RĂZBOIUL DIN UCRAINA

sau
“operațiunea militară specială în Ucraina”?
- la 30 de zile de la declanșarea conflictului -

Gl.mr. (ret.) Corneliu PIVARIU

La 24 februarie 2022, în jurul orei 05.00 dimineața, la ordinul președintelui rus
Vladimir Putin, armata rusă a declanșat un război neprovocat împotriva
Ucrainei.
Nu este posibil în nici un caz să cădem în capcana propagandistică a
Kremlinului și să acceptăm ocolirea termenului de război pentru această
agresiune, folosind exprimarea Moscovei.
Re-invazia declanșată de Rusia, terestru, aerian și maritim, este cel mai mare
atac al unui stat împotriva altui stat în Europa de după cel de-al Doilea Război
Mondial. Nu trebuie uitată invazia din 2014, de aceea am folosit termenul de
re-invazie, pe care de altfel îl mai putem regăsi în media internațională.
De la dimensiunea militară, conflictul a început imediat să se manifeste și în
domeniile economic, diplomatic, mediatic, social, în țările direct implicate, dar
cu reverberații în aproape toate țările lumii.
În prezenta analiză vom avea cu preponderență în atenție aspectele de ordin
militar, fără a neglija aspecte esențiale din alte domenii.
1. De ce a atacat Rusia Ucraina?
De la discursul președintelui Putin la Conferința de Securitate de la Munchen
din 2007 era destul de evident că Rusia nu va putea accepta evoluțiile
geopolitice care avuseseră loc de la căderea Zidului Berlinului în 1989 și va
căuta să-și refacă zona de influență pierdută, mai ales în Europa. A urmat
conflictul din Georgia, în august 2008, cu reacții destul de slabe din partea
democrațiilor occidentale, ceea ce a încurajat Moscova să anexeze Crimeea în
2014 și să ocupe parțial regiuni în estul Ucrainei, declarate apoi republicile
separatiste Donețk și Luhansk. Și de această dată comunitatea internațională a
reacționat cu insuficientă fermitate, cu sancțiuni superficiale, față de această
agresiune.
Încurajat de această atitudine și cel mai probabil cu o înțelegere greșită a
consecințelor declanșării războiului împotriva Ucrainei, dar și a situației interne
din această țară, este posibil ca Putin să fi crezut că va putea repeta la nivelul

1
întregii Ucraine situația din Crimeea și va putea instaura un regim marionetă
pro-moscovit în câteva zile de la declanșarea ofensivei.
Putin a decis să atace Ucraina văzând și demersurile efective ale Kievului
pentru integrarea în UE și NATO, prevăzute de altfel în constituția ucraineană
din 2019.

2. Desfășurarea conflictului.
Însă, după prima zi de război, forțele terestre ale Rusiei au ratat momentul
inițial al ofensivei, suferind lipsă de combustibil (surse insuficient confirmate
vorbesc despre faptul că militari ruși ar fi vândut carburant pentru băutură),
muniție și chiar în aprovizionarea cu alimente. De asemenea se apreciază că în
eșalonul întâi au fost introduse trupe insuficient antrenate și cu o conducere
destul de slabă calitativ.
Ofensiva s-a declanșat simultan pe patru direcții:
- Spre Kiev (cu circa 2,8 milioane locuitori) din Belarus (circa 90 km nord)
și mai din est de pe teritoriul rus;
- Spre Harkov, al doilea oraș al Ucrainei (circa 1,4 milioane locuitori)
dinspre est, de pe teritoriul rus, la mai puțin de 30 km de frontiera rusă;
- Dinspre sud, din Crimeea și Marea Neagră, urmărind închiderea
litoralului ucrainean al Mării Negre, prin realizarea legăturii terestre
dintre Rusia și Crimeea, dar și ocuparea Odesei (al treilea oraș al
Ucrainei, cu peste 1 milion de locuitori).
Ofensiva terestră a început simultan cu lansarea a 160 de rachete de la sol, aer
și naval, precum și două valuri de atac ale aviației (circa 80 de bombardiere și
avioane de vânătoare escortă), în total 400 de atacuri în primele 24 de ore,
care au vizat 15 comandamente și centre de comandă, 18 instalații de apărarea
antiaeriană, 11 aerodromuri și șase baze militare.
La sfârșitul primei zile de luptă s-a concretizat și ocuparea Insulei Șerpilor (0,15
Km2) , situată la 45 km de litoralul românesc. Garnizoana ucraineană (circa 15
militari) a fost capturată, deși inițial s-a declarat că militarii ar fi fost uciși.
Această acțiune demonstrează importanța pe care Rusia o acordă acestei mici
insule. Imaginile satelitare actuale arată că o navă militară rusă este ancorată
în micul port al insulei.
Din surse neoficiale pot spune că a existat o propunere către partea americană
ca, înainte de declanșarea invaziei, NATO să amplaseze un radar și o
garnizoană simbolică pe insulă - în scopul protejării și evitării ocupării acesteia,
dar care nu a fost însușită de către SUA.
Forțele speciale ruse, în uniformă și civil au fost văzute în centrul Kievului, iar
trupe de parașutiști debarcate din elicoptere au încercat cucerirea aeroportului
Hostomel din nord-vestul capitalei, ceea ce au reușit în primă fază, dar la

2
sfârșitul zilei de luptă forțele ucrainene au restabilit controlul asupra acestui
obiectiv.
Cu excepția loviturilor cu rachete de la distanță, aproape toate obiectivele
inițiale ale invaziei nu au fost atinse. Apărarea aeriană a Ucrainei nu a fost
anihilată total și nu toate aeroporturile au fost făcute inoperabile. Forțele
ucrainene și-au păstrat o mare parte din libertatea de deplasare și și-au apărat
pozițiile deținute.

Rezervele și apărarea teritorială ucraineană au reușit să se mobilizeze rapid.

Trupele de desant aerian rus și forțe speciale introduse în adâncimea
dispozitivului ucrainean au fost izolate de forțele care atacau de front fiind
astfel îngreunată aprovizionarea acestora, în special cu muniție.
Din desfășurarea operațiunilor a rezultat că Rusia nu a reușit integrarea în cele
mai bune condiții a unor instrumente moderne de război – electronic, cyber și
spațial în ofensiva terestră.
La invazia au participat inițial circa 150.000 militari ruși (aproape 200 de
batalioane), ceea ce reprezintă o forță importantă, însă declanșarea operațiilor
pe 15 direcții diferite a dus la reducerea puterii pe fiecare direcție de ofensivă.
Probabil planificatorii ruși au subestimat rezistența care va fi opusă de către
armata ucraineană.

3
Iată mai jos situația evoluției teritoriului controlat de Rusia la circa două
săptămâni de la declanșarea invaziei:

Nu voi intra în amănunte privind acțiunile militare și mai ales pierderile

menționate de fiecare parte, deoarece îmi revine în memorie un citat care
spune că “într-un război, primul moare adevărul”, însă, din desfășurarea
operațiunilor pînă la această data rezultă câteva concluzii importante:
- Armata ucraineană a realizat progrese importante în instruire și dotare,
comparativ cu situația din 2014, opunând o rezistență la care armata
invadatoare nu s-a așteptat;
- Apărarea a fost organizată pe zone care dispun de o mare independență
de comandă și probabil logistică, mult mai flexibilă, comparativ cu
ultracentralizata conducere a armatei ruse;
- Tehnica antitanc și antiaeriană oferită Kievului a fost deosebit de
eficientă împotriva tancurilor, avioanelor și elicopterelor ruse;
- Slaba conducere a trupelor ruse din eșalonul întâi, probabil și moralul
redus al acestora, a determinat conducerea militară superioară a invaziei
să trimită mult spre linia de contact generali ai armatei ruse, ceea ce
explică și faptul că, până la data de 26 martie lunetiștii ucraineni au
reușit să doboare circa 15 militari de rang înalt, dintre care șase generali.
Se pare că aceștia au fost depistați ca urmare a nerespectării regulilor de
comunicație și au folosit telefoanele mobile pentru legătura cu unii
subordonați;

4
- Rusia nu a reușit să obțină supremația aeriană asupra întregului teritoriu
ucrainean și cel mai probabil nu dispune de un număr suficient de mare
de piloți bine pregătiți pentru un conflict de o asemenea anvergură;
- Începând cu 19 și 20 martie Rusia a trecut la folosirea rachetelor
hipersonice de tipul Kinjal și Kaliber, trase din Marea Caspică, Marea
Neagră și spațiul aerian, pentru lovirea unor obiective tactice (depozite
de muniție, de carburanți, uzine de reparații, un centru de pregătire a
forțelor speciale ucraineni și probabil mercenari). Aceasta demonstrează
dorința personală a președintelui Putin de a obține cât mai rapid
rezultate importante în operația ofensivă. După unele date insuficient
confirmate, un procent important (chiar depășind 50%) din rachetele de
croazieră lansate nu au explodat la țintă;
- Cred că Ucraina beneficiază și de informații importante privind
dispozitivul și deplasările forțelor de invazie ruse, furnizate prin
mijloacele de cercetare satelitară și altele, de către unele state NATO;
- În general serviciile de contrainformații ale Ucrainei, cu preponderentă
cele militare, au reușit - după 2014, să contracareze acțiunile FSB și GRU
atât în clasa politică, dar mai ales în armata ucraineană (în 2014 Ucraina
a fost nevoită să ia măsura desființării Brigăzii 15 Aeropurtată – acuzată
de trădare);
- După primele trei săptămâni de la declanșarea invaziei an remarcat o
oarecare schimbare în ponderea obiectivelor lovite cu rachetele și
aviația rusă, acestea vizând reducerea capacităților de aprovizionare de
comunicații și deplasare a forțelor ucrainene; de asemenea trupele de la
marginea de nord a Kievului au început să execute lucrări genistice,
semn că ofensiva extinsă asupra capitalei nu este iminentă.
O problemă interesantă care merită menționată este cea a mercenarilor
străini. Încă de la 27 februarie Ucraina a făcut apel la luptători străini, să se
angajeze într-o așa denumită “Legiune Străină”. În următoarele zile s-a
înregistrat un nare aflux la ambasadele Ucrainei din străinătate, circa
20.000 de voluntari din 52 de țări s-au oferit în acest scop. Statutul lor în
armata ucraineană nu este încă cunoscut, Kievul le-a promis acordarea
cetățeniei ucrainene, alte măsuri sociale și o retribuție al cărui cuantum nu
a fost precizat. Se pare că s-au înrolat 3.000 americani, 1.000 canadieni, 600
cehi, 100 scoțieni, precum și georgieni, polonezi, germani israelieni și alții.
După unele surse, începând cu 20 martie numărul candidaților la înrolare s-
a redus semnificativ și aproape nu au mai apărut voluntari.
La 11 martie președintele Vladimir Putina cerut ministrului apărării Sergei
Shoigu să ajute în facilitarea tranzitului militarilor din Orientul Mijlociu care
doresc să lupte în Ucraina de partea Rusiei. În acest sens se menționează
5
 înscrierea a 16.000 voluntari din Siria, făcând parte din forțele paramilitare
de apărare a Siriei precum și din corpul 5 armată sirian. Este posibil ca la
aceștia să se alăture și luptători ai Hezbollahului libanez, precum și Hamas.
De asemenea unii mercenari ar fi fost recrutați din Libia, conform unei
înțelegeri ca urmare a vizitei recente la Moscova a generalului libian Khalifa
Haftar. Retribuția medie a acestor combatanți este estimată la 300 – 500
$/lună și sr urma să fie plătită de la bugetul rus.
Nu cred că participarea mercenarilor, de ambele părți, ar putea avea o
influență importantă în desfășurarea acțiunilor militare, mai mult, aceștia
sunt defavorizați de faptul că nu cunosc terenul, limba, probabil vor avea
importante probleme logistice dar și culturale.

Din informațiile și luările de poziții ale părților, interpretări și analize ale unor
surse cât mai obiective, după încheierea primei luni a invaziei devine din ce în
ce mai clar că Rusia va încheia invazia și se va retrage din mare parte a
teritoriilor ocupate, operațiune care va fi încheiată cel târziu în jurul datei de 7
mai 2022. Un prim semnal în acest sens a fost transmis de discursul șefului
Direcției Operaționale Principale a Statului Major General al Forțelor Armate
ale Federației Ruse, general-colonel Serghei Rudskoy la 25 martie 2022.
Este probabil ca în următoarele săptămâni forțele ruse să se concentreze
pentru încercuirea grupării de forțe ucrainene aflate la imediat vest de
regiunile separatiste și securizarea unei legături terestre pe litoralul Mării Azov

6
cu Crimeea. Discursul generalului Rudskoy oferă deja o primă parte a justificării
ruse pentru încheierea, într-un viitor apropiat, a invaziei în Ucraina, desigur,
prin proclamarea “victoriei” – realizarea obiectivelor stabilite la declanșarea
conflictului.

Assessed Control of Terrain in Ukraine and Main Russian Maneuver Axes

as of March 26, 2022, 3:00 PM ET

7
 3. Sancțiuni, consecințe economice, negocieri de pace
Acțiunile militare ale Rusiei au avut însă efecte și consecințe pe care Kremlinul
cred că nu le-a estimat la amplitudinea lor reală și au dus la o întărire a
coeziunii și unității Europei democratice și a relațiilor transatlantice.
a. Sancțiuni și efectele economice ale acestora
Sancțiunile sunt penalități impuse de către o țară alteia, pentru a o opri să nu
mai acționeze agresiv, ori să încalce dreptul internațional. În cazul de față,
sancțiunile la care a fost supusă Rusia sunt cele mai drastice din cele aplicate
până acum Moscovei și la care s-au raliat un mare număr de țări. Dintre
acestea menționăm:
- Interzicerea exporturilor mărfurilor cu utilizarea duală (civil-militară),
inclusiv piese de schimb pentru vehicule, impusă de UE, SUA și Marea
Britanie;
- Interzicerea tuturor zborurilor companiilor ruse în spațiul aerian al UE;
SUA, Canada și Marea Britanie (aceasta a interzis inclusiv charterele
private închiriate de Rusia);
- UE, SUA și Marea Britanie au sancționat peste 1.000 de persoane
individuale și firme, desemnate generic cu numele de oligarhi
considerați ca apropiați de Kremlin; de asemenea bunurile aparținând
președintelui Vladimir Putin și ministrului de externe Sergei Lavrov au
fost înghețate, inclusiv în Marea Britanie;
- SUA a interzis importul de petrol și gaz din Rusia, iar Marea Britanie va
sista importul de petrol la sfârșitul anului 2022; UE a declarat că va trece
la surse alternative și va fi independentă de energia livrată din Rusia
înainte de 2030. La recenta vizită a președintelui Biden în Europa s-a
convenit livrarea de către SUA a circa 50 miliarde de mc de gaz lichefiat
pentru UE;
- Germania a sistat deocamdată formalitățile pentru deschiderea
conductei Nord Stream 2;
- Dintre măsurile financiare menționăm înghețarea a activelor băncii
centrale a Rusiei în valoare de circa 630 miliarde dolari, ceea ce a cauzat
o devalorizare a rublei cu 22% de la începutul anului, precum și o
creștere a prețului la mărfurile importate, precum și o inflație de 14%;
- Unele bănci ruse au fost excluse din sistemul internațional financiar
SWIFT
Este interesant de menționat că recent, din Marea Britanie, provin informații
cum că, în condițiile în care Rusia își retrage trupele de invazie, Londra
(Londongrad cum mai este denumită ca subliniere a numărului mare de
oligarhi ruși prezenți acolo) va ridica sancțiunile impuse Moscovei.

8
Președintele Putin a declarat că va obliga națiunile neprietenoase să plătească
importul de gaz din Rusia în ruble, pentru a ajuta la revenirea monedei
naționale.
Rusia a interzis exportul a circa 200 de produse până la sfârșitul anului 2022,
incluzând domeniile telecom, medical, vehicule, agricultură, echipament
electric și cherestea. De asemenea au fost luate și alte măsuri de retaliere în
domeniul financiar bancar.
Îmi exprim speranță că Europa a
desprins concluziile reale și va reuși
să scape de „cleștele energetic rus”
și nu va repeta experiența Nabucco,
proiect inițiat in 2002, convenit în
2009 și abandonat în 2013, în
principal din motive politice.
b. Negocieri de pace
Negocierile de pace au început pe 28 februarie, la câteva zile după declanșarea
acțiunilor militare, acestea desfășurându-se inițial în format fizic, continuate la
3 și 7 martie, pe teritoriul Belarus, apoi on line, la nivel de experți. Un salt l-a
reprezentat facilitarea de către Turcia a unei întâlniri la nivelul miniștrilor de
externe din cele două țări, negocieri care au avut loc la Antalia, la 10 martie,
sub auspiciile Forumului Diplomatic Antalia, cu participarea ministrului turc de
externe Mevlut Cavusoglu. Nici de această dată nu s-au realizat progrese, însă
a rezultat foarte clar, din răspunsurile ministrului rus de externe Sergei Lavrov
la conferința de presă organizată cu această ocazie că, în viziunea Kremlinului,
nu este vorba despre un conflict Rusia-Ucraina, ci despre un conflict Rusia-
Occident, în care invazia din Ucraina reprezintă doar o etapă.
O caracteristică a acestor negocieri o reprezintă și aceea că partea rusă nu a
acceptat nici o încetare a focului pe timpul desfășurării tratativelor.
Președintele ucrainean Volodimir Zelensky și-a arătat în repetate rânduri
disponibilitatea de a se întâlni și negocia cu președintele Vladimir Putin,
propunere neacceptată de către partea rusă. Desigur, replica Kremlinului a fost
aceea că această întâlnire va avea loc doar în condițiile când Kievul acceptă
condițiile Moscovei. O nuanță interesantă introdusă în oferta de negocieri a
președintelui ucrainean o constituie declarația că, orice înțelegere realizată,
care va presupune eventuale modificări teritoriale sau de altă natură
importante și neconforme cu constituția actuală, va trebui supusă unui
referendum popular pentru a putea intra în vigoare.
Principalele patru condiții ale Rusiei sunt: o declarație de neutralitate a
Ucrainei; acceptarea formală ca peninsula Crimeea, anexată de Rusia în 2014
este teritoriu rusesc iar regiunea Donbas din estul Ucrainei, controlată de

9
separatiști ruși este independentă; demilitarizarea Ucrainei; ridicarea
sancțiunilor occidentale impuse Rusiei. În ceea ce privește Ucraina, se pare că
este gata să accepte unele din aceste solicitări, inclusiv renunțarea la aderarea
la NATO, precum și unele compromisuri teritoriale.
Între 29-30 martie are loc o nouă rundă de negocieri în format fizic la Istanbul.
Atât Turcia cât și Israelul speră că pot media cu succes negocierile, cred însă că,
probabil, mult mai eficiente vor fi negocierile neoficiale purtate de oligarhii ruși
și ucraineni.

4. Scurte concluzii

Cred că Putin a supraestimat posibilitățile armatei ruse de a îndeplini

obiectivele politice strategice stabilite și în același timp a subestimat
capacitatea Ucrainei de a opune rezistență planurilor sale. În același timp ar
putea fi vorba de o greșeală în gestionarea relației dintre conducerea politică și
serviciile de informații, este puțin probabil ca serviciile de informații ruse să fi
greșit atât de mult în cunoașterea și raportarea situației din Ucraina.

Concluziile de ordin militar vor fi interesante, mai ales după încheierea

acțiunilor militare, dar se prefigurează deja că va fi avută în vedere mai marea
importanță a acțiunilor cyber, dronelor, interacțiunea mai mare între terestru
și spațial, creșterea rolului rachetelor în detrimentul artileriei, importanța
acțiunii unor forțe mici ca valoare, dar cu o mare putere de foc și mobilitate,
descentralizarea conducerii, și altele. Nu în ultimul rând, pregătirea psihologică
a trupelor ar trebui să câștige în importanță.

Revenind la un cadru mai larg, conflictul din Ucraina reliefează că, în disputa
privind viitorul omenirii dintre Huntigton și Fukuyama se pare că a avut
dreptate primul (cu care am avut lungi discuții la Harvard în vara anului 2001),
mai puțin în ceea ce privește graniță pe care a trasat-o între cele două
civilizații, care cred că este mult mai la est de România. Trăim într-o lume a
conflictelor etnice și confruntărilor civilizaționale care se conturează altfel și nu
în cea mult mai optimistă (libertate, democrație, economie de piață și
secularizarea culturilor) preconizată de Fukuyama.

Mai concluzionez că Social Media devine un jucător activ în geopolitică. Brexit,

Trump, pandemia și acum războiul din Ucraina, toate au avut o mare
componentă de influențare prin intermediul platformelor marilor companii
tech, poziționate clar de o anumită parte. Reamintesc că Big 5, care conduc
acum lumea sunt: Pharma, Defense, Oil, Tech, Bănci. Să nu uităm de bănci,

10
cineva trebuie să împrumute/gestioneze trilioane. Căutați cine finanțează
conflictele și veți înțelege mai bine.

Un vechi proverb spune că atunci când doi se ceartă, al treilea câștigă. Așa de
va întâmpla și acum, în lupta dintre Kiev (care să fie clar, în istorie este leagănul
civilizației ruse, dar la fel de clar trebuie să fie că acesta nu poate fi în nici un
caz o justificare pentru invazia rusă) și Moscova, nu vor câștiga nici cei doi
beligeranți, nici UE, ci SUA și China.
În această evoluție complexă cred că trebuie să ne poziționăm astfel încât să ne
valorificăm cât mai bine avantajele, să ne subliniem posibilitățile și să
demonstrăm loialitatea în fața partenerilor strategici fără a neglija interesele
naționale. În domeniul politic trebuie acționat ca și în cel militar, rapid, hotărât
și mai ales inteligent. Corectitudinea politică, atât de vehiculată și de dragă
politicienilor de azi, și-a dovedit din plin limitele, iar reîntoarcerea la real politik
ar putea reprezenta o soluției inteligentă a lumii politice contemporane.

Prezentare susținută la Cercul Militar Brașov - România, la 29 martie 2022 și

postată pe blogul autorului, corneliupivariu.com

11