosul;

▪ să protejeze tegumentele peristomale şi să trateze eventualele

leziuni peristomale;
▪ să protejeze stoma de eventualele traumatisme
directe/indirecte;
▪ protezarea să se facă simplu, în concordanţă cu situaţia
pacientului;
▪ să confere pacientului siguranţa fizică şi psihică pentru a
permite reintegrarea familială, socială şi profesională a
acestuia;
▪ să fie accesibil pacientului din punct de vedere economic.
❖ Tipul pungii colectoare folosite de pacient
influenţează major calitatea vieţii acestuia şi-i
netezeşte sau NU calea spre reintegrarea familială,
socială şi profesională.
❖ Asistenta medicală are un rol major în consilierea
pacientului/aparţinătorilor în vederea alegerii corecte
a sacului colector şi a accesoriilor potrivite pentru
protezare şi îngrijire.
❖ Soluţie pentru curăţarea pielii- îndepărtează
eficient urmele de adeziv şi materii fecale,
are efect deodorant, dezinfectează fără să
irite pielea, nu conţine alcool şi are ph
neutru.
❖ Cremă pentru tratarea pielii- regenerează şi
hidratează pielea prin conţinutul de uleiuri
speciale şi vitamine, având un efect puternic
antiinflamator.
❖ Şerveţele sau spray neiritant pentru
îndepărtarea adezivului.
❖ Şerveţele, spray-uri, pudre care creaza un
film protector neiritant pentru tegumentul
peristomal.
❖ Pasta protectoare dermică şi inelele de
hidrocoloid, eficiente în nivelarea pliurilor
cutanate şi a ţesuturilor cicatriceale din jurul
stomei.
❖ Semicercuri autoadezive pentru mărirea
suprafeţei de aderare a flanşei.
❖ Granule sau geluri cu efect dublu:
neutralizează mirosurile şi gelifică materiile
fecale lichide, mărind eficacitatea filtrului de
cărbune.
❖ Spray –uri sau picături odorizante care se
pulverizeaza in aer sau se introduc in punga
la golire sau schimbare pentru dispersarea
mirosului.
❖ Plasturi adezivi pentru filtru
sigilează filtrul şi previne umezirea
acestuia în timpul îmbăierii și
dușului.
❖ Capacul pentru colostomă folosit de
pacienţii care practică irigaţia
intestinală.
❖ Centura de fixare ataşabilă, atât
pentru sistemul unitar, cât şi pentru
cel cu două componente, oferă o
siguranţă suplimentară în purtare.
❖ Corset abdominal postoperator
pentru purtători de stomă .
❖ Toate aceste materiale sunt destinate confortului fizic
şi psihic al pacientului.

❖ Confortul lui va fi mai mare cu cât instruirea acestuia

în utilizarea materialelor este mai corectă.
1. Se pregătesc materialele necesare şi se protejează îmbrăcămintea pacientului
cu un prosop.
2. Se explică procedura pacientului, încercând să familiarizăm pacientul cu
procedura şi să promovăm normalitatea.
3. Se goleşte punga sau, dacă este posibil, încurajăm pacientul să-şi golească
singur punga.
4. Se îndepărtează punga de sus în jos,
prevenind scurgerile şi evitând
traumatismele la nivelul pielii sau, dacă
este posibil, încurajam pacientul să-şi
îndeparteze singur punga.
5. Se îndepartează excesul de murdărie din jurul stomei şi de pe piele, se
spală stoma şi zona înconjuratoare cu apă şi se usucă.
6. Se observă orice anomalie a stomei şi a zonei peristomale.
7. Se măsoară stoma, folosind un ghid de
măsurare sau şablon şi încurajăm
pacientul să-şi măsoare stoma.
8. Se decupează punga cu ajutorul unei
foarfeci curbe, cu vârful bont. O pungă
corect decupată previne scurgerea şi
diminuează riscul de deterioare al
pielii.
9. Dacă este cazul, se aplică film protector sau inele protectoare în jurul
stomei, pentru a preveni deteriorarea pielii şi pentru a creşte aderenţa noii
pungii.
10. Se recomandă preîncălzirea flanşei la
temperatura corpului între palme. Se
îndepartează folia protectoare de pe flanşă.
11. Se aplică punga, dupa ce am solicitat
pacientului să-şi umfle abdomenul. Punga
se aplică începând din partea de jos,
îndoind adezivul în două şi potrivind
partea de jos a marginii decupate a
adezivului sub marginea de jos a stomei,
progresând treptat în sus.
12. Trebuie să ne asigurăm că punga este bine lipită şi nu există
cute pe marginea flanşei sau lângă stomă, iar pentru pungile
drenabile ne asigurăm că am montat corect clema de închidere.
Pentru o aderare sigură, presaţi uşor punga peste partea
adezivă câteva minute.
13. Se aruncă materialele folosite într-o pungă menajeră.
14. Ȋncurajăm pacientul să-şi însuşească procedura şi, dacă este
pregătit, să o efectueze sub atenta noastră supraveghere.
❖ Se respectă paşii pentru schimbarea pungii
dintr-o piesă, cu deosebirea că:
▪ Se decupează flanşa autoadezivă la forma
şi mărimea stomei;
▪ Se încălzeşte flanşa la temperatura
corpului, între palme, şi se înlătură folia;
▪ Se lipeşte flanşa în jurul stomei presând
uşor;
▪ Se aplică punga pe flanşă începând din
partea de jos şi treptat se progresează spre
partea superioară, urmărind şanţul de
îmbinare până când se aude un “clic”;
▪ Se verifică printr-o uşoară tracţiune în
partea de jos a pungii daca este corect
aplicată.
❖ Tegumentul peristomal inflamat se datorează:
▪ infiltrării între placa adezivă şi piele;

▪ schimbarea prea frecventă a pungii;

▪ alergie la adeziv;

▪ curăţarea excesivă a pielii sau folosirea în exces a unor

soluţii medicamentoase;
▪ decuparea mai mult decât este necesar a flanşei adezive;

▪ boli dermatologice preexistente.

❖ Scurgerile se datorează:
▪ decuparea mai mult decât e necesar a flanşei adezive;
▪ îngrăşarea sau scăderea în greutate;
▪ prezenţa pliurilor cutanate;
▪ folosirea neadecvată de creme şi pudre;
▪ lipirea incorectă a pungii.

❖ Sângerările se datorează:
▪ decuparea flanşei adezive insuficient sau cu neregularităţi
mari;
▪ medicaţia administrată (anticoagulante, antiimflamatoare
nesteroidene);
▪ după manevre traumatizante.
❖ Existenţa unei stome poate fi acceptată
într-o primă fază cu dificultate. De aceea
este foarte important obţinerea sprijinului
psihic şi emoţional din partea
familiei/aparţinatorilor, mai ales în
perioada postoperatorie.
❖ Proiectul educativ urmăreşte abordarea
repercusiunilor stomei asupra vieţii
personale, familiale, profesionale şi
sociale.
❖ Educarea pacientului surprinde aspecte
legate de alimentaţie, igiena corporală,
viaţa de cuplu şi sexualitate, activitatea
profesională, timpul liber, activităţi de
recreere.
❖ Prezenţa unei stome nu impune o
restricţie semnificativă faţă de
obiceiurile alimentare pe care
pacientul le avea înainte, în
condiţiile în care aceste obiceiuri se
încadrau într-un stil sănătos şi
echilibrat.
❖ În cazul în care există o altă boală
asociată (diabet, cardiopatie,
hipertensiune, afecţiune biliară sau
hepatică), trebuie respectat regimul
alimentar impus de această
afecţiune.
❖ Alimentaţie variată, mese dese şi în porţii mici, la intervale de timp regulate,
masticaţie îndelungată;
❖ Se evită mâncarea prăjită, rântaşurile, condimentele, înlocuindu-le cu mâncare
fiartă sau gătită la cuptor;
❖ Se va evita supraalimentarea şi creşterea excesivă în greutate;
❖ Se bea zilnic 1,5-2 l de lichide (apă plată, ceaiuri, supe etc.)
❖ Ȋn primele săptămâni se vor evita alimentele care produc balonarea: crudităţile,
cartofii, mămăliga, borşul, murăturile;
❖ Bananele şi citricele se manâncă progresiv şi cu mare atenţie în cazul
pacienţilor cu afecţiuni gastrice;
❖ Fructele şi legumele se pot mânca în primele săptămâni sub formă de compot,
coapte;
❖ Ceaiurile şi compoturile nu vor fi îndulcite cu zahăr în prima lună; pentru
balonare este foarte bun ceaiul de chimen, salvie sau anason neîndulcit,
eventual cu o felie de lămâie;
❖ Se introduc alimente noi, treptat, observând efectul acestora.
Atenţie! la alimentele care dau miros urât scaunului (peşte, ceapă, ouă).
❖ Anxietatea şi stresul emoţional pot adesea afecta
tranzitul intestinal.
❖ Constipaţia poate apărea ca urmare a lipsei exerciţiilor
fizice, consumului insuficient de lichide, dietei sărace în
fibre, medicaţiei.
❖ Diareea poate crea grave dezechilibre hidro-electrolitice,
de aceea trebuie suplimentat aportul de lichide pentru a
evita deshidratarea (minimum 2-3 l/zi).
❖ De obicei nu există nicio restricţie alimentară, dar unele
alimente pot fi o problemă, în special în primele
săptămâni după operaţie.
❖ Se va încerca creşterea consumului de lichide (8-10
căni/zi): apă plată, suc de fructe.
❖ Se va creşte aportul de fibre, prin creşterea treptată a
cantităţii de fructe şi legume consumate astfel încât să
fie cel puţin 5 porţii pe zi.
❖ Exerciţiile fizice uşoare ajută intestinul să funcţioneze.
❖ Trebuie să bea minimum 2 l de lichide pe zi (cantitate care
trebuie mărită în timpul zilelor toride sau în perioadele de
efort fizic susţinut) si să suplimenteze cantitatea de sare din
mâncare.
❖ Trebuie evitate alimentele bogate în fibre (ţelină, nucă de
cocos, porumb,varză, mazăre, spanac, floricele de porumb,
fructe uscate, nuci, ananas, seminţe, fructe şi legume)
❖ Trebuie evitate unele alimente (pește, ouă, ceapă), berea și
băuturile carbogazoase pentru a controla mirosul neplăcut.
❖ Anumite tipuri de mâncare, de exemplu mâncarea picantă, pot
cauza diaree.
❖ Pacientul poate utiliza aceleaşi
haine pe care le avea dinainte de
intervenţia chirurgicală fără ca
dispozitivul unitar (cu o piesă)
să se observe.
❖ La dispozitivul din două piese,
este indicat ca pacientul să
poarte haine mai largi.
❖ Se poate înlocui cureaua cu
bretelele.
❖ Baia sau duşul cu punga sunt permise, deşi ideal ar fi fără
pungă pentru a permite pielii din jurul stomei să “respire”.
Apa şi săpunul nu pot intra în stomă şi nici nu o vor irita.
❖ În situaţia în care bolnavul optează pentru a face baie cu
dispozitivul aplicat, reziduurile de la săpun pot dezlipi
flanşa, ceea ce impune înlocuirea dispozitivului vechi cu
unul nou, imediat după baie.
❖ Dacă pacientul foloseşte pudră de talc, uleiuri de baie sau
corp, pielea din jurul stomei trebuie degresată pentru ca
punga să adere.
❖ Una dintre cele mai importante temeri ale purtătorului de
stoma este mirosul. Acesta este determinat de gazele
intestinale, dispozitivele de protezare a stomei de proastă
calitate, igiena deficitară şi lipsa de informaţie.
❖ Întoarcerea la locul de muncă este
posibilă după un interval de 6 – 8
săptămâni, dar cei care prestează
munca fizică au nevoie de o
perioadă mai lungă de recuperare.
❖ Se va evita ridicarea greutăţilor
pentru că aceasta poate duce la
prolapsul stomei sau la eventraţie
parastomală.
❖ Este util ca pacientul stomizat să
aibă întotdeauna un set de rezervă,
necesar pentru schimbarea unei
pungi.
❖ Majoritatea persoanelor stomizate pot relua
treptat exerciţiile şi activităţile sportive pe
care le făceau înaintea intervenţiei
chirurgicale. Ileo/colostoma nu împiedică
practicarea sporturilor favorite, dar totul
depinde de modul cum pacientul se simte
ulterior.
❖ Plimbările sunt benefice atât pentru trup cât
şi pentru suflet.
❖ Înotul şi alte sporturi acvatice pot fi
practicate, dar ar trebui să se ţină cont de
faptul că apa de mare şi clorul dezlipesc
flanşa. Se poate face plajă sau înota,
doamnele folosind costume de baie întregi.
Se pot folosi pungile de colostomie mini,
care sunt discrete.
❖ Şofatul nu este recomandat pentru cel puţin
8-10 săptămâni postoperator.
❖ O stomă nu este un motiv real pentru pentru a renunţa
la călătoriile planificate.
❖ Ȋntr-o călătorie, chiar şi pe o distanţă mai mică, este
necesar ca pacientul să aibă materialele necesare pentru
a putea schimba punga.
❖ Ȋn vacanţă sau în deplasări mai lungi, se poate dovedi
util ca pacientul să aibă un număr dublu de pungi faţă
de cantitatea folosită acasă, pentru a face faţă efectelor
noilor alimente, întârzierilor neprevăzute etc.
❖ Pentru călătoriile pe timpul verii, pacientul trebuie să
îşi ia un număr mai mare de saci colectori şi film
protector pentru protecţia suplimentară a pielii în
asemenea situaţii etc.
❖ În cazul călătoriilor cu avionul punga colectoare se
poate umfla brusc şi ar fi de preferat purtarea unei
pungi drenabile.
❖ Este foarte important ca partenerul să înţeleagă
situaţia actuală şi să discute întotdeauna deschis
despre problemele apărute pe parcurs.
❖ Odată cu vindecarea postoperatorie bolnavul se poate
bucura în continuare de o relaţie sexuală normală cu
partenerul.
❖ Deşi prezenţa unei stome nu afectează în nici un fel o
eventuală sarcină, este important să fie consultat un
medic ginecolog.
❖ Este posibilă apariţia unei disfuncţii sexuale
temporare în funcţie de tehnica operatorie utilizată: la
barbaţi impotenţă, iar la femei durerea la contact
sexual, determinată de cicatricile din regiunea
perianală.
❖ Dacă apar probleme este bine de discutat cu medicul
de familie, ginecologul şi psihologul.
❖ Roşeaţă, usturime, sângerare în jurul stomei;
❖ Lipsa aderenţei pungilor;

❖ Crampe abdominale severe şi/sau diaree cu o durată mai mare de 6

ore;
❖ Lipsa scaunului de 12 ore (ileostoma) şi 48-72 ore (colostoma);

❖ Modificarea culorii stomei;

❖ Modificarea aspectului stomei –prolaps, stenoză, retracţie;

❖ Sângerare din interiorul stomei;

❖ Greutăţi în adaptare la noua imagine corporală;

❖ Dificultăţi legate de viaţa socială, sexuală sau revenirea la locul de

muncă.
❖ ‰rearea unei stome poate cauza pacientului posibile reacţii
C
(tristeţe, teamă, anxietate, negare, furie, depresie), ca urmare
acesta va avea nevoie, pe lângă asistenţă fizică şi de suport
emoţional.
❖ Consilierea pacientului şi a familiei presupune ajutor
relaţional, mobilizarea resurselor personale ale pacientului şi
familiei, tehnici de comunicare terapeutică, elaborarea unui
plan de ajutor şi suport psihologic.
❖ Uneori este necesară solicitarea psihologului sau a
psihiatrului pentru acceptarea din punct de vedere psihologic
a noii scheme corporale.
❖ Considerăm că pacientul a făcut un pas important spre
vindecare atunci când a depăşit etapa de negare şi începe să
dovedească interes pentru igiena personală şi procesul de
educare, se implică în procesul de învăţare şi doreşte să se
informeze.
❖ Familia ar trebui să ofere pacientului un suport constant, să
asigure un climat de înţelegere/apropiere faţă de pacient, să
stimuleze interesul şi implicarea pacientului în procesul de
educare/învăţare şi să ofere de soluţii pentru diminuarea
angoaselor.
❖ Pentru a primi gratuit pungile colectoare şi unele materiale necesare pentru
îngrijirea stomei este necesară decizia Casei de Asigurări de Sănătate, care
se obţine în baza următoarelor documente:cerere tip; adeverinţă care atestă
calitatea de asigurat; copie act identitate; recomandare medicală de la
medicul specialist.
❖ Pacientul va primi broşuri, pliante, ghiduri referitoare la alimentaţie,
modalitatea de schimbare a sacului colector, recomandări generale de
îngrijire; pliante, broşuri de la diverşi furnizori, materiale audio/video,
materiale informative despre grupurile de suport.
❖ Pacientul poate beneficia de îngrijire medicală gratuită la domiciliu pentru o
perioadă de maxim 90 zile, decontată prin Casa de Asigurări de Sănătate.
De asemenea, poate obţine certificat de handicap şi prin acesta alte facilităţi.
❖ Până la externare, pacientul/ aparţinătorul trebuie să
dobândească un nivel minim de cunoştinţe pentru
îngrijirea stomei.
❖ Recuperarea după o intervenţie chirurgicală care are
drept rezultat o stomă este mai mult decât o
recuperare fizică.