Subiecte posibile la disciplina ECONOMIE MONDIALA

1. Definiţi economia mondială

Economia mondială este definită ca fiind suma economiilor naționale(acelea care
participă la diviziunea a internaţională a muncii şi sunt legate de convenţii
internaţionale) și a legăturilor dintre acestea.
Economia mondială este și rezultatul unui proces care a dus la dezvoltarea
schimbului de activități pe baza diviziunii sociale a muncii.

2. Definiţi diviziunea internaţională a muncii

Diviziunea internațională a muncii a apărut după cel de-al doilea război mondial,
odată cu dezvoltarea economiei mondiale și este un ansamblu de specializări în
producție esențial în ceea ce privește schimburile cu străinătatea, având ca efect
crearea unui sistem de interdependențe între economiile naționale, determinând
fluxuri economice internaționale și participarea la circuitul economic mondial.

3. Formele specializării internaţionale (enumerare, exemplificare)

Există 5 forme ale specializării internaționale și anume.
a. specializarea intersectorială (de exemplu, specializarea industrie-
agricultură): în cadrul ei țările lumii au fost împărțite în țări agrare și țări
industriale în funcție de ponderea celor două sectoare de bază în structura
economiei; în cadrul economiei, între cele două sectoare există
interdependențe cel puțin din punctul de vedere al furnizării materiilor
prime;
b. specializarea intrasectorială/interramură (de exemplu, industrie -
industrie sau agricultură-agricultură): acest tip de specializare este un
prim rezultat al revoluției tehnico-științifice și presupune împărțirea
sectoarelor economiei în ramuri de activitate;
c. specializarea intraramură (de exemplu, adâncirea specializării în cadrul
industriei constructoare de mașini): diversificarea gamei de produse a dus
la împărţirea ramurilor în subramuri de activitate;
d. specializarea tehnologică (de exemplu, licenţă-produs finit sau serviciu):
acest tip de specializare se datorează necesității înlocuirii tehnologiilor
depășite (mari consumatoare de resurse: energie și materii prime) cu cele
actuale (mari consumatoare de cunoștințe tehnico-științifice);
e. specializarea organică: presupune specializarea în obţinerea de
subansamble ce urmează a fi încorporate unui produs complex.

4. Caracteristicile principale ale economiilor ţărilor dezvoltate

Există aproximativ 29 de țări dezvoltate. Acestea se evidențiază prin:
PNB/locuitor sau prin indicatorul PIB/locuitor peste 10.000 de dolari/locuitor; în
unele ţări – Japonia, Elveţia – PIB/locuitor este peste 40.000 de dolari)
 nivelul de trai este ridicat (25-30% din veniturile unei familii sunt destinate
satisfacerii nevoilor primare: hrană, îmbrăcăminte, locuinţă) și au la bază
proprietatea privată
Au o durata medie de viaţă de 75 de ani, față de țările slab dezvoltate care au o
durată medie de viață sunt 50 de ani datorita, în primul rând, lipselor financiare
cu care se confruntă majoritatea populației acestor țări.
La baza avansului lor economic stă dezvoltarea intensivă și creșterea
productivității muncii.
Țările dezvoltate sunt importatoare de materii primeși combustibili(o excepție o
face de exemplu, SUA, care se situează pe primele locuri în lume în ceea ce
priveşte producţia de petrol, gaze naturale, cărbune şi numeroase minereuri, ea
consumă peste 25% din consumul mondial de energie) și exportatoare de produse
manufacturate(inclusiv tehnologii).
-Sectorul terţiar realizează peste 50% din PIB şi atrage peste 50% din forţa de
muncă (71% în SUA) - 30-35% din populaţia activă este ocupată în sectorul
industrial - doar 10-15% în agricultură (în SUA şi Germania doar 2-5%).

5. Caracteristicile principale ale economiilor ţărilor mediu dezvoltate

Țările mediu dezvoltate au un PIB pe cap de locuitor între 5000 și 10.000 de
dolari, iar numărul țărilor din această categorie ajunge la aproximativ 25: în
Europa, în SE Asiei (“tigrii asiatici) şi America Latină.
Țările mediu dezvoltate au pornit pe calea dezvoltării industriale, obținând
realizări în acest domediu(de exemplu, industria extractivă şi prelucrătoare
contribuie cu 70% la obţinerea PIB prin tehnologii şi licenţe de fabricaţie
obţinute de la ţările dezvoltate și au dezvoltat o agricultură care satiface nevoile
și cerințele de hrană ale populației și de materii prime ale industriei, dar se
confruntă cu o productivitate scăzută. Producţiile energo-intensive şi cele care
necesită consumuri ridicate de materii prime au o pondere mare.
În unele dintre aceste țări au fost demarate acțiuni de reducere a ratei
analfabetismului(la 18% în Brazilia, 11% în Mexic) și o pregătire mai bună a
forței de muncă, chiar dacă este mai ieftină în antiteză cu a statelor dezvoltate.
Aceste ţări participă intens la schimburile internaţionale, dar sunt sensibile la
conjunctura economică.

6. Caracteristicile principale ale economiilor ţărilor slab dezvoltate

În categoria țărilor dezvoltate se includ marea majoritate a statelor
lumii(reprezintă 75% din populația mondială, adică peste 130 de state).
PIB/locuitor realizat în aceste ţări este sub 5000 de dolari (în ţări ca Niger,
Burundi, Nepal, Burkina Fasso, Uganda sau Mozambic, PIB/locuitor este sub
1000 de dolari).
Sunt ţări cu populaţii numeroase sau cu densitate redusă, cu mare varietate a
condiţiilor climatice, geografice, a tradiţiilor istorice, a dificultăţilor cu care se
confruntă (fiind în majoritate foste colonii).
 Durata medie de viață este sub 50 de ani față de statele dezvoltate în care media
de viață este de 75 de ani, această discrepanță fiind cauzată de veniturile mici pe
cap de locuitor, majoritatea populației țărilor sărace abia reușind să își procure
coșul minim de cumpărături, fiind necesar să acorde întreg venitul unei familii
pentru acesta.
Productivitatea muncii este diferită de la o țară la alta, agricultura are cea mai
mare contribuţie la obţinerea PIB (peste 50%), iar industria doar 9%.
Țările slab dezvoltate se confruntă cu un deficit al nivelului de calificare al forței
de muncă datorită ratei mari a analfabetismului (2/3 din populaţia ţărilor cu
PIB/locuitor sub 1000 de dolari).
Participă la comerţul mondial prin export de produse primare (2/3 din exportul
lor) şi import de produse manufacturate.

7. Avantajul absolut şi avantajul relativ (definiţie, determinare). ???

a. Avantajul absolut/Adam Smith
Avantajul absolut se poate obține obţine numai într-un climat de liberă
concurenţă, în care “activitatea generală a ţării va fi lăsată să-şi găsească
singură modul de întrebuinţare, care să poată aduce cele mai mari avantaje”.
Avantajul absolut = diferenţa dintre costul de producţie naţional (mai mare) şi
preţul de import al unui bun (mai mic).

b. Avantajul relativ/David Ricardo

Avantajul relativ = diferenţă între costul naţional mai mare la mărfurile
pentru care ţara nu se specializează şi costul de producţie minim al mărfii pe
care s-a specializat.

8. Competitivitatea şi avantajul competitiv ???

Competitivitatea reprezintă capacitatea unei ţări de a realiza coordonarea
creşterii economice cu echilibrul extern şi ea stă la baza performanţelor externe
ale ţărilor industrializate, datorită importanţei cheie pe care o are comerţul cu
mărfuri şi servicii.
Avantajul competitiv există doar la nivelul anumitor industrii și firme din cadrul
unei națiuni și are la bază teoria economistului american W. Leontief, construită
pe baza a două mutații structurale în desfășurarea comerțului mondial, și
anume:prima se referă la faptul că cea mai mare parte a comerțului mondial și a
investițiilor externe directe se desfășoară între țările dezvoltate economic și care
sunt dotate aproximativ egal cu factori de producție, iar cea de-a doua mutație
reflectă realitatea faptului că o parte semnificativă a schimburilor comerciale
externe are loc filialele societăților transnaționale.
 9. Etapele de evoluţie a preţurilor pe piaţa internaţională

1900-1950 preturile au fost influentate de cele doua războaie

1950-1970 preturile au prezentat o mai mare stabilitate

1970-1980 preturile au crescut fara precedent

1980-2000 preturile au scazut sau au crescut lent

2000-2008 preturile au scazut din ce in ce mai mult

2008-2011 preturile au crescut pe fondul crizei financiare

2011-2019 preturile resimt inca efectele crizei financiare

2019-prezent preturile au crescut pe fondul situatiei pandemice si conflictului militar

10. . GATT – OMC: funcţii şi principii de bază

Principiile de bază ale Acordului GATT, prevăzute în statutul acestui organism, sunt:

GATT(Acordul General pentru Tarife și comerț) a fost înființat la Geneva în anul

1947(după cel de-al doilea război mondial), fiind un acord multilateral care a avut un
rol fundamental în liberalizarea schimburilor.

Principiile GATT sunt:

Nediscriminarea cuprinde:

 Clauza națiunii celei mai favorizate este un principiu conform căruia orice
stat membru al acestui organism, este obligat, îb virtutea de membru să
acorde tuturor partenilor aceleași avantaje pe care le-a acordat sau le va
acorda oricărui alt membru.
 Tratamentul național al produselor străine- presupune aplicarea unui
tratament identic produselor străine cu cel al produselor de proveniență
națională(trebuie supuse acelorași taxe indirecte).

Reciprocitatea-principiu conform căruia dacă o parte contractantă acordă o

concesie comercială, cealaltă parte trebuie să acorde o concesie echivalentă în
vederea echilibrării avantajelor și dezavantajelor liberalizării comerțului.

Interzicerea restricţiilor comerciale, altele decât taxele vamale a avut influenţă

directă asupra comerţului internaţional. Spre deosebire de restricţiile cantitative
ce limitează importurile la un nivel maxim, taxele vamale prevăzute în tarifele
 vamale reprezintă un mijloc transparent de a împiedica comerţul datorită
informaţiilor despre tarifele vamale practicate care sunt uşor de obţinut, ele fiind
mult mai uşor de negociat decât alte măsuri care sunt mai dificil de identificat şi
cuantificat.

OMC(Organizația Mondială a Comerțului) a înlocuit GATT la 1 ianuarie 1995,

având aceleași obiective ca și GATT, dar a extins termenii de referință.
Funcțiile OMC sunt următoarele:
 Facilitarea implementării, administrării şi funcţionării acordurilor
anexate
 Punerea la dispoziţia membrilor săi a forumului de negocieri necesar
pentru asigurarea valorificării drepturilor şi respectării obligaţiilor care
rezultă pentru aceştia din acordurile anexate, precum şi a unui cadru
pentru negocieri viitoare referitoare la convenirea şi aplicarea de noi
măsuri în scopul dezvoltării relaţiilor comerciale multilaterale
 Administrarea Organului de reglementare a diferendelor administrarea
Mecanismului de examinare a politicilor comerciale naţionale
 Cooperarea cu FMI şi cu Banca Mondială în vederea asigurării unei mai
mari coerenţe a politicilor comerciale globale.

11. Diferenţa dintre OMC şi GATT

Constă în faptul că:
OMC are o sferă de aplicare mult mai mare decât GATT deoarece cuprinde în
sistemul multilateral comercial comerţul cu servicii şi aspecte comerciale ale
măsurilor investiţionale şi ale drepturilor de proprietate intelectuală
OMC creează şi asigură pentru toţi membrii un sistem unitar de drepturi şi
obligaţii; faţă de GATT, în cadrul căruia funcţionau mai multe acorduri
importante (evaluarea în vamă, măsuri antidumping) la care participarea era
facultativă, în cadrul OMC membrii trebuie să accepte toate acordurile
multilaterale
în timp ce GATT a funcţionat ca un acord provizoriu, OMC este creat pe o bază
permanentă OMC prevede pentru membrii săi obligaţia de a-şi racorda
legislaţia naţională la prevederile acordurilor multilaterale administrate de ea (de
exemplu, clauza GATT de anterioritate, care prevedea că anumite prevederi
specificate erau aplicate de către membrii săi numai în măsura în care legislaţia
lor în vigoare în momentul aderării era în acord cu prevederile acestui articol)
având o bază permanentă, activitatea OMC impune implicarea mai intensă a
miniştrilor în activităţile sale, prin desfăşurarea la doi ani a conferinţei
ministeriale.

12. Importanţa şi rolul UNCTAD şi OCDE

 UNCTAD(Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare) a fost
înființată în anul 1964, odată cu prima conferință pentru comerț și dezvoltare de
la Geneva. La sfârșitul aceluiași an UNCTAD a devenit organism permanent al
Adunării Generale a Națiunilor Unite. Are 194 de membrii.
Ca obiective amintim: să fie forumul principal pentru discuţiile asupra politicii
economice, problemelor dezvoltării şi creşterii, între toate statele, atât cele
dezvoltate, cele mai puţin dezvoltate, cât şi cele în tranziţia spre economia de
piaţă; să promoveze comerţul internaţional, în special între ţări aflate în stadii
diferite de dezvoltare; să formuleze şi să implementeze principiile comerţului
internaţional.

OCDE(Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică) a fost înființată

în anul 1961, fiind succesoare a Organizaţiei pentru Cooperare Economică
Europeană, stabilită în 1948 pentru a administra ajutorul american şi canadian
oferit Europei prin Planul Marshall.
Obiectivele OCDE se referă la promovarea bunăstării economice și sociale în
Upoliticilor cu acest scop şi coordonarea lor; stimularea şi armonizarea eforturile
membrilor pentru ajutarea ţărilor mai puţin dezvoltate.
OCDE OCDE nu este un organism de negociere şi nici unul de repartizare a
banilor, ci el conduce studii şi reprezintă forul ce ajută guvernele membre să-şi
formuleze politica.

13. Organizaţiile regionale (enumerare, prezentare una la alegere)-le scriem pe toate?????

Organizațiile regionale sunt:

Uniunea Europeană(UE)
Formarea și consolidarea organizației regionale UE este rezultatul a mai multor
tratate, începând de la declarația ministrului francez de externe Robert Schuman
de la 9 Mai 1950 privind CECO(a intrat în vigoare la 18 aprilie 1951).
Un rol deosebit de important l-a jucat semnarea Tratatului de la Roma(25 Martie
1957) de către 6 state și anume:Germania, Franța, Italia, Belgia, Olanda,
Luxemburg; prin intermediul acestui tratat se urmărea consolidarea unei pieți
unice, lărgirea cadrului de cooperare(de exemplu EURATOM-energia atomică),
constituindu-se astfel CEE( Comitetul Economic Europeam).
Activităţi principale: legislaţia este iniţiată de Comisia Europeană sub forma
unor directive, transformându-le în legi Consiliul de Miniştri şi Parlamentul
European, urmărite şi administrate de Curtea de Justiţie Europeană.
În anul 1972 au aderat Danemarca, Marea Britanie și Danemarca. În anul 1981
Grecia, iar în anul 1986 Spania și Portugalia.
Anul 1986 a constituit din nou evoluție importantă în lărgirea și adâncirea
relațiilor dintre aceste state:Actul privind piața unică.
La noiembrie 1993 a fost semnat tratatul de la Maastricht, considerat Tratatul
Uniunii Europene, care prevedea moneda unică euro, libera circulație a
 bunurilor, serviciiilor, persoanelor și capitalurilor, cetățenia uniunii, Politica
Externă și de securitate Comună(PESC).
În anul 1995 au aderat Austria, Finlanda și Suedia. În anul 1997 a fost semnat
Tratatul de la Amsterdam, în 2003 Tratatul de la Nisa, iar în 2007 Tratatul de la
Lisabona.
În ianuarie 1999 apare moneda euro ca simbol, iar în ianuarie 2002 este lansată
în circulație.
În anul 2004 au aderat mai multe state: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta,
Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Ungaria; în 2007 Bulgaria și
România, iar în 2013 Croația.
Instituțiile UE sunt:
A. Organe de decizie - Consiliul European; Consiliul miniştrilor; Comisia
Uniunii Europene;
B. Organe de control - Parlamentul European; Curtea de Justiţie; Curtea de
Conturi;
C. Organe specializate - Banca Europeană de Investiţii; Organisme tehnice;
D. Organe consultative - Comitetul consultativ CECO; Comitetul economico-
social; Comitetul regiunilor.
În prezent din UE fac parte 27 de state(Brexit -Marea Britanie iese din UE la 31
ianuarie 2020).

14. Trăsături şi tendinţe în comerţul internaţional ??

În ceea ce privește evoluția comerțului exterior, ca urmare a instituționalizării
acestuia, pot fi remarcate unele tendințe principale:
a. reducerea protecţionismului cu caracter tarifar practicat de către statele lumii,
mai ales de către cele dezvoltate, ca urmare a acordurilor convenite în cadrul
GATT, pentru importul de produse industriale, mai accelerat şi într-o proporţie
substanţială încă din anii ‘70, pentru majoritatea produselor agricole abia după
runda Uruguay; OMC este cea care administrează în prezent acordurile semnate
la runda Uruguay şi toate celelalte acorduri încheiate anterior în cadrul GATT;
b. în perioada de criză economică, protecţionismul comercial reapare prin
extinderea şi multiplicarea barierelor netarifare; odată cu escaladarea
protecţionismului netarifar, după anii ‘70, pe plan internaţional sunt făcute
încercări de supraveghere a modului lor de aplicare; astfel, au fost convenite mai
multe coduri de conduită pentru utilizarea unor bariere netarifare, precum:
taxele antidumping şi taxele compensatorii, achiziţiile guvernamentale, licenţele
de import, normele şi standardele tehnice;
c. pe plan internaţional se extind aranjamentele comerciale preferenţiale, ceea ce
are drept efect erodarea aplicării principiului fundamental al GATT, principiul
nediscriminării; acest fenomen de erodare a avut indiscutabil laturi pozitive câtă
vreme el s-a concretizat în încheierea de noi acorduri preferenţiale în favoarea
ţărilor mai puţin dezvoltate (cele două mari sisteme de preferinţe multilaterale
 convenite în cadrul UNCTAD, acordurile preferenţiale ale CEE în favoarea mai
multor ţări foste colonii ale ţărilor membre, etc.).
Comerţul mondial este în prezent dominat de trei mari blocuri regionale:
Europa, America de Nord şi Asia-Pacific. Procesul de instituţionalizare
economică nu se rezumă la crearea de uniuni vamale sau zone de liber schimb, ci
urmăresc un dublu obiectiv: integrarea completă a pieţelor regionale care să
asigure o liberă circulaţie a mărfurilor şi factorilor de producţie şi convergenţa
politicilor monetare, fiscale, industriale, agricole, sociale, etc. a naţiunilor
membre. În Europa, acest proces este cel mai avansat din ambele puncte de
vedere.

15. 15. Liber schimb sau protecţionism????

Protectionismul reprezintă ansamblul de masuri de origine etatista care isi propun

limitarea, interzicerea, controlul sau influentarea fluxurilor comerciale
internationale. Este rezultatul unei capacități de constrangere publică ce interferează
cu procesul de schimb fondat pe libertatea de optiune a celor directe implicate în
tranzacție. Astfel, protectionismul promoveaza discriminarea in ce priveste
schimburile realizate intre rezidentii unei tari si tranzactiile realizate de aceasta cu
rezidentii unei alte tari. Practic, se poate afirma ca protectionismul este echivalent cu
un „nationalism reglementar”.

In plina perioada de triumf a doctrinei liberalismului economic clasic, in prima

jumatate a secolului al XIX-lea, a aparut si s-a dezvoltat in Germania o paradigma de
gandire diametral opusa, cel putin la prima vedere: protectionismul. Acesta se
revendica de la o filosofie total diferita de cea utilitarista, pe care se fundamenteaza
liberalismul clasic.

Protectionismul poate fi definit ca fiind politica economica a unui stat, care urmareste
protejarea temporara, partiala sau totala a industriei si a agriculturii indigene prin
aplicarea unui regim vamal cu tarife ridicate la marfurile de import, prin restrictii
valutare etc.

Liberalismul economic se revendica de la filosofia utilitarista si isi concepe modelul in jurul

individului separat si a intereselor acestuia.  Interesele individului si societatii coincid, statul
nu trebuie sa intervina in Liberalismul economic este doctrina economica ce proclama libera
concurenta de piata, neinterventia statului in economie si are ca principiu fundamental
proprietatea individuala.
 16. . Trăsăturile sistemului monetar de la Bretton Woods

Sistemul monetar internațional constituie totalitatea regulilor și principiilor care

reglementează relațiile monetare internaționale.

Fundamentele sistemului monetar internațional au fost create în anul 1944 prin

Conferința de la Bretton-Woods, în cadrul căreia au participat 44 de state.

Trăsăturile sistemului monetar impus la Bretton-Woods erau:

dolarul american devine mijlocul internaţional principal de plată: dolarul american,
fiind moneda cu cea mai mare acoperire în aur datorită rezervelor mari de aur deţinute
de SUA, îndeplinea aceleaşi funcţii ca şi aurul: mijloc de rezervă, mijloc de plată în
tranzacţiile internaţionale şi mijloc de intervenţie a băncilor în procesul monetar;
monedele naţionale ale statelor participante la acorduri putea fi preschimbate în dolari
sau în alte monede naţionale, la un curs fix şi garantat (convertibilitatea monetară);
astfel a fost instaurat etalonul aurdevize sau sistemul “gold exchange standard”;

curs de schimb fix: fiecare ţară semnatară a acordului era obligată să-şi definească
valoarea paritară a monedei în aur sau în dolari; în raport cu paritatea oficială, cursul
de schimb al unei monede naţionale putea să oscileze cu +/- 1%; dacă această limită era
depăşită statele în cauză trebuia să intervină prin vânzarea sau cumpărarea, după caz
de dolari; modificarea valorii paritare era admisă numai în cazul unor dezechilibre
fundamentale în economia naţională, dezechilibre care în accepţiune oficială puteau
rezulta din diferenţe mari de productivitate a muncii sau din creşterea preţurilor;

necesitatea creării unui fond supranaţional care să gestioneze sistemul monetar

internaţional - Fondul Monetar Internaţional (FMI): scopul principal al FMI a fost de-a
ajuta statele membre în a-şi menţine fixe cursurile de schimb; el sprijină ţările care se
confruntă cu dificultăţi economice pentru asigurarea echilibrului balanţei de plăţi.

17. Trăsăturile sistemului monetar actual

a. Diversitatea mijloacelor de plată: mijloacele cele mai utilizate de plată sunt
valutele principalelor țări industrializate:dolarul american, yenul japonez,
marca germană, lira sterlină, francul francez și, mau nou, euro.
b. Trecerea la cursuri flotante
c. Accentuarea riscului valutar:riscul valutar ține de fluctuațiile monetare
internaționale, dar și de riscul privitor la dobânzi
d. Modificarea ponderii principalelor valute în operațiile comerciale
internaționale: în anii’70 a avut loc reducerea treptată a dolarului american
în tranzacţiile internaţionale, concomitent cu creşterea yenului japonez şi a
mărcii germane, care s-au substituit lirei sterline. Intrarea în funcţiune a
monedei EURO în anul 2002 a influențat poziţia dolarului (în acel moment
 deținea peste 40% din volumul tranzacţiilor internaţionale) pe piața
financiară internațională determinând o serie de schimbări și reacții.

18. Instituţiile financiare internaţionale (rol, obiective, scop, importanţă).????

VORBIM DESPRE TOATE???
Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) a fost înfiinţată în
anul 1944 prin acordul celor 44 de ţări participante la Conferinţa de la Bretton-
Woods. În prezent are 178 de membri, printre care şi România, care sunt în
acelaşi timp şi membri FMI.
BIRD acordă împrumuturi directe guvernelor sau cu garantare guvernamentală
pe termen scurt sau lung (până la 20 de ani) cu perioade de graţie de 5 ani pentru
realizarea unor programe de investiţii şi pentru susţinerea programelor de
dezvoltare; participă la programele de cofinanţare alături de alte instituţii de
finanţare internaţionale, garantează 6 creditele obţinute de statele membre de pe
piaţa financiară internaţională, oferă asistenţă economică membrilor săi.
Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID) a fost înfiinţată în anul 1960 cu
scopul sprijinirii ţărilor slab dezvoltate şi a statelor care se confruntă cu datorii
externe foarte mari(pe perioade de 30-50 de ani cu 10 ani perioadă de graţie şi cu
rate ale dobânzii foarte reduse).
Corporaţia Financiară Internaţională (CFI) a fost constituită în anul 1956 cu
scopul de a încuraja dezvoltarea economică a sectorului privat din ţările
membre.
Banca Europeană pentru Investiţii a fost creată în anul 1957 şi are drept scop
acordarea de împrumuturi şi garanţii pentru punerea în valoare a regiunilor mai
puţin dezvoltate din cadrul Comunităţii Economice Europene.
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a fost creată în anul
1990 şi are ca scop reconstrucţia economică a ţărilor din Europa centrală şi de est
care respectă principiile economiei de piaţă şi ale democraţiei pluraliste.
Banca Mondială este un sistem bancar format din: BIRD, CFI, AID ŞI Asociaţia
de Garantare Multilaterală a Investiţiilor. Obiectivul principal este de a sprijini
ţările slab dezvoltate pentru creştere standardului lor de viaţă prin utilizarea
resurselor financiare provenind din ţările dezvoltate. Banca Mondială are
dreptul de a acorda ajutor financiar pentru reducerea datoriei externe, cu
condiţia ca prin aceasta să se disponibilizeze resurse pentru investiţii directe şi
pentru dezvoltare (România este membră a Băncii Mondiale din anul 1973)
Fondul Monetar Internaţional (FMI) a fost înfiinţat prin Conferinţa de la
Bretton-Woods din anul 1944 şi a început să funcţioneze efectiv din anul 1947.
FMI face parte din categoria instituţiilor specializate din cadrul ONU, dar este
autonom, independent în raporturile sale cu acesta şi alte organizaţii
internaţionale. el dispune de personalitate juridică, atât faţă de statele membre,
cât şi faţă de nemembri.
 FMI este o instituţie interguvernamentală cu vocaţie universală, expresie a
dezvoltării cooperării economice pe plan universal având ca obiective:
 facilitarea desfăşurării echilibrate a schimburilor internaţionale, care să
contribuie la folosirea eficientă a resurselor ţărilor membre;
 promovarea cooperării monetare, prin intermediul unor instituţii
monetare specializate care să facă posibile consultări permanente între
statele membre;
 evitarea manipulării cursurilor valutare în scopuri neloaiale;
 eliminarea restricţiilor valutare care frânează dezvoltarea comerţului
internaţional.

19. Valuta şi devizele (definiţii, tipuri, diferenţă)

Valuta reprezintă moneda națională a unei țări utilizată ca instrument de rezervă
și pentru plăți internaționale.
Există 3 tipuri de valute:
a. Valute convertibile-reprezintă înșușirea legală a unei monede de a putea fi
preschimbată cu o altă monedă în procesul de vânzare-cumpărare pe piața
internațională.
b. Valute neconvertibil- monede care pot fi utilizate ca mijloc de plată doar în
interiorul granițelor țării emitente.
c. Valute transferabile, sunt monede ideale, apar doar ca bani în cont și
îndeplinesc funcțiile de etalon al prețurilor, mijloc de plată și mijloc de
rezervă.
d. Valute liber utilizabile sunt acele monede naționale care sunt cel mai larg
folosite pentru plăți în tranzacțiile pe piațele valutare internaționale:dolarul
american, yenul japonez, lira sterlină, marca germană, euro.

20. Investiţiile străine directe şi investiţiile de portofoliu (definiţii, diferenţă,

exemplificare)
Investiţia reprezintă orice utilizare a unui activ în calitate de capital, în scopul obţinerii
de profit.
Investițiile străine directe(ISD)- sunt acele investiții care încorporează în structură
elemente de extraneitate și presupun existența a cel puțin doi agenți
economici:emițător și receptor. Investiţia străină directă (ISD) care presupune
transferarea către emitent a posibilităţii de control şi de decizie asupra activităţii
receptorului.
Cel mai mare emițător de ISD este Uniunea Europeană, iar cel mai mare
receptor de ISD sunt Statele Unite ale Americii.
Exemple de ISD:achiziționarea de acțiuni/obligațiuni în străinătate, înființarea
de filiale în străinătate, acordarea de credit financiar unui agent economic străin,
 achiziționarea sau fuzionarea cu o firmă străină, participarea cu capital
investional la construirea de societăți mixte etc.

Investițiile de portofoliu- se referă la plasamente financiare(acțiuni/obligațiuni)

achiziționate în scop speculativ, fiind deținute perioade scurte de timp(cumpăr-
vând), pentru obținerea unui câștig rezultat din diferența dintre prețul de
vânzare și cel de cumpărare.???
Exemple: acțiuni, obligațiuni, valori mobiliare specifice pietei de capital etc

Diferențe:  O ISD permite investitorului să fie complet implicat în gestionarea

activităților de afaceri față de o investiție de portofoliu, care oferă un control
mult mai mic și este ideal pentru investitorii care caută o cale, să-și diversifice
investițiile ca mijloc de reducere a riscurilor, fără a trebui să înțeleagă cum
funcționează fiecare afacere. În plus, investițiile ISD sunt de obicei realizate de
mari corporații, guverne și ONG-uri mari, în timp ce investițiile de portofoliu
sunt realizate de fonduri speculative, fonduri mutuale și alți investitori
individuali.

21. Dificultăţi în măsurarea ISD

Se referă la :
a. ISD sunt înregistrate în balanțele de plăți externe ale fiecărei țări în moneda
națională.
b. Suma ISD ieșită ar trebui să fie egală cu suma isd intrată.
c. Stocurile de isd sunt o mărime mult mai stabilă decât fluxurile anuale ale
investițiilor. cu toate acestea, statisticile oferă informaţii despre fluxurile ISD
şi mai puţin analizează stocurile ISD şi evoluţia lor
d. De cele mai multe ori ISD sunt subevaluate statistic deoarece nu se
contabilizează investiţiile societăţilor transnaţionale în ţările lor de origine.

22. Caracteristicile ISD

concentrarea ISD în ţările dezvoltate: 97% provin din ţări dezvoltate, iar 70% se
orientează în ţările dezvoltate
· SUA este cel mai mare receptor de ISD (de la poziţia sa de sursă principală de
ISD în perioada postbelică), în timp ce Japonia şi ţările UE – mai ales Germania
– sunt principalii investitori
· creşterea ponderii ISD a noilor ţări industrializate (Brazilia, Coreea, Mexic, SE
Asiei ) de la 13 % în 1914 la 34% în anul 2004 spre ţările din Europa de est şi
centrală (fără Rusia) se orientează anual (din 1990) cca. 10 mld. dolari (0,5 din
totalul mondial) din care 50% spre Ungaria si Polonia
ISD se orientează prioritar spre sectorul terţiar (secolul XXI este numit “secolul
serviciilor”) creşterea ISD
schimbări în direcţionarea fluxurilor de ISD.

23. Efectul ISD (asupra transferului de resurse, locurilor de muncă, balanţei de plăţi)
 Transferul de resurse
ISD au o contribuție pozitivă pentru economia țării gazdă prin oferta de capital,
tehnologie, resurse manageriale, resurse care lipsesc sau sunt insuficiente în
economia ţării gazdă. ISD, ca o sursă directă de capital străin, ajută la acoperirea
nevoilor de capital determinate de proiecte importante, facilitează accesul la
valuta necesară pentru achiziţiile de echipament şi tehnologii. ISD reprezintă una
din cele mai favorabile modalităţi de acces la tehnologii moderne pentru ţările
mai puţin dezvoltate, tehnologii atât de necesare pentru echiparea
întreprinderilor şi implicit pentru competitivitatea produselor acestor economii.
Efectul ISD asupra locurilor de muncă.
În acest caz vorbim de efecte directe și indirecte asupra economiei țării gazdă.
Efectele directe apar atunci cân societatea angajează direct un număr de cetăţeni
din ţara gazdă, iar efectele indirecte apar atunci când locurile de muncă sunt
create ca urmare a investiţiei prin stimularea unor noi posibilităţi de creare de
noi locuri de muncă. Societăţile multinaţionale pot contribui la crearea de noi
locuri de muncă prin stimularea concurenţei pe plan local cu alte societăţi
multinaţionale sau firme locale

Asupra balanței de plăți

- atunci când o societate multinaţională constituie o filială în străinătate, contul
de capital al ţării gazdă înregistrează intrări de capital, în timp ce contul de
capital al ţării sursă va înregistra în debit ieşiri de capital; câştigurile companiei
mamă se vor înregistra în debitul contului de capital al ţării gazdă deoarece
reprezintă ieşiri de capital;
- deoarece ISD este un substitut pentru importul de bunuri şi servicii. Efectul
poate fi îmbunătăţirea contului curent al ţării gazdă; de exemplu, cele mai multe
dintre ISD ale companiilor de automobile japoneze în SUA şi Marea Britanie pot
fi considerate ca un substitut al importului din Japonia; astfel, contul curent al
balanţei de plăţi a SUA a fost îmbunătăţit pentru că multe companii japoneze
aprovizionează piaţa SUA cu producţie fabricată în SUA în loc de producţie din
Japonia;
- atunci când societatea multinaţională foloseşte filiala străină pentru exportul de
bunuri şi servicii către o altă ţară; de exemplu, unul dintre avantajele făcute de
Nissan în Marea Britanie a fost faptul că Nissan a exportat până la 80% din
automobilele asamblate, ceea ce a avut un impact favorabil pentru contul curent
al balanţei de plăţi engleze.

24. Evoluţia investiţiilor străine în România

Rominia a permis ISD-urile numai din 1990, odată cu căderea regimului
comunist, dar și înainte de 1948 când are loc naționalizarea.
Regimul investiţiilor directe este stabilit de: - OUG nr. 92/1997 privind
stimularea investiţiilor directe; - Legea nr. 332/2001, privind promovarea
investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie; - noua lege... OG 85/
 2008: - clarificarea ajutoarelor de stat - măsuri diferenţiate de stimulare a
investiţiilor - eliminarea stimulentelor fiscale
Drepturi şi obligaţii ale investitorilor străini, precum şi garanţiile şi facilităţile
pentru aceştia:
posibilitatea efectuării investiţiei în orice domeniu
libertatea formelor juridice şi modalităţilor de efectuare a investiţiilor
tratament egal pentru investitorii romăni şi străini, rezidenţi şi nerezidenţi
protecţia investitorilor împotriva naţionalizării, exproprierii sau a altor măsuri
cu efect echivalent.
dreptul de a transfera în străinătate, fără nici un fel de restricţii, după plata
taxelor şi impozitelor prevăzute de lege, veniturile obţinute din activitatea
desfăşurată
dreptul de a dobândi orice drepturi reale asupra bunurilor mobile şi imobile, etc.

La întrebarea:De ce România este un mediu proprice ISD? Avem ca răspuns

motivator forța de muncă ieftină și mediul geografic(poziționarea geografică). Ca
provocări amintim: deficitul de muncitori calificaţi, sectorul public
suprasolicitat, actuala birocraţie în formalităţile de înfiinţare, preţurile ridicate
ale terenurilor, infrastructura deficitară.
Sectoarele de activitate în care putem investi:piața imobiliară, comerț, IT,
Microsoft, , investiții în pensii private, industrie și componente auto.
nivelul maxim al ISD a fost atins în anul 2008 - 13,9 mld. dolari; r
reducerea cu peste 65% a ISD în România din anul 2009
- confirmă existenţa unui decalaj la nivelul ciclurilor economice între ţările dezvoltate
şi cele în tranziţie din Europa;
în anul 2010, nivelul ISD a atins abia 3,57 mld. dolari, mai puţin de 1/3 faţă de
nivelul înregistrat în 2008;
dupa 2012 statul a încercat să contracareze evoluţiile negative şi să relanseze
investiţiile în România:
- au fost acordate ajutoare de stat de 214,5 mil. euro, care au finantat 10 proiecte de
investitii in valoare de 711,7 milione de euro.

25. Societăţile transnaţionale (definiţie, rol, caracteristici, perspective, direcţii de

acţiune)
DEF:Societatea transnațională este acea societate care își are sediul într-o țară
determinată, dar care își exercită activitatea în exterior(în țări-gazdă) prin
intermediul filialelor și al sucursalelor pe care le controlează, bazate pe o strategie
elaborată la scară mondială.

Rol:
Prin intermediul societăților transnaționale are loc un transfer de resurse între
națiuni.
Agent cultural pentru că ST aduce modificări în ceea ce privește strategiile și
metodele de management, având efect asupra întregii societăți a țării gazdă.
 Caracteristici:
Cifra de afaceri a celor mai mari ST depășește pib din țările dezvoltate, dar de
dimensiuni mici.
Puterea economică pe ansamblul ST depăşeşte puterea fiecăreia dintre statele
lumii (cu excepţia SUA).

Perspective:
entitate de afaceri (o companie angajată în afaceri care se extind în două sau mai
multe ţări): prin exercitarea controlului din partea firmei din ţara de origine
asupra activităţii filialelor şi prin obţinerea de profit
rolul socio-economic al ST: de a utiliza resursele pentru a servi nevoilor societăţii

Direcții de acțiune ale societăților gazdă

Restrângerea libertăţii de acţiune a ST pe teritoriul lor prin introducerea unor
reglementări privind supravegherea şi controlul ISD întărirea capacităţii
concurenţiale a companiilor naţionale prin subvenţionarea acestora.

26. Acţiunea societăţilor transnaţionale pe piaţa internaţională şi impactul asupra

economiei mondiale

cercetarea pieţelor internaţionale - identificarea de noi pieţe, în funcţie de specificul

întreprinderii, şi înţelegerea mediului şi a comportamentului de cumpărare şi consum

stabilirea unei politici de selectare şi de pătrundere pe piaţa internaţională – prin

parteneriate, prin investiţii directe, sau în scopuri comerciale, industriale, financiare sau
combinate adoptarea unei politici coerente

satisfacerea în condiţii optime nevoile/ preferinţele consumatorilor străini în condiţii

optime maximizarea eficienţei economice

alocarea optimă a resurselor în raport de specificul pieţei în privinţa produselor,

preţurilor, distribuţiei şi promovării.

Impactul asupra economiei mondiale:

două treimi din comerţul mondial se derulează prin intermediul primelor 500 de ST;

40% din comerţul mondial pe care îl controlează ST reprezintă, de fapt, comerţ intra-
firmă, adică la preţuri şi în condiţii care sunt dictate de interesele particulare ale
corporaţiilor şi nu de principiile de funcţionare ale pieţei libere;

veniturile realizate de primele 200 de ST din lume depăşesc 30% din PIB-ul mondial;

ST deţin 90% din licenţele tehnologice la scară mondială;

 primele 10 ST din lume au venituri mai mari decât cele mai puţin dezvoltate 100 de ţări,
luate la un loc;

veniturile cumulate ale General Motors şi Ford depăşesc PIB-ul agregat al tuturor
ţărilor din Africa subsahariană;

veniturile primelor 6 corporaţii japoneze egalează PIB-ul cumulat al Americii Latine

27. Obiectivele societăţilor transnaţionale

Obiective de eficienţă şi performanţă:
- sporirea ratei profitului
- diversificarea produselor
- fidelizarea clienţilor
- crearea şi îmbunătăţirea imaginii mărcilor
- obţinerea unor economii de scară şi a unor avantaje de cost superioare celor
obtenabile pe piaţa internă
- valorificarea unor avantaje competitive
- identificarea de noi modalităţi, mai avantajoase, de pătrundere şi integrare pe
pieţele externe
- extinderea ciclului de viaţă al produselor.

Obiective de poziţie:
- menţinerea sau creşterea cotei de piaţă deţinute
- depăşirea unor concurenţi
- obţinerea poziţiei de lider.

Obiective de volum:
- creşterea cifrei de afaceri,
- creşterea nominală a profitului
- mărirea volumului exporturilor
- diversificarea pieţelor
- lărgirea bazei de clienţi internaţionali.

Obiective de natură socială şi ecologică:

- crearea imaginii de buni cetăţeni
- realizarea de produse ecologice
- corectitudinea operaţiunilor firmei, precum şi o contribuţie a firmei la
menţinerea sau chiar la creşterea bunăstării societăţii

28. Caracteristicile principale ale uniunii economice şi monetare ????

În decembrie 1991 se finalizează la Maastricht acordul pentru crearea uniunii
economice, monetare şi politice, acord care a intrat în vigoare la 1 noiembrie
1993.
 Tratatul de la Maastricht, numit și Tratatul UE, introduce o separaţie netă între
politica economică şi cea monetară.
Acest tratat prevedea:introducerea monedei unice euro(adoptată în ianuarie
1999, introdusă în circulație la 1 ianuarie 2002), drepturi civice
europene(cetățenie europeană), instituirea unei politici externe şi de securitate
comune etc.
Tratatul analizează două aspecte: Uniunea Economică şi Monetară şi Uniunea
Politică.

29. Criteriile de convergenţă de la Maastricht

Criteriile de convergență au fost stabilite în cadrul Tratatului de la
Maastricht(intrat în vigoare la data de 1 noiembrie 1993).
a. Criteriile de convergență nominală sunt:
Stabilitatea preţurilor: inflaţia din aceste ţări nu trebuie să fie mai mare de
1,5% faţă de media celor mai performante trei stare în materie de inflaţie
Finanţe publice: deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB, iar datoria
publică 60% din PIB
Ratele de schimb să nu depăşească marjele normale prevăzute în cadrul
Sistemului Monetar European (+/- 2,25%)
Rata dobânzii să nu fie mai mare de 2% faţă de media pe termen lung a celor
mai ieftine trei state în privinţa banilor împrumutaţi.
b. Criteriile de convergență reală se referă la standardul de viață sau PIB real
pe cap de locuitor al populației unei țări.

S-a stabilit faptul că dacă până în anul 1996 aceste criterii nu vor fi
îndeplinite de cel puţin 7 state membre, trecerea la adoptarea monedei unice
va fi amânată până la 1 ianuarie 1999, lucru care s-a şi întâmplat.

30. Ce este globalizarea? Argumente pro şi contra.

DEF:Globalizarea este un proces obiectiv și inevitabil, un fenomen de integrare
la scară mondială, putând fi o şansă pentru eliminarea marilor discrepanţe care
separă lumea de azi şi care fac ca de marile progrese ale civilizaţiei secolului XX
să beneficieze doar o minoritate privilegiată din ţările bogate, în timp ce o mare
parte a populaţiei globului se zbate în sărăcie şi înapoiere.

Argumente pro:
 oportunitatea unor pieţe mai largi posibilitatea producerii şi
comercializării unei game mai mari de bunuri (dincolo de cererea internă,
mai îngustă)
 şanse sporite pentru atragerea de capitaluri şi pentru “intrarea” în
“jocul” schimburilor de tehnologii de vârf
 produsul global brut a crescut de aproape 18 ori, în termeni relativi
omenirea fiind deci, de peste 4 ori mai bogată decât la începutul secolului.
Argumente contra:
 accentuarea conflictelor sociale, etnice sau religioase prin
amplificarea influenţei integrismelor şi fanatismelor
 efectele negative ale civilizaţiei actuale asupra resurselor naturale
şi a factorilor de mediu dereglări climatice
 discrepanţe sociale - cele mai grave preocupări la început de secol
XXI pentru stabilitatea internaţională şi pentru dezvoltarea
durabilă a societăţii umane: creştere de 4 ori a populaţiei planetei
pe parcursul acestui secol peste 850 de milioane de oameni sunt
subnutriţi
 aproape 2 miliarde nu au acces la surse sigure de apă potabilă şi la
electricitate peste 1,6 miliarde sunt analfabeţi.
 225 de familii dispun de o avere însumată mai mare decât venitul
anual al celei mai sărace jumătăţi a populaţiei globului
 cele mai bogate trei familii au o avere mai mare decât veniturile
anuale ale celor mai sărace 48 de ţări.