DIVERSIILE URINARE

Autor: Silvia Mitroi

 DIVERSIILE URINARE- DEFINIȚIE

❖ Diversiile urinare sunt proceduri medicale care creează o altă modalitate prin care
urina este eliminată din organism când tractul urinar este blocat sau când este
necesară protecția unui segment din tractul urinar.
 APARATUL URINAR-ANATOMIE, FIZIOLOGIE

❖Rolul aparatului urinar:

❑Reglarea volumului și compoziției sângelui;
❑Reglarea pH-ului, menținerea homeostaziei și
echilibrului acido-bazic;
❑Depozitarea „deșeurilor” înainte de eliminare;
❑Producerea globulelor roșii;
❑Reglarea tensiunii arteriale;
❑Ajută la sintetizarea calcitriolului (forma
activă a vitaminei D).
 INDICAȚII PENTRU DIVERSII URINARE
❖Neoplasm/ tumoră benignă a vezicii urinare;
❖Vezică neurogenă -malformații congenitale (spina bifida), leziuni ale măduvei spinării,
scleroză multiplă, accident vascular cerebral, boală Parkinson;
❖Malformații congenitale ale tractului urinar;
❖Managementul neoplasmelor urogenitale/pelvine;
❖Radioterapie;
❖Traumatisme ale vezicii urinare, uretrei sau pelvisului;
❖Inflamația cronică a tractului urinar (cistită interstițială, infecții recurente ale tractului
urinar, retenție urinară cronică, litiază renală);
❖Obstrucție extrinsecă a ureterelor/uretrei;
❖Incontinența urinară severă care nu poate fi gestionată cu tratamente standard.
 DIVERSIILE URINARE-TIPURI

❖ Sondajul vezical;
❖ Cistostomie;
❖ Nefrostomie;
❖ Stent ureteral;
❖ Urostomie.
 DIVERSIILE URINARE
❖Sondajul vezical implică introducerea unui cateter subțire,
flexibil (de obicei sondă Foley) în vezică pentru a drena urina.
Urina se scurge într-o pungă de colectare.
❖Există două tipuri de sondaj vezical:
❑ Sondajul uretrovezical;
❑ Sondaj prin cateterism vezical suprapubian.
❖Sondele urinare, în funcție de patologie, pot fi :
❑ Scoase imediat;
❑ Rămâne un anumit timp (până la vindecarea
țesuturilor/ tratarea blocajului urinar);
❑ Permanente.
❖Cateterele care ramân perioade îndelungate trebuie înlocuite
periodic.
 DIVERSIILE URINARE

❖Cistostomia este o procedură chirurgicală care constă în introducerea unui cateter în vezica
urinară prin peretele abdominal inferior, iar urina se colectează într-o pungă colectoare.
❖Stentul ureteral este un tub subțire flexibil ghidat endoscopic sau radiologic în ureter prin
uretră și vezica urinară, un capăt al stentului este plasat în rinichi și celălalt capăt este plasat
în vezică.
❖Procedura care folosește stenturi ureterale se realizează când apare un blocaj în unul sau
ambele uretere datorită unui calcul renal, a unei stricturi ureterale, în urma unei intervenții
chirurgicale.
❖Un stent ureteral este de obicei temporar, dar, în unele cazuri, poate fi folosit pentru a
gestiona permanent un blocaj al ureterului.
❖Stenturile ureterale care se mențin perioade mai lungi de timp trebuie înlocuite periodic.
NEFROSTOMA PERCUTANATĂ
❖Nefrostoma percutană (nefropielostoma) reprezintă o
procedură intervențională folosită în decompresia
sistemului colector renal și constă în introducerea unui
cateter (prin piele, peretele abdominal posterior și
parenchimul renal) cu un capăt în pelvisul renal sau
calice și celălalt restant la piele, cu rolul de a colecta
urina într-o pungă colectoare. Este efectuată sub ghidaj
ecografic sau radiologic.
❖Plasarea de cateter urinar prin intermediul nefrostomei
este principala opțiune terapeutică de drenaj temporar în
cazul unui sistem urinar colector blocat.
❖Obstrucția ureterală poate fi:
❑ Acută (calculi sau leziuni ureterale
traumatice);
❑ Cronică (neoplazie urotelială sau compresiune
extrinsecă-sângerare, neoplazie).
 INDICAȚIILE NEFROSTOMEI PERCUTANATE
❖Obstrucția acută sau cronică a tractului urinar datorită calculilor, infecției, tumorilor sau
anomaliilor anatomice;
❖Diversia urinară din sistemul renal colector în încercarea de a vindeca fistulele apărute prin leziuni
traumatice/iatrogene, fistulele maligne/inflamatorii sau cistita hemoragică;
❖Tratamentul uropatiei obstructive nondilatate;
❖Tratamentul obstrucției tractului urinar asociată sarcinii;
❖Tratamentul complicațiilor asociate transplantului renal;
❖Administrarea directă a substanțelor de dizolvare a calculilor, a chimioterapicelor, antibioticelor
sau a terapiei antifungice;
❖Accesul altor proceduri (dilatarea unei stricturi benigne, plasarea de stent ureteral anterograd,
extragerea unui calcul, pieloureteroscopia sau endopielotomia);
❖Nivele toxice ale creatininei și imposibilitatea drenajului urinar prin ureter;
❖Conditii patologice ale pelvisului renal (rinichi in potcoavă, ureter duplex, fisuri ureterale, sisteme
renale de colectare duble);
❖Contraindicatiile litotriției extracorporeale (pacient obez);
❖Când este necesară dilatarea rapidă a tractului nefrostomei pentru extragerea de calculi sau tumori;
❖Drenajul colecțiilor fluide nefrice sau perinefrice (abcese sau urinoame).
 CONTRAINDICAȚIILE NEFROSTOMEI
PERCUTANATE

❖Tulburări de coagulare/tratament cronic cu anticoagulante;

❖Hipertensiune arterială necontrolată;
❖Hiperpotasemia severă (trebuie corectată cu hemodializă înainte de procedură).
 NEFROSTOMA PERCUTANATĂ
❖Evaluarea pacientului efectuată înainte de nefrostoma percutană:
❑ Teste de laborator: timpi de coagulare, HLG, creatinină și uree, sumar de urină și
urocultură;
❑ Investigații imagistice (ecografii, CT, urografii intravenoase sau scintigrame) folosite
pentru a realiza un abord corect (localizarea colonului, a ficatului si splinei);
❑ Hidratare adecvată a pacientului înainte de procedură;
❑ Pacientul nu va ingera nimic cu 4-8 ore înainte de procedură;
❑ Abord intravenos stabilit;
❑ Administrarea profilactică a antibioticelor cu 60 de minute înainte de procedură (mai
ales daca se suspectează o pionefroză sau dacă obstrucția este cauzată de un calcul
renal).
 NEFROSTOMA PERCUTANATĂ
❖Tehnică nefrostomă percutanată:
❑ Pacientul este așezat în pronație/pronație-oblică, cu elevarea zonei de puncționat.
❑ Regiunea în care se va interveni trebuie evaluată ecografic, CT sau fluoroscopic, locul
puncției trebuie marcat, apoi curățat și dezinfectat;
❑ Pacientului i se vor administra sedative, alături de un anestezic local.
❑ Abordul cel mai folosit pentru a intra în sistemul colector renal este lângă linia axilară
posterioară, la 2-3 cm sub a 12-a coastă (linia Brodel- asociată cu cel mai mic risc de lezare
arterială);
❑ După introducerea acului sub ghidaj ecografic, dacă sistemul colector renal nu este dilatat,
se va administra substanță de contrast;
❑ După introducerea acului în calice și în sistemul colector se extrage stiletul.
❑ După accesarea sistemului colector se va obține o mostră de urină pentru sumar urină și
examen bacteriologic.
❑ Se va evita supradistensia sistemului colector prin injectarea unei cantitați prea mari de
substanță de contrast și extragerea unei cantitati prea mari de urină pentru cultură, datorită
riscului de însamântare bacteriană. Ca regulă, cantitatea de contrast injectată trebuie sa fie
egală cu cea de urină extrasă.
 NEFROSTOMA PERCUTANATĂ

❑Cateterul cel mai folosit este cel în „coadă de purcel”, angiografic.

❑Abordul transparenchimatos al pelvisului renal este preferabil
puncției peretelui pielocaliceal dilatat, deoarece fața posterolaterală
a rinichiului conține cele mai puține vase de sânge, iar abordul
transparenchimatos este asociat cu mai puține complicații.
❑Modul cel mai utilizat de fixare a cateterului la piele este prin
plasarea unei mici bucăți de bandă adezivă la 1 cm fața de locul de
puncție și plasarea câtorva suturi în jurul cateterului. Un antibiotic
topic, un pansament și leucoplastul definitivează intervenția.
❑Poziția cateterului trebuie confirmată prin folosirea substanței de
contrast.
❑Capătul distal al cateterului va fi atașat la o pungă colectoare.
 NEFROSTOMA PERCUTANATĂ

❖Îngrijirea post intervenție:

❑ Repaus la pat pentru patru ore dupa intervenție;
❑ Verificarea semnelor vitale la fiecare 30 de minute pentru 4 ore;
❑ Inițierea antibioterapiei dacă este suspectată infecția;
❑ Reluarea regimului alimentar anterior procedurii;
❑ Spălarea cateterului cu 5 ml soluție bacteriostatică și aspirația la fiecare 6-12 ore;
❑ Monitorizarea debitului urinar.
 NEFROSTOMA PERCUTANATĂ
❖Recomandări pentru externare:
❑ Pielea din jurul nefrostomei se menține curată;
❑ Pentru prevenirea infecţiilor, trebuie folosit pansament steril în jurul zonei prin care iese tubul;
❑ Pansamentul trebuie schimbat cel puţin de două ori pe săptămână, mai ales dacă se umezeşte.
❑ Se poate face baie sau duş la 48 de ore după montarea tubului, dar trebuie să menţineţi zona în
care se află tubul uscată- se poate proteja pielea cu un înveliş din plastic.
❑ După 14 zile nu mai este necesară protejarea tubului în timpul băii, însă înotul nu este
recomandat;
❑ Dacă apare febră mare, durere de spate, roşeaţă sau inflamaţie în jurul tubului, scurgeri urinare
de la locul drenului, drenare slabă (sau absentă) sau dacă tubul iese afară, pacientul trebuie să
contacteze de urgenţă medicul.
❑ Medicul urolog va decide cât timp trebuie să rămână inserat tubul.
COMPLICAȚII NEFROSTOMA PERCUTANATĂ

❖Sângerare masivă care necesită transfuzii, chirurgie sau embolizare;

❖Septicemia;
❖Pneumotoraxul;
❖Hematuria microscopică;
❖Durerea;
❖Extravazarea de urină;
❖Imposibilitatea de a înlătura tubul de nefrostomă datorită cristalizării capătului intrarenal;
❖Migrarea cateterului în prima lună (datorită fixării inadecvate și mișcărilor respiratorii;
riscul este redus prin plasarea unei lungimi apreciabile a cateterului în rinichi);
❖Lezarea organelor învecinate: splina, colonul (colonul ascendent și descendent vulnerabile în
mod particular), plămînul, duodenul și vezicula biliara.
NEFROSTOMA PERCUTANATĂ CONCLUZII
❖Implementarea ecografiei a îmbunătăţit diagnosticul şi tratamentul minim invaziv de urgenţă
al patologiilor renale obstructive;
❖La pacienţii decompensaţi, septici şi intoxicaţi aplicarea nefrostomei are indicaţie vitală şi
reprezintă singura soluţie de tratament;
❖Aplicarea nefrostomei în unele cazuri, ca pionefroza sau IRA obstructivă, este o metodă de
elecţie în prevenirea unor complicaţii majore incompatibile cu viaţa;
❖Nefrostoma în caz de pionefroză a permis efectuarea nefrectomiei la rece;
❖Rezultatele obţinute au demonstrat că metodele minim invazive ecoghidate au o serie de
avantaje, printre care: diminuarea timpului de intervenţie, folosirea anesteziei locale şi doar
în unele cazuri a celei iv, lipsa cicatricilor postoperatorii, reducerea timpului de spitalizare a
pacientului.
DIVERSIILE URINARE PERMANENTE INDICAȚII
❖Diversiile urinare permanente sunt rezultatul unor intervenții chirurgicale care
redirecționează fluxul de urină către:
❑ O pungă colectoare externă printr-o deschidere în peretele abdomenului,
numită stomă;
❑ Un rezervor intern creat chirurgical.
❖Diversia urinară permanentă se practică când la un pacient vezica urinară este
îndepărtată chirurgical sau când vezica urinară există, dar nu este funcțională.
❖Indicații:
❑ Cancerul vezicii urinare;
❑ Vezică neurogenă;
❑ Malformații congenitale;
❑ Inflamația cronică a vezicii urinare.
 UROSTOMIE-TIPURI
❖Conductul ileal (urostomia
Bricker): se folosește un
segment de 10-15 cm din
intestinul subțire pentru a crea un
pasaj pentru urină. Capătul
proximal al segmentului ileal este
închis, formând un tub la nivelul
căruia sunt conectate ureterele,
iar capătul distal se
exteriorizează prin peretele
abdominal anterior într-o stomă.
❖Urina se colectează într-o pungă
colectoare atașată la piele.

Conductul ileal este creat atașând unul sau ambele uretere la un segment de ileon exteriorizat în
stomă la piele
 UROSTOMIE-TIPURI

❖Ureterostomia cutanată: unul sau ambele

uretere se deschid direct într-o stomă.
❖Tipuri ureterostomii cutanate:
❑Ureterostomie unică;
❑Ureterostomie bilaterală;
❑Ureterostomie dublă;
❑Transuretero-ureterostomie.

Ureterostomia cutanată este creată prin atașarea unui sau a ambelor uretere la o stomă
 DIVERSII URINARE CONTINENTE

❖Rezervorul continent:
❑ Se foloseste un segment de intestin pentru
a crea un rezervor intern care colectează
urina;
❑ Ureterele sunt atașate la rezervorul intern,
iar rezervorul este atașat la o stomă;
❑ Urina curge prin uretere, este stocată în
rezervor și drenată prin introducerea unui
cateter în stomă;
❑ Conductul conectat la stomă are o valvă
care împiedică urina să iasă din organism Un rezervor cutanat continent este creat folosind un segment de intestin. Ambele
până când se introduce cateterul. uretere sunt conectate la rezervor, iar urina este eliminată printr-o stomă.
 DIVERSII URINARE CONTINENTE

❖Tipuri rezervor continent:

❑ Rezervorul Kock: rezervorul, valvele și conductul de evacuare sunt confecționate
din ileonul terminal.
❑ Rezervorul Indiana: rezervorul se face din colonul ascendent, conductul de
evacuare din ileonul terminal și se utilizează valva ileocecală naturală.
❑ Procedura Mitrofanoff: acest tip de diversie poate avea mai multe variante.
Rezervorul se poate face din vezică, intestinul subțire sau gros sau o combinație.
Conductul de evacuare se poate face din apendice, un tub uterin sau o parte a
ureterului.
 DIVERSII URINARE CONTINENTE
❖Neovezica:
❑ se foloseste un segment din intestin
pentru a crea un rezervor intern care
colectează urina;
❑ Înlocuitorul vezicii urinare este plasat
în pelvis;
❑ Ureterele sunt conectate la
înlocuitorul vezicii urinare, iar
înlocuitorul vezicii urinare este atașat
la uretră;
❑ Urina curge prin uretere în .
Neovezica este creată dintr-un segment de intestin

înlocuitorul vezicii urinare și este

eliminată prin uretră.
 ÎNGRIJIREA UROSTOMEI
❖Indiferent că pacientul are o urostomie Bricker sau o
ureterostomie cutanată se folosește un sistem stomic
pentru colectarea urinii și protejarea tegumentului
peristomal;
❖Sistemul stomic pentru urostomie poate fi dintr-o
singură piesă sau din două piese, este prevăzut cu valvă
antireflux și o supapă care permite golirea pungii sau
conectarea la o pungă colectoare de urină pe timpul
nopții sau în situații deosebite;
❖Sistemul stomic pentru urostomie este conceput pentru
a preveni scurgerile de urină, pentru a proteja pielea,
pentru a menține pielea din jurul stomei sănătoasă și
pentru a evita mirosul neplăcut;
❖Se recomandă golirea pungii atunci când este plină o
treime, maxim până la o jumătate pentru a evita
scurgerile, iritarea pielii și mirosul neplăcut;
 ÎNGRIJIREA UROSTOMEI

❖Sacul colector trebuie schimbat de 1 până la 2 ori pe săptămână, dar cât de des trebuie
schimbat depinde de tipul de tipul de pungă, starea pielii din jurul stomei, nivelul de
activitate, forma corpului și nivelul de transpirație;
❖Se recomandă păstrarea pielii din jurul stomei curate - de fiecare dată când este
schimbată punga se curăță ușor pielea din jurul stomei cu apă și săpun cu ph neutru și
se usucă complet înainte de a pune o pungă nouă;
❖Se pot folosi bariere pentru protecția pielii (servețele, pudră, pastă, inele de protecție)
pentru a evita iritarea pielii și pentru a asigura etanșeitatea sistemului.
 ÎNGRIJIRE REZERVOR CUTANAT CONTINENT

❖Se golește rezervorul intern prin introducerea unui cateter prin stomă pentru a drena urina la
fiecare 2 ore pentru primele câteva săptămâni după operație și la fiecare 4 până la 6 ore pe
măsură ce suturile se vindecă și rezervorul poate ține mai multă urină;
❖Pielea din jurul stomei trebuie să fie curată înainte și după utilizarea cateterului, trebuie
spălată cu atenție cu apă și săpun și uscată complet;
❖Se irigă rezervorul intern folosind o seringă și apă sterilă sau soluție salină normală pentru a
elimina mucusul care se poate acumula în interior;
❖Dacă pacientul întîmpină probleme la introducerea cateterului în stoma trebuie contactat
imediat medicul specialist.
 ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU NEOVEZICĂ
❖Este important să nu se suprasolicite neovezica, de aceea pacientul trebuie sa își golească
neovezica de multe ori (la fiecare 2 până la 3 ore în timpul zilei și la fiecare 3 până la 4 ore
pe timp de noapte) în primele câteva săptămâni după operație, prelungindu-se treptat la
fiecare 4 până la 6 ore în timpul zilei și cel puțin o dată noaptea;
❖Pacientul trebuie să se așeze pe toaletă, chiar dacă este bărbat, pentru a folosi mușchii
abdominali pentru golirea completă a neovezicii urinare;
❖Se utilizează un cateter pentru a goli neovezica dacă nu se golește complet;
❖Mucusul se poate acumula în interiorul neovezicii urinare, ceea ce poate duce la infecții.
Poate fi necesar să se utilizeze un cateter pentru a iriga și a îndepărta mucusul periodic;
❖În primele 6 până la 12 luni după operația de substituție a vezicii urinare este posibilă
incontinența urinară- se pot utiliza tampoane de unică folosință sau scutece absorbante.
Scurgerea urinei este deosebit de frecventă pe timp de noapte și, în unele cazuri, continuă
dincolo de primul an după operație.
 DIVERSII URINARE- COMPARAȚIE
Tipul diversiei urinare Urostomie Rezervor continent Neovezică
Avantaje Tehnică chirurgicală Continență aproape normală Continență normală spre
simplă; spre normală; aproape normală;
Puține complicații Stoma poate fi acoperită cu Nu există stomă;
postoperatorii; un minicap; nu necesită Păstrarea imaginii corporale;
Fără incontinență pungă de colectare; Păstrarea funcțiilor sexuale.
nocturnă. Fără incontinență nocturnă.

Dezavantaje Complicații ale stomei; Tehnică chirurgicală dificilă; Tehnică chirurgicală dificilă;
Incontinență urinară; Complicații ale stomei; Antrenarea postoperatorie a
Îngrijirea stomei pe Probleme legate de neovezicii;
termen lung este cateterizarea intermitentă; Incontinență nocturnă;
costisitoare. Îndepărtarea periodică a Îndepărtarea periodică a
mucusului. mucusului.
 DIVERSII URINARE-RECOMANDĂRI
EXTERNARE
❖Prevenirea infecțiilor tractului urinar
❑ Spălare riguroasă a mâinilor cu apă și săpun antibacterian înainte și după golirea pungii de urină;
❑ Golirea regulată a pungii/ respectarea orarului de cateterizare/micțiune;
❑ Hidratare adecvată;
❑ Dacă apar semnele unei infecții urinare (urină închisă la culoare, miros puternic, dureri lombare,
febră, etc.) pacientul trebuie să se adreseze medicului.
❖Menținerea unui pH urinar acid (sub 7)
❑ Acest lucru oferă protecție împotriva bacteriilor, ajută la prevenirea infecțiilor tractului urinar,
reduce producția de mucus;
❑ Când urina este mai alcalină, peste 7, se pot forma cristale pe stomă. Aceste cristale pot irita
pielea din zona stomei și pot provoca sângerare;
❑ Este necesară o hidratare corectă (apă plată, sucuri naturale, ceaiuri, compoturi, iaurt, lapte bătut-
obligatoriu minim 2-3 litri/zi);
❑ Pentru a menține o ușoară aciditate a urinei se recomandă consumul a 250 ml suc de afine sau
1000 mg vitamina C zilnic.
❑ Curele de citostatice necesită hiperhidratare.
 DIVERSII URINARE-RECOMANDĂRI
EXTERNARE
❖Alimentație
❑ După intervenția chirurgicală care are ca rezultat o
diversie urinară pacienții revin treptat la o dietă
normală.
❑ Este de preferat să se evite alimente care dau urinii
miros puternic (sparanghelul, fructele de mare).
❑ Persoanele cu anumite tipuri de deviere urinară nu pot
avea suficientă vitamina B12 în organism, de aceea se
recomandă administrarea prin injecții.
❖ Vestimentație
❑ Pacienții care folosesc un sistem stomic unitar pot
avea aceeași linie vestimentară ca și înainte de
operație, cei care folosesc sistem din două
componente trebuie să poarte haine puțin mai largi.
 DIVERSII URINARE-RECOMANDĂRI
EXTERNARE
❖Petrecerea timpului liber
❑ Pacienții cu diversii urinare se pot întoarce la
activitățile și exercițiile obișnuite, inclusiv înotul
și alte sporturi nautice, odată ce s-au vindecat și
și-au recăpătat puterea.
❑ Ar trebui evitate ridicarea obiectelor grele și
activitățile fizice solicitante.
❖Întoarcerea la locul de muncă
❑ Dacă locul de muncă este solicitant sau necesită
activitate fizică susținută, medicul specialist
poate recomanda purtarea centurii de contenție,
ajustarea responsabilităților de la locul de muncă
sau evitarea anumitor activități care ar putea
dăuna stomei.
 DIVERSII URINARE-RECOMANDĂRI
EXTERNARE
❖Acceptarea stomei
❑ Este posibil ca pacientul să își facă griji cu privire la modul în care alte persoane văd diversia
urinară;
❑ Condițiile de viață cu o stomă urinară necesită unele ajustări, unele persoane se pot simți
descurajate/deprimate după o intervenția chirurgicală. Poate fi util ca pacientul să discute cu
un prieten, un membru al familiei, un terapeut sau un grup de sprijin.

❖Viață sexuală
❑ Operația de deviere urinară poate reduce funcția sexuală; cu toate acestea, multe persoane cu o
diversie urinară au relații sexuale satisfăcătoare. Medicul poate recomanda anumite tratamente,
medicamente sau terapie pentru îmbunătățirea funcției sexuale.
❑ Este importantă discuția cu medicul specialist despre momentul reluării activitații sexuale,
despre modalitățile de protecție a stomei, despre intimitate și menținerea unei relații sexuale
sănătoase. De asemenea, pacientul este sfătuit să comunice deschis cu partenerul despre
preocupările legate de intimitate.
 DIVERSII URINARE-COMPLICAȚII
Tip Precoce ( primele 30 zile postoperator) Tardive (după 30 zile postoperator)
Complicații intestinale Ileus paralitic Obstrucție mecanică
Obstrucție mecanică
Fistulă intestinală
Dehiscența anastomozei
Complicații ureterale sau ale Fistulă urinară Stenoză
anastomozei uretero-ileale Obstrucție Obstrucție
Complicații ale conductului ileal Necroză Stenoză
Complicații ale urostomei Sângerare Stenoză
Dezinserția stomei Prolaps
Retracție Retracție
Necroză Eventrație parastomală
Alte complicații Infecții urinare Infecții urinare
Colecții fluide postoperatorii Litiază urinară
Fistule cutanate sau urogenitale Recidivă tumorală
Fistulă ureteroarterială
Tulburări metabolice
Degradarea funcției renale
 DIVERSII URINARE-CONCLUZII

❖Există o varietate de proceduri stabilite pentru a construi urostomă, rezervor continent sau
neovezică- procedura trebuie să fie individualizată în funcție de situația pacientului, precum și
de experiența chirurgului.
❖Crearea unui rezervor continent sau a unei neovezici necesită manipulări moderat complexe
ale colonului și o creștere a timpului operator, dar conduc la continență de succes și evită
complicațiile legate de existența unei stome.
❖Este necesară o monitorizare pe termen lung a tuturor diversiilor urinare.