Petru Zadnipru – poetul care a crescut 

poeţi

Motto:

„Cartea-i tot o băutură

E și ea un fel de vin,
Dar nu cere murătură
După ce o sorbi din plin.

Și ea face ca să-ți bată 

Rumeniul în obraz,
Dar de carte când se-mbată
Omul e cu mult mai treaz.”

                                                         (Petru Zadnipru)

            Petru Zadnipru, poet şi traducător, s-a născut la 13 ianuarie 1927 în comuna

Sauca, judeţul Soroca, astăzi sat în raionul Ocniţa. A absolvit Universitatea de Stat din
Moldova în anul 1952. A fost redactor-şef al revistei „Chipăruş”, secretar al Uniunii
Scriitorilor din Moldova. Este autorul volumelor de poezie „Luminile câmpiei” (1952),
„Struguraş de pe colina” (1956), „Însetat de depărtări” (1959), „Lume, dragă lume…”
(1962), „Gustul pâinii” (1964),”Mi-e dor”(!971), „Mă caut” (1976), „Băieţii tatei,
băieţi…”(1977) ş.a. Poezia sa este sinceră, melodioasă, scrisă cu inima. Multe dintre
versurile sale au fost puse pe note şi cântate de cunoscutul solist al orchestrei „Folclor”
Teodor Negară, consătean al poetului.Celebra poezie „Moldovenii”(„Moldovenii când se
strâng…) l-a făcut cunoscut în toată Basarabia şi nu numai. A fost un bun prieten şi
susţinător al tinerelor talente. A tradus din S. Esenin, V. Korotici, E. Evtuşenko, R.
Gamzatov ş.a. Şcoala din satul de baştină, un liceu şi una din străzile Chişinăului poartă
numele poetului. Soţia sa,Wanda, a fost redactor-şef al Redacţiei literare la Radio-
Moldova. Au avut doi fii, Costică şi Vlad, care s-au stins prematur.

Zadnipru, Petru. Cocorul călăuză / Petru Zadnipru. – Chișinău: Cartea Moldovei,

2003. – 208 p.

           Cartea de față reprezintă o culegere de poezii frumoase și semnificative. Poezia

pentru autorul nostru este un tărâm de existență spirituală cu adânci rădăcini în etos.
Viersul său de privighetor este sonor și de o rezonanță aparte în timp și spațiu, turnat fiind
dintr-un metal sufletesc nobil și inoxidabil în momentele creației sale de vârf. Poetul și-a
plămădit pe încetul și într-un răstimp de numai peste două decenii și jumătate întreaga
paletă de culori a vrerilor și viziunilor, a sentimentelor și râvnelor sale etico-civice și
estetice. Ritmurile sale de activitate au fost dictate indirect de necesitățile lui interne de
cântec și de poezie.
Zadnipru, Petru. Însetat de depărtări: versuri / Petru Zadnipru. Chișinău: Cartea
Moldovei, 2007. -218 p.

         „Petru Zadnipru a trecut prin viață cu emblema vieții însăși pe piept. Vitalitatea lui
nu lua niciodată forme zgomotoase; deși avea ceva narcisiac în sine, ea se traducea într-o
formulă morală agreabilă, în care se putea citi grijă pentru aproapele și o încîntare fără
nici o urmă de crispare de succesele altora” – astfel îl caracterizează academicianul Mihai
Cimpoi pe autorul versurilor:

„Blajin fiind la suflet din natură,

De tine, viață, pân’să mă despart,

Așa cum sunt, cu-ntreaga mea făptură

Aș vrea la oameni totul să le-mpart,

Că n-are rost să iau ceva cu mine

Din câte-au fost, din câte le-am avut

În dincolo de capătul luminii,

În noaptea fără capăt și-nceput.”

Zadnipru, Petru. Mă caut / Petru Zadnipru. – București: Litera Internațional,

Chișinău: Litera, 2003. – 304 p.

                  Petru Zadnipru a fost un adevărat poet – cetățean, cel care a cinstit în imnuri
bobul de grîu și fruntea în boabe de sudoare, a cântat omul în clipele bune și cele a
îndoielilor, a adus laudă faptelor mari în cuvinte simple și dulci ca pâinea. Fidel tradiției
bobului de grâu, poetul a pășit pe calea pâinii, iar pâinea nicicând nu se învechește,
nicicând nu poate fi depășită. Cuvântul în poezia lui Petru Zadnipru are forma bobului de
grâu, are forma fructului de pe acest meleag, are gustul, aroma lor; cuvintele poetului sunt
pe măsura și priceperea tuturor, căutate ca pâinea și fructul ce bucură și încălzesc sufletul.
Odată pătruns în el, ele nu zgârie, nu înțeapă, ci mângâie și alină. Fructe ale sufletului,
cuvintele, din nou în suflet vin. (Gheorghe Vodă)

CRITICA

Ciocanu, Ion. Literatura română contemporană din Republica Moldova / Ion

Ciocanu. – Chișinău: Litera, 1998.- 439 p.

           În cartea de față autorul descrie detaliat și foarte atent viața și activitatea lui Petru
Zadnipru, cea ce ne ajută să facem cunoștință cu poetul, să înțelegem cum a fost
dezvoltată opera lui, cum au fost scrise poeziile lui.

Colesnic, Iurie. Literatura română. Dicționar – antologie de istorie și teorie literară /

Iurie Colesnic. – Chișinău: Museum, 2001. – 519 p.
           Prezentul volum, care apare grație strădaniilor culturale ale lui Iurie Colesnic și
echipei sale de la Casa Cărții «Mitropolit Petru Movilă», este un florigeliu de texte alese
din Marele Text al literaturii române. Este o bibliotecă într-o cartotecă enciclopedică sui
generis, care își propune să fixeze în fire disparate Întregul culturii noastre.

           E o încercare de a prezenta o macrobibliotecă într-o microbibliotecă, un corpus de

texte într-un microcorpus de texte esențiale.

           E o carte demult așteptată de cititor, menită să-i înalțe spiritul și să-l tămăduiască,
fiind că istoricul grec Diodor ne vorbește anume despre existența «bibliotecii sfinte», pe
frontonul căreia scria: «Vindecarea sufletului» .

(Mihai Cimpoi)

APRECIERI

           „Petru Zadnipru a fost şi rămâne un liric înzestrat cu o putere neîndoielnică de

evocare a simţirii omeneşti. Mai ales în poeziile axate pe motivul scrutării lumii sufleteşti,
autorul ne-a dat întreaga şi adevărata măsură a talentului său, caracterizabil înainte de
toate prin firescul trăirii şi exprimării sentimentelor şi proceselor de conştiinţă.”

(Ion Ciocanu,Scriitorii Moldovei în lectura copiilor şi adolescenţilor, 2004)

           „Zadnipru a fost poetul care a crescut poeţi… Fără numele lui Petru Zadnipru nicio
antologie a poeziei basarabene nu va fi completă.”

(Vasile Romanciuc, Scriitorii Moldovei…, 2004)

           „Antologica poemă Moldovenii, dincolo de duioşie şi proverbială bunătate, dincolo

de omenia dovedită, repetat, chiar de autor (…), dincolo de existenţa neconflictuală a
antitezelor, pare a prevesti râsu-plânsu nichitian: La un colţ de masă plâng/ La alt colţ de
masă cântă. Iar sufletul – glob cu două emisfere – pare a defini chiar destinul Basarabiei
crucificate.”

(Adrian Dinu Rachieru, Poeţi din Basarabia, Editura Academiei Române/Editura

Ştiinţa, Bucureşti-Chişinău, 2010)

Emilian Bucov scria: „Zadnipru nu e un poet al satului în înțelesul direct al cuvântului,

un cântăreț al gliei strămoșești… E mult mai larg. Și nu numai în ce privește tematica
variată ci, … prin tratarea realității, prin atitudinea personală față de ea…”