În mitologia greacă, Medeea era fiica regelui Colchidei, Eetes.

Prin
urmare era nepoata lui Helios și a vrăjitoarei Circe. Mama ei era oceanida Idyla,
dar uneori i se atribuie drept mamă Hecate, patroana tuturor vrăjitoarelor.
Fără Medeea, Iason nu ar fi putut să obțină Lâna de Aur, ea fiind cea care
i-a dat alifia destinată să-l protejeze de arsurile taurilor lui Hephaistos și care a
adormit dragonul prin farmecele sale.
O variantă târzie, pomenește faptul că Medeea era, în realitate, o prințesă
plină de compasiune, care se opunea politicii tatălui său de a-i ucide pe toți
străinii ajunși în ținutul său.
Iritat de opoziția ei, tatăl său, Eetes a întemnițat-o, de unde nu i-a fost
greu să scape, ceea ce s-a și întâmplat exact în ziua în care Argonauții au
debarcat pe țărmul din Colchos. Medeea și-a legat imediat soarta de cea a lor,
făcându-l pe Iason să promită că o va lua în căsătorie dacă îl va ajuta să găsească
Lâna de Aur.
Iason i-a promis și, profitând de cunoașterea ținutului, Medeea a reușit să
deschidă templul unde se afla prețiosul obiect, în timp ce Argonauții îi atacau pe
soldați și îi puneau pe fugă. După obținerea Lânii de Aur, Medeea a fugit cu
Iason și cu Argonauții.
Tragedia Medeea de Euripide prezintă povestea din momentul în care
Medeea este părăsită de Iason.

1. Uciderea fratelui și abandonarea tatălui

Pentru a-l urma și a-i asigura victoria, Medeea nu numai că și-a abandonat
tatăl, ci îl luase ostatic pe propriul frate, Apsirtos, pe care nu a ezitat să-l ucidă.
Ea l-a tăiat în bucăti și l-a aruncat în mare, întârziindu-i astfel pe
urmăritorii trimiși de Eetes, deoarece ei trebuiau să adune fiecare bucată din
corpul fratelui.
Apărare:
Medeea se opunea politicii tatălui său de a-i ucide pe toți străinii ajunși în
ținutul său. Ca atare, tatăl său o reneagă și o întemnițează.
Medeea își dorește, ca orice femeie, să fie soție, să aibă un cămin și copii,
făcându-l pe Iason să promită că o va lua în căsătorie dacă îl va ajuta să găsească
Lâna de Aur.
Medeea a făcut un sacrificiu enorm pentru Iason, ucigându-și propriul
frate, prin aceasta renunțând la identitatea ei, la legăturile cu familia și cu
pământul natal („MEDEEA O, tată, o, patrie, v-am părăsit,/ pe fratele meu l-am
ucis mișelește”).
Ea este o femeie pasională, care : ea iubeste fara rezerva, sacrifica totul
pentru cel iubit, iar atunci cand se simte tradata, se razbuna crunt. Ura
nemarginita si neconditionata a Medeei ne lasa sa intelegem ca si iubirea ei a
fost exact la fel.

1
 2. Uciderea regelui Pelias, fratele lui lui Iason, cel care l-a trimis să
caute lâna de aur
Întorcându-se în Iolcos cu Iason, Medeea vrea să se răzbune pe regele
Pelias, cel care încercase să scape de soțul ei trimițându-l după Lâna de Aur.
Convingându-le pe fiicele regelui că poate să întinerească orice ființă vie,
fierbând-o într-o licoare magică știută doar de ea, le determină pe acestea să-și
omoare tatăl. Fiul lui Pelias, mânios îi gonește pe Iason și Medeea, iar Pleiadele,
fiicele regelui ucis fug îngrozite de ceea ce au făcut.
Apărare:
Crima este săvârșită din dragoste și sprijin față de Iason.

3.Uciderea iubitei lui Iason, Creuse (într-o variantă Glauke), fiica lui
Creon, regele Corintului
Iason și Medeea ajung în Corint, unde regele Creon îi oferă de nevastă lui
Iason pe fiica sa, Creuse.
Medeea este izgonită și i se dă o amânare de o zi pentru a părăsi cetatea,
îndeajuns pentru ca vrăjitoarea să ticluiască o răzbunare. Ea îmbibă o rochie și o
coroană în niște otrăvuri cunoscute de ea, și le trimite prin copiii ei prințesei
Creuse. Imediat ce a îmbrăcat-o tunica, aceasta a fost cuprinsă de un foc
misterios, la fel ca și tatăl ei ce i-a sărit în ajutor.
Apărare:
Crima este săvîrșită din gelozie și răzbunare, pentru ca băieții săi să nu
rămînă fără tată.

4. Uciderea copiilor pe care îi are cu Iason

Semnificația uciderii copiilor nu este însă una clară.

Eroina și-a ucis copiii din mânie, disperare sau din dorința de răzbunare?
Totuși, drama Medeei este mult mai complexă iar scena uciderii pruncilor nu
poate fi rezumată la un act comis doar pe bază emoțională. Imaginea acestei
eroine antice trebuie conturată pornind de la imaginea femeii în tragediile antice
și de la însăși gândirea greacă a acelor vremuri.

Apărare:
Medeea renunță la propria ei feminitate din dorința de răzbunare, iar ca să
reușească acest lucru trebuie să renunțe la statutul de mamă, singurul care i-a
mai rămas. Astfel, putem vorbi chiar de o mutilare a propriei sale ființe, de o
autopedepsire sau de un sacrificiu (temă recurentă în tragedia antică). Ea nu își
reneagă copiii, ci îi salvează de la o soartă cruntă, aceea de bastarzi, sau chiar de
la moarte, bănuind că ei vor plăti pentru moartea lui Creon și a lui Glauke.
În societatea greacă, bărbatul (cetățeanul) este soț și tată; Medeea i le
refuză lui Iason pe amândouă.

2
 Desi isi iubeste copiii, ea decide sa-i sacrifice pentru a-i produce sotului
sau o suferinta ingrozitoare, in pofida unui autentic sentiment matern, ura si
razbunarea ies invingatoare.
Medeea este capabila sa isi provoace ei insesi cea mai teribila suferinta
prin sacrificarea copiilor. fructul iubirii patimase de altadata. Acestia au devenit
acum unealta razbunarii

Monologul Medeei când se hotărăște să comită infanticidul:

„Și-acuma-mi schimb rostirea mea

şi plîng la gîndul celor ce va trebui
să le-mplinesc. Am să-i ucid pe fiii mei
şi nime nu-i în stare a mă-mpiedica;
şi după ce-am să-i prăpădesc întregul neam
lui Iason, eu voi părăsi acest pământ.
Omorul scumpilor copii mă va goni,
c-am îndrăznit cel mai nelegiuit păcat.
Nu pot s-ajung batjocura duşmanilor,
nu, dragi femei! La ce le-ar folosi
viaţa, cînd eu n-am nici ţară, nici sălaş,
nici unde să m-adăpostesc de-atîta rău.
Cît am greşit în ziua cînd mi-am părăsit
lăcaşul părintesc, momită de-un helen!
Dar dacă zeii mă vor ajuta, voi şti
să-i dau răsplată dreaptă. Fiii zămisliţi
de mine n-o să-i mai privească vii nicicînd
şi n-o să-i nască tînăra soţie prunci,
că trebuie să piară de o moarte grea.
Cu nobil chip, fiţi fericiţi, copiii mei,
Dar dincol-amândoi! Căci tatăl v-a răpit
Norocul de aici. O, dulci îmbrăţişări,
Obraji plăpânzi, suflări suave de copii!
Plecaţi, plecaţi! Eu nu mai am curaj să-ntorc
Privirea către ei. Năprazna m-a zdrobit.
Presimt ce mârşăvie-s gata să-mplinesc.
Mai dârză-i patima decât e mintea mea,
Necazuri fără seamăn în lume prilejuind!"

Medeea a făcut un sacrificiu enorm pentru Iason, ucigându-și propriul

frate, prin aceasta renunțând la identitatea ei, la legăturile cu familia și cu
pământul natal („MEDEEA O, tată, o,
patrie, v-am părăsit,/ pe fratele meu l-am ucis mișelește”).

3
 De aceea ea nu poate înțelege trădarea lui Iason și modul în care el alege
să o răsplătească, distrugându-i identitatea care i-a mai rămas, aceea de soție
devotată. Astfel, ea devine din victimă (soție trădată) călău și răstoarnă
concepția arhaică a femeii-mamă, devenind mamă infanticidă.
Ea vede răzbunarea ca pe singura cale, existența ei pe acest pământ
trebuind să ia sfârșit. Într-adevăr, în patria natală nu putea să se întoarcă, din
Corint este alungată de Creon, iar fuga în alt spațiu (Atena lui Egeu) necesita și
preluarea altei identități, reconstruirea altei condiții, ceea ce, pentru Medeea ar fi
fost aproape imposibil, ar fi însemnat să trăiască din nou într-o fugă continuă.
Aruncată din orice spațiu social, respinsă ca soție, tot ce i-a mai rămas
este statutul de mamă, pe care ea singură și-l anulează prin uciderea copiilor.
Aceasta este o pedeapsă dublă: atât pentru Iason, cât și pentru ea.

Structura piesei

MEDEEA ( 431 î. e. n)
Personaje :
Medeea
Copii Medeii(doi băieți)
Iason
Pedagogul copiilor
Creon, regele Corintului
Corul
Doica Medeii
Un crainic
Egeu, regele Atenei
Însoțitorii regelui Creon

Acțiunea are loc în Corint, iar prima scena începe în fața locuintei
Medeii.

Doica prezintă situația Medeii, care mistuindu-se de dor năprasnic pentru

Iason (p.83) , soțul care o părăsește pentru a se căsători cu Glauke( Creusa), fiica
lui Creon.
Cu trupul zbucuimat mereu / de chinuri, zace fără hrană, la pământ ,/ de
când se știe oropsită de bărbat (p.83), Euripide contureaza o Medee lipsită de
puteri după plecarea soțului, o femeie ce nu-și poate continua viața în
singurătate și care regretă acum părăsirea locului natal pentru a-l urma pe Iason.
Doica Medeii are un soi de premoniție Mă tem că-n ea mocnște ceva nou,
ciudat ; O cunosc și mă-nfior să nu-și înfigă-o sabie tăioasă-n piept ; ori să-și
ucidă soțul (p.83).

4
 Catalizatorul acțiunii este pedagogul copiiilor, cel care aduce vestea
alungării Medeii împreună cu copiii, din Corint motivând cumva delăsarea lui
Iason, care permite un astfel de deznodământ pentru fosta lui sotie si fiii sai :
Iubirea veche piere-n fața celei noi / de casa noastră nu-l mai leagă niciun dor (p.
86), scotând drept cauză iubirea pentru Creusa , care l-a făcut să uite de fosta lui
casă. Doar astazi ai aflat / că dragostea de sine poruncește-n om? aduce și
argumentul unui Iosan egoist.
Prima apariție a Medeii , pagina 87, ne creionează o eroina care nu este
tocmai pesonificarea puterii O, vai mie, vai, ce greu pătimesc! Amar, durere,
vai, moartea mi-o chem, o eroine ce preferă moartea în locul unei vieții fara
Iason, de altfel, singura dorință a ei este moartea nu caut (...) decât să mor (pag.
90), nu este o moarte eroică precum în epopeile homerice, este o moarte ce vine
din opusul eroismului homeric, și anume din lașitate și slabiciune.Nu doar
moartea ei îi ocupă gandurile,ci și cea a lui Iason, răzbunarea pentru tot ceea ce
a pătimit nu-i ființă mai setoasă de omor ca ea (pag. 94)
Doica, cunoscând, probabil, caracterul Medeii, are presentimentul unul
necaz norul acesta de plânsete mari/ aduce furtuna (p. 87) . Știe că Medeea se va
răzbuna pe Iason pentru suferințele aduse cu aceeași ”pasiune” cu care și-a ucis
și fratele pentru a pleca cu acesta.De asemenea, Medeea apare ca fiind plină de
mânie încă de la începutul tragediei, ceea ce se aseamană cu mânia cântată de
Homer, la începutul Iliadei.
Creon intuiește și el natura vindicativă a Medei și hotărăște exilul ( cea
mai grea pedeapsă a grecilor), punct de contact cu tragedia lui Sofocle – Oedip
Rege.Aceasta hotărâre îi dă prilejul Medeii să mediteze la condiția femeii in
societatea antica ,în special a femeilor inteligente, care, deși este o calitate de
lăudat la bărbati, la femei nu este bine văzută.
Apelând la viclenie, Medeea se uminește cuprinzând picioarele lui Creon
și rugându-l să o cruțe de la exil, sau măcar să o mai lase o zi.Văzând-o spășită,
Creon acceptă, neștiind ce planuri are aceasta mi-a dat să stau p zi și-n ziua
aceasta voi ucide trei dusmani, pe tată, pe copilă și pe soțul meu (pag.100).
Vestită pentru maiestria în vrăjitorie, caută metode prin care își poate
îndeplini planul și se hotărăște sa apeleze la otravă.
Primul dialog dintre Medeea si Iason se contureaza pe schema unor
continue învinuiri aduse de Medeea lui Iason și a unor respingeri calme și
raționale din partea barbatului.Acesta își motivează nunta cu fiica lui Creon,
spunând că a făcut asta doar pentru a-și ajuta copiii să aibă frați de neam
domnesc (p. 109), totuși Medeea nu găsește consolanta această explicație, Nu-
mi trebuie noroc să-mi facă traiul trist, nici bogății să-mi sfârtec inima de tot.
(pag. 109,astfel Euripide contureaza și latura sensibila, romantică a Medeii, care
ar renunta la bunăstarea materială pentru cea sufletească.Este și orgolioasa,
refuză ajutorul dat de Iason
Egeu, regele Atenei, intră în scenă, supărat din cauză că nu poate face
copii și în căutarea unui leac.Profitând de slabicunea regelul, Medeea îi cere să o

5
ia cu el, să o protejeze , în schimb ea o să-l ajute să pună capăt lipsei de
urmași.Eroina îl face să promită că o va apara mereu Nicicând să nu mă alungi
de pe pământul tău si de-ar voi dușmanii să mă smulgă, tu, să nu mă lași, de
bunăvoie, cât ești viu. (pag.120)
După ce are asigurară viața în cetatea Atenei, Medeea vrea să-l păcăleasca
pe Iason cu o atitudine pozitivă față de nuntă și să-l roage să accepte darurile pe
care avea să i le trimită sotiei lui. Se preface supusă te rog,ma roagă (...)(pag.
126).Bărbatul cade în capcana Medeii, punând pe seama caracterului feminin
ura pe care aceasta o simte față de el E-n fierea voastră să-l urâți pe soțul care s-
a căsătorit din nou. (pag.127).
Planul Medeii se remarcă prin cruzime Am să-i ucid pe fiii mei și nime
nu-i în stare a mă-npiedica; și după ce-am să-i prăpădesc întregul neam lui Iason
, eu voi părăsi acest pământ. (pag.122). Orbita de ura ei fată de Iason, Medeea
ajunge în stare să-și omoare proprii copiii, doar pentru a-l face sa sufere pe
Iason.Trimite prin intermediul celor doi băieți , Creusei în dar un val subțire și-o
cunună de aur otrăvite.
În răstimpul în care așteaptă deznodămantul darurilor trimise, Medeea se
gândește să-și crute copiii, în ea se poarta o luptă puternică între iubirea maternă
pe care o poartă copiiilor și gelozie, câștig de cauză o să aibă gelozia, dar cu
prilejul acestei lupte interioare, Euripide contureaza un personaj umanizat, un
personaj ce se apropie de oameni prin slăbiciunile ei.
Crainicul aduce vestea morții Creusei și a lui Creon, moartea celor doi
fiind conturata în tușe naturaliste.
Văzând că prima partea a planului este terminată, Medeea pleacă să curme
viața fiilor ei. Aceștia, speriați încep să țipe, însă nimeni nu-i poate ajuta Tăișul
sabiei coboaro peste noi ! (pag. 144).
Iason află de tragedia ce a avut loc în timp ce el își plângea soția și socrul
Copiii tai sunt morți de mâna mamei lor! (pag. 146).Își face apariția si Medeea,
o aparitie supranaturală Medeea apare plutind deasupra casei, cu leșurile
copiiilor, într-un car tras de doi șerpi înaripați (pag. 147). Deși îi spune lui Iason
să-i lase cadavrele ei să le îngroape Tu lasa-mi morții să-i îngrop și să mi-i plâng
(pag.151), arătându-și astfel durerea , recunoaște că preferă durerea ei,fericirii
barbatului Mai bine chinul decât să te știu râzând (pag. 149).Duce astfel la
extrem gelozia și ura pe care o simte fata de Iason.
Pleacarea Medeii de la sfârsitul tragediei, aparține și ea de supranatural
Medeea se înalță și dispare, purtată de carul înaripat (pag. 153). 4

Euripide introduce în tragendie și concepția antică a măsurii, și anume că

depășirea acesteia aduce pedeapsa de la zei Dar lipsa măsurii nu e nicicând/
prielnică vrunuia dintre muritori, căci soarta jignită revarsă de sus/ năpastă și
chin pe casele lor(pag.88). Conceptul de Moira, prezent și în epopeile homerice ,
dar și în prima parte a trilogiei ORESTIA (Agamemnon) Măsura este cel mai
mare bine. Fie să viețuim fără primejdii (pag. 34).

6
 * Sfiintele râuri se-ntorc spre izvoarele lor. (pag. 102) - schimbarea
ordinei naturale a lucrurilor
* Doar inimile tari au parte de un trai cu –adevărat măreț (pag.124)
tangent cu epopeile homerice
* fatalitatea noua a pasiunii omenești – înlocuită de fatalitatea antică a
destinului.