lmbătrînirca în geologie

TRANSFORMAREA IDDROTERMALA (FAZA ARGILITICA)

A VULCANITELOR DIN MASIVUL ClRNIC,
CETATE DE LA ROŞIA MONTANA (JUD. ALBA)
ŞI PERSPECTIVELE V ALORIFICARII ECONOMICE 1

de
MARIA COZUBAŞ, LUCREŢIA GHERGARI, L MARZA

Regiunea Roşia Montană, interesantă prin structura sa geologică şi

deosebit de importantă sub aspect economic, a fost amplu cercetată de-a
lungul timpului, iar mineralizările aurifere, exploatate din epoca pre-
romană. Nu vom aminti lista lungă a geologilor care în timpuri mai în-
depărtate (secolele XVIII-XIX), sau mai apropiate, au fost preocupaţi
dt' geologia şi metalogenia acestei regiuni: nu putem omite însă, nume ca
K. Petrulian (1934), practic, primul metalogenist român care s-a preocu-
pat îndeaproape de studiul zăcămîntului, precum şi alte cercetări, ulte-
rioare, intreprinse de T. P. Ghiţulescu, M. Socolescu (1941), R. Ştefan
(1964), Tr. Idriceanu şi colab. (1965), M. Borcoş (1967), M. Borcoş şi
Gh. Mantea (1968), A Sântimbreanu, V. Wolmann (1974), la care se adau-
gă lucrările de sinteză elaborate de V. Ianovici şi colab. (1969, 1976).
Sub aspect geologic, regiunea Roşia Montană aparţine unităţii Mun-
ţilor Metaliferi, fiind constituită din sedimente cretacice, neogene, şi
din vulcanite (riodacite, andezite) neogene (fig. 1). ·
Deşi se cunoaşte un număr considerabil de lucrări ştiinţifice care
abordează cele mai variate domenii ale geologiei Roşiei Montane, pro-
cesele de argilizare ale magmatitelor din masivele Cîrnic şi Cetate au
fost tratate mai mult ca o chestiune auxiliară studiilor petrografice şi
metalogenetice. Abia în ultimii ani, s-a pus insistent problema valori-
ficării riodacitelor 2 argilizate de la Roşia Montană, în scopuri ceramice.
Riodacitele puse în loc sub forma a două corpuri subvulcanice ge-
mene (Cîrnic şi Cetate), au fost supuse unei intense argilizări hidroter-
male, soluţiile minerale circulînd pe fracturi şi fisuri, de unde au difu-
zat în masa magmatitului tectonizat, prin pori şi golurile create tecto-
nic, transformîndu-1 în cea mai mare parte, într-un produs argilitic.
Proaspete, riodacitele prezintă culoare cenuşie deschisă, iar în stare
alterată au culoare albă, datorită transformărilor argilitice hidroter-
male. Structura rocii este porfirică, iar textura masivă; numai lamelele
1 Lucrare comunicată la Sesiunea ştiinţifică „Grigore Cobălcescu", Iaşi, 24-26

octombrie, 1981.
2
Ne afiliem părerii lui I. Atanasiu (1953) care consideră vulcanitele masivelor
Cirnic şi Cetate, riodacite.
540 Maria Cozubaş, Lucreţia Ghergari, I. Mârza 2

fine de sericit (0,001 X 0,004 la 0,002 X 0,01 mm) hidrotermal, manifestă

o aşezare „suborientată". Pasta microcristalină (0,004-0,02 mm) de com-
poziţie cuarţofeldspatică şi argilit-sericitică, conţine
fenocristale de cuarţ
bipiramidat (marginal corodat magmatic, traversat de filonaşe cu adu-

lSO SOO 750m

'~
Fig. I. Hartageologică a regiunii Roşia Montană,
după E. M. Roşia Montană.
Neogen: I - complex marno-argilos; 2 - complex grezo-
conglomeratic-tufitic (vulcanogen-sedimentar); 3 - riodacit;
4 - brecie mixtă; 5 - brecie neagră; 6 - andezit.
Cretacic: - sedimente psefito-psamito-pelitice.

lart~ şi ele cu acţiune corozivă; pl. I. fig. 1), feldspaţi potasici şi plagio-
clazi (30-500/o An) argilizaţi şi adularizaţi (pl. I, fig. 2), hornblendă cu
conturul opacitizat, trecută integral în biotit şi sericit (substituită une-
ori parţial cu adular, cuarţ; pl. I, fig. 3), biotit baueritizat, iar ca mine-
rale accesorii (magmatice), mai frecvente, apare apatitul, zirconul, ort-
hitul. Din cauza alterării hidrotermale avansate, feldspaţii apar de obi-
cei ca relicte, iar hornblenda şi biotitul se recunosc numai urmărind
conturul şi produsele de alterare (pseudomorfozele). '
Hidrotermalismul asociat magmatitelor riodacitice de la Roşia Mon-
tană, aparţinătoare ciclului II de erupţii din Munţii Metaliferi (bade-
nian superior), s-a manifestat prin adularizare, argilizare, sericitizare,
carbonatare, sulfatizare, silicifiere, iar ca proces geochimic general, se
remarcă metasomatoza potasică.
Argilizarea, obiectul investigaţiei noastre, a avut loc prin depune-
rea directă a mineralelor argiloase din soluţii hidrotermale pe fisuri şi
3 Tran.~formarea hidrotermală a vulcanitelor din masivul Cîrnic 541

în porii rocii, dar mai ales printr-un proces hidrotermal-metasomatic,

transformînd, substituind în diferite grade feldspaţii, matricea cuarţo­
feldspatică microcriptocristalină, şi parţial melanocratele (hornblenda).
Asociat procesului de argilizare se remarcă depunerea piritului - şi a
altor sulfuri - , a cărui conţinut creşte în ansamblu, paralel cu inten-
sitatea argilizării. Fenomenul argilizării a afectat, nu numai cele două
masive riodacitice, Cîrnic şi Cetate, ci şi complexul vulcanogen"'.sedimen-
tar, limitrof.
Din totalul de peste 200 probe colectate sistematic, au fost prelucrate
pentru stabilirea compoziţiei mineralogice a fracţiunii argiloase, un nu-
măr de 16 probe (fig. 1), motiv pentru care datele prezentate constituie
rezultate parţiale.
Separarea mineralelor argiloase în vederea determinării, s-a făcut
prin extragerea fracţiunii sub 1 µ, folosind metoda sifonării suspensiilor
la intervale de 24 ore, după agitarea probelor în apă distilată. Fracţiu­
nea argiloasă nu s-a putut separa la probele recoltate din subteran, din
cauza depunerii suspensiilor, datorită pH-ului acid (3,5-5) rezultat prin
oxidarea piritei; la o parte a acestor probe (2, 13, 14), suspensia s-a neu-
tralizat cu amoniac.
Fracţiunea argiloasă extrasă, reprezintă 2-110/o din masa rocii, la
probele neutralizate ajungînd pînă la 15-270/o; cantitatea mai mare, re-
zultată dup·ă neutralizarea soluţiei, pledează pentru un conţinut destul
de ridicat în minerale argiloase. Conţinuturile relativ scăzute la probele
neutratate cu amoniac, se datoresc unui pH slab acid (6-6,5).
Identificarea mineralelor argiloase s-a făcut în principal, pe baza da-
telor difractometrice, completate cu analize termice, electronomicrosco-
pice şi observaţii în secţiuni subţiri. Marea majoritate a probelor sînt
constituite din fracţiuni argiloase aproape monominerale, numai în cî-
teva cazuri s-au întîlnit amestecuri. Asociate mineralelor argiloase apar
în toate probele, cantităţi variabile de hidromice, ortoză, adular, cuarţ,
kutnahorit, bassanit, pirit, galenit.
Cel mai comun produs de alterare argilitică a riodacitelor de la Ro-
şia Montană este illit montmorillonitul, mineral interstratificat cu dis-
punere dezordonată a stratelor de tip illit şi montmorillonit, structură
dezordonat~ asemănătoare mineralului argilos descris de Nemecz E. şi
Varju Gy. (1970) sub numele de sarospatakit (Sarospatak, R. P. Unga-
ră), dar neacceptat ca specie minerală independentă. Prezenţa acestui
mineral o atestă reflexele bazale cu valori d/n de ,.._,15 A şi respectiv
,.._, 10 A (tabelul 1), prezente în curbele difractometrice (fig. 2, 3). Se poate
observa de asemenea că linia d 001 ~10 A este însoţită de valori corespun-
zătoare liniilor d 002, d 003 , 004 etc., ceea ce arată în mod cert, prezenţa
structurii de tip illit. Se observă totodată linii caracteristice montmoril-
lonitului, dintre care cea de 15A este edifi<'atoare. Prezenţa liniilor
caracteristice celor două minerale amintite, precum şi caracterul mono-
mineral pus în evidenţă la microscopul electronic (pl. II, fig. 4) - la-
mele transparente de formă alungită - , ne determină să opinăm pen-
tru illit/montmorillonit, mineral interstratificat cu dispunere dezor-
donată.
542 Maria Cozubaş, Lucreţia Ghergari, I. Mârza 4

Fig. 2. Difractograme;
procentele indică canti-
tatea în montmorillonit.

500 .....,
Probo 352
GTO

o
1,•.1.

•'

••.
Jl •/•
-;.
q
Probo 347
GTO
1,•/.
ATO 110

.~~ .
,

.:j ~ ' '"'

<1 ' Proba 461 . ·
GTO

~
•• ~
~
<I

Proba 250 a
GTO

•
<I,,

.
lO

Fig. 3. Difractograme. Fig. 4. Analiza termică.

5 Transformarea hidrotermală a vulcanitelor din ma.~ivul Cfrnic 543

Forma şi mărimea picurilor, ca expresie cantitativă, arată dezvolta-

rea picului de ~15 A pe măsura creşterii conţinutului în montmorillo-
nit, şi scăderea înălţimii, respectiv lărgirea picului de ~ 10 A. Pe baza
înălţimii acestor picuri s-a determinat raportul cantitativ dintre illit şi
montmorillonit, variabil în limite largi, respectiv 92 : 8 şi 46 : 54 (tabe-
lul 2). Urmărind frecvenţa mineralului illit/montomorillonit cu un anu-
mit conţinut în montmorillonit, se observă că răspîndirea maximă
(,.._,500/o din probe) revine mineralului cu ,.._,200/o montomorillonit, iar
frecvenţa cea mai mică (12% din probe) se înregistrează la mineralul cu
,-...,100/o montmorillonit. Illit/montmorillonit cu un conţinut de ,.._,330/o şi
respectiv de ,.._,500/o montmorillonit, apare în proporţia de 190/o, respec-
tiv 190/o din probele analizate.
Pe baza reflexului de ,.......12 A întîlnit la unele probe (fig. 2, 3; ta-
belul 1), presupunem prezenţa illit/montmorillonitului cu interstratifi-
care ordonată de tip allevardit, unde stratul de tip illit alternează cu
cel de tip montmorillonit. Identificarea acestei structuri şi mineral, este
dificilă întrucît, cantitatea sa nu depăşeşte 150/o din masa argilitică (ta-
belul 2). Allevarditul apare cu o singură excepţie (proba 13 din comple-
Tabelul 2
Compoziţia mineralogică semicantitativă a fracţiunii argiloase
din riodacitele de la Roşia Montană
Illit/montmorlllonlt
...,
I
ot)
., ..'" ..
.
ij
:::
::,
. o .. .
Proba
% "'
Raport llltt- >
nontmortllonlt ~
:§
o
>,
.9
,;
§~
„o "3"'
'O •
""
N
B -."' ;"' C:.,"'"' ·a,;
.c:
c::
d~o
QJ
-E
:::
QJ
,;
....tllo"o
<~ ~;;e o· liif
:z:-o 'O
<ce OQC: B-? ~;S' c,-c
o~ ~~~

222 85 92/8 10 4 1
2 85 89/11 11 2 2
H So 82/18 12 1 1 3 2 1
13 78 80/20 8 13 1
347 76 79/21 12 5 3 2 2
404 75 77/23 13 4 3 2 2 1
364 73 76/24 12 5 4 2 2 2
461 76 69/31 12 4 4 1 3
368 73 66/34 11 5 6 2 3
337 71 63/37 8 9 4 3 2 2 1
356 62 55/45 9 10 7 7 3 1 1
:i30 57 46/54 15 7 8 7 3 1 1 1
352 60 82/18 9 11 7 5 3 2 2 1
350 51 79/21 7 20 16 2 1 1 2
:i79 12 58/42 8 13 10 16 8 2 1
250 a 51 46/54 8 14 3 2 22

xul vulcanogen-sedimentar, zona Cîrnicel), numai în probe în care

illit/montmorillonitul se caracterizează printr-un conţinut ridicat de
montmorillonit (37-54 O/o). Presupunem că în aceste cazuri, alternarea
ordonată a structurii de tip illit cu structura de tip montmorillonit este
facilitată de prezenţa acestora într-un raport apropiat de 1 : 1.
544 Maria Cozubaş, Lucreţia Ghergari, I. Mârza 6

Un alt mineral argilos identificat numai în cîteva probe este caoli-

nitul - cu reflexul bazal caracteristic de ,...._,7 A -, asociat cu illit/mont-
morillonit, de exemplu, în proba 379 din complexul vulcanogen-sedimen-
tar, zona Cîrnicel, precum şi în probele 350, 352 de riodacit din Cetate
(tabelul 1, 2, fig. 3). La microscopul electronic caolinitul se prezintă sub
formă de lamele hexagonale, subţiri, transparente, cu contur net, avînd
dimensiuni submicronice (pl. II, fig. 5).
Analiza termică evidenţiază endoterme caracteristice illit/montmo-
rillonitului: 115°-120°C, 520°-560°C, 685°-730°C şi uneori 850°-
10100C. La toate probele analizate termic, apare un endoterm în jur de
800°C care poate fi atribuit calcitului (fig. 4), precum şi un endoterm de
diferite mărimi, între 400° şi 500°C, urmat de un slab efect exoterm -
observabil numai la probele cu efect endotrrm dezvoltat - , compatibile
rodocrozifului. Datele difractometrice nu pun în evidenţă două mine-
rale carbonatice distincte în fracţiunea argiloasă, ci prezenţa kutnaho-
ritului.
Curbele gravimetriei termice redate sub forma graficului rozetă
(fig. 4), arată asociaţia mineralelor din probele analizate. In fracţiunea
argiloasă obţinută din riodacitul de la Coş (proba 461), şi din brecia
mixtă de Cetate (proba 347), este prezent illit/montmorillonitul cu puţin
kutnahorit, în riodacitul de Cetate (proba 250 a), illit/montmorillonit cu
mult kutnahorit, iar în riodacitul de Cetate din apropierea breciei (pro-
ba 352), illit/montmorillonit cu puţin kutnahorit şi caolinit, ultimul de-
terminînd creşterea pierderii în greutate între 500° şi 600°C.
Kutnahoritul - CaMn[CO3 ] 2 - a fost evidenţiat prin analiza di-
fractometrică, electronomicroscopică şi termică. El intră în fracţiunea
argiloasă în cantitate variabilă, de 220/o în proba 250 a (riodacit de Ce-
tate), pînă la 1-30/o în unele probe.
Kutnahoritul întîlnit în majoritatea probelor analizate, apare în
cristale romboedrice de 0,5-1,5 µ (pl. III. fig. 6, 7).
Bassanitul - Ca[SO4 ] • 1/2H2 O - a fost identificat într-un număr
redus__ de probe pe baza reflexelor roentgen, iar microscopic s-a pus în
evidenţă în matricea argilizată a unui tufit (proba 14 din complexul vul-
canogen-sedimentar, zona Cîrnicel). La microscop se prezintă în cristale
prismatice (0,005 X 0,02-0,10 X 0,25 mm) cu alungire pozitivă, avînd sec-
ţiunea bazală hexagonală; este uniax pozitiv, cu birefringenţa de 0,02
(pl. IV, fig. 8, 9).
In fracţiunea argiloasă a probelor analizate, s-a mai identificat
roentgenografic şi electronooptic, hidromice, cuarţ, ortoză, adular, gale-
nit, sfalerit şi pirit (tabelul 2).
Pe baza analizelor efectuate se poate stabili apartenenţa celor două
corpuri subvulcanice argilizate (Cîrnic şi Cetate) la zona cu illit/mont-
morillonit, în cadrul căreia este posibilă separarea unor sectoare cu ra-
porturi diferite între componenţii argilitici: illit/montmorillonit, allevar-
dit, caolinit ralloysit. Astfel, în sectoarele de brecie din masivul Cîrnic
este prezent illit/montmorillonitul cu conţinut ridicat de montomorillo-
nit, iar în masivul Cetate se întîlneşte illit/montmorillonitul, în general
cu cantităţi mai mici de montmorillonit; în acest ultim masiv, se poate
7 Transformarea hidrotermală a vulcanilor din masivul Cîrnic 545

delimita un subsector situat în nordul breciei de Cetate, caracterizat prin

prezenţa caolinitului alături de illit/montmorillonit.
In concluzie, vulcanitele riodacitice de la Roşia Montană (masivele
CîrnJC, Cetate) - şi parţial vulcanoclastitele lor - , au suportat în pro-
cesul metalogeniei asociate ciclului II de erupţii (badenian superior)
din Munţii Metaliferi, efectul unei intense afecţiuni autohidrotermale,
manifestată în principal prin argilizare (mineralogic) şi metasomatoză
potasică (geochimic). Principalul mineral argilitic este illit/montmorillo-
nitul, cei doi termeni aflîndu-se într-un raport ce variază în limitele:
92 : 8 şi 46 : 54; subordonat se întîlneşte caolit şi uneori halloysit. Argi-
lizarea inegală a corpurilor riodacitice este mărturia circulaţiei soluţiilor
hidrotermale pe fracturi, prin zone de brecie tectonică şi brecie vulca-
nică (Pipe) - cazul breciei de Cetate -, unde transformarea argilitică
s-a produs în cel mai înalt grad.
Sub aspect economic, riodacitele illit/montmorillonitizate, subordo-
nat caolinizate, constituie o importantă sursă pentru industria produse-
lor refractare (faianţe, diferite tipuri de gresii etc.). Principalele sub-
stanţe âăunătoare, a căror îndepărtare se impune în primul rînd, în
fluxul tehnologic, sînt carbonaţii de Mn, Fe, Ca, sulfurile metalice şi hi-
r;Iroxizii de fier.
Tabelul 3
Gradul de alb
Probe W,0/n
W1"fo
ln stare crudă
I după ardere
la 1 200°C

222 72 61
2 46 45
14 77 50
13 58 54
347 78,5 45
414 61 38,5
364 66 34
461 38 21
368 70 31,5
337 78 60
356 77,5 47
330 62 54
352 75 91
350 59 33
250 a 75 -
Incercările noastre pentru stabilirea gradului de alb (tabelul 3) efec-
tuate3 pe epruve în, stare crudă şi arsă la 1 200°C, timp de 30' şi arată
concordanţa dintre compoziţia mineralogică determinată (minerale argi-
litice) şi prezenţa elementelor cromofore: Mn, Fe, Pb, Zn, în kutnahorit,
pirit, marcasit, eventual limonit, galenit, sfalerit, care reduc simţitor
gradul de alb.
3 Incercările pentru stabilirea gradu.lui de alb s-au executat la C.E.R.O. Cluj-
Napoca.
35 - Anuar „Cri.sia"
546 Maria Cozubas, Lucretia Ghergari, I. Mârza 8

BIBLIOGRAFIE

1. Atanasiu, I. (1953), Cineritele din Neogenul românesc şi vîrsta erupţiilor cores-

punzătoare, An. Corn. Geo!., XXV, 5-15.
2. Borcoş M. Etude genetique des roches eruptives, et des produits hydrothermaux
associes de Roşia Montană (Monts Metalliferes), Carp. Bale. Geo!. Assoc.,
VIII-eme Congr., Beograd, T. II, 39-44.
3. Borcoş M., Mantea, Gh. (1968), Vîrsta formaţiunilor şi a activităţii vulcanice
neogene în bazinul Roşia Montană, St. cerc. geo!., geofiz., geogr., Seria geo!.,
13, 2, 65-80.
4. Ghiţulescu, T. P., Socolescu M. (1941), Etude geologique et miniere des Monts
Metalliferes, An. Inst. Geo!., XXI, 181-463.
5. Ianovici V., Giu5că, D., Ghiţulescu, T. P., Borcoş M., Lupu M., Bleahu M., Savu H.
(1969), Evoluţia geologică a Munţilor Metaliferi, Ed. Acad. R. S. România,
Bucureşti.
6. Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu H.
(1976), Geologia Munţilor Apuseni, Ed. Acad. R. S. România, BucurPşti.
7. Idriceanu, Tr., Erhan V. Iorga N. (1965), Consideraţii cristalogenetice şi geoter-
mometrice asupra cristalelor de cuarţ din riolitul de la Roşia Montari.1 (Munţii
Apuseni), Anal. şt. Univ. ,,AL I. Cuza", Iaşi, II (Şt. nat.), b. Geol-geogr., XI,
1-4.
8. Nemecz E., Varju Gy. (1970), Sârospatakit (hidrotermalis illit/montmorillonit)
Kemiai es szerkezeti sajatsagai, Foldt.-roozl., 100, 11-12.
9. Nemecz, E. (1973), Agyag-asvânyok, Akad. Kiad6, Budapest.
10. Petrulian, N. (1934), Etude chalcographique du gisement aurifere de Roşia Mon-
tană (Transylvanie, Roumanie), An. Inst. geo!. rom., XVI, 1931, 499-538.
11. Sântimbreanu A., Wolmann V. (1974), Aspecte tehnice ale exploatării aurului în
perioada romană la Alburnus Maior (Roşia Montană), Acta Mvs. Apvl.,
Apvlvm, Arheolog.-Ist.-Etnogr., XII, 240-279, Alba-Iulia.
12. Ştefan R. (1964), Date noi privind structura bazinului Roşia Montană, D. S. Inst.
Geo!. XLIX, II. (1961-1962), 213-220.

LA TRANSFORMATION HYDROTHERMALE (PHASE ARGILITIQUE)

DES VULCANITES DES MASSIFS CIRNIC, CETATE, DE ROŞIA MONTANA
(DISTRICT ALBA) ET LEURS PERSPECTIVES DE MISE EN V ALEUR
ECONOMIQUE

Resume
Le travail presente l'etude des argi1ites hydrothermales de Roşia Montană
(distr. Alba), en vue de leur mise en valeur economique.
Les rhyodacites des massifs Cîrnic et Cetate (d'âge badenien superieur), - re-
nommees dans la litterature geologique mondiale rpour Ies exploitations auriferes
du temps des Rornains -, ont ete intensement transformees hydrothermal. Le hydro-
thermalisme se manifeste par adularisation, argilitisation, sericitisation, carbonati-
sation, sulfatisation, silicification, et momme processus geochimique general, an
remarque la metasomatose potassique. L'argilitisation inegale des vulcanites rhyo-
dacitiques, est la preuve de la circulation des solutions hydrothermales dans Ies
fractures, dans c1es zones de breches tectoniques et de breches volcaniques (Pipe-
breche de Cetate). ou la transformation argilitique des feldspaths et de la pâte
microlitique quartzo-feldspathique s'est produite a un tres haut degres.
L'identification des composants argilitiques s'est faite par des analyses diffrac-
tometriques, thermiques, electronomicroscopiques et dans des sections minces (opti-
quement). Le principal mineral argileux est l'illite/montmorillonite, mineral inter-
stratifie â disposition desordonnee des couches de type illite et montmorillonite;
moins apparaissent l'allevardite, le kaolinite et le halloysite.
Finalement an fait des references aux possibilites de mise en valeur economique
des argilites hydrothermales etudiees.
9 Transformarea hidrotermală a vulcanilor din masivul Cîrnic 547

Pl. I. Fig. 1. Cuarţ magmatic, corodat şi traversat de filonaşe cu adular (A),

hidrotermal. Microfotografie, N +, 100 X; riodacit, Cîrnic (proba 334).

Fig. 2. Feldspat plagiclaz argilizat (illit/montmorillonit) şi adularizat (A). Mi-

crofotografie, N +, lO0X; riodacit, Cetate (proba 351).
35•
548 Maria Cozubaş, Lucreţia Ghergari, I. Mârza 10

Fig. 3. Riodacit argilizat (Cîrnic); se observă pseudomorfozarea horn-

blendei (H) cu un agregat microcristalin compus din minerale argi-
loase, cuarţ şi hidroxizi de fier. Microfotografie, N+, IO0X, Cîrnic
(orizontul +958 m).

PI. II. Fig. 4. UliVmontmorillonit şi granule opace de

cuarţ (proba 404, Cetate).
11 Transformarea hidrotermală a vulcanilor din masivul Cîrnic 549

Fig. 5. Illit'lnontmorillonit, caolinit, în asociaţie cu gi•a-

nule de ft>ldspat 'ii cuarţ (proba :352, Cetate).

PI. III. Fig. 6. IlliUmontmorillonit, kutnahorit (K), cuarţ (proba 250,

Ct.•tate).
550 Maria Cozubaş, Lucreţta Ghergari, I. Mârza 12
13 Transformarea hidrotermală a vulcanilor din masivul Cirnic 551

PI. IV. Fig. 8, 9. Agregate lamelare de bassanit (proba 14, complexul

vulcanogen-sedimentar din zona Cîrnicel). Microfotografie, N+, BOX.