Biofizică

Bibliografie:

•Paul Davidovits, Physics in Medicine and Biology, Academic Press, 2008 [1]
•Irving P. Herman, Physics of the human body, Springer, 2007 [2]
•R. Glaser, Biophysics, Springer Verlag Berlin 2008 [3]
•Patrick F Dillon, Biophysics A Physiological Approach, [4]
Cambridge University Press,2012
•P.G. Anoaica, S. Buzatu, A. Costache, A. Dracea, E. Osiac " Biofizica Medicală “
Editura Medicala Universitara 2020
 CURS 1
1. Introducere
2. Elemente de fizica atomului şi moleculei, structură, interacţii şi legături moleculare,
aplicaţii în biofizică
Introducere

„Biofizica - ştiinţa în slujba vieţii”

Fizica este la bază o descendentă directă a filosofiei - încearcă să raspundă la

întrebările fundamentale legate de viată şi univers.

Meseria 'halatelor albe' - aleasă înseamnă o perpetuă introspecţie spre cunoaştere, în

care întrebarea fundamentală „de ce?” trebuie sa fie un laitmotiv.
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

1 1
Atomul nucleu 1p 0n
+ 0
înveliş electronic 1e

RA ~ 1010 m
RN ~ 1015 m
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

A Z - numarul de protoni (p)

Z X A - numarul de nucleoni (p+n)
• nr. de protoni = numarul de electroni
• nr. de neutroni poate fi acelaşi sau diferit

Proprietati:

•protonii: au masa de 1,672610-27 kg şi sarcina electrică de +1,610-19 C,

•neutronii au masa de 1,674910-27 kg şi nu au sarcina electrică.
•electronii au masa de 9,1110-31kg (aproximativ de 1836 ori mai mică decât cea a protonului)
şi sarcina electrică de -1,610-19C
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

izotopi: atomi ai aceluiaşi element (acelaşi Z) cu A

diferite (12C, 13C, 14C) Z=6
izobari: atomi de elemente diferite (Z diferite) cu
acelaşi A (6C, 7N) A=13
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Compoziţia materiei vii

• Ioni (Na+, K+, Cl-, Ca2+, Mg2+, H+ , HCO3-, HPO42-, OH-)

• Molecule (apa, aminoacizi, monozaharide, nucleotide, acizi
grasi)
• Macromolecule (acizi nucleici, proteine, lipide, glucide)
• Complexe supramoleculare (nucleoproteine, lipoproteine,
glicoproteine, glicolipide)
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Structura cuantică
O caracteristică importantă a structurilor atomice, moleculare, este
structura cuantică a acestora
Electronii, împreună cu întreg ansamblul atomic, nu se pot afla
decât în stări de echilibru (nici o altă stare intermediară nu este permisă), iar trecerea dintr-o
stare de echilibru în alta se face direct şi discret (fără parcurgerea unor stări intermediare)

Trecerea unui electron dintr-o stare în alta (implicit, a unui atom dintr-o stare în alta ) se face
numai prin absorbţie sau emisie de energie.

stari de echilibru ↔ stari posibile ale structurilor atomice

numerele cuantice ↔ stări de echilibru.

 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Structura cuantică
Starea de echilibru, cu energia cea mai joasa, se numeşte starea
fundamentală a atomului

Stările cu energie mai mare se numesc stări excitate.

Când atomul primeşte (absoarbe) energie, unul dintre electroni trece

de pe o orbita pe alta, iar atomul îşi schimba starea energetică;
se spune ca are loc o tranziţie din starea
fundamentală către una dintre stările excitate.

Procesul invers, de emisie de energie, când atomul trece

dintr-o stare excitată în starea fundamentală
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Structura cuantică

7
Energia atomului
6
5
4 stari excitate
3
2

1 stare fundamentala

absorbtie emisie

Interacţie sistem atomic/molecular radiaţie (cuante de energie/fotoni)

 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Radiaţie Radiaţie
•electromagnetică
•corpusculară

E=

=

=

radiaţie electromagnetică caracter dual undă ↔ corpuscul

fotoni  cuante de energie

E = hc/=h

h= 6.626 10-34 J·s

 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Structura cuantică
Important: Atomii, moleculele şi structurile moleculare, datorită
caracterului cuantic, nu pot absorbi sau emite energie decât în
cuante (porţii) egale cu diferenţa dintre nivelele energetice ale
sistemului.

7
Energia atomului


6
hν 5
4 stari excitate
3
2

1 stare fundamentala

absorbţie ↔ hν= E6-E1

Biofizică
 CURS 2
Elemente de fizica atomului şi moleculei, structură, interacţii şi legături moleculare, aplicaţii
în biofizică
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

numerele cuantice ↔ stări de echilibru.

Pozițiile electronilor şi energia atomului pot fi caracterizate de 5 parametri denumiți
numere cuantice, cu ajutorul cărora orbitalii pot fi deosebiți între ei.

n - numărul cuantic principal (valori posibile: numere întregi, pozitive 1,2,3,...); exprima
din punct de vedere fizic pe ce pătura se găseşte electronul respectiv ( cat de departe de
nucleu şi ce energie are electronul)
l - numărul cinetic orbital (valori posibile: numere întregi 0,1,2,...n-1, unde n este numărul
cuantic principal; exprimă, din punct de vedere fizic, forma pe care o are orbitalul
şi descrie, practic, distribuţia spaţială de sarcina negativă din jurul nucleului;
ml - numărul cuantic magnetic (valori posibile: numere întregi –l, -l+1,....-1,0,1,...+l; exprimă
modul în care electronii interacţionează cu câmpuri magnetice externe;
s - numărul cuantic de spin (valori posibile în cazul electronilor: + 1/2)
ms – numărul cuantic magnetic de spin (are două valori posibile: 1/2);
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Principiile formării materiei

1. Principiul lui Pauli: într-un atom nu pot exista 2 sau mai multi e- cu
toate numerele cuantice identice
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

2. Principiul energetic: orbitalii* sunt ocupati in

ordinea cresterii energiei (1s<2p<3d)
*orbital = nor electronic (probabilitatea de
existenta a electronului în învelişul electronic)

3. principiul lui Hund: orbitalii sunt ocupaţi mai

întâi de electronii cu spin paralel (+1/2) si
apoi de cei cu spin antiparalel (-1/2)
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

MOLECULE
Se formează prin stabilirea de
legaturi între doi sau mai mulţi atomi:

• biatomice
• acelaşi element (H2, O2)
• elemente diferite (NaCl)
• poliatomice
• acelaşi element (C4, P5)
• elemente diferite (H2O)
• monomeri: nucleotide (ATP)
aminoacizi (alanina)
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

MACROMOLECULE biologice

•Acizi nucleici: macromolecule informaţionale formate din

nucleotide
•Proteine: macromolecule funcţionale formate din lanţuri de
aminoacizi
•Lipide: macromolecule structurale formate dintr-un cap hidrofil si
o coadă hidrofobă
•Glucide: macromolecule energetice formate din compusi
hidroxicarbonilici
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Bioelemente
21 elemente esenţiale împarţite în trei grupe:

-grupa I - elemente abundente (60%):

C, H, O, N

-grupa II - elemente puţin abundente (39%):

P, S, Na, K, Ca, Mg, Cl

-grupa III - elemente rare (1%):

Fe, Ni, Cu, Zn, Co, Si, Mn, B, I, Va
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Legaturi moleculare
• legături covalente;

• legături ionice;

• legături (punţi) de hidrogen;

• legături van der Waals;

• legătura metalică

• legături metalo-organice

• legături hidrofobe
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Legătura ionică

• de mare distanţă (orbitalii atomici nu se întrepătrund)

• nu este dirijată spaţial (forţa electrică are simetrie sferică)
• nu se saturează (un ion nu interacţionează numai cu un alt ion)
• puternică* (Eleg > sute kJ/mol)

*Tăria unei legături se obţine prin comparaţia cu energia mişcării termice kT

kT  4.28  1021 J / molecula  2.58kJ / mol
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Legătura covalentă

• de mică distanţă (orbitalii atomici se întrepătrund pentru a

forma orbitali moleculari)
• dirijată spaţial (se pot forma molecule cu configuraţii diferite)
• se saturează (se pot pune în comun numai un număr limitat de
electroni)
• puternică (Eleg > sute kJ/mol)
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Legatura metalică

Se formează prin punerea în comun a electronilor de valenţă

de catre atomii reţelei cristaline

-atomii se afla in poziţii fixe (nodurile reţelei)

-electronii comuni se deplasează liber printre nodurile reţelei

(nor electronic)

-puternică
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Legatura metalo-organică

Combinaţie de legaturi ionice şi covalente

Se manifesta ca o forţa de atracţie între ionul metalic şi anumite părţi

ale moleculei ce îl înconjoară (cu afinitate pentru acel ion)

Depind de :
•afinitatea elementelor implicate
•structura moleculei
•reacţiile în care este implicată molecula
•concentraţie
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

van der Waals

• legăturile van der Waals se datorează

interacţiei momentului dipolar al unei molecule
cu momentul dipolar al alteia.
• chiar şi între moleculele care nu au un moment
dipolar permanent pot apărea forte de tip van
der Waals ce au ca sursă momentele dipolare
instantanee ale moleculei respective.
• legăturile van der Waals sunt legături de
atracţie la distanţă medie şi de respingere la
distanţă foarte mică.
• nu sunt legături direcţionale şi saturabile.
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

van der Waals

260280 pm
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

legăturile (punţile) de hidrogen

• legăturile (punţile) de hidrogen se

formează între un atom de hidrogen,
care este deja implicat într-o legătura
covalentă şi un alt atom ce are caracter
electronegativ, atom ce face parte, la
rândul lui, dintr-o legătură covalentă.
• caracter ionic/covalent
• este o legătură slabă.
• este o legătură saturabilă şi
direcţională.
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

legăturile (punţile) de hidrogen

Legătură covalentă

Legătură de hidrogen
 Elemente de fizica atomului şi moleculei

Legătura (interacţia) hidrofobă

Generată de entropie
Biofizică
 CURS 3
Noţiuni de termodinamica sistemelor vii (principii, funcţii termodinamice
termodinamica proceselor biologice, metabolism, aplicaţii)
 Termodinamică

Termodinamica este o ramură a fizicii care analizează mişcarea termică

a materiei precum şi trecerea acesteia în alte forme de mişcare
 Termodinamică
Energia capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic

• tipuri de energie:
– energie cinetică (mecanică)
– energie termică (temperatura este măsura energiei termice)
– energie chimică
– energie electromagnetică
– energie potenţială

• forme de schimb de energie

– Căldura Q
– Lucrul mecanic L
 Termodinamică
Schimb de energie

• Căldura Q – mişcări dezordonate

• Lucrul mecanic L – mişcări ordonate

 Termodinamică
Un sistem termodinamic reprezintă o colecţie de elemente între care
există anumite relaţii şi/sau interacţii

deschise, care pot schimba atât substanţă cât şi energie cu mediul înconjurător
închise, care nu schimbă substanţă cu mediul extern, putând schimba însă energie
sub forma de căldură sau lucru mecanic;
adiabatice, care schimbă, cu mediul înconjurător energie numai sub forma
de lucru mecanic, nepermiţându-se schimbul de căldură
izolate, care nu schimbă nici substanţă nici energie cu mediul înconjurător;
 Termodinamică

•stare:
totalitatea proprietatilor (parametrilor) sistemului la un anumit moment
- de echilibru
- de neechilibru

•transformare (proces):
trecerea sistemului dintr-o stare de echilibru in alta stare de echilibru
- reversibila (if)
- ireversibila (if)
 Termodinamică
Procese termodinamice

– reversibile
• sunt procese cvasistatice
• în orice moment sistemul este în echilibru
• la schimbarea semnului de variaţie a parametrilor termodinamici sistemul evoluează
de la starea finală spre starea iniţială pe acelaşi drum
– ireversibile
• procese necvasistatice
• nu pot decurge de la sine în sens invers
– ciclice:
• starea finală coincide cu starea iniţială
 Termodinamică

• Proces izocor (V = constant)

• Proces izobar (p = constant)
• Proces izoterm (T = const.)

Procese biologice: izoterm - izobare

 Termodinamică
Parametri termodinamici

În funcţie de întinderea sistemului

- extensivi (depind de marimea sistemului)
V, m, N, n, U
- intensivi (nu depind de marimea sistemului):
p, T

În funcţie de mediu
- externi (depind de mediul extern):
- interni (nu depind de mediul extern):
 Termodinamică
Mărimi de stare

U - Energia internă este suma energiilor tuturor componentelor sistemului;

este o funcţie de stare a sistemului.

i
depinde doar de starea sistemului: U   RT
2
gaz ideal i=3 (monoatomic)
i=5 (biatomic)
i=6 (poliatomic)
 Termodinamică
schimbate cu mediul la trecerea
Marimi de proces sistemului dintr-o stare în alta

• Lucrul mecanic (de expansiune)

dL  pdV
• Caldura dQ  0 ( primita)
dQ  0 (cedata )

Convenţie: lucrul mecanic este pozitiv dacă este efectuat de sistem şi negativ dacă este efectuat de mediul înconjurător asupra sistemului, iar căldura este pozitivă dacă este primita de
sistem şi negativă dacă este cedată de către acesta
 Termodinamică

Principiul zero al termodinamicii

Două sisteme aflate în echilibru termodinamic cu al treilea, vor fi în echilibru

termodinamic şi între ele
 Termodinamică

Principiul I
(Legea transformarii si conservarii energiei)

variaţia de energie internă a unui sistem este diferenţa între căldura

primită de sistem şi lucrul mecanic efectuat

ΔU = Q - L

Convenţie: lucrul mecanic este pozitiv dacă este efectuat de sistem şi negativ dacă este efectuat de mediul înconjurător asupra sistemului, iar căldura este pozitivă dacă este primita de
sistem şi negativă dacă este cedată de către acesta
 Termodinamică
energie primita = - energie cedata
[mediu  (+) sistem  (-) mediu]

un sistem nu poate primi sau ceda în acelaşi timp

şi caldură şi lucru mecanic

 Q primit L cedat
 ΔU=Q-L
Q cedat L primit
 Termodinamică
Principiul II
• Imposibilitatea realizării unui perpetuum mobile de
speţa a II-a

• Stabileşte direcţia de evoluţie a proceselor naturale

• Imposibilitatea transformării integrale a cantităţii de

căldură în lucru mecanic de către o maşină termică

 Termodinamică
Principiul II
dQrev dQ
entropie S dS  dS 
T T

S  k B ln W unde W este probabilitatea de realizare a stării respective, iar kB este constanta lui Boltzmann

parametru de stare (aditiv) care măsoară gradul de dezordine al unui sistem

termodinamic
sensul de evoluţie: ordonat → dezordonat

dS  0
 Termodinamică
Evolutia sistemelor vii

• Dezordonat  Ordonat:
dSsistem <0

• Sistemul viu cedeaza entropie mediului: dSmediu>0

• Entropia totala (sistem+mediu): dS>0

dSmediu>|dSsistem|
 Termodinamică
Entalpia H H  U  pV

• Funcţie de stare

dH  dU  p  dV  V  dp Proces izobar

dH  dU  p  dV

dH  Q  pdV  p  dV

dH  Q Într-o transformare la presiune constantă variaţia de entalpie este

căldura primită (daca lucrul mecanic este dat doar de expansiune)
 Termodinamică
Energia liberă (Helmholtz) F F  U  TS
• Funcţie de stare
• Capacitatea sistemului de a efectua lucru mecanic (in condiţii izoterme)

Q
dF  dU  T  dS  S  dT dS 
T
dF  TdS  pdV  T  dS  SdT Proces izoterm, izocor

dF  0 Într-un proces spontan (la temp. şi volum constant)

energia liberă Helmholtz scade

dF  L Variația de energia liberă Helmholtz este lucrul mecanic

maxim care apare într-un proces
 Termodinamică
Energia liberă (Gibbs) G (entalpia liberă) G  U  TS  pV
• Funcţie de stare
• Capacitatea sistemului de a efectua lucru mecanic, altul decât cel de
expansiune
dG  dU  TdS  SdT  pdV  Vdp presiune şi temperatură constante

dG  Q  L  TdS  pdV
Q
dS 
T
dG  TdS  pdV  TdS  pdV

dG  0 proces spontan la presiune şi temp. constante

dG  L lucrul mecanic maxim (altul decât cel de expansiune= pΔV)

 Termodinamică

Alte tipuri de lucru mecanic: dL   pdV  dL'

dL’ – altul decit cel datorat presiunii (expansiunii) (elastic, osmotic,
electric, chimic etc.)

dL'   X dx
i
i i

X – forţe (elastică, tensiune superficială, potenţial electric, potenţial chimic)

x – parametri (alungire, suprafaţă liberă, sarcină electrică, număr de moli)
 Termodinamică

Forţa termodinamică: potenţialul chimic

Potenţialul chimic Parametrul termodinamic: numărul de moli
reprezintă modificarea în energia internă a unui sistem, atunci când sunt aduşi un număr de ni, moli din
specia i, iar restul parametrilor extensivi (volum, sarcină, alte specii chimice) ai sistemului sunt ţinuţi
constanţi

  0  RT ln a  0  RT ln fc

unde a este o mărime denumita activitate chimica (poate fi considerată ca o concentraţie efectivă) iar i0 este o constanta
denumita potenţial standard depinzând de specia respectivă precum şi de temperatură şi presiune, f un coeficient; f=1 pentru soluţii ideale
Biofizică
 CURS 4

1. Noţiuni de termodinamica sistemelor vii (principii, funcţii termodinamice termodinamica

proceselor biologice, metabolism, aplicaţii)
2. Sisteme disperse (apa, soluţii: structură moleculara, proprietăţi fizice, aplicaţii)
 Termodinamică
Organismele vii
• preiau din mediu (sub forma de
hrană) molecule complexe cu • preiau din mediu entropie negativă
entropie scăzută (neg-entropie)
• elimină în exterior moleculele • elimină în mediu entropie pozitivă
simple ce rezultă din arderea

Procese anabolice - cuplate:

-biosinteze de produsi complecsi

Procese catabolice – cuplante:

- produsi de ardere

În ansamblu, sistemul organism - mediu NU încalcă principiul II al termodinamicii

 Termodinamică
Metabolism

organismul uman nu funcţionează ca o maşină termică

energie chimică  lucru mecanic

rata metabolică bazală este rata metabolică pentru o persoana aflată în repaus total pe durata a 12 h fără consum de
hrană
 Termodinamică
Metabolism

organismul uman nu funcţionează ca o maşină termică

energie chimică  lucru mecanic

rata metabolică bazală este rata metabolică pentru o persoana aflată în repaus total pe durata a 12 h fără consum de
hrană
 Termodinamică
Caloria nutriţională
• Caloria nutriţiională = 1000 calorii fizice

• Ambalajele alimentelor exprimate în calorii alimentare (nutriţionale)

• Aportul energetic zilnic recomandat unui adult: 2000-3000 (kcal) calorii nutriţionale

• 1 kJ ~ energia consumată la 9-10 pasi

Pentru un pas, un om de 75 de kg consumă ~

115 J (de 70 ori mai mult decat prin expulzarea
sângelui - lucrul mecanic la fiecare ciclu ~ 1,6J).
 Termodinamică
COEFICIENŢI CALORICI
• capacitatea calorică: Q/ΔT [cal/grad]
• caldura specifică: Q/mΔT [cal/g.grad]
• caldura molară: Q/nΔT [cal/mol.grad]

• Izobara i 2
CP  R
2

• Izocoră i
CV  R
2

(Mayer) CP  CV  R
 Termodinamică
• Conform principiului al II-lea al termodinamicii

direversibilS > 0

• procese cuplate – entropia scade

anabolism

• procese cuplante – entropia creşte catabolism

 Termodinamică

procesele cuplante sunt procese entropice, disipative:

decurg în sensul dezorganizarii sistemului (catabolism – proces de
degradare a substanţelor energetice)

procesele cuplate sunt procese antientropice,

organizatorice:
stocheaza energie liberă în sistem prin creşterea gradului
de organizare (anabolism – proces de sinteză a
componenţilor celulari)
 Sisteme disperse
Se defineşte gradul de dispersie ∆, ca fiind inversul diametrului
particulelor solvitului d: ∆ = 1/d.

• soluţii adevărate (moleculare) cu ∆ > 109m-1, (d < 1nm)

• soluţii coloidale, 106 m-1 < ∆ < 109 m-1, (1 nm < d < 1000 nm)
 Aerosoli (mediul dispersiv este gaz / mediul dispersat lichid sau solid)
 Spume (mediul dispersiv este solid sau lichid / mediul dispersat este
gaz)
 Emulsii (mediul dispersiv este lichid / mediul dispersat este lichid)
 Suspensii coloidale (mediul dispersiv este lichid / mediul dispersat este
solid
 Sisteme disperse

• Legea lui Henry: cantitatea de gaz ce se dizolvă în unitatea de volum de lichid este
proporţională cu presiunea gazului

Gaze de interes : oxigen, azot, dioxid de carbon

 Sisteme disperse

Fazele materiei vii

• Faza continuă (componeneta dispersivă):

• solvent (60-70)%: apă

• Faza discontinuă (componenta dispersată):

• solvit (30-40)%:
• ioni şi molecule
• macromolecule
 Sisteme disperse

CONCENTRAŢII

• procentuală (%): g solvit / 100g soluţie

• molară (M): moli de solvit / 1l soluţie
(1mol = masa, exprimata in grame, prin acelasi numar ca masa
moleculara relativa)
• molală (m): moli de solvit / 1l solvent
• normală (N): echivalenţi-gram de solvit / 1l soluţie
(1Eg = masa, exprimată în grame, ce produce 1mol H+ prin
disociere electrolitică)
 Sisteme disperse

APA

• Organisme vii:
50% (bacterii) – 97% (celenterate)
• Organismul uman
• evolutie:
95% (embrion) – 65%(adult)
• metabolism:
4%(smalt) – 85%(materia cenusie)
 Sisteme disperse

APA CELULARĂ

• Extracelulară 45%
• Intracelulară 55%
• liberă (traversează membrana)
• legată (nu trece prin membrana)
• rezistă la deshidratare
• nu îngheaţă până la –20 0C
• nu are proprietăţile de solvent
 Sisteme disperse
APA
Caracter dipolar:
centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu cel al
sarcinilor negative

Structura tetraedrică: fiecare moleculă este

legată de alte 4 molecule prin punţi de hidrogen
(Eleg=5kcal/mol)
 Sisteme disperse

Proprietăţile fizice ale apei

• Mecanice
• Termice
• Optice
• Electrice
 Sisteme disperse
Proprietăţi mecanice ale apei

• densitatea are un maxim la 40C: existenţa vieţii acvatice la

temperaturi scăzute (apa îngheaţă de la suprafaţă în jos:
gheaţa pluteşte)
• coeficientul de tensiune superficiala are un maxim la
200C: hrănirea plantelor prin ascensiune capilară (apa şi
sărurile minerale dizolvate)
• coeficientul de vâscozitate are un minim
la 200C: pierderi mici prin frecare şi rezistenţă mecanică mare
prin legaturi interne mai mobile (protector mecanic)
 Sisteme disperse
Proprietăţi termice ale apei:

• capacitate calorică mare: menţinerea constantă a temperaturii

prin capacitatea mare de a acumula căldura
• conductibilitate termică mare: reglarea temperaturii prin
transportul căldurii
• căldura latentă de vaporizare mare: factorul determinant al
homeotermiei prin evaporare
• interval larg între punctele de solidificare şi evaporare (0–
100)0C: mediu de flotaţie (lichid)
 Sisteme disperse
Proprietăţi optice ale apei:

mediu refractiv (napa = 4/3):

- transparent pentru lumină (VIS)

- opac pentru infraroşu (IR)
- absorbant pentru ultraviolet (UV)
 Sisteme disperse
Proprietăţi electrice ale apei:

date de caracterul dipolar al moleculei H2O:

• conductivitatea electrică
• disocierea (pH)
• oxidoreducerea (potentialul redox)
Biofizică
 CURS 5
Noţiuni de biomecanică (forţe, mecanica fluidelor, hemodinamică, acustică, unde mecanice, aplicaţii
în medicină şi biofizică)
 Mecanică

 
F  ma Forţă Echilibrul translaţional

  
M  rF Momentul forţei Echilibrul rotaţional
Mecanică

PÂRGHII
Mecanică

Pârghia de gradul I Pârghia de gradul II Pârghia de gradul III

Mecanică
• Mușchiul striat este alcătuit dntr-o multitudine de fibre
musculare paralele.

• Fiecare fibră musculară - o celulă musculară striată,

multinucleată, cu o lungime cuprinsă între 100 μm și
30 cm.

• Fibra musculară conține sute de fibre de miofibrilă cu o

grosime de 2 μm înconjurate de o rețea tubulară.
 Mecanică
• Miofibrilele conțin un amestec de filamente subțiri (de
actină) și groase (de mioznă).

Structură miofibrilă
 Mecanică
• Spatiul dintr-un miofilament delimtat de două linii Z
succesive reprezintă un sarcomer - unitatea
morfofuncțională a mușchiului striat.

• Linie M (Mittelscheibe) – discul din mijlocul sarcomerului ce

conține elemente de citoschelet.

• Banda Z (Zwischenscheibe) – formeaza discurile de la

capetele sarcomerului – elemente de ancorare pentru
filamentele de actină.

Structură miofibrilă
Mecanică

Contracţie musculară - modelul rotației punților dintre actină și miozină

 Mecanică
MECANICA FLUIDELOR NOŢIUNI INTRODUCTIVE

un fluid ideal este un fluid incompresibil şi fără vâscozitate;

curgerea staţionară - viteza de curgere este invariabilă în timp

linia de curent este o curbă imaginara tangentă în fiecare punct la vectorul viteză;

un tub de curent este alcătuit dintr-un mănunchi de linii de curent;

debitul: cantitatea de fluid ce trece în unitatea de timp prin unitatea de arie;

Lichid newtonian/nenewtonian – vascozitatea nu depinde/depinde de viteza de curgere

 Mecanică
MECANICA FLUIDELOR NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Presiunea hidrostatică
S
h
p = F/S = G/S= mg/S

= ρVg/S = ρgSh/S
G
p = ρgh

N/m2 sau Pa
 Mecanică
MECANICA FLUIDELOR NOŢIUNI INTRODUCTIVE

curgerea laminara este o curgere în straturi, moleculele sau particulele unui strat
neamestecându-se cu cele ale altui strat;

curgerea turbulentă este o curgere care şi-a pierdut caracterul laminar din cauza
creşterii vitezei de curgere; viteza critică, viteza de la care curgerea devine
turbulentă, este dată de:


vc 
D
unde  se numeşte numarul lui Reynolds,  este coeficientul de vâscozitate
iar  este densitatea;
 Mecanică
MECANICA FLUIDELOR ECUAŢII

vâscozitatea este proprietatea moleculelor unui lichid de a se

opune curgerii; forţe de frecare internă între straturi

coeficientul de vâscozitate poate fi definit ca forţa necesara unui suprafeţe

de 1 m2 să se deplaseze faţă de suprafaţa cu care este în contact
cu 1 m şi cu o viteză de 1m/s

dv
F  S
dz
Formula lui Newton
 Mecanică
MECANICA FLUIDELOR ECUAŢII

S  v  cst ecuaţia de continuitate

debitul în cazul unei curgeri staţionare pentru un lichid ideal este o constantă
 Mecanică
MECANICA FLUIDELOR ECUAŢII
legea lui Bernoulli afirmă că :
suma presiunilor statică, dinamică şi de poziţie este o constantă în lungul unui tub de curent

 v2
p   g h  cst.
2

Hagen -Poiseuille
 Mecanică
MECANICA FLUIDELOR ECUAŢII
l
Hagen Poiseuille p1 p2
r

Vas rigid

unde

Rezistenta la curgere

Vascozitatea si raza se pot modifica

Similaritate cu un circuit electric

 Mecanică
MECANICA FLUIDELOR ECUAŢII
l
Hagen Poiseuille p R p
rd
V(P)=V0+C·P

Vas elastic

C- complianţă=ΔV/ΔP

Herman Irving Physics of the human body

 Mecanică
MECANICA FLUIDELOR ECUAŢII

Legea lui Stoke F

v
F=6···r·v

r este raza particulei; v este viteza;

Iar F forţa de frecare
 Mecanică
Circulaţia sanguină există diferenţe faţă de curgerea unui fluid ideal

Circulaţia este pulsatilă şi nu continuă;

Sângele nu este un lichid newtonian (coeficientul de vâscozitatea

depinde de viteză);

Pereţii vaselor sunt pereţi elastici şi nu rigizi;

Sângele nu este nu fluid omogen ci mai mult o suspensie

heterogenă;
 Mecanică
Tensiunea dezvoltata de PS în pereţii arteriali
valori normale:

•maximă (sistolică): TAmax= (120-140)mmHg

•minimă (diastolică): TAmin= (60-80)mmHg
•diferenţială (presiunea pulsului): TAd=TAmax-TAmin=(40-60)mmHg
•medie:
TAm=(TAmax+2TAmin)/3=100mmHg
 Mecanică
METODE DE MĂSURĂ A PA
• Metoda directă: introducerea în arteră a unui cateter
prevăzut cu manometru
• Metode indirecte (neinvazive):
• prin comprimarea arterei
• ultrasonografică
• reografică
• pletismografică
 Mecanică

1. COMPRIMAREA ARTEREI

•palpatorie (sistolica):
cu manşon compresiv (perceperea primei pulsatii a arterei brahiale) (Riva
Rocci)
•ascultatorie (sistolică si diastolică):
cu sfingomanometrul (perceperea primei şi ultimei pulsaţii) (Korotkov)
•oscilometrica (sistolică, diastolică şi medie):
înregistrarea amplitudinii vibratiilor peretelui arterial la decompresie (Pachon)
 Mecanică

2. METODA ULTRASONOGRAFICĂ:
masurarea frecvenţei Doppler a US reflectate de pereţii arteriali în
funcţie de viteza de curgere
 Mecanică

3. METODA REOGRAFICA:
masurarea variaţiilor de impedanţă electrică produse de unda pulsului la
aplicarea unui curent electric alternativ într-o extremitate a corpului (deget)
 Mecanică

4. METODA PLETISMOGRAFICA:
se detectează variaţia volumului produsă de unda pulsului într-un
segment al corpului (deget) în jurul caruia se aplică o presiune
externă prin intermediul unui manşon gonflabil
 Mecanică
Circulaţia sanguină Valorile normale ale presiunii sanguine

• (80-135)mmHg - artere
• (35-50)mmHg - arteriole
• (25-30)mmHg - capilare arteriale
• (15-20)mmHg – capilare venoase
• (5-10)mmHg - venule
• (0-3)mmHg - vene
Biofizică
 CURS 6
Membrana celulară (organizare şi funcţii, compoziţie, modele membranare, mecanisme si sisteme de
comunicare intercelulara, fenomene de transport prin membrană)
 Membrana celulară

•Alcătuire
•Funcţii
•Fenomene membranare
 Membrana celulară
Alcătuirea membranei

2
3

1 lipide Molecule de apă/ioni

2 proteine intrinseci
3 proteine extrinseci
 Membrana celulară

Funcţiile membranei

• structurală: matricea funcţiilor celulare de bază (bistratul lipidic)

• funcţională: barieră cu permeabilitate selectivă (proteine
intrinseci)
• informaţională: receptor de mesaje intercelulare (proteine
extrinseci)
 Membrana celulară
Transportul membranar

• Sisteme de macrotransfer
(prin vezicule): Endocitoza (spre interior)
Exocitoza (spre exterior)
Transcitoza (prin celulele
endoteliului capilar)
• Sisteme de microtransfer
- transportul pasiv (fără consum de energie): difuzia/difuzia
facilitată/osmoza
- transportul activ (cu consum de energie): primar şi secundar
 Membrana celulară

Transportul pasiv (fără consum de

energie): în sensul forţelor motrice: gradienţi de
concentraţie, gradienţi de presiune osmotică

• difuzia
• difuzia facilitată
• osmoza
 Membrana celulară
Difuzia simplă
Mișcarea (amestecul) unor particule (molecule, atomi, ioni, proteine etc.) dintr-o zonă cu
concentrație mare spre o zonă cu concentrație mică, pe baza agitației termice

Difuzia va continua ca proces până când diferențele de concentrație dintre cele două
zone dispar – deci gradientul este eliminat.

• directă (prin bistratul lipidic)

• mediată de peptide (ionofori):

• transportori (cărăuşi)
• canale ionice
 Membrana celulară
Difuzia simplă Legea Fick (I):

m c
 D
S  t x Gradient de concentraţie

flux Constantă de difuzie

𝑑𝑐
𝐽 = −𝐷
𝑑𝑥
 Membrana celulară
Constanta de difuziune (difuzie) D

• depinde de: Relaţia lui Einstein între constanta de difuzie şi

kT
D
vâscozitate
• temperatură (considerând legea lui Stoke validă)

• raza moleculei 6 r 
• vâscozitate
 Membrana celulară
Difuzia ionilor

•Diferenţa de concentraţie creează o diferenţă de potenţial electric V

•Apare un flux de deplasare datorat forţelor electrice:

V
Fe  q  qE
d
 Membrana celulară
Mobilitatea ionică
Forţele electrice sunt echilibrate
de forţele de frecare:
qE  6  r v (considerând legea lui Stoke validă)

Mobilitatea ionului depinde de:

• sarcina electrica (q) v q

• raza (r) E 6 r 
• viscozitate ()
 Membrana celulară

Caracteristicile difuziei facilitate

• viteza mai mare decât în cazul difuziei simple

• se saturează la concentraţii mari
• inhibată de analogii structurali ai solvitului transportat
 Membrana celulară
Mecanisme de difuzie facilitată

a) cheie-lacat: translocarea proteinelor extrinseci

b) ping-pong: tranziţii conformaţionale ale proteinelor intrinseci
 Membrana celulară
Presiunea osmotică

pV    R  T


  R T
V
  R  C T Legea lui van`t Hoff
 Membrana celulară

Osmolaritatea

Soluţie osmolară: conţine un număr de particule egal cu numărul lui Avogadro

Osmolaritatea [osM]: numărul de particule dizolvate într-un litru de soluţie raportat la numărul lui
Avogadro
 Membrana celulară
Serul fiziologic Soluţie izotonă NaCl 0,9%

mNa = 23g/mol
mCl = 35,45g/mol  mNaCl = 58,45g/mol

cNaCl = 0,9% = 9g/litru  9g NaCl contin:

9/58,45 = 0,154moli
sau
0,154NA molecule
(NA = 6,023x1023 molecule/mol)

gradul de disociere
100%  p = 0,154 x 2 = 0,31 osM
 Membrana celulară
Pentru gradul de disociere α  1
 
N
  R T
V NA

ND
Grad de disociere   ND    NI
NI

N  N I    N I    i  N I  N I (1      i )

i este numarul de parti in care disociaza molecula/compusul

NI este numărul iniţial de particule
ND este numărul de particule disociate

𝜐
Π= ∙ (1 − 𝛼 + 𝛼 ∙ 𝑖) ∙ 𝑅 ∙ 𝑇
𝑉
 Membrana celulară
i
Lucrul osmotic L   RT ln
f
i>f : osmoză directă
solventul efectuează lucru mecanic (travaliu osmotic)

i<f : osmoză inversă

solventul primeşte lucru mecanic
 Membrana celulară
Aplicaţii ale legii osmozei

1. Criogenia (congelarea soluţiilor)

2. Implicaţii fiziologice:
• Izotonia
• Tonicitatea
• Ultrafiltrarea şi reabsorbţia
• Rinichiul artificial
 Membrana celulară

Izotonia

Echilibrul molecular între soluţii separate de membrană

 Membrana celulară
Tonicitatea
Reglarea arhitecturii celulare
• Starea tegumentelor:
umflare ratatinare
 Membrana celulară
Ultrafiltrarea si reabsorbţia

• Presiunea hidrostatică a sângelui: ~32 mm Hg (capilare arteriale) ~12

mm Hg (capilare venoase)
• Presiunea osmotică plasmatică: ~28 mm Hg
ph-po>0 Ultrafiltrare
ph-po <0 Reabsorbtie
 Membrana celulară
Distrugerea echilibrului U/R duce la invadarea ţesuturilor de către apa (edeme):

Cauze:
-Presiune hidrostatică ridicată în capilar (insuficiență cardiacă)

-Reducere a presiunii osmotice din cauza reducerii concentrației

de proteinelor plasmatice (afecțiuni ale ficatului; creșterea permeabilității
membranei nefronilor-sindrom nefrotic )

-Creștere in permeabilitatea peretelui capilar raportat la proteine

(răniri mecanice, arsuri, infecții superficiale, inflamații)
Biofizică
 CURS 7
1. Membrana celulară (organizare şi funcţii, compoziţie, modele membranare,
mecanisme si sisteme de comunicare intercelulara, fenomene de transport prin
membrană)
2. Bioelectricitate şi biomagnetism, aplicaţii terapeutice; proprietăţi ale transmiterii
impulsurilor în celule nervoase şi musculare
 Membrana celulară

Transport activ

Necesită consum de energie

• primar (pompe ionice)

• secundar (cotransport)
 Membrana celulară

Transport activ primar

Caracteristici:

•se realizează în scopul menţinerii gradienţilor membranari

•este cuplat cu o reacţie exoenergetică: ATPADP+P+E

Membrana celulară
 Membrana celulară

Tipuri de pompe ionice

• simple: Ca2+

• cuplate: Na+/K+ ; H+/K+

 Membrana celulară
Pompe cuplate

a) electrogenice:
cu transfer net de sarcină electrică
3Na+/2K+

b) neelectrogenice:
făra transfer net de sarcină electrică
1H+/1K+
 Membrana celulară

Transport activ secundar

Cuplează mişcarea unui ion/molecule în sensul gradientului de concentraţie cu mişcarea unui

ion/molecule în sens opus gradientului de concentraţie

• Electroneutru: transport de solviţi (glucide, aminoacizi)

• Electrogenic: transport de solviţi cuplaţi cu ioni

• simport (în acelasi sens)
• antiport (în sensuri opuse)
 Membrana celulară

Potenţial de repaus

– există o diferenţă de potenţial electric între feţele

membranei celulare în repaus (– 50 mV) – (–100) mV

Interior, exterior - în total NEUTRU

După Herman Irving Physics of the human

body
 Membrana celulară

Potentialul membranar de repaus

Vm0 = diferenţa de potential dintre feţele membranei, corespunzatoare echilibrului

dinamic al diverselor fluxuri ionice ce strabat membrana, ( fluxul net de ioni se
anulează ).
 Membrana celulară
Potenţialul electrochimic
• Membrana: barieră ionica selectivă  apar:
- gradienti de concentratie (grad c)
- gradienti de potential electric (grad V)

Lucru mecanic chimic + lucru mecanic electric

Potențialul electrochimic 
~

~    z  F  V
unde z este valenţa, V este potenţialul electric şi F este constanta lui Faraday
 Membrana celulară


Legea Nernst

ioni;

Membrană semipermeabilă pot trece

există o diferenţă  de potenţial electric

 Membrana celulară

~  ~
1 2

  z  F V    z  F V
1 1 2 2

  RT ln c  z  F V    RT ln c  z  F V
0 0
1 1 1 2 2 2

RT ln c1  RT ln c2  z  F  V2  z  F  V1
 Membrana celulară

RT (ln c1  ln c2 )  z  F (V2  V1 )

RT c2
Legea Nernst   V2  V1   ln
zF c1

V1 si V2 sunt potenţialele exteriorului respectiv interiorului celulei

(prin definiţie diferenţa de potenţial transmembranar este data de: ,= V2 - V1)
Membrana celulară

Ecuaţia Goldman pentru Na,K si Cl

Unde P este permeabilitatea speciei respective

Patric F. Dillon - Biophysics a Physiological approach 2012

 Membrana celulară
Echilibrul Donnan

Prezenţa ionilor/macromoleculelor nedifuzibile impune o repartiţie

nesimetrică a cationilor difuzibili faţa de anioni (K+, Cl-)

I II
A+1
B-1

M z+

Macromolecula are valenţa z

 Membrana celulară

CONDIŢII:

c  c  c  c  zc
I
A
I
B
II
A
II
B
II
m electroneutralitate

RT C Ionii difuzabili respectă Nernst

 ln 1
F C2

𝑐𝐴𝐼𝐼 𝑐𝐵𝐼
𝑟 = 𝐼 = 𝐼𝐼 Raportul lui Donnan
𝑐𝐴 𝑐𝐵
 Membrana celulară

Circuitul electric echivalent al membranei celulare este circuitul în derivaţie (paralel) format
din patru ramuri:

-o ramura capacitivă Cm (capacitatea membranei de a înmagazina sarcina electrică)

-trei ramuri rezistive RK , RNa , RCl (parcurse de curenţi ionici)

 Membrana celulară
Legea lui Ohm pentru
potenţialul membranar de
I
repaus 0
Vm  I R  ,
G
G  GK  GNa  GCl ,
I  IK  INa  ICl

VK GK  VNaGNa  VCl GCl

 0
Vm 
GK  GNa  GCl
 Membrana celulară

PA: modificarea tranzitorie a potenţialului membranar sub

acţiunea factorilor externi (stimuli)

•stimulul fiziologic:
chimic (mediatori chimici)
•stimulul experimental:
electric (impuls geometric)
 Membrana celulară

Generarea PA

Reobază – intensitatea minimă a stimulului pentru a produce un potențial de acţiune

Cronaxie – timpul necesar unui stimul cu intensitatea egală cu dublul reobazei pentru a
produce un răspuns
 Membrana celulară

Propagarea

• stimuli subliminari:
propagare pasivă
(potenţiale locale)
• stimuli supraliminari:
propagare activă
(potenţiale de acţiune)
 Membrana celulară
repolarizare, se deschid canale de K+

depolarizare, se deschid canale de Na+

pompe ionice, restabilesc concentratiile pe

cele doua fete ale membranei

• I: faza rapidă/ascendentă (depolarizare) : influx pasiv de Na+

• II: faza lentă (repolarizare)/descendentă : eflux pasiv de K+
• III: faza de refacere (hiperpolarizare) :
pompele ionice (Na+/K+) refac configuraţia ionică de echilibru
 Membrana celulară

Propagarea pasivă
• Variaţie nespecifică a potenţialului transmembranar
• Potenţialului transmembranar scade exponenţial cu distanţa (propagare cu
decrement)
• Depolarizare redusă a membranei, proporţională cu amplitudinea stimulului
• Amplitudinea scade exponenţial cu distanţa

x / 
Vm ( x )  Vm (0) e

 - constanta spatiala a axonului

 Membrana celulară

Propagarea activă (lege totul sau nimic)

• Variaţie specifică a potenţialului transmembranar

• Are amplitudine constantă

• Se propagă pe distanţe mari, nedecremental, cu viteze mari

• Amplitudinea potenţialului de vârf, pragul şi

viteza de propagare sunt caracteristici ale celulei
 Membrana celulară

Conducerea PA

d
v   k,
• Viteza de conducere: L

unde L este latenţa (timpul necesar propagarii excitaţiei pe

distanţa d )
Latenţa depinde de:
- diametrul fibrei ()
- tipul fibrei (mielinizată/nemielinizată)
 Membrana celulară

Dependenţa de diametrul fibrei

fibre groase ( > 1 mm):

-rapide
-uşor excitabile

fibre subţiri ( < 1 mm):

-lente
-greu excitabile
 Membrana celulară

Dependenţa de tipul fibrei

fibre nemielinizate
-propagare recurentă (lentă):
din punct în punct
: (0,2 – 1,2)mm
v: (o,5 – 5)m/s
fibre mielinizate
-propagare saltatorie (rapidă):
din nod Ranvier în nod Ranvier
: (1,2 – 22)mm
v: (5 – 120)m/s
Biofizică
 CURS 9

1. Biofizica sistemelor complexe: receptori şi analizori (analizorul vizual,

analizorul auditiv
2. Laseri şi aplicaţii în medicină
 Analizorul auditiv

Stimul - unde sonore

Receptia stimulului:
• urechea externa

Generarea semnalului:
• urechea medie

Propagarea semnalului:
• urechea internă
 Analizorul auditiv
Unde mecanice – de compresie Unde longitudinale

Parametrii: viteza=  / T
T= perioadă durata unei oscilaţii complete

< 16 Hz - infrasunete
frecvenţa f = 1/T [Hz] 16  20.000 Hz – sunete
> 20.000 - ultrasunete
 Analizorul auditiv
PRODUCERE
λ

Schimbări în presiune (densitatea moleculelor)

 Analizorul auditiv
FENOMENE CARACTERISTICE
Difracţia undelor – ocolirea (propagarea neliniară)
obstacolelor atunci când dimensiunea acestora este
comparabilă cu lungimea de undă a undei

Interferenţa - suprapunere şi compunere a undelor. În urma

interferenţei se obţine o undă complexă. (interferenţă
constructivă/distructivă)
Rezonanţa reprezintă fenomenul de transfer al energiei între
doi oscilatori care au aceeaşi frecvenţă de oscilaţie.

Cavitaţia este un fenomen ce poate apărea la propagarea

ultrasunetelor în lichide şi constă în apariţia unor bule de gaz
în interiorul acestora, urmată de dilatări şi comprimări
succesive şi rapide ale bulelor apărute.
 Analizorul auditiv

Oscilaţii mecanice cu frecvenţa

Stimulul acustic cuprinsă în intervalul (16 – 20.000)Hz

Caracteristici:
1. densitatea de energie [J/m3]
2. puterea [ W ]
3. intensitatea [ W/m2]
 Analizorul auditiv
Senzaţia auditivă
Raspunsul organului de simţ (urechea) la stimuli sonori cu
intensitatea mai mare decât pragul minim (supraliminari)

Caracteristici:
• tăria
• înălţimea [grav(jos) sau acut(înalt);
frecvenţe mari  sunet înalt frecvenţe joase  sunet grav
• timbrul [compoziţia spectrală (armonice)/distribuţia de intensitate a
frecvențelor superioare]
 Analizorul auditiv
Marimi acustice
E F d
I   p v
• Intensitatea (energie/ unitate de timp / unitate de arie) S t S t

𝐼 𝐼
𝐼𝑎 = 10𝑙𝑜𝑔10 = 10𝑙𝑜𝑔10 −12 dB
• Nivelul intensităţii acustice 𝐼0 10 𝑊/𝑚2

Prag auditiv
2
p
• Impedanţa acustică Z   v
I

ρ densitatea
 Analizorul auditiv
2
Domeniul auditiv p
I
Z

min : p0  20 Pa  I0 
20  10 
6 2
 10 12 W
400 m2

20 2 W
MAX p  20Pa  I  1 2
400 m

Herman Irving Physics of

the human body
 Analizorul auditiv

Legea senzatiei sonore

(Weber-Fechner)

• Pragul auditiv: Imin = 10 -12 W/m2

Ia=10 log101= 0 dB
• Pragul dureros: Imax= 1 W/m2 Herman Irving Physics of the human body

Ia=10 log101012=120 dB
• Domeniul auditiv:
D = (Ia)max – (Ia)min = 120-0= 120 dB
 Analizorul auditiv

Urechea medie

canal timpanic  rezonator pentru frecvenţe de 3000  4000 Hz

oscioarele  pârghie cu punctul fix cam la 1/3 de timpan

amplificare totala 120 ori a presiunii aplicate

 Analizorul auditiv

URECHEA INTERNĂ

• LABIRINT (osos şi membranos)

• MELC (cohlea): trei canale circulare cu lungimea de 3,5cm, spiralate
in 2,5 spire, separate prin doua membrane (vestibulară si bazilară)
si care contin:
- fereastra rotundă (canalul timpanic)
- fereastra ovală (canalul vestibular)
- organul lui Corti (canalul cohlear)
 Analizorul auditiv

Propagarea senzatiei sonore

Cilii celulelor ciliate intra în rezonanţă cu undele progresive

emise de membrana bazilara
se genereaza PA
 Laseri

1 3
3

1
4

1-sistemul de pompaj optic 3 rezonatorul

2-mediul activ 4 radiaţia laser emisa

 Laseri
Caracteristici ale radiației laser

coerenţa

monocromaticitate

direcţionalitate

strălucirea
 Laseri

cu emisie continuă

în pulsuri
 Laseri
Interacţii (efecte fizice) radiaţie laser ↔ ţesut

interacţii fotochimice

interacţii fototermice
coagulare (temperatura locală a țesutului este de aproximativ 60 0C)

vaporizare (temperatura locală a țesutului este de aproximativ 100 0C; fenomenul de ablație fototermică)

carbonizare (temperatura locală a țesutului este de aproximativ 150 0C; este un proces ce trebuie evitat);

topire (are loc la temperaturi înalte, care ating punctul de topire al materialelor din care este alcătuit țesutul);

interacţii fotoablative

interacţii fotodisruptive
 Laseri

Aplicaţii – interacţie fotochimică

Terapie fotodinamică
(PDT)
 Laseri
Parametrii (țesutului) de care depinde interacţia

compoziţia chimică a ţesutului;

proprietăţile optice ale acestuia (coeficient de absorbţie, coeficient de împrăştiere pentru

lungimea de undă a iradierii);

proprietăţi termice: capacitatea ţesutului de a transmite căldura;

structura anatomica si fiziologică a ţesutului

 Laseri

Parametrii (radiaţiei) de care depinde interacţia

lungimea de undă

energia/puterea

modul de funcţionare
 Laseri
LASERI IN MEDICINĂ:

Laserii cu Nd: YAG si Nd: YLF

Laserul cu CO2

Diode laser:

Laserul cu Ar:

Laserul cu Er: YAG

 Laseri
LASERUL: Nd: YAG si Nd: YLF

Mediul activ: cristal YAG dopat cu ioni de Nd3+

Emisie : 1064 nm, 532nm

Mod de funcţionare: pulsuri, cw

Aplicatii: oftalmologie, urologie, dermatologie, gastroenterologie

 Laseri
LASERUL: CO2

Mediul activ: descarcare in gaz (amestec de Co2)

Emisie : 10600nm

Mod de funcţionare: pulsuri, cw

Aplicatii : ginecologie, urologie, neurologie, cardiologie, dermatologie

 Laseri
LASERUL: diode laser

Mediul activ: material semiconductor, (Al sau In) + Ga + As

Emisie : 800-840 nm sau 980 nm

Mod de funcţionare: cw sau pulsat

Aplicatii : biostimulare
 Laseri
LASERUL: Ar

Mediul activ: descărcare în gaz

Emisie : 351,363,454,488,514 nm

Mod de functionare: CW

Aplicatii Oftalmologie, urologie, PDT

 Laseri
LASERUL: Er: YAG

Mediul activ: cristal YAG dopat cu ioni de Er

Emisie : 2940 nm

Mod de functionare: pulsuri

Aplicatii medicină dentară, ortopedie

Laseri
Biofizică
 CURS 10

1. Radiaţii ionizante şi neionizante: caracteristici, interacţia cu ţesutul viu,

radioprotecţie, aplicaţii medicale
 Radiaţii

Energia de legatura a principalilor atomi de interes biologic (C,

H, O, N, P, S): Eleg ~ 10eV (1,6 . 10-18J)

-Energia radiaţiei < Eleg : radiaţii neionizante

-Energia radiaţiei > Eleg : radiaţii ionizante

1eV =1,6·10-19J
 Radiaţii
Radiaţii ionizante

• electromagnetice: X, γ, UV dure
• Radiaţii X (Roentgen)
• Radiaţii  (gamma)
• Radiaţii UV dure (lungimea de undă < 110 nm)

• corpusculare: , , neutroni, protoni

– Radiaţii  (nuclee de 24 He )
– Radiaţii - electroni sau + pozitroni
– Protonii
– Neutronii
 Radiaţii
Surse radioactive

• naturale (, , ,n,p):

radiaţia cosmică
radiaţia terestră
izotopi radioactivi (radionuclizi)

• artificiale (X, n, p):

instalaţii Roentgen
reactori nucleari, acceleratoare
 Radiaţii
Interacţia radiaţiei ionizante cu materia biologică

• reacţiile elementare (ms–s)

• reacţiile chimice (s–h)
• modificarea structurii şi funcţiilor celulare (luni – ani)
 Radiaţii
Efectele fizice ale radiatiei ionizante

• directe – impact cu macromoleculele din celula tinta (excitare, ionizare, efect

fotoelectric, efect Compton, formare de perechi)
• indirecte – impact în mediu/impact cu apa/transfer de energie/ (generare radicali
liberi)
• la distanţă - impact asupra tesuturilor neiradiate din vecinatatea celor iradiate
direct (radionuclizi)
 Radiaţii
Radiaţii electromagnetice (X, )
Interacţii cu materia
absorbția unui foton urmata de ionizare;
Procese: Efect fotoelectric electronul generat are energia cinetică
egala cu diferența între energia fotonului
absorbit şi energia de ionizare

împrăștiere pe un electron liber (slab legat)

energia fotonului inițial este folosita pentru
Împraştiere Compton generarea unui foton de energie joasa si
a unui electron

Obs: Rad X si  cu energia intre 30KeV si 30 MeV interacţionează cu ţesuturile

moi în special prin efect Compton
Formare de perechi
energia unui foton este folosita pentru
a genera o pereche electron-pozitron
(reactia are loc la energii mari si in
apropierea nucleului
 Radiaţii
Radiaţii electromagnetice – interacţia cu materia

legea de atenuare
 x
Interacţia razelor X (sau ) cu materia depinde de:
• energia razelor X
I  I 0e
μ coeficient de atenuare/x grosimea probei
• numarul atomic (efectiv) al substanței
• densitatea de electroni

Zeff = 6,9; 7,4; 13,8 (ţesut moale, lipide, os)

 Radiaţii
Producerea razelor X
Tubul de raze X

Tub vidat/anod/catod

1. Catod filament străbătut de un curent electric produce termoelectroni

(aprox. 2200 0C)
2. Diferența de potențial între anod şi catod  accelerează electronii produși de catod
(25 ÷140 kV)
3. Anod  se produc razele X datorita interactiei electronilor accelerați cu materialul
din care este construit anodul (wolfram + reniu)
 Radiaţii
Producerea razelor X
Tubul de raze X
25140 kV produsul curent expunere – controlează
pată focală numărul de electroni

diferența de tensiune între anod

(wolfram-reniu) şi catod (wolfram)
fereastră de beriliu controlează energia electronilor şi deci
energia razelor X produse

2200 Co 1 2
energia razelor X produse
minimă – controlata de filtrarea tubului
electroni (inerentă sau adăugată)
Raze X
maximă – controlată de energia maximă
de accelerare a electronilor

Anodul este rotit la aprox. 3000 rot/min

 Radiaţii
Producerea razelor X

Radiaţia caracteristică  spectru discret produs de tranziții electronice pe nivele

interioare în urma absorbţiei electronului incident (câteva procente din emisia de raze X)

Radiaţia de frânare (Bremsstrahlung)  spectru continuu produs de frânarea electronului

în câmpul nuclear (emisie majoritară)

Eficienţă totală  1%

Curent: Tensiune:
50400 mA pentru radiografie 25 kVp pentru mamografii
Până la 1000mA pentru CT 140 kVp pentru oase şi piept

Atenție !!! pentru fiecare tub este limitată puterea disipată într-o perioadă de 0,1s
 Radiaţii
Radiaţii corpusculare (α, ,n,p)

Emise de nuclee radioactive (nuclee instabile) în procesul de dezintegrare

Proces statistic

Numarul de nuclee rămase nedezintegrate dupa timpul t

N (t )  N 0 e   t unde  se numeşte constantă de dezintegrare

Timpul de înjumătăţire al unui material radioactiv = timpul după care numarul de nuclee
radioactive a fost redus la jumatate:

N0
 N 0e  T1 / 2 T1/2 = 0,693/
2
 Radiaţii
Radiaţii corpusculare (α, ,n,p)

Se defineşte activitatea, , a unei surse ca numărul de dezintegrări pe secundă şi

𝑑𝑁
reprezintă probabilitatea de dezintegrare în timp (- ).
𝑑𝑡

  N
unde  se numeşte constantă de dezintegrare

unitatea de măsură în sistemul internaţional (SI) este becquerelul, Bq;

Curie Ci – unitate folosita ; 1Ci = 3,71010 Bq.
 Radiaţii

Mărimi folosite în dozimetrie

• Expunerea (X)
• Doza absorbită (D) şi KERMA (K)
• Doza echivalentă (H)
• Doza efectivă (E)
• Alte mărimi (doza la suprafața de
intrare, produsul doză arie, doza într-
un organ sau ţesut)
 Radiaţii

EXPUNERE – cantitatea de sarcină creeată în aer prin ionizări produse

de radiaţiile e.m. pe unitatea de masă

Δ𝑄
𝑋= C/kg ; roentgen
Δ𝑚
 Radiaţii

KERMA (kinetic energy released in a material)

K = ΔEcin/Δm
unde ΔEtrans suma energiilor cinetice iniţiale a tuturor
particulelor ionizante eliberate de prin ionizări indirecte
(produse în mediu de radiaţii fără sarcină electrică) în
materialul de masă Δm.
În SI unitatea pentru kerma este joule per kilogram (J/kg).
 Radiaţii

𝐸
Doza absorbită , 𝐷=
𝑚

unde m este masa mediului în care este absorbită energia E,

unitatea de măsură este Gray-ul ; 1Gray [Gy] = 100 rad (Gy = J/kg).

 Dozimetrele care măsoară doza sunt calibrate în gray.

 Debitmetrele, care măsoară debitul dozei (doza într-un anumit interval de timp)
sunt calibrate în Gy/h, Gy/s.
 Radiaţii
Doza echivalenta H, 𝐻= 𝑤𝑅 𝐷

unde 𝑤𝑅 este un factor de ponderare al radiației respective (eficacitate biologică relativă) ,

factor ce depinde de tipul şi energia radiației;
Unitate de măsură: Sv-Sievert

• radiaţii X, ,  şi electroni 𝑤𝑅  1

• neutroni termici 𝑤𝑅  5

• neutroni rapizi, protoni 𝑤𝑅  10

• particule  𝑤𝑅  20
 Radiaţii

Doza efectivă E, E= 𝑤𝑇 𝐻

unde 𝑤𝑇 este un factor de calitate al ţesutului; Sv-Sievert

dupa N Barrie and A. Webb Introduction to medical imaging

 Radiaţii
EFECTE BIOLOGICE

Procese stohastice – probabilitatea de apariţie a unui efect creşte cu doza;

nu şi severitatea efectului/nu au valoare de prag
Ex: cancer, efecte genetice

Procese deterministice – există o valoare de prag sub care efectul nu apare

severitatea efectului depinde de doză

Ex: cataractă, infertilitate, arsuri ale pielii

 Radiaţii
NORME FUNDAMENTALE DE SECURITATE
RADIOLOGICĂ
Art. 22. (1) Limita dozei efective pentru
personalul expus profesional este de 20 mSv
(milisievert) pe an.
(2) Cu respectarea dispoziţiilor
al. (1), sunt valabile şi următoarele limite de
doză echivalentă:
PRINCIPIUL a) 150 mSv pe an pentru cristalin;
b) 500 mSv pe an pentru piele; limita se
ALARA (As Low As Reasonably Achievable). aplică pentru valoarea medie a dozei pe 1 cm2,
pe cea mai puternic iradiată zonă a pielii;
c) 500 mSv pe an pentru extremităţile
mâinilor şi picioarelor.

Art. 25. (1) Limita dozei efective pentru populaţie este

de 1 mSv pe an
 Radiaţii
PROTECŢIE
1. Protecţie fizică (cu ecrane specifice)
2. Protecţie chimică (“vânători de radicali liberi”)

Protecţie fizică Protecţie chimică

•  - o foaie de hârtie • cu ajutorul unor substanţe chimice radioprotectoare care se administrează înaintea iradierii şi care măresc
•  - ecrane de plastic şi Al radiorezistenţa organismului
• X şi  - ecrane de Pb • scop: diminuarea în special a acţiuniiindirecte a radicalilor liberi prin anihilarea acestora
• neutroni - mai multe straturi protectoare: • trebuie s ă producă următoarele modificări:

– să micşoreze conţinutul în apă

– s ă micşoreze temperatura organismului şi s ă diminueze metabolismul

– s ă diminueze cantitatea de oxigen intra şi extracelular

– s ă inhibe sau s ă fixeze radicalii liberi

– s ă împiedice organele integratoare din organism s ă amplifice efectele

 Radiaţii
APLICAŢII

• Tratamentul cancerelor (X şi )

• Imagistică (radioscopie - X, scintigrafie )

• Detectori de fum (D) Atunci când în camera de ionizare pătrunde fum, particulele de fum absorb radiaţia alfa,
cauzând scăderea ratei de ionizare a aerului din camera de ionizare şi o scădere a amperajului curentului electric
măsurat între cei doi electrozi, ceea ce declanşează soneria alarmei.

• Sterilizare ()

• Datare radioactivă (izotopul C14)

Biofizică
 CURS 11

1. Principii fizice ale imagisticii medicale: (radiografie, ecografie, CT, MRI,

scintigrafie, PET)
 Ecografie
Unde mecanice (ultrasunete)

< 16 Hz - infrasunete
frecvenţa f = 1/T [Hz] 16  20.000 Hz – sunete
> 20.000 - ultrasunete

1÷15 MHz – pentru investigații medicale

v (în ţesut moale)  1540 m/s

 Ecografie
Unde mecanice (ultrasunete)

Producere
materiale (cristale) piezoelectrice apariția unei tensiuni electrice ca răspuns
la presiunea mecanică aplicată materialului

temperatura Curie: temperatura la care

materialul pierde prop. piezoelectrice
 Ecografie
Producere

Generator ultrasunete:

W. Hendee, E R. Ritenour Medical imaging physics, 2002

 Ecografie
Unde mecanice (ultrasunete)
Exista câteva tipuri procese ce se produc la trecerea unei unde printr-un mediu:

reflexie si refracție
Interacţie cu materia împrăștiere (dispersie, difracție, interferență) atenuare  pierderi
absorbție

IMPORTANT: procesele de atenuare depind de frecvența folosită

 Ecografie
Unde mecanice (ultrasunete)
impedanța este produsul între densitatea mediului şi viteza
𝑍 =𝜌∙𝑣 undei în mediul respectiv

fracția dintre intensitatea incidentă şi cea reflectată la

incidență normală (900)
 Ecografie
(rayl)

interfaţa aer-ţesut moale

(1.63  0.0004) 2
 R  0.999
(1.63  0.0004) 2
Herman Irving Physics of the human body

Necesitatea aplicării gelului într-o investigaţie

 Ecografie
Atenuare → împrăștiere, absorbție 𝐼 = 𝐼0 𝑒 −𝛼𝑑 d= grosimea probei

W. Hendee, E R. Ritenour Medical imaging physics, 2002 N.B. Smith, A. Webb, Introduction to medical imaging, 2011
 Ecografie
Coeficientul de atenuare  este dependent de frecvenţa folosită

Frecvenţă mare  atenuare ridicată

Frecvenţă mică  atenuare mică

W. Hendee, E R. Ritenour Medical imaging physics, 2002

 Ecografie
Obținerea semnalului

se analizează semnalul reflectat la interfața diferitelor țesuturi

puls emis (1s)  asteptare ecou (99 s)

 Ecografie
Tipuri (moduri) de
investigație
1. modul –A (amplitudine)

trans.,rec.

reprezentarea grafica a amplitudinii

ecouluiin functie de timp (distanta pana
la obstacol).

W. Hendee, E R. Ritenour Medical imaging physics, 2002

 Ecografie
Tipuri (moduri) de
investigație
2. modul –B (stralucire)

reprezentarea bidimensionala a
surafetelor reflectatoare 
stralucirea unui punct este data
de “taria” ecoului provenit din
acel punct

W. Hendee, E R. Ritenour Medical imaging physics, 2002

 Ecografie
Tipuri (moduri) de
investigație
3. modul –M (modulare poziţie - timp) achiziția unor serii de semnale de tip A şi afișarea lor în funcție de timp

N.B. Smith, A. Webb, Introduction to medical imaging, 2011

 Ecografie
Modul Doppler
Tipuri (moduri) de
investigație
Principiul Doppler
Modificarea frecvenţei undei în urma
interacţiei cu un obiect în mişcare
a –sursa se apropie de observator
N.B. Smith, A. Webb, Introduction to medical imaging, 2011

Reflexie pe hematii

b –sursa se departează de observator

W. Hendee, E R. Ritenour Medical imaging physics, 2002

 Ecografie
REZOLUŢIE: capacitatea sistemului de a distinge între două structuri apropiate

inversul distanţei minime la care doua formațiuni distincte mai pot fi

vizualizate separat

REZOLUTIE:
Frecvenţă mare  rezoluţie ridicată
Frecvenţă mică  rezoluţie mică
• Axiala
• Laterala

𝑣
depind de: 𝜆=
• lungimea spațială (întinderea 𝑓
pulsului)
Frecvenţa f = 5MHz
• frecvenţa (lungimea de undă) exemplu λ  0.3mm
Viteza v = 1540m/s
folosită (difracţie)
• forma pulsului
 Ecografie

Substanțe de contrast

Phospho lipid monolayers

Diametru 210μm

N.B. Smith, A. Webb, Introduction to medical imaging, 2011

 Ecografie

Artefacte
efecte nedorite (date false) apărute în măsurătoare (reprezentarea țesutului sau
organului studiat).
Cauze:
•principilor fizice cu care se lucrează
•prelucrării şi achiziției semnalelor
•aparatura sau pacientului (mişcare)

iefecte ale interferentei, reflexilor multiple, salturi mari de indice de refractie

 Ecografie

Artefacte
• Semnale amplificate (întăriri acustice)
EXEMPLE
• Umbre acustice

N.B. Smith, A. Webb, Introduction to medical imaging, 2011

 Radiografie
PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE

Variația în intensitate a razelor X transmise în

funcție de țesutul/organul străbătut

 x
I  I 0e
 Radiografie
colimator

tub de raze X
pacient

grila Film (detector)

Grila – are rolul de a opri radiația împrăștiată (nu conține informație folositoare)
-fixă
-mobilă
 Radiografie
înregistrarea pe film  particulele de halogenura (bromura )de argint
interacționează cu radiația emergenta; se eliberează
electroni care neutralizează ionii de Ag+ din film  ionii de Ag
metalic se depun pe granulele de bromura de Ag; la developare
ioni adiționali de Ag se depun pe centrele sensibilizate iar
centrele neafectate sunt spălate la fixare

Înnegrirea depinde de cantitatea de Ag liber depusă şi deci de

cantitatea de radiaţie X absorbită

T=Transmitanta= cantitatea de radiatie transmisa de film/cantitatea de radiatie

ajunsa pe film
 Radiografie

Gradul de înnegrire este dat de densitatea optica OD

supraexpunere

1
OD  log10
T

trebuie lucrat în zona liniară

subexpunere
 Radiografie

Radiografie digitală  detectori

Substanţe de contrast: (sa crească absorbţia razelor X)

compuşi pe bază barium
compuşi pe bază de iod
 CT
TOMOGRAFIE COMPUTERIZATĂ (CT)
Foloseşte raze X
Foloseşte imagini (radiografii) obţinute din unghiuri diferite şi generează o imagine tridimensională
a organului/organelor investigate

• flux îngust de radiaţii X pe o direcţie din secţiunea a cărei imagine vrem să o

ETAPE obţinem.

• radiaţiile emergente sunt detectate iar computerul calculează absorbţia pe direcţia

investigată.

• emiţătorul îşi schimbă poziţia înregistrându-se absorbţia pe altă direcţie.

• după baleierea întregii suprafaţe computerul construieşte imaginea 3D pe monitor

 CT

sursa de raze X

rotire
pacient

detectori
 CT

rotire
pacient

sursa de raze X
detectori
 CT
SEMNALUL

• se realizeaza scanari multiple iar semnalul este prelucrat matematic

Backprojection (tehnica) ;
• se obține o valoare numerică pentru fiecare voxel voxeli (volume elements) = elemente de volum
• valoarea numerică este în legătura directa cu coef. de atenuare masică

   apa
CT numbers= 1000
 apa
unde  este coef. de atenuare masica al subst. respective iar
apa este coef. de atenuare masica al apei

N Barrie and A. Webb Introduction to medical

imaging
 CT
http://clinical.netforum.healthcare.philips.com/

II III IV

GENERATŢII CT:
I – o singura sursă, un singur detector
II – mai mulți detector dispuși la diverse unghiuri
III – detector de tip array, sursa cu emisie in evantai
IV – inel de detector staționar si sursa în mișcare