LICEUL TEORETIC CONSTANTIN NOICA

CLASA A XI-A A
STUDIUL DE CAZ NR.5
STOICA SEBASTIAN
VICTOR VATAMANIUC

România între Orient și Occident

CUPRINS:
1) Din punct de vedere geografic
2) Din punct de vedere filozofic
3) Din punct de vedere extern

1) GEOGRAFIC:
◊ situată geografic într-o zonă de frontieră, între Europa Răsăriteană, Balcani si Europa
Centrală, România de azi este rezultatul unor influențe venite, de-a lungul istoriei,
dinspre toate cele trei arii de civilizație;
◊ o discuţie despre felul în care România se defineşte prin raportare la Occident sau la
Orient poate fi interesantă în perspectiva integrării României în Uniunea Europeană.
Mai ales, în condiţiile în care unele sondaje de opinie contrazic voinţa politică şi
converg spre ideea că ne îndreptăm într-o „direcţie greşită”;

◊ alegerea de azi a României de a se alătura Europei occidentale nu înseamnă negarea

influenţelor orientale, ci ar trebui să presupună un exerciţiu de reflecţie de tip
maiorescian: în ce măsură formele instituţionale europene şi, implicit, valorile
occidentale pot fi asimilate la noi sau pot schimba mentalităţile balcanice şi orientale
ale românilor.

2) FILOZOFIC:
◊ încă de la primele manifestări ale culturii române, la cronicari, tema condiţiei noastre
istorice şi culturale de graniţă este prezentă. Dorința de a şti „cine suntem” intră într-o
nouă etapă din momentul istoric al Unirii Principatelor şi al constituirii naţiunii
române modern;

◊ în filozofia culturii, Orientul semnifică zona de est a Europei care cuprinde țările foste
componente ale Imperiului Roman de Răsărit, iar la polul opus se situează Occidentul,
alcătuit din statele Europei Occidentale, care alcătuiau cândva Imperiul Roman de
Apus;

◊ esența Orientului este socotită zona Peninsulei Balcanice, având la granițe Romania,
despre care s-a generalizat sintagma “o insulă latină într-o mare slavă”. Situarea țării
noastre între Orient și Occident definește principalele caracteristici care
particularizează cultura română, individualizează mentalitatea poporului și determină
specificul national;
 ◊ diversitatea perspectivelor privind așezarea României între două culturi și civilizații a
stârnit polemici aprinse de-a lungul timpului și a produs studii despre confruntarea
între modernism și tradiționalism, despre conștiința națională și a constituit
dintotdeauna un proces accelerat de a prelua “ideile, formele și modelele sale” și, ca
urmare, “Occidentalizarea nu poate fi concepută decât ca un incitat ferment stimulent,
termen riguros de confruntare pentru totalitatea virtuților noastre spirituale.” - (Adrian
Mariano);

◊ istoricul literar Pompiliu Eliade (1869-1914) exprimă un punct de vedere inedit, acela că
literatura franceză a creat o nouă literatura română, “complet diferită de cronicari și de
scrierile religioase ale secolului al XVII-lea”, urmând să existe “două literaturi inspirate
de două tipuri cu totul distincte”;

◊ sociologul, psihologul și eseistul Mihai Ralea (1896-1964) analizează psihologia

orientală și cea occidentală, precum și specificul acestora intitulată sugestiv
“Fenomenul românesc” (1927). El discuta psihicul etnic și analizează factorii care
determină formarea mentalității unei națiuni: condițiile de trai, așezarea geografica,
mediul economic și politic, condițiile climatice, caracterizând specificul nostru național
și concepția colectivă a românilor. Ralea desprinde doua tipuri de locuitori în Europa:
occidentalul și orientalul, care se diferențiază prin modul de a gândi, prin atitudine și
reacțiile diferite și care se conduc după legi ancestrale adesea contrastate. Astfel,
psihologul defineste civilizația occidentală prin sintagma “aptitudini creatoare”, ceea ce
ar însemna că englezul, francezul, germanul sau italianul se afla deasupra mediului pe
care îl domină prin stapânirea de sine, siguranță, curaj și răbdare.

◊ influența occidentală s-a concretizat în literatura română prin operele lui Camil
Petrescu – ’’Ultima noapte de dragoste, întăia noapte de război”, care a preluat viziunea
lui Marcel Proust privind concepția temporală (timpul obiectiv și timpul psihologic) și
procedeul memoriei involuntare, iar în perioada interbelică, occidentalismul s-a distins
puternic în lirica lui Arghezi – ’’Cărticica de seară”, Blaga – ’’ Poemele luminii”, Barbu-
’’După melci”, însa valoarea inestimabila a operelor deriva din pastrărea specificului
național;

◊ influențele orientale în mentalitatea românilor, și implicit în cultura lor, au fost foarte

puternice și au lăsat urme de neșters. Modul de gândire retrograd, amplificat de
instabilitatea politică a epocii fanariote, iar în istoria recentă de ideologia totalitară a
comunismului, a suferit prefaceri culturale valoroase în fondul nostru spiritual cu
înclinații balcanice, un argument viguros și de necontestat fiind mari scriitori precum :
Anton Pann – “Povestea vorbii”, I.L.Caragiale- “Kir Ianulea”, Mateiu Caragiale- “Craii
de Curte Veche” si Ion barbu- ciclul de poezii “Isarlak”.

3) EXTERN:
◊ orientul este văzut din vest ca o zonă sălbatică, neexplorată, misterioasă, iar România, fiind
chiar la mijloc, prezintă siguranța occidentului și misterul orientului
◊ „M-a încercat senzația ca părăsesem Occidentul spre a urca în Orient; Occidentul cel mai
autentic, cu splendidele poduri peste Dunăre, care aici are cea mai nobilă lărgime și
adâncime, ne purta către tradițiile dominației turcești” (Bram Stoker- „Dracula”)