STABILITATEA REACTORULUI

Petcu George-Denis
Fizică Tehnologică, Anul III
 Temperatura și stabilirea reactorului

Factorii care pot afecta stabilitatea reactorului sunt 1. Timpul de răspuns al

sistemului de reglare şi a
variaţiile de temperatură şi oscilaţiile xenonului.
metodei de control folosite;
Aşa cum este de aşteptat, stabilitatea reactorului 2. Timpul de răspuns asociat
depinde de coeficienţii de temperatură. În aceste modificărilor de flux. Există o
condiţii un coeficient putere al reactivităţii negativ întărziere cu care o
asigură o bună stabilitate a funcţionării reactorului. perturbaţie a fluxului dintr-o
zonă a reactorului este
Dacă stabilitatea reactorului este bună, orice detectată în altă zonă a
reactorului;
modificare de putere care poate conduce la 3. Capacitatea calorică mari a
instabilităţi este contracarată. Din acest punct de unor sisteme ale unor
vedere, un rol important îl joacă neutronii întârziaţi materiale din zona activă (în
care micşorează rata de creştere a puterii. speţă moderatorul). In aceste
În condiţiile în care în zona activă apare un condiţii, o modificare a puterii
tranzient de reactivitate, puterea reactorului poate va fi reflectată cu întârziere în
oscila datorită întărzierilor introduse de timpii de modificarea temperaturii.
răspuns ai reactorului şi sistemului de reglare.
Aceste întărzieri în răspunsul reactorului la un
tranzient de reactivitate se datorează unor 3
factori:
Datorită întârzierilor temporale asociate capacităţii calorice
mari ale materialelor zonei active, coeficientul de temperatură
al combustibilului are o influență majoră asupra stabilităţii
reactorului.
Astfel, chiar dacă reactorrul are un coeficient global de
temperatură pozitiv, el poate fi stabil datorită coeficientului de
temperatură negativ al combustibilului. De exemplu, chiar
dacă coeficientul de temperatură al moderatorului este pozitiv,
timpul de răspuns la creşterea temperaturii (datorată unei
creşteri a puterii) al combustibilului este considerabil mai mic
decât cel al modaratorului. Altfel spus, la o creştere de putere,
temperatura combustibilului creşte aproape instantaneu, pe
când creşterea de temperatură a moderatorului este mult mai
lentă datorită capacităţii calorice mari.
Aşadar un tranzient de temperatură al combustibilului va fi
contracarat imediat de efectul negativ al coeficientului său de
temperatură, cu mult timp înainte ca efectul coeficientului
pozitiv al moderatorului să-și facă efectul
 Oscilațiile xenonului
Pentru a descrie acest tranzient al xenonului, să presupunem că avem de-a face cu
un reactor în care concentraţiile de iod şi xenon sunt la echilibru.
În aceste condiţii să presupunem că fluxul este simultan mărit într-o regiune şi
micşorat în altă regiune, fără a modifica puterea totală a reactorului. În regiune cu
fluxul mărit, xenonul va arde mult mai rapid, iar concentraţia lui va scădea. Acest
lucru duce la creşterea reactivităţii în această zonă, ceea ce duce la creşterea fluxului.
Creşterea fluxului accentuează arderea xenonului, lucru care provoacă în continuare
creşterea reactivităţii.
În regiunea cu flux scăzut, concentraţia de xenon creşte datorită reducerii arderilor şi
datorită faptului că iodul existent continuă să se dezintegreze. Prin urmare avem de-
a face cu o scădere a reactivităţii care, la rândul ei, favorizează în continuare
creşterea concentraţiei xenonului.
În aceste condiţii, în zona cu flux ridicat (unde concentraţia de xenon scade) puterea
este mai mare decăt puterea globală, iar în zona cu flux mic (unde concentraţia de
xenon creşte), valoarea puterii este mai mică decât puterea globală.
Sistemul de reglare al reactorului tinde să menţină puterea globală la o valoare
constantă.
Totuşi aceste variaţii locale de putere nu se amplifică la infinit deoarece în
regiunea cu flux ridicat, producerea de xenon din dezintegrarea iodului
(care se produce mai rapid decât arderea xenonului) va duce la o scădere a
reactivităţii, deci la scăderea fluxului.
În acelaşi timp, în regiunea cu flux scăzut, xenonul acumulat se va
dezintegra ceea ce va conduce la creşterea reactivităţii în zonă. În acest fel
creşterea (sau scăderea ) de reactivitate locală se mută periodic între cele
două zone, motiv pentru care se spune că apar oscilaţii spaţiale ale puterii.
 Oscilaţiile spaţiale ale puterii apar datorită faptului că sistemul de reglare
al reactorului menţine puterea globală la valoare constantă. Perioada
oscilaţiilor xenonului variază între 15-30 ore şi în funcţie de mărimea
tranzientului şi de răspunsul sistemului de reglare al amplitudinii lor poate
creşte sau poate scădea.
Creşterea amplitudinii oscilaţiilor poate cauza o creştere excesivă de putere
pe fascicul în anumite regiuni ale reactorului, ceea ce poate duce la
declanşarea rectorului. Dacă este detectată o creştere a amplitudinii
oscilaţiilor, puterea reactorului trebuie redusă, în scopul de a reduce
solicitarea suplimentară a reactorului şi de a evita declanşarea reactorului.
 Oscilaţiile xenonului pot apărea în două condiţii:

1. Reactoare de dimensiuni mari;

2. Valori ridicate ale fluxului.
 În cazul reactoarelor mari, neutronii produşi într-o regiune nu provoacă fisiuni
semnificative în altă regiune. Datorită acestui lucru, o perturbaţie produsă într-o regiune
va avea un efect redus asupra altei regiuni. De exemplu, dacă în urma realimentării unei
regiuni cu combustibil, fluxul creşte, sistemul de control global reduce fluxul dintr-o altă
regiune pentru a menţine o valoare constantă a fluxului mediu. Acest lucru va produce o
oscilaţie a xenonului în prima regiune, în antifază cu oscilaţia din prima regiune.
 Condiţia de flux ridicat pentru apariţia oscilaţiilor xenonului se explică prin faptul că
dispariţia xenonului trebuie să fie la fel de rapidă ca apariţia sa.

 Deoarece osciolaţiile xenonului pot apărea la putere constantă, acestea pot trece
neobservate, daca fluxul nu este urmărit local (pe regiuni ale reactorului). Urmărirea
locala a fluxului (sau puterii) trebuie făcută tocmai în scopul prevenirii acestor oscilaţii,
deoarece ele pot avea efecte necontrolabile în funcţionarea reactorului. Dacă nu sunt
controlate, aceste oscilaţii pot duce la temperaturi locale foarte înalte ce pot provoca
topirea combustibilului. Rolul prevenirii unor astfel de oscilaţii îi revine sistemului de
control zonal cu lichid: zona activă este împărţită în 14 regiuni , fiecare regiune având
detectori proprii de flux, ale căror semnale sunt folosite pentru reglarea cantităţii de apă
uşoară din compartimentele de control zonal.
 
Vă mulțumesc pentru atenție!