Slide 3

În Ianuarie 2021, numărul de reactoare PWR în funcțiune în lume se ridică la 302, adică
două treimi din cele 444 de reactoare ale tuturor tehnologiilor; capacitatea lor instalată a
atins 287  GW , sau 72,8% din totalul mondial,

Slide 4
Apa este încălzită prin divizarea atomilor de uraniu din miezul reactorului. Apa, ținută
sub presiune ridicată, pentru a nu fierbe, produce abur prin transferul căldurii către o
sursă secundară de apă. Aburul rezultat este utilizat pentru a genera energie electrică. Apa
de răcire din râu/fluviu condensează aburul în apă. După răcirea, apa de răcire este
deversată direct înapoi în râu/fluviu, sau răcită în turnuri de răcire și reutilizată în centrala
nucleară.

Slide 5

Cu referire la figură, reactorul PWR constă din două circuite de apă interfațate de
generatorul de abur:

 Circuitul primar este format dintr-un vas de presiune V , care conține miezul
format din elemente de combustibil ( C ) în interiorul căruia alunecă tijele de
control ( D ), moderatorul neutronilor ( M ) este apa, care acționează și ca un fluid
de răcire . Apa extrage căldura prin conducție din miezul fierbinte împins de o
pompă de recirculare ( P1 ).
 Circuitul secundar neradioactiv este format din partea superioară a generatorului
de abur ( B ) în care este circulată apa. Schimbul de căldură, fără contact direct,
între apa primară și cea secundară generează abur care, la presiune relativ mică,
trece în turbina ( T ) care este cuplată la un generator electric ( G ), care produce
electricitate din intrați în rețea. De la turbină aburul trece la condensator ( K )
unde este condensat, asigurând astfel apa care trebuie reintrodusă în ciclu prin
intermediul pompei ( P2 ).

Moderatorii sunt materiale care îndeplinesc funcția de a încetini neutronii rapizi produși
de fisiunea nucleară ;

Două lucruri sunt caracteristice reactorului cu apă sub presiune (PWR) în comparație cu
alte tipuri de reactoare: separarea buclei de lichid de răcire de sistemul de abur și
presiunea în interiorul buclei de lichid de răcire primar. Într-un PWR, există două bucle
separate de lichid de răcire (primar și secundar), ambele umplute cu apă demineralizată /
deionizată. Un reactor cu apă clocotită, în schimb, are o singură buclă de lichid de răcire,
în timp ce modele mai exotice, cum ar fi reactoare de ameliorare utilizați alte substanțe
decât apa pentru lichid de răcire și moderator (de exemplu, sodiu în stare lichidă ca lichid
de răcire sau grafit ca moderator). Presiunea în bucla de răcire primară este de obicei de
15-16 megapascali (150–160 bar ), care este semnificativ mai mare decât în altele
reactoare nucleare și aproape de două ori cel al unui reactor cu apă clocotită (BWR). Ca
efect al acestui fapt, apare doar fierberea localizată și aburul se va recondensa imediat în
fluidul în vrac. În schimb, într-un reactor cu apă clocotită, lichidul de răcire primar este
conceput să fiarbă.[7]

Slide 7

Un reactor nuclear cu apă clocotită (în engleză BWR: Boiling Water Reactor ) este un
reactor cu apă ușoară moderată, care folosește același moderator ca un fluid de transfer de
căldură. Numele definește principala sa caracteristică, adică utilizarea apei clocotite și,
prin urmare, generarea de abur în interiorul reactorului, eliminând necesitatea
generatoarelor de abur.

Figura se referă la un sistem din prima jumătate a anilor 1960; în anii următori, tijele de
control au fost introduse de jos, unde efectul lor a fost maxim, deoarece se aflau în zona
în care reacția a fost moderată de apă la densitate maximă cu un efect de moderare mai
mare, în timp ce apa a fost recirculată în miezul reactorului pentru a permite un control
mai ușor al puterii generate de reactor.

Slide 8

Elementului combustibil C, sub forma parțial îmbogățit granule de oxid de uraniu ,

stivuite în tije din aliaj de zirconiu și asamblate în elemente de combustibil, este cufundat
în moderator M, apă ușoară schimbare de fază, care acționează ca agent de răcire . Tijele
de control D utilizate pentru a modula emisia de neutroni sunt scufundate în aceeași apă.
Apa este circulată de o pompă P și, în contact cu elementele de combustibil fierbinți,
îndepărtează căldura și vaporizează parțial, colectându-se în partea superioară a vasului
de presiune V , astfel încât să reproducă aproximativ funcția corpului cilindric al unui
cazan (partea generatorului de abur în care are loc arderea și unde lichidul utilizat (de
obicei apa) trece și este încălzit). Aburul generat în acest mod, la o presiune relativ
scăzută (avea o presiune nominală de aproximativ 8 M Pa în centrala italiană din
Caorso ), trece în turbina T cuplată la un generator G care produce electricitate pentru a fi
alimentată în rețea . Turbina (care este conectată mecanic la un alternator , pentru a
transforma puterea din mecanică în electrică) este urmată de un condensator K în care
aburul este condensat de apa de răcire, asigurând astfel apa care trebuie reintrodusă în
reactor. Riscul asociat cu utilizarea lichidului de răcire primar direct în turbină este
evident; aceasta implică, pe lângă necesitatea de a proteja conductele care transportă
aburul, neutilizarea structurilor statorice ale turbinelor în timpul funcționării normale a
instalației; în perioadele de oprire, radioactivitatea sistemului turbinei se descompune
rapid și, prin urmare, instalațiile devin accesibile pentru întreținere. În cele din urmă,
condensatorul, care funcționează la o presiune mai mică decât cea atmosferică, nu
implică pericole în ceea ce privește eliberarea vaporilor radioactivi în funcționarea
normală a reactorului. Ecranul biologic nu este prezentat în figură, dar este evident
exterior vasului sub presiune V.